Toti oamenii Nasului

Cine credeti ca a mai sarit sa-i ia apararea lui Mircea Sandu atunci cand a fost acuzat de Ionut Lupescu si de alti cativa fotbalisti cu nume ai anilor '90 ca a gestionat falimentar fotbalul nostru, ca a impartit banii obtinuti din calificarile de la turneele finale unor presedinti de club si alte asemenea ticalosii? Deloc surprinzator, Danut Lupu. Spunem ca era normala atitudinea lui Lupu pentru ca cine putea sa-l apere pe Mircea Sandu decat un borfas care a facut puscarie acum aproape 15 ani in Grecia pentru ca era capul unei retele de spargatori de magazine, despre care inclusiv in Romania se spune ca este unul dintre sefii hotilor de masini si care, dincolo de toate acestea, mai era si bun prieten cu odiosul criminal grec Passaris, cel care acum cativa ani a jefuit un exchange si a omorat doua persoane. De fapt Lupu era un fel de Badaluta inca din anii '80, un fost coleg de echipa de-al sau povestindu-ne ca la un meci disputat de Dinamo in strainatate in cupele europene a fost prins de politisti furand dintr-un magazin. Atunci l-a scapat Mircea Lucescu, care s-a dus la conducatorii echipei pe care dinamovistii urmau sa o intalneasca a doua zi si le-a spus sa faca tot posibilul sa-l elibereze pe pungas. Bietii oameni, traind intr-o tara democratica, i-au spus ca n-au ce sa faca, intrucat la ei nu se procedeaza ca in Romania. Luce insa nu s-a lasat si i-a amenintat ca la returul de la Bucuresti si unul dintre fotbalistii lor va fi retinut de politie pentru furt. Flacaii aia i-au replicat ca ei nu au hoti in echipa, iar tatal lui Razvan le-a spus ca nu e mare lucru sa le introduca cineva un ceas sau o bratara in buzunare, apoi sa alerteze militia. In fata unei asemenea amenintari conducatorii adversarilor lui Dinamo au facut tot posibilul sa-l scoata pe Lupu de la pandaimos, deoarece auzisera si ei de temuta Securitate a lui Ceausescu, desi nu banuiau relatiile lui Luce cu aceasta.
Macar pe Lupu nu-l putem banui ca l-ar avea prea mult la inima pe Mircea Sandu, reactia sa de a-i lua apararea acestuia motivandu-se poate nu neaparat prin solidaritatea de breasla, ci mai degraba prin mai vechea ranchiuna pe care i-o poarta lui Ionut Lupescu, care, cine stie, l-o fi denuntat vreodata, pe cand erau coechipieri. Nu acelasi lucru se poate spune despre baragladina aia de Ilie Dumitrescu. El are de ce sa-i fie recunoscator lui Mircea Sandu, fiindca acesta s-a lasat convins de tutorele papitoiului, Giovanni Becali, si l-a numit pe acesta antrenor al nationalei de tineret intr-un moment in care era somer, tocmai fiind dat afara de la FC Brasov dupa numai trei meciuri disputate. De fapt, Ilie a esuat in mai toate incercarile sale. Ca fotbalist, desi era posesorul unui imens talent, nu a "functionat" decat pana la 25 de ani, dupa care s-a facut de ras prin Anglia, Spania, Mexic, apoi chiar si in Romania, unde ajunsese batjocura mai tinerilor sai colegi, indeosebi a lui Miu, care nu ezita sa-l dea afara din vestiar. Ca impresar nu s-a evidentiat decat cand l-a amenintat pe Meme Stoica, pe atunci la Otelul, ca-i va omori fetita (!) daca nu-l va convinge pe Cernat sa semneze cu el. Dupa acest nou esec s-a facut presedinte de club la FC Brasov, de unde a plecat in scurt timp, dupa un conflict cu directorul adminstrativ Marian Georgescu, fostul comnadant al puscariei de la Codlea, care era sa-l snopeasca in bataie cand a vazut ca afisase pe peretii din vestiar planse cu planuri de pregatire, desi antrenorul echipei era Gabi Stan. Cat despre "hantrenorul" Dumitres-cu, nici nu mai amintim, ca ne e si jena, si sila.
Dar lista aparatorilor lui Mircea Sandu nu credem ca se opreste aici, in zilele urmatoare fiind de asteptat sa primeasca adeziuni din partea unor nume sonore precum Sile Camataru, Stoaca, Aurica Papuasu, Miron Cozma, Fane Spoitoru, Mitica Dragomir etc..

---

Despre autor: