Iahturi cu staif de la Ceausescu

Oltenita este recunoscuta in toata lumea pentru vasele ce iau nastere aici. Pornita in prima jumatatea a secolului trecut, traditia a fost purtata ani la rand in perioada comunista. Dupa Revolutie, lucrurile s-au schimbat. Acum se produc doar ambarcatiuni de lux, la o societate independenta de fostul santier naval, transformat acum doar intr-o amintire.

Toata povestea a inceput in 1944, atunci cand s-a infiintat un atelier folosit de pescari pentru reparatul barcilor. Anul oficial este insa 1946, atunci cand a venit prima comanda externa. Venirea comunistilor la putere a accelerat dezvoltarea santierului naval. In anii a€™80, mai bine de 5.000 de suflete lucrau aici, SNO, prescurtarea de la santierul naval Oltenita, fiind considerat plamanul zonei.
CADERE. Revolutia a adus si regresul constructorului de nave, care si-a schimbat denumirea in Navol. Trecut prin mana unor oameni preocupati mai degraba de propriile avantaje decat de interesul comunitatii, santierul naval a ajuns in ziua de astazi intr-o situatie critica. Proprietar este SIF Muntenia, dar in fruntea Consiliului de Administratie este un anume Giba, mana dreapta a fostului actionar principal, Ion Alexandru. Considerandu-se mai important si decat Soarele de pe cer, acesta refuza orice mijloc de comunicare cu lumea din exterior. De raceala sa au avut parte chiar si autoritatile locale. Nu raspunde nici macar la telefon. Crede probabil ca este vreun muncitor care nu si-a mai primit leafa din luna mai. Tot atunci, Navol a ramas si fara energie electrica, astfel ca in clipa de fata lucrurile stagneaza. Moartea clinica in care a intrat santierul naval a paralizat Oltenita, dar traditia nu a disparut.

MODERN. Pe malul Dunarii se construiesc in continuare ambarcatiuni navale. O societate fara nici un fel de legatura cu actualul Navol a luat fiinta in 1998 si a inceput sa produca iahturi. Stentor Maritime, avandu-l ca proprietar pe olandezul Karel Boersma, s-a dezvoltat rapid, reusind sa vanda pana in clipa de fata 70 de ambarcatiuni de lux. ""Producem, in medie, sapte vase pe an. Sunt lucruri foarte fine, care cer migala si nu ne permitem sa facem treaba de mantuiala, pentru ca ar insemna sa ne batjocorim clientul. Oamenii care cumpara de la noi vin si isi vad yahtul inca din timpul constructiei. Toata lumea are pretentii de la noi. Atunci cand se face receptia vasului, clientul vrea sa vada cat de fina este vopseaua. Si inainte de a fi lansat iahtul la apa, ia un ziar, se pune langa nava si vrea sa citeasca privind in vopseaua care luceste, altfel nu e multumit"", povesteste Stefan Negoita, un om maruntel, cu parul usor caruntit de vreme. Pare innebunit dupa meseria sa si se mandreste cu ceea ce face. ""Eu sunt administratorul societatii, nu director. Suntem o familie aici si nu avem functii pompoase. Nu da bine. Si asa au fost destui in tara asta care si-au spus generali sau mai stiu eu ce. Cand vine patronul din Olanda la noi nici nu se simte. Munceste cot la cot cu noi"", explica interlocutorul atunci cand este intrebat unde figureaza in organigrama societatii.
PROIECT. Clientii pro-vin din Europa de Vest. In clipa de fata, societatea in care trudesc 62 de muncitori se afla in situatia de a refuza comenzi. ""Pana in 2008 avem portofoliul acoperit. Sunt comenzi certe. O mare problema pentru noi o reprezinta forta de munca. Eu aici nu imi permit sa angajez pe oricine. Am nevoie de oameni capabili, care sa fie constienti de responsabilitatile pe care le au. Nu vine nici un tanar care sa demonstreze ca vrea sa faca ceva cu adevarat profesionist. Liceele din Oltenita nu mai au clase cu profil de constructii navale. Asa ceva nu mi se pare normal atata vreme cat in orasul asta cele mai multe locuri de munca sunt cele din domeniul de constructii navale"", se plange Negoita. Recunoaste ca Stentor Maritime ar putea deveni cel mai important constructor din zona, dar vrea ca faptele sa vorbeasca.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe