Info

Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Toate forumurile General

Horoscop 05 martie 2026

GlumÄ sau posibilÄ ranÄ? Cum deosebeČ™ti tachinarea sÄnÄtoasÄ de...

Cum Ă®Č›i poČ›i creČ™te Č™ansele de a rÄmĂ˘ne Ă®nsÄrcinatÄ

Topicul anterior | Topicul urmator

Pagini: << 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 >> Sari la pagina:

Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 15:13 De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52 Majoritatea oamenilor nu cunosc limba greacă folosită în Biblie. Aşadar, cum putem şti ce a vrut să spună în realitate Ioan? Gândeşte-te la următorul exemplu: un profesor le predă elevilor săi o lecţie. Elevii înţeleg însă diferit explicaţia. Ce pot face ei în această situaţie? Îi pot cere profesorului mai multe informaţii. Fără îndoială, cu cât cunosc mai multe lucruri despre acel subiect, cu atât îl pot înţelege mai bine. În mod asemănător, pentru a înţelege semnificaţia versetului din Ioan 1:1, poţi căuta în Evanghelia după Ioan mai multe detalii despre poziţia lui Isus. Informaţiile suplimentare te vor ajuta să tragi concluzia corectă. VERIFICĂ DOVEZILE . Gandeste-te la urmatorul exemplu. Grecii stiu greaca cel mai bine dupa parerea mea... si ei au fost intotdeauna un mare stalp al Ortodoxiei si au crezut dintotdeauna in Sfanta Treime asa cum credem si noi de 2000 de ani. Si pe stramosii nostrii apostolii i-au invatat sa creada asa.... Si Vechiul Testament si Evangheliile tot in greaca sunt.... si nici un teolog invatat nu se concepe fara sa stie greaca si pana si preotii stiu greaca. Tu stii ceva greaca de vorbesti despre greaca? Eu iti arat din Cartea Facerii ca exista un SINGUR Dumnezeu INTREIT in persoane: Sfanta Treime apare in fata lui Avraam si uite ca Avraam ii zice Doamne dar erau trei: FACERE 18:1-5 1. Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său. 2. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. 3. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! 4. Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac. 5. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fă, precum ai zis!" Sfanta Treime il creeaza pe om: FACERE 1:26 26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Asa ca CERCETEAZA niste lucruri inainte sa iei de buna ce iti spun altii veniti de peste mari si tari. Nu vreau sa te supar, si nici sa te inversunez intr-o credinta care este inventata de oameni dar gandeste-te si tu ca Grecia e la o aruncatura de bat. Du-te la ei (greci) si spune-le si lor ca nu au stiut sa citeasca in greaca ca uite si tu: ei(grecii) inteleg Sfanta Treime cum intelegem si noi romanii. Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)

Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 15:24 Fara sa stiu un pic de greaca ti-am aratat niste versete din cartea Facerii unde apare Dumnezeu Intreit in persoane. Uite ce spune Hristosul: "Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. " Nu intelegi ca Hristos este inainte de Avraam??? Noi nu putem sa-L inventam pe Dumnezeu in anul 2009. Asa a fost Dumnezeu mereu slavit de crestini, bine cu exceptia catorva erezii care au mai incercat sa devieze..... Gandeste-te bine ce faci cu viata ta, si inainte sa iei de buna ce-ti spune unul sau altul, cerceteaza si tu un pic si cum cred altii in Dumnezeu... Nu-ti da de gandit nici un pic ca toti crestinii cu baza apostolica cred de 2000 de ani in ACELASI DUMNEZEU INTREIT IN PERSOANE ??? Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008	Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 15:55 Catehismul Bisericii Catolice sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti SECŢIUNEA A DOUA Mărturisirea de credinţă creştină Simbolurile credinţei 185. Cine spune «Cred», spune «Ader la ceea ce noi credem». Comuniunea în credinţă are nevoie de un limbaj comun al credinţei, normativ pentru toţi şi unindu-i în aceeaşi mărturisire a credinţei. 186. Încă de la origine, Biserica apostolică şi-a exprimat şi şi-a transmis credinţa în formule scurte, normative pentru toţi [203]. Dar de foarte timpuriu Biserica a voit şi să adune esenţialul credinţei sale în rezumate organice şi articulate, destinate în special candidaţilor la botez: Simbolul credinţei n-a fost alcătuit după părerile oamenilor, ci din toată Scriptura a fost adunat ceea ce este mai important, pentru a da o singură învăţătură completă de credinţă. Şi, după cum sămânţa de muştar închide într-un grăunte foarte mic mulţime de ramuri, tot astfel acest compendiu al credinţei închide în câteva cuvinte toată cunoaşterea adevăratei pietăţi cuprinsă în Vechiul şi Noul Testament [204]. 187. Aceste sinteze ale credinţei sunt numite «mărturisiri de credinţă» pentru că ele rezumă credinţa pe care o mărturisesc creştinii. sunt numite «Crez» după ceea ce este în mod normal primul cuvânt: «Cred». sunt numite şi «Simboluri ale credinţei». 188. Cuvântul grecesc symbolon desemna jumătatea unui obiect rupt în două (de pildă o pecete) care era prezentat drept semn de recunoaştere. Părţile rupte erau alăturate pentru a verifica identitatea purtătorului. Simbolul credinţei este deci un semn de recunoaştere şi de comuniune între credincioşi. Symbolon desemnează, apoi, o culegere, o colecţie sau un sumar. Simbolul credinţei este culegerea principalelor adevăruri de credinţă. De aceea slujeşte ca punct de referinţă primar şi fundamental al catehezei. 189. Prima «mărturisire de credinţă» se face la botez. «Simbolul credinţei» este în primul rând simbolul baptismal. Pentru că botezul este dat «în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh» (Mt 28, 19), adevărurile de credinţă mărturisite la botez sunt articulate pe baza referirii lor la cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. 190. Simbolul este deci împărţit în trei părţi: «întâi este vorba despre prima Persoană dumnezeiască şi despre lucrarea minunată a creaţiei; apoi, despre a doua Persoană dumnezeiască şi despre misterul Răscumpărării oamenilor; în sfârşit, despre a treia Persoană dumnezeiască, izvor şi principiu al sfinţirii noastre [205].» Acestea sunt «cele trei capitole ale peceţii noastre (baptismale) [206]». 191. «Aceste trei părţi sunt distincte, deşi legate între ele. După o comparaţie adeseori folosită de Părinţi, le numim articole. Într-adevăr, după cum în mădularele noastre există anumite articulaţii care le deosebesc şi le separă, tot astfel, în această mărturisire de credinţă, s-a dat pe drept cuvânt numele de articole adevărurilor pe care trebuie să le credem în chip deosebit şi în mod distinct [207].» După o tradiţie veche, atestată deja de Sfântul Ambroziu, există şi obiceiul de a număra douăsprezece articole ale Crezului, simbolizând prin numărul apostolilor ansamblul credinţei apostolice [208]. 192. De-a lungul secolelor au fost numeroase mărturisiri sau simboluri ale credinţei, ca răspuns la nevoile diferitelor epoci: simbolurile diferitelor Biserici apostolice şi vechi [209], Simbolul Quicumque, numit al Sfântului Atanasie [210], mărturisirile de credinţă ale unor Concilii (Toledo [211], Lateran [212], Lyon [213], Trento [214]) sau ale unor papi, de pildă Fides Damasi [215] sau Sollemnis Professio Fidei - «Crezul Poporului lui Dumnezeu» a lui Paul al VI-lea (1968). 193. Nici unul dintre simbolurile din diferitele etape ale vieţii Bisericii nu poate fi considerat depăşit şi inutil. Toate ne ajută să trăim şi să aprofundăm astăzi credinţa dintotdeauna prin diferitele formulări în care a fost rezumată. Dintre toate simbolurile credinţei, două ocupă un loc cu totul deosebit în viaţa Bisericii: 194. Simbolul apostolilor, numit astfel pentru că este considerat pe drept cuvânt ca rezumatul fidel al credinţei apostolilor. Este vechiul simbol baptismal al Bisericii Romei. Marea lui autoritate vine din acest fapt: «El este simbolul pe care îl păstrează Biserica romană, unde şi-a avut scaunul Petru, primul dintre apostoli, şi unde acesta a adus expresia credinţei comune [216].» 195. Simbolul numit de la Niceea-Constantinopol îşi datorează marea autoritate faptului că este rodul primelor două Concilii ecumenice (325 şi 381). El rămâne comun până astăzi tuturor marilor Biserici din Orient şi Occident. 196. Expunerea noastră de credinţă va urma Simbolul apostolilor, care constituie, ca să spunem aşa, «cel mai vechi catehism roman». Totuşi, ea va fi completată cu referiri continue la Simbolul niceno-constantinopolitan, care adeseori e mai explicit şi mai detaliat. 197. Ca în ziua botezului, când toată viaţa noastră a fost încredinţată «îndreptarului de învăţătură» (Rom 6, 17), să primim simbolul credinţei noastre dătătoare de viaţă. A rosti cu credinţă Crezul înseamnă a intra în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, a intra în comuniune şi cu Biserica întreagă, care ne transmite credinţa şi în sânul căreia credem: Acest Simbol este pecete spirituală, e meditaţia inimii noastre şi paza ei statornică; e, fără îndoială, comoara sufletului nostru [217]. CAPITOLUL ÎNTÂI Cred în Dumnezeu Tatăl 198. Mărturisirea noastră de credinţă începe cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este «Cel dintâi şi Cel de pe urmă» (Is 44, 6), Începutul şi Sfârşitul a toate. Crezul începe cu Dumnezeu Tatăl, pentru că Tatăl este prima Persoană dumnezeiască a Preasfintei Treimi; Simbolul nostru începe cu crearea cerului şi a pământului, pentru că creaţia este începutul şi fundamentul tuturor lucrărilor lui Dumnezeu. ARTICOLUL 1 «Cred în Dumnezeu Tatăl Atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului» PARAGRAFUL 1. Cred în Dumnezeu 199. «Cred în Dumnezeu»: această primă afirmaţie a mărturisirii de credinţă este şi cea fundamentală. Întreg Simbolul vorbeşte despre Dumnezeu, iar dacă vorbeşte şi despre om şi lume, o face în raport cu Dumnezeu. Articolele din Crez depind toate de primul, după cum şi poruncile o explicitează pe cea dintâi. Celelalte articole ne fac să-l cunoaştem mai bine pe Dumnezeu, aşa cum s-a revelat treptat oamenilor. «Credincioşii îşi mărturisesc mai întâi credinţa în Dumnezeu [218].» I. «Cred într-unul Dumnezeu» 200. Cu aceste cuvinte începe Simbolul de la Niceea-Constantinopol. Mărturisirea unicităţii lui Dumnezeu, care îşi are rădăcina în Revelaţia divină a Vechiului Legământ, este inseparabilă de aceea a existenţei lui Dumnezeu şi în aceeaşi măsură fundamentală. Dumnezeu este unic: există un singur Dumnezeu: «Credinţa creştină mărturiseşte că există un singur Dumnezeu, prin natură, prin substanţă şi prin esenţă [219].» 201. Lui Israel, alesul său, Dumnezeu s-a revelat ca Dumnezeul Unic: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este unicul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toate puterile tale» (Dt 6, 4-5). Prin profeţi, Dumnezeu îl cheamă pe Israel şi toate neamurile să se întoarcă spre El, Cel Unic: «Întoarceţi-vă la mine şi veţi fi mântuiţi, voi, toate marginile pământului, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul... În faţa mea se va pleca tot genunchiul, pe mine se va jura orice limbă spunând: numai în Dumnezeu sunt dreptatea şi tăria» (Is 45, 22-24) [220]. 202. Isus însuşi confirmă că Dumnezeu este «unicul Domn» şi că trebuie să-l iubim «din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toate puterile [221]». El lasă în acelaşi timp să se înţeleagă că El însuşi este «Domnul [222]». A mărturisi că «Isus este Domnul» este specificul credinţei creştine. Acest lucru nu este contrar credinţei în Dumnezeul unic. A crede în Duhul Sfânt «Domnul şi de viaţă dătătorul» nu introduce nici o diviziune în Dumnezeul unic: Noi credem cu tărie şi afirmăm deschis că există un singur Dumnezeu adevărat, veşnic, nemărginit şi neschimbător, de nepătruns, atotputernic şi negrăit, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt: trei Persoane dar o singură Esenţă, o singură Substanţă sau Natură, absolut simplă [223]. II. Dumnezeu îşi revelează numele 203. Dumnezeu s-a revelat poporului său Israel, făcându-i cunoscut numele său. Numele exprimă esenţa, identitatea persoanei şi sensul vieţii ei. Dumnezeu are un nume. El nu este o forţă anonimă. A-şi dezvălui numele înseamnă a se face cunoscut celorlalţi; înseamnă, într-un fel, a se dărui pe sine, făcându-se accesibil, capabil de a fi cunoscut mai intim şi de a fi chemat personal. 204. Dumnezeu s-a revelat progresiv şi sub diferite nume poporului său, însă revelaţia fundamentală pentru Vechiul şi Noul Legământ s-a arătat a fi revelarea numelui divin făcută lui Moise în teofania rugului aprins, în pragul Exodului şi al Legământului de la Sinai. Dumnezeul cel viu 205. Dumnezeu îl cheamă pe Moise din mijlocul unui tufiş care arde fără să se mistuie. Dumnezeu îi spune lui Moise: «Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi - Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob» (Ex 3, 6). Dumnezeu este Dumnezeul părinţilor, Cel care i-a chemat şi i-a călăuzit pe patriarhi în peregrinările lor. Este Dumnezeul fidel şi compătimitor, care-şi aduce aminte de ei şi de făgăduinţele sale; El vine pentru a-i elibera pe urmaşii lor din robie. El este Dumnezeul care, dincolo de spaţiu şi de timp, poate şi vrea acest lucru şi care-şi va pune atotputernicia în acţiune pentru acest plan. «Eu sunt Cel care sunt» Moise i-a spus lui Dumnezeu: «Iată, eu mă duc la fiii lui Israel şi le spun: ''Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi''. Dar dacă-mi spun: ''Care este numele lui?'', ce le voi spune?» Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu sunt Cel care sunt». Şi a spus: «Aşa să le spui fiilor lui Israel: ''Eu sunt'' m-a trimis la voi. Acesta e numele meu pentru totdeauna şi aşa voi fi pomenit din neam în neam» (Ex 3, 13-15). 206. Revelându-şi numele misterios de YHWH, «Eu sunt Cel care Este» sau «Eu sunt Cel care sunt» sau «Eu sunt Cine sunt», Dumnezeu spune cine este El şi cu ce nume trebuie să fie chemat. Acest nume divin este misterios, aşa cum Dumnezeu este mister. Este în acelaşi timp un nume revelat şi, într-un fel, refuzul unui nume şi tocmai de aceea exprimă cum nu se poate mai bine ceea ce este Dumnezeu, infinit mai presus de tot ce putem înţelege sau spune: El este «Dumnezeul ascuns» (Is 45, 15), numele lui e inefabil [224] şi El este Dumnezeul care se apropie de oameni. 207. Revelându-şi numele, Dumnezeu îşi revelează în acelaşi timp fidelitatea, care este dintotdeauna şi pentru totdeauna, valabilă pentru trecut («Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi», Ex 3, 6), ca şi pentru viitor («Voi fi cu tine», Ex 3, 12). Dumnezeu care îşi revelează numele ca «Eu sunt» se revelează ca Dumnezeul care este întotdeauna de faţă, prezent alături de poporul său pentru a-l mântui. 208. În faţa prezenţei atrăgătoare şi misterioase a lui Dumnezeu, omul îşi descoperă micimea. În faţa rugului aprins, Moise îşi scoate sandalele şi îşi acoperă faţa [225] înaintea Sfinţeniei divine. În faţa Slavei Dumnezeului de trei ori Sfânt, Isaia exclamă: «Vai mie, sunt pierdut! Căci sunt om cu buze necurate» (Is 6, 5). În faţa semnelor dumnezeieşti pe care le săvârşeşte Isus, Petru exclamă: «Îndepărtează-te de mine, căci sunt om păcătos, Doamne!» (Lc 5, 8). Dar, pentru că Dumnezeu e sfânt, El poate ierta omului care se descoperă păcătos în faţa lui: «Nu-mi voi dezlănţui iuţimea mâniei mele (...), căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, Eu sunt Cel Sfânt în mijlocul tău» (Os 11, 9). Apostolul Ioan va spune, de asemenea: «În faţa lui ne vom împăca inima, chiar dacă ne-ar osândi inima noastră, căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate» (1 In 3, 19-20). 209. Din respect pentru sfinţenia lui, poporul lui Israel nu pronunţă numele lui Dumnezeu. În citirea Sfintei Scripturi, numele revelat este înlocuit de titlul divin «Domnul, Stăpânul» (Adonai, în greceşte Kyrios). Sub acest titlu va fi aclamată dumnezeirea lui Isus: «Isus este Domn». «Dumnezeu iubitor şi milostiv» 210. După ce Israel a păcătuit îndepărtându-se de Dumnezeu pentru a se închina viţelului de aur [226], Dumnezeu ascultă mijlocirea lui Moise şi acceptă să meargă în mijlocul unui popor necredincios, manifestându-şi astfel iubirea [227]. Lui Moise, care cere să-i vadă slava, Dumnezeu îi răspunde: «Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea [frumuseţea] mea şi voi rosti înaintea ta numele YHWH» (Ex 33, 18-19). Domnul trece prin faţa lui Moise şi proclamă: «YHWH, YHWH, Dumnezeu iubitor şi milostiv, încet la mânie, bogat în îndurare şi fidelitate» (Ex 34, 5-6). Moise îl mărturiseşte atunci pe Domnul ca pe un Dumnezeu care iartă [228]. 211. Numele divin «Eu sunt» sau «El Este» exprimă fidelitatea lui Dumnezeu care, în ciuda infidelităţii omului păcătos şi a pedepsei pe care acesta o merită, «îşi păstrează îndurarea peste mii» (Ex 34, 7). Dumnezeu revelează că El este «bogat în milostivire» (Ef 2, 4) mergând până la a-l dărui pe propriul său Fiu. Dându-şi viaţa pentru a ne izbăvi de păcat, Isus va revela că El însuşi poartă numele divin: «Când îl veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi şti că ''Eu sunt''» (In 8, 28). Numai Dumnezeu ESTE 212. De-a lungul veacurilor, credinţa lui Israel a putut dezvolta şi aprofunda bogăţiile conţinute în revelarea numelui divin. Dumnezeu este unic, nu există alţi dumnezei afară de El [229]. El transcende lumea şi istoria. El a făcut cerul şi pământul: «Ele vor pieri, dar Tu rămâi; şi toate ca un veşmânt se învechesc (...), dar Tu acelaşi eşti şi anii tăi nu se sfârşesc» (Ps 102, 27-28). «În El nu este schimbare, nici umbră de mutare» (Iac 1, 17). El este «Cel Care Este», dintotdeauna şi pentru totdeauna, şi astfel rămâne pururi fidel lui însuşi şi făgăduinţelor sale. 213. Revelarea numelui inefabil «Eu sunt Cel care sunt» conţine, deci, adevărul că numai Dumnezeu ESTE. În acest sens au înţeles numele divin deja traducerea Septuagintei şi, în urma ei, Tradiţia Bisericii: Dumnezeu este plinătatea Fiinţei şi a toată perfecţiunea, fără origine şi fără sfârşit. În vreme ce toate făpturile au primit de la El tot ce sunt şi tot ce au, El singur este însăşi Fiinţa sa şi El este de la sine tot ceea ce El este. III. Dumnezeu, «Cel care Este», este Adevăr şi Iubire 214. Dumnezeu, «Cel care Este», s-a revelat lui Israel drept Cel care este «bogat în îndurare şi în fidelitate» (Ex 34, 6). Aceşti doi termeni exprimă sintetic bogăţiile numelui divin. În toate lucrările sale, Dumnezeu îşi arată bunăvoinţa, bunătatea, harul, iubirea, dar şi faptul că e vrednic de încredere, statornic, fidel, adevărat. «Îţi mulţumesc, Doamne, din toată inima, pentru iubirea ta şi adevărul tău» (Ps 138, 2) [230]. El este Adevărul, căci «Dumnezeu este Lumină şi întuneric nu este în El» (1 In 1, 5); El este «Iubire», după cum ne învaţă apostolul Ioan (1 In 4, 8). Dumnezeu este Adevăr 215. «Temeiul cuvântului tău este adevăr; veşnice toate judecăţile dreptăţii tale» (Ps 119, 160). «Da, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele tale sunt adevăr» (2 Sam 7, 28); de aceea făgăduinţele lui Dumnezeu se împlinesc totdeauna [231]. Dumnezeu este Adevărul însuşi, cuvintele lui nu pot înşela. De aceea ne putem încredinţa cu totul adevărului şi fidelităţii cuvântului său, în toate. Începutul păcatului şi căderii omului a fost o minciună a ispititorului care l-a făcut pe om să se îndoiască de cuvântul lui Dumnezeu, de bunăvoinţa şi de fidelitatea lui. 216. Adevărul lui Dumnezeu este înţelepciunea lui care guvernează întreaga ordine a creaţiei şi a cârmuirii lumii [232]. Dumnezeu, care singur a creat cerul şi pământul [233], e singurul care poate da cunoaşterea adevărată a oricărui lucru creat, în relaţie cu El [234]. 217. Dumnezeu este adevărat şi când se revelează: «învăţătură de adevăr este în gura lui» (Mal 2, 6). Când îl va trimite pe Fiul său în lume, o va face «ca să dea mărturie Adevărului» (In 18, 37): «Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat înţelegere ca să-l cunoaştem pe Cel adevărat» (1 In 5, 20) [235]. Dumnezeu este Iubire 218. În decursul istoriei sale, Israel a putut descoperi că singurul motiv pentru care Dumnezeu i se revelase şi îl alesese dintre toate popoarele ca să fie al lui era iubirea lui gratuită [236]. Şi, datorită profeţilor săi, Israel a înţeles că tot din iubire Dumnezeu n-a încetat să-l izbăvească [237] şi să-i ierte infidelitatea şi păcatele [238]. 219. Iubirea lui Dumnezeu pentru Israel este comparată cu iubirea unui tată pentru fiul său (Os 11, 1). Această iubire este mai puternică decât iubirea unei mame pentru copiii ei [239]. Dumnezeu îşi iubeşte poporul mai mult decât îşi iubeşte un mire mireasa [240]; această iubire va fi biruitoare chiar şi asupra celor mai grave infidelităţi [241]; va merge până la darul cel mai de preţ: «Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut» (In 3, 16). 220. Iubirea lui Dumnezeu e «veşnică» (Is 54, 8): «căci munţii pot să se mute din loc şi dealurile să se clatine, dar iubirea mea nu se va depărta de la tine» (Is 54, 10). «Cu iubire veşnică te-am iubit; de aceea ţi-am păstrat bunăvoinţa mea» (Ier 31, 3). 221. Sfântul Ioan va merge mai departe afirmând: «Dumnezeu este iubire» (1 In 4, 8. 16): Fiinţa însăşi a lui Dumnezeu este Iubire. Trimiţându-l, la plinirea timpurilor, pe Fiul său unic şi pe Duhul iubirii, Dumnezeu îşi revelează secretul cel mai intim [242]: El însuşi este în veci relaţie de iubire: Tată, Fiu şi Duh Sfânt, şi ne-a destinat să fim părtaşi la ea. IV. Implicaţiile credinţei în Dumnezeul Unic 222. Faptul de a crede în Dumnezeu, Cel Unic, şi a-l iubi din toată fiinţa are consecinţe imense pentru întreaga noastră viaţă: 223. Înseamnă a cunoaşte măreţia lui Dumnezeu: «Mare este Dumnezeu şi nu-l putem pricepe» (Iob 36, 26). De aceea, Dumnezeu trebuie să fie «primul slujit [243]». 224. Înseamnă a trăi în aducere de mulţumire: dacă Dumnezeu este Cel Unic, tot ce suntem şi tot ce avem vine de la El: «Ce ai ce să nu fi primit?» (1 Cor 4, 7). «Cum voi răsplăti Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?» (Ps 116, 12). 225. Înseamnă a cunoaşte unitatea şi adevărata demnitate a tuturor oamenilor: toţi sunt făcuţi «după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu» (Gen 1, 26). 226. Înseamnă a se folosi bine de lucrurile create: credinţa în Dumnezeul Unic ne face să ne folosim de tot ceea ce nu este El în măsura în care aceasta ne apropie de El şi să ne dezlipim în măsura în care ne depărtează de El [244]: Domnul meu şi Dumnezeul meu, ia-mi tot ce mă îndepărtează de tine! Domnul meu şi Dumnezeul meu, dă-mi tot ce mă apropie de tine! Domnul meu şi Dumnezeul meu, dezlipeşte-mă de mine însumi şi dăruieşte-mă cu totul ţie! [245]. 227. Înseamnă a-ţi pune încrederea în Dumnezeu în orice împrejurare, chiar şi în restrişte. O rugăciune a Sfintei Tereza a lui Isus exprimă minunat acest lucru: Nimic să nu te tulbure / nimic să nu te înspăimânte. Toate trec / Dumnezeu nu se schimbă. Răbdarea dobândeşte toate. / Cel care îl are pe Dumnezeu Nu duce lipsă de nimic. / Dumnezeu singur e de ajuns [246]. PE SCURT 228. «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este unicul Domn...» (Dt 6, 4; Mc 12, 29). «Fiinţa supremă trebuie în mod necesar să fie unică, adică fără egal. (...) Dacă Dumnezeu nu este unic, El nu este Dumnezeu [247].» 229. Credinţa în Dumnezeu ne face să ne îndreptăm spre El singur ca spre originea noastră primă şi scopul nostru ultim şi să nu-i preferăm şi să nu-i substituim nimic. 230. Dumnezeu, revelându-se, rămâne mister inefabil: «Dacă l-ai înţelege, n-ar mai fi Dumnezeu [248].» 231. Dumnezeul credinţei noastre s-a revelat ca Cel care este; s-a făcut cunoscut ca «bogat în îndurare şi în fidelitate» (Ex 34, 6). Însăşi Fiinţa sa este Adevăr şi Iubire. Note 203. Cf. Rom 10, 9; 1 Cor 15, 3-5; etc. 204. Sf. Ciril de Ierusalim, Catech. ill., 5, 12. 205. CR 1, 1, 3. 206. Sf. Irineu, Dem., 100. 207. CR 1, 1, 4. 208. Cf. Symb. 8. 209. Cf. DS 1-64. 210. Cf. DS 75-76. 211. DS 525-541. 212. DS 800-802. 213. DS 851-861. 214. DS 1862-1870. 215. Cf. DS 71-72. 216. Sf. Ambroziu, Symb. 7. 217. Sf. Ambroziu, Symb. 1 218. CR 1, 2, 2. 219. Ibid. 220. Cf. Fil 2, 10-11. 221. Cf. Mc 12, 29-30. 222. Cf. Mc 12, 35-37. 223. Cc. Lateran IV: DS 800. 224. Cf. Jud 13, 18. 225. Cf. Ex 3, 5-6. 226. Cf. Ex 32. 227. Cf. Ex 33, 12-17. 228. Cf. Ex 34, 9. 229. Cf. Is 44, 6. 230. Cf. Ps 85, 11. 231. Cf. Dt 7, 9. 232. Cf. Înţ 13, 1-9. 233. Cf. Ps 115, 15. 234. Cf. Înţ 7, 17-21. 235. Cf. In 17, 3. 236. Cf. Dt 4, 37; 7, 8; 10, 15. 237. Cf. Is 43, 1-7. 238. Cf. Os 2. 239. Cf. Is 49, 14-15. 240. Cf. Is 62, 4-5. 241. Cf. Ez 16; Os 11. 242. Cf. 1 Cor 2, 7-16; Ef 3, 9-12. 243. Sf. Ioana d'Arc, dictum. 244. Cf. Mt 5, 29-30; 16, 24; 19, 23-24. 245. Sf. Nicolae de Flüe, Rugăciune. 246. Poes., 30. 247. Tertullian, Marc. 1, 3. 248. Sf. Augustin, Serm. 52, 6, 16.
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008	Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 16:05 SFANTA TREIME - TEMEIUL SI MODELUL BISERICII Taina Treimii celei de o fiinta si mai presus de fire constituie temeiul credintei si trairii noastre crestinesti, fiind totodata sufletul viu al Bisericii, pe care o face sa traiasca din viata treimica, impartasita haric tuturor membrilor ei, intr-o nesfarsita kenoza a iubirii, care inalta, desavarseste si indumnezeieste. Astfel, Biserica, ca Trup al lui Hristos extins in umanitate, prin Duhul Sfant, in timp si spatiu, este mediul in care se afla prezenta si actioneaza direct Sfanta Treime, iar comuniunea de iubire dintre membrii Bisericii isi are izvorul nesecat in taina iubirii si vietii de comuniune mai presus de fire, ce exista in sanul Sfintei Treimi 1. Dogma Sfintei Treimi este, de altfel, pentru Biserica Ortodoxa “fundamentul imuabil al intregii gandiri religioase, al intregii pietati, al intregii vieti spirituale, al intregii experiente” 2. Asadar, temeiul principal al Bisericii nu trebuie cautat prin speculatii sofiologice prapastioase intr-o realitate divina externa si deosebita de Persoanele Treimice, ci in insasi taina vietii comune a persoanelor divine 3. Si acest temei il intelegem numai in sensul ca relatiile trinitare divine sunt un model al relatiilor dintre oameni in Biserica, ci si in sensul ca ele sunt o putere care produce si adanceste aceste relatii. In viata Bisericii e impletita viata Sfintei Treimi. Numai pentru ca se iubesc persoanele Sfintei Treimi, ele produc si intre oameni atmosfera de iubire 4. Dorind cu tot dinadinsul ca iubirea si unitatea din Biserica sa fie identica cu cea din sanul Prea Sfintei Treimi, Mantuitorul Insusi, inainte de patimi, se roaga Tatalui ceresc: “Parinte Sfinte, pazeste-i intru numele Tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem Noi… Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum, Tu Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu M-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca l-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine” 5. De aici rezulta ca modul unirii sau al comuniunii intre Tatal si Fiul, sau intre Tatal, Fiul si Sfantul Duh este modelul dupa care trebuie sa se realizeze uniunea intre toti fiii lui Dumnezeu, dupa har, in comunitate Trupului tainic al Domnului, dar totodata si principiul acesteia 6. Asadar, “Biserica, in calitatea ei de mediu de restaurare a oamenilor, in comuniunea de iubire cu Dumnezeu si intreolalta nu poate avea alt izvor si un alt model decat Sfanta Treime. De aceea, cand Iisus vorbeste de unitatea Bisericii si se roaga pentru ea, El nu da ca exemplu (pentru aceasta unitate) nici Imperiul roman si nici Republica Elina, nici o alta forma de organizare politica sau sociala, ci relatiile interpersonale din Sfanta Treime” 7. Dar, Sfanta Treime nu reprezinta numai un model care ii ramane exterior Bisericii, oricat de desavarsit ar fi el, ci o realitate, sau mai bine zis realitatea sau existenta perfecta, cu care ea trebuie sa se uneasca, fara confuzie 8. “Se citeaza astfel cuvintele lui Iisus: omnes sint unum (ca toti sa fie una), dar se trece cu vederea “cum”, modelul vietii trinitare: “Precum Tu, Parinte, in Mine si Eu in Tine”. Astfel se constata ca Rugaciunea lui Iisus pentru unitatea Bisericii arata ca Treimea nu este numai model pentru viata Bisericii, ci si izvorul si finalitatea ei: “Ca ei sa fie una in Noi” 9. Dar, ceea ce face posibila participarea concreta si eficienta a Bisericii la viata Sfintei Trieimi este intruparea Fiului lui Dumnezeu. Prin intruparea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos a introdus natura umana in intimitatea cea mai profunda a Treimii si i-a dat putinta participarii vesnice la viata Treimica. Din acest motiv este Hristos Capul Bisericii si Biserica este Trupul Sau (Efeseni I, 22). Iar prezentarea Bisericii ca Trup al lui Hristos nu inseamna o ecleziologie opusa sau paralela, vis-à-vis sau alaturi de imaginea trinitara a Bisericii. Persoanele umane care formeaza Trupul (tainic) al lui Hristos participa la viata treimica. Biserica inteleasa ca Trup al lui Hristos este plina de Duhul Sfant, si prin aceasta plina de viata treimica” 10. Astfel, intruparea este Taina prin care Sfanta Treime intra in comuniune pentru totdeauna cu umanitatea, iar aceasta are loc in Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul Tatalui intrupat. Prin urmare, de aspectul trinitar al Bisericii se leaga in mod inseparabil aspectul hristologic. Propriu-zis, unul trimite la celalalt si amandoua aspectul pnevmatologic, toate trei evidentiind aspectul de comuniune al Bisericii 11. In acest context, putem constata, pe de o parte, ca aspectul trinitar al eclesiologiei isi are temeiul in aspectul hristologic, deoarece “in Hristos se descopera taina comuniunii trinitare”. Dorinta Lui este ca Biserica sa dobandeasca chipul Sfintei Treimi. Biserica traieste in Duhul Sfant din Hristos. De aceea, Hristos ramane Capul Bisericii 12. Pe de alta parte, numai intrucat Hristos ramane permanent Capul Bisericii, aceasta se poate impartasi continuu de Sfanta Treime ca model, putere si implinire a vietii ei de comuniune 13. Exprimand taina vietii de comuniune a persoanelor Sfintei Treimi, Biserica este ea insasi o icoana a relatiilor treimice, continuand in acelasi timp lucrarea mantuitoare a Intemeietorului ei divin in lume, ca esenta si finalitate a relatiei personale dintre Dumnezeu si om. “Insa Biserica in calitatea ei de icoana a Sfintei Treimi nu se zideste ca o icoana paralela sau independenta de Sfanta Treime, ci ca participare la viata treimica si ca stralucire (reflectare) in lume a acestei participari. De fapt, cand cineva devine crestin sau membru al Bisericii, aceasta se face prin Botezul in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Asadar, a deveni crestin inseamna a restabili sau a incepe comuniunea cu Sfanta Treime 14. Precizam, insa, ca aceasta restabilire intre om si Dumnezeu sau aceasta trecere de la omul – creatura a lui Dumnezeu la crestinul – madular al trupului tainic al lui Hristos se face numai in Biserica prin Taina Sf. Botez. Iar Cel care ne introduce in aceasta stare sau relatie cu Sfanta Treime este Duhul Sfant sau Duhul lui Hristos. Astfel, viata crestina este viata in Hristos sau in Duhul Sfant. Si numai in Hristos prin Duhul Sfant intalnim si cunoastem noi pe Tatal. Prin urmare, viata in Hristos sau viata duhovniceasca este mai intai de toate participare la viata treimica 15. In ceea ce priveste modul in care cele trei Persoane divine intra in relatie cu Biserica si Credinciosii, Sfintii Parinti afirma ca toate le face Tatal prin Fiul, in Sfantul Duh, intr-o maniera in care Tatal apare ca sursa a lucrarii, Fiul ca viata, si Duhul Sfant ca putere care concretizeaza sau finalizeaza actiunea; nici una din cele trei Persoane divine nu are o lucrare distincta care sa fie a Sa proprie, ci o viata si o lucrare unica si identica trece prin Toate Trei 16. In acest context, toate rugaciunile Bisericii incep cu invocarea Prea Sfintei Treimi: “In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”, aratand ca nu se poate face nici o rugaciune cu un rezultat fara credinta in Ea. De asemenea, toate rugaciunile sfarsesc cu slava Persoanelor Sfintei Treimi, cu marturisierea puterii Ei, ca temei al increderii ca ce s-a cerut in rugaciune sa va putea implini. In acest sfarsit al rugaciunii se exprima nadejdea in puterea Treimii de a implini cele cerute si in vointa Ei de a le implini. In sfarsitul rugaciunii din Biserica, precum si in ecfonisele rostite se exprima puterile si bunatatile Sfinetei Treimi, ca temei de nadejde pentru implinirea celor cerute. In Biserica si la orice inceput al unui lucru in viata de toate zilele, credinciosii se inseamna cu semnul Sfintei Cruci, insotit de invocarea Sfintei Treimi, aratandu-se prin aceasta o anumita salasuire a Treimii in fiinta lor. Facandu-ne acest semn, ne amintim ca prin Cruce ne-a eliberat Fiul intrupat al Tatalui de robia pacatului si a dusmanului nostru nevazut. Prin pomenirea Sfintei Treimi la insemnarea noastra cu semnul Crucii aratam ca nu putem desparti crucea lui Hristos de iubirea si grija Treimii fata de noi, Care a socotit ca prin Crucea suportata de Fiul lui Dumnezeu ne poate mantui, intrand prin ea in acelasi timp si vointa noastra de a ne infrana de la pornirile egoiste si de a ne darui impreuna cu Fiul, Tatalui ceresc, prin Duhul Sfant. Ea ne ajuta astfel sa ne pregatim pentru Imparatia Treimii ca Imparatie a iubirii 17. Faptul ca toate Tainele din Biserica Ortodoxa incep cu formula: “Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh” arata ca intreaga viata sacramentala este o introducere si o adancire in comuniunea treimica si in acelasi timp o salaslusire (inhabitare) a vietii treimice in noi. De aceea, intr-o rugaciune de la slujba sfintirii Sfantului si Marelui Mir se cere ca cei ce vor fi unsi cu aceasta sa devina “locas al Sfintei Treimi” 18. Tainele Bisericii incep, insa, nu numai cu invocarea numelor Persoanelor Sfintei Treimi odata cu semnul Crucii, ci si cu binecuvatarea "Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh”, care a inceput pe pamant ca Biserica si va continua vesnic in ceruri. Dupa rostirea crezului niceo-constantinopoliltan, care cuprinde credinta in Sfanta Treime si in lucrarea Ei creatoare si mantuitoare si in fagaduinta vesnicei fericiri ce ne-o va da, preotul le doreste credinciosilor si roaga pe Dumnezeu sa le dea cele dorite de Sfantul Apostol Pavel adresatilor sai din Corint: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea (comuniunea) Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti” 19. Credinciosii doresc preotului la fel. De fapt, acestea ne vin de la Sfanta Treime, pentru ca acestea le are Ea Insasi: dragostea si comuniunea 20. Acestea se realizeaza in cadrul Sfintei Liturghii, pentru ca “intreaga Sfanta Liturghie, rugaciunea prin excelenta a Bisericii este o introducere spirituala progresiva in Imparatia sau Comuniuea Sfintei Treimi. Impartasirea (comuniunea) euharistica cu Trupul si Sangele lui Hristos este, de fapt, culmea acestei comuniuni cu Treimea in viata sacramentala.” 21 In ceea ce priveste rolul pe care fiecare Persoana Treimica il desfasoara asupra noastra in Biserica, aceasta este foarte bine prezentat in rugaciunea: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant. Treimea Sfanta, marire Tie”. Asadar, de la Tatal porneste mantuirea noastra in orice act savarsit in cadrul ei, precum a pornit si creatiunea; prin Fiul se infaptuieste ea si orice act in cadrul ei; Duhul Sfant ne acopera cu puterea Lui, ne apara in starea in care am fost ridicati, ca sa ramanem si sa ne intarim in starea de mantuire sau imparatie Treimii 22. Prin urmare, viata crestina este viata in Hristos sau in Duhul Sfant, caci numai in Hristos prin Duhul Sfant intalnim si cunoastem noi pe Tatal 23, iar viata in Hristos sau viata duhovniceasca nu este altceva decat o participare directa la viata treimica. Intrarea in aceasta viata nu se poate face decat prin Botezul facut in numele Sfintei Treimi, si nu putem sa ne impartasim din plinatatea ei decat prin harul divin venit din fiecare Taina. Apoi, numai in si prin Sfanta Liturghie, care se incheie cu impartasirea credinciosilor cu Trupul si Sangele Fiului intrupat al Tatalui, credinciosii fac in mod special experienta inaintarii lor comune in Imparatia Sfintei Treimi, simtind-o tot mai adanc in ei pe Aceasta, cu iubirea Ei, care devine si iubirea lor introlalta, si traind astfel comuniunea tot mai calda intre ei din puterea comuniunii cu Ea 24. Impartasirea pe care credinciosii o fac cu Trupul si Sangele Domnului nu o fac numai pentru prezent, ci ei o fac pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu pururea si in vecii vecilor. Iar chipul imparatiei viitoare a lui Dumnezeu il reprezinta Biserica in care si intra si se inainteaza prin Sf. Taine. Astfel Biserica este forma pamanteasca de “acum” a Imparatiei Cerurilor, este arvuna Imparatiei desavarsite 25. Un alt aspect al relatiei dintre Biserica si Sfanta Treime este unitatea. Precum cele Trei Persoane sunt Una, dupa cuvantul Mantuitorului “ca toti sa fie una….” 26, tot astfel, multitudinea de persoane care intra in Trupul tainic al lui Hristos prin Botez sa fie una prin credinta si trairea in aceeasi unica dumnezeire. Dupa cum am aratat mai sus, Biserica se intemeiaza pe intruparea sau este o intrupare continua si prin aceea ca are menirea si puterea sa actualizeze in fiecare credincios si in toti impreuna unirea cu Dumnezeu, prin har, dupa modelul teandric al lui Hristos. In acest sens “Iisus Hristos, vazut ca Ratiunea si Iubirea unificatoare a tuturor, este el insusi Biserica, intrucat ea este modul prin care trece din virtualitate in actualitate, pe masura ce restabileste in cei pe care ii aduna in Sine, iubirea fata de El si intreolalta. Biserica nu se poate concepe fara acest rol unificator care este identic cu insasi misiunea ei mantuitoare” 27. Rolul unificator al Bisericii, precum si actiunea ei mantuitoare in Hristos isi gaseste temeiul numai in intruparea Mantuitorului. “Domului S-a intrupat, S-a rastignit si a inviat ca om, ca sa adune pe toti cei dezbinati in Sine, in infinitatea iubirii Sale fata de Tatal si a Tatalui fata de El. Unificarea aceasta a tuturor in Sine constituie insasi esenta mantuirii. Caci unitatea aceasta inseamna unitatea in Dumnezeu Cel prefericit si vesnic. De altfel, in afara de Dumnezeu nu este cu putinta unitatea, deci nici mantuirea” 28. Chezasia unitatii Bisericii o reprezinta insasi prezenta lui Hristos in ea, intrucat El lucreaza si ca Logos si ca Mantuitor la unirea tuturor cu Sine in spatiul Bisericii. “Unde este Hristos, este unitate, caci unde este Hristos este iubirea care vrea sa-i imbratiseze pe toti in Sine si sa-i infatiseze Tatalui. Unitatea nu se poate dobandi, decat prin inradacinarea in Hristos, care este Cuvantul lui Dumnezeu devenit accesibil noua prin intrupare, ca sa ne readune pe toti in unitatea Sa. Dezbinarea nu este decat iesirea din aceasta temelie neschimbata si unitara.” 29 In Biserica, Hristos este prezent si lucreaza intr-un mod superior prezentei si lucrarii Sale in lume, inainte de intrupare. Propriu-zis, El S-a intrupat ca sa intemeieze Biserica, unind-o cu Sine si facandu-se prezent si transparent prin Duhul Sfant in viata si lucrarea ei. Intemeind-o in Sine, in unirea ipostatica a celor doua firi ale Sale, in unitatea teandrica a Persoanei Sale, Hristos a fundamentat Biserica pe acelasi model unitar teandric, care se prelungeste prin Trupul Sau jertfit, inviat si deplin pnevmatizat, din El in ea 30. “Creatorul si sustinatorul unitatii Bisericii este Intemeietorul si Carmaciul ei, Care ne-a unit cu El si S-a unit cu noi si S-a facut prin toate una cu noi”, in asa fel incat: “cel ce priveste la aceasta lume noua a zidirii Bisericii, vede in ea pe Cel ce este si S-a facut in ea toate in toti”, pe Hristos “Cel ce a adunat pe cele ratacite si imprastiate intr-o unitate si le-a facut pe toate o singura Biserica, o singura turma” 31. Pentru ca modelul teandric sa tina de insasi fiinta Bisericii, sa nu-i ramana exterior sau imposibil de realizat, Hristos impartaseste necontenit Bisericii Trupul Sau indumnezeit, fiecarui credincios al Bisericii, dar nu in mod separat, ci intr-o unitate de iubire sau intr-o comuniune ce se adanceste tot mai mult. Din acest trup indumnezeit sau din Hristos euharistic, Duhul Sfant lucreaza prin energiile necreate, personalizante si creatoare de comuniune, la adunarea tuturor sub acelasi Cap – Hristos Mantuitorul 32. Sfintii Parinti vad temelia unitatii Bisericii in prezenta aceluiasi Trup jertifit si inviat, si ca atare umplut de infinitatea iubirii dumnezeiesti, in toate madularele Bisericii. Iar, intrucat Trupul lui Hristos este plin de Duhul Sfant, care iradiaza din El ca o energie unificatoare si datatoare de viata si de sfintenie, contrare egoismului separatist, a doua temelie a unitatii Bisericii este, dupa Sfintii Parinti, Duhul Sfant. Propriu-zis, el infatiseaza Trupul lui Hristos si pe Duhul Sfant ca o dualitate nedespartita, producand si sustinand unitatea Bisericii 33. Aceasta dualitate, Hristos si Duhul Sfant, uniti perihoretic intre ei cu Tatal, impartasesc continuu Bisericii viata din viata comunitara a Sfintei Treimi, sursa si modelul suprem al comuniunii. Astfel, Biserica traieste in oceanul de iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi. Asa cum nu se pot desparti Cele Trei Persoane din unitate lor iubitoare, asa nu se pot desparti nici Biserica de Dumnezeu si nici membrii ei credinciosi intreolalta, in profunzimea vietii lor 34. Ceea ce alimenteaza aceasta unitate si-i da stabilitate, durabilitate si perspectiva este “Trupul lui Hristos, plin de Duhul Sfant, care vine continuu in Biserica si in fiecare madular ca un val mereu nou de iubire, pe baza actului voluntar al acestora de a se impartasi de El 35. Pr. Lector Gheorghe Zamfir, Mitropolia Olteniei, serie noua, anul LI, nr. 5-6, septembrie-decembrie 1999, pag. 55-62. NOTE BIBLIOGRAFICE 1. Magistrand Dumitru Gh. Radu, Invatatura Ortodoxa si Catolica despre Biserica, in Ortodoxia, anul VII (1954) nr. 4, p. 537. 2. Vl. Lossky, Essai sur la Theologie mystique de L’Eglise d’Orient, Paris, Aubier, 1944, p. 64; Magistrand Dumitru Gh. Radu, art. cit., p. 537. 3. Teologia Dogmatica si Simbolica, vol. II, p. 771. 4. Ibidem. 5. Ioan XVII, 11, 20-23. 6. Magistrand Dumitru Gh. Radu, art. cit., p.538. 7. Dr. Dan Ilie Ciobotea, Dorul dupa Biserica nedespartita sau Apelul tainic si irezistibil al iubirii Treimice, in Ortodoxia XXXIV (1982) nr. 4, p. 592. 8. Preot Stefan Buchiu, Intrupare si unitare, Restaurarea cosmosului in Iisus Hristos, Editura Libra, Bucuresti, 1997, p. 150. 9. Dr. Dan – Ilie Ciobotea, art. cit., p. 592. 10. Idem, Ibidem, p. 592-593. 11. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 150. 12. Pr. Asist. Dumitru Gh. Popescu, Ecleziologia romano-catolica…, p. 404. 13. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 151. 14. Dr. Dan-Ilie Ciobotea, art. cit., p. 593. 15. Idem, Ibidem. 16. Sfantul Atanasie, Scrisoarea I catre Serapion, P.G. 26, 596 A. 17. Pr. Porf. Dumitru Staniloae, Sfanta Treime, creatoarea, mantuitoarea si tinta vesnica a tuturor credinciosilor, in Ortodoxia, anul XXXVIII (1986) nr. 2, p. 34. 18. Dr. Dan-Ilie Ciobotea, art. cit., p. 593. 19. II Corinteni, XIII, 13. 20. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 36. 21. Dr. Dan Ilie Ciobotea, art. cit., p. 36. 22. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 36. 23. Ioan XIV, 6-10; Romani, VIII, 15. 24. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, art. cit., p. 38. 25. Idem, Ibidem. 26. Ioan XVII, 24. 27. Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, p. 269, nota 337. 28. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Vol. II. P. 255. 29. Idem, Ibidem, p. 256. 30. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 153-154. 31. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 258. 32. Pr. Stefan Buchiu, op. cit., p. 154. 33. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 258. 34. Idem, Ibidem. 35. Idem, Ibidem, p. 258-259.

Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008	Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 16:09 Adaugam aici un cuvint al Sfintului Vasile cel Mare despre persoanele Sfintei Treimi: Tatal: inceputul tuturor, cauza existentei pentru toate cite exista, radacina tuturor celor ce vietuiesc. De la El a venit izvorul vietii, intelepciunea, puterea, chipul cel neschimbator al nevazutului Dumnezeu, Fiul, Carele din Tatal s-a nascut, Cuvintul cel viu, Carele este Dumnezeu si Carele este la Dumnezeu, iar nu venit sau adaugat din alta parte, Cel ce este mai inainte de veci, iar nu dobindit mai pe urma, Fiu, iar nu creatura, facator, iar nu faptura, creator, iar nu creat, Carele este toate cite este Tatal. Cind am rostit cuvintul "Fiu", am rostit si cuvintul "Tatal". Tu, crestine, sa-mi respecti atributele acestea. Asadar, Fiul, raminind in ceea ce este El - in ceea ce priveste atributele Sale - toate este cite este Tatal, conform glasului Domnului Insusi, Care a spus: "Toate cite are Tatal sint ale Mele". Intradevar, cite i se adscriu - ca atribute - prototipului model, toate sint ale chipului prototipului. "Caci noi am vazut - zice Evanghelistul - slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal", adica dintre minunile care I-au fost date Lui, nici una nu I s-a dat dintr-un sentiment de darnicie sau din indatorire, ci I sau dat, pentru ca Fiul poseda vrednicia - maiestatea - dumnezeirii parintesti, din partasia cea dupa natura cu Tatal. Faptul de "a primi" este ceva comun si cu privire la creatura, dar notiunea de "a poseda" sau " a avea" dupa natura - in chip firesc - este proprie numai pentru cel ce s-a nascut. Asadar, ca Fiu, in mod natural, poseda cele ale Tatalui, iar pe de alta parte, ca Unul nascut, pe toate - ale Tatalui - le cuprinde intru Sine, fiindca nimic nu are de impartit cu altcineva. Prin urmare, din insasi denumirea de "Fiu", noi invatam ca El este partas la natura - firea - Tatalui, iar nu creat dintr-o porunca formala; invatam ca El a stralucit pururea din fiinta divina, fiind impreuna cu Tatal in eternitate, fiind egal in putere, egal intru slava. Si ce altceva este El, decit pecete - sigiliu - si chip, Page 65 of 449 care Il arata pe Tatal intreg intru El (Fiul)? Toate cite ti se povestesc tie, crestine, dupa aceea, rezultind din alcatuirea trupeasca a Fiului, Care a savirsti mintuirea oamenilor, mintuire pe care ne-a dovedit-o limpede prin trupul Sau real, si anume: expresiile ca El "a fost trimis" si ca "nimic nu poate sa faca de la Sine" si ca "a primit porunca" si, toate cite mai sint de felul acesta, sa nu-ti creeze cumva porniri dusmanoase, spre micsorarea dumnezeirii Celui Unuia nascut. Tu observa ca, daca El a consimtit sa se umileasca din cauza neputintei tale omenesti, nicidecum nu era indatorat sa savirseasca micsorarea maretiei Celui puternic. Tu sa intelegi, insa, notiunea de natura sau fire, intrun mod vrednic de Dumnezeu, dar totodata primeste cu buna judecata intelesul cuvintelor cu privire la cele mai de umilinta ale Fiului... ". "Sfintul Duh este acolo unde este Fiul si acolo unde este Tatal si va vedea totodata ca El Insusi poseda toate atributele Lor in mod consubstantial, dupa natura: bunatatea, dreptatea, sfintenia, viata. Noi stim ca Sfinta Scriptura spune: "Duhul Tau Cel bun" si iarasi, "Duhul Cel drept", si din nou "Duhul cel sfint", iar Apostolul zice: "Legea Duhului vietii". Nimic din aceste atribute nu-I este adaugat Sfintului Duh de afara, nici nu I-a venit mai tirziu, ca ceva neasteptat, ci asa precum actiunea de a incalzi nu se poate desparti de foc, precum actiunea de a lumina nu se poate desparti de lumina, tot asa nu pot fi despartite de Sfintul Duh atributele de a sfinti, de a da viata, de bunatate, de dreptate. Asadar, acolo este situat Sfintul Duh, acolo, in natura sau firea fericita, nefiind numarat cu o multime - de persoane -, ci fiind contemplat in Treime, fiind enuntat ca unitate - ca persoana unica - iar nu inteles ca fiind o impreunare de mai multi - intr-o ceata. Precum Tatal Unul este, si Fiul Unul este si tot asa, si Sfintul Duh Unul este.
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008	Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 16:15 nom, TRINIDAD tip, DOCT ver, ÁNGEL, VIRGEN, ESPÍRITU SANTO vet, Este término, empleado por primera vez por Tertuliano (siglo II d.C.), expresa una magna verdad bíblica. El Dios único se revela a nosotros en las tres Personas del Padre, y del Hijo, y del Espíritu Santo. Hay dos facetas a considerar en base a los textos: (a) la deidad esencial del Hijo y del Espíritu Santo, siendo innecesario tratar la del Padre; (b) el hecho de que las tres Personas son un único y mismo Dios. (a) Deidad de Cristo. Véase DEIDAD DE CRISTO. (b) Deidad del Espíritu Santo. Véase DEIDAD DEL ESPÍRITU SANTO. (c) La unidad de esencia de las tres Personas divinas. Ya al revelar constantemente al Dios único, el AT hace presentir la pluralidad en el seno de la Deidad. En Gn. 1:1 se dice, lit.: «En el principio creó los Dioses» («Elohim», forma plural, con el verbo en singular), y Gn. 1:2 ya menciona al Espíritu de Dios presente en el acto creacional. En Gn. 1:26 dice: «Hagamos al hombre a nuestra imagen, conforme a nuestra semejanza». Después de la caída, Dios dice: «He aquí el hombre es como uno de nosotros ...» (Gn. 3:22). El NT presenta constantemente a las Tres Personas unidas en la obra de la salvación de la misma manera en que se han manifestado unidas en la de la creación. El Padre, el Hijo y el Espíritu Santo se manifestaron en el bautismo de Jesús (Mt. 3:16-17). Cristo ordenó que los discípulos sean bautizados en el nombre (singular) del Padre, y del Hijo, y del Espíritu Santo (Mt. 28:19). El nuevo nacimiento es posible por la regeneración obrada por el Espíritu Santo, el amor del Padre, y el don del Hijo, que murió en la cruz por nuestros pecados (Jn. 3:5-6, 14-16). El Padre, el Hijo y el Espíritu vienen a hacer Su morada en el corazón del creyente (Jn. 14:17, 23; cfr. 1 Co. 3:16-17; 6:19; Col. 1:27); comunican juntos la plenitud de la vida divina (Ef. 3:14, 16-19). La bendición apostólica se da en el triple nombre de la Deidad (2 Co. 13:13). La resurrección de Cristo es atribuida al Padre, al mismo Jesús, y al Espíritu (Hch. 2:24; Jn. 2:19; 10:17-18; Ro. 8:11); así será con la resurrección de los creyentes (Jn. 5:21; 6:40; Ro. 8:11; cfr. otros pasajes trinitarios: Hch. 2:33; 1 Co. 12:4-6; Ef. 4:4-6; 1 P. 1:2; Ap. 1:6, etc.). Las Tres Personas de la sola Deidad están unidas de tal manera que manifiestan la plenitud del solo Dios viviente: Cada persona cumple las mismas obras y recibe la misma adoración; participan del único Ser indiviso de la Deidad, manteniendo al mismo tiempo una relación tripersonal de amor y comunicación en el seno de la Deidad, con una perfección y armonía infinitas, con una total unidad, un amor infinito, una sumisión perfecta al Padre, de quien proceden eternamente el Hijo y el Espíritu Santo, que procede del Padre y del Hijo (Jn. 15:26; Ro. 8:9; Gá. 4:6). El estricto monoteísmo del AT no queda afectado en absoluto. Simplemente, al revelarse plenamente en la persona de Cristo, Dios nos ha dado a conocer más realidades acerca de la inefable naturaleza del Dios único y verdadero. En el AT, tenemos ante todo la revelación del Creador y Señor soberano, «Dios por nosotros»; en los Evangelios, el Señor se encarnó, llegando a ser «Dios con nosotros», Emanuel. Una vez obrada la redención, en Pentecostés vino a ser «Dios en nosotros» por el Espíritu Santo. El dogma de la Trinidad ha suscitado numerosas controversias y ensayos de explicación. Sin embargo, el creyente debe aceptar que un ser finito no puede abarcar al Infinito. ¿Quién puede sondear tal hondura? Acerca de nuestro mismo ser, Pablo menciona el espíritu, el alma y el cuerpo (1 Ts. 5:23), y no nos es posible determinar cómo están unidos y cómo tres esencias llegan a formar una sola persona. El hecho revelado de Tres Personas en el único ser de la Deidad, manteniendo, en el contexto de este único ser, una relación interpersonal de amor y comunión mutuas, no puede ser rechazado como contrario a la razón. No hay ninguna contradicción. No se afirma que Dios sea «una persona en tres personas», sino «Tres Personas en un solo Ser». Esto no es contradictorio. Supera la razón humana, pero no milita contra ella. La negación de esta verdad no proviene de una imposibilidad lógica; nuestra incapacidad de comprenderlo se debe a nuestra limitación. Es una doctrina que debe ser aceptada aunque no pueda ser comprendida. Como tampoco puede ser comprendida la existencia eterna de Dios, la maravilla de Su creación; como el hombre no puede comprender su propia naturaleza. La misma realidad, ignorada por nuestra familiaridad con ella, es incomprensible. ¡Cuánto más las riquezas del Ser de Dios, que Él se ha placido en comunicarnos en cierta medida! La respuesta ante este misterio revelado en la Biblia es la adoración al Dios único y verdadero, Padre, e Hijo, y Espíritu Santo. Bibliografía: Bellet, J. G.: «The Son of God» (Bible Truth Publishers, Oak Park, Illinois, reimpr. S/f); Carballosa, E. L.: «La Deidad de Cristo» (Pub. Portavoz Evangélico, Barcelona, 1982); Chafer, L. S.: «Teología Sistemática» (Publicaciones Españolas, Dalton, 1974); Chafer, L. S.: «Grandes Temas Bíblicos» (Pub. Portavoz Evangélico, Barcelona, 1976); Flores, J.: «El Hijo Eterno» (Clíe, Terrassa, 1983); Kelly, W.: «Lectures on the Doctrine of the Holy Spirit» (Bible Truth Publishers, Oak Park s/f); Lacueva, F.: «Un Dios en Tres Personas» (Clíe, Terrassa, 1974); Lacueva, F.: «Espiritualidad Trinitaria» (Clíe, 1983); Lacueva, F.: «La Persona y la Obra de Jesucristo» (Clíe, 1979); Ryrie, C. C.: «Síntesis de Doctrina Bíblica» (Pub. Portavoz Evangélico, Barcelona, 1979); Pache, R.: «La Persona y la Obra del Espíritu Santo» (Clíe, Terrassa, 1982); Palmer, E.: «El Espíritu Santo» (El Estandarte de la Verdad, Edimburgo s/f). nom, (sursa: Diccionario Biblico)
Fosta membra 9am.ro 191 mesaje Membru din: 18/12/2008	Postat pe: 23 Februarie 2009, ora 17:14 CELE MAI FRECVENTE ERORI DE INTERPRETARE A BIBLIEI O SCURTĂ DEFINIRE A 20 DE ERORI DE INTERPRETARE Urmărind atent metodologia deformării Scripturii putem distinge nişte erori de interpretare a Bibliei care se repetă de la o mişcare religioasă la alta şi care demonstrează încălcarea, ignorarea sau în cel mai bun caz, săraca cunoaştere a principiilor hermeneuticii. Aceasta fiind o ştiinţă exactă care odată angajată cu onestitate în procesul de interpretare a Bibliei face dreptate textului ei şi ne face cunoscut ceea ce Dumnezeu vrea să comunice prin Cuvîntul Său şi nu ceea ce subiectivitatea umană sar strădui să intuiască. Desigur şi aceasta ştiinţă poate fi abuzată sau exagerată! Următoarea listă de 20 de erori de interpretare am preluat-o şi am adaptat-o după excelentul material care se găseşte în mai cuprinzătoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulată "SCRIPTURE TWISTING - 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE" ("Deformarea/Răstălmăcirea Scripturii - 20 de moduri în care cultele abuzează Biblia"). Motivul meu în rezumarea acestora este pentru a oferi accesibilitate mai multor creştini şi pentru simplificarea sarcinii noastre de creştini de a "nu lua deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osîndindu-le" (Efes.5:11), adică de a ne proteja de falsuri spirituale şi de a le demasca public. Ca şi creştini am mai fost însărcinaţi să "luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna" (Iuda 3), care înseamnă că este de datoria noastră să apărăm Evanghelia de deformări şi falsuri. În zarva creată în jurul "dreptului fiecăruia de a interpreta Biblia cum vrea", evidenţierea acestor abuzuri ale unor oameni subiectivi asupra obiectivului Cuvînt al lui Dumnezeu devine absolut necesară, avînd în vedere că Biblia pronunţă în mod expres ca "nimeni să nu adauge sau să scoată din ea" (Apoc.22:l8-19), "să nu treacă peste ce este scris" (1 Cor.4:6), "să nu răstălmăcească/deformeze" (2 Petru 3:16) şi să nu scoată texte din contextul lor (2 Petru 1:20-21). Cineva a spus foarte bine că, "UN TEXT SCOS DIN CONTEXT ESTE UN PRETEXT". De fapt, aceste deformări şi răstălmăciri ale textelor biblice sînt PRETEXTELE întemeierii atîtor religii false şi a popularizării atîtor de multe falsuri şi alternative spirituale care li se oferă astăzi oamenilor. Dar, cu privire la mîntuirea sufletelor nu există cu adevărat nici o alternativă, căci Isus a zis, "Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine" (Ioan 14:6). Isus a dovedit aceasta înviind din morţi. El e înviat şi Adevărul va învia întotdeauna. Minciuna deşi poate pretinde asta, nu a înviat şi nu va învia niciodată, dovedindu-se astfel minciună ! Vă atrag atenţia asupra denumirilor fiecărei erori de interpretare ilustrată mai jos: Reţineţi-le, ştiţi cît de greu vă este cîteodată să le definiţi altora şi nu puteţi ! 1) CITARE INEXACTĂ - În acest caz se face referire la un text din Biblie însă acesta ori nu este citat aşa cum apare în vreo traducere standard ori este atribuit greşit. Exemplu: Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Meditaţiei Transcedentale venit din India la Londra pentru a deveni gurul Beatles-ilor, susţinea că, "Hristos spune: "Stai nemişcat şi află că Eu sînt Dumnezeu". Textul este folosit de Maharishi pentru a învăţa că eu-l nostru este Dumnezeu, o afirmaţie des întîlnită la aceşti guru orientali, şi nu numai. Însă, aici Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce spune că este Dumnezeu şi nu "eu-l" lui Maharishi ori al altuia! Pe deasupra, textul se găseşte doar în Psalmi. Este o citare inexactă! Nu Hristos a spus-o, ci Tatăl Său. Textul este atribuit greşit. TRADUCERE DEFORMATĂ (denaturată) - Textul biblic este retradus însă în neconformitate cu o sănătoasă exegeză a limbii originale a textului (greacă, ebraică), cu scopul de a fi conformat doctrinei preconcepute şi preformulate a unui anume cult. 1 Exemplu: Martorii lui Iehova traduc Ioan 1:1 în felul următor: "La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era un dumnezeu" (?!). Este un fapt binecunoscut că gramatica limbii greceşti nu permite introducerea acestui articol nehotărît "un" înaintea ultimului "Dumnezeu" din text. Dacă se face acest lucru în Ioan 1:1 atunci respectiva regulă gramaticală ar trebui aplicată cu uniformitate mai multor texte ca, Mat.5:9; 6:24, Luca 1:35, 78; 2:40, Ioan 1:6,12,13,18; 3:2,21; 9:6,33; Rom.1:7,17,18; 1Cor.1:30; 15:10; Filip.2:11,13; Tit 1:1....şi atunci în Creştinism am avea cel puţin doi dumnezei, Iehova, Dumnezeul Atotputernic şi încă "un" dumnezeu, pe care ştim foarte bine că “martorii” îl identifică în persoana lui Isus Hristos. Dar această retraducere tendenţioasă s-a făcut fiindcă Martorii neagă că Isus este ca natură Dumnezeu egal Tatălui şi au dorit să “potrivească” Biblia pe calapodul acestei doctrinei a lor. PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICĂ) - Un text al Scripturii este citat cu intenţia mascată de a atrage/captiva atenţia cititorilor ori a ascultătorilor, citare care apoi este urmată de o învăţătură atît de nebiblică încît celor mai mulţi le-ar părea extrem de dubioasă dacă nu ar fi fost precedată de o referire la Scriptură ! Din păcate, realitatea ne demonstrează că există oameni care sînt înclinaţi să accepte astfel de doctrine stranii doar fiindcă vin înveştmîntate în versete biblice. Neîndoielnic, trăim vremurile despre care Pavel vorbeşte în 2 Timotei 4:3-4! Exemplu: Misionarii mormoni citează Iacov 1:5 care promite înţelepciunea lui Dumnezeu tuturor acelora care i-o cer şi continuă explicînd că atunci cînd Joseph Smith, întemeietorul Mormonismului a făcut lucrul acesta, lui i-a fost făcută o revelaţie din care el a dedus că Dumnezeu Tatăl are un trup material. La aceaşi experienţă îi îndeamnă misionarii mormoni pe toţi cei dispuşi să-i asculte, spunîndle că dacă simt "fierbinţeală" sau "căldură" în piept, Dumnezeu le vorbeşte?! Textul din Iacov este doar "momeala" cu care îi conving să încerce experienţa aceasta ! 4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT - Se citează un text din Scriptură, dar acesta este îndepărtat şi izolat de versetele care-l înconjoară şi care formează contextul lui imediat în baza căruia i s-ar fi putut deduce adevăratul sens. Exemplu: Alan Watts, cel care a scris cartea "Beyond Theology" ("Dincolo de Teologie"), atacă autoritatea lui Isus şi a Cuvîntului Său citînd prima jumătate a versetului din Ioan 5:39 ("Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică..."), pretinzînd că Isus contestă accentul prea mare pus de ascultătorii Săi pe Vechiul Testament, dar restul contextului imediat spune, "dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa !" (vers.39-40), care demonstrează că de fapt Isus recunoaşte valoarea, inspiraţia şi autoritatea Vechiului Testament ca fiind o mărturie privitoare la El. Trebuie menţionat că aceasta este una dintre cele mai întîlnite erori de interpretare nu doar la cultişti, ci din păcate la creştini care frecventeză biserici biblice ! Din punctul de vedere al Bibliei ca şi scriere, cea mai elementară eroare de interpretare constă din neluarea în seamă a contextului imediat al unui text pus în discuţie. Literatura mişcărilor religioase false abundă de astfel de exemple. 5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE - Două sau mai multe versete care nu au nimic în comun sau dacă au o legătură aceasta este foarte greu de depistat, sînt asociate ca şi cum unul ar fi un comentariu al celuilalt. Exemplu: Mormonii asociază Ieremia 1:5 cu Ioan 1:2,14 sugerînd astfel că ambele versete vorbesc despre existenţa de dinainte de naşterea în lumea aceasta a tuturor fiinţelor omeneşti. Cu toate acestea Ieremia 1:5 se referă la precunoaşterea (cunoaşterea mai dinainte) de către Dumnezeu a lui Ieremia şi nu la existenţa lui (Ieremia) de dinainte de naştere, iar Ioan 1:2 se referă într-adevăr la pre-existenţa lui Dumnezeu Fiul, dar sub nici o formă la aceea a fiinţelor omeneşti. 2 6) EXAGERARE - Din textul biblic este trasă o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decît ne-o îngăduie textul. Exemplu: Manualul mormon de misiune citează pilda fecioarelor (Mat.25:1-13) pentru a argumenta ideea că "viaţa aceasta de muritor este perioada provizorie în care ne pregătim să-l întîlnim pe Dumnezeu". Dar pilda fecioarelor înseamnă fără îndoială ceva mai puţin exact, spre exemplu, faptul că oamenii ar trebui să fie pregătiţi oricînd pentru a-l întîlni pe Dumnezeu sau de a fi gata pentru cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos. Evident, aceasta este o formă destul de subtilă de exagerare, dar ce ziceţi de o celebră pretenţie a unei respectabile biserici: Petru, a fost primul papă !? 7) JOC DE CUVINTE - Un cuvînt sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este examinată şi interpretată ca şi cum revelaţia s-a făcut în respectiva limbă în care este făcută traducerea. Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea cultului Ştiinţei Creştine (Christian Science) afirmă că numele Adam este alcătuit din două cuvinte "A" ( în engleză, "un" ) şi "Dam" ( în engleză, "baraj", "dig", "piedică") şi îl interpretează ca însemnînd, "obstacolul pe care şarpele şi păcatul îl va pune între om şi Dumnezeu, creatorul lui". Dar limba originală a revelaţiei este ebraica şi aramaica şi nu engleza, iar în această limbă Adam nu înseamnă şi nici nu simbolizează vreun dig ! 8) FALSUL FIGURATIVULUI - Care poate însemna, (1) a confunda exprimarea literală cu cea simbolică/figurativă, sau (2) a confunda exprimarea simbolică cu cea literală. Exemplul (1): Marry Baker Eddy, întemeietoarea cultului Ştiinţei Creştine interpretează "seara" ca însemnînd "înceţoşarea gîndirii morale; slăbiciunea minţii muritoare; vederi obscure; pace şi tihnă" (?!). Exemplul (2): Teologul mormon Tames Talmage interpretează profeţia "vei fi doborît la pămînt şi de acolo vei vorbi" (Isaia 29:4), ca însemnînd faptul că Dumnezeu le va vorbi oamenilor prin Cartea lui Mormon care a fost descoperită în pămîntul înălţimii Cumorah, din statul New York, la sfîrşitul secolului trecut ?! 9) INTERPRETĂRI SPECULATIVE ALE PROFEŢIEI PREDICTIVE - O profeţie predictivă (deci, care priveşte viitorul) este explicată cu prea mare uşurinţă de evenimente istorice deosebite în ciuda faptului că foarte serioşi cercetători biblici consideră interpretarea extrem de dubioasă/îndoielnică. Exemplu: Toiagul lui Iuda şi toiagul lui Iosif din Ezechiel 37:15-23 sînt interpretate de către mormoni ca însemnînd Biblia şi Cartea lui Mormon. Alt exemplu: Martorii lui Iehova folosesc evenimentele din 1914 (primul război mondial) ca însemnînd revenirea în secret şi invizibilă a Domnului Isus Hristos. Revenire, care bineînţeles le-a fost revelată doar lor ! Martorilor ! 10) A SPUNE DAR A NU CITA - Un autor afirmă că Biblia spune cutare şi cutare lucru dar nu citează textul exact la care face referire (fapt care indică că s-ar putea să nu existe nici un text care să susţină respectivul lucru!). Exemplu: Se vehiculează în lume că Biblia spune că, "Dumnezeu îi ajută pe aceia care se ajută singuri". Pe lîngă că nu există nici un text care să autorizeze o astfel de concepţie, Isus a venit ca să-i salveze doar pe cei care nu se mai pot ajuta singuri. Exemplu: Erich Von Däniken, autorul celebrei cărţi “Amintiri despre viitor" afirmă că, "fără să consult Exodul, par să-mi amintesc că Arca Legămîntului era adesea înconjurată de scîntei". No comments ! 3 11) CITARE PREFERENŢIALĂ - Pentru a aduce dovezi în favoarea unui argument este citat doar un număr limitat (selectat) de texte, pe cînd învăţătura completă a Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferită de cea a autorului erorii. Exemplu: Martorii lui Iehova critică conceptul tradiţional creştin al Trinităţii fără a lua în considerare toate textele cu care cercetătorii biblici documentează în mod incontestabil prezenţa acestui concept în Biblie. Astfel ei citează Ioan 14:28, "Tatăl este mai mare decît Mine", dar ignoră sau răstălmăcesc Ioan 10:30 unde se spune, "Eu şi Tatăl, una sîntem", precum şi multe altele care de fapt, afirmă trinitatea. 12) DOVADĂ INADECVATĂ - O generalizare pripită este dedusă dintr-o dovadă prea săracă. Exemplu: Martorii lui Iehova învaţă că transfuzia de sînge este nebiblică şi este interzisă de Dumnezeu, dar argumentul biblic pe care-l citează nu se adresează direct subiectului sau nu sprijină deloc această interdicţie a transfuziilor de sînge. Mîncarea sîngelui animalelor sacrificate idolilor are o cu totul altă semnificaţie decît transfuzia de sînge uman făcută în contextul salvării vieţii omeneşti (Fapte 15:29). Acest pasaj vorbeşte despre interdicţia Vechiului Testament împotriva mîncatului sau băutului de sînge provenit de la animale sacrificate idolilor (vezi, Gen.9:3-4). Cu toate acestea, o transfuzie de sînge nu este totuna cu a "mînca" sau a "bea" sînge. Lucrul acesta se poate demonstra după cum urmează. Întîi, chiar dacă un doctor administrează unui pacient hrană intravenos şi numeşte lucrul acesta "mîncare" sau "hrănire intravenoasă", a-i administra sînge pe aceaşi cale, deci intravenos, înseamnă cu totul altceva fiindcă sîngele nu este recepţionat de corp ca "hrană" sau "mîncare" ! A spune că hrănirea intravenoasă şi transfuzia de sînge sînt unul şi acelaşi lucru, doar fiindcă se administrează aparent în acelaşi fel, dovedeşte cel puţin ignoranţă faţă de rolul medical pe care acestea îl au pentru corpul omenesc. 13) DEFINIRE CONFUZĂ - Un termen biblic este atît de greşit înţeles sau interpretat încît o esenţială doctrină biblică este deformată sau negată în întregime. Exemplu: Unul dintre urmaşii lui Edgar Cayce, un profet fals al sec.XX cu însuşiri de medium, confundă doctrina biblică a naşterii din nou cu doctrina orientală a reîncarnării ! De fapt, această definire confuză a conceptului biblic de naştere din nou se întîlneşte la majoritatea susţinătorilor ideii de reîncarnare. Dar, prin naşterea din nou Isus nu a învăţat reîncarnarea omului, ci regenerarea spiritului său ! 14) IGNORAREA EXPLICAŢIILOR ALTERNATIVE - O anumită interpretare este oferită unui text biblic sau mai multor texte care ar putea foarte bine să fie interpretate, şi adesea sînt, într-o cu totul altă manieră, dar aceste alternative nu sînt luate în considerare. Exemplu: Acelaşi Erich Von Däniken se întreabă de ce în Geneza 1:26 Dumnezeu foloseşte pluralul ("noastră, noi") şi sugerează drept răspuns faptul că aceasta ar fi o aluzie la conversaţia dintre mai mulţi astronauţi (!?). Astfel, el dezavuează explicaţiile alternative (care sînt şi cele reale !) care indică că Dumnezeu vorbea fie ca "un împărat înconjurat de oştirile Sale cereşti", fie că pluralul folosit aici prefigurează doctrina Trinităţii mai clar descrisă în Noul Testament. 15) FALSUL EVIDENT - Se utilizează cuvinte ca, "în mod evident", "neîndoielnic", "fără îndoială" sau "toţi oamenii raţionali susţin acest lucru" şi altele de acest fel, care sînt introduse în respectiva interpretare pentru a înlocui argumente biblice sau raţiuni logice aduse în favoarea idei afirmate. Exemplu: Din nou acelaşi Erich Von Däniken spune: "Fără îndoială (sublinierea îmi aparţine) că Arca Legămîntului era încărcată cu electricitate ! " (?!) Cu nici un chip, (?!) astfel de expresii nu pot nici valida şi nici infirma o interpretare autoritară a 4 Scripturii. Aceasta nu se obţine apelînd la falsuri evidente ca aceste expresii menite să manipuleze şi să influenţeze gîndirea oamenilor în lipsa unor dovezi convingătoare. 16) FALSUL SĂVÎRŞIT PRIN VIRTUTEA ASOCIERII - Care înseamnă următoarele lucruri: a) Un autor de literatură cultică sau un întemeietor al unui cult religios asociază învăţăturile lui cu cele ale unor figuri recunoscute ca autorităţi în lumea creştină. b) Scrierile cultului sînt asemănate sau chiar identificate cu cele ale Bibliei. c) Literatura cultului imită forma scrierilor Bibliei pentru ca să sune ca şi Biblia ! Exemplu pentru cazul [a]: Mary Baker Eddy, fondatoarea Ştiinţei Creştine, afirmă că ea a dobîndit capacitatea de a ajunge la "concluzii absolute prin revelaţie, raţiune şi demonstraţie..." Atunci cînd o nouă idee spirituală se naşte pe pămînt, versetul profetic al lui Isaia "Căci un Copil ni s-a născut,... Îl vor numi Minunat", “se împlineşte din nou", spune ea. Astfel cu fiecare "idee" care-i vine, ea îşi însuşeşte împlinirea profeţiei lui Isaia (Isaia 9:6) şi chiar autoritatea lui Isus Hristos. După aceea, citează cuvintele lui Isus sugerînd că şi ea asemenea lui Isus, învaţă numai ceea ce i-a dat Dumnezeu Tatăl: "Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 7:16). Ei bine, întîi, trebuia să stabilească fără tăgadă că Tatăl a trimis-o şi pe ea ! Ceea ce nu mai este cazul acum după ce îi cunoaştem doctrinele anticristice! Exemplu pentru cazul [b]: Juan Mascaro în introducerea sa la Upanishads (scrieri sacre indiene) citează Noul Testament, Evangheliile, Ecleziastul şi Psalmii din care el selectează pasaje care chipurile sînt paralele cu Upanishad-ele. Mormonii se subscriu şi ei unei asemenea practici. Exemplu pentru cazul [c]: Una din cărţile de bază ale Mormonismului, "Doctrina şi Legămintele - 93" amestecă propoziţii din Evanghelia lui Ioan şi menţine o asemenea similaritate cu Evanghelia încît să se obţină impresia că această scriere este biblică. 17) INTERPRETAREA ESOTERICĂ - Se face presupunerea că Biblia conţine un înţeles ascuns şi esoteric (esoteric, însemnînd că cel ce-l descoperă este mîntuit!) care este făcut cunoscut doar acelora care sînt iniţiaţi în secretele lui, iar interpretul acelui înţeles tăinuit declară semnificaţia pasajului biblic fără a oferi vreo explicaţie pentru interpretarea la care a ajuns. Exemplu: Din nou, Mary Baker Eddy! Ea oferă înţelesul primei expresii din rugăciunea "Tatăl Nostru", "Tatăl nostru care eşti în ceruri", ca însemnînd, "Tatăl Nostru - Mama Noastră, Dumnezeu, pe deplin armonios" (?!). Interpretarea este populară în noul curent cunoscut sub numele de teologie feministă. Mîntuirea depinde de descoperirea de către adepţi a sensului tainic al Dumnezeirii feminine !? 18) SUPLIMENTAREA AUTORITĂŢII BIBLICE (ADĂUGAREA LA REVELAŢIA BIBLICĂ) - Noi revelaţii de la pretinşi profeţi din perioada post-biblică înlocuiesc Scripturile sau sînt adăugate lor şi se consideră autoritare. Exemplu: Mormonii suplimentează Biblia cu "Doctrina şi Legămintele" şi cu "Perla de Mare Preţ". Adepţii pretinsului profet William Branham adaugă Scripturilor, cartea "Descoperirea Celor Şapte Peceţi" (o pretinsă revelaţie a celor şapte peceţi de care vorbeşte cartea Apocalipsei). Martorii lui Iehova interpretează Scripturile prin intermediul multitudinii de publicaţii lansate de Turnul de Veghere, "Turnul de Veghere", "Treziţi-vă!", "Studii din Scripturi" (ale lui Charles T.Russell - fondatorul), şi altele. 19) RESPINGEREA AUTORITĂŢII BIBLICE - Biblia ca întreg sau doar texte din ea atunci cînd sînt discutate sînt respinse fiindcă nu se potrivesc cu alte pretinse autorităţi spirituale printre care pot fi şi raţiunea sau noile revelaţii ce nu armonizează cu unele texte biblice. 5 Exemplu: Archie Matson susţine că Biblia conţine "Cuvîntul lui Dumnezeu" dar în acelaşi timp afirmă că ea conţine şi contradicţii şi că însuşi Isus a respins autoritatea Vechiului Testament atunci cînd şi-a contrastat vederile Sale cu Vechiul Testament în Predica de pe Munte acolo unde a zis: "Aţi auzit că s-a zis în vechime...dar Eu vă zic". 20) CONFUZIA CONCEPŢIEI DESPRE LUME - Confuzia concepţiei despre lume intervine atunci cînd un cititor sau interpret al Bibliei nu o interpretează în cadrul ei cultural şi intelectual şi o scoate din acel context plasînd-o într-un alt cadru de referinţă, unul străin Bibliei. De obicei se manifestă sub forma distorsionării înţelesului original şi înlocuirii lui cu un altul. În acest caz un foarte important principiu de interpretare sănătoasă este încălcat. Noi ar trebui ca întotdeauna să o citim/interpretăm/înţelegem în spiritul autorului, să acordăm atenţie la ceea ce autorul a spus în contextul cultural şi intelectual propriu textului, adică în lumina cadrului ei istoric şi literar original. Exemplu: Cartea "Principiul Divin" expresia primară de gîndire a Bisericii Unificării din Coreea de Sud şi a liderului ei, Sun Myung Moon (membrii acesteia fiind cunoscuţi în Occident sub numele de "moonies"), este considerată "adevărul prezent care depăşeşte teologia creştină". Introducerea cărţii afirmă că, "Scriptura poate fi asemuită cu o candelă care iluminează adevărul. Misiunea ei este de a răspîndi lumina adevărului. Însă cînd "o lumină mai puternică apare, misiunea celei mai vechi încetează". Astfel, învăţătura nouă a lui Moon înlocuieşte Biblia! Dar aceste noi învăţături nu încep tocmai de la zero. Folosind parţial istoria Vechiului Testament, prezentînd relatări ale creaţiei, ale căderii omului în păcat, Moon ajunge la Prima Venire a lui Isus pe care o consideră un eşec postulînd apoi necesitatea unei a Doua Veniri care spune că a şi avut loc în Coreea !? La această poziţie el a ajuns inspirîndu-se iniţial din Biblie dar apoi părăseşte contextul ei pentru a favoriza noua interpretare specifică cultului fondat de el însuşi. În schimb, teologia tradiţională creştină începe cu Biblia şi face exegeza textului, îngăduind contextului Bibliei să modeleze şi să formeze interpretarea textului în discuţie. Sun Myung Moon şi biserica acestuia foloseşte Biblia ori de cîte ori pare să-i confirme ideile, dar o respinge sau o deformează atunci cînd nu armonizează vizibil cu falsul lor sistem teologic. În loc de concluzie… Cu toate bunele intenţii pe care le putem arăta în interpretarea Bibliei, nu vom putea deveni buni interpreţi ai ei dacă ignorăm unele principii sănătoase de interpretare. În cazurile expuse mai sus am văzut cum încălcări ale acestor principii au rezultat în doctrine excentrice şi bizare care au oferit oamenilor noţiuni greşite despre Dumnezeu, periclitîndu-le mîntuirea şi făcîndu-i să practice lucruri contrare Cuvîntului lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne întrebăm care este şi opusul acestor erori şi cum putem de fapt evita aceste erori de interpretare? Deşi subiectul principiilor de interpretare este demn de o mai vastă tratare, doresc acum să vă ofer o listă condensată a cîtorva principii de interpretare pe baza cărora să vă puteţi angaja cu încredere în înţelegerea şi interpretarea obiectivă a Cuvîntului lui Dumnezeu. Acestea sînt intitulate "CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI". Iată-le ! "CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI" 1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine textului. 2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnînd a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luînd în considerare tot materialul biblic privitor la subiect. 3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului. 4. Bazează-ţi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte. 5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat. 6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sînt 6 confirmate de textul propriu-zis. 7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale Bibliei. 8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva. 9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi. 10. Interpretează realităţile spirituale descrise de Biblie, avînd înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decît finita noastră pricepere. "Oamenii nu resping Biblia fiindcă găsesc greşeli în ea, ci fiindcă ea găseşte greşeli la ei" John Blanchard "Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mîndru, arogant şi îngîmfat va eşua jalnic să le înţeleagă J.C.Ryle "Omul care o citeşte superficial va trăi superficial, iar un creştin superficial este cea mai patetică parodie a adevărului" John Blanchard

Fosta membra 9am.ro 16019 mesaje Membru din: 13/02/2009 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 00:03 gata,nu mai vine isus cu alaiul lui de hoti,a disparut topicul cu sosiri si plecari,cautati-l la gara de nord,s-auzim numai de bine! Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 00:31 Danyberby, eviţi pur şi simplu să răspunzi la întrebările pe care ţi le-am pus. Prima întrebare este din limba greacă. De ce, în Evanghelia după Ioan, nearticularea substantivului Θεος este tradusă de traducătorii Turnului de Veghe prin definitivarea nehotărâtă 'un dumnezeu' (1.1), în timp ce, în acelaşi capitol, aceiaşi formă nearticulată este tradusă tot de ei prin substantivul propriu 'Dumnezeu'? A doua întrebare este din teologie. Dat fiind contextul monoteismului iudaic, cum poate evaghelistul ca recitator de שמע ישראל din fragedă copilărie până şi numai cocheta cu diteismul sau politeismul implicit expresiei 'un dumnezeu'? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52CEI CARE cred în Trinitate (Treime) spun că Dumnezeu este format din trei persoane: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Danyberby, Dumnezeu nu este 'format din...' ca să poată fi analizat pe componente. Tu nu înţelegi ce spun de fapt creştinii despre Sfânta Treime, deşi vrei să critici poziţia lor. Dumnezeu este o singură fiinţă tri personală. Poţi opera cu distincţia dintre fiinţă sau esenţă şi persoană? Un creştin mărturiseşte că Dumnezeu este unul în fiinţă/esenţă şi trei în persoane. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Ei consideră că toţi trei sunt egali, atotputernici şi fără început. Conform doctrinei Trinităţii, Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, iar Spiritul Sfânt este Dumnezeu şi, totuşi, nu există decât un singur Dumnezeu. Da. Unde e problema? Tu încerci să dai impresia că doctrina Sfintei Treimi este o formă de triteism (i.e., trei dumnezei). Fals! Creştinismul a rămas monoteist, precum iudaismul din care s-a desprins, dar a reinterpretat formula clasică Shema Yisrael pentru a recunoaşte coegalitatea dintre Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos: 'Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate şi noi întru el; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin el' (1 Corinteni 8.6) 'Dumnezeu şi Domn' este o binecunoscută figură de stil, numită hendiadă (lit., unul prin intermediul a două). E absurd de pildă ca cineva să spună, pe baza acestui text, că Tatăl este Dumnezeu, iar Fiul este Domn! Expresia 'Dumnezeu şi Domn' este des întâlnită în Vechiul Testament şi rostită chiar de unul dintre ucenici în Evanghelia după Ioan. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mulţi adepţi ai Trinităţii recunosc că nu pot să explice această doctrină, dar cred că Trinitatea este o învăţătură biblică. Depinde cu cine stai de vorbă. Fără a explica pe deplin misterul perihorezei (co-locuirea şi interpenetrarea persoanelor dumnezeieşti), majoritatea creştinilor pot articula cel puţin diferenţa dintre unu şi trei, dintre fiinţă şi persoană. Un creştin este prin definiţie trinitar, iar învăţătura se găseşte în scripturi nu doar în formulările unui consiliu ecumenic. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Este demn de remarcat că termenul „Trinitate“ nici măcar nu apare în Biblie. Dar găsim oare în Biblie ideea de Trinitate? Da, cuvântul trinitate nu este în Biblie. Însă nici cuvintele omniprezenţă, imutabilitate, monoteism, ateism sau Biblie nu sunt...şi totuşi le folosim în articularea unor convingeri teologice. În plus, voi înşivă folosiţi destui termeni fără corespondent sau precedent biblic (Turnul de Veghe, Sala Împărăţiei, etc.). De ce reproşezi altora ceea ce ţie îţi tolerezi? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Întrucât Cuvântul este numit Dumnezeu, unii au ajuns la concluzia că atât Fiul, cât şi Tatăl aparţin aceluiaşi Dumnezeu. Aparţin? Tatăl şi Fiul sunt Dumnezeu. Ei nu aparţin de Dumnezeu - ca şi cum Dumnezeu ar fi o entitate străină de cei doi. Modul neîngrijit şi neatent în care te exprimi doveşte fie dispreţ, fie lipsă de înţelegere, fie educaţie deformată - fie toate la un loc. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Să reţinem însă că, iniţial, această parte a Bibliei a fost scrisă în greacă... Majoritatea oamenilor nu cunosc limba greacă folosită în Biblie. Adevărat, însă cei care ştiu îţi pot demonstra foarte uşor că argumentul tău bazat pe nearticularea substantivului Θεος este fals. Dacă aş şti că eşti un căutător sincer şi deschis dovezilor sau demonstraţiilor contrare m-aş strădui să-ţi explic mai pe larg de ce un substantiv nearticulat - dat fiind inexistenţa articolui nehotărât în limba greacă - poate fi de fapt articulat. Vrei să îţi demonstrez acest principiu luând alte substantive drept exemplu? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Cum ar putea Fiul să facă parte din Dumnezeul Atotputernic? Ioan mai spune despre Cuvânt că era „cu Dumnezeu“. Însă cum poate fi cineva cu o persoană şi în acelaşi timp să fie acea persoană? Din nou răstămăceşti doctrina pe care o critici. Înţelege: Fiul nu face parte din Dumnezeu, ci este el însuşi Dumnezeu! Logosul era de la început cu Dumnezeu Tatăl, cei doi împărtăşind aceiaşi una şi neîmpărţită substanţă (esenţă, natură). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mai mult decât atât, în Ioan 17:3, Isus face o distincţie clară între el şi Tatăl său ceresc. El îl numeşte pe Tatăl său „singurul Dumnezeu adevărat“. Da. Orice creştin deosebeşte persoana dumnezeiască a Tatălui şi persoana dumnezeiască a Fiului. Ţi-am mai spus că un creştin nu este modalist. Numai un modalist confundă persoanele Sfintei Treimi una cu alta. Un modalist este tot atât de anti-trinitarian ca şi tine. Deci nu atribui creştinilor (trinitari) un crez modalist (anti-trinitar). Textul din Ioan 17.3 (dacă l-ai fi citat în întregime) nu subminează de fapt co-egalitatea dumnezeiască dintre Tatăl şi Fiul, pentru că aşează cunoaşterea Fiului pe aceiaşi axă epistemologică cu cunoaşterea Tatălui. Nici un alt trimis sau profet al lui Yhwh nu s-a aliniat cu Yhwh însuşi ca obiect deschis cunoaşterii omului. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52În încheierea evangheliei sale, Ioan spune: „Acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 20:31). Observaţi că Isus este numit Fiul lui Dumnezeu, nu Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate atrage credinţă sau închinare din partea omului. A crede în Fiul incumbă deja atribuirea de dumnezeire implicită. În economia mântuirii, Fiul este Fiu din punct de vedere funcţional (sau al rolului) şi Dumnezeu din punct de vedere ontologic (sau al esenţei). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Aceste informaţii suplimentare din Evanghelia după Ioan ne ajută să înţelegem semnificaţia versetului din Ioan 1:1. Isus, Cuvântul, este „un dumnezeu“ în sensul că are o poziţie înaltă, însă el nu este Dumnezeul Atotputernic. Traducerea ta 'un dumnezeu' distruge monteismul pentru că introduce un alt dumnezeu în ecuaţie. Cu cât încerci mai mult să aperi această traducere (iar apoi s-o dregi ca să nu sune prost) cu atât te apropii tot mai mult de diteism sau politeism. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Analizează, de exemplu, ce a scris Matei. El a citat cuvintele lui Isus referitoare la sfârşitul acestui sistem de lucruri: „Cât despre ziua şi ora aceea, nimeni nu le cunoaşte, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Matei 24:36). Cum demonstrează aceste cuvinte că Isus nu este Dumnezeul Atotputernic? Foarte simplu. Am spus deja că, în economia mântuirii, rolurile Treimii sunt diferite, dar ontologia rămâne aceiaşi. Ontologic, Tatăl şi Fiul sunt co-egali; funcţional, Fiul se supune Tatălui şi se circumscrie voinţei lui, fără a-i fi inferior acestuia. Iar, în ce priveşte atotputernicia Fiului, cum râmâne cu declaraţia sa în faţa ucenicilor după înviere conform căreia toată puterea în cer şi pe pământ (adică atotupternicia) i-a fost dată lui?
Fosta membra 9am.ro 16019 mesaje Membru din: 13/02/2009 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 00:37 De la: florin_bad_boy2006, la data 2009-02-24 00:03:48gata,nu mai vine isus cu alaiul lui de hoti,a disparut topicul cu sosiri si plecari,cautati-l la gara de nord,s-auzim numai de bine! Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
necunoscut 1 mesaj Membru din: 1/01/1970	Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 14:57 www.schimbdeneveste.ro..............asta da religie....
Fosta membra 9am.ro 1714 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 15:02 Augustus, mai bine ai citi din mesajele altora. Ti-ar prinde bine!
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 18:00 De la: marinescuirina, la data 2009-02-24 14:49:00 De la: maressalul, la data 2009-02-24 10:28:46Nu stiu cum este ortodoximul... dar catolicismul este de KKT www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/121996/In-Iad-nu-exis...] Pai asta-i sursa ta de informare?? Sursa e autentică. România Liberă preia doar un articol apărut în The Times (18 februarie 2009). Nu ştiu nimic însă despre studiul din L'Osservatore Romano, ziarul Vaticanului, în care este citat Monsignor Wojciech Giertych. Observaţia acestuia că bărbaţii şi femeile sunt diferiţi în predispoziţiile şi faptele imorale este un truism - nu cred că trebuie demonstrat. Din păcate, nu se poate ajunge la un consens în identificarea acestor diferenţe, consens care bineînţeles transcende timpul, cultura şi particularităţile individului. Se pare că, în ierarhizarea păcatelor în funcţie de sex (bărbaţii cedând mai mult dorinţelor sexuale iar femeile mai mult mândriei), Monsignor Wojciech Gierty se bazează pe nişte sondaje făcute de preotul iezuit Roberto Busa în cadrul spovedaniilor. Nu ştiu dacă povestea cu iadul şi trasul pe roată sau picuratul cu foc şi pucioasă aparţine acestui discurs. Tind să cred că o observaţie aparent de bun simţ (diferenţele dintre bărăbaţi şi femei în ale păcatului) a fost exploatată gazetăreşte pentru a caricaturiza nu numai păcatul, dar şi consecinţele lui. Maressal, te invit să mergi pe fir, să verifici şi să analizezi conţinutul acestui studiu. Este mult mai inteligent să oferi o critică raţională a unui punct de vedere decât să înjuri...deşi a înjura e întotdeauna mai la îndemână.
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 24 Februarie 2009, ora 18:46 Kenny, literatura apocaliptică biblică şi pseudepigrafă a fost un mijloc literar de opoziţie, o stavilă culturală în simboluri şi mituri, creată în faţa unor regimuri opresive politic, militar şi ideologic. Limbajul specific acestui gen literar este străin şi distant omului modern - căruia i se cere un efort istoric considerabil şi cercetare literară atentă pentru a-i pătrunde tainele. Apocalipsa este totuşi accesibilă, dar nu fără miros de sudoare şi praf şi cult imperial şi persecuţie de la sfârşitul secolului I d.H. Trebuie mai întâi să învăţăm să respirăm acelaşi aer ca scriitorul apocaliptic şi cititorii săi pentru a înţelege (aproximativ) aceleaşi lucruri pe care le-au înţeles ei. Numai lenea, anti-intelectualismul şi dezechilibrul propriu sunt de vină atunci când Apocalipsa, Marcu 13, II Tesaloniceni 2 (ca să nu vorbesc şi de 4 Ezra sau Enoh) sunt înşeuate pe calul conspiraţiilor fantasmagorice moderne, cu iz creştin, dar substrat gnostic.
necunoscut 1 mesaj Membru din: 1/01/1970	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 09:30 Joanna, ma intrebai daca neoprotestantii fac fapte bune. Urmareste cu atentie aceste interviuri ca sa-ti faci o parere, iar acestia sunt doar doi oameni implicati in proiecte mari. www.youtube.com/watch?v=o2j5V1bES-E&feature=related www.youtube.com/watch?v=j0gKXPoJqok Daca nu reusesti sa intrii le gasesti la profilul meu.
Fosta membra 9am.ro 195 mesaje Membru din: 16/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 10:32 De la: adipopa, la data 2009-02-24 18:00:23 De la: marinescuirina, la data 2009-02-24 14:49:00 De la: maressalul, la data 2009-02-24 10:28:46Nu stiu cum este ortodoximul... dar catolicismul este de KKT www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/121996/In-Iad-nu-exis...] Pai asta-i sursa ta de informare?? Sursa e autentică. România Liberă preia doar un articol apărut în The Times (18 februarie 2009). Nu ştiu nimic însă despre studiul din L'Osservatore Romano, ziarul Vaticanului, în care este citat Monsignor Wojciech Giertych. Observaţia acestuia că bărbaţii şi femeile sunt diferiţi în predispoziţiile şi faptele imorale este un truism - nu cred că trebuie demonstrat. Din păcate, nu se poate ajunge la un consens în identificarea acestor diferenţe, consens care bineînţeles transcende timpul, cultura şi particularităţile individului. Se pare că, în ierarhizarea păcatelor în funcţie de sex (bărbaţii cedând mai mult dorinţelor sexuale iar femeile mai mult mândriei), Monsignor Wojciech Gierty se bazează pe nişte sondaje făcute de preotul iezuit Roberto Busa în cadrul spovedaniilor. Nu ştiu dacă povestea cu iadul şi trasul pe roată sau picuratul cu foc şi pucioasă aparţine acestui discurs. Tind să cred că o observaţie aparent de bun simţ (diferenţele dintre bărăbaţi şi femei în ale păcatului) a fost exploatată gazetăreşte pentru a caricaturiza nu numai păcatul, dar şi consecinţele lui. Maressal, te invit să mergi pe fir, să verifici şi să analizezi conţinutul acestui studiu. Este mult mai inteligent să oferi o critică raţională a unui punct de vedere decât să înjuri...deşi a înjura e întotdeauna mai la îndemână. Sa merg pe fir ? ...Sincer nu am aceasta "rabdare". Prblema e alta. Sa zicem ca ca pe topicul asta discuta atei si credinciosi. Pai nici macar credinciosii, intre ei , nu ajung la nici un consens... pai si atunci cum sa mai fie un consens "general"? Fiecare cu "firul" lui...deci ar fi prea multe fire... si daca urmaresti doar unuls is nu pe TOATE ..atunci ... "este in zadar". Acele "injuraturi" nu sunt din rautate ci mai mult pt a "deosebi calitatea informatiei". Si da, as putea sa zic ca orotodoxismul este mai "serios"... adica mai "linistit", mai "retras"... pe cand catolicismul este comercial cu tot felul de "reclame". Despre ortodoxism nu prea se scriu multe in presa. In schimb de catolici si de Vatican ...curg siroaie. DECI.... In alta ordine de idei as vrea se te intreb ceva. Pot sa fiu neutru? Adica nu ma interesezaza nici sa "ma tolanesc pe pajistea raiului" dar nici nu vreau sa "ma pripesc la focul iadului". Adica NU MA INTERESEAZA NICI UNA DIN OPTIUNI. Nu ma intereseaza sa fac rau , sa mint, sa fur.... dar niici nu ma intereseaza sa fiu in greatiile unui spirit divin. Stiu povestea cu ... cine nu e cu mine este impotriva mea... dar daca dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a alege ... poat alege sa fiu NEUTRU?
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 10:52 Maressal, un consens destul de larg există în creştinismul istoric. Excepţie fac mişcările care se îndepărtează de centrul doctrinar creştin (iehovism, mormonism). Acest forum ilustrează cred destul de bine atât consensul cât şi opţiunile extreme. A merge pe fir înseamnă muncă şi seriozitate în argumentaţie. Este bine să verifici exactitatea, temeiul, logica şi coerenţa opiniei pe care vrei să o contrazici. Ai deja o încercare reuşită în ce priveşte criticarea Îngerului Digital. De ce nu ai continua aşa? Neutralitatea nu este posibilă. Iisus a provocat atitudini. Nu toţi i-au fost ostili, unii au fost pur şi simplu indiferenţi. Radicalitatea şi universalitatea evangheliei lui însă nu a lăsat şi nu lasă un spaţiu de mijloc.
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 10:53 .....s-uite-asa @Maresal, ai sa aflii in sfarsit ca divinitatea nu-ti acorda acest drept de neutralitate.
