Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Parintele Arsenie Papacioc - Ati auzit de iad, dar nu-l cunoasteti


Parintele Arsenie Papacioc este considerat cel mai mare duhovnic roman in viata. A facut parte din “generatia de aur” a teologilor romani, a fost prigonit si inchis de comunisti. A stat in pustie cu parintele Cleopa. Din anul 1976 este duhovnicul Manastirii “Sfanta Maria” - Techirghiol.

Desi are 91 de ani, desi chinuit de boli trupesti, parintele inca mai slujeste. Cand am poposit la Techirghiol, parintele era treaz inca de la ora 4.00 dimineata, iar la ora 5.00 era deja in altar. A slujit Sfanta Liturghie si apoi pomenirea mortilor. Pe la ora 11.30 a mers la chilie sprijinit de bratul unei maici, caci nu se mai poate deplasa singur. Pentru a-si imparti putinul timp celor care se inghesuie la usa sa, a renuntat sa mai manance. A primit in chilia sa doua femei, venite sa-i ceara sfatul. Una dintre ele ne-a marturisit ca fiul ei de 29 de ani are un chist undeva la plamani si ca medicii nu i-au dat mari sanse de supravietuire. Parintele i-a spus insa ca va scapa cu zile. Oamenii spun ca duhovnicul este vazator cu duhul.

Am intrat si noi pentru a-i oferi cateva exemplare din “Lumina”. A primit ziarul cu bucurie si ne-a binecuvantat. Am fost invitati in biserica, acolo unde parintele ne-a vorbit despre ceea ce trebuie sa facem pentru a ne mantui. La final a pastrat pret de cateva clipe un moment de tacere, apoi a spus: “Asa-i ca e greu cand taci, dar sa nu taci, sa vorbesti tacand!”. A iesit din biserica sprijinit de acelasi brat. S-a oprit in pridvor si ne-a rugat: “O rugaminte mare, dar e greu daca nu se implineste - sarutati pe Sfanta Parascheva si din partea mea”.

Din invataturile parintelui Arsenie

“M-am uitat la voi sa va vad figurile, doar, doar, in felul asta as putea sa va vad si inimile. Faptul ca va aflati aici da de inteles ca va preocupa problema mantuirii, dar mai rational. As vrea sa discutam despre ceva care sa va puna in miscare. Nu teorie, tipic, tipic, si la inima, nimic. Trebuie sa zbori cu amandoua aripile, vertical, fara cea mai mica abatere. Pentru ceea ce a facut Hristos pentru noi, nu e permisa nici cea mai mica abatere. Iar daca se intampla, sa fie fara voia noastra, sa cautam duhovnicul si sa ne dezlegam. Pentru ca nici o nenorocire nu inseamna ceva, daca credinta ramane in picioare. Cel mai mare castig al Satanei este descurajarea noastra in urma unor caderi, slabiciuni. Dragii mei, nu se ajunge sa strabati distante decat pas cu pas, dar sigur. Nu va intreb daca ati auzit de iad. Ati auzit, dar nu-l cunoasteti! Apucati-va de acum de a cunoaste mai intai Raiul. Va cunoasteti dupa identitatea din buletin, dar nu va cunoasteti inimile, posibilitatile.

Dumnezeu ne-a creat numai pentru El

Dragii mei, fiinta omeneasca este cu totul superioara intregii creatii. Umanitatea e superioara ingerilor. Dumnezeu a creat ingerii cu o mare misiune. Ei pot mult, pentru ca sunt curati. Dumnezeu ne-a creat singur, numai pentru El. Nu pentru altceva, cu nici un chip! Ne-a creat ca sa fim impreuna cu El in vecii vecilor, iar pentru asa ceva ne-a creat liberi, dar ne-a asortat, ne-a dat inger pazitor, pe care l-ati uitat! Dar n-ati simtit pe dracul pe spinare ca sa vedeti cat de important e ingerul pazitor impotriva lui. Se spune ca este cu neputinta sa nu mori daca vezi un inger in adevarata lui lumina. Ingerul asta are o misiune grozav de importanta. Toate gandurile si cuvintele tale spre Dumnezeire sunt duse de inger la Dumnezeu.

Nu exista pacat mic

La o conferinta, primeam bilete. Si-mi zice unul ca el are un pacat mic. Dar eu cunosc un pacat si mai mic decat al lui. Adam n-a facut altceva, decat a muscat dintr-un mar. N-a fost impotriva lui Dumnezeu, nu s-a indoit de existenta puterii divine, dar n-a ascultat. Si a rasturnat cerul si pamantul. Nu exista pacat mic! A trebuit sa vina Hristos sa salveze fiinta omeneasca. Si ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam! Ne-a dat putinta de a ne indumnezei. Noi, niste fiinte in dimensiunea in care suntem, avem puteri divine! Avem o animalitate in noi si unde inceteaza animalitatea incepe omul. Pana cand, va intrebati, dam voie animalului astuia din noi sa lucreze?

Moartea nu vine sa-i faci o cafea

In viata mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Tipete grozave, vedeau dracii, vedeau pacatele exact cum le-au facut! Nu se puteau salva, ca moartea nu vine sa-i faci o cafea! Vine sa te ia. Te duce unde-s faptele, nu discuta. Si toti acestia doreau sa mai traiasca o zi. Ziceti ca-i putin… dar sa vedeti, cand se opreste rasuflarea, ce importanta e o clipa. Justitia divina e incadrata de marea iubire divina, si ne iarta cu o suspinare. Asta m-a facut sa spun ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Si un mare traitor a zis ca aceasta clipa e mai mult decat cosul cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inima sincera, si nu mii de rugaciuni. Vrea inima noastra. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca sa ne salvam. Ne-a suferit, ne-a ingaduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu - ne tine o viata intreaga! Daca am gasi cu putinta sa intrebam pe cei de sus - ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: timp, putin timp, petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca sa luptam, ca harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou.

Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti

A iubi vrajmasii e o porunca, nu un sfat! Eu, care stau de vorba cu multa lume, am simtit ca-mi spun - parinte, pana aici! Fac orice, 1.000 de metanii pe zi, dar sa nu-mi spui sa-mi iubesc dusmanii. Vedeti ghearele dracesti care stapanesc pe fiecare? Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti, si nu mai esti in balta, ci pe treapta. Sa facem putina cantareala negustoreasca... Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusa de duhovnici sau parinti in educatia religioasa. Iadul e o mare realitate! Si daca nu ierti, mergi in focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decat focul de aici, si-i fara lumina. Nu te vezi cu cineva! Si nu stai acolo un timp, ci o vesnicie! Dati-va seama, ingrozitor! Pentru ca nu numai suferinta fizica te macina, ci si faptul ca esti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe vesnicie. Te ingrozeste vesnicia asta, mai fratilor! Te plictisesc de multe ori chiar niste bunatati, ca te saturi de ele.

40 de ani erau un timp si nu o vesnicie

Unui oarecare ins i s-au descoperit suferintele din iad. Pana la glezne era unul in foc si tipa groaznic. Si l-a intrebat asta - de ce tipi asa? Pentru ca vesnic sunt in focul asta! Si a mers de a dat de altul care era in foc pana la gat; dar asta se bucura din cand in cand. Si a spus: cu mult mai mult sunt in foc decat altii, dar ma bucur cand se mai face cate unul din neamul meu preot, si peste 40 de ani ma scoate de aici. Vedeti, psihologic, 40 de ani erau un timp si nu o vesnicie. Era fericit pentru ca avea o nadejde.

Fratilor, la judecata vom fi intrebati: de ce n-ai iubit? Pentru ca am dusmanit, pentru ca am vorbit de rau, pentru ca am ucis! Luptati, de ce nu vreti sa cereti harul lui Dumnezeu? Cand vin ispite de tot felul, strigati la Hristos: Doamne Iisuse, Doamne Iisuse! Nu stati in virtutea inertiei, traiti fiecare moment. E greu, dar Dumnezeu va intelege, vrea sa va ajute. Ne urmareste pentru ca ne iubeste. Hai sa ne iubim!”

Nu fa cruce cantand ca la mandolina!

Atunci cand facem crucea ne plecam Sfintei Treimi. Cand ridici mana la frunte, toata inaltimea, Tatal, apoi, toata adancimea, Fiul si duci la umeri, toata latimea, Sfantul Duh. De aceea fuge dracul de cruce! Dar daca o faci asa, ca si cum ai canta la mandolina, atunci nu stiu care draci vor mai fugi, mai mult ii incurajezi.


de Monica DUMITRESCU

Sursa: Ziarul Lumina

iad , nu ! sheol , da!...dar nu-i tot una.

De la: eugenb, la data 2009-02-19 12:49:42

De la: Jesus_my_Brother, la data 2009-01-09 21:31:43 Inchinare la icoane+Statuii+persoane vii ori moarte (moaste) = Inchinare la draci!!1

O mentionare din biblie,sub forma de introducere,in vederea luminarii mintii,pentru a vedea ca doar de Isus prin Duhul Lui cel Sfant avem nevoie pentru a ajunge in Paradis(Rai) la Tatal Ceresc Dumnezeu!

Sa nu va numiti Dascali,caci Unul singur este Dascalul vostru:Cristosul.Matei cap 23 vers 10.

Si Tata sa nu numiti pe nimeni pe pamant;pentru ca Unul singur este Tatal vostru:Acela care este in ceruri.Matei cap 23 vers 9.

Afirmatie inexacta :
Iisus se adreseaza catre "fariseii" si nu la lumea "de rand".
Se nu se mai numeasca "Dascali" ("Rabii"), ca doar unul poate sa fie numit asa ("Cristosul").
Mai multa atentie, va rog ...

GRESIT, ISUS SA ADRESAT APOSTOLILOR. MAI CITESTE ODATA VERSETELE.

Cititi cu atentie MAtei 23.

Atunci Isus le-a vorbit mulþimilor ºi discipolilor sãi, zicând: 2 „Scribii ºi fariseii s-au aºezat pe scaunul lui Moise. 3 De aceea, tot ce vã spun ei faceþi ºi respectaþi, dar nu faceþi dupã faptele lor, cãci ei zic, dar nu fac. 4 Ei leagã sarcini grele ºi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nu vor sã le clinteascã nici mãcar cu degetul. 5 Toate lucrãrile pe care le fac, le fac ca sã fie vãzuþi de oameni, cãci îºi mãresc filacteriile ºi îºi lungesc franjurii veºmintelor. 6 Le place locul de seamã la cinã, le plac scaunele din faþã în sinagogi, 7 saluturile în pieþe ºi sã fie numiþi Rabi de oameni. 8 Dar voi sã nu vã numiþi Rabi, fiindcã unul singur este învãþãtorul vostru, în timp ce voi toþi sunteþi fraþi. 9 Mai mult decât atât, sã nu numiþi tatã al vostru pe nimeni pe pãmânt, cãci unul singur este Tatãl vostru, Cel ceresc. 10 ªi sã nu vã numiþi «conducãtori», pentru cã unul singur este Conducãtorul vostru, Cristosul. 11 Cel mai mare dintre voi sã fie slujitorul vostru. 12 Cine se înalþã va fi umilit ºi cine se umileºte va fi înãlþat.



Apropo, Traducerea Lumii Noi a Bibliei pe caare o am si eu, se afla pe siteul asta doar k pe site e in engleza, dar eu o am si in romana. www.watchtower.org

De la: funnymoon, la data 2009-02-19 23:25:51Parintele Arsenie Papacioc - Ati auzit de iad, dar nu-l cunoasteti


In viata mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Tipete grozave, vedeau dracii, vedeau pacatele exact cum le-au facut! Nu se puteau salva, ca moartea nu vine sa-i faci o cafea! Vine sa te ia. Te duce unde-s faptele, nu discuta. Si toti acestia doreau sa mai traiasca o zi. Ziceti ca-i putin… dar sa vedeti, cand se opreste rasuflarea, ce importanta e o clipa. Justitia divina e incadrata de marea iubire divina, si ne iarta cu o suspinare. Asta m-a facut sa spun ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Si un mare traitor a zis ca aceasta clipa e mai mult decat cosul cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inima sincera, si nu mii de rugaciuni. Vrea inima noastra. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca sa ne salvam. Ne-a suferit, ne-a ingaduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu - ne tine o viata intreaga! Daca am gasi cu putinta sa intrebam pe cei de sus - ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: timp, putin timp, petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca sa luptam, ca harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou.[quote]

Impresionant fiecare cuvant.

Este elegant ca atunci cand ai o discutie cu cineva sa te prezinti. Nu vad nimic rusinos in a spune carui cult apartii, in ce crezi; suntem pe un forum, o lume virtuala; nu o sa va omoare nimeni cu pietre. Treziti-va putin la realitate: suntem nikname-uri aici, nu persoane! sprijinim idei, ne identificam cu idei, ne clarificam, poate, propiile noastre idei. Nu va arata nimeni cu degetul pe strada dupa aceea: uite-l, ba, pe ala... penticostalul! Wake up!

Revenind la forum:
Noi am spus: suntem ortodocsi si in ce credem. Eu nu inteleg de ce un penticostal, de exemplu, se oftica daca un ortodox spune ca este eretic?! De ce un budhist se supara ca este numit pagan?!

As fi curioasa sa vad daca exista la penticostali notiunea de erezie, dar pana acum niciun "neoprotestant" nu a spus nimic despre ce inseamna erezia din punctul lor de vedere. In ortodoxie exista notiunea de erezie.
Exista si notiunea de paganism, dar iarasi nu am vazut niciun budhist sa spuna cum sunt privite, din interior, celelalte religii printre care si crestinismul.
Daca noi ca ortodocsi, aducem in discutie si alte aspecte ale invataturii ortodoxe, nu inteleg de ce ceilalti nu o fac. Bine, daca ar avea curajul sa spuna: asta sunt eu, in asta cred, asta invatam noi la adunarile noastre, probabil ca am avea intr-adevar un dialog constructiv, dar asa... nu e decat o tendinta generala de a te lua de ortodocsi pentru ca spun aia sau aia.

Sincer, ce e aiureala asta cu "neoprotestantii"?! Chiar nu au curajul sa spuna: eu sunt baptist, eu sunt penticostal, eu sunt adventist eu sunt eu sunt...Credinta mea ca baptist despre Iisus Hristos este, a mea este astalalta etc... Se posteaza mesaje despre de ce e de rahat ortodoxia, dar nu am vazut inca mesaje in care sa inteleg de ce e bun baptismul sau adeventismul. Chiar eram curioasa sa aflu de ce este mai bun unul in defavoarea celuilalt, ce aduce nou! Abia apoi urma sa ne intrebam daca acel nou este si bun sau nu.

Nu am vazut ortodocsi care sa sara sa dea cu Biblia in cap unui ateu, cel putin nu pe acest topic! Sa spui de ce nu crezi in Dumnezeu, este una, dar sa spui "cei care cred in Dumnezeu sunt indoctrinati", este altceva si nu e deloc onorant.

Despre Sfanta Spovedanie


Sf. Spovedanie, numita si Sf. Marturisire sau Pocainta, e una din cele 7 Sf. Taine ale Bisericii Domnului Hristos, importanta pentru mantuire ca si Sf. Botez. Sf. Botez spala si iarta pacatul stramosesc si toate pacatele personale facute de la nastere si pana la Botez; iar Taina Marturisirii dezleaga si iarta toate pacatele facute de la Botez si de la ultima spovedanie, pana in clipa marturisirii. De aceea Sf. Spovedanie se mai numeste si „al doilea botez“, dupa randuiala tainelor crestinesti (vezi Molitfelnicul).

Sfanta Taina a Pocaintei este intemeiata de Mantuitorul Hristos dupa Invierea Sa din morti, cand, aratandu-Se ucenicilor si sufland asupra lor, le-a zis: „Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute“ (Ioan 20, 21-23). Iar altadata a zis tot celor 12: „Oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in ceruri, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri“ (Matei 18, 18).


Puterea iertarii pacatelor o are numai Atotputernicul Dumnezeu; dar cum Dumnezeu-Omul Iisus Hristos (Care a iertat pacatele multor caiti, cat a fost pe pamant), la 40 de zile dupa Invierea Sa, urma sa Se inalte cu trupul indumnezeit la ceruri, a investit cu aceasta dumnezeiasca putere pe sfintii Sai ucenici si apostoli, si prin ei, peste veacuri, pe arhierei si preoti, care au primit harul transmis prin succesiune, prin punerea mainilor, de la Sf. Apostoli. De la caderea din har prin pacatul stramosesc a protoparintilor nostri, fiind noi inclinati spre rau si ispititi de cel viclean, ca sa nu ne lase orfani de prezenta si harurile Sale, inainte de inaltarea Sa la cer, Domnul le-a incredintat Sf. Apostoli si urmasilor acestora cheile Imparatiei cerurilor, adica puterea de a lega si dezlega si puterea sfintitoare de a preface din paine si vin, la Jertfa Sf. Liturghii, in Sfant Trupul si Sangele Domnului Iisus, cu care impartasindu-ne cu vrednicie, sa-L avem mereu cu noi si in noi.

Faptul ca, prin Taina Pocaintei, Dumnezeu ne-a rezervat posibilitatea indreptarii si iertarii pacatelor si ratacirilor noastre este o sublima dovada a marii iubiri a lui Dumnezeu pentru noi, caci „inima infranta si smerita nu o va urgisi“ si „nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu“.

Spovedania, ca si postul, a fost necesara de la inceputul neamului omenesc, din rai. Dupa ce, mancand din pomul oprit, Adam si Eva s-au rusinat, s-au acoperit cu frunze si s-au ascuns printre pomii raiului, la glasul lui Dumnezeu („Adame, unde esti?“), Adam a raspuns: „Am auzit glasul Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns“. Si i-a zis Dumnezeu: „Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?“. Dumnezeu a vrut sa-l ajute prin intrebari (ca si duhovnicul pe credincios, la spovedanie), sa se spovedeasca si sa se caiasca, dar ei, aruncand vina unul pe altul si graind cu viclesug, au fost mai degraba si mai aspru pedepsiti, dar oarecum si mangaiati prin nadejdea profetiei ca Eva va zdrobi capul sarpelui...

Sa nu creada cineva ca, pentru a se pocai, trebuie sa treaca la secta pocaitilor. Doamne fereste! Aceia nu sunt pocaiti, ci rataciti. Sf. Taina a Pocaintei o are numai Biserica, prin urmasii Apostolilor, care sunt arhiereii si preotii. In Taina Pocaintei nu preotul iarta prin puterea sa pacatele penitentului, ci harul lui Dumnezeu, prin mijlocirea preotului, el fiind numai un administrator al acestui har; caci doar este auzit zicand: „... iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele tale“. „Al preotului este numai a deschide gura, iar restul harul le lucreaza“, zice Sf. Ioan Gura de Aur. In greaca, pocainta se cheama metanoia, iar pe romaneste cuvantul acesta inseamna „prefacere“, „schimbare“, „innoire“. Acest lucru il asteapta bunul Dumnezeu de la noi cand ne marturisim/pocaim.

Ca sa primim cu adevarat iertarea pacatelor, marturisirea sau spovedania trebuie facuta astfel:

1) Sa fie completa, adica sa cuprinda toate pacatele savarsite de la ultima spovedanie si sa nu se ascunda nimic din cele faptuite, nici sa fie spuse cu jumatati de masura, cu ezitare, ci complet, pe sleau.

2) Spovedania sa fie sincera si facuta de bunavoie, sa o simti ca pe o necesitate, ca pe o foame a sufletului tau.

3) Spovedania trebuie sa fie secreta, facuta in taina, adica individuala, iar nu colectiva.

4) Spovedania trebuie facuta cu umilinta si cu zdrobire de inima, adica sa ne caim, sa ne para rau pentru pacatele savarsite si sa dorim sincer a nu le mai face. Simpla marturisire superficiala sau insirare a pacatelor, fara pocainta adevarata si fara hotarare de indreptare, nu aduce iertarea pacatelor, caci zice Domnul: „De nu va veti pocai, toti veti pieri la fel“ (Luca 13, 5).

Idealul este ca, de nu se va putea indrepta total dintr-o data, cel putin sa se vada sincera buna-intentie, adica de la o marturisire pana la cealalta crestinul sa se osteneasca a-si indrepta cat mai mult posibil viata, desavarsindu-se in virtute; caci, atentie: fara indreptare, nu este iertare. Acum, daca marturisirea a intrunit aceste conditii, urmeaza punctul culminant (5), cand preotul duhovnic, cu epitrahirul si mainile pe capul penitentului, rosteste formula dezlegarii pacatelor; cel mai fericit moment, de usurare si bucurie sufleteasca. Apoi duhovnicul, de la caz la caz, uneori da si un canon de facut, care poate sa se refere, de exemplu, la rugaciuni mai multe cu staruinta si evlavie, citiri de carti sfinte, metanii, zile de post cu ajunare, fapte de milostenie etc., cel mai aspru canon fiind oprirea pentru un anumit timp de la Sf. Impartasanie; de obicei, pana ce crestinul se indreapta, pana ce duhovnicul constata ca s-a vindecat rana pacatului; iar pentru anumite pacate grele - strigatoare la cer - ca avorturile, canonul (ispasirea) dureaza mai multi ani. Epitimiile (adica certarea sau canonul) nu sunt un scop in sine, nu urmaresc pedepsirea pacatosului, ci ispasirea pacatelor si indreptarea acestuia; ele sunt ajutoare, exercitii de intarire in virtute si de indepartare de la pacat. Rusinea n-are ce cauta in momentul spovedaniei; ca zice Sf. Ioan Gura de Aur: „Diavolul are, intre altele, si viclesugul acesta, ca ia omului rusinea cand vrea sa savarseasca pacatul si i-o aduce inapoi cand vrea sa-l spovedeasca“, ca sa-l tina tot in stapanirea lui.

Despre spovedanie s-ar putea adauga inca multa invatatura, care nu poate fi insa cuprinsa intr-un singur articol. Doar atat vreau sa mai amintesc: daca oamenii si-ar da seama de valoarea Sf. Spovedanii si ar practica-o din convingere si cu deplina credinta, n-ar mai ajunge atatia in spitalele de psihiatrie, sau chiar la disperare si sinucidere. Ar fi mai multa pace si liniste in suflete, in familii, intre oameni si in toata lumea.



Arhim. Gavriil Stoica, Sfanta Manastire Zamfira

sursa forum crestinortodox.ro

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-02-19 14:17:29ce facea psalmistul tine de o alta religie....este religia iudaica.....ortodoxia nu accepta in biserici instrumente muzicale.....tine de sfanta traditie...pe kr voi nu o aveti ...fapt pentru kr acceptati orice inovatie aiurea......

Ioana, cred cã faci o confuzie.

Psalmii sunt scripturi vechi-testamentale. Ei nu aparþin exclusiv iudaismului, ci deopotrivã ºi creºtinismului. Indiferent de tradiþiile muzicale sau liturgice pe care le-am dezvoltat, Psalmii ºi muzica vechi-testamentalã nu trebuie limitate la iudaism. Numai Marcion a cãutat sã scoatã din scripturi Vechiul Testament, însã biserica a respins canonul acestuia.

Noi trebuie sã recunoaºtem Psalmilor insuflarea pe care Iisus însuºi ºi apostolul Pavel le-o atribuiau alãturi de cea a întregii scripturi vechi-testamentale. Cartea Psalmilor este deci Cuvântul lui Dumnezeu în aceiaºi mãsurã cu ºi nu inferioarã evangheliilor sau epistolelor.

Muzica vechi-testamentalã este un subiect fascinant (cel puþin pentru mine). Eu cred cã meritã studiat cu atenþie nu doar ca pe o relicvã istoricã, ci ca pe un fenomen duhovnicesc cãlãuzitor ºi inspiraþional în închinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. Psalmii sunt totodatã ºi expresii foarte vii ale stãrilor sufleteºti (extaz, suferinþã, pãrãsire, etc.), iar muzica este un vehicul foarte important pentru a transmite aceste stãri.

Gândeºte-te la faptul cã muzica vechi-testamentalã este menþionatã în contextul praznicelor rânduite de Dumnezeu. În Amos 6.5 sau Isaia 5.12 ni se spune cã jertfele erau însoþite de cântece. Întoarcerea biruitoare de pe câmpul de luptã era marcatã prin exuberanþã muzicalã ºi dansul femeilor tinere (Judecãtori 9.34, I Samuel 18.6). La fel ºi sãrbãtoarea strângerii recoltei (Judecãtori 9.27, 21.21), înscãunarea ºi nunta împãraþilor (I Regi 1.40; Psalmi 45.9) sau sãrbãtorile în familie (Genesa 31.27). Toate acestea erau acompaniate de o muzicã plãcutã înaintea lui Dumenzeu.

David, dupã cum probabil ºtii, cânta din instrumente asemãnãtoare fluierului ºi harpei de astãzi. Manifestãrile exuberante ale profeþilor vechi-testamentali includeau muzicã ºi dans (I Samuel 10.5, 10; 19.20). Elisei chiar are un moment de inspiraþie profeticã în timp ce cânta la harpã (II Regi 3.15). Acestea sunt doar câteva exemple. Mai amintesc în treacãt slujba cântãreþilor în timpul celui de-al doilea templu ºi rãspunsul adunãrii în Psalmi (Amin, Aleluia, Cãci îndurarea lui þine în veac, etc).

Dar cel mai important lucru care ar trebui sã ne apropie de Psalmi este faptul cã Iisus însuºi (împreunã cu ucenicii sãi) aveau obiceiul sã cânte psalmi (Marcu 14.26). Mai mult. Iisus a recitat din Cartea Psalmilor mai mult decât din toate celelalte scripturi. Maria ºi Elisaveta cântau psalmi, iar Pavel ºi-a formulat doxologiile cu cuvinte din psalmi.

Nu poþi spune cã psalmii aparþin exclusiv altei religii!

De la: eugenb, la data 2009-02-19 21:57:02

De la: balabanandrei, la data 2009-02-19 16:58:56Maria nu e nimeni obsedat. Eugen posteaza in a fi ortodox, si nu e (cel putin din mesajele sale asta a dedus). Asta e viclenie, un atac viclean asupra ortodoxiei! Atata tot.

[ NT ] Noul Testament
[ Rm ] Epistola cãtre Romani
[ Cap. 1 ] Salutare. Dorinþa lui Pavel de a-i vizita pe creºtinii din Roma. Puterea Evangheliei. Vinovãþia oamenilor.

18 Cãci mânia lui Dumnezeu se descoperã din cer peste toatã fãrãdelegea ºi nedreptatea oamenilor care þin adevãrul în robia nedreptãþii.
Ef 5:6 Col 3:6 2Tes 2:12

>

Va invit Domnule user "balanandrei" sa cititi si sa va straduiti sa intelegeti ce "adevar" ascunde acest verset. Si numai dupa ce o sa-l intelegeti cu adevarat sa faceti aprecieri despre oameni ce nu ii cunosti decat prin cateva randuri. Poate veti afla la ce "robie a nedreptatii" ma refer. Fiind un "adevarat aparator al ortodoxiei" o sa ne explicati si noua cum trebuie sa intelegem aceasta "invatatura" din Biblie. Puteti, nu-i asa ? Altfel ... degeaba va mai bag in seama ?

Va rog sa-mi demostrati ca, eu sunt un om care a "atacat viclean ortodoxia" si sunt gata sa-mi corectez atitudinea. Dar Dumneavoastra sunteti gata sa va cereti scuze public, daca se dovedeste ca nu aveti dreptate ? Cumva aveti vreo legatura cu situl sau cu administratorul sitului caruia nu i-am facut "reclama" (pozitiva - ci dimpotriva, recunosc).

Este mai usor sa arunci cu noroi in oameni decat sa-i intelegi. Pana acuma nimeni nu a apreciat ca le jignesc religia in care ei cred. Culmea este ca si cei care sunt de factura "neo" nu au avut ceva sa-mi reproseze, asa cum le-au reprosat altor forumisti care i-au luat in ras. Dumneavoastra din cateva mesaje pe care le-am avut ati putut sa ma catalogati. Interesant ! M-ati facut curios, asa ca imi permit sa va cer cateva date care sa-mi permita sa vad daca are rost sa va mai "bag in seama" sau nu. Primul ar fi ceva despre varsta (aproximativa, binenteles) si nivelul de pregatire pe care il aveti. Si desigur, de ce nivel de pregatire religios pe care il aveti. Ar mai fi si alte intrebari pe care vi le-as pune, dar pentru inceput acestea mi-ar fi de mare folos pentru aprecia (de data asta este vorba de mine) cunostintele pe care le aveti Dumneavoastra. Si, binenteles, sa nu uitati sa-mi "demonstrati" ca am "gresit" in legatura cu ortodoxia pe care o aparati. Acuze va pot aduce si eu ... dar merita ?

Dl. Eugen, ce incercati sa demonstrati?
Nu mi-o luati in nume de rau.. dar sunteti nou venit aici si nu va cunoastem.
Mesajul de mai sus l-ati adresat lui Andrei.. ati avut curiozitatea sa cititi din ce a scris el pe topicul acesta lung sau pe altele? Daca Dvs. nu faceti macar efortul de a-l citi si a-l intelege.. cu ce DREPT ii cereti sa se prezinte? Vreti sa va trimita si cv-ul? Trebuie sa se simta rusinat pt ca este tanar??? Dvs. ce faceati la varsta lui?

Acum va voi spune de ce sunteti privit cu rezerve, ca presupun ca nu va dati seama de asta:
1. TONUL revendicativ, atoatestiutor, lipsit de modestie
2. stilul de pedagog
3. puneti accentul pe FORMA, nu pe continut (gafa aceea mare de petopicul cu venirea.. nu o voi relua aici)
4. ..dar nu ma pot abtine, scuze si postez ce am citit pe dervent:
"Mesajul ei suprem este acela de a înfãþiºa misterul hristologic în toatã amploarea ºi profunzimea lui, misterul prin care Logosul (Cuvântul) întrupat, El Însuºi Dumnezeu, le descoperã oamenilor pe Dumnezeu-Cel-Nevãzut, le aduce Lumina ºi Viaþa, le asigurã cunoaºterea ºi comuniunea lui Dumnezeu prin cunoaºterea ºi comuniunea intimã cu Iisus Hristos."
reiau: El insusi Dumnezeu!!!

Deci daca intradevar dervent ar fi fost sursa dvs, nu ati fi postat grosolania aceea pe celalalt topic.

5. o mica rautate (stiu, nu exista pacate "mici"), dar m-a amuzat mult, si acum rad:
"Este interesant ce spuneti "adipopa", dar pentru neclaritati va recomand sa intrati pe situl.." = in traducere aproximativa: (nu inteleg nimic)

Pai de Adi Popa v-ati gasit sa va luati? Sa va trimita si el CV-ul ca sa vedeti daca e demn de bagat in seama?
(si nici Andu n-a scapat de sfaturi!! Credeti ca Andu nu are discernamant?!!)

Ai dreptate Irina ca este foarte emotionant discursul parintelui Arsenie Papacioc; emotionant prin claritate, prin puterea de esentializare, dar si pentru ca iti merge din minte direct in suflet. Cat timp romanii vor mai avea mari duhovnici, inca va fi bine.

Adipopa, Ioana spunea " ce facea psalmistul". Ioana, ca fiica de preot ortodox, sunt sigura ca acorda aceeasi importanta psalmilor ca si Biserica Ortodoxa si ca nu ii considera apartinand altei religii; Psaltirea ( Cartea Psalmilor) apare in Sfanta Scriptura, psalmii apar in rugaciuni (primul exemplu care imi vine in cap este rugaciunea inainte de a merge la Sfanta Spovedanie).

Ioana spunea totusi foarte clar ca Biserica Ortodoxa nu accepta instrumentele muzicale in Biserica, nu Psalmii...Dupa cum bine stii, singurul instrument muzical acceptat este : propria voce. Si mi se pare foarte frumos sa iti "canti" credinta neacompaniat de niciun instrument. Foarte foarte frumos. De altfel, este si dificil ca o muzica sa sune bine cand este strict vocala; si totusi, este impresionata muzica bizantina. Desi poate ca o sa para amuzant unora, dar este impresionant si cand, in Biserica fiind, il auzi pe cel de langa tine cantand; poate ca nu are o voce "impetuoasa", dar canta pe masura posibilitatilor lui. Frumusetea acestui "gen" de muzica vine din credinta care-l face pe om sa cante, nu din armoniile in fa major ale unei chitari.

Eu imi doresc, daca se poate, sa inteleg si sa stiu mai multe despre vocile pe care canta un preot. Chiar nu am habar despre asta, doar stiu ca sunt diferite. Poate, ma ajuta chiar Ioana sa aflu mai multe.

Tu crezi ca Iisus canta la psalteiron?!

.

adipopa...ai dreptate in legatura cu psalmii...insa BOR nu accepta niciun fel de instrumente muzicale in biserica.....psalmii trebuie cititi ,nu cantati la harfa....

eugen...in primul rand biserik ortodoxa nu accepta decat forma *Hristos*...tu ai scris *Cristos* ceea ce este o caracteristik a celorlalte culte....
in plus ai facut niste confuzii pe topicul despre a doua venire a lui Hristos....te-ai indepartat mult de crezul oficial....si irina ti-a demonstrat in momentul in kr a postat formula crezului ....
era normal sa ne intrebam cu totii carei religii apartii tu de fapt?
ne cerem scuze dak te-am judecat gresit si tu de fapt esti ortodox...insa posteaza si tu crezul pe acest topic si recunoaste k crezi in el......

Danyberby, discuþia privind dumnezeirea Logosului întrupat în Ioan 1.1 a fost suspendatã de tine într-o manierã oarecum neonorabilã.

Þi-am explicat mai întâi cã atribuirea de dumnezeire în acest verset þine de substanþã sau esenþã (aºa cum s-a formulat ºi la Niceea) ºi nu de persoanã (aºa cum ai crezut sau ai insinuat tu). Creºtinismul istoric susþine cã Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt sunt una în esenþã (ousia) ºi trei în persoanã.

Þi-am arãtat apoi de ce nu poþi folosi argumentul gramatical bazat pe absenþa articolului hotãrât în faþa cuvântului THEOS. Am fãcut-o astfel: unu, am demonstrat cã studiul din JBL la care ai fãcut trimitere susþine acelaºi lucru pe care l-am susþinut ºi eu mai devreme, anume cã absenþa articolului hotãrât face ca accentul sã cadã pe calitatea sau natura dumnezeiascã a Logosului întrupat (evitând astfel identificarea la nivel de persoanã); doi, þi-am arãtat din traducerea Turnului de Veghe a Bibliei cã THEOS fãrã articol hotãrât este tradus 'un dumnezeu' în v. 1 ºi 'Dumnezeu' în v. 18, ceea ce invalideazã regula invocatã în v. 1; trei, am argumentat cã nici studiul din JBL nici monoteismul iudaic nu susþin traducerea 'un dumnezeu' în Ioan 1.1.

Te-aº ruga sã reciteºti postãrile anterioare asupra acestui subiect ºi sã vedem împreunã dacã putem sã ne îndreptãm spre o rezolvare (alta decât tãcerea). Nu-þi ascund faptul cã, pe tema dumnezeirii lui Iisus, aº fi interesat sã mai discutãm câteva texte importante (cum ar fi Ioan 20:28; Tit 2.13; Evrei 1.8, 9; Iuda 5). Însã nu vreau sã mergem mai departe pânã nu încheiem discuþia începutã pe Ioan 1.1...

Doamne ajutã!

Eu imi doresc, daca se poate, sa inteleg si sa stiu mai multe despre vocile pe care canta un preot. Chiar nu am habar despre asta, doar stiu ca sunt diferite. Poate, ma ajuta chiar Ioana sa aflu mai multe.


despre muzica psaltik din pakte nu stiu nici eu multe lucruri...stiu doar k sunt 8 glasuri bisericesti...la fiecare sfanta liturghie cantarile se canta pe unul dintre acele glasuri...randuiala este stabilita in tipic....eu neavand ureche muzikla absolut deloc( ) nu m-am uitat prin astfel de carti.....nici nu as fii inteles prea multe lucruri...cantarea psaltik difera foarte tare de cea liniara....sunt note diferite si alt sistem de scriere al lor....e foarte greu!!!

De la: funnymoon, la data 2009-02-20 01:50:17Adipopa, Ioana spunea " ce facea psalmistul". Ioana, ca fiica de preot ortodox, sunt sigura ca acorda aceeasi importanta psalmilor ca si Biserica Ortodoxa si ca nu ii considera apartinand altei religii; Psaltirea ( Cartea Psalmilor) apare in Sfanta Scriptura, psalmii apar in rugaciuni (primul exemplu care imi vine in cap este rugaciunea inainte de a merge la Sfanta Spovedanie).

Funnymoon, 'ceea ce fãceau' psalmistul, profetul, dansatoarele sau cântãreþii vechi-testamentali sunt noþiuni descriptive ºi nu prescriptive. Trebuia sã fi precizat asta anterior.

Dar 'ceea ce fãceau' aceºti oameni ai legãmântului (ºi modul în care fãceau ce fãceau) se constituie drept scripturã. Nu doar cuvintele psalmilor sunt scripturã, ci întreg pachetul revelaþional de exprimare a omului înaintea lui Dumnezeu. Acest pachet deci nu poate fi relegat exclusiv altei religii.

Nu cred cã distincþia ta între 'ceea ce fãceau psalmiºtii' ºi (probabil) 'conþinutul psalmilor' ajutã. Atât forma cât ºi conþinutul psalmilor sunt, pentru creºtin, scripturã inspiratã de Duhul Sfânt.

Totusi Adipopa, desi tot Vechiul Testament este revelatia primita de poporul ales, iar Sfanta Scriptura cuprinde si Vechiul Testament, nu inseamna ca traditia iudaica este pastrata in crestinism. Psalmii sunt insuflati de Duhul lui Dumnezeu, versurile sunt o dovada, dar psalmistul, in afara de a-L slavi pe Dumnezeu cantand la psalteiron, tinea si ziua de sambata spre exemplu, ori crestinii cinstesc ziua de Duminica, ziua invierii lui Iisus Hristos.


PSALMUL 2 :


1. Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat desertaciuni ?
2. Ridicatu-s-au imparatii pamantului si capeteniile s-au adunat impreuna impotriva Domnului si a Unsului Sau, zicand :
3. " Sa rupem legaturile lor si sa lepadam de la noi jugul lor ".
4. Cel Ce locuieste in ceruri va rade de dansii, si Domnul ii va batjocori pe ei !
5. Atunci va grai catre ei in urgia Lui si intru mania Lui ii va tulbura pe ei;
6. Iar Eu sunt pus imparat de El peste Sion, muntele cel sfant al Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnnul a zis catre Mine : " Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut !
8. Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta; si stapanirea Ta, marginile pamantului.
9. Paste-vei pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi ! ".
10. Si acum, imparati, intelegeti ! Invatati-va toti, care judecati pamantul !
11. Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur.
12. Luati invatatura, ca nu cumva sa Se manie Domnul si sa pieriti din calea cea dreapta, cand se va aprinde degrab mania Lui ! Fericiti toti cei ce nadajduiesc in El !

regretabila greseala, dar ..psalterion, asa este corect nu cum a aparut la mine psalteiron.

Am gasit insa un text foarte frumosm extrem de graitor. Doamne, uneori ma intreb, cum pot unii nega Sfintii Bisericii?! Ce pastori au putut grai atat de minunat ca acesti Sfinti?
iata textul:

Din Cuvantul-inainte la Psalmi al Sfantului Vasile cel Mare

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare. Ea a fost scrisa de Duhul Sfant pentru ca sa gasim in ea, intocmai ca intr-un spital sufletesc, la care sa vina toti, doctoria potrivita pentru boala fiecaruia. Caci este scris : " doctoria este aceea care va face sa inceteze suferintele cele mari ".

Intr-adevar, altceva ne invata cartile profetilor, altceva cele istorice, altceva Legea si altceva indemnurile date prin Proverbe. Cartea Psalmilor insa cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate. Ea profetizeaza cele viitoare, insemneaza fapte istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate, si la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte.

Astfel, fiindca Duhul Sfant stie ce greu este sa fim indrumati pe calea virtutii, din cauza ca noi dispretuim viata cea inalta, ca unii care suntem inclinati intotdeauna catre placere, ce a facut ? El a impreunat laolalta cu dogmele placerea cantului, pentru ca, fara de stirea noastra, odata cu bucuria si frumusetea celor auzite sa primim si folosul care rezulta din cuvintele pe care le auzim. De altfel tot asemenea fac si doctorii cei intelepti atunci cand au de dat bolnavilor doctorii amare : caci ei le amesteca mai intai cu miere si numai dupa aceea le dau celor ce nu ar putea sa le ia altfel. Deci, aceasta este cauza care a facut ca sa se ajunga si petru noi la cantarile acestea pline de armonie ale psalmilor, pentru ca cei care-i vor citi sa creada ca fac cantari, iar in realitate sa-si cultive sufletele. Caci adevarul este ca niciodata cineva nu a iesit din biserica pastrand cu usurinta in minte cuvintele apostolice sau profetice, fie ele oricat de simple, in timp ce cuvintele psalmilor le canta toti credinciosii si nu arareori s-a intamplat ca cei care din cauza maniei aratau intocmai ca fiarele salbatice, de indata ce au inceput sa cante vreun psalm, la un loc cu altii, sa se intoarca apoi de acolo cu salbaticia din suflet imblanzita, datorita cantecului.

Psalmul este linistea sufletelor, rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei si al valurilor gandurilor. El face sa slabeasca mania sufletului si infraneaza pornirea catre patimi; este tovarasul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care impaca pe cei ce-si poarta vrajmasie. Caci cine, oare, mai poate fi socotit vrajmas al altuia, atunci cand isi uneste glasul la un loc cu el, pentru a da laolalta lauda lui Dumnezeu ? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun : iubirea, facand din tovarasia laolalta a glasului un fel de trasura de unire intre oameni; adunand pe credinciosi laolalta intr-un singur glas de cor, psalmul este alungatorul demonilor, aducatorul ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru oboseala zilei, pavaza si mangaierea oamenilor credinciosi, iar pentru femeile credincioase una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile sa se arate locuite si patimile sa fie infranate. Inceput pentru incepatori, el este crestere pentru cei care propasesc pe calea virtutii si sprijin pentru cei care merg pe calea desavarsirii. Psalmul este glasul Bisericii; el inveseleste sarbatorile si face sa se nasca in inima credinciosului dorul dupa Dumnezeu. Chiar si din inimile de piatra psalmul stoarce lacrimi. El este o fapta ingereasca, o traire cereasca, o mireasma duhovniceasca. Ce poate fi mai intelept, oare, ca aceasta povata a invatatorului care ne indeamna sa cantam, pentru ca in acelasi timp sa si invatam cele ce ne sunt de folos ? Nu se intiparesc, oare, in felul acesta, in sufletele noastre si mai bine invataturile ? Caci este de stiut ca invataturile care se dau cu sila nu pot sa dainuiasca in suflete, pe cand invataturile care patrund in suflet cu placere si bucurie raman de-a pururi. Ce nu poate invata cineva din psalmi ? Maretia barbatiei, exactitatea dreptatii, insemnatatea infranarii, desavarsirea judecatii, chipul in care trebuie sa rabde si tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune. Numai aici poate sa se gaseasca teologia cea desavarsita, aici prezicerea venirii in trup a Domnului Hristos, aici amenintarea judecatii celei vesnice, aici nadejdea invierii, aici teama de iad, aici fagaduinta maririi ce ne asteapta, ca si dezvaluirea tainelor celor nepatrunse, caci toate se gasesc adunate aici, in Cartea Psalmilor, intocmai ca intr-o comoara bogata, care este pusa la indemana tuturor. Si, daca este adevarat ca exista mai multe instrumente muzicale, nu este mai putin adevarat ca profetul a armonizat cartea aceasta cu instrumentul numit psaltire, pentru ca, dupa cum se pare, el a voit sa arate cu aceasta harul Duhului Sfant care rasuna in ea, intrucat dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor venita din sus. Intr-adevar, la chitara si la lira sunetul rasuna dedesubtul locului unde sunt atinse coardele si numai psaltirea dintre toate instrumentele muzicale primeste sunetele din partea de sus a ei, indemnandu-ne cu aceasta ca si noi sa ne deprindem a cauta cele de sus si sa nu ne dedam patimior trupului, din cauza placerii ce ne-ar da-o cantecul. Dealtfel, mai cred ca cuvantul profetic, prin constructia instrumentului acestuia, a voit sa ne arate un lucru adanc si intelept, ca adica toti cei plini de grija si cu sufletele senine pot fi usor condusi pe calea care duce catre cele inalte.

sursa: www.sfaturiortodoxe.ro/psaltirea/cuvin.htm

De la: funnymoon, la data 2009-02-20 03:07:42Totusi Adipopa, desi tot Vechiul Testament este revelatia primita de poporul ales, iar Sfanta Scriptura cuprinde si Vechiul Testament, nu inseamna ca traditia iudaica este pastrata in crestinism. Psalmii sunt insuflati de Duhul lui Dumnezeu, versurile sunt o dovada, dar psalmistul, in afara de a-L slavi pe Dumnezeu cantand la psalteiron, tinea si ziua de sambata spre exemplu, ori crestinii cinstesc ziua de Duminica, ziua invierii lui Iisus Hristos.

Da. Nu cred cã poziþia noastrã vis-a-vis de Psalmi este radical diferitã (ºi aº regreta dacã cineva de pe forum rãmâne cu aceastã impresie).

Amândoi apreciem insuflarea duhovniceascã ºi autoritatea canonicã a Psalmilor. Poate cã deosebirea dintre noi este mai mult una de intensitate: eu vãd mai multã continuitate între poporul legãmântului din Vechiul Testament ºi cel al noului legãmânt din Noul Testament.

Ai întrebat anterior dacã avem vreun indiciu privind folosirea unui psalterion de cãtre Iisus. Rãspunsul cel mai sigur ar fi - nu. Totuºi, ºtim cã Isus cânta cu vocea (la unison sau eventual octavã) alãturi de ucenicii sãi. Pe lângã asta, mai avem un indiciu interesant în urmãtoarea zicere sapienþialã a lui Iisus (Luca 7.31-32 ºi paralele):

'Cu cine voi asemãna pe oamenii acestui neam? ªi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care ºed în piaþã ºi strigã unii cãtre alþii, zicând: V-am cântat din fluier ºi n-aþi jucat; v-am cântat de jale ºi n-aþi plâns.'

Deºi aceste cuvinte pot fi simple observaþii culturale (ºi de înþelepciune), faptul cã în context Iisus se comparã pe sine ºi efectul vocaþiei sale profetice/mesianice cu vocaþia profeticã a lui Ioan Botezãtorul, lasã