27 Iunie 2005
In fine, dupa mai bine de o saptamana, a venit pentru unii dintre noi si ziua intoarcerii in Capitala. Am decis ca trebuie sa-i lasam si pe altii sa se distreze muncind pana la 16 ore pe zi. Dupa ultimele articole expediate pe Net, am predat

In fine, dupa mai bine de o saptamana, a venit pentru unii dintre noi si ziua intoarcerii in Capitala. Am decis ca trebuie sa-i lasam si pe altii sa se distreze muncind pana la 16 ore pe zi.

Dupa ultimele articole expediate pe Net, am predat camerele de la Hotelul Palermo, singurul din localitate. Orele pana la plecare le-am petrecut fiecare cum ne-a trecut prin cap. Unii s-au plimbat prin oras, altii au stat la intrarea in hotel, iar Johana (Ioana Moldoveanu) ne-a lasat balta pentru a-si face manichiura si pedichiura. Se aranja pentru un week-end la mare. Plecarea a fost ca o usurare, chiar daca au fost momente in care ne-a cuprins nostalgia.
CALATORIA. Adunati in par am pornit spre Bucuresti cu microbuzul condus de acelasi sofer impenetrabil, nea Cristi, care seamana cu Kevin Costner in The Bodyguard. Nu-i asa aratos, dar are niste ochelari mortali care se purtau prin a€™70. Gropile patriei ne-au intarziat putin, dar nu ne-a afectat in mare masura.
Ne-am gasit fiecare de lucru, iar in pauze trageam o tigara pe scaunul din dreapta. In ordinea inscrierii la fumoar. Am oprit la un moment dat pentru anumite necesitati, dar... ghinion. Restaurantul de peste drum era inchis, asa ca majoritatea s-a imprietenit din nou cu natura, printre copacii si boschetii aflati la cativa metri de masina. Johana a cumparat de la un butic table si sah pentru un amic, iar Mogos, un cos urias pentru unul dintre cainii lui. Posesoarea sahului a promis ca ma face zdrente la acest joc, dar s-a blocat cand si-a dat seama ca pionul nu poate hali calul atunci cand este pe aceeasi linie. S-a suparat ca nebunul nu merge drept, dar i-a trecut, ca asa-i ea mai zbuciumata.
SOSIREA. Intrarea in Capitala am facut-o triumfal. Am vorbit la microfon, am tipat, am cantat si am respirat aerul poluat la fel ca pe cel din varfurile din Fagaras. Ne-am sufocat un pic dupa prima gura de oxigen, dar ne-am revenit. Se stie doar ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa.

INTRATI IN CONTACT CU ECHIPA!

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.