danyberby 99 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 11:31 De la: Andu30, la data 2009-02-23 15:24:56Fara sa stiu un pic de greaca ti-am aratat niste versete din cartea Facerii unde apare Dumnezeu Intreit in persoane. Uite ce spune Hristosul: "Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. " Nu intelegi ca Hristos este inainte de Avraam??? Noi nu putem sa-L inventam pe Dumnezeu in anul 2009. Asa a fost Dumnezeu mereu slavit de crestini, bine cu exceptia catorva erezii care au mai incercat sa devieze..... Gandeste-te bine ce faci cu viata ta, si inainte sa iei de buna ce-ti spune unul sau altul, cerceteaza si tu un pic si cum cred altii in Dumnezeu... Nu-ti da de gandit nici un pic ca toti crestinii cu baza apostolica cred de 2000 de ani in ACELASI DUMNEZEU INTREIT IN PERSOANE ??? Ma distreaza Geneza 18:1-5 . Acolo au fost 3 ingeri care au venit pe pamant si nu era Insusi Dumnezeu. Nu tii minte ca in biblie mai sunt exemple in care ingerii au venit pe pamant si oamneii au vrut sa se aplece in fata lor si ingerul a zis sa se ridice deoarece si el este un slujitor? Legat de ultima intrebare daca mai mult de jumate globu crede in Trinitate asta nu inseamna ca este neaparat adevarata. Si mie miar fi greu sami schimb parerea daca as crede de 20 de ani, dar vezi ca daca sunt doezi clare pe care leam pus pe celalalt topic trebuie sa vezi realitatea, nu poti fi chiar asa de credul in privinta asta. GAndestete la toate versetele si la explicatiile de acolo.si mai am destule exemple si alte privinte.
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 11:59 Dannyberby, eu nu cred că Genesa 18 este un text suficient de clar privind implicarea Sfintei Treimi în Vechiul Testament. Totuşi, Andu are dreptate să-ţi atragă atenţia cel puţin asupra unei teofanii (arătări dumnezeieşti). Textul este ciudat pentru că spune că Domnul (YHWH) s-a arătat...şi Avraam a văzut trei bărbaţi...cărora li s-a adresat...Doamne ('DNY) (vv. 1-3). Iar după ce unul dintre ei vorbeşte cu Sara...Domnul (YHWH) însuşi este cel care continuă dialogul (vv. 10, 13). Cum explici asta? Îngerii în Vechiul Testament nu sunt niciodată confundaţi cu YHWH.
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 12:04 Pe aceiaşi pagină, ţi-am trimis următorul răspuns...destul de detaliat: ============================================================== Danyberby, eviţi pur şi simplu să răspunzi la întrebările pe care ţi le-am pus. Prima întrebare este din limba greacă. De ce, în Evanghelia după Ioan, nearticularea substantivului Θεος este tradusă de traducătorii Turnului de Veghe prin definitivarea nehotărâtă 'un dumnezeu' (1.1), în timp ce, în acelaşi capitol, aceiaşi formă nearticulată este tradusă tot de ei prin substantivul propriu 'Dumnezeu'? A doua întrebare este din teologie. Dat fiind contextul monoteismului iudaic, cum poate evaghelistul ca recitator de שמע ישראל din fragedă copilărie până şi numai cocheta cu diteismul sau politeismul implicit expresiei 'un dumnezeu'? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52CEI CARE cred în Trinitate (Treime) spun că Dumnezeu este format din trei persoane: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. . Danyberby, Dumnezeu nu este 'format din...' ca să poată fi analizat pe componente. Tu nu înţelegi ce spun de fapt creştinii despre Sfânta Treime, deşi vrei să critici poziţia lor. Dumnezeu este o singură fiinţă tri personală. Poţi opera cu distincţia dintre fiinţă sau esenţă şi persoană? Un creştin mărturiseşte că Dumnezeu este unul în fiinţă/esenţă şi trei în persoane. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Ei consideră că toţi trei sunt egali, atotputernici şi fără început. Conform doctrinei Trinităţii, Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, iar Spiritul Sfânt este Dumnezeu şi, totuşi, nu există decât un singur Dumnezeu. Da. Unde e problema? Tu încerci să dai impresia că doctrina Sfintei Treimi este o formă de triteism (i.e., trei dumnezei). Fals! Creştinismul a rămas monoteist, precum iudaismul din care s-a desprins, dar a reinterpretat formula clasică Shema Yisrael pentru a recunoaşte coegalitatea dintre Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos: 'Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate şi noi întru el; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin el' (1 Corinteni 8.6). 'Dumnezeu şi Domn' este o binecunoscută figură de stil, numită hendiadă (lit., unul prin intermediul a două). E absurd de pildă ca cineva să spună, pe baza acestui text, că Tatăl este Dumnezeu, iar Fiul este Domn! Expresia 'Dumnezeu şi Domn' este des întâlnită în Vechiul Testament şi rostită chiar de unul dintre ucenici în Evanghelia după Ioan. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mulţi adepţi ai Trinităţii recunosc că nu pot să explice această doctrină, dar cred că Trinitatea este o învăţătură biblică. Depinde cu cine stai de vorbă. Fără a explica pe deplin misterul perihorezei (co-locuirea şi interpenetrarea persoanelor dumnezeieşti), majoritatea creştinilor pot articula cel puţin diferenţa dintre unu şi trei, dintre fiinţă şi persoană. Un creştin este prin definiţie trinitar, iar învăţătura se găseşte în scripturi nu doar în formulările unui consiliu ecumenic. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Este demn de remarcat că termenul „Trinitate“ nici măcar nu apare în Biblie. Dar găsim oare în Biblie ideea de Trinitate? Da, cuvântul trinitate nu este în Biblie. Însă nici cuvintele omniprezenţă, imutabilitate, monoteism, ateism sau Biblie nu sunt...şi totuşi le folosim în articularea unor convingeri teologice. În plus, voi înşivă folosiţi destui termeni fără corespondent sau precedent biblic (Turnul de Veghe, Sala Împărăţiei, etc.). De ce reproşezi altora ceea ce ţie îţi tolerezi? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Întrucât Cuvântul este numit Dumnezeu, unii au ajuns la concluzia că atât Fiul, cât şi Tatăl aparţin aceluiaşi Dumnezeu. Aparţin? Tatăl şi Fiul sunt Dumnezeu. Ei nu aparţin de Dumnezeu - ca şi cum Dumnezeu ar fi o entitate străină de cei doi. Modul neîngrijit şi neatent în care te exprimi doveşte fie dispreţ, fie lipsă de înţelegere, fie educaţie deformată - fie toate la un loc. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Să reţinem însă că, iniţial, această parte a Bibliei a fost scrisă în greacă... Majoritatea oamenilor nu cunosc limba greacă folosită în Biblie. Adevărat, însă cei care ştiu îţi pot demonstra foarte uşor că argumentul tău bazat pe nearticularea substantivului Θεος este fals. Dacă aş şti că eşti un căutător sincer şi deschis dovezilor sau demonstraţiilor contrare m-aş strădui să-ţi explic mai pe larg de ce un substantiv nearticulat - dat fiind inexistenţa articolui nehotărât în limba greacă - poate fi de fapt articulat. Vrei să îţi demonstrez acest principiu luând alte substantive drept exemplu? De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Cum ar putea Fiul să facă parte din Dumnezeul Atotputernic? Ioan mai spune despre Cuvânt că era „cu Dumnezeu“. Însă cum poate fi cineva cu o persoană şi în acelaşi timp să fie acea persoană? Din nou răstămăceşti doctrina pe care o critici. Înţelege: Fiul nu face parte din Dumnezeu, ci este el însuşi Dumnezeu! Logosul era de la început cu Dumnezeu Tatăl, cei doi împărtăşind aceiaşi una şi neîmpărţită substanţă (esenţă, natură). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Mai mult decât atât, în Ioan 17:3, Isus face o distincţie clară între el şi Tatăl său ceresc. El îl numeşte pe Tatăl său „singurul Dumnezeu adevărat“. Da. Orice creştin deosebeşte persoana dumnezeiască a Tatălui şi persoana dumnezeiască a Fiului. Ţi-am mai spus că un creştin nu este modalist. Numai un modalist confundă persoanele Sfintei Treimi una cu alta. Un modalist este tot atât de anti-trinitarian ca şi tine. Deci nu atribui creştinilor (trinitari) un crez modalist (anti-trinitar). Textul din Ioan 17.3 (dacă l-ai fi citat în întregime) nu subminează de fapt co-egalitatea dumnezeiască dintre Tatăl şi Fiul, pentru că aşează cunoaşterea Fiului pe aceiaşi axă epistemologică cu cunoaşterea Tatălui. Nici un alt trimis sau profet al lui Yhwh nu s-a aliniat cu Yhwh însuşi ca obiect deschis cunoaşterii omului. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52În încheierea evangheliei sale, Ioan spune: „Acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 20:31). Observaţi că Isus este numit Fiul lui Dumnezeu, nu Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate atrage credinţă sau închinare din partea omului. A crede în Fiul incumbă deja atribuirea de dumnezeire implicită. În economia mântuirii, Fiul este Fiu din punct de vedere funcţional (sau al rolului) şi Dumnezeu din punct de vedere ontologic (sau al esenţei). De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Aceste informaţii suplimentare din Evanghelia după Ioan ne ajută să înţelegem semnificaţia versetului din Ioan 1:1. Isus, Cuvântul, este „un dumnezeu“ în sensul că are o poziţie înaltă, însă el nu este Dumnezeul Atotputernic. Traducerea ta 'un dumnezeu' distruge monoteismul pentru că introduce un alt dumnezeu în ecuaţie. Cu cât încerci mai mult să aperi această traducere (iar apoi s-o dregi ca să nu sune prost) cu atât te apropii tot mai mult de diteism sau politeism. De la: danyberby, la data 2009-02-23 14:41:52Analizează, de exemplu, ce a scris Matei. El a citat cuvintele lui Isus referitoare la sfârşitul acestui sistem de lucruri: „Cât despre ziua şi ora aceea, nimeni nu le cunoaşte, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Matei 24:36). Cum demonstrează aceste cuvinte că Isus nu este Dumnezeul Atotputernic? Foarte simplu. Am spus deja că, în economia mântuirii, rolurile Treimii sunt diferite, dar ontologia rămâne aceiaşi. Ontologic, Tatăl şi Fiul sunt co-egali; funcţional, Fiul se supune Tatălui şi se circumscrie voinţei lui, fără a-i fi inferior acestuia. Iar, în ce priveşte atotputernicia Fiului, cum râmâne cu declaraţia sa în faţa ucenicilor după înviere conform căreia toată puterea în cer şi pe pământ (adică atotupternicia) i-a fost dată lui?
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 12:10 De la: mytcor, la data 2009-02-25 10:53:43.....s-uite-asa @Maresal, ai sa aflii in sfarsit ca divinitatea nu-ti acorda acest drept de neutralitate. Măcar Maressal este un ateu cinstit, deschis să recunoască acest lucru şi să încerce pe alocuri să justifice de ce preferă momentan să rămână în afara comunităţii creştine. În ce priveşte radicalitatea şi universalitatea evangheliei lui Iisus, şi a faptului că aceasta nu lasă loc de mijloc sau de dezangajare, nu cred că doreşti să depui contestaţii - sau poate mă înşel.
necunoscut 1 mesaj Membru din: 1/01/1970	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:03 www.moldovacrestina.net/doctrina/care-este-temeila-bisericii-ade... Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 2 Octombrie 2007 Care este temeila bisericii adevărate? (Biblia, Scrierile Apocrife, Părinţii Bisericii, Soboarele Ecumenice) În lumea contemporană, când sunt atât de multe confesiuni creştine, este greu pentru oameni să facă deosebire între ele şi să discearnă care este biserica adevărată. Unele îşi argumentează autencitatea prin aceea că au descendenţa apostolică, adică autoritatea a fost transmisă de la apostoli, rând pe rând, până în zilele de azi. Alţii spun că stau pe temeila Bibliei sau a părinţilor bisericii a soboarelor ecumenice, etc. În acest articol vin să fac o scurtă analiză a acestor lucruri care stau într-o măsura mai mare sau nu la temeila bisericii adevărate. Canonul Vechiului şi Noului Testament este recunoscut de toate bisericile în aceeaşi măsură. Chiar dacă sunt unele divergenţe în ce priveşte cărţile incluse în canonul Vechiului Testament, nu există discuţii şi divergenţe când este vorba de cele 27 cărţi care alcătuiesc Noul Testament. Aceste cărţi sunt considerate în totalitate insuflate de Dumnezeu, adică revelaţia lui Dumnezeu. Nici o altă carte nu mai poate predinde la această poziţie şi autoritate. Biserica primară a avut la temeile învăţăturile expuse în Noul Testament şi invers, Noul Testament descrie învăţătura apostolilor, propovăduită în biserica primară şi trăirea primilor creştini. Scrierile Apocrife sunt alte cărţi care pretind a fi scrise de apostoli (Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Petru, Apocalipsa lui Petru, Didahia, etc.) dar care nu au fost acceptate ca şi inspirate în totalitate de Dumnezeu şi parte a Canonului Noului Testament, din pricina că transmit învăţături care vin în contradicţie cu învăţăturile Noului Testament. Multe din aceste cărţi conţin informaţii importante despre biserica primară, interpretări diferite ale cărţilor Noului Testament, dar nu sunt şi nu pot fi acceptate niciodată ca şi normă sau temelie a credinţei adevărate. De altfel, Dan Brown, cel ce a scris «Codul lui Da Vinci», a folosit din abundenţă şi a speculat cu învăţăturile din aceste cărţi apocrife, pentru a ataca doctrina creştină adevărată. Părinţii Bisericii sunt preoţi, teologi şi conducători ai bisericii din primele secole care au primit provocarea lumii de atunci şi au dat răspunsul relevant. Provocările erau de natură dublă. Pe de o parte, au apărut erezii care atacau biserica şi atunci părinţii bisericii au fost nevoiţi să facă studii profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu şi să aplice aceste studii profunde pentru demascarea ereziilor şi pentru protejarea bisericii. Pe de altă parte, filosofii şi scriitorii păgâni din acele vremuri, cum ar fi Celsius, au atacat creştinismul şi părinţii bisericii au trebuit să apere învăţătura creştină de la aceste atacuri ale păgânilor. Un lucru este cert: părinţii bisericii au luptat pentru a apăra învăţătura adevărată a Noului Testament şi nu pentru a o inlocui cu scrierile lor, ceea ce se încearcă astăzi să se facă. Nu este bine când cineva este preocupat mai mult de învăţăturile părinţilor bisericii, dar nu dă importanţă şi nu studiază Sfintele Scripturi. De altfel, am întâlnit oameni care pretind a fi cunoscători ai scrierilor părinţilor bisericeşti şi nu cunoşteau pe dinafară nici rugăciunea «Tatăl nostru», care este scrisă în Evanghelia după Matei 6. Eu am hotărât să mă păzesc de acest pericol şi să studiez Sfintele Scripturi în primul rând. Astfel, la momentul scrierii acestui articol studiez Predica de pe Munte (Evangelia după Matei 5−7) şi citesc Istoria Bisericească de Eusebias din Cezarea. Soboarele Ecumenice au fost o mare necesitate a vremilor, pentru că învăţătura sănătoasă a Domnului Isus era atacată din nou de învăţăturile eretice. Motivul convocării primului sobor, celui de la Nicea (325 d.Hr) ,a fost apariţia şi răspândirea ereziei lui Arie care ataca doctrina divinităţii Domnului Isus Hristos. Aceleaşi motive au fost în majoritate şi la convocarea celorlalte soboare ecumenice — să apere intactă învăţătura sănătoasă a Domnului Isus care a fost propovăduită de apostoli. În ce măsura s-a reuşit acest lucru la aceste soboare, vă îndemn să studiaţi istoria lor, unul câte pe unul, ca să vă faceţi singuri concluziile necesare. Cert este faptul că soboarele nu au fost convocate pentru a înlocui învăţătura Bibliei, ci pentru a o apăra. Concluzia este că temeila adevărată a bisericii adevărate şi a credinţei adevărate este Cuvântul lui Dumnezeu — Biblia. Scrierile apocrife nu au fost acceptate ca şi parte a Noului Testament, tocmai din pricina că vin în contradicţie cu învăţăturile Domnului Isus din Noul Testament. Părinţii Bisericeşti şi Soboarele Ecumenice au avut ca şi scop apărarea învăţăturiii sănătoase a Domnului Isus Hristos expusă în Noul Testament şi nu înlocuirea ei cu alte scrieri sau doctrine. La încheiere, doresc să vă las două întrebări pentru meditaţie şi vă invit să vă expuneţi opinia la comentarii: 1. Apostolul Pavel mai rămâne să fie creştin adevărat dacă nu acceptă anumite învăţături din scrierile apocrife, a părinţilor bisericii sau din hotărârile sinoadelor ecumenice? 2. Este autentică biserica descrisă în Faptele Apostolilor, dacă creştinii de atunci nu au ştiut despre scrierile părinţilor bisericii şi despre hotărârile sinoadelor ecumenice?
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:19 ....hmm !... Chiar nu-mi cred ochilor ce citesc din partea ta Adipopa," In ce priveşte radicalitatea şi universalitatea evangheliei lui Iisus"... Sa contest, ce sa contest ? -radicalismul evagheliilor lui Iisus ? -radicalismul mozaismului ? -radicalismul ori fundamentalismul islamului? -radicalismul nazisto-comunist ? -radicalismul conditiei umane ? Ce-as mai putea contesta ?!...Adipopa , sunt destule contestatii depuse si de-o parte si de alta, la ce ti-ar servi o contestatie-n plus din partea-mi?!...
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:21 Biserica Ortodoxă Română îşi va prezenta un punct de vedere pe tema paşapoartelor biometice în cadrul primei şedinţe din acest an a Sfântului Sinod, care se desfăşoară astăzi şi mâine la reşedinţa Patriarhală, a declarat agenţiei MEDIAFAX purtătorul de cuvânt, Constantin Stoica. Subiectul a fost intens discutat în ultimele săptămâni în mediul bisericesc, mai multe voci din interiorul acestuia contestând virulent introducerea paşapoartelor biometrice de către autorităţi, pe motiv că acestea ar reprezenta o unealtă a diavolului. Pe agenda Sinodului se mai află relaţia cu Biserica Greco-Catolică şi situaţia bisericii româneşti din Valea Timocului. De asemenea, vor mai fi abordate teme referitoare la lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică, învăţământul teologic, viaţa monahală, relaţii cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţii interbisericeşti. Patriarhia Română a cheltuit anul trecut aproape 10 milioane de euro pentru sprijinirea persoanelor asistate, a sinistraţilor şi pentru susţinerea activităţilor social-filantropice, informează un comunicat de presă al BOR, emis marţi la finalul şedinţei anuale a Adunării Naţional Bisericeşti. www.cotidianul.ro/bor_intra_cu_pasapoartele_biometrice_in_sinod-... Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 15:25 De la: mytcor, la data 2009-02-25 15:19:22....hmm !... Chiar nu-mi cred ochilor ce citesc din partea ta Adipopa," In ce priveşte radicalitatea şi universalitatea evangheliei lui Iisus"... Sa contest, ce sa contest ? -radicalismul evagheliilor lui Iisus ? -radicalismul mozaismului ? -radicalismul ori fundamentalismul islamului? -radicalismul nazisto-comunist ? -radicalismul conditiei umane ? Ce-as mai putea contesta ?!...Adipopa , sunt destule contestatii depuse si de-o parte si de alta, la ce ti-ar servi o contestatie-n plus din partea-mi?!... Mytcor Tu doar contesti ce spun altii... dar tu ce crezi? Care e credinta ta? Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)
Fosta membra 9am.ro 195 mesaje Membru din: 16/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 17:21 De la: Andu30, la data 2009-02-25 15:21:26Biserica Ortodoxă Română îşi va prezenta un punct de vedere pe tema paşapoartelor biometice în cadrul primei şedinţe din acest an a Sfântului Sinod, care se desfăşoară astăzi şi mâine la reşedinţa Patriarhală, a declarat agenţiei MEDIAFAX purtătorul de cuvânt, Constantin Stoica. Subiectul a fost intens discutat în ultimele săptămâni în mediul bisericesc, mai multe voci din interiorul acestuia contestând virulent introducerea paşapoartelor biometrice de către autorităţi, pe motiv că acestea ar reprezenta o unealtă a diavolului. Pe agenda Sinodului se mai află relaţia cu Biserica Greco-Catolică şi situaţia bisericii româneşti din Valea Timocului. De asemenea, vor mai fi abordate teme referitoare la lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică, învăţământul teologic, viaţa monahală, relaţii cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţii interbisericeşti. Patriarhia Română a cheltuit anul trecut aproape 10 milioane de euro pentru sprijinirea persoanelor asistate, a sinistraţilor şi pentru susţinerea activităţilor social-filantropice, informează un comunicat de presă al BOR, emis marţi la finalul şedinţei anuale a Adunării Naţional Bisericeşti. www.cotidianul.ro/bor_intra_cu_pasapoartele_biometrice_in_sinod-...] Andule...imi era si rusine sa mai scriu asta in locul tau. Hai sa analizam un pic ....... "Patriarhia Română a cheltuit anul trecut aproape 10 milioane de euro pentru ...." . Ce le gatura are acest paragraf cu pasapoarte biometrice ... din titlu, sau cu contextul de mai sus? Hmmmm. PUBLICITATE GRATUITA si MESCHINA... asa as caracteriza eu. Pt mine este evident ca BOR-ul va da "unda verde" pasapoartelor. Iar sparea de creier din ultimul paragraf ... va avea urmatorul efect: Lumea va zice ... DA domne' ...au aprobat pasapoartele bio ... dar ai auzit cu cate milioane de euro au ajutat "sinistratii"? Si o sa dea bine ... per total. Presupunand(!!!) ca BOR-ul va da unda verde... ce se va intampla cu relatiille dintre bor si "prietenii" lor ...calugarii? Se vor "racii"? Sau mai probabil ... se vor desprinde unii de altii ... si se creaza 2 credinte din una. NU M-AR SURPRINDE. Apropo... voi ca credinciosi ... daca borul va da "palma asta"... de ce nu mai intoarceti si partea cealalalta? Sau generalizand ... pe voi nu ar trebui sa va supere nimic ... si daca primiti o "palma"... sa mai intpoarceti si celalalt obraz ... eventual si fundul. Asta se numeste masochism... nu credinta. Andule, taica, crede in dumnezeu ...dar nu in BOR, sinoade si barbosi imbracati in reverende. @AdiPopa ...(recunoscand ca esti cel mai bazat in dalde religie(dintre forumistii astia)... vreau sa te intreb si eu ceva) . Nu vreau sa par rautacios ... oricum nu sunt si nici nu vreau sa citesti intrebarea presupunand ca am formulat-o cu un anumit "ton" rautacios. Intreb pur informativ... daca voi mai pune interbari.... sa ai acest aspect in minte. Deci ... Ce reprezinta acel "toiag" pe care il poart mai mereu (sau tot timpul?) "preafericitul". Mie imi pare ca o face ca sa impresioneze , sa dea bine , sa straluceasca, sa se impuna printr-o "bijuterie". Nu imi pare a avea vre-o legatura cu credinta. Ca "parca" si faraonii aveau tot felul de "toiaguri"... dar cu ele "speriau" multimea si de multe ori acestor obiecte li se atribuiau "puteri miraculoase". Toiagul ala este un exemplu de "prosteala"?
adipopa 3001 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 18:16 Da, Mytcor. Despre afirmaţiile fără echivoc şi universal valabile ale lui Iisus, despre absenţa unei căi de mijloc între credinţă şi necredinţă, despre asta vorbeam. Ai dat impresia că nu împărtăşeşti această opinie şi doreşti să protestezi. Poftim, fă-o! ...Şi nu-l aşeza pe Iisus alături de Mohamed sau Hitler.
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 18:58 De la: maressalul, la data 2009-02-25 17:21:20 Andule...imi era si rusine sa mai scriu asta in locul tau. Hai sa analizam un pic ....... "Patriarhia Română a cheltuit anul trecut aproape 10 milioane de euro pentru ...." . Ce le gatura are acest paragraf cu pasapoarte biometrice ... din titlu, sau cu contextul de mai sus? Hmmmm. PUBLICITATE GRATUITA si MESCHINA... asa as caracteriza eu. Pt mine este evident ca BOR-ul va da "unda verde" pasapoartelor. Iar sparea de creier din ultimul paragraf ... va avea urmatorul efect: Lumea va zice ... DA domne' ...au aprobat pasapoartele bio ... dar ai auzit cu cate milioane de euro au ajutat "sinistratii"? Si o sa dea bine ... per total. Presupunand(!!!) ca BOR-ul va da unda verde... ce se va intampla cu relatiille dintre bor si "prietenii" lor ...calugarii? Se vor "racii"? Sau mai probabil ... se vor desprinde unii de altii ... si se creaza 2 credinte din una. NU M-AR SURPRINDE. Apropo... voi ca credinciosi ... daca borul va da "palma asta"... de ce nu mai intoarceti si partea cealalalta? Sau generalizand ... pe voi nu ar trebui sa va supere nimic ... si daca primiti o "palma"... sa mai intpoarceti si celalalt obraz ... eventual si fundul. Asta se numeste masochism... nu credinta. Andule, taica, crede in dumnezeu ...dar nu in BOR, sinoade si barbosi imbracati in reverend"? Era un articol dintr-un ziar luat cu copy/paste, doar am dat linkul nu ai vazut? L-am dat pentru cei care se ingrijoreaza cu privire la acest subiect al pasapoartelor. Mi se pare normal ca Biserica sa aibe o pozitie oficiala in aceasta directie mai ales ca s-a produs o tulburare in popor in directia asta tie nu ti se pare normal? Iti garantez daca Biserica nu ar discuta subiectul acesta tot la fel ai fi gasit motiv de amuzament dar pe celalalt principiu: "De ce nu zice Biserica nimic? Nu-i pasa etc etc" Eu nu am informatii despre ce este in acel pasaport sa pot vorbi. Nu stiu daca tot prin intermediul aceluasi cod "666" se citesc datele din acel cip (in asemanare cu codul de bare) si nici nu stiu daca cipul acela chiar contine numarul acesta si nu pot sa-mi dau cu parerea daca aceste pasapoarte inseamna ceva rau sau nu. Daca eu unul nu am o parere inca despre acest subiect ce vrei sa-ti spun eu? (am o parere clara despre implanturile umane dar nu despre pasaportul acesta) Nu e normal sa sstept sa vad ce zice Biserica in directia asta? MARCU 13 33. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. 34. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. 36. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. 37. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi! Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 25 Februarie 2009, ora 19:13 CE TREBUIE ŞI CE NU TREBUIE SĂ FACEM LA ÎNMORMÂNTARE ŞI POMENI intrucat sunt foarte multe superstitii nefondate teologic pe care Biserica Ortodoxa le respinge este de folos sa stim anumite lucruri: ÎNMORMÂNTAREA Biserica Ortodoxă ne învaţă că moartea este despărţirea sufletului de trup. Sfânta Scriptură (Biblia) arată că atunci când "omul merge la locaşul său de veci", trupul trebuie "să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat" (Ecclesiastul 12, 5-7). Bogat sau sărac, rege sau rob, înţelept ori analfabet, toţi părăsim această viaţă într-o zi şi ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu care ne va judeca, rânduindu-ne răsplata cuvenită. Dar legătura celor morţi cu cei vii nu încetează, ci ea se menţine prin rugăciune neîncetată pe care Biserica o face pentru sufletele răposaţilor, păstrând comuniunea de iubire şi nădăjduind în învierea tuturor la sfârşitul veacurilor. Când un creştin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de derută, întrucât apar păreri şi tradiţii diferite în legătură cu datinile ce înconjoară ceremonia înmormântării. Pentru a evita atât confuziile, dar şi superstiţiile şi datinile fără sens ori care nu au legătură cu credinţa creştină ortodoxă, am însemnat cele ce urmează, folosind lucrările menţionate în bibliografia de la sfârşit, încercând astfel să sprijinim familia decedatului. Povăţuirile au mai mult caracter practic, întrucât nu ne-am propus - şi nici nu este cazul - o abordare teologică a morţii şi ceremonialului înmormântării. Ce trebuie să facem? Moartea unuia dintre" creştini este, fireşte, prilej de îndurerare şi de întristare. Când se întâmplă decesul, familia trebuie să anunţe preotul parohiei din care decedatul face parte, solicitând slujitorului bisericesc toate informaţiile necesare. Preotul este cea mai autorizată persoană la care membrii familiei trebuie să apeleze. Astfel şi preotul îşi ia măsurile cuvenite pentru a împlini cum se cuvine slujbele de pomenire şi înmormântare. De la biserică se vor solicita un sfeşnic, lumânări, tămâie, cărbune pentru ars tămâia, toiagul (o lumânare mare de ceară curată în formă de colac), o cruce (de obicei din ceară sau din lemn), o icoană. De asemenea, se fixează cu preotul data şi ora înmormântării şi orele potrivite pentru slujbele de seară, premergătoare înmormântării (cina sau stâlpii). Clopotarul bisericii, la soroacele cunoscute, va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti şi celorlalţi membri ai parohiei că unul dintre ei a plecat pe calea veşniciei, îndemnându-i să se roage pentru acesta". Trupul mortului este spălat (scăldat) cu apă curată, care aminteşte de apa botezului prin care cel răposat a devenit membru al Bisericii, este stropit cu agheasmă şi îmbrăcat apoi cu haine noi şi curate (asemenea Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care a fost înfăşurat într-un giulgiu nou şi închipuind veşmântul cel nou al nestricăciunii, cu care vom învia la ziua judecăţii) şi este pus în sicriu, cu privirea spre răsărit (întrucât de acolo va veni Hristos la învierea tuturor). Pe piept i se pune o icoană sfinţită (pentru a arăta că respectivul creştin îşi dă duhul întru Hristos) şi lângă mâinile care stau încrucişate pe piept (dreapta peste stânga, simbolizând rugăciune şi iertare), toiagul care se aprinde atunci când preotul slujeşte. În mâini se pune crucea din ceară sau lemn. Trupul e acoperit apoi cu o pânză albă, arătând că răposatul se află sub acoperământul lui Hristos. La căpătâiul mortului se aşează sfeşnicul în care rudele şi cunoscuţii care vin până la înmormântare aprind lumânări, rostind rugăciunea scurtă ,,Dumnezeu să-l (sau s-o) ierte!" Atât lumânările care se aprind în sfeşnic ori se ţin în mâini de către cei prezenţi, în timpul slujbei, ca şi toiagul care arde pe pieptul mortului simbolizează candelele aprinse ori lumina faptelor bune cu care creştinul va întâmpina pe Hristos la Judecata de apoi. Lumânarea este şi călăuza sufletului pe calea spre veşnicie, risipind întunericul morţii şi apropiindu-se de Hristos care a spus: "Eu sunt lumina vieţii: cel ce-Mi urmează Mie, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (Evanghelia după Ioan 8, 12). Deasupra uşii de la intrarea în casă se aşează o pânză de doliu (de culoare neagră) care rămâne acolo până la pomenirea de 40 de zile. DE REŢINUT!!!!: - Nu este potrivit şi nici îngăduit ca pe icoană ori pe trupul mortului să se aşeze bani de către rude şi cunoscuţi. Cei care doresc să sprijine băneşte familia îndoliată pot să o facă punând banii pe o tavă care se poate aşeza lângă sicriu ori în altă parte a casei. - Nu este de nici un folos pentru suflet să se pună în buzunarul hainei mortului bani (motivându-se că „să plătească vămile cu ei”), ac, aţă, pieptene, verighetă pe deget, ceas la mână, tăierea sau vopsitul unghiilor, rujatul, fardatul. Toate aceste lucruri îl îngreunează foarte mult pe suflet şi nu-i fac decât rău. Banii şi lucrurile de valoare pe care vor să le îngroape e mai bine să le dea de pomană. Fardurile, rujatul şi celelalte sunt obiceiuri păgâneşti, pentru care vor suferi şi cei ce îl împodobesc pe mort cu astfel de lucruri deoarece fac mare păcat. Din religiile păgâne au pătruns în creştinism unele obiceiuri, fără a avea o logică sau chiar o simplă explicaţie. În antichitate se puneau morţilor toate cele necesare vieţii, iar la unele triburi se omora soţia şi se îngropa cu soţul ei. Iisus a venit să schimbe aceste obiceiuri. EI a fost pus în groapă învelit într-o pânză mare şi una mică - giulgiurile - fără oglindă sau piepten sau alte obiecte, şi a înviat. Nu-i împovăraţi pe morţi cu tot felul de obiecte că nu au nevoie de ele. Şi nici să nu le puneţi bani în buzunare, căci mai de folos este a le face pomeni din acei bani, iar vămile judecăţii lui Dumnezeu nu se pot plăti cu bani, ci eventual cu faptele bune săvârşite în această viaţă. - Rudele apropiate ale decedatului poartă pe reverul hainelor o panglică mică de culoare neagră, numită doliu. De regulă, acest doliu se poartă 40 de zile. În semn de întristare, bărbăţii nu se bărbieresc până la pomenirea de 40 zile. Hainele de ceremonie ale celorlalţi trebuie să evite culorile vii, ţipătoare, nepotrivite cu sobrietatea momentului. - De la moarte până la înmormântare salutăm pe membrii familiei (când mergem la casa celui decedat ori când plecăm de acolo, precum şi la biserică, cu ocazia slujbei înmormântării) cu cuvintele "Dumnezeu să-l ierte sau, dacă este femeie, „Dumnezeu s-o ierte!" Acelaşi este salutul cu care ne adresăm şi cunoscuţilor sau străinilor pe care-i găsim adunaţi lângă trupul răposatului. Aceste cuvinte de salut înlocuiesc pe cele de bună dimineaţa, bună ziua, bună seara, la revedere, noapte bună! etc., care nu se folosesc în astfel de momente. - Nu este obligatoriu ca înmormântarea sa aibă loc în a treia zi de la deces, ci se poate şi mai devreme. Uneori, mai ales atunci când există riscuri majore ca mortul să miroasă, chiar se recomandă aceasta. Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)

Pagini: << 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 >> Sari la pagina:

| Varianta pentru tiparire a topicului Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Username:
Parola:

Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Horoscop 05 martie 2026

GlumÄ sau posibilÄ ranÄ? Cum deosebeČ™ti tachinarea sÄnÄtoasÄ de...

Cum Ă®Č›i poČ›i creČ™te Č™ansele de a rÄmĂ˘ne Ă®nsÄrcinatÄ

GlumÄ sau posibilÄ ranÄ? Cum deosebeČ™ti tachinarea sÄnÄtoasÄ de...

Cum Ă®Č›i poČ›i creČ™te Č™ansele de a rÄmĂ˘ne Ă®nsÄrcinatÄ