Viata mea, ca viata tatei

La invitatia unui cunoscut, merg intr-o vizita neobisnuita. Am locuit doua zile cu familia unui fost lacatus mecanic de la IMGB, mutat inapoi in comuna de unde plecase la inceputul anilor '80.
Istoria lui este simpla si, in acelasi timp, complicata. Niculaita este fiu de taran mijlocas dintr-o comuna din judetul Botosani, "acolo unde se atarna harta in cui", cum spune el. Din curtea lui vezi spre sud lunca Siretului, iar spre nord padurile Ucrainei. Ulita este larga si relativ asfaltata. Casele sunt aliniate nemteste, comuna a fost zeci de ani sub administratie austro-ungara si inca se vede. Il intreb, uimit, de ce casele sunt doar din loc in loc. De la o casa la alta vezi spatii cultivate cu cartofi care vin pana in buza ulitei. "Da, imi spune el, au fost case pe toate locurile acestea, dar oamenii au plecat, au murit, au vandut. Ramasii au folosit totul, lemn, caramizi, garduri, apoi au arat din nou locurile si au pus barabule (cartofi). Asa ca poti avea vecini la cinci sute de metri, vara e bine, dar iarna e mai greu. Pot sa spun ca satul nostru este singurul din zona unde iei masina ca sa-ti vizitezi vecinii".
Niculaita e scund, plin, cu brate ca lopetile. Se apropie de saizeci de ani. Cind isi povesteste viata te simti transportat in alta lume. Pana la 7 ani nu a iesit din comuna decat de doua ori. Prima data - cand s-a dus cu caruta la Botosani, aproape 25 de kilometri, insotindu-si mama aproape paralizata, a doua oara - cand s-a dus la gara din Siret, sa preia sicriul sigilat in care venea tatal sau de la puscarie. Mama i-a murit cand avea 17 ani, lasandu-l cap de familie peste trei frati si o sora. Taica-sau, fost primar al comunei si om cu stare, a pierdut tot, pamant, magazin, caruta, tractor, semanatoare, vite. Din doi in doi ani era ridicat, trimis la puscarie si ancheta, retrimis acasa, pana in 1961, cand s-a intors intr-un sicriu pe care nu au avut voie sa-l deschida.
Si-a aranjat fratii cum a putut. A plecat la scoala la Bacau, s-a facut lacatus mecanic, a fost mutat la IMGB. A primit un apartament frumos in Berceni, s-a mutat acolo printre primii, in 1971, cei trei copii au crescut cu apa calda si caldura. A primit decoratii, dar nu vorbeste despre ele. Nu a intrat in partid, cand a vrut el a fost respins pentru ca era fiu de chiabur, cand au vrut ei, nu a mai vrut el. Nevasta-sa e fiica de crescator de animale din Ardeal si intervine foarte rar in vorba, numai cand ii face el semn. Nu sta cu noi la masa, doar serveste niste bucate incredibil de gustoase.
In 1991, sora-sa, ramasa in sat, ii da telefon si ii spune cu voce plangareata ca s-a desfiintat CAP-ul si le da pamantul inapoi. Dupa exact treizeci de zile, toata familia lui din Berceni, cu mobila, scule, haine, debarca dintr-un camion in curtea casei parintesti. Niculaita s-a intors in sat dupa 27 de ani de pribegie.
Acum, Niculaita este producator de cartofi, are o livada cum nu mai exista in comuna, a cumparat sau arendat aproape 80 de hectare de teren pe care cultiva cartofi, porumb, secara, orz pentru cai, lucerna pentru vite. Curtea este plina, pasari, porci, vaci, oile sunt pe islaz, iar copiii in Italia. A candidat la primarie ca independent in 1996, a castigat. In 2000 a vrut sa renunte, dar oamenii au venit cu popa in frunte si l-au convins sa mai candideze o data. Ca si in 2004. A intrat intr-un partid de care oamenii nu prea auzisera, numai ca sa se opuna fostului secretar de partid al comunei care ii face viata amara cu vorbele lui urate.
"Daca ma aresteaza acum, am exact viata tatei. Cu singura diferenta ca am pierdut 27 de ani dand cu barosul in niste fiare care au ajuns fier vechi in Turcia. Tata a fost pe front 7 ani. Eu am fost in fabrica 27 de ani. Nici o diferenta". Doua zile cat am stat de vorba si am umblat prin locurile lui nu m-a intrebat nimic. Eu intrebam, aducandu-mi aminte de meseria pe care am facut-o vreo trei decenii si jumatate. Numai cand sa plec m-a intrebat cu vocea lui puternica, de s-a auzit pana la granita cu Ucraina: "Si crezi ca il inchide pe Iliescu ?
N-ar trebui, ca a dat pamantul inapoi".

---

Despre autor: