Copil mort in conditii suspecte

La 23 mai, dimineata, Cristian Istratoiu, un baietel de 5 ani, murea in urma unei hemoragii intense. Cu 11 zile in urma, copilul fusese operat de polipi si de amigdale. Parintii sustin ca medicul Tudoran, cel care a facut interventia chirurgicala, a comis o eroare. Chirurgul crede ca, desi exista riscuri de deces in cazul acestei operatii, in situatia lui Cristian este vorba despre o lipsa de supraveghere din partea mamei. Copiii familiei Istratoiu, Liana, 7 ani, si Cristian, 5 ani, au ramas in grija unei matusi vreme de doi ani si jumatate, cat parintii le-au fost plecati la munca, in Anglia. Cand cei doi au mai crescut, au mers si ei in strainatate. Florin, tatal, lucra in constructii, iar Cristina, mama, avea grija de cei doi micuti. Mama si copiii au revenit in tara in martie. Baietelul avea mai demult probleme cu respiratia, iar mama l-a dus la consultatie. ""Cristian respira greu noaptea; am fost la cativa medici, care mi-au spus ca trebuie operat de polipi. La spitalul din Bacau se facea operatia numai cu anestezie locala si nu am vrut sa sufere copilul. De aceea am ales sa-l operam la Medical Service, o clinica particulara din oras, unde se facea anestezie generala."" Medicul Ovidiu Tudoran, orelistul de la clinica, i-a spus ca exista un risc de deces, care in Franta este de 1 la 7.000. ""L-am intrebat daca vrea sa ma sperie. Eu voiam ca baiatul sa fie operat de polipi, dar medicul mi-a spus ca nu-si poate face treaba pe jumatate si ca ar trebui sa-i fie scoase si amigdalele. M-a convins.""
Copilului i s-au facut analizele si, in urma rezultatelor, a fost programat pentru interventie la 12 mai. ""L-au operat; mie mi-au dat sa citesc o hartie in care scria ce ingrijiri trebuie sa-i acord apoi. Dupa-amiaza, l-am luat acasa."" Cristian s-a simtit bine, nu a avut dureri mari. Totusi, o problema exista: vorbea ininteligibil. ""Una e sa ti se modifice vocea, alta sa-ti pierzi capacitatea de a articula cuvinte"", spune tatal. La 21 mai, mama si-a dus fiul la control: ""Tudoran s-a uitat vreo 30 de secunde in gat si a spus: ""Au cazut membranele, e foarte bine"", apoi am plecat acasa. Nu era asa cum zisese el, gatul era alb, membranele erau acolo, oricine putea sa vada"". URGENTE. Cristina isi aminteste noaptea de duminica si dimineata zilei de luni, 23 mai. ""A fost o noapte cu tunete si fulgere; n-am putut dormi deloc. Pe Cristian l-am intors de pe o parte pe alta. Am atipit si eu putin, inainte de 7:00. Pe la 7 fara 10 m-a sunat mama, sa ma intrebe daca duc fata la gradinita. In jurul orei 9:00 am auzit-o pe fetita tipand. Eram in bucatarie. Am venit imediat in camera in care erau copiii. Cristian statea in fundulet. A inceput sa dea din el foarte mult sange, pe nas si pe gura.
L-am invelit intr-o patura, l-am asezat pe o perna intr-o parte, am sunat la mama, sa trimita Salvarea, dar n-am avut rabdarea sa astept si am chemat un taxi. Am fugit cu el pe scari, iar jos am vazut, la un balcon de la blocul de vizavi, o femeie. Am rugat-o sa ma ajute."" S-au urcat in taxi, au ajuns la spital si au intrat pe prima usa pe care scria ""Urgente"". ""M-au pus sa-l pun pe o targa; asteptam sa-i faca ceva, dar nimeni nu punea mana. Mi-au spus sa-l duc la ""Pediatrie"". M-am urcat din nou in taxi si l-am dus acolo; l-am asezat pe un pat. Mi-au zis sa-l iau de acolo si sa-l duc la ""Reanimare"", tot eu! De abia cand am ajuns la Resuscitare s-a uitat un medic la el."" Mama isi mai aduce aminte ca, in seara de dinainte, Cristian i-a cerut un iaurt. ""Eram plini de sange si eu, si copilul, si patura, si casa. Mai gasesc inca jucarii de-ale lui Cristian stropite cu sange..."" GOL. Parintilor le e greu sa priveasca jucariile pe care nu demult Cristian le atingea cu manutele sale

---

Despre autor: