Incursiune in inchisoarea Galata

Astazi va voi povesti despre vestitul bataus de prin cartierul Socola, detinutul Viorica.
El se plange de cei 5 ani inchisoare cu care a fost gratificat de catre Curtea cu juri, pentru o crima, cand unul pentru doua omoruri similare, unul inainte de primul razboi, iar celalalt dupa razboi, a fost achitat, cred ca mai mult pentru abilitatea avocatului sau d-l Petrea. Viorica tot se vaita de "nedreptatea" ce i s-a facut avand in vedere ca a lasat o nevasta cu sapte copii acasa.
Ii raspund ca:
"Tocmai familia ta, gandul ca ai o casa de copii, trebuia sa te opreasca sa comiti crima in felul acestora precum le-ai infaptuit". Viorica plange, plange fara ca sa fie auzit, dar lacrimi mari curg pe fata lui brazdata de cutele durerii. Dar asta nu dureaza mult, se scoala brusc sub acompaniamentul zanganitului produs de lanturile ce le poarta la picioare, si incepe a se plimba prin curte. Viorica se plange foarte des de dureri de cap si face impresia ca este de acum inainte, mai curand un candidat la ospiciul "Socola" decat al Galatei. Sangele celor nevinovati ucisi de dansul se razbuna si se razbuna cu mult mai crud decat societatea. Viorica innebuneste incet sub pedeapsa unui blestem al rudelor celor ucisi de el. Am ramas pe ganduri zguduit de trista poveste a lui Viorica. Un om se asaza langa mine.
- Va rog! N-aveti un chibrit?
Chibritul este o avere in inchisoare. Poti aprinde tigara de la gardianul curtii, dar trebuie sa-l nimeresti in toane bune. Omul acesta daca este in toane rele, n-are sa va deie voie sa aprindeti tigara de la el si mai poti sa iei si niste bastoane pe spinare.
(va urma)
ZIUA, 13 iulie 1937

---

Despre autor: