Info
x
Sa ne cunoastem credinta ortodoxa
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 15:13
De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52 Gandeste-te la urmatorul exemplu. Grecii stiu greaca cel mai bine dupa parerea mea... si ei au fost intotdeauna un mare stalp al Ortodoxiei si au crezut dintotdeauna in Sfanta Treime asa cum credem si noi de 2000 de ani. Si pe stramosii nostrii apostolii i-au invatat sa creada asa.... Si Vechiul Testament si Evangheliile tot in greaca sunt.... si nici un teolog invatat nu se concepe fara sa stie greaca si pana si preotii stiu greaca. Tu stii ceva greaca de vorbesti despre greaca? Eu iti arat din Cartea Facerii ca exista un SINGUR Dumnezeu INTREIT in persoane: Sfanta Treime apare in fata lui Avraam si uite ca Avraam ii zice Doamne dar erau trei: FACERE 18:1-5 1. Apoi Domnul S-a arãtat iarãºi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiazã, când ºedea el în uºa cortului sãu. 2. Atunci ridicându-ºi ochii sãi, a privit ºi iatã trei Oameni stãteau înaintea lui; ºi cum l-a vãzut, a alergat din pragul cortului sãu în întâmpinarea Lor ºi s-a închinat pânã la pãmânt. 3. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tãu! 4. Se va aduce apã sã Vã spãlaþi picioarele ºi sã Vã odihniþi sub acest copac. 5. ªi voi aduce pâine ºi veþi mânca, apoi Vã veþi duce în drumul Vostru, întrucât treceþi pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fã, precum ai zis!" Sfanta Treime il creeaza pe om: FACERE 1:26 26. ªi a zis Dumnezeu: "Sã facem om dupã chipul ºi dupã asemãnarea Noastrã, ca sã stãpâneascã peºtii mãrii, pãsãrile cerului, animalele domestice, toate vietãþile ce se târãsc pe pãmânt ºi tot pãmântul!" Asa ca CERCETEAZA niste lucruri inainte sa iei de buna ce iti spun altii veniti de peste mari si tari. Nu vreau sa te supar, si nici sa te inversunez intr-o credinta care este inventata de oameni dar gandeste-te si tu ca Grecia e la o aruncatura de bat. Du-te la ei (greci) si spune-le si lor ca nu au stiut sa citeasca in greaca ca uite si tu: ei(grecii) inteleg Sfanta Treime cum intelegem si noi romanii.
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 15:24
Fara sa stiu un pic de greaca ti-am aratat niste versete din cartea Facerii unde apare Dumnezeu Intreit in persoane.
Uite ce spune Hristosul: "Iisus le-a zis: Adevãrat, adevãrat zic vouã: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. " Nu intelegi ca Hristos este inainte de Avraam??? Noi nu putem sa-L inventam pe Dumnezeu in anul 2009. Asa a fost Dumnezeu mereu slavit de crestini, bine cu exceptia catorva erezii care au mai incercat sa devieze..... Gandeste-te bine ce faci cu viata ta, si inainte sa iei de buna ce-ti spune unul sau altul, cerceteaza si tu un pic si cum cred altii in Dumnezeu... Nu-ti da de gandit nici un pic ca toti crestinii cu baza apostolica cred de 2000 de ani in ACELASI DUMNEZEU INTREIT IN PERSOANE ???
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008 |
Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 15:55
Catehismul Bisericii Catolice
sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti SECÞIUNEA A DOUA Mãrturisirea de credinþã creºtinã Simbolurile credinþei 185. Cine spune «Cred», spune «Ader la ceea ce noi credem». Comuniunea în credinþã are nevoie de un limbaj comun al credinþei, normativ pentru toþi ºi unindu-i în aceeaºi mãrturisire a credinþei. 186. Încã de la origine, Biserica apostolicã ºi-a exprimat ºi ºi-a transmis credinþa în formule scurte, normative pentru toþi [203]. Dar de foarte timpuriu Biserica a voit ºi sã adune esenþialul credinþei sale în rezumate organice ºi articulate, destinate în special candidaþilor la botez: Simbolul credinþei n-a fost alcãtuit dupã pãrerile oamenilor, ci din toatã Scriptura a fost adunat ceea ce este mai important, pentru a da o singurã învãþãturã completã de credinþã. ªi, dupã cum sãmânþa de muºtar închide într-un grãunte foarte mic mulþime de ramuri, tot astfel acest compendiu al credinþei închide în câteva cuvinte toatã cunoaºterea adevãratei pietãþi cuprinsã în Vechiul ºi Noul Testament [204]. 187. Aceste sinteze ale credinþei sunt numite «mãrturisiri de credinþã» pentru cã ele rezumã credinþa pe care o mãrturisesc creºtinii. sunt numite «Crez» dupã ceea ce este în mod normal primul cuvânt: «Cred». sunt numite ºi «Simboluri ale credinþei». 188. Cuvântul grecesc symbolon desemna jumãtatea unui obiect rupt în douã (de pildã o pecete) care era prezentat drept semn de recunoaºtere. Pãrþile rupte erau alãturate pentru a verifica identitatea purtãtorului. Simbolul credinþei este deci un semn de recunoaºtere ºi de comuniune între credincioºi. Symbolon desemneazã, apoi, o culegere, o colecþie sau un sumar. Simbolul credinþei este culegerea principalelor adevãruri de credinþã. De aceea slujeºte ca punct de referinþã primar ºi fundamental al catehezei. 189. Prima «mãrturisire de credinþã» se face la botez. «Simbolul credinþei» este în primul rând simbolul baptismal. Pentru cã botezul este dat «în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh» (Mt 28, 19), adevãrurile de credinþã mãrturisite la botez sunt articulate pe baza referirii lor la cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. 190. Simbolul este deci împãrþit în trei pãrþi: «întâi este vorba despre prima Persoanã dumnezeiascã ºi despre lucrarea minunatã a creaþiei; apoi, despre a doua Persoanã dumnezeiascã ºi despre misterul Rãscumpãrãrii oamenilor; în sfârºit, despre a treia Persoanã dumnezeiascã, izvor ºi principiu al sfinþirii noastre [205].» Acestea sunt «cele trei capitole ale peceþii noastre (baptismale) [206]». 191. «Aceste trei pãrþi sunt distincte, deºi legate între ele. Dupã o comparaþie adeseori folositã de Pãrinþi, le numim articole. Într-adevãr, dupã cum în mãdularele noastre existã anumite articulaþii care le deosebesc ºi le separã, tot astfel, în aceastã mãrturisire de credinþã, s-a dat pe drept cuvânt numele de articole adevãrurilor pe care trebuie sã le credem în chip deosebit ºi în mod distinct [207].» Dupã o tradiþie veche, atestatã deja de Sfântul Ambroziu, existã ºi obiceiul de a numãra douãsprezece articole ale Crezului, simbolizând prin numãrul apostolilor ansamblul credinþei apostolice [208]. 192. De-a lungul secolelor au fost numeroase mãrturisiri sau simboluri ale credinþei, ca rãspuns la nevoile diferitelor epoci: simbolurile diferitelor Biserici apostolice ºi vechi [209], Simbolul Quicumque, numit al Sfântului Atanasie [210], mãrturisirile de credinþã ale unor Concilii (Toledo [211], Lateran [212], Lyon [213], Trento [214]) sau ale unor papi, de pildã Fides Damasi [215] sau Sollemnis Professio Fidei - «Crezul Poporului lui Dumnezeu» a lui Paul al VI-lea (1968). 193. Nici unul dintre simbolurile din diferitele etape ale vieþii Bisericii nu poate fi considerat depãºit ºi inutil. Toate ne ajutã sã trãim ºi sã aprofundãm astãzi credinþa dintotdeauna prin diferitele formulãri în care a fost rezumatã. Dintre toate simbolurile credinþei, douã ocupã un loc cu totul deosebit în viaþa Bisericii: 194. Simbolul apostolilor, numit astfel pentru cã este considerat pe drept cuvânt ca rezumatul fidel al credinþei apostolilor. Este vechiul simbol baptismal al Bisericii Romei. Marea lui autoritate vine din acest fapt: «El este simbolul pe care îl pãstreazã Biserica romanã, unde ºi-a avut scaunul Petru, primul dintre apostoli, ºi unde acesta a adus expresia credinþei comune [216].» 195. Simbolul numit de la Niceea-Constantinopol îºi datoreazã marea autoritate faptului cã este rodul primelor douã Concilii ecumenice (325 ºi 381). El rãmâne comun pânã astãzi tuturor marilor Biserici din Orient ºi Occident. 196. Expunerea noastrã de credinþã va urma Simbolul apostolilor, care constituie, ca sã spunem aºa, «cel mai vechi catehism roman». Totuºi, ea va fi completatã cu referiri continue la Simbolul niceno-constantinopolitan, care adeseori e mai explicit ºi mai detaliat. 197. Ca în ziua botezului, când toatã viaþa noastrã a fost încredinþatã «îndreptarului de învãþãturã» (Rom 6, 17), sã primim simbolul credinþei noastre dãtãtoare de viaþã. A rosti cu credinþã Crezul înseamnã a intra în comuniune cu Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, a intra în comuniune ºi cu Biserica întreagã, care ne transmite credinþa ºi în sânul cãreia credem: Acest Simbol este pecete spiritualã, e meditaþia inimii noastre ºi paza ei statornicã; e, fãrã îndoialã, comoara sufletului nostru [217]. CAPITOLUL ÎNTÂI Cred în Dumnezeu Tatãl 198. Mãrturisirea noastrã de credinþã începe cu Dumnezeu, cãci Dumnezeu este «Cel dintâi ºi Cel de pe urmã» (Is 44, 6), Începutul ºi Sfârºitul a toate. Crezul începe cu Dumnezeu Tatãl, pentru cã Tatãl este prima Persoanã dumnezeiascã a Preasfintei Treimi; Simbolul nostru începe cu crearea cerului ºi a pãmântului, pentru cã creaþia este începutul ºi fundamentul tuturor lucrãrilor lui Dumnezeu. ARTICOLUL 1 «Cred în Dumnezeu Tatãl Atotputernicul, Creatorul cerului ºi al pãmântului» PARAGRAFUL 1. Cred în Dumnezeu 199. «Cred în Dumnezeu»: aceastã primã afirmaþie a mãrturisirii de credinþã este ºi cea fundamentalã. Întreg Simbolul vorbeºte despre Dumnezeu, iar dacã vorbeºte ºi despre om ºi lume, o face în raport cu Dumnezeu. Articolele din Crez depind toate de primul, dupã cum ºi poruncile o expliciteazã pe cea dintâi. Celelalte articole ne fac sã-l cunoaºtem mai bine pe Dumnezeu, aºa cum s-a revelat treptat oamenilor. «Credincioºii îºi mãrturisesc mai întâi credinþa în Dumnezeu [218].» I. «Cred într-unul Dumnezeu» 200. Cu aceste cuvinte începe Simbolul de la Niceea-Constantinopol. Mãrturisirea unicitãþii lui Dumnezeu, care îºi are rãdãcina în Revelaþia divinã a Vechiului Legãmânt, este inseparabilã de aceea a existenþei lui Dumnezeu ºi în aceeaºi mãsurã fundamentalã. Dumnezeu este unic: existã un singur Dumnezeu: «Credinþa creºtinã mãrturiseºte cã existã un singur Dumnezeu, prin naturã, prin substanþã ºi prin esenþã [219].» 201. Lui Israel, alesul sãu, Dumnezeu s-a revelat ca Dumnezeul Unic: «Ascultã Israele: Domnul Dumnezeul nostru este unicul Domn. Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale» (Dt 6, 4-5). Prin profeþi, Dumnezeu îl cheamã pe Israel ºi toate neamurile sã se întoarcã spre El, Cel Unic: «Întoarceþi-vã la mine ºi veþi fi mântuiþi, voi, toate marginile pãmântului, cãci Eu sunt Dumnezeu ºi nu este altul... În faþa mea se va pleca tot genunchiul, pe mine se va jura orice limbã spunând: numai în Dumnezeu sunt dreptatea ºi tãria» (Is 45, 22-24) [220]. 202. Isus însuºi confirmã cã Dumnezeu este «unicul Domn» ºi cã trebuie sã-l iubim «din toatã inima, din tot sufletul, din tot cugetul ºi din toate puterile [221]». El lasã în acelaºi timp sã se înþeleagã cã El însuºi este «Domnul [222]». A mãrturisi cã «Isus este Domnul» este specificul credinþei creºtine. Acest lucru nu este contrar credinþei în Dumnezeul unic. A crede în Duhul Sfânt «Domnul ºi de viaþã dãtãtorul» nu introduce nici o diviziune în Dumnezeul unic: Noi credem cu tãrie ºi afirmãm deschis cã existã un singur Dumnezeu adevãrat, veºnic, nemãrginit ºi neschimbãtor, de nepãtruns, atotputernic ºi negrãit, Tatãl ºi Fiul ºi Duhul Sfânt: trei Persoane dar o singurã Esenþã, o singurã Substanþã sau Naturã, absolut simplã [223]. II. Dumnezeu îºi reveleazã numele 203. Dumnezeu s-a revelat poporului sãu Israel, fãcându-i cunoscut numele sãu. Numele exprimã esenþa, identitatea persoanei ºi sensul vieþii ei. Dumnezeu are un nume. El nu este o forþã anonimã. A-ºi dezvãlui numele înseamnã a se face cunoscut celorlalþi; înseamnã, într-un fel, a se dãrui pe sine, fãcându-se accesibil, capabil de a fi cunoscut mai intim ºi de a fi chemat personal. 204. Dumnezeu s-a revelat progresiv ºi sub diferite nume poporului sãu, însã revelaþia fundamentalã pentru Vechiul ºi Noul Legãmânt s-a arãtat a fi revelarea numelui divin fãcutã lui Moise în teofania rugului aprins, în pragul Exodului ºi al Legãmântului de la Sinai. Dumnezeul cel viu 205. Dumnezeu îl cheamã pe Moise din mijlocul unui tufiº care arde fãrã sã se mistuie. Dumnezeu îi spune lui Moise: «Eu sunt Dumnezeul pãrinþilor tãi - Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob» (Ex 3, 6). Dumnezeu este Dumnezeul pãrinþilor, Cel care i-a chemat ºi i-a cãlãuzit pe patriarhi în peregrinãrile lor. Este Dumnezeul fidel ºi compãtimitor, care-ºi aduce aminte de ei ºi de fãgãduinþele sale; El vine pentru a-i elibera pe urmaºii lor din robie. El este Dumnezeul care, dincolo de spaþiu ºi de timp, poate ºi vrea acest lucru ºi care-ºi va pune atotputernicia în acþiune pentru acest plan. «Eu sunt Cel care sunt» Moise i-a spus lui Dumnezeu: «Iatã, eu mã duc la fiii lui Israel ºi le spun: ''Dumnezeul pãrinþilor voºtri m-a trimis la voi''. Dar dacã-mi spun: ''Care este numele lui?'', ce le voi spune?» Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu sunt Cel care sunt». ªi a spus: «Aºa sã le spui fiilor lui Israel: ''Eu sunt'' m-a trimis la voi. Acesta e numele meu pentru totdeauna ºi aºa voi fi pomenit din neam în neam» (Ex 3, 13-15). 206. Revelându-ºi numele misterios de YHWH, «Eu sunt Cel care Este» sau «Eu sunt Cel care sunt» sau «Eu sunt Cine sunt», Dumnezeu spune cine este El ºi cu ce nume trebuie sã fie chemat. Acest nume divin este misterios, aºa cum Dumnezeu este mister. Este în acelaºi timp un nume revelat ºi, într-un fel, refuzul unui nume ºi tocmai de aceea exprimã cum nu se poate mai bine ceea ce este Dumnezeu, infinit mai presus de tot ce putem înþelege sau spune: El este «Dumnezeul ascuns» (Is 45, 15), numele lui e inefabil [224] ºi El este Dumnezeul care se apropie de oameni. 207. Revelându-ºi numele, Dumnezeu îºi reveleazã în acelaºi timp fidelitatea, care este dintotdeauna ºi pentru totdeauna, valabilã pentru trecut («Eu sunt Dumnezeul pãrinþilor tãi», Ex 3, 6), ca ºi pentru viitor («Voi fi cu tine», Ex 3, 12). Dumnezeu care îºi reveleazã numele ca «Eu sunt» se reveleazã ca Dumnezeul care este întotdeauna de faþã, prezent alãturi de poporul sãu pentru a-l mântui. 208. În faþa prezenþei atrãgãtoare ºi misterioase a lui Dumnezeu, omul îºi descoperã micimea. În faþa rugului aprins, Moise îºi scoate sandalele ºi îºi acoperã faþa [225] înaintea Sfinþeniei divine. În faþa Slavei Dumnezeului de trei ori Sfânt, Isaia exclamã: «Vai mie, sunt pierdut! Cãci sunt om cu buze necurate» (Is 6, 5). În faþa semnelor dumnezeieºti pe care le sãvârºeºte Isus, Petru exclamã: «Îndepãrteazã-te de mine, cãci sunt om pãcãtos, Doamne!» (Lc 5, 8). Dar, pentru cã Dumnezeu e sfânt, El poate ierta omului care se descoperã pãcãtos în faþa lui: «Nu-mi voi dezlãnþui iuþimea mâniei mele (...), cãci Eu sunt Dumnezeu ºi nu om, Eu sunt Cel Sfânt în mijlocul tãu» (Os 11, 9). Apostolul Ioan va spune, de asemenea: «În faþa lui ne vom împãca inima, chiar dacã ne-ar osândi inima noastrã, cãci Dumnezeu este mai mare decât inima noastrã ºi cunoaºte toate» (1 In 3, 19-20). 209. Din respect pentru sfinþenia lui, poporul lui Israel nu pronunþã numele lui Dumnezeu. În citirea Sfintei Scripturi, numele revelat este înlocuit de titlul divin «Domnul, Stãpânul» (Adonai, în greceºte Kyrios). Sub acest titlu va fi aclamatã dumnezeirea lui Isus: «Isus este Domn». «Dumnezeu iubitor ºi milostiv» 210. Dupã ce Israel a pãcãtuit îndepãrtându-se de Dumnezeu pentru a se închina viþelului de aur [226], Dumnezeu ascultã mijlocirea lui Moise ºi acceptã sã meargã în mijlocul unui popor necredincios, manifestându-ºi astfel iubirea [227]. Lui Moise, care cere sã-i vadã slava, Dumnezeu îi rãspunde: «Voi face sã treacã prin faþa ta toatã bunãtatea [frumuseþea] mea ºi voi rosti înaintea ta numele YHWH» (Ex 33, 18-19). Domnul trece prin faþa lui Moise ºi proclamã: «YHWH, YHWH, Dumnezeu iubitor ºi milostiv, încet la mânie, bogat în îndurare ºi fidelitate» (Ex 34, 5-6). Moise îl mãrturiseºte atunci pe Domnul ca pe un Dumnezeu care iartã [228]. 211. Numele divin «Eu sunt» sau «El Este» exprimã fidelitatea lui Dumnezeu care, în ciuda infidelitãþii omului pãcãtos ºi a pedepsei pe care acesta o meritã, «îºi pãstreazã îndurarea peste mii» (Ex 34, 7). Dumnezeu reveleazã cã El este «bogat în milostivire» (Ef 2, 4) mergând pânã la a-l dãrui pe propriul sãu Fiu. Dându-ºi viaþa pentru a ne izbãvi de pãcat, Isus va revela cã El însuºi poartã numele divin: «Când îl veþi înãlþa pe Fiul omului, atunci veþi ºti cã ''Eu sunt''» (In 8, 28). Numai Dumnezeu ESTE 212. De-a lungul veacurilor, credinþa lui Israel a putut dezvolta ºi aprofunda bogãþiile conþinute în revelarea numelui divin. Dumnezeu este unic, nu existã alþi dumnezei afarã de El [229]. El transcende lumea ºi istoria. El a fãcut cerul ºi pãmântul: «Ele vor pieri, dar Tu rãmâi; ºi toate ca un veºmânt se învechesc (...), dar Tu acelaºi eºti ºi anii tãi nu se sfârºesc» (Ps 102, 27-28). «În El nu este schimbare, nici umbrã de mutare» (Iac 1, 17). El este «Cel Care Este», dintotdeauna ºi pentru totdeauna, ºi astfel rãmâne pururi fidel lui însuºi ºi fãgãduinþelor sale. 213. Revelarea numelui inefabil «Eu sunt Cel care sunt» conþine, deci, adevãrul cã numai Dumnezeu ESTE. În acest sens au înþeles numele divin deja traducerea Septuagintei ºi, în urma ei, Tradiþia Bisericii: Dumnezeu este plinãtatea Fiinþei ºi a toatã perfecþiunea, fãrã origine ºi fãrã sfârºit. În vreme ce toate fãpturile au primit de la El tot ce sunt ºi tot ce au, El singur este însãºi Fiinþa sa ºi El este de la sine tot ceea ce El este. III. Dumnezeu, «Cel care Este», este Adevãr ºi Iubire 214. Dumnezeu, «Cel care Este», s-a revelat lui Israel drept Cel care este «bogat în îndurare ºi în fidelitate» (Ex 34, 6). Aceºti doi termeni exprimã sintetic bogãþiile numelui divin. În toate lucrãrile sale, Dumnezeu îºi aratã bunãvoinþa, bunãtatea, harul, iubirea, dar ºi faptul cã e vrednic de încredere, statornic, fidel, adevãrat. «Îþi mulþumesc, Doamne, din toatã inima, pentru iubirea ta ºi adevãrul tãu» (Ps 138, 2) [230]. El este Adevãrul, cãci «Dumnezeu este Luminã ºi întuneric nu este în El» (1 In 1, 5); El este «Iubire», dupã cum ne învaþã apostolul Ioan (1 In 4, 8). Dumnezeu este Adevãr 215. «Temeiul cuvântului tãu este adevãr; veºnice toate judecãþile dreptãþii tale» (Ps 119, 160). «Da, Doamne Dumnezeule, Tu eºti Dumnezeu ºi cuvintele tale sunt adevãr» (2 Sam 7, 28); de aceea fãgãduinþele lui Dumnezeu se împlinesc totdeauna [231]. Dumnezeu este Adevãrul însuºi, cuvintele lui nu pot înºela. De aceea ne putem încredinþa cu totul adevãrului ºi fidelitãþii cuvântului sãu, în toate. Începutul pãcatului ºi cãderii omului a fost o minciunã a ispititorului care l-a fãcut pe om sã se îndoiascã de cuvântul lui Dumnezeu, de bunãvoinþa ºi de fidelitatea lui. 216. Adevãrul lui Dumnezeu este înþelepciunea lui care guverneazã întreaga ordine a creaþiei ºi a cârmuirii lumii [232]. Dumnezeu, care singur a creat cerul ºi pãmântul [233], e singurul care poate da cunoaºterea adevãratã a oricãrui lucru creat, în relaþie cu El [234]. 217. Dumnezeu este adevãrat ºi când se reveleazã: «învãþãturã de adevãr este în gura lui» (Mal 2, 6). Când îl va trimite pe Fiul sãu în lume, o va face «ca sã dea mãrturie Adevãrului» (In 18, 37): «ªtim cã Fiul lui Dumnezeu a venit ºi ne-a dat înþelegere ca sã-l cunoaºtem pe Cel adevãrat» (1 In 5, 20) [235]. Dumnezeu este Iubire 218. În decursul istoriei sale, Israel a putut descoperi cã singurul motiv pentru care Dumnezeu i se revelase ºi îl alesese dintre toate popoarele ca sã fie al lui era iubirea lui gratuitã [236]. ªi, datoritã profeþilor sãi, Israel a înþeles cã tot din iubire Dumnezeu n-a încetat sã-l izbãveascã [237] ºi sã-i ierte infidelitatea ºi pãcatele [238]. 219. Iubirea lui Dumnezeu pentru Israel este comparatã cu iubirea unui tatã pentru fiul sãu (Os 11, 1). Aceastã iubire este mai puternicã decât iubirea unei mame pentru copiii ei [239]. Dumnezeu îºi iubeºte poporul mai mult decât îºi iubeºte un mire mireasa [240]; aceastã iubire va fi biruitoare chiar ºi asupra celor mai grave infidelitãþi [241]; va merge pânã la darul cel mai de preþ: «Aºa a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut» (In 3, 16). 220. Iubirea lui Dumnezeu e «veºnicã» (Is 54, 8): «cãci munþii pot sã se mute din loc ºi dealurile sã se clatine, dar iubirea mea nu se va depãrta de la tine» (Is 54, 10). «Cu iubire veºnicã te-am iubit; de aceea þi-am pãstrat bunãvoinþa mea» (Ier 31, 3). 221. Sfântul Ioan va merge mai departe afirmând: «Dumnezeu este iubire» (1 In 4, 8. 16): Fiinþa însãºi a lui Dumnezeu este Iubire. Trimiþându-l, la plinirea timpurilor, pe Fiul sãu unic ºi pe Duhul iubirii, Dumnezeu îºi reveleazã secretul cel mai intim [242]: El însuºi este în veci relaþie de iubire: Tatã, Fiu ºi Duh Sfânt, ºi ne-a destinat sã fim pãrtaºi la ea. IV. Implicaþiile credinþei în Dumnezeul Unic 222. Faptul de a crede în Dumnezeu, Cel Unic, ºi a-l iubi din toatã fiinþa are consecinþe imense pentru întreaga noastrã viaþã: 223. Înseamnã a cunoaºte mãreþia lui Dumnezeu: «Mare este Dumnezeu ºi nu-l putem pricepe» (Iob 36, 26). De aceea, Dumnezeu trebuie sã fie «primul slujit [243]». 224. Înseamnã a trãi în aducere de mulþumire: dacã Dumnezeu este Cel Unic, tot ce suntem ºi tot ce avem vine de la El: «Ce ai ce sã nu fi primit?» (1 Cor 4, 7). «Cum voi rãsplãti Domnului pentru tot binele pe care mi l-a fãcut?» (Ps 116, 12). 225. Înseamnã a cunoaºte unitatea ºi adevãrata demnitate a tuturor oamenilor: toþi sunt fãcuþi «dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu» (Gen 1, 26). 226. Înseamnã a se folosi bine de lucrurile create: credinþa în Dumnezeul Unic ne face sã ne folosim de tot ceea ce nu este El în mãsura în care aceasta ne apropie de El ºi sã ne dezlipim în mãsura în care ne depãrteazã de El [244]: Domnul meu ºi Dumnezeul meu, ia-mi tot ce mã îndepãrteazã de tine! Domnul meu ºi Dumnezeul meu, dã-mi tot ce mã apropie de tine! Domnul meu ºi Dumnezeul meu, dezlipeºte-mã de mine însumi ºi dãruieºte-mã cu totul þie! [245]. 227. Înseamnã a-þi pune încrederea în Dumnezeu în orice împrejurare, chiar ºi în restriºte. O rugãciune a Sfintei Tereza a lui Isus exprimã minunat acest lucru: Nimic sã nu te tulbure / nimic sã nu te înspãimânte. Toate trec / Dumnezeu nu se schimbã. Rãbdarea dobândeºte toate. / Cel care îl are pe Dumnezeu Nu duce lipsã de nimic. / Dumnezeu singur e de ajuns [246]. PE SCURT 228. «Ascultã, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este unicul Domn...» (Dt 6, 4; Mc 12, 29). «Fiinþa supremã trebuie în mod necesar sã fie unicã, adicã fãrã egal. (...) Dacã Dumnezeu nu este unic, El nu este Dumnezeu [247].» 229. Credinþa în Dumnezeu ne face sã ne îndreptãm spre El singur ca spre originea noastrã primã ºi scopul nostru ultim ºi sã nu-i preferãm ºi sã nu-i substituim nimic. 230. Dumnezeu, revelându-se, rãmâne mister inefabil: «Dacã l-ai înþelege, n-ar mai fi Dumnezeu [248].» 231. Dumnezeul credinþei noastre s-a revelat ca Cel care este; s-a fãcut cunoscut ca «bogat în îndurare ºi în fidelitate» (Ex 34, 6). Însãºi Fiinþa sa este Adevãr ºi Iubire. Note 203. Cf. Rom 10, 9; 1 Cor 15, 3-5; etc. 204. Sf. Ciril de Ierusalim, Catech. ill., 5, 12. 205. CR 1, 1, 3. 206. Sf. Irineu, Dem., 100. 207. CR 1, 1, 4. 208. Cf. Symb. 8. 209. Cf. DS 1-64. 210. Cf. DS 75-76. 211. DS 525-541. 212. DS 800-802. 213. DS 851-861. 214. DS 1862-1870. 215. Cf. DS 71-72. 216. Sf. Ambroziu, Symb. 7. 217. Sf. Ambroziu, Symb. 1 218. CR 1, 2, 2. 219. Ibid. 220. Cf. Fil 2, 10-11. 221. Cf. Mc 12, 29-30. 222. Cf. Mc 12, 35-37. 223. Cc. Lateran IV: DS 800. 224. Cf. Jud 13, 18. 225. Cf. Ex 3, 5-6. 226. Cf. Ex 32. 227. Cf. Ex 33, 12-17. 228. Cf. Ex 34, 9. 229. Cf. Is 44, 6. 230. Cf. Ps 85, 11. 231. Cf. Dt 7, 9. 232. Cf. Înþ 13, 1-9. 233. Cf. Ps 115, 15. 234. Cf. Înþ 7, 17-21. 235. Cf. In 17, 3. 236. Cf. Dt 4, 37; 7, 8; 10, 15. 237. Cf. Is 43, 1-7. 238. Cf. Os 2. 239. Cf. Is 49, 14-15. 240. Cf. Is 62, 4-5. 241. Cf. Ez 16; Os 11. 242. Cf. 1 Cor 2, 7-16; Ef 3, 9-12. 243. Sf. Ioana d'Arc, dictum. 244. Cf. Mt 5, 29-30; 16, 24; 19, 23-24. 245. Sf. Nicolae de Flüe, Rugãciune. 246. Poes., 30. 247. Tertullian, Marc. 1, 3. 248. Sf. Augustin, Serm. 52, 6, 16. |
|
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008 |
Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 16:05
SFANTA TREIME - TEMEIUL SI MODELUL BISERICII
Taina Treimii celei de o fiinta si mai presus de fire constituie temeiul credintei si trairii noastre crestinesti, fiind totodata sufletul viu al Bisericii, pe care o face sa traiasca din viata treimica, impartasita haric tuturor membrilor ei, intr-o nesfarsita kenoza a iubirii, care inalta, desavarseste si indumnezeieste. Astfel, Biserica, ca Trup al lui Hristos extins in umanitate, prin Duhul Sfant, in timp si spatiu, este mediul in care se afla prezenta si actioneaza direct Sfanta Treime, iar comuniunea de iubire dintre membrii Bisericii isi are izvorul nesecat in taina iubirii si vietii de comuniune mai presus de fire, ce exista in sanul Sfintei Treimi 1. Dogma Sfintei Treimi este, de altfel, pentru Biserica Ortodoxa “fundamentul imuabil al intregii gandiri religioase, al intregii pietati, al intregii vieti spirituale, al intregii experiente” 2. Asadar, temeiul principal al Bisericii nu trebuie cautat prin speculatii sofiologice prapastioase intr-o realitate divina externa si deosebita de Persoanele Treimice, ci in insasi taina vietii comune a persoanelor divine 3. Si acest temei il intelegem numai in sensul ca relatiile trinitare divine sunt un model al relatiilor dintre oameni in Biserica, ci si in sensul ca ele sunt o putere care produce si adanceste aceste relatii. In viata Bisericii e impletita viata Sfintei Treimi. Numai pentru ca se iubesc persoanele Sfintei Treimi, ele produc si intre oameni atmosfera de iubire 4. Dorind cu tot dinadinsul ca iubirea si unitatea din Biserica sa fie identica cu cea din sanul Prea Sfintei Treimi, Mantuitorul Insusi, inainte de patimi, se roaga Tatalui ceresc: “Parinte Sfinte, pazeste-i intru numele Tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem Noi… Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum, Tu Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu M-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca l-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine” 5. De aici rezulta ca modul unirii sau al comuniunii intre Tatal si Fiul, sau intre Tatal, Fiul si Sfantul Duh este modelul dupa care trebuie sa se realizeze uniunea intre toti fiii lui Dumnezeu, dupa har, in comunitate Trupului tainic al Domnului, dar totodata si principiul acesteia 6. Asadar, “Biserica, in calitatea ei de mediu de restaurare a oamenilor, in comuniunea de iubire cu Dumnezeu si intreolalta nu poate avea alt izvor si un alt model decat Sfanta Treime. De aceea, cand Iisus vorbeste de unitatea Bisericii si se roaga pentru ea, El nu da ca exemplu (pentru aceasta unitate) nici Imperiul roman si nici Republica Elina, nici o alta forma de organizare politica sau sociala, ci relatiile interpersonale din Sfanta Treime” 7. Dar, Sfanta Treime nu reprezinta numai un model care ii ramane exterior Bisericii, oricat de desavarsit ar fi el, ci o realitate, sau mai bine zis realitatea sau existenta perfecta, cu care ea trebuie sa se uneasca, fara confuzie 8. “Se citeaza astfel cuvintele lui Iisus: omnes sint unum (ca toti sa fie una), dar se trece cu vederea “cum”, modelul vietii trinitare: “Precum Tu, Parinte, in Mine si Eu in Tine”. Astfel se constata ca Rugaciunea lui Iisus pentru unitatea Bisericii arata ca Treimea nu este numai model pentru viata Bisericii, ci si izvorul si finalitatea ei: “Ca ei sa fie una in Noi” 9. Dar, ceea ce face posibila participarea concreta si eficienta a Bisericii la viata Sfintei Trieimi este intruparea Fiului lui Dumnezeu. Prin intruparea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos a introdus natura umana in intimitatea cea mai profunda a Treimii si i-a dat putinta participarii vesnice la viata Treimica. Din acest motiv este Hristos Capul Bisericii si Biserica este Trupul Sau (Efeseni I, 22). Iar prezentarea Bisericii ca Trup al lui Hristos nu inseamna o ecleziologie opusa sau paralela, vis-à-vis sau alaturi de imaginea trinitara a Bisericii. Persoanele umane care formeaza Trupul (tainic) al lui Hristos participa la viata treimica. Biserica inteleasa ca Trup al lui Hristos este plina de Duhul Sfant, si prin aceasta plina de viata treimica” 10. Astfel, intruparea este Taina prin care Sfanta Treime intra in comuniune pentru totdeauna cu umanitatea, iar aceasta are loc in Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul Tatalui intrupat. Prin urmare, de aspectul trinitar al Bisericii se leaga in mod inseparabil aspectul hristologic. Propriu-zis, unul trimite la celalalt si amandoua aspectul pnevmatologic, toate trei evidentiind aspectul de comuniune al Bisericii 11. In acest context, putem constata, pe de o parte, ca aspectul trinitar al eclesiologiei isi are temeiul in aspectul hristologic, deoarece “in Hristos se descopera taina comuniunii trinitare”. Dorinta Lui este ca Biserica sa dobandeasca chipul Sfintei Treimi. Biserica traieste in Duhul Sfant din Hristos. De aceea, Hristos ramane Capul Bisericii 12. Pe de alta parte, numai intrucat Hristos ramane permanent Capul Bisericii, aceasta se poate impartasi continuu de Sfanta Treime ca model, putere si implinire a vietii ei de comuniune 13. Exprimand taina vietii de comuniune a persoanelor Sfintei Treimi, Biserica este ea insasi o icoana a relatiilor treimice, continuand in acelasi timp lucrarea mantuitoare a Intemeietorului ei divin in lume, ca esenta si finalitate a relatiei personale dintre Dumnezeu si om. “Insa Biserica in calitatea ei de icoana a Sfintei Treimi nu se zideste ca o icoana paralela sau independenta de Sfanta Treime, ci ca participare la viata treimica si ca stralucire (reflectare) in lume a acestei participari. De fapt, cand cineva devine crestin sau membru al Bisericii, aceasta se face prin Botezul in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Asadar, a deveni crestin inseamna a restabili sau a incepe comuniunea cu Sfanta Treime 14. Precizam, insa, ca aceasta restabilire intre om si Dumnezeu sau aceasta trecere de la omul – creatura a lui Dumnezeu la crestinul – madular al trupului tainic al lui Hristos se face numai in Biserica prin Taina Sf. Botez. Iar Cel care ne introduce in aceasta stare sau relatie cu Sfanta Treime este Duhul Sfant sau Duhul lui Hristos. Astfel, viata crestina este viata in Hristos sau in Duhul Sfant. Si numai in Hristos prin Duhul Sfant intalnim si cunoastem noi pe Tatal. Prin urmare, viata in Hristos sau viata duhovniceasca este mai intai de toate participare la viata treimica 15. In ceea ce priveste modul in care cele trei Persoane divine intra in relatie cu Biserica si Credinciosii, Sfintii Parinti afirma ca toate le face Tatal prin Fiul, in Sfantul Duh, intr-o maniera in care Tatal apare ca sursa a lucrarii, Fiul ca viata, si Duhul Sfant ca putere care concretizeaza sau finalizeaza actiunea; nici una din cele trei Persoane divine nu are o lucrare distincta care sa fie a Sa proprie, ci o viata si o lucrare unica si identica trece prin Toate Trei 16. In acest context, toate rugaciunile Bisericii incep cu invocarea Prea Sfintei Treimi: “In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”, aratand ca nu se poate face nici o rugaciune cu un rezultat fara credinta in Ea. De asemenea, toate rugaciunile sfarsesc cu slava Persoanelor Sfintei Treimi, cu marturisierea puterii Ei, ca temei al increderii ca ce s-a cerut in rugaciune sa va putea implini. In acest sfarsit al rugaciunii se exprima nadejdea in puterea Treimii de a implini cele cerute si in vointa Ei de a le implini. In sfarsitul rugaciunii din Biserica, precum si in ecfonisele rostite se exprima puterile si bunatatile Sfinetei Treimi, ca temei de nadejde pentru implinirea celor cerute. In Biserica si la orice inceput al unui lucru in viata de toate zilele, credinciosii se inseamna cu semnul Sfintei Cruci, insotit de invocarea Sfintei Treimi, aratandu-se prin aceasta o anumita salasuire a Treimii in fiinta lor. Facandu-ne acest semn, ne amintim ca prin Cruce ne-a eliberat Fiul intrupat al Tatalui de robia pacatului si a dusmanului nostru nevazut. Prin pomenirea Sfintei Treimi la insemnarea noastra cu semnul Crucii aratam ca nu putem desparti crucea lui Hristos de iubirea si grija Treimii fata de noi, Care a socotit ca prin Crucea suportata de Fiul lui Dumnezeu ne poate mantui, intrand prin ea in acelasi timp si vointa noastra de a ne infrana de la pornirile egoiste si de a ne darui impreuna cu Fiul, Tatalui ceresc, prin Duhul Sfant. Ea ne ajuta astfel sa ne pregatim pentru Imparatia Treimii ca Imparatie a iubirii 17. Faptul ca toate Tainele din Biserica Ortodoxa incep cu formula: “Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh” arata ca intreaga viata sacramentala este o introducere si o adancire in comuniunea treimica si in acelasi timp o salaslusire (inhabitare) a vietii treimice in noi. De aceea, intr-o rugaciune de la slujba sfintirii Sfantului si Marelui Mir se cere ca cei ce vor fi unsi cu aceasta sa devina “locas al Sfintei Treimi” 18. Tainele Bisericii incep, insa, nu numai cu invocarea numelor Persoanelor Sfintei Treimi odata cu semnul Crucii, ci si cu binecuvatarea "Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh”, care a inceput pe pamant ca Biserica si va continua vesnic in ceruri. Dupa rostirea crezului niceo-constantinopoliltan, care cuprinde credinta in Sfanta Treime si in lucrarea Ei creatoare si mantuitoare si in fagaduinta vesnicei fericiri ce ne-o va da, preotul le doreste credinciosilor si roaga pe Dumnezeu sa le dea cele dorite de Sfantul Apostol Pavel adresatilor sai din Corint: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea (comuniunea) Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti” 19. Credinciosii doresc preotului la fel. De fapt, acestea ne vin de la Sfanta Treime, pentru ca acestea le are Ea Insasi: dragostea si comuniunea 20. Acestea se realizeaza in cadrul Sfintei Liturghii, pentru ca “intreaga Sfanta Liturghie, rugaciunea prin excelenta a Bisericii este o introducere spirituala progresiva in Imparatia sau Comuniuea Sfintei Treimi. Impartasirea (comuniunea) euharistica cu Trupul si Sangele lui Hristos este, de fapt, culmea acestei comuniuni cu Treimea in viata sacramentala.” 21 In ceea ce priveste rolul pe care fiecare Persoana Treimica il desfasoara asupra noastra in Biserica, aceasta este foarte bine prezentat in rugaciunea: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant. Treimea Sfanta, marire Tie”. Asadar, de la Tatal porneste mantuirea noastra in orice act savarsit in cadrul ei, precum a pornit si creatiunea; prin Fiul se infaptuieste ea si orice act in cadrul ei; Duhul Sfant ne acopera cu puterea Lui, ne apara in starea in care am fost ridicati, ca sa ramanem si sa ne intarim in starea de mantuire sau imparatie Treimii 22. Prin urmare, viata crestina este viata in Hristos sau in Duhul Sfant, caci numai in Hristos prin Duhul Sfant intalnim si cunoastem noi pe Tatal 23, iar viata in Hristos sau viata duhovniceasca nu este altceva decat o participare directa la viata treimica. Intrarea in aceasta viata nu se poate face decat prin Botezul facut in numele Sfintei Treimi, si nu putem sa ne impartasim din plinatatea ei decat prin harul divin venit din fiecare Taina. Apoi, numai in si prin Sfanta Liturghie, care se incheie cu impartasirea credinciosilor cu Trupul si Sangele Fiului intrupat al Tatalui, credinciosii fac in mod special experienta inaintarii lor comune in Imparatia Sfintei Treimi, simtind-o tot mai adanc in ei pe Aceasta, cu iubirea Ei, care devine si iubirea lor introlalta, si traind astfel comuniunea tot mai calda intre ei din puterea comuniunii cu Ea 24. Impartasirea pe care credinciosii o fac cu Trupul si Sangele Domnului nu o fac numai pentru prezent, ci ei o fac pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu pururea si in vecii vecilor. Iar chipul imparatiei viitoare a lui Dumnezeu il reprezinta Biserica in care si intra si se inainteaza prin Sf. Taine. Astfel Biserica este forma pamanteasca de “acum” a Imparatiei Cerurilor, este arvuna Imparatiei desavarsite 25. Un alt aspect al relatiei dintre Biserica si Sfanta Treime este unitatea. Precum cele Trei Persoane sunt Una, dupa cuvantul Mantuitorului “ca toti sa fie una….” 26, tot astfel, multitudinea de persoane care intra in Trupul tainic al lui Hristos prin Botez sa fie una prin credinta si trairea in aceeasi unica dumnezeire. Dupa cum am aratat mai sus, Biserica se intemeiaza pe intruparea sau este o intrupare continua si prin aceea ca are menirea si puterea sa actualizeze in fiecare credincios si in toti impreuna unirea cu Dumnezeu, prin har, dupa modelul teandric al lui Hristos. In acest sens “Iisus Hristos, vazut ca Ratiunea si Iubirea unificatoare a tuturor, este el insusi Biserica, intrucat ea este modul prin care trece din virtualitate in actualitate, pe masura ce restabileste in cei pe care ii aduna in Sine, iubirea fata de El si intreolalta. Biserica nu se poate concepe fara acest rol unificator care este identic cu insasi misiunea ei mantuitoare” 27. Rolul unificator al Bisericii, precum si actiunea ei mantuitoare in Hristos isi gaseste temeiul numai in intruparea Mantuitorului. “Domului S-a intrupat, S-a rastignit si a inviat ca om, ca sa adune pe toti cei dezbinati in Sine, in infinitatea iubirii Sale fata de Tatal si a Tatalui fata de El. Unificarea aceasta a tuturor in Sine constituie insasi esenta mantuirii. Caci unitatea aceasta inseamna unitatea in Dumnezeu Cel prefericit si vesnic. De altfel, in afara de Dumnezeu nu este cu putinta unitatea, deci nici mantuirea” 28. Chezasia unitatii Bisericii o reprezinta insasi prezenta lui Hristos in ea, intrucat El lucreaza si ca Logos si ca Mantuitor la unirea tuturor cu Sine in spatiul Bisericii. “Unde este Hristos, este unitate, caci unde este Hristos este iubirea care vrea sa-i imbratiseze pe toti in Sine si sa-i infatiseze Tatalui. Unitatea nu se poate dobandi, decat prin inradacinarea in Hristos, care este Cuvantul lui Dumnezeu devenit accesibil noua prin intrupare, ca sa ne readune pe toti in unitatea Sa. Dezbinarea nu este decat iesirea din aceasta temelie neschimbata si unitara.” 29 In Biserica, Hristos este prezent si lucreaza intr-un mod superior prezentei si lucrarii Sale in lume, inainte de intrupare. Propriu-zis, El S-a intrupat ca sa intemeieze Biserica, unind-o cu Sine si facandu-se prezent si transparent prin Duhul Sfant in viata si lucrarea ei. Intemeind-o in Sine, in unirea ipostatica a celor doua firi ale Sale, in unitatea teandrica a Persoanei Sale, Hristos a fundamentat Biserica pe acelasi model unitar teandric, care se prelungeste prin Trupul Sau jertfit, inviat si deplin pnevmatizat, din El in ea 30. “Creatorul si sustinatorul unitatii Bisericii este Intemeietorul si Carmaciul ei, Care ne-a unit cu El si S-a unit cu noi si S-a facut prin toate una cu noi”, in asa fel incat: “cel ce priveste la aceasta lume noua a zidirii Bisericii, vede in ea pe Cel ce este si S-a facut in ea toate in toti”, pe Hristos “Cel ce a adunat pe cele ratacite si imprastiate intr-o unitate si le-a facut pe toate o singura Biserica, o singura turma” 31. Pentru ca modelul teandric sa tina de insasi fiinta Bisericii, sa nu-i ramana exterior sau imposibil de realizat, Hristos impartaseste necontenit Bisericii Trupul Sau indumnezeit, fiecarui credincios al Bisericii, dar nu in mod separat, ci intr-o unitate de iubire sau intr-o comuniune ce se adanceste tot mai mult. Din acest trup indumnezeit sau din Hristos euharistic, Duhul Sfant lucreaza prin energiile necreate, personalizante si creatoare de comuniune, la adunarea tuturor sub acelasi Cap – Hristos Mantuitorul 32. Sfintii Parinti vad temelia unitatii Bisericii in prezenta aceluiasi Trup jertifit si inviat, si ca atare umplut de infinitatea iubirii dumnezeiesti, in toate madularele Bisericii. Iar, intrucat Trupul lui Hristos este plin de Duhul Sfant, care iradiaza din El ca o energie unificatoare si datatoare de viata si de sfintenie, contrare egoismului separatist, a doua temelie a unitatii Bisericii este, dupa Sfintii Parinti, Duhul Sfant. Propriu-zis, el infatiseaza Trupul lui Hristos si pe Duhul Sfant ca o dualitate nedespartita, producand si sustinand unitatea Bisericii 33. Aceasta dualitate, Hristos si Duhul Sfant, uniti perihoretic intre ei cu Tatal, impartasesc continuu Bisericii viata din viata comunitara a Sfintei Treimi, sursa si modelul suprem al comuniunii. Astfel, Biserica traieste in oceanul de iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi. Asa cum nu se pot desparti Cele Trei Persoane din unitate lor iubitoare, asa nu se pot desparti nici Biserica de Dumnezeu si nici membrii ei credinciosi intreolalta, in profunzimea vietii lor 34. Ceea ce alimenteaza aceasta unitate si-i da stabilitate, durabilitate si perspectiva este “Trupul lui Hristos, plin de Duhul Sfant, care vine continuu in Biserica si in fiecare madular ca un val mereu nou de iubire, pe baza actului voluntar al acestora de a se impartasi de El 35. Pr. Lector Gheorghe Zamfir, Mitropolia Olteniei, serie noua, anul LI, nr. 5-6, septembrie-decembrie 1999, pag. 55-62. NOTE BIBLIOGRAFICE 1. Magistrand Dumitru Gh. Radu, Invatatura Ortodoxa si Catolica despre Biserica, in Ortodoxia, anul VII (1954) nr. 4, p. 537. 2. Vl. Lossky, Essai sur la Theologie mystique de L’Eglise d’Orient, Paris, Aubier, 1944, p. 64; Magistrand Dumitru Gh. Radu, art. cit., p. 537. 3. Teologia Dogmatica si Simbolica, vol. II, p. 771. 4. Ibidem. 5. Ioan XVII, 11, 20-23. 6. Magistrand Dumitru Gh. Radu, art. cit., p.538. 7. Dr. Dan Ilie Ciobotea, Dorul dupa Biserica nedespartita sau Apelul tainic si irezistibil al iubirii Treimice, in Ortodoxia XXXIV (1982) nr. 4, p. 592. 8. Preot Stefan Buchiu, Intrupare si unitare, Restaurarea cosmosului in Iisus Hristos, Editura Libra, Bucuresti, 1997, p. 150. 9. Dr. Dan – Ilie Ciobotea, art. cit., p. 592. 10. Idem, Ibidem, p. 592-593. 11. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 150. 12. Pr. Asist. Dumitru Gh. Popescu, Ecleziologia romano-catolica…, p. 404. 13. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 151. 14. Dr. Dan-Ilie Ciobotea, art. cit., p. 593. 15. Idem, Ibidem. 16. Sfantul Atanasie, Scrisoarea I catre Serapion, P.G. 26, 596 A. 17. Pr. Porf. Dumitru Staniloae, Sfanta Treime, creatoarea, mantuitoarea si tinta vesnica a tuturor credinciosilor, in Ortodoxia, anul XXXVIII (1986) nr. 2, p. 34. 18. Dr. Dan-Ilie Ciobotea, art. cit., p. 593. 19. II Corinteni, XIII, 13. 20. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 36. 21. Dr. Dan Ilie Ciobotea, art. cit., p. 36. 22. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 36. 23. Ioan XIV, 6-10; Romani, VIII, 15. 24. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 38. 25. Idem, Ibidem. 26. Ioan XVII, 24. 27. Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, p. 269, nota 337. 28. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Vol. II. P. 255. 29. Idem, Ibidem, p. 256. 30. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 153-154. 31. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 258. 32. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 154. 33. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 258. 34. Idem, Ibidem. 35. Idem, Ibidem, p. 258-259. |
|
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008 |
Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 16:09
Adaugam aici un cuvint al Sfintului Vasile cel Mare despre persoanele Sfintei Treimi: Tatal: inceputul
tuturor, cauza existentei pentru toate cite exista, radacina tuturor celor ce vietuiesc. De la El a venit izvorul vietii, intelepciunea, puterea, chipul cel neschimbator al nevazutului Dumnezeu, Fiul, Carele din Tatal s-a nascut, Cuvintul cel viu, Carele este Dumnezeu si Carele este la Dumnezeu, iar nu venit sau adaugat din alta parte, Cel ce este mai inainte de veci, iar nu dobindit mai pe urma, Fiu, iar nu creatura, facator, iar nu faptura, creator, iar nu creat, Carele este toate cite este Tatal. Cind am rostit cuvintul "Fiu", am rostit si cuvintul "Tatal". Tu, crestine, sa-mi respecti atributele acestea. Asadar, Fiul, raminind in ceea ce este El - in ceea ce priveste atributele Sale - toate este cite este Tatal, conform glasului Domnului Insusi, Care a spus: "Toate cite are Tatal sint ale Mele". Intradevar, cite i se adscriu - ca atribute - prototipului model, toate sint ale chipului prototipului. "Caci noi am vazut - zice Evanghelistul - slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal", adica dintre minunile care I-au fost date Lui, nici una nu I s-a dat dintr-un sentiment de darnicie sau din indatorire, ci I sau dat, pentru ca Fiul poseda vrednicia - maiestatea - dumnezeirii parintesti, din partasia cea dupa natura cu Tatal. Faptul de "a primi" este ceva comun si cu privire la creatura, dar notiunea de "a poseda" sau " a avea" dupa natura - in chip firesc - este proprie numai pentru cel ce s-a nascut. Asadar, ca Fiu, in mod natural, poseda cele ale Tatalui, iar pe de alta parte, ca Unul nascut, pe toate - ale Tatalui - le cuprinde intru Sine, fiindca nimic nu are de impartit cu altcineva. Prin urmare, din insasi denumirea de "Fiu", noi invatam ca El este partas la natura - firea - Tatalui, iar nu creat dintr-o porunca formala; invatam ca El a stralucit pururea din fiinta divina, fiind impreuna cu Tatal in eternitate, fiind egal in putere, egal intru slava. Si ce altceva este El, decit pecete - sigiliu - si chip, Page 65 of 449 care Il arata pe Tatal intreg intru El (Fiul)? Toate cite ti se povestesc tie, crestine, dupa aceea, rezultind din alcatuirea trupeasca a Fiului, Care a savirsti mintuirea oamenilor, mintuire pe care ne-a dovedit-o limpede prin trupul Sau real, si anume: expresiile ca El "a fost trimis" si ca "nimic nu poate sa faca de la Sine" si ca "a primit porunca" si, toate cite mai sint de felul acesta, sa nu-ti creeze cumva porniri dusmanoase, spre micsorarea dumnezeirii Celui Unuia nascut. Tu observa ca, daca El a consimtit sa se umileasca din cauza neputintei tale omenesti, nicidecum nu era indatorat sa savirseasca micsorarea maretiei Celui puternic. Tu sa intelegi, insa, notiunea de natura sau fire, intrun mod vrednic de Dumnezeu, dar totodata primeste cu buna judecata intelesul cuvintelor cu privire la cele mai de umilinta ale Fiului... ". "Sfintul Duh este acolo unde este Fiul si acolo unde este Tatal si va vedea totodata ca El Insusi poseda toate atributele Lor in mod consubstantial, dupa natura: bunatatea, dreptatea, sfintenia, viata. Noi stim ca Sfinta Scriptura spune: "Duhul Tau Cel bun" si iarasi, "Duhul Cel drept", si din nou "Duhul cel sfint", iar Apostolul zice: "Legea Duhului vietii". Nimic din aceste atribute nu-I este adaugat Sfintului Duh de afara, nici nu I-a venit mai tirziu, ca ceva neasteptat, ci asa precum actiunea de a incalzi nu se poate desparti de foc, precum actiunea de a lumina nu se poate desparti de lumina, tot asa nu pot fi despartite de Sfintul Duh atributele de a sfinti, de a da viata, de bunatate, de dreptate. Asadar, acolo este situat Sfintul Duh, acolo, in natura sau firea fericita, nefiind numarat cu o multime - de persoane -, ci fiind contemplat in Treime, fiind enuntat ca unitate - ca persoana unica - iar nu inteles ca fiind o impreunare de mai multi - intr-o ceata. Precum Tatal Unul este, si Fiul Unul este si tot asa, si Sfintul Duh Unul este. |
|
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008 |
Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 16:15
nom, TRINIDAD
tip, DOCT ver, ÁNGEL, VIRGEN, ESPÍRITU SANTO vet, Este término, empleado por primera vez por Tertuliano (siglo II d.C.), expresa una magna verdad bíblica. El Dios único se revela a nosotros en las tres Personas del Padre, y del Hijo, y del Espíritu Santo. Hay dos facetas a considerar en base a los textos: (a) la deidad esencial del Hijo y del Espíritu Santo, siendo innecesario tratar la del Padre; (b) el hecho de que las tres Personas son un único y mismo Dios. (a) Deidad de Cristo. Véase DEIDAD DE CRISTO. (b) Deidad del Espíritu Santo. Véase DEIDAD DEL ESPÍRITU SANTO. (c) La unidad de esencia de las tres Personas divinas. Ya al revelar constantemente al Dios único, el AT hace presentir la pluralidad en el seno de la Deidad. En Gn. 1:1 se dice, lit.: «En el principio creó los Dioses» («Elohim», forma plural, con el verbo en singular), y Gn. 1:2 ya menciona al Espíritu de Dios presente en el acto creacional. En Gn. 1:26 dice: «Hagamos al hombre a nuestra imagen, conforme a nuestra semejanza». Después de la caída, Dios dice: «He aquí el hombre es como uno de nosotros ...» (Gn. 3:22). El NT presenta constantemente a las Tres Personas unidas en la obra de la salvación de la misma manera en que se han manifestado unidas en la de la creación. El Padre, el Hijo y el Espíritu Santo se manifestaron en el bautismo de Jesús (Mt. 3:16-17). Cristo ordenó que los discípulos sean bautizados en el nombre (singular) del Padre, y del Hijo, y del Espíritu Santo (Mt. 28:19). El nuevo nacimiento es posible por la regeneración obrada por el Espíritu Santo, el amor del Padre, y el don del Hijo, que murió en la cruz por nuestros pecados (Jn. 3:5-6, 14-16). El Padre, el Hijo y el Espíritu vienen a hacer Su morada en el corazón del creyente (Jn. 14:17, 23; cfr. 1 Co. 3:16-17; 6:19; Col. 1:27); comunican juntos la plenitud de la vida divina (Ef. 3:14, 16-19). La bendición apostólica se da en el triple nombre de la Deidad (2 Co. 13:13). La resurrección de Cristo es atribuida al Padre, al mismo Jesús, y al Espíritu (Hch. 2:24; Jn. 2:19; 10:17-18; Ro. 8:11); así será con la resurrección de los creyentes (Jn. 5:21; 6:40; Ro. 8:11; cfr. otros pasajes trinitarios: Hch. 2:33; 1 Co. 12:4-6; Ef. 4:4-6; 1 P. 1:2; Ap. 1:6, etc.). Las Tres Personas de la sola Deidad están unidas de tal manera que manifiestan la plenitud del solo Dios viviente: Cada persona cumple las mismas obras y recibe la misma adoración; participan del único Ser indiviso de la Deidad, manteniendo al mismo tiempo una relación tripersonal de amor y comunicación en el seno de la Deidad, con una perfección y armonía infinitas, con una total unidad, un amor infinito, una sumisión perfecta al Padre, de quien proceden eternamente el Hijo y el Espíritu Santo, que procede del Padre y del Hijo (Jn. 15:26; Ro. 8:9; Gá. 4:6). El estricto monoteísmo del AT no queda afectado en absoluto. Simplemente, al revelarse plenamente en la persona de Cristo, Dios nos ha dado a conocer más realidades acerca de la inefable naturaleza del Dios único y verdadero. En el AT, tenemos ante todo la revelación del Creador y Señor soberano, «Dios por nosotros»; en los Evangelios, el Señor se encarnó, llegando a ser «Dios con nosotros», Emanuel. Una vez obrada la redención, en Pentecostés vino a ser «Dios en nosotros» por el Espíritu Santo. El dogma de la Trinidad ha suscitado numerosas controversias y ensayos de explicación. Sin embargo, el creyente debe aceptar que un ser finito no puede abarcar al Infinito. ¿Quién puede sondear tal hondura? Acerca de nuestro mismo ser, Pablo menciona el espíritu, el alma y el cuerpo (1 Ts. 5:23), y no nos es posible determinar cómo están unidos y cómo tres esencias llegan a formar una sola persona. El hecho revelado de Tres Personas en el único ser de la Deidad, manteniendo, en el contexto de este único ser, una relación interpersonal de amor y comunión mutuas, no puede ser rechazado como contrario a la razón. No hay ninguna contradicción. No se afirma que Dios sea «una persona en tres personas», sino «Tres Personas en un solo Ser». Esto no es contradictorio. Supera la razón humana, pero no milita contra ella. La negación de esta verdad no proviene de una imposibilidad lógica; nuestra incapacidad de comprenderlo se debe a nuestra limitación. Es una doctrina que debe ser aceptada aunque no pueda ser comprendida. Como tampoco puede ser comprendida la existencia eterna de Dios, la maravilla de Su creación; como el hombre no puede comprender su propia naturaleza. La misma realidad, ignorada por nuestra familiaridad con ella, es incomprensible. ¡Cuánto más las riquezas del Ser de Dios, que Él se ha placido en comunicarnos en cierta medida! La respuesta ante este misterio revelado en la Biblia es la adoración al Dios único y verdadero, Padre, e Hijo, y Espíritu Santo. Bibliografía: Bellet, J. G.: «The Son of God» (Bible Truth Publishers, Oak Park, Illinois, reimpr. S/f); Carballosa, E. L.: «La Deidad de Cristo» (Pub. Portavoz Evangélico, Barcelona, 1982); Chafer, L. S.: «Teología Sistemática» (Publicaciones Españolas, Dalton, 1974); Chafer, L. S.: «Grandes Temas Bíblicos» (Pub. Portavoz Evangélico, Barcelona, 1976); Flores, J.: «El Hijo Eterno» (Clíe, Terrassa, 1983); Kelly, W.: «Lectures on the Doctrine of the Holy Spirit» (Bible Truth Publishers, Oak Park s/f); Lacueva, F.: «Un Dios en Tres Personas» (Clíe, Terrassa, 1974); Lacueva, F.: «Espiritualidad Trinitaria» (Clíe, 1983); Lacueva, F.: «La Persona y la Obra de Jesucristo» (Clíe, 1979); Ryrie, C. C.: «Síntesis de Doctrina Bíblica» (Pub. Portavoz Evangélico, Barcelona, 1979); Pache, R.: «La Persona y la Obra del Espíritu Santo» (Clíe, Terrassa, 1982); Palmer, E.: «El Espíritu Santo» (El Estandarte de la Verdad, Edimburgo s/f). nom, (sursa: Diccionario Biblico) |
|
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008 |
Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 17:14
CELE MAI FRECVENTE ERORI DE
INTERPRETARE A BIBLIEI O SCURTà DEFINIRE A 20 DE ERORI DE INTERPRETARE Urmãrind atent metodologia deformãrii Scripturii putem distinge niºte erori de interpretare a Bibliei care se repetã de la o miºcare religioasã la alta ºi care demonstreazã încãlcarea, ignorarea sau în cel mai bun caz, sãraca cunoaºtere a principiilor hermeneuticii. Aceasta fiind o ºtiinþã exactã care odatã angajatã cu onestitate în procesul de interpretare a Bibliei face dreptate textului ei ºi ne face cunoscut ceea ce Dumnezeu vrea sã comunice prin Cuvîntul Sãu ºi nu ceea ce subiectivitatea umanã sar strãdui sã intuiascã. Desigur ºi aceasta ºtiinþã poate fi abuzatã sau exageratã! Urmãtoarea listã de 20 de erori de interpretare am preluat-o ºi am adaptat-o dupã excelentul material care se gãseºte în mai cuprinzãtoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulatã "SCRIPTURE TWISTING - 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE" ("Deformarea/Rãstãlmãcirea Scripturii - 20 de moduri în care cultele abuzeazã Biblia"). Motivul meu în rezumarea acestora este pentru a oferi accesibilitate mai multor creºtini ºi pentru simplificarea sarcinii noastre de creºtini de a "nu lua deloc parte la lucrãrile neroditoare ale întunericului, ba încã mai degrabã osîndindu-le" (Efes.5:11), adicã de a ne proteja de falsuri spirituale ºi de a le demasca public. Ca ºi creºtini am mai fost însãrcinaþi sã "luptãm pentru credinþa care a fost datã sfinþilor odatã pentru totdeauna" (Iuda 3), care înseamnã cã este de datoria noastrã sã apãrãm Evanghelia de deformãri ºi falsuri. În zarva creatã în jurul "dreptului fiecãruia de a interpreta Biblia cum vrea", evidenþierea acestor abuzuri ale unor oameni subiectivi asupra obiectivului Cuvînt al lui Dumnezeu devine absolut necesarã, avînd în vedere cã Biblia pronunþã în mod expres ca "nimeni sã nu adauge sau sã scoatã din ea" (Apoc.22:l8-19), "sã nu treacã peste ce este scris" (1 Cor.4:6), "sã nu rãstãlmãceascã/deformeze" (2 Petru 3:16) ºi sã nu scoatã texte din contextul lor (2 Petru 1:20-21). Cineva a spus foarte bine cã, "UN TEXT SCOS DIN CONTEXT ESTE UN PRETEXT". De fapt, aceste deformãri ºi rãstãlmãciri ale textelor biblice sînt PRETEXTELE întemeierii atîtor religii false ºi a popularizãrii atîtor de multe falsuri ºi alternative spirituale care li se oferã astãzi oamenilor. Dar, cu privire la mîntuirea sufletelor nu existã cu adevãrat nici o alternativã, cãci Isus a zis, "Eu sînt Calea, Adevãrul ºi Viaþa. Nimeni nu vine la Tatãl decît prin Mine" (Ioan 14:6). Isus a dovedit aceasta înviind din morþi. El e înviat ºi Adevãrul va învia întotdeauna. Minciuna deºi poate pretinde asta, nu a înviat ºi nu va învia niciodatã, dovedindu-se astfel minciunã ! Vã atrag atenþia asupra denumirilor fiecãrei erori de interpretare ilustratã mai jos: Reþineþi-le, ºtiþi cît de greu vã este cîteodatã sã le definiþi altora ºi nu puteþi ! 1) CITARE INEXACTà - În acest caz se face referire la un text din Biblie însã acesta ori nu este citat aºa cum apare în vreo traducere standard ori este atribuit greºit. Exemplu: Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Meditaþiei Transcedentale venit din India la Londra pentru a deveni gurul Beatles-ilor, susþinea cã, "Hristos spune: "Stai nemiºcat ºi aflã cã Eu sînt Dumnezeu". Textul este folosit de Maharishi pentru a învãþa cã eu-l nostru este Dumnezeu, o afirmaþie des întîlnitã la aceºti guru orientali, ºi nu numai. Însã, aici Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce spune cã este Dumnezeu ºi nu "eu-l" lui Maharishi ori al altuia! Pe deasupra, textul se gãseºte doar în Psalmi. Este o citare inexactã! Nu Hristos a spus-o, ci Tatãl Sãu. Textul este atribuit greºit. TRADUCERE DEFORMATà (denaturatã) - Textul biblic este retradus însã în neconformitate cu o sãnãtoasã exegezã a limbii originale a textului (greacã, ebraicã), cu scopul de a fi conformat doctrinei preconcepute ºi preformulate a unui anume cult. 1 Exemplu: Martorii lui Iehova traduc Ioan 1:1 în felul urmãtor: "La început era Cuvîntul ºi Cuvîntul era cu Dumnezeu, ºi Cuvîntul era un dumnezeu" (?!). Este un fapt binecunoscut cã gramatica limbii greceºti nu permite introducerea acestui articol nehotãrît "un" înaintea ultimului "Dumnezeu" din text. Dacã se face acest lucru în Ioan 1:1 atunci respectiva regulã gramaticalã ar trebui aplicatã cu uniformitate mai multor texte ca, Mat.5:9; 6:24, Luca 1:35, 78; 2:40, Ioan 1:6,12,13,18; 3:2,21; 9:6,33; Rom.1:7,17,18; 1Cor.1:30; 15:10; Filip.2:11,13; Tit 1:1....ºi atunci în Creºtinism am avea cel puþin doi dumnezei, Iehova, Dumnezeul Atotputernic ºi încã "un" dumnezeu, pe care ºtim foarte bine cã “martorii” îl identificã în persoana lui Isus Hristos. Dar aceastã retraducere tendenþioasã s-a fãcut fiindcã Martorii neagã cã Isus este ca naturã Dumnezeu egal Tatãlui ºi au dorit sã “potriveascã” Biblia pe calapodul acestei doctrinei a lor. PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICÃ) - Un text al Scripturii este citat cu intenþia mascatã de a atrage/captiva atenþia cititorilor ori a ascultãtorilor, citare care apoi este urmatã de o învãþãturã atît de nebiblicã încît celor mai mulþi le-ar pãrea extrem de dubioasã dacã nu ar fi fost precedatã de o referire la Scripturã ! Din pãcate, realitatea ne demonstreazã cã existã oameni care sînt înclinaþi sã accepte astfel de doctrine stranii doar fiindcã vin înveºtmîntate în versete biblice. Neîndoielnic, trãim vremurile despre care Pavel vorbeºte în 2 Timotei 4:3-4! Exemplu: Misionarii mormoni citeazã Iacov 1:5 care promite înþelepciunea lui Dumnezeu tuturor acelora care i-o cer ºi continuã explicînd cã atunci cînd Joseph Smith, întemeietorul Mormonismului a fãcut lucrul acesta, lui i-a fost fãcutã o revelaþie din care el a dedus cã Dumnezeu Tatãl are un trup material. La aceaºi experienþã îi îndeamnã misionarii mormoni pe toþi cei dispuºi sã-i asculte, spunîndle cã dacã simt "fierbinþealã" sau "cãldurã" în piept, Dumnezeu le vorbeºte?! Textul din Iacov este doar "momeala" cu care îi conving sã încerce experienþa aceasta ! 4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT - Se citeazã un text din Scripturã, dar acesta este îndepãrtat ºi izolat de versetele care-l înconjoarã ºi care formeazã contextul lui imediat în baza cãruia i s-ar fi putut deduce adevãratul sens. Exemplu: Alan Watts, cel care a scris cartea "Beyond Theology" ("Dincolo de Teologie"), atacã autoritatea lui Isus ºi a Cuvîntului Sãu citînd prima jumãtate a versetului din Ioan 5:39 ("Voi cercetaþi Scripturile, pentru cã socotiþi cã în ele aveþi viaþa veºnicã..."), pretinzînd cã Isus contestã accentul prea mare pus de ascultãtorii Sãi pe Vechiul Testament, dar restul contextului imediat spune, "dar tocmai ele mãrturisesc despre Mine. ªi nu vreþi sã veniþi la Mine, ca sã aveþi viaþa !" (vers.39-40), care demonstreazã cã de fapt Isus recunoaºte valoarea, inspiraþia ºi autoritatea Vechiului Testament ca fiind o mãrturie privitoare la El. Trebuie menþionat cã aceasta este una dintre cele mai întîlnite erori de interpretare nu doar la cultiºti, ci din pãcate la creºtini care frecventezã biserici biblice ! Din punctul de vedere al Bibliei ca ºi scriere, cea mai elementarã eroare de interpretare constã din neluarea în seamã a contextului imediat al unui text pus în discuþie. Literatura miºcãrilor religioase false abundã de astfel de exemple. 5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE - Douã sau mai multe versete care nu au nimic în comun sau dacã au o legãturã aceasta este foarte greu de depistat, sînt asociate ca ºi cum unul ar fi un comentariu al celuilalt. Exemplu: Mormonii asociazã Ieremia 1:5 cu Ioan 1:2,14 sugerînd astfel cã ambele versete vorbesc despre existenþa de dinainte de naºterea în lumea aceasta a tuturor fiinþelor omeneºti. Cu toate acestea Ieremia 1:5 se referã la precunoaºterea (cunoaºterea mai dinainte) de cãtre Dumnezeu a lui Ieremia ºi nu la existenþa lui (Ieremia) de dinainte de naºtere, iar Ioan 1:2 se referã într-adevãr la pre-existenþa lui Dumnezeu Fiul, dar sub nici o formã la aceea a fiinþelor omeneºti. 2 6) EXAGERARE - Din textul biblic este trasã o concluzie mult prea detailatã sau mai exactã decît ne-o îngãduie textul. Exemplu: Manualul mormon de misiune citeazã pilda fecioarelor (Mat.25:1-13) pentru a argumenta ideea cã "viaþa aceasta de muritor este perioada provizorie în care ne pregãtim sã-l întîlnim pe Dumnezeu". Dar pilda fecioarelor înseamnã fãrã îndoialã ceva mai puþin exact, spre exemplu, faptul cã oamenii ar trebui sã fie pregãtiþi oricînd pentru a-l întîlni pe Dumnezeu sau de a fi gata pentru cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos. Evident, aceasta este o formã destul de subtilã de exagerare, dar ce ziceþi de o celebrã pretenþie a unei respectabile biserici: Petru, a fost primul papã !? 7) JOC DE CUVINTE - Un cuvînt sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este examinatã ºi interpretatã ca ºi cum revelaþia s-a fãcut în respectiva limbã în care este fãcutã traducerea. Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea cultului ªtiinþei Creºtine (Christian Science) afirmã cã numele Adam este alcãtuit din douã cuvinte "A" ( în englezã, "un" ) ºi "Dam" ( în englezã, "baraj", "dig", "piedicã") ºi îl interpreteazã ca însemnînd, "obstacolul pe care ºarpele ºi pãcatul îl va pune între om ºi Dumnezeu, creatorul lui". Dar limba originalã a revelaþiei este ebraica ºi aramaica ºi nu engleza, iar în aceastã limbã Adam nu înseamnã ºi nici nu simbolizeazã vreun dig ! 8) FALSUL FIGURATIVULUI - Care poate însemna, (1) a confunda exprimarea literalã cu cea simbolicã/figurativã, sau (2) a confunda exprimarea simbolicã cu cea literalã. Exemplul (1): Marry Baker Eddy, întemeietoarea cultului ªtiinþei Creºtine interpreteazã "seara" ca însemnînd "înceþoºarea gîndirii morale; slãbiciunea minþii muritoare; vederi obscure; pace ºi tihnã" (?!). Exemplul (2): Teologul mormon Tames Talmage interpreteazã profeþia "vei fi doborît la pãmînt ºi de acolo vei vorbi" (Isaia 29:4), ca însemnînd faptul cã Dumnezeu le va vorbi oamenilor prin Cartea lui Mormon care a fost descoperitã în pãmîntul înãlþimii Cumorah, din statul New York, la sfîrºitul secolului trecut ?! 9) INTERPRETÃRI SPECULATIVE ALE PROFEÞIEI PREDICTIVE - O profeþie predictivã (deci, care priveºte viitorul) este explicatã cu prea mare uºurinþã de evenimente istorice deosebite în ciuda faptului cã foarte serioºi cercetãtori biblici considerã interpretarea extrem de dubioasã/îndoielnicã. Exemplu: Toiagul lui Iuda ºi toiagul lui Iosif din Ezechiel 37:15-23 sînt interpretate de cãtre mormoni ca însemnînd Biblia ºi Cartea lui Mormon. Alt exemplu: Martorii lui Iehova folosesc evenimentele din 1914 (primul rãzboi mondial) ca însemnînd revenirea în secret ºi invizibilã a Domnului Isus Hristos. Revenire, care bineînþeles le-a fost revelatã doar lor ! Martorilor ! 10) A SPUNE DAR A NU CITA - Un autor afirmã cã Biblia spune cutare ºi cutare lucru dar nu citeazã textul exact la care face referire (fapt care indicã cã s-ar putea sã nu existe nici un text care sã susþinã respectivul lucru!). Exemplu: Se vehiculeazã în lume cã Biblia spune cã, "Dumnezeu îi ajutã pe aceia care se ajutã singuri". Pe lîngã cã nu existã nici un text care sã autorizeze o astfel de concepþie, Isus a venit ca sã-i salveze doar pe cei care nu se mai pot ajuta singuri. Exemplu: Erich Von Däniken, autorul celebrei cãrþi “Amintiri despre viitor" afirmã cã, "fãrã sã consult Exodul, par sã-mi amintesc cã Arca Legãmîntului era adesea înconjuratã de scîntei". No comments ! 3 11) CITARE PREFERENÞIALà - Pentru a aduce dovezi în favoarea unui argument este citat doar un numãr limitat (selectat) de texte, pe cînd învãþãtura completã a Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferitã de cea a autorului erorii. Exemplu: Martorii lui Iehova criticã conceptul tradiþional creºtin al Trinitãþii fãrã a lua în considerare toate textele cu care cercetãtorii biblici documenteazã în mod incontestabil prezenþa acestui concept în Biblie. Astfel ei citeazã Ioan 14:28, "Tatãl este mai mare decît Mine", dar ignorã sau rãstãlmãcesc Ioan 10:30 unde se spune, "Eu ºi Tatãl, una sîntem", precum ºi multe altele care de fapt, afirmã trinitatea. 12) DOVADà INADECVATà - O generalizare pripitã este dedusã dintr-o dovadã prea sãracã. Exemplu: Martorii lui Iehova învaþã cã transfuzia de sînge este nebiblicã ºi este interzisã de Dumnezeu, dar argumentul biblic pe care-l citeazã nu se adreseazã direct subiectului sau nu sprijinã deloc aceastã interdicþie a transfuziilor de sînge. Mîncarea sîngelui animalelor sacrificate idolilor are o cu totul altã semnificaþie decît transfuzia de sînge uman fãcutã în contextul salvãrii vieþii omeneºti (Fapte 15:29). Acest pasaj vorbeºte despre interdicþia Vechiului Testament împotriva mîncatului sau bãutului de sînge provenit de la animale sacrificate idolilor (vezi, Gen.9:3-4). Cu toate acestea, o transfuzie de sînge nu este totuna cu a "mînca" sau a "bea" sînge. Lucrul acesta se poate demonstra dupã cum urmeazã. Întîi, chiar dacã un doctor administreazã unui pacient hranã intravenos ºi numeºte lucrul acesta "mîncare" sau "hrãnire intravenoasã", a-i administra sînge pe aceaºi cale, deci intravenos, înseamnã cu totul altceva fiindcã sîngele nu este recepþionat de corp ca "hranã" sau "mîncare" ! A spune cã hrãnirea intravenoasã ºi transfuzia de sînge sînt unul ºi acelaºi lucru, doar fiindcã se administreazã aparent în acelaºi fel, dovedeºte cel puþin ignoranþã faþã de rolul medical pe care acestea îl au pentru corpul omenesc. 13) DEFINIRE CONFUZà - Un termen biblic este atît de greºit înþeles sau interpretat încît o esenþialã doctrinã biblicã este deformatã sau negatã în întregime. Exemplu: Unul dintre urmaºii lui Edgar Cayce, un profet fals al sec.XX cu însuºiri de medium, confundã doctrina biblicã a naºterii din nou cu doctrina orientalã a reîncarnãrii ! De fapt, aceastã definire confuzã a conceptului biblic de naºtere din nou se întîlneºte la majoritatea susþinãtorilor ideii de reîncarnare. Dar, prin naºterea din nou Isus nu a învãþat reîncarnarea omului, ci regenerarea spiritului sãu ! 14) IGNORAREA EXPLICAÞIILOR ALTERNATIVE - O anumitã interpretare este oferitã unui text biblic sau mai multor texte care ar putea foarte bine sã fie interpretate, ºi adesea sînt, într-o cu totul altã manierã, dar aceste alternative nu sînt luate în considerare. Exemplu: Acelaºi Erich Von Däniken se întreabã de ce în Geneza 1:26 Dumnezeu foloseºte pluralul ("noastrã, noi") ºi sugereazã drept rãspuns faptul cã aceasta ar fi o aluzie la conversaþia dintre mai mulþi astronauþi (!?). Astfel, el dezavueazã explicaþiile alternative (care sînt ºi cele reale !) care indicã cã Dumnezeu vorbea fie ca "un împãrat înconjurat de oºtirile Sale cereºti", fie cã pluralul folosit aici prefigureazã doctrina Trinitãþii mai clar descrisã în Noul Testament. 15) FALSUL EVIDENT - Se utilizeazã cuvinte ca, "în mod evident", "neîndoielnic", "fãrã îndoialã" sau "toþi oamenii raþionali susþin acest lucru" ºi altele de acest fel, care sînt introduse în respectiva interpretare pentru a înlocui argumente biblice sau raþiuni logice aduse în favoarea idei afirmate. Exemplu: Din nou acelaºi Erich Von Däniken spune: "Fãrã îndoialã (sublinierea îmi aparþine) cã Arca Legãmîntului era încãrcatã cu electricitate ! " (?!) Cu nici un chip, (?!) astfel de expresii nu pot nici valida ºi nici infirma o interpretare autoritarã a 4 Scripturii. Aceasta nu se obþine apelînd la falsuri evidente ca aceste expresii menite sã manipuleze ºi sã influenþeze gîndirea oamenilor în lipsa unor dovezi convingãtoare. 16) FALSUL SÃVÎRªIT PRIN VIRTUTEA ASOCIERII - Care înseamnã urmãtoarele lucruri: a) Un autor de literaturã culticã sau un întemeietor al unui cult religios asociazã învãþãturile lui cu cele ale unor figuri recunoscute ca autoritãþi în lumea creºtinã. b) Scrierile cultului sînt asemãnate sau chiar identificate cu cele ale Bibliei. c) Literatura cultului imitã forma scrierilor Bibliei pentru ca sã sune ca ºi Biblia ! Exemplu pentru cazul [a]: Mary Baker Eddy, fondatoarea ªtiinþei Creºtine, afirmã cã ea a dobîndit capacitatea de a ajunge la "concluzii absolute prin revelaþie, raþiune ºi demonstraþie..." Atunci cînd o nouã idee spiritualã se naºte pe pãmînt, versetul profetic al lui Isaia "Cãci un Copil ni s-a nãscut,... Îl vor numi Minunat", “se împlineºte din nou", spune ea. Astfel cu fiecare "idee" care-i vine, ea îºi însuºeºte împlinirea profeþiei lui Isaia (Isaia 9:6) ºi chiar autoritatea lui Isus Hristos. Dupã aceea, citeazã cuvintele lui Isus sugerînd cã ºi ea asemenea lui Isus, învaþã numai ceea ce i-a dat Dumnezeu Tatãl: "Învãþãtura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 7:16). Ei bine, întîi, trebuia sã stabileascã fãrã tãgadã cã Tatãl a trimis-o ºi pe ea ! Ceea ce nu mai este cazul acum dupã ce îi cunoaºtem doctrinele anticristice! Exemplu pentru cazul [b]: Juan Mascaro în introducerea sa la Upanishads (scrieri sacre indiene) citeazã Noul Testament, Evangheliile, Ecleziastul ºi Psalmii din care el selecteazã pasaje care chipurile sînt paralele cu Upanishad-ele. Mormonii se subscriu ºi ei unei asemenea practici. Exemplu pentru cazul [c]: Una din cãrþile de bazã ale Mormonismului, "Doctrina ºi Legãmintele - 93" amestecã propoziþii din Evanghelia lui Ioan ºi menþine o asemenea similaritate cu Evanghelia încît sã se obþinã impresia cã aceastã scriere este biblicã. 17) INTERPRETAREA ESOTERICà - Se face presupunerea cã Biblia conþine un înþeles ascuns ºi esoteric (esoteric, însemnînd cã cel ce-l descoperã este mîntuit!) care este fãcut cunoscut doar acelora care sînt iniþiaþi în secretele lui, iar interpretul acelui înþeles tãinuit declarã semnificaþia pasajului biblic fãrã a oferi vreo explicaþie pentru interpretarea la care a ajuns. Exemplu: Din nou, Mary Baker Eddy! Ea oferã înþelesul primei expresii din rugãciunea "Tatãl Nostru", "Tatãl nostru care eºti în ceruri", ca însemnînd, "Tatãl Nostru - Mama Noastrã, Dumnezeu, pe deplin armonios" (?!). Interpretarea este popularã în noul curent cunoscut sub numele de teologie feministã. Mîntuirea depinde de descoperirea de cãtre adepþi a sensului tainic al Dumnezeirii feminine !? 18) SUPLIMENTAREA AUTORITÃÞII BIBLICE (ADÃUGAREA LA REVELAÞIA BIBLICÃ) - Noi revelaþii de la pretinºi profeþi din perioada post-biblicã înlocuiesc Scripturile sau sînt adãugate lor ºi se considerã autoritare. Exemplu: Mormonii suplimenteazã Biblia cu "Doctrina ºi Legãmintele" ºi cu "Perla de Mare Preþ". Adepþii pretinsului profet William Branham adaugã Scripturilor, cartea "Descoperirea Celor ªapte Peceþi" (o pretinsã revelaþie a celor ºapte peceþi de care vorbeºte cartea Apocalipsei). Martorii lui Iehova interpreteazã Scripturile prin intermediul multitudinii de publicaþii lansate de Turnul de Veghere, "Turnul de Veghere", "Treziþi-vã!", "Studii din Scripturi" (ale lui Charles T.Russell - fondatorul), ºi altele. 19) RESPINGEREA AUTORITÃÞII BIBLICE - Biblia ca întreg sau doar texte din ea atunci cînd sînt discutate sînt respinse fiindcã nu se potrivesc cu alte pretinse autoritãþi spirituale printre care pot fi ºi raþiunea sau noile revelaþii ce nu armonizeazã cu unele texte biblice. 5 Exemplu: Archie Matson susþine cã Biblia conþine "Cuvîntul lui Dumnezeu" dar în acelaºi timp afirmã cã ea conþine ºi contradicþii ºi cã însuºi Isus a respins autoritatea Vechiului Testament atunci cînd ºi-a contrastat vederile Sale cu Vechiul Testament în Predica de pe Munte acolo unde a zis: "Aþi auzit cã s-a zis în vechime...dar Eu vã zic". 20) CONFUZIA CONCEPÞIEI DESPRE LUME - Confuzia concepþiei despre lume intervine atunci cînd un cititor sau interpret al Bibliei nu o interpreteazã în cadrul ei cultural ºi intelectual ºi o scoate din acel context plasînd-o într-un alt cadru de referinþã, unul strãin Bibliei. De obicei se manifestã sub forma distorsionãrii înþelesului original ºi înlocuirii lui cu un altul. În acest caz un foarte important principiu de interpretare sãnãtoasã este încãlcat. Noi ar trebui ca întotdeauna sã o citim/interpretãm/înþelegem în spiritul autorului, sã acordãm atenþie la ceea ce autorul a spus în contextul cultural ºi intelectual propriu textului, adicã în lumina cadrului ei istoric ºi literar original. Exemplu: Cartea "Principiul Divin" expresia primarã de gîndire a Bisericii Unificãrii din Coreea de Sud ºi a liderului ei, Sun Myung Moon (membrii acesteia fiind cunoscuþi în Occident sub numele de "moonies"), este consideratã "adevãrul prezent care depãºeºte teologia creºtinã". Introducerea cãrþii afirmã cã, "Scriptura poate fi asemuitã cu o candelã care ilumineazã adevãrul. Misiunea ei este de a rãspîndi lumina adevãrului. Însã cînd "o luminã mai puternicã apare, misiunea celei mai vechi înceteazã". Astfel, învãþãtura nouã a lui Moon înlocuieºte Biblia! Dar aceste noi învãþãturi nu încep tocmai de la zero. Folosind parþial istoria Vechiului Testament, prezentînd relatãri ale creaþiei, ale cãderii omului în pãcat, Moon ajunge la Prima Venire a lui Isus pe care o considerã un eºec postulînd apoi necesitatea unei a Doua Veniri care spune cã a ºi avut loc în Coreea !? La aceastã poziþie el a ajuns inspirîndu-se iniþial din Biblie dar apoi pãrãseºte contextul ei pentru a favoriza noua interpretare specificã cultului fondat de el însuºi. În schimb, teologia tradiþionalã creºtinã începe cu Biblia ºi face exegeza textului, îngãduind contextului Bibliei sã modeleze ºi sã formeze interpretarea textului în discuþie. Sun Myung Moon ºi biserica acestuia foloseºte Biblia ori de cîte ori pare sã-i confirme ideile, dar o respinge sau o deformeazã atunci cînd nu armonizeazã vizibil cu falsul lor sistem teologic. În loc de concluzie… Cu toate bunele intenþii pe care le putem arãta în interpretarea Bibliei, nu vom putea deveni buni interpreþi ai ei dacã ignorãm unele principii sãnãtoase de interpretare. În cazurile expuse mai sus am vãzut cum încãlcãri ale acestor principii au rezultat în doctrine excentrice ºi bizare care au oferit oamenilor noþiuni greºite despre Dumnezeu, periclitîndu-le mîntuirea ºi fãcîndu-i sã practice lucruri contrare Cuvîntului lui Dumnezeu. De aceea, trebuie sã ne întrebãm care este ºi opusul acestor erori ºi cum putem de fapt evita aceste erori de interpretare? Deºi subiectul principiilor de interpretare este demn de o mai vastã tratare, doresc acum sã vã ofer o listã condensatã a cîtorva principii de interpretare pe baza cãrora sã vã puteþi angaja cu încredere în înþelegerea ºi interpretarea obiectivã a Cuvîntului lui Dumnezeu. Acestea sînt intitulate "CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETÃRII BIBLIEI". Iatã-le ! "CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETÃRII BIBLIEI" 1. Nu încerca sã justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcã sã ajungi la interpretarea care se potriveºte cel mai bine textului. 2. Interpreteazã în mod inductiv un text. Aceasta însemnînd a deduce adevãruri generale din fapte concrete, luînd în considerare tot materialul biblic privitor la subiect. 3. Cautã sã ajungi la interpretarea care se potriveºte cel mai bine exprimãrii textului. 4. Bazeazã-þi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceºte ºi evreieºte. 5. Derivã interpretarea textului dintr-o atentã examinare a contextului imediat. 6. Nu cita surse savante, (1) afarã din context, (2) pentru a sprijini interpretãri care nu sînt 6 confirmate de textul propriu-zis. 7. Interpreteazã profeþiile ºi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaþii ºi în conformitate cu învãþãturile explicite ale Bibliei. 8. Interpreteazã simplu expresiile simple, în afarã de cazul în care contextul impune altceva. 9. Nu faceþi ca o parte din Scripturã sã se contrazicã cu o alta, ci interpretaþi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaþii ºi în contextul ei înainte de a încerca sã înþelegeþi legãtura care existã între aceste pãrþi. 10. Interpreteazã realitãþile spirituale descrise de Biblie, avînd înþelegerea umilã a faptului cã Dumnezeu este infinit mai mare decît finita noastrã pricepere. "Oamenii nu resping Biblia fiindcã gãsesc greºeli în ea, ci fiindcã ea gãseºte greºeli la ei" John Blanchard "Un suflet umil ºi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mîndru, arogant ºi îngîmfat va eºua jalnic sã le înþeleagã J.C.Ryle "Omul care o citeºte superficial va trãi superficial, iar un creºtin superficial este cea mai pateticã parodie a adevãrului" John Blanchard |
|
Fosta membra 9am.ro 16019 mesaje Membru din: 13/02/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 00:03
gata,nu mai vine isus cu alaiul lui de hoti,a disparut topicul cu sosiri si plecari,cautati-l la gara de nord,s-auzim numai de bine!
Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
|
|
|
|
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 00:31
Danyberby, eviþi pur ºi simplu sã rãspunzi la întrebãrile pe care þi le-am pus.
Prima întrebare este din limba greacã. De ce, în Evanghelia dupã Ioan, nearticularea substantivului Θεος este tradusã de traducãtorii Turnului de Veghe prin definitivarea nehotãrâtã 'un dumnezeu' (1.1), în timp ce, în acelaºi capitol, aceiaºi formã nearticulatã este tradusã tot de ei prin substantivul propriu 'Dumnezeu'? A doua întrebare este din teologie. Dat fiind contextul monoteismului iudaic, cum poate evaghelistul ca recitator de שמע ישראל din fragedã copilãrie pânã ºi numai cocheta cu diteismul sau politeismul implicit expresiei 'un dumnezeu'? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52CEI CARE cred în Trinitate (Treime) spun cã Dumnezeu este format din trei persoane: Tatãl, Fiul ºi Spiritul Sfânt. Danyberby, Dumnezeu nu este 'format din...' ca sã poatã fi analizat pe componente. Tu nu înþelegi ce spun de fapt creºtinii despre Sfânta Treime, deºi vrei sã critici poziþia lor. Dumnezeu este o singurã fiinþã tri personalã. Poþi opera cu distincþia dintre fiinþã sau esenþã ºi persoanã? Un creºtin mãrturiseºte cã Dumnezeu este unul în fiinþã/esenþã ºi trei în persoane. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Ei considerã cã toþi trei sunt egali, atotputernici ºi fãrã început. Conform doctrinei Trinitãþii, Tatãl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, iar Spiritul Sfânt este Dumnezeu ºi, totuºi, nu existã decât un singur Dumnezeu. Da. Unde e problema? Tu încerci sã dai impresia cã doctrina Sfintei Treimi este o formã de triteism (i.e., trei dumnezei). Fals! Creºtinismul a rãmas monoteist, precum iudaismul din care s-a desprins, dar a reinterpretat formula clasicã Shema Yisrael pentru a recunoaºte coegalitatea dintre Dumnezeu Tatãl ºi Iisus Hristos: 'Totuºi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatãl, din care sunt toate ºi noi întru el; ºi un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate ºi noi prin el' (1 Corinteni 8.6) 'Dumnezeu ºi Domn' este o binecunoscutã figurã de stil, numitã hendiadã (lit., unul prin intermediul a douã). E absurd de pildã ca cineva sã spunã, pe baza acestui text, cã Tatãl este Dumnezeu, iar Fiul este Domn! Expresia 'Dumnezeu ºi Domn' este des întâlnitã în Vechiul Testament ºi rostitã chiar de unul dintre ucenici în Evanghelia dupã Ioan. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mulþi adepþi ai Trinitãþii recunosc cã nu pot sã explice aceastã doctrinã, dar cred cã Trinitatea este o învãþãturã biblicã. Depinde cu cine stai de vorbã. Fãrã a explica pe deplin misterul perihorezei (co-locuirea ºi interpenetrarea persoanelor dumnezeieºti), majoritatea creºtinilor pot articula cel puþin diferenþa dintre unu ºi trei, dintre fiinþã ºi persoanã. Un creºtin este prin definiþie trinitar, iar învãþãtura se gãseºte în scripturi nu doar în formulãrile unui consiliu ecumenic. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Este demn de remarcat cã termenul „Trinitate“ nici mãcar nu apare în Biblie. Dar gãsim oare în Biblie ideea de Trinitate? Da, cuvântul trinitate nu este în Biblie. Însã nici cuvintele omniprezenþã, imutabilitate, monoteism, ateism sau Biblie nu sunt...ºi totuºi le folosim în articularea unor convingeri teologice. În plus, voi înºivã folosiþi destui termeni fãrã corespondent sau precedent biblic (Turnul de Veghe, Sala Împãrãþiei, etc.). De ce reproºezi altora ceea ce þie îþi tolerezi? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Întrucât Cuvântul este numit Dumnezeu, unii au ajuns la concluzia cã atât Fiul, cât ºi Tatãl aparþin aceluiaºi Dumnezeu. Aparþin? Tatãl ºi Fiul sunt Dumnezeu. Ei nu aparþin de Dumnezeu - ca ºi cum Dumnezeu ar fi o entitate strãinã de cei doi. Modul neîngrijit ºi neatent în care te exprimi doveºte fie dispreþ, fie lipsã de înþelegere, fie educaþie deformatã - fie toate la un loc. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Sã reþinem însã cã, iniþial, aceastã parte a Bibliei a fost scrisã în greacã... Majoritatea oamenilor nu cunosc limba greacã folositã în Biblie. Adevãrat, însã cei care ºtiu îþi pot demonstra foarte uºor cã argumentul tãu bazat pe nearticularea substantivului Θεος este fals. Dacã aº ºti cã eºti un cãutãtor sincer ºi deschis dovezilor sau demonstraþiilor contrare m-aº strãdui sã-þi explic mai pe larg de ce un substantiv nearticulat - dat fiind inexistenþa articolui nehotãrât în limba greacã - poate fi de fapt articulat. Vrei sã îþi demonstrez acest principiu luând alte substantive drept exemplu? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Cum ar putea Fiul sã facã parte din Dumnezeul Atotputernic? Ioan mai spune despre Cuvânt cã era „cu Dumnezeu“. Însã cum poate fi cineva cu o persoanã ºi în acelaºi timp sã fie acea persoanã? Din nou rãstãmãceºti doctrina pe care o critici. Înþelege: Fiul nu face parte din Dumnezeu, ci este el însuºi Dumnezeu! Logosul era de la început cu Dumnezeu Tatãl, cei doi împãrtãºind aceiaºi una ºi neîmpãrþitã substanþã (esenþã, naturã). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mai mult decât atât, în Ioan 17:3, Isus face o distincþie clarã între el ºi Tatãl sãu ceresc. El îl numeºte pe Tatãl sãu „singurul Dumnezeu adevãrat“. Da. Orice creºtin deosebeºte persoana dumnezeiascã a Tatãlui ºi persoana dumnezeiascã a Fiului. Þi-am mai spus cã un creºtin nu este modalist. Numai un modalist confundã persoanele Sfintei Treimi una cu alta. Un modalist este tot atât de anti-trinitarian ca ºi tine. Deci nu atribui creºtinilor (trinitari) un crez modalist (anti-trinitar). Textul din Ioan 17.3 (dacã l-ai fi citat în întregime) nu submineazã de fapt co-egalitatea dumnezeiascã dintre Tatãl ºi Fiul, pentru cã aºeazã cunoaºterea Fiului pe aceiaºi axã epistemologicã cu cunoaºterea Tatãlui. Nici un alt trimis sau profet al lui Yhwh nu s-a aliniat cu Yhwh însuºi ca obiect deschis cunoaºterii omului. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52În încheierea evangheliei sale, Ioan spune: „Acestea au fost scrise pentru ca voi sã credeþi cã Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 20:31). Observaþi cã Isus este numit Fiul lui Dumnezeu, nu Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate atrage credinþã sau închinare din partea omului. A crede în Fiul incumbã deja atribuirea de dumnezeire implicitã. În economia mântuirii, Fiul este Fiu din punct de vedere funcþional (sau al rolului) ºi Dumnezeu din punct de vedere ontologic (sau al esenþei). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Aceste informaþii suplimentare din Evanghelia dupã Ioan ne ajutã sã înþelegem semnificaþia versetului din Ioan 1:1. Isus, Cuvântul, este „un dumnezeu“ în sensul cã are o poziþie înaltã, însã el nu este Dumnezeul Atotputernic. Traducerea ta 'un dumnezeu' distruge monteismul pentru cã introduce un alt dumnezeu în ecuaþie. Cu cât încerci mai mult sã aperi aceastã traducere (iar apoi s-o dregi ca sã nu sune prost) cu atât te apropii tot mai mult de diteism sau politeism. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Analizeazã, de exemplu, ce a scris Matei. El a citat cuvintele lui Isus referitoare la sfârºitul acestui sistem de lucruri: „Cât despre ziua ºi ora aceea, nimeni nu le cunoaºte, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatãl“ (Matei 24:36). Cum demonstreazã aceste cuvinte cã Isus nu este Dumnezeul Atotputernic? Foarte simplu. Am spus deja cã, în economia mântuirii, rolurile Treimii sunt diferite, dar ontologia rãmâne aceiaºi. Ontologic, Tatãl ºi Fiul sunt co-egali; funcþional, Fiul se supune Tatãlui ºi se circumscrie voinþei lui, fãrã a-i fi inferior acestuia. Iar, în ce priveºte atotputernicia Fiului, cum râmâne cu declaraþia sa în faþa ucenicilor dupã înviere conform cãreia toatã puterea în cer ºi pe pãmânt (adicã atotupternicia) i-a fost datã lui? |
|
Fosta membra 9am.ro 16019 mesaje Membru din: 13/02/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 00:37
De la: florin_bad_boy2006, la data 2009-02-24 00:03:48gata,nu mai vine isus cu alaiul lui de hoti,a disparut topicul cu sosiri si plecari,cautati-l la gara de nord,s-auzim numai de bine!
Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
|
|
necunoscut 1 mesaj Membru din: 1/01/1970 |
Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 14:57
www.schimbdeneveste.ro..............asta da religie....
|
|
Fosta membra 9am.ro 1714 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 15:02
Augustus, mai bine ai citi din mesajele altora. Ti-ar prinde bine!
|
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 18:00
De la: marinescuirina, la data 2009-02-24 14:49:00De la: maressalul, la data 2009-02-24 10:28:46Nu stiu cum este ortodoximul... dar catolicismul este de KKT www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/121996/In-Iad-nu-exis...] |
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 18:46
Kenny, literatura apocalipticã biblicã ºi pseudepigrafã a fost un mijloc literar de opoziþie, o stavilã culturalã în simboluri ºi mituri, creatã în faþa unor regimuri opresive politic, militar ºi ideologic. Limbajul specific acestui gen literar este strãin ºi distant omului modern - cãruia i se cere un efort istoric considerabil ºi cercetare literarã atentã pentru a-i pãtrunde tainele. Apocalipsa este totuºi accesibilã, dar nu fãrã miros de sudoare ºi praf ºi cult imperial ºi persecuþie de la sfârºitul secolului I d.H. Trebuie mai întâi sã învãþãm sã respirãm acelaºi aer ca scriitorul apocaliptic ºi cititorii sãi pentru a înþelege (aproximativ) aceleaºi lucruri pe care le-au înþeles ei. Numai lenea, anti-intelectualismul ºi dezechilibrul propriu sunt de vinã atunci când Apocalipsa, Marcu 13, II Tesaloniceni 2 (ca sã nu vorbesc ºi de 4 Ezra sau Enoh) sunt înºeuate pe calul conspiraþiilor fantasmagorice moderne, cu iz creºtin, dar substrat gnostic.
|
|
necunoscut 1 mesaj Membru din: 1/01/1970 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 09:30
Joanna, ma intrebai daca neoprotestantii fac fapte bune.
Urmareste cu atentie aceste interviuri ca sa-ti faci o parere, iar acestia sunt doar doi oameni implicati in proiecte mari. www.youtube.com/watch?v=o2j5V1bES-E&feature=related www.youtube.com/watch?v=j0gKXPoJqok Daca nu reusesti sa intrii le gasesti la profilul meu. |
|
Fosta membra 9am.ro 195 mesaje Membru din: 16/11/2008 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 10:32
De la: adipopa, la data 2009-02-24 18:00:23De la: marinescuirina, la data 2009-02-24 14:49:00De la: maressalul, la data 2009-02-24 10:28:46Nu stiu cum este ortodoximul... dar catolicismul este de KKT www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/121996/In-Iad-nu-exis...] |
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 10:52
Maressal, un consens destul de larg existã în creºtinismul istoric. Excepþie fac miºcãrile care se îndepãrteazã de centrul doctrinar creºtin (iehovism, mormonism). Acest forum ilustreazã cred destul de bine atât consensul cât ºi opþiunile extreme.
A merge pe fir înseamnã muncã ºi seriozitate în argumentaþie. Este bine sã verifici exactitatea, temeiul, logica ºi coerenþa opiniei pe care vrei sã o contrazici. Ai deja o încercare reuºitã în ce priveºte criticarea Îngerului Digital. De ce nu ai continua aºa? Neutralitatea nu este posibilã. Iisus a provocat atitudini. Nu toþi i-au fost ostili, unii au fost pur ºi simplu indiferenþi. Radicalitatea ºi universalitatea evangheliei lui însã nu a lãsat ºi nu lasã un spaþiu de mijloc. |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 10:53
.....s-uite-asa @Maresal, ai sa aflii in sfarsit ca divinitatea nu-ti acorda acest drept de neutralitate.
|
|
danyberby 99 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 11:31
De la: Andu30, la data 2009-02-23 15:24:56Fara sa stiu un pic de greaca ti-am aratat niste versete din cartea Facerii unde apare Dumnezeu Intreit in persoane. Ma distreaza Geneza 18:1-5 . Acolo au fost 3 ingeri care au venit pe pamant si nu era Insusi Dumnezeu. Nu tii minte ca in biblie mai sunt exemple in care ingerii au venit pe pamant si oamneii au vrut sa se aplece in fata lor si ingerul a zis sa se ridice deoarece si el este un slujitor? Legat de ultima intrebare daca mai mult de jumate globu crede in Trinitate asta nu inseamna ca este neaparat adevarata. Si mie miar fi greu sami schimb parerea daca as crede de 20 de ani, dar vezi ca daca sunt doezi clare pe care leam pus pe celalalt topic trebuie sa vezi realitatea, nu poti fi chiar asa de credul in privinta asta. GAndestete la toate versetele si la explicatiile de acolo.si mai am destule exemple si alte privinte. |
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 11:59
Dannyberby, eu nu cred cã Genesa 18 este un text suficient de clar privind implicarea Sfintei Treimi în Vechiul Testament. Totuºi, Andu are dreptate sã-þi atragã atenþia cel puþin asupra unei teofanii (arãtãri dumnezeieºti). Textul este ciudat pentru cã spune cã Domnul (YHWH) s-a arãtat...ºi Avraam a vãzut trei bãrbaþi...cãrora li s-a adresat...Doamne ('DNY) (vv. 1-3). Iar dupã ce unul dintre ei vorbeºte cu Sara...Domnul (YHWH) însuºi este cel care continuã dialogul (vv. 10, 13). Cum explici asta? Îngerii în Vechiul Testament nu sunt niciodatã confundaþi cu YHWH.
|
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 12:04
Pe aceiaºi paginã, þi-am trimis urmãtorul rãspuns...destul de detaliat:
============================================================== Danyberby, eviþi pur ºi simplu sã rãspunzi la întrebãrile pe care þi le-am pus. Prima întrebare este din limba greacã. De ce, în Evanghelia dupã Ioan, nearticularea substantivului Θεος este tradusã de traducãtorii Turnului de Veghe prin definitivarea nehotãrâtã 'un dumnezeu' (1.1), în timp ce, în acelaºi capitol, aceiaºi formã nearticulatã este tradusã tot de ei prin substantivul propriu 'Dumnezeu'? A doua întrebare este din teologie. Dat fiind contextul monoteismului iudaic, cum poate evaghelistul ca recitator de שמע ישראל din fragedã copilãrie pânã ºi numai cocheta cu diteismul sau politeismul implicit expresiei 'un dumnezeu'? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52CEI CARE cred în Trinitate (Treime) spun cã Dumnezeu este format din trei persoane: Tatãl, Fiul ºi Spiritul Sfânt.. Danyberby, Dumnezeu nu este 'format din...' ca sã poatã fi analizat pe componente. Tu nu înþelegi ce spun de fapt creºtinii despre Sfânta Treime, deºi vrei sã critici poziþia lor. Dumnezeu este o singurã fiinþã tri personalã. Poþi opera cu distincþia dintre fiinþã sau esenþã ºi persoanã? Un creºtin mãrturiseºte cã Dumnezeu este unul în fiinþã/esenþã ºi trei în persoane. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Ei considerã cã toþi trei sunt egali, atotputernici ºi fãrã început. Conform doctrinei Trinitãþii, Tatãl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, iar Spiritul Sfânt este Dumnezeu ºi, totuºi, nu existã decât un singur Dumnezeu. Da. Unde e problema? Tu încerci sã dai impresia cã doctrina Sfintei Treimi este o formã de triteism (i.e., trei dumnezei). Fals! Creºtinismul a rãmas monoteist, precum iudaismul din care s-a desprins, dar a reinterpretat formula clasicã Shema Yisrael pentru a recunoaºte coegalitatea dintre Dumnezeu Tatãl ºi Iisus Hristos: 'Totuºi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatãl, din care sunt toate ºi noi întru el; ºi un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate ºi noi prin el' (1 Corinteni 8.6). 'Dumnezeu ºi Domn' este o binecunoscutã figurã de stil, numitã hendiadã (lit., unul prin intermediul a douã). E absurd de pildã ca cineva sã spunã, pe baza acestui text, cã Tatãl este Dumnezeu, iar Fiul este Domn! Expresia 'Dumnezeu ºi Domn' este des întâlnitã în Vechiul Testament ºi rostitã chiar de unul dintre ucenici în Evanghelia dupã Ioan. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mulþi adepþi ai Trinitãþii recunosc cã nu pot sã explice aceastã doctrinã, dar cred cã Trinitatea este o învãþãturã biblicã. Depinde cu cine stai de vorbã. Fãrã a explica pe deplin misterul perihorezei (co-locuirea ºi interpenetrarea persoanelor dumnezeieºti), majoritatea creºtinilor pot articula cel puþin diferenþa dintre unu ºi trei, dintre fiinþã ºi persoanã. Un creºtin este prin definiþie trinitar, iar învãþãtura se gãseºte în scripturi nu doar în formulãrile unui consiliu ecumenic. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Este demn de remarcat cã termenul „Trinitate“ nici mãcar nu apare în Biblie. Dar gãsim oare în Biblie ideea de Trinitate? Da, cuvântul trinitate nu este în Biblie. Însã nici cuvintele omniprezenþã, imutabilitate, monoteism, ateism sau Biblie nu sunt...ºi totuºi le folosim în articularea unor convingeri teologice. În plus, voi înºivã folosiþi destui termeni fãrã corespondent sau precedent biblic (Turnul de Veghe, Sala Împãrãþiei, etc.). De ce reproºezi altora ceea ce þie îþi tolerezi? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Întrucât Cuvântul este numit Dumnezeu, unii au ajuns la concluzia cã atât Fiul, cât ºi Tatãl aparþin aceluiaºi Dumnezeu. Aparþin? Tatãl ºi Fiul sunt Dumnezeu. Ei nu aparþin de Dumnezeu - ca ºi cum Dumnezeu ar fi o entitate strãinã de cei doi. Modul neîngrijit ºi neatent în care te exprimi doveºte fie dispreþ, fie lipsã de înþelegere, fie educaþie deformatã - fie toate la un loc. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Sã reþinem însã cã, iniþial, aceastã parte a Bibliei a fost scrisã în greacã... Majoritatea oamenilor nu cunosc limba greacã folositã în Biblie. Adevãrat, însã cei care ºtiu îþi pot demonstra foarte uºor cã argumentul tãu bazat pe nearticularea substantivului Θεος este fals. Dacã aº ºti cã eºti un cãutãtor sincer ºi deschis dovezilor sau demonstraþiilor contrare m-aº strãdui sã-þi explic mai pe larg de ce un substantiv nearticulat - dat fiind inexistenþa articolui nehotãrât în limba greacã - poate fi de fapt articulat. Vrei sã îþi demonstrez acest principiu luând alte substantive drept exemplu? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Cum ar putea Fiul sã facã parte din Dumnezeul Atotputernic? Ioan mai spune despre Cuvânt cã era „cu Dumnezeu“. Însã cum poate fi cineva cu o persoanã ºi în acelaºi timp sã fie acea persoanã? Din nou rãstãmãceºti doctrina pe care o critici. Înþelege: Fiul nu face parte din Dumnezeu, ci este el însuºi Dumnezeu! Logosul era de la început cu Dumnezeu Tatãl, cei doi împãrtãºind aceiaºi una ºi neîmpãrþitã substanþã (esenþã, naturã). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mai mult decât atât, în Ioan 17:3, Isus face o distincþie clarã între el ºi Tatãl sãu ceresc. El îl numeºte pe Tatãl sãu „singurul Dumnezeu adevãrat“. Da. Orice creºtin deosebeºte persoana dumnezeiascã a Tatãlui ºi persoana dumnezeiascã a Fiului. Þi-am mai spus cã un creºtin nu este modalist. Numai un modalist confundã persoanele Sfintei Treimi una cu alta. Un modalist este tot atât de anti-trinitarian ca ºi tine. Deci nu atribui creºtinilor (trinitari) un crez modalist (anti-trinitar). Textul din Ioan 17.3 (dacã l-ai fi citat în întregime) nu submineazã de fapt co-egalitatea dumnezeiascã dintre Tatãl ºi Fiul, pentru cã aºeazã cunoaºterea Fiului pe aceiaºi axã epistemologicã cu cunoaºterea Tatãlui. Nici un alt trimis sau profet al lui Yhwh nu s-a aliniat cu Yhwh însuºi ca obiect deschis cunoaºterii omului. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52În încheierea evangheliei sale, Ioan spune: „Acestea au fost scrise pentru ca voi sã credeþi cã Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 20:31). Observaþi cã Isus este numit Fiul lui Dumnezeu, nu Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate atrage credinþã sau închinare din partea omului. A crede în Fiul incumbã deja atribuirea de dumnezeire implicitã. În economia mântuirii, Fiul este Fiu din punct de vedere funcþional (sau al rolului) ºi Dumnezeu din punct de vedere ontologic (sau al esenþei). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Aceste informaþii suplimentare din Evanghelia dupã Ioan ne ajutã sã înþelegem semnificaþia versetului din Ioan 1:1. Isus, Cuvântul, este „un dumnezeu“ în sensul cã are o poziþie înaltã, însã el nu este Dumnezeul Atotputernic. Traducerea ta 'un dumnezeu' distruge monoteismul pentru cã introduce un alt dumnezeu în ecuaþie. Cu cât încerci mai mult sã aperi aceastã traducere (iar apoi s-o dregi ca sã nu sune prost) cu atât te apropii tot mai mult de diteism sau politeism. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Analizeazã, de exemplu, ce a scris Matei. El a citat cuvintele lui Isus referitoare la sfârºitul acestui sistem de lucruri: „Cât despre ziua ºi ora aceea, nimeni nu le cunoaºte, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatãl“ (Matei 24:36). Cum demonstreazã aceste cuvinte cã Isus nu este Dumnezeul Atotputernic? Foarte simplu. Am spus deja cã, în economia mântuirii, rolurile Treimii sunt diferite, dar ontologia rãmâne aceiaºi. Ontologic, Tatãl ºi Fiul sunt co-egali; funcþional, Fiul se supune Tatãlui ºi se circumscrie voinþei lui, fãrã a-i fi inferior acestuia. Iar, în ce priveºte atotputernicia Fiului, cum râmâne cu declaraþia sa în faþa ucenicilor dupã înviere conform cãreia toatã puterea în cer ºi pe pãmânt (adicã atotupternicia) i-a fost datã lui? |
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 12:10
De la: mytcor, la data 2009-02-25 10:53:43.....s-uite-asa @Maresal, ai sa aflii in sfarsit ca divinitatea nu-ti acorda acest drept de neutralitate. Mãcar Maressal este un ateu cinstit, deschis sã recunoascã acest lucru ºi sã încerce pe alocuri sã justifice de ce preferã momentan sã rãmânã în afara comunitãþii creºtine. În ce priveºte radicalitatea ºi universalitatea evangheliei lui Iisus, ºi a faptului cã aceasta nu lasã loc de mijloc sau de dezangajare, nu cred cã doreºti sã depui contestaþii - sau poate mã înºel. |
|
necunoscut 1 mesaj Membru din: 1/01/1970 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:03
www.moldovacrestina.net/doctrina/care-este-temeila-bisericii-ade...
Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 2 Octombrie 2007 Care este temeila bisericii adevãrate? (Biblia, Scrierile Apocrife, Pãrinþii Bisericii, Soboarele Ecumenice) În lumea contemporanã, când sunt atât de multe confesiuni creºtine, este greu pentru oameni sã facã deosebire între ele ºi sã discearnã care este biserica adevãratã. Unele îºi argumenteazã autencitatea prin aceea cã au descendenþa apostolicã, adicã autoritatea a fost transmisã de la apostoli, rând pe rând, pânã în zilele de azi. Alþii spun cã stau pe temeila Bibliei sau a pãrinþilor bisericii a soboarelor ecumenice, etc. În acest articol vin sã fac o scurtã analizã a acestor lucruri care stau într-o mãsura mai mare sau nu la temeila bisericii adevãrate. Canonul Vechiului ºi Noului Testament este recunoscut de toate bisericile în aceeaºi mãsurã. Chiar dacã sunt unele divergenþe în ce priveºte cãrþile incluse în canonul Vechiului Testament, nu existã discuþii ºi divergenþe când este vorba de cele 27 cãrþi care alcãtuiesc Noul Testament. Aceste cãrþi sunt considerate în totalitate insuflate de Dumnezeu, adicã revelaþia lui Dumnezeu. Nici o altã carte nu mai poate predinde la aceastã poziþie ºi autoritate. Biserica primarã a avut la temeile învãþãturile expuse în Noul Testament ºi invers, Noul Testament descrie învãþãtura apostolilor, propovãduitã în biserica primarã ºi trãirea primilor creºtini. Scrierile Apocrife sunt alte cãrþi care pretind a fi scrise de apostoli (Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Petru, Apocalipsa lui Petru, Didahia, etc.) dar care nu au fost acceptate ca ºi inspirate în totalitate de Dumnezeu ºi parte a Canonului Noului Testament, din pricina cã transmit învãþãturi care vin în contradicþie cu învãþãturile Noului Testament. Multe din aceste cãrþi conþin informaþii importante despre biserica primarã, interpretãri diferite ale cãrþilor Noului Testament, dar nu sunt ºi nu pot fi acceptate niciodatã ca ºi normã sau temelie a credinþei adevãrate. De altfel, Dan Brown, cel ce a scris «Codul lui Da Vinci», a folosit din abundenþã ºi a speculat cu învãþãturile din aceste cãrþi apocrife, pentru a ataca doctrina creºtinã adevãratã. Pãrinþii Bisericii sunt preoþi, teologi ºi conducãtori ai bisericii din primele secole care au primit provocarea lumii de atunci ºi au dat rãspunsul relevant. Provocãrile erau de naturã dublã. Pe de o parte, au apãrut erezii care atacau biserica ºi atunci pãrinþii bisericii au fost nevoiþi sã facã studii profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu ºi sã aplice aceste studii profunde pentru demascarea ereziilor ºi pentru protejarea bisericii. Pe de altã parte, filosofii ºi scriitorii pãgâni din acele vremuri, cum ar fi Celsius, au atacat creºtinismul ºi pãrinþii bisericii au trebuit sã apere învãþãtura creºtinã de la aceste atacuri ale pãgânilor. Un lucru este cert: pãrinþii bisericii au luptat pentru a apãra învãþãtura adevãratã a Noului Testament ºi nu pentru a o inlocui cu scrierile lor, ceea ce se încearcã astãzi sã se facã. Nu este bine când cineva este preocupat mai mult de învãþãturile pãrinþilor bisericii, dar nu dã importanþã ºi nu studiazã Sfintele Scripturi. De altfel, am întâlnit oameni care pretind a fi cunoscãtori ai scrierilor pãrinþilor bisericeºti ºi nu cunoºteau pe dinafarã nici rugãciunea «Tatãl nostru», care este scrisã în Evanghelia dupã Matei 6. Eu am hotãrât sã mã pãzesc de acest pericol ºi sã studiez Sfintele Scripturi în primul rând. Astfel, la momentul scrierii acestui articol studiez Predica de pe Munte (Evangelia dupã Matei 5−7) ºi citesc Istoria Bisericeascã de Eusebias din Cezarea. Soboarele Ecumenice au fost o mare necesitate a vremilor, pentru cã învãþãtura sãnãtoasã a Domnului Isus era atacatã din nou de învãþãturile eretice. Motivul convocãrii primului sobor, celui de la Nicea (325 d.Hr) ,a fost apariþia ºi rãspândirea ereziei lui Arie care ataca doctrina divinitãþii Domnului Isus Hristos. Aceleaºi motive au fost în majoritate ºi la convocarea celorlalte soboare ecumenice — sã apere intactã învãþãtura sãnãtoasã a Domnului Isus care a fost propovãduitã de apostoli. În ce mãsura s-a reuºit acest lucru la aceste soboare, vã îndemn sã studiaþi istoria lor, unul câte pe unul, ca sã vã faceþi singuri concluziile necesare. Cert este faptul cã soboarele nu au fost convocate pentru a înlocui învãþãtura Bibliei, ci pentru a o apãra. Concluzia este cã temeila adevãratã a bisericii adevãrate ºi a credinþei adevãrate este Cuvântul lui Dumnezeu — Biblia. Scrierile apocrife nu au fost acceptate ca ºi parte a Noului Testament, tocmai din pricina cã vin în contradicþie cu învãþãturile Domnului Isus din Noul Testament. Pãrinþii Bisericeºti ºi Soboarele Ecumenice au avut ca ºi scop apãrarea învãþãturiii sãnãtoase a Domnului Isus Hristos expusã în Noul Testament ºi nu înlocuirea ei cu alte scrieri sau doctrine. La încheiere, doresc sã vã las douã întrebãri pentru meditaþie ºi vã invit sã vã expuneþi opinia la comentarii: 1. Apostolul Pavel mai rãmâne sã fie creºtin adevãrat dacã nu acceptã anumite învãþãturi din scrierile apocrife, a pãrinþilor bisericii sau din hotãrârile sinoadelor ecumenice? 2. Este autenticã biserica descrisã în Faptele Apostolilor, dacã creºtinii de atunci nu au ºtiut despre scrierile pãrinþilor bisericii ºi despre hotãrârile sinoadelor ecumenice? |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:19
....hmm !...
Chiar nu-mi cred ochilor ce citesc din partea ta Adipopa," In ce priveºte radicalitatea ºi universalitatea evangheliei lui Iisus"... Sa contest, ce sa contest ? -radicalismul evagheliilor lui Iisus ? -radicalismul mozaismului ? -radicalismul ori fundamentalismul islamului? -radicalismul nazisto-comunist ? -radicalismul conditiei umane ? Ce-as mai putea contesta ?!...Adipopa , sunt destule contestatii depuse si de-o parte si de alta, la ce ti-ar servi o contestatie-n plus din partea-mi?!... |
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:21
Biserica Ortodoxã Românã îºi va prezenta un punct de vedere pe tema paºapoartelor biometice în cadrul primei ºedinþe din acest an a Sfântului Sinod, care se desfãºoarã astãzi ºi mâine la reºedinþa Patriarhalã, a declarat agenþiei MEDIAFAX purtãtorul de cuvânt, Constantin Stoica. Subiectul a fost intens discutat în ultimele sãptãmâni în mediul bisericesc, mai multe voci din interiorul acestuia contestând virulent introducerea paºapoartelor biometrice de cãtre autoritãþi, pe motiv cã acestea ar reprezenta o unealtã a diavolului.
Pe agenda Sinodului se mai aflã relaþia cu Biserica Greco-Catolicã ºi situaþia bisericii româneºti din Valea Timocului. De asemenea, vor mai fi abordate teme referitoare la lucrarea pastoral-misionarã, social-filantropicã, învãþãmântul teologic, viaþa monahalã, relaþii cu alte culte, grija pentru comunitãþile ortodoxe româneºti din strãinãtate, relaþii interbisericeºti. Patriarhia Românã a cheltuit anul trecut aproape 10 milioane de euro pentru sprijinirea persoanelor asistate, a sinistraþilor ºi pentru susþinerea activitãþilor social-filantropice, informeazã un comunicat de presã al BOR, emis marþi la finalul ºedinþei anuale a Adunãrii Naþional Bisericeºti. www.cotidianul.ro/bor_intra_cu_pasapoartele_biometrice_in_sinod-...
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:25
De la: mytcor, la data 2009-02-25 15:19:22....hmm !... Mytcor Tu doar contesti ce spun altii... dar tu ce crezi? Care e credinta ta?
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 195 mesaje Membru din: 16/11/2008 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 17:21
De la: Andu30, la data 2009-02-25 15:21:26Biserica Ortodoxã Românã îºi va prezenta un punct de vedere pe tema paºapoartelor biometice în cadrul primei ºedinþe din acest an a Sfântului Sinod, care se desfãºoarã astãzi ºi mâine la reºedinþa Patriarhalã, a declarat agenþiei MEDIAFAX purtãtorul de cuvânt, Constantin Stoica. Subiectul a fost intens discutat în ultimele sãptãmâni în mediul bisericesc, mai multe voci din interiorul acestuia contestând virulent introducerea paºapoartelor biometrice de cãtre autoritãþi, pe motiv cã acestea ar reprezenta o unealtã a diavolului. |
|
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 18:16
Da, Mytcor. Despre afirmaþiile fãrã echivoc ºi universal valabile ale lui Iisus, despre absenþa unei cãi de mijloc între credinþã ºi necredinþã, despre asta vorbeam. Ai dat impresia cã nu împãrtãºeºti aceastã opinie ºi doreºti sã protestezi. Poftim, fã-o! ...ªi nu-l aºeza pe Iisus alãturi de Mohamed sau Hitler.
|
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 18:58
De la: maressalul, la data 2009-02-25 17:21:20 Era un articol dintr-un ziar luat cu copy/paste, doar am dat linkul nu ai vazut? L-am dat pentru cei care se ingrijoreaza cu privire la acest subiect al pasapoartelor. Mi se pare normal ca Biserica sa aibe o pozitie oficiala in aceasta directie mai ales ca s-a produs o tulburare in popor in directia asta tie nu ti se pare normal? Iti garantez daca Biserica nu ar discuta subiectul acesta tot la fel ai fi gasit motiv de amuzament dar pe celalalt principiu: "De ce nu zice Biserica nimic? Nu-i pasa etc etc" Eu nu am informatii despre ce este in acel pasaport sa pot vorbi. Nu stiu daca tot prin intermediul aceluasi cod "666" se citesc datele din acel cip (in asemanare cu codul de bare) si nici nu stiu daca cipul acela chiar contine numarul acesta si nu pot sa-mi dau cu parerea daca aceste pasapoarte inseamna ceva rau sau nu. Daca eu unul nu am o parere inca despre acest subiect ce vrei sa-ti spun eu? (am o parere clara despre implanturile umane dar nu despre pasaportul acesta) Nu e normal sa sstept sa vad ce zice Biserica in directia asta? MARCU 13 33. Luaþi aminte, privegheaþi ºi vã rugaþi, cã nu ºtiþi când va fi acea vreme. 34. Este ca un om care a plecat în altã þarã ºi, lãsându-ºi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecãruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sã vegheze. 35. Vegheaþi, dar, cã nu ºtiþi când va veni stãpânul casei: sau seara, sau la miezul nopþii, sau la cântatul cocoºilor, sau dimineaþa. 36. Ca nu cumva venind fãrã veste, sã vã afle pe voi dormind. 37. Iar ceea ce zic vouã, zic tuturor: Privegheaþi!
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 19:13
CE TREBUIE ªI CE NU TREBUIE SÃ FACEM LA ÎNMORMÂNTARE ªI POMENI
intrucat sunt foarte multe superstitii nefondate teologic pe care Biserica Ortodoxa le respinge este de folos sa stim anumite lucruri: ÎNMORMÂNTAREA Biserica Ortodoxã ne învaþã cã moartea este despãrþirea sufletului de trup. Sfânta Scripturã (Biblia) aratã cã atunci când "omul merge la locaºul sãu de veci", trupul trebuie "sã se întoarcã în pãmânt cum a fost, iar sufletul sã se întoarcã la Dumnezeu care l-a dat" (Ecclesiastul 12, 5-7). Bogat sau sãrac, rege sau rob, înþelept ori analfabet, toþi pãrãsim aceastã viaþã într-o zi ºi ne prezentãm înaintea lui Dumnezeu care ne va judeca, rânduindu-ne rãsplata cuvenitã. Dar legãtura celor morþi cu cei vii nu înceteazã, ci ea se menþine prin rugãciune neîncetatã pe care Biserica o face pentru sufletele rãposaþilor, pãstrând comuniunea de iubire ºi nãdãjduind în învierea tuturor la sfârºitul veacurilor. Când un creºtin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de derutã, întrucât apar pãreri ºi tradiþii diferite în legãturã cu datinile ce înconjoarã ceremonia înmormântãrii. Pentru a evita atât confuziile, dar ºi superstiþiile ºi datinile fãrã sens ori care nu au legãturã cu credinþa creºtinã ortodoxã, am însemnat cele ce urmeazã, folosind lucrãrile menþionate în bibliografia de la sfârºit, încercând astfel sã sprijinim familia decedatului. Povãþuirile au mai mult caracter practic, întrucât nu ne-am propus - ºi nici nu este cazul - o abordare teologicã a morþii ºi ceremonialului înmormântãrii. Ce trebuie sã facem? Moartea unuia dintre" creºtini este, fireºte, prilej de îndurerare ºi de întristare. Când se întâmplã decesul, familia trebuie sã anunþe preotul parohiei din care decedatul face parte, solicitând slujitorului bisericesc toate informaþiile necesare. Preotul este cea mai autorizatã persoanã la care membrii familiei trebuie sã apeleze. Astfel ºi preotul îºi ia mãsurile cuvenite pentru a împlini cum se cuvine slujbele de pomenire ºi înmormântare. De la bisericã se vor solicita un sfeºnic, lumânãri, tãmâie, cãrbune pentru ars tãmâia, toiagul (o lumânare mare de cearã curatã în formã de colac), o cruce (de obicei din cearã sau din lemn), o icoanã. De asemenea, se fixeazã cu preotul data ºi ora înmormântãrii ºi orele potrivite pentru slujbele de searã, premergãtoare înmormântãrii (cina sau stâlpii). Clopotarul bisericii, la soroacele cunoscute, va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti ºi celorlalþi membri ai parohiei cã unul dintre ei a plecat pe calea veºniciei, îndemnându-i sã se roage pentru acesta". Trupul mortului este spãlat (scãldat) cu apã curatã, care aminteºte de apa botezului prin care cel rãposat a devenit membru al Bisericii, este stropit cu agheasmã ºi îmbrãcat apoi cu haine noi ºi curate (asemenea Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care a fost înfãºurat într-un giulgiu nou ºi închipuind veºmântul cel nou al nestricãciunii, cu care vom învia la ziua judecãþii) ºi este pus în sicriu, cu privirea spre rãsãrit (întrucât de acolo va veni Hristos la învierea tuturor). Pe piept i se pune o icoanã sfinþitã (pentru a arãta cã respectivul creºtin îºi dã duhul întru Hristos) ºi lângã mâinile care stau încruciºate pe piept (dreapta peste stânga, simbolizând rugãciune ºi iertare), toiagul care se aprinde atunci când preotul slujeºte. În mâini se pune crucea din cearã sau lemn. Trupul e acoperit apoi cu o pânzã albã, arãtând cã rãposatul se aflã sub acoperãmântul lui Hristos. La cãpãtâiul mortului se aºeazã sfeºnicul în care rudele ºi cunoscuþii care vin pânã la înmormântare aprind lumânãri, rostind rugãciunea scurtã ,,Dumnezeu sã-l (sau s-o) ierte!" Atât lumânãrile care se aprind în sfeºnic ori se þin în mâini de cãtre cei prezenþi, în timpul slujbei, ca ºi toiagul care arde pe pieptul mortului simbolizeazã candelele aprinse ori lumina faptelor bune cu care creºtinul va întâmpina pe Hristos la Judecata de apoi. Lumânarea este ºi cãlãuza sufletului pe calea spre veºnicie, risipind întunericul morþii ºi apropiindu-se de Hristos care a spus: "Eu sunt lumina vieþii: cel ce-Mi urmeazã Mie, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieþii" (Evanghelia dupã Ioan 8, 12). Deasupra uºii de la intrarea în casã se aºeazã o pânzã de doliu (de culoare neagrã) care rãmâne acolo pânã la pomenirea de 40 de zile. DE REÞINUT!!!!: - Nu este potrivit ºi nici îngãduit ca pe icoanã ori pe trupul mortului sã se aºeze bani de cãtre rude ºi cunoscuþi. Cei care doresc sã sprijine bãneºte familia îndoliatã pot sã o facã punând banii pe o tavã care se poate aºeza lângã sicriu ori în altã parte a casei. - Nu este de nici un folos pentru suflet sã se punã în buzunarul hainei mortului bani (motivându-se cã „sã plãteascã vãmile cu ei”), ac, aþã, pieptene, verighetã pe deget, ceas la mânã, tãierea sau vopsitul unghiilor, rujatul, fardatul. Toate aceste lucruri îl îngreuneazã foarte mult pe suflet ºi nu-i fac decât rãu. Banii ºi lucrurile de valoare pe care vor sã le îngroape e mai bine sã le dea de pomanã. Fardurile, rujatul ºi celelalte sunt obiceiuri pãgâneºti, pentru care vor suferi ºi cei ce îl împodobesc pe mort cu astfel de lucruri deoarece fac mare pãcat. Din religiile pãgâne au pãtruns în creºtinism unele obiceiuri, fãrã a avea o logicã sau chiar o simplã explicaþie. În antichitate se puneau morþilor toate cele necesare vieþii, iar la unele triburi se omora soþia ºi se îngropa cu soþul ei. Iisus a venit sã schimbe aceste obiceiuri. EI a fost pus în groapã învelit într-o pânzã mare ºi una micã - giulgiurile - fãrã oglindã sau piepten sau alte obiecte, ºi a înviat. Nu-i împovãraþi pe morþi cu tot felul de obiecte cã nu au nevoie de ele. ªi nici sã nu le puneþi bani în buzunare, cãci mai de folos este a le face pomeni din acei bani, iar vãmile judecãþii lui Dumnezeu nu se pot plãti cu bani, ci eventual cu faptele bune sãvârºite în aceastã viaþã. - Rudele apropiate ale decedatului poartã pe reverul hainelor o panglicã micã de culoare neagrã, numitã doliu. De regulã, acest doliu se poartã 40 de zile. În semn de întristare, bãrbãþii nu se bãrbieresc pânã la pomenirea de 40 zile. Hainele de ceremonie ale celorlalþi trebuie sã evite culorile vii, þipãtoare, nepotrivite cu sobrietatea momentului. - De la moarte pânã la înmormântare salutãm pe membrii familiei (când mergem la casa celui decedat ori când plecãm de acolo, precum ºi la bisericã, cu ocazia slujbei înmormântãrii) cu cuvintele "Dumnezeu sã-l ierte sau, dacã este femeie, „Dumnezeu s-o ierte!" Acelaºi este salutul cu care ne adresãm ºi cunoscuþilor sau strãinilor pe care-i gãsim adunaþi lângã trupul rãposatului. Aceste cuvinte de salut înlocuiesc pe cele de bunã dimineaþa, bunã ziua, bunã seara, la revedere, noapte bunã! etc., care nu se folosesc în astfel de momente. - Nu este obligatoriu ca înmormântarea sa aibã loc în a treia zi de la deces, ci se poate ºi mai devreme. Uneori, mai ales atunci când existã riscuri majore ca mortul sã miroasã, chiar se recomandã aceasta.
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
|
|
