Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

DE REÞINUT:

- Obiceiul de a sparge o canã sau un vas atunci când decedatul este scos din casã pentru înmormântare este pãgân ºi exprimã menþinerea unei superstiþii care denotã ignoranþã.

- Când se scoate mortul din casã, cât ºi pe tot parcursul drumului pânã la cimitir, existã pe alocuri obiceiul de a se aºeza în calea mortului aºa numitele „punþi”. Ele conþin diferite obiecte: perne, pãturi, lenjerii de pat, feþe de mese etc.. În rânduiala bisericeascã nu existã nimic referitor la aceste punþi ºi nici la numãrul lor. Lucrurile care se pun la aceste punþi se pot da de pomanã ºi fãrã sã treacã mortul peste ele. Ele chiar constituie pericol de rãsturnare a sicriului cu cel mort atunci când se aºeazã pe pragul încãperii în care a stat mortul, mai ales dacã sunt de exemplu perne. Cei care de-abia reuºesc sã care sicriul riscã sã se împiedice de aceste punþi puse pe pragul casei ºi sã rãstoarne sicriul. De aceea folosirea lor se poate evita.

- Fanfara la înmormântare este un obicei strãin de tradiþia ortodoxã, care n-a admis cântarea instrumentalã în cult. De multe ori, astfel de formaþii cântã piese muzicale populare, romanþe, marºuri, care sunt în total dezacord cu sobrietatea evenimentului înmormântãrii. Astfel de practici dovedesc lipsa de seriozitate a celor care le solicitã ºi puþinul respect ce-l poartã celor decedaþi. Îndeosebi, în perioadele celor patru mari posturi din an, trebuie evitatã cu desãvârºire angajarea unei fanfare la înmormântare.

- În timpul slujbei din bisericã se va pãstra aceeaºi atmosferã de liniºte ºi de reculegere.

- Celor prezenþi li se împart lumânãri aprinse (uneori însoþite de o batistã, o pânzã albã sau prosop, precum ºi un covrig, un mãr, un colãcel etc.), de sufletul celui rãposat. Cei ce primesc aceste daruri sunt datori sã spunã "Dumnezeu sã-l ierte" sau "Bogdaproste!" (cuvânt slav, încetãþenit la noi, dar care în traducere înseamnã tot "Dumnezeu sã-l ierte!"). Aceste formule înlocuiesc pe cea obiºnuitã de "mulþumesc" ori franþuzismul "mersi" care nu se folosesc în asemenea ocazii.

- Unii credincioºi atenþioneazã persoanele însãrcinate cu oferirea lumânãrilor, adesea chiar în timpul slujbei, sã nu dea ºi rudelor apropiate ale celui decedat. Practica aceasta este nefondatã. Oferirea ºi primirea lumânãrii aprinse reprezintã credinþa comunã în "Lumina - Hristos" care cãlãuzeºte sufletul decedatului pe calea veºniciei. Cu atât mai mult, rudele apropiate sunt chemate sã se adauge celor ce mãrturisesc aceastã credinþã ºi sã poarte în mâini simbolul "luminii celei neapuse".

- La sfârºitul slujbei, membrii familiei ºi ceilalþi credincioºi sãrutã icoana aflatã pe pieptul mortului, iar cei mai apropiaþi ca rudenie, mâna ori faþa mortului, aceasta reprezentând sãrutarea cea mai de pe urmã. Gestul acesta, semnul iertãrii ºi al împãcãrii prin care ne "luãm rãmas bun de la cel ce pleacã dintre noi, se face în perfectã ordine ºi liniºte, întrucât ne aflãm în locaºul bisericii ºi nu trebuie perturbatã atmosfera slujbei de înmormântare.

- Obiceiul de a arunca bani atunci când se merge cu cortegiul mortuar pe stradã, nu este de nici un folos pentru suflet. Cu acei bani se pot face altele, folositoare pentru suflet.

- Practica de a lipi pe crucea din mâna mortului o monedã este pãgânã ºi trebuie pãrãsitã. Cu acest ban se credea cã morþii plãtesc luntraºului Caron trecerea peste Stix (un fluviu) a infernului. A ataºa un ban de Sfânta Cruce reprezintã o impietate ºi perpetuarea unei superstiþii pe care orice creºtin ortodox autentic nu o poate susþine.

- Când preotul citeºte rugãciunea de dezlegare, unii credincioºi, nefiind atenþi la sensul cuvintelor, se reped sã dezlege panglica cu care sunt legate picioarele mortului. Gestul acesta trebuie evitat, ridicarea piedicii urmând sã se petreacã nu în bisericã, ci la cimitir, pe marginea gropii. Preotul, de fapt, se roagã astfel:

"Dezleagã, Doamne, pe adormitul robul Tãu (aici îi spune numele) de pãcatul sufletesc ºi trupesc ", iar a doua rugãciune: "ªi-i iartã lui toate câte a pãcãtuit cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, dezlegându-l ºi de legãtura pusã în orice chip asupra lui, cu care el însuºi din mãrire sau din altã pricinã s-a legat pe sine...”

Deci, este limpede cã preotul nu se roagã pentru dezlegarea piedicii de la picioare, ci pentru dezlegarea pãcatelor.

- Coliva, vinul, colacul ºi capetele se vor aduce în bisericã unde rãmân pe parcursul slujbei înmormântãrii. În colivã, colac si în capete se aprind lumânãri, arzând tot timpul slujbei.

- Coroanele ºi pomul rãmân la uºa bisericii.

- Bãrbaþii vor intra în locaºul sfintei biserici cu capul descoperit.

- La cãpãtâiul celui decedat se aºeazã unul sau douã sfeºnice, în care cei prezenþi aprind lumânãri.

- La organizarea convoiului funebru se obiºnuieºte ca, lângã cruce, cineva sã poarte fotografia îndoliatã a celui decedat sau icoana cu patronul numelui.

- Atunci când se fac opriri pentru a rosti preotul ectenia, unii credincioºi desemnaþi din vreme aºeazã sub carul mortuar ori înaintea acestuia bucãþi de pânzã albã numite poduri. Ele reprezintã "vãmile vãzduhului ", peste care trebuie sã treacã sufletul celui decedat, în ascensiunea sa spre tronul de judecatã al lui Dumnezeu. Tot acum se împart daruri de pomanã ºi bani celor sãraci, spre pomenirea celui rãposat.

- Dacã vreunul din membrii familiei sau un alt credincios (prieten, coleg de serviciu etc.) doreºte sã þinã un cuvânt la catafalcul celui decedat, trebuie sã ia legãtura cu preotul slujitor care-i va indica momentul cel mai potrivit pentru aceasta.

- Pentru economia de timp a celor prezenþi (unele rude sunt venite de la mari depãrtãri) ºi pentru faptul cã un cortegiu funerar nu trebuie sã fie un prilej de falã ori de paradã, este indicat sã se evite plimbãrile lungi cu acest prilej, alegându-se drumul cel mai scurt spre cimitir.

- Existã ºi o altã înþelegere greºitã în legãturã cu traseul de parcurs de la casa decedatului la bisericã ºi de acolo la cimitir. Toþi ºtiu cã cel decedat se duce "pe drumul fãrã de întoarcere ". Aceastã expresie înseamnã în fapt cã mortul nu se mai întoarce, evident, acasã (existã chiar o zicalã popularã - "mortul de la groapã nu se mai întoarce"). Mulþi însã considerã cã expresia "drumul fãrã întoarcere" ar însemna cã nu trebuie sub nici un chip sã te întorci cu mortul pe acelaºi drum. De aici, o serie întreagã de complicaþii, încercându-se itinerarii greoaie, care consumã timpul ºi supun pe cei îndoliaþi la parcurgerea pe jos a unor distanþe mari de drum, accentuându-le, inutil, oboseala. Pentru a evita astfel de situaþii, cei care se ocupã cu organizarea ceremonialului este bine sã se sfãtuiascã, în prealabil, cu preotul.

- Mai dãinuie pe alocuri ºi superstiþia cã în prima zi a sãptãmânii - luni - nu este bine sã se facã înmormântare ("pentru cã e începutul sãptãmânii ºi ar muri toþi din casã "). Fireºte cã o atare "credinþã" este falsã ºi nu trebuie luatã în considerare, înmormântarea putând sã se facã în orice zi a sãptãmânii.

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

LA CIMITIR

Dupã încheierea slujbei prohodului din bisericã se porneºte, în aceeaºi procesiune, cãtre cimitir. Pe marginea gropii, preotul rosteºte ultima ectenie ºi se cântã "Veºnicã pomenire". Înainte de acoperirea sicriului, cei ce n-au putut sã-ºi ia ultimul rãmas bun, pot sã o facã acum, sãrutând icoana de pe pieptul celui decedat ºi, dupã caz, mâna acestuia. Preotul apoi sãvârºeºte tot ritualul de îngropare (varsã untdelemn ºi vin peste cel decedat, pecetluieºte groapa) ºi binecuvânteazã coliva ºi darurile care se împart la cimitir.


DE REÞINUT:
- Icoana de pe pieptul mortului se ia de cãtre rude ºi se duce acasã, ea folosindu-se, de regulã, ºi la pomenirea de patruzeci de zile (panaghia). De asemenea - deºi nu este obligatoriu - ºi toiagul poate fi luat acasã ºi aprins la zilele de pomenire pentru cel decedat.

- Acum se scoate - de cãtre rude - piedica de la picioarele mortului care se lasã în sicriu.

- Florile care au fost puse în sicriu este potrivit sã se strângã ºi, dupã acoperirea mormântului, sã fie aºezate deasupra, ele amintind de frumuseþea raiului.

- Pomul (ramura de copac) împodobit cu fructe, dulciuri, covrigi etc., care s-a purtat înaintea cortegiului mortuar, se înfige la mormânt lângã cruce, dupã ce a fost golit de bunãtãþile din el, care se dau de pomanã.

- Tot acum se împart, pentru sufletul rãposatului, diferite daruri. De preferat ca aceastã milostenie sã se îndrepte cãtre strãinii nevoiaºi.

- S-a încetãþenit tradiþia ca, dupã astuparea mormântului, sã se dea "peste groapã ", de pomanã, o plapumã (ori o pãturã), perne, o cãldare cu apã, o gãinã vie, o oaie etc. Toate acestea nu au decât o singurã semnificaþie: milostenia pentru sufletul celui rãposat care nu trebuie sã treacã neapãrat de la cel ce dã cãtre cel ce primeºte peste mormânt, gestul neimplicând nici o rezonanþã ºi neavând nici o încãrcãturã religioasã.

- Familia ºi aºa încercatã de durere nu trebuie sã facã excese în ceea ce priveºte pregãtirea de înmormântare. Un astfel de trist eveniment nu trebuie transformat în prilej de falã sau într-o întrecere în a face pregãtiri cât mai multe ºi cât mai scumpe. Trebuie pãstratã mãsura în tot ceea ce întreprindem, preocupându-ne mai mult de rugãciunea pentru sufletul celui decedat, decât de mese îmbelºugate ºi daruri costisitoare. Nu coºciugul (sicriul) scump, nici multele coroane sau jerbe ori mâncãrurile rafinate ºi abundente trebuie sã preocupe familia, ci rugãciunea profundã de care sufletul decedatului are nevoie, cãci se pregãteºte de întâlnirea cu Dumnezeu.

Cel mai potrivit este, în astfel de situaþii, sã se facã milostenii (adicã sã se dea de pomanã) din alimente ºi haine creºtinilor care trãiesc o viaþã grea în azilurile de bãtrâni, orfanilor, vãduvelor, caselor de copii, asociaþiilor de handicapaþi, într-un cuvânt, strãinilor care efectiv au nevoie ºi se bucurã de o hainã ori de o farfurie cu mâncare.

POMENIREA DUPÃ ÎNMORMÂNTARE

Familia celui decedat cheamã la masã, dupã înmormântare, pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuþi ºi, îndeosebi, pe cei care au ajutat la pregãtirile de înhumare.

Dupã oficierea slujbei ºi binecuvântarea ofrandelor de mâncare ºi bãuturã, cei prezenþi sunt datori sã mãnânce cu cuviinþã ºi cu rugãciune în gând, pentru cel decedat. Nu se vorbeºte fãrã rost, nu se fac glume, nu se râde, dar nici nu se mãnâncã ºi nici nu se bea întocmai ca la nuntã. În loc de ,,noroc!" sau altã urare, atunci când se gustã din pahar, se zice ,,Dumnezeu sã-l ierte!" (sau s-o ierte!), iar când se primeºte un vas, îmbrãcãminte etc. de pomanã, nu se zice mulþumesc, ci ,,Dumnezeu sã primeascã".

Obiceiul de a vãrsa vin din pahar la pomanã trebuie sã disparã. Cine varsã vin pe covoare dovedeºte nu numai cã se þine de obiceiuri pãgâneºti, dar este lipsit de buna cuviinþã, murdãrind fãrã rost covorul ori altceva acasã sau la bisericã.

Când cineva pleacã beat de la pomanã a pãcãtuit atât acela, dar ºi cel care i-a dat bãuturã peste mãsurã.

Milostenia cea mai primitã este cea fãcutã celor lipsiþi, infirmilor, bolnavilor, bãtrânilor neajutoraþi, celor care nu pot munci, familiilor nevoiaºe cu mulþi copii, celor abandonaþi în casele sau leagãnele de copii.

Când decedatul face parte dintr-o familie fãrã posibilitãþi materiale, este potrivit ca rudele sã apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii ºi va angaja comitetul parohial, obþinând cele necesare din donaþiile credincioºilor. Astfel, familia nu se va simþi umilitã, întrucât a apelat la marea familie a parohiei, iar preotul ºi credincioºii au posibilitatea de a împlini porunca dragostei creºtine care trebuie vãditã prin fapte concrete, în astfel de situaþii.

DE REÞINUT:

- Cei care se întorc de la înmormântare, întrucât urmeazã sã ia parte la masã, sunt aºteptaþi de gazdã cu apã de spãlat pe mâini. S-a încetãþenit obiceiul ca cei ce se spalã sã nu se ºteargã, pentru cã "nu se ºterge". Fireºte cã aceastã practicã este lipsitã de sens. Ea, probabil, þine de o anumitã strategie a familiei care cu greu poate oferi mai multe prosoape de ºters atunci când cei poftiþi la masã sunt în numãr mare.

- Trebuie avut în vedere faptul cã, dacã ziua de pomenire cade în post, toate mâncãrurile trebuie preparate numai de post. Prin aceasta se dovedeºte pãstrarea credinþei autentice, iar pe de altã parte, rugãciunea conjugatã cu postul este mai puternicã. Se mai aud uneori voci care spun cã ar trebui sã se facã ºi mâncare de dulce, pentru cã "mortului nu-i plãcea mâncarea de post". Aceasta este o viziune îngustã asupra relaþiei pe care noi, cei vii, o pãstrãm cu cei decedaþi, prin rugãciune ºi prin post. Mortul nu mãnâncã, nu bea, pentru cã sufletul este imaterial, iar "împãrãþia lui Dumnezeu - spune Hristos - nu este mâncare ºi bãuturã".

Deci, se cuvine a pãstra ºi respecta cu sfinþenie rânduiala Bisericii, apelându-se permanent la sfatul competent al preotului.

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

De la: maressalul, la data 2009-02-25 17:21:20Ce reprezinta acel "toiag" pe care il poart mai mereu (sau tot timpul?) "preafericitul". Mie imi pare ca o face ca sa impresioneze , sa dea bine , sa straluceasca, sa se impuna printr-o "bijuterie". Nu imi pare a avea vre-o legatura cu credinta. Ca "parca" si faraonii aveau tot felul de "toiaguri"... dar cu ele "speriau" multimea si de multe ori acestor obiecte li se atribuiau "puteri miraculoase". Toiagul ala este un exemplu de "prosteala"?

Sunt de fapt douã însemne faraonice care apar foarte des împreunã, anume cârja ºi îmblaciul. Cârja era un simbol pastoral, iar îmblaciul un simbol agrar. Ideea exprimatã astfel era cã faraon pãstoreºte ºi asigurã hrana poporului sãu. Pe lângã bãtutul cerealelor însã îmblaciul (o prãjinã la capãtul cãreia se aflã un bãþ mai gros ºi multe curele) putea fi folosit ºi ca armã - simbolizând de asemenea puterea.

Tot ca însemn pastoral (dar uneori ºi armã), cârja este cunoscutã în Vechiul Testament ºi asociatã cu personaje precum Iacov, Moise, Aaron, David, Ionatan sau Elisei. Interesant este Psalmul 23 [22] în care citim despre toiag ºi vargã, asemenea imaginii clasice egiptene, iar Yhwh pãstoreºte ºi asigurã hrana robului sãu davidic.

În Noul Testament avem doar menþiunea ocazionalã a toiagului ca obiect de luat în cãlãtorie de cãtre ucenici. Dar în perioada post-apostolicã, toiagul sau cârja reapar ca simbol pastoral, de îndrumare ºi apostolie. Cârja patriarhalã de astãzi pãstreazã ºi transmite mai departe aceastã simbolisticã. Îþi citez un paragraf din ziarul Ziua, nr. 4047 de sambata, 29 septembrie 2007.

Carja sau toiagul pastoresc este un baston inalt confectionat din lemn sau metal, impodobit cu placute de aur, fildes sau argint. La capatul de sus se termina cu doi serpi incrustati peste care se suprapune un glob surmontat de o mica cruce. Pe maner se infasoara de obicei o marama cusuta cu fir pentru a fi mai usor de purtat. Carja simbolizeaza puterea de a pastori Biserica si autoritatea pastorala. Cei doi serpi simbolizeaza intelepciunea arhiereului. In intregimea ei, carja simbolizeaza Crucea Mantuitorului Iisus Hristos. Oferind carja Patriarhului, IPS Laurentiu spune: primiti aceasta carja patriarhala, ca sa pastoriti turma cuvantatoare a lui Hristos, a Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, cea incredintata Prea Fericirii Voastre, si celor ascultatori sa le fie toiag de sprijin si intarire, iar pentru cei neascultatori si nestatornici - toiag de desteptare si indreptare.

De la: Andu30, la data 2009-01-09 11:20:12Iarasi este interesant de observat ca protestantismul isi are radacina in o parte din aceste diferente dintre catolici si ortodocsi prezentate mai sus (in special 2,3,9 mai ales punctul 9 care e gogonata rau de tot). Si cum era normal diferentele se adancesc cu cat ereziile se propaga si se divid intre ele, fapt normal pentru ca nu mai au consistenta credintei propovaduite de apostoli.

Slava Domnului ca stramosii nostrii au fost cu capul pe umeri si nu au schimbat nimic din Sf Credinta Apostolica.

sa inteleg ca tu esti impotriva protestantilor????Dumnezeu ma iubeste la fel de mult ca pe tine asa ai vrea tu sa te iubeasca numai pe tine

De la: Andu30, la data 2009-02-25 20:01:09LA CIMITIR

Dupã încheierea slujbei prohodului din bisericã se porneºte, în aceeaºi procesiune, cãtre cimitir. Pe marginea gropii, preotul rosteºte ultima ectenie ºi se cântã "Veºnicã pomenire". Înainte de acoperirea sicriului, cei ce n-au putut sã-ºi ia ultimul rãmas bun, pot sã o facã acum, sãrutând icoana de pe pieptul celui decedat ºi, dupã caz, mâna acestuia. Preotul apoi sãvârºeºte tot ritualul de îngropare (varsã untdelemn ºi vin peste cel decedat, pecetluieºte groapa) ºi binecuvânteazã coliva ºi darurile care se împart la cimitir.


DE REÞINUT:
- Icoana de pe pieptul mortului se ia de cãtre rude ºi se duce acasã, ea folosindu-se, de regulã, ºi la pomenirea de patruzeci de zile (panaghia). De asemenea - deºi nu este obligatoriu - ºi toiagul poate fi luat acasã ºi aprins la zilele de pomenire pentru cel decedat.

- Acum se scoate - de cãtre rude - piedica de la picioarele mortului care se lasã în sicriu.

- Florile care au fost puse în sicriu este potrivit sã se strângã ºi, dupã acoperirea mormântului, sã fie aºezate deasupra, ele amintind de frumuseþea raiului.

- Pomul (ramura de copac) împodobit cu fructe, dulciuri, covrigi etc., care s-a purtat înaintea cortegiului mortuar, se înfige la mormânt lângã cruce, dupã ce a fost golit de bunãtãþile din el, care se dau de pomanã.

- Tot acum se împart, pentru sufletul rãposatului, diferite daruri. De preferat ca aceastã milostenie sã se îndrepte cãtre strãinii nevoiaºi.

- S-a încetãþenit tradiþia ca, dupã astuparea mormântului, sã se dea "peste groapã ", de pomanã, o plapumã (ori o pãturã), perne, o cãldare cu apã, o gãinã vie, o oaie etc. Toate acestea nu au decât o singurã semnificaþie: milostenia pentru sufletul celui rãposat care nu trebuie sã treacã neapãrat de la cel ce dã cãtre cel ce primeºte peste mormânt, gestul neimplicând nici o rezonanþã ºi neavând nici o încãrcãturã religioasã.

- Familia ºi aºa încercatã de durere nu trebuie sã facã excese în ceea ce priveºte pregãtirea de înmormântare. Un astfel de trist eveniment nu trebuie transformat în prilej de falã sau într-o întrecere în a face pregãtiri cât mai multe ºi cât mai scumpe. Trebuie pãstratã mãsura în tot ceea ce întreprindem, preocupându-ne mai mult de rugãciunea pentru sufletul celui decedat, decât de mese îmbelºugate ºi daruri costisitoare. Nu coºciugul (sicriul) scump, nici multele coroane sau jerbe ori mâncãrurile rafinate ºi abundente trebuie sã preocupe familia, ci rugãciunea profundã de care sufletul decedatului are nevoie, cãci se pregãteºte de întâlnirea cu Dumnezeu.

Cel mai potrivit este, în astfel de situaþii, sã se facã milostenii (adicã sã se dea de pomanã) din alimente ºi haine creºtinilor care trãiesc o viaþã grea în azilurile de bãtrâni, orfanilor, vãduvelor, caselor de copii, asociaþiilor de handicapaþi, într-un cuvânt, strãinilor care efectiv au nevoie ºi se bucurã de o hainã ori de o farfurie cu mâncare.

POMENIREA DUPÃ ÎNMORMÂNTARE

Familia celui decedat cheamã la masã, dupã înmormântare, pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuþi ºi, îndeosebi, pe cei care au ajutat la pregãtirile de înhumare.

Dupã oficierea slujbei ºi binecuvântarea ofrandelor de mâncare ºi bãuturã, cei prezenþi sunt datori sã mãnânce cu cuviinþã ºi cu rugãciune în gând, pentru cel decedat. Nu se vorbeºte fãrã rost, nu se fac glume, nu se râde, dar nici nu se mãnâncã ºi nici nu se bea întocmai ca la nuntã. În loc de ,,noroc!" sau altã urare, atunci când se gustã din pahar, se zice ,,Dumnezeu sã-l ierte!" (sau s-o ierte!), iar când se primeºte un vas, îmbrãcãminte etc. de pomanã, nu se zice mulþumesc, ci ,,Dumnezeu sã primeascã".

Obiceiul de a vãrsa vin din pahar la pomanã trebuie sã disparã. Cine varsã vin pe covoare dovedeºte nu numai cã se þine de obiceiuri pãgâneºti, dar este lipsit de buna cuviinþã, murdãrind fãrã rost covorul ori altceva acasã sau la bisericã.

Când cineva pleacã beat de la pomanã a pãcãtuit atât acela, dar ºi cel care i-a dat bãuturã peste mãsurã.

Milostenia cea mai primitã este cea fãcutã celor lipsiþi, infirmilor, bolnavilor, bãtrânilor neajutoraþi, celor care nu pot munci, familiilor nevoiaºe cu mulþi copii, celor abandonaþi în casele sau leagãnele de copii.

Când decedatul face parte dintr-o familie fãrã posibilitãþi materiale, este potrivit ca rudele sã apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii ºi va angaja comitetul parohial, obþinând cele necesare din donaþiile credincioºilor. Astfel, familia nu se va simþi umilitã, întrucât a apelat la marea familie a parohiei, iar preotul ºi credincioºii au posibilitatea de a împlini porunca dragostei creºtine care trebuie vãditã prin fapte concrete, în astfel de situaþii.

DE REÞINUT:

- Cei care se întorc de la înmormântare, întrucât urmeazã sã ia parte la masã, sunt aºteptaþi de gazdã cu apã de spãlat pe mâini. S-a încetãþenit obiceiul ca cei ce se spalã sã nu se ºteargã, pentru cã "nu se ºterge". Fireºte cã aceastã practicã este lipsitã de sens. Ea, probabil, þine de o anumitã strategie a familiei care cu greu poate oferi mai multe prosoape de ºters atunci când cei poftiþi la masã sunt în numãr mare.

- Trebuie avut în vedere faptul cã, dacã ziua de pomenire cade în post, toate mâncãrurile trebuie preparate numai de post. Prin aceasta se dovedeºte pãstrarea credinþei autentice, iar pe de altã parte, rugãciunea conjugatã cu postul este mai puternicã. Se mai aud uneori voci care spun cã ar trebui sã se facã ºi mâncare de dulce, pentru cã "mortului nu-i plãcea mâncarea de post". Aceasta este o viziune îngustã asupra relaþiei pe care noi, cei vii, o pãstrãm cu cei decedaþi, prin rugãciune ºi prin post. Mortul nu mãnâncã, nu bea, pentru cã sufletul este imaterial, iar "împãrãþia lui Dumnezeu - spune Hristos - nu este mâncare ºi bãuturã".

Deci, se cuvine a pãstra ºi respecta cu sfinþenie rânduiala Bisericii, apelându-se permanent la sfatul competent al preotului.

vorba multa .......nu vreay sa te jignesc dar asa eee.............

alisasmilefavor

Este vorbarie multa dar multi cred gresit ca anumite obiceiuri pagane sunt sustinute de Biserica, fapt care este total neadevarat... si am vrut sa arat cateva exemple de superstitii gresite...

Dumnezeu ne iubeste pe amandoi la fel este adevarat. Nu sunt impotriva nimanui. Toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu.

Dar DA, sunt impotriva oricarei "cai" de ajunge la Dumnezeu care nu a fost lasata de Dumnezeu prin apostoli pentru ca o consider amagire si nu o consider in "vita lui Hristos" si o consider lepadare de Duhul Sfant dat apostolilor care au fost trimisi sa intemeieze Biserica lui Hristos si sa dea o singura invatatura Dreapta si Sfanta !!!

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

Cred ca ar trebui sa completati acele "indrumari" ("CE TREBUIE ªI CE NU TREBUIE SÃ FACEM LA ÎNMORMÂNTARE ªI POMENI"), cu o "exemplificare" justificativa si de unde le-ati copiat. Asa, nu ar mai trebui sa va justificati in fata celor de alta religie..

De la: eugenb, la data 2009-02-26 11:13:21Cred ca ar trebui sa completati acele "indrumari" ("CE TREBUIE ªI CE NU TREBUIE SÃ FACEM LA ÎNMORMÂNTARE ªI POMENI"), cu o "exemplificare" justificativa si de unde le-ati copiat. Asa, nu ar mai trebui sa va justificati in fata celor de alta religie..

Da ai dreptate... am uitat sa pun sursa..
Pentru cine este interesat gaseste mai multe subiecte tratate aici:

www.parohiamacin4.org/

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

Pentru "eclaudesvd":

Eu am gasit ceva care este schimbat (nu in intregime, dar ...) din textul "Resurse Catolice - CATEHISM COMPENDIU, Catehismul Romano- Catolic" ( www.scribd.com/doc/3886562/Resurse-Catolice-CATEHISM-COMPENDIU-). Si nici nu ati precizat daca adnotarile va apartin sau sunt ale altor traducatori. Daca puneti alaturat cele doua texte le veti observa foarte usor. Mai am o intrebare (nelamurire) : Cei care sunt "greco-catolici" folosesc acelasi Catehism sau unul diferit (sau usor schimbat) ?
P.S.
Nu v-am pus aceasta intrebare din "rautate", dar nu stiu pur si simplu si as vrea sa-mi clarific aceasta problema.

Pt eugen:
Sunt doua surse diferite: Compendiul si catehismul Bisericii Catolice. Din fericire noi nu trebuie sa traducem aceste lucruri caci sunt teologii care au facut/o deja. Oricum daca vreti o sursa exacta intrati pe www.vatican.va si veti gasi textul in limba latina atat al Compendiului cat si al Catehismului. Apartinand Bisericii Catolice greco-catolicii folosesc acelasi catehism. De altfel exista doar un singur Catehism pentru Biserica Catolica. Compendiul vine in explicarea Catehismului, in nici un caz nu este diferit.

De la: adipopa, la data 2009-02-25 20:04:01

De la: maressalul, la data 2009-02-25 17:21:20Ce reprezinta acel "toiag" pe care il poart mai mereu (sau tot timpul?) "preafericitul". Mie imi pare ca o face ca sa impresioneze , sa dea bine , sa straluceasca, sa se impuna printr-o "bijuterie". Nu imi pare a avea vre-o legatura cu credinta. Ca "parca" si faraonii aveau tot felul de "toiaguri"... dar cu ele "speriau" multimea si de multe ori acestor obiecte li se atribuiau "puteri miraculoase". Toiagul ala este un exemplu de "prosteala"?

Sunt de fapt douã însemne faraonice care apar foarte des împreunã, anume cârja ºi îmblaciul. Cârja era un simbol pastoral, iar îmblaciul un simbol agrar. Ideea exprimatã astfel era cã faraon pãstoreºte ºi asigurã hrana poporului sãu. Pe lângã bãtutul cerealelor însã îmblaciul (o prãjinã la capãtul cãreia se aflã un bãþ mai gros ºi multe curele) putea fi folosit ºi ca armã - simbolizând de asemenea puterea.

Tot ca însemn pastoral (dar uneori ºi armã), cârja este cunoscutã în Vechiul Testament ºi asociatã cu personaje precum Iacov, Moise, Aaron, David, Ionatan sau Elisei. Interesant este Psalmul 23 [22] în care citim despre toiag ºi vargã, asemenea imaginii clasice egiptene, iar Yhwh pãstoreºte ºi asigurã hrana robului sãu davidic.

În Noul Testament avem doar menþiunea ocazionalã a toiagului ca obiect de luat în cãlãtorie de cãtre ucenici. Dar în perioada post-apostolicã, toiagul sau cârja reapar ca simbol pastoral, de îndrumare ºi apostolie. Cârja patriarhalã de astãzi pãstreazã ºi transmite mai departe aceastã simbolisticã. Îþi citez un paragraf din ziarul Ziua, nr. 4047 de sambata, 29 septembrie 2007.

Carja sau toiagul pastoresc este un baston inalt confectionat din lemn sau metal, impodobit cu placute de aur, fildes sau argint. La capatul de sus se termina cu doi serpi incrustati peste care se suprapune un glob surmontat de o mica cruce. Pe maner se infasoara de obicei o marama cusuta cu fir pentru a fi mai usor de purtat. Carja simbolizeaza puterea de a pastori Biserica si autoritatea pastorala. Cei doi serpi simbolizeaza intelepciunea arhiereului. In intregimea ei, carja simbolizeaza Crucea Mantuitorului Iisus Hristos. Oferind carja Patriarhului, IPS Laurentiu spune: primiti aceasta carja patriarhala, ca sa pastoriti turma cuvantatoare a lui Hristos, a Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, cea incredintata Prea Fericirii Voastre, si celor ascultatori sa le fie toiag de sprijin si intarire, iar pentru cei neascultatori si nestatornici - toiag de desteptare si indreptare.

Da, da, !...Adipopa are foarte mare dreptate @Maresal, numai ca omite sa-ti spuna cui apatrinea aceasta "carja" in mitologia egipteana.
Adipopa, pai se poate ?!...jumatatile de adevar cum se numesc ?....
De ce nu vorbiti despre Anubis (Anepu-Inpu )?...nascut din Osiris si Nephtys sotia lui Seth !..d-altfel steaua Sirius fiind reper in orientarea astronomica a egiptenilor.
Rasturnand "carja" lui Anubis, privindu-i cel de-al 2-lea insemn pe care-l poarta in reprezentarile sale, o s-avem raspunsul multor enigme ale representarilor simbolurilor religioase actuale.

Fara suparare dac-am gresele da ?...

De la: mytcor, la data 2009-02-26 16:32:28

De la: adipopa, la data 2009-02-25 20:04:01

De la: maressalul, la data 2009-02-25 17:21:20Ce reprezinta acel "toiag" pe care il poart mai mereu (sau tot timpul?) "preafericitul". Mie imi pare ca o face ca sa impresioneze , sa dea bine , sa straluceasca, sa se impuna printr-o "bijuterie". Nu imi pare a avea vre-o legatura cu credinta. Ca "parca" si faraonii aveau tot felul de "toiaguri"... dar cu ele "speriau" multimea si de multe ori acestor obiecte li se atribuiau "puteri miraculoase". Toiagul ala este un exemplu de "prosteala"?

Sunt de fapt douã însemne faraonice care apar foarte des împreunã, anume cârja ºi îmblaciul. Cârja era un simbol pastoral, iar îmblaciul un simbol agrar. Ideea exprimatã astfel era cã faraon pãstoreºte ºi asigurã hrana poporului sãu. Pe lângã bãtutul cerealelor însã îmblaciul (o prãjinã la capãtul cãreia se aflã un bãþ mai gros ºi multe curele) putea fi folosit ºi ca armã - simbolizând de asemenea puterea.



Tot ca însemn pastoral (dar uneori ºi armã), cârja este cunoscutã în Vechiul Testament ºi asociatã cu personaje precum Iacov, Moise, Aaron, David, Ionatan sau Elisei. Interesant este Psalmul 23 [22] în care citim despre toiag ºi vargã, asemenea imaginii clasice egiptene, iar Yhwh pãstoreºte ºi asigurã hrana robului sãu davidic.



În Noul Testament avem doar menþiunea ocazionalã a toiagului ca obiect de luat în cãlãtorie de cãtre ucenici. Dar în perioada post-apostolicã, toiagul sau cârja reapar ca simbol pastoral, de îndrumare ºi apostolie. Cârja patriarhalã de astãzi pãstreazã ºi transmite mai departe aceastã simbolisticã. Îþi citez un paragraf din ziarul Ziua, nr. 4047 de sambata, 29 septembrie 2007.



Carja sau toiagul pastoresc este un baston inalt confectionat din lemn sau metal, impodobit cu placute de aur, fildes sau argint. La capatul de sus se termina cu doi serpi incrustati peste care se suprapune un glob surmontat de o mica cruce. Pe maner se infasoara de obicei o marama cusuta cu fir pentru a fi mai usor de purtat. Carja simbolizeaza puterea de a pastori Biserica si autoritatea pastorala. Cei doi serpi simbolizeaza intelepciunea arhiereului. In intregimea ei, carja simbolizeaza Crucea Mantuitorului Iisus Hristos. Oferind carja Patriarhului, IPS Laurentiu spune: primiti aceasta carja patriarhala, ca sa pastoriti turma cuvantatoare a lui Hristos, a Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, cea incredintata Prea Fericirii Voastre, si celor ascultatori sa le fie toiag de sprijin si intarire, iar pentru cei neascultatori si nestatornici - toiag de desteptare si indreptare.

Da, da, !...Adipopa are foarte mare dreptate @Maresal, numai ca omite sa-ti spuna cui apatrinea aceasta "carja" in mitologia egipteana.

Adipopa, pai se poate ?!...jumatatile de adevar cum se numesc ?....

De ce nu vorbiti despre Anubis (Anepu-Inpu )?...nascut din Osiris si Nephtys sotia lui Seth !..d-altfel steaua Sirius fiind reper in orientarea astronomica a egiptenilor.

Rasturnand "carja" lui Anubis, privindu-i cel de-al 2-lea insemn pe care-l poarta in reprezentarile sale, o s-avem raspunsul multor enigme ale representarilor simbolurilor religioase actuale.



Fara suparare dac-am gresele da ?...

Mytcor ... iti apreciez ..."sfaturile"... dar din ce am citit mai sus parca ma apuca asa un sentiment de "paranoia" si imi pare ca vrei sa intorci impotriva lui AdiPopa. Dupa ce trec de acest "presentiment" ... poate o verific "autenticitatea" celor spuse de tine ... desi intuitia imi zice ca sunt OK.



Apropo ...am o banuiala(de mia mult timp) ..."rautatea" ta provine din faptul ca esti fata/femeie?

In alta ordine de idei ... raspunsul lui AdiPopa "ma indeparteaza si mai mult de crestinism"... adica ... din ca am inteles eu ... chiar se atribuie acelui "toiag" anumite ATRIBUTE... si care SE TRANSIMT la cel cel poarta ... deci toiagul ..dat puterea... si nu un "lucru" autentic sau o PROPRIETATE a detinatorului. Un fel de ... HAINA IL FACE PE OM... si nu ce simte .. .sau ce ESTE.

Mytcor, omisiunea mea nu este culpabilã. A fi selectiv nu înseamnã a nu ºti sau a ascunde o informaþie cu intenþia de a înºela ori manipula.

Cât privesc completãrile tale, ele sunt adevãrate - dar în parte. Anupu este cel mai vechi zeu al morþii ºi mumificãrii în Egipt, însã el nu a fost de la început considerat fiul lui Osiris ºi Neftis (de fapt Osiris l-a înlocuit pe Anupu abia în timpul imperiului mijlociu). Însã mai sunt ºi alte scrieri egiptene în care Anupu este considerat fiul lui Ra ºi Neftis sau Seti ºi Neftis - ba chiar mama lui este uneori identificatã cu Hesat sau Bast.

Pe de altã parte, cârja ºi îmblaciul nu sunt exclusiv asociate cu Anupu. Numai un semidoct ar putea spune cã acestea sunt apanajul exclusiv al lui Anupu! În mormântul lui Tutankamun s-au gãsit ambele însemne faraonice. Eºti ºi prost informat ºi rãu intenþionat.

Maressal, toiagul pastoral este un simbol. El nu conferã ºi nu transmite puteri purtãtorului. Asemenea altor simboluri (e.g., ciocanul magistraþilor), toiagul vorbeºte despre slujba pastoralã pe care purtãtorul o îndeplineºte.

Oricum, dorinþa mea ar fi sã te apropii nu sã te îndepãrtez de creºtinism. Sã nu crezi cã asta înseamnã sã abdici de la raþiune. Îndoielile îºi au rostul lor. Nu m-am temut niciodatã de îndoieli - poate de aceea am ºi rãmas cu foarte puþine certitudini.

raspunsul lui Adipopa ar trebui sa te apropie@Maresal, daca tu crezi ca te departeaza , atunci eu dezinteresat iti spun :

GRESESTI !....

cu durere in suflet trebuie sa constat k maresalul a avut dreptate...*mai marii* bor s-au declarat de acord cu cipurile....
intrati pe apologeticum.wordpress.com/
exista insa si calugari desavarsiti carora nu le pasa decat de mantuirea sufletelor noastre...dumnezeu sa-i aiba in paza si sa le rasplateasca lor insutit sfaturile bune cu kr ne ridik moralul in aceste vremuri tulburi(veti gasi acolo si o rugaciune impotriva cipurilor)....ma bucur k mai exista si astfel de calugari krora nu le pasa de bani si putere...kr nu vor decat mantuirea sufletului nostru si se roaga in permanenta pentru noi....

in sfarsit pot posta si eu parerea pe kr o am despre patriarhul bor(m-am abtinut pana acum pentru k nu credeam k nu are niciun fel de scrupule)....sunt convinsa k e mason...si k nu are nicio legatura cu ortodoxia...si o sa va dau si argumente
1) va mai amintiti cum a murit fostul patriarh?...s-a imbolnavit de rinichi,a fost dus la spital si acolo a fost operat....ce s-a intamplat insa la acea operatie?....un asistent i-a facut o anestezie aiurea kr i-a provocat moartea(a pretextat apoi k a gresit,si-a cerut scuze si kzul a fost inchis)....operatia a fost o reusita insa datorita acelei *anestezii* patriarhul teoctist nu s-a mai trezit nici pana in ziua de azi....culmea este k acel asistent facuse mii de astfel de anestezii pana in acel moment si k nu putea gresi o anestezie aiurea...in mod sigur a fost intentionat si aici a fost mana singurului om kr ii dorea moartea inalt preafericitului parinte....cine putea fii acesta?....poi...cel kr voia sa puna mana pe putere....cine altul decat daniel?..un om kr nu are nicio legatura cu ortodoxia ci din contra...e agentul diavolului
2) nu stiu cum a ajuns el patriarh,dar in mod sigur ceva a fost la mijloc...majoritatea parintilor erau favorabili alegerii lui bartolomeu anania....insa sunt convinsa k daniel a stiu ce va urma...si-a dat seama k teoctist sau bartolomeu nu ar accepta sub nicio forma cipurile si a facut in asa fel incat sa iese el patriarh..si a reusit!!!
3) e implicat intr-un proiect imobiliar despre kr se spune k ar putea distruge centrul istoric al iasului



indemnul meu catre toti bunii crestini e sa nu asculte ce spune acest *agent al diavolui*....nu are nicio legatura cu ortodoxia....cu credinta stramosilor nostri....si repet...dumnezeu sa le raplateasca tuturor calugarilor kr au avut curajul sa se opuna ktegoric cipurilor.....insutit!!!!

Ete Mytcore..unde ai ajuns...la cat armament detine cu mainle goale Adi al nostru..zau nu are cum sa mai loveasca in manipularea ce-o stranesti, printr-un simbol oarecare.
Hai mai Adi, mai..mai descreteste-ti fruntea si razi mai cu noi...si mai lasa toiagul ...pentru alte omisiuni culpabile.

Daniel e un om înþelept, iar Sinodul s-a dovedit mai echilibrat decât tine, Ioana.

De la: adipopa, la data 2009-02-26 23:59:10Daniel e un om înþelept, iar Sinodul s-a dovedit mai echilibrat decât tine, Ioana.

deci...ai inceput sa ma jignesti...
dak mai continui te avertizez k iti voi raspunde in acelasi registru...
* dezechilibrata*?....vei vedea cat de *echilibrata* pot fii(apropo...sunt in zodia balanta..nu k ar conta vreun pic...ti-am spus doar asa...k sa stii)

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-02-27 00:05:23

De la: adipopa, la data 2009-02-26 23:59:10Daniel e un om înþelept, iar Sinodul s-a dovedit mai echilibrat decât tine, Ioana.

deci...ai inceput sa ma jignesti...
dak mai continui te avertizez k iti voi raspunde in acelasi registru...
* dezechilibrata*?....vei vedea cat de *echilibrata* pot fii(apropo...sunt in zodia balanta..nu k ar conta vreun pic...ti-am spus doar asa...k sa stii)

Ioana draga..el incearca sa glumeasca cu noi Fii si tu ...mai docila

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-02-27 00:05:23deci...ai inceput sa ma jignesti...

Deloc. Eºti una dintre cele mai plãcute fete de pe forum. Mã amuzã totuºi frustrarea ta. Paºapoartele biometrice au fost acceptate pentru cã nu a existat un argument raþional, civic sau teologic împotrivã. Iar a spune cã de la securizarea unui act de identitate la implantarea unui chip uman e doar un pas înseamnã pur ºi simplu sã speculezi. Nu ºtim - atâta tot.

De la: adipopa, la data 2009-02-27 00:17:45

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-02-27 00:05:23deci...ai inceput sa ma jignesti...

Deloc. Eºti una dintre cele mai plãcute fete de pe forum. Mã amuzã totuºi frustrarea ta. Paºapoartele biometrice au fost acceptate pentru cã nu a existat un argument raþional, civic sau teologic împotrivã. Iar a spune cã de la securizarea unui act de identitate la implantarea unui chip uman e doar un pas înseamnã pur ºi simplu sã speculezi. Nu ºtim - atâta tot.

adi...sa-ti mai zic ceva.....
am aflat si eu acum cu stupoare k patriarhia bor s-a declarat de acord si cu avorturile facute pana la 20 de saptamani....
uite link-ul k sa te convingi si sa iti dai seama k oamenii astia nu au nicio legatura cu ortodoxia...sunt doar agentii diavolui... savatie.wordpress.com/2009/02/26/avortati-l-pe-parintele-stoica/
stiu k esti ingrozit...si eu sunt la fel.....

pentru acelasi motiv pentru kr se declara de acord cu avorturile se declara de acord si cu cipurile...
adi...astia nu sunt oamenii lui dumnezeu...
ei folosesc ortodoxia k pe un mijloc de manipulare.....
adi...sa mai spui tu k nu e vorba de o conspiratie....ti se pare normal asa ceva?

Un caz extrem face legi proaste. Stoica a acceptat compromisul pe baza cazului de la Neamþ. Ar fi fost mai bine sã nu se pronunþe. S-o lase aºa cum a spus-o de la început între ea ºi duhovnicul ei. Aici cred cã a greºit. Dar o greºealã nu e imediat ºi dovadã a unei conspiraþii mondiale. Prea repede ajungi la concluzia preferatã...

... cipuri in pasapoarte ... ... daca ar sti romanii, dar si restul europenilor (care am impresia ca stiu mai multe decit lasa sa se inteleaga), ca asta e doar parte a doua in ''securizarea'' identitatii si ca urmeaza si a treia ... cred ca o sa fie deja prea multa lume obosita dar si ocupata cu ''prostioare'' zilnice ca sa mai se poata impotrivi ...

De la: adipopa, la data 2009-02-27 00:36:16Un caz extrem face legi proaste. Stoica a acceptat compromisul pe baza cazului de la Neamþ. Ar fi fost mai bine sã nu se pronunþe. S-o lase aºa cum a spus-o de la început între ea ºi duhovnicul ei. Aici cred cã a greºit. Dar o greºealã nu e imediat ºi dovadã a unei conspiraþii mondiale. Prea repede ajungi la concluzia preferatã...

... eheeee adi ... compromisul e mincarea romanului in ultimii zeci de ani ... daca si un teolog accepta compromisuri ca sa cistige adepti e grav ...
... cea mai buna conspiratie e sa lasi impresia ca ea exista si sa lasi oamenii sa greseasca singuri ...

De la: adipopa, la data 2009-02-27 00:36:16Un caz extrem face legi proaste. Stoica a acceptat compromisul pe baza cazului de la Neamþ. Ar fi fost mai bine sã nu se pronunþe. S-o lase aºa cum a spus-o de la început între ea ºi duhovnicul ei. Aici cred cã a greºit. Dar o greºealã nu e imediat ºi dovadã a unei conspiraþii mondiale. Prea repede ajungi la concluzia preferatã...

adi..sunt din ce in ce mai ingrozita si mesajul tau(departe de a ma linisti )ma inspaimanta si mai rau
cum adica *sa nu se pronunte*?.....sa se declare si ei categoric impotriva avortului...asa cum fac eu...
cum adica*intre ea si duhovnic*...da vreun preot dezlegare la avort?
ce caz a fost la piatra neamt?....acel bebelus de ce nu merita sa traiasca?
adi....astia slujesc diavolului kruia i-au promis jertfa copilasi nevinovati si sufletele noatre...nu se vor da in laturi de la a ne vinde lui.....

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-02-27 00:25:36

De la: adipopa, la data 2009-02-27 00:17:45

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-02-27 00:05:23deci...ai inceput sa ma jignesti...

Deloc. Eºti una dintre cele mai plãcute fete de pe forum. Mã amuzã totuºi frustrarea ta. Paºapoartele biometrice au fost acceptate pentru cã nu a existat un argument raþional, civic sau teologic împotrivã. Iar a spune cã de la securizarea unui act de identitate la implantarea unui chip uman e doar un pas înseamnã pur ºi simplu sã speculezi. Nu ºtim - atâta tot.

adi...sa-ti mai zic ceva.....
am aflat si eu acum cu stupoare k patriarhia bor s-a declarat de acord si cu avorturile facute pana la 20 de saptamani....
uite link-ul k sa te convingi si sa iti dai seama k oamenii astia nu au nicio legatura cu ortodoxia...sunt doar agentii diavolui... savatie.wordpress.com/2009/02/26/avortati-l-pe-parintele-stoica/
stiu k esti ingrozit...si eu sunt la fel.....

Ioana, chiar daca Costica..este purtator de cuvant, nu cred ca asta este pozitia BOR: avor permis in caz de viol!
Cred ca omul acela vorbeste aiurea si nu-l trage nimeni de urechi!!!

De la: homemarcel0, la data 2009-02-27 00:37:35... cipuri in pasapoarte ... ... daca ar sti romanii, dar si restul europenilor (care am impresia ca stiu mai multe decit lasa sa se inteleaga), ca asta e doar parte a doua in ''securizarea'' identitatii si ca urmeaza si a treia ... cred ca o sa fie deja prea multa lume obosita dar si ocupata cu ''prostioare'' zilnice ca sa mai se poata impotrivi ...

homemarcel...tie iti vine sa crezi ce se intampla?...eu simt k ma prabusesc....am primit brusc doua lovituri.....e mult pentru mine.....
adik...cand condamn avortul argumentull religios pik....
si cipurile astea....
nu mai stiu ce sa zic....am ramas
tu iti poti explica toate astea?

Eu imi amintesc ca Mitropolia Moldovei ii propusese ajutor in cresterea copilului. Deci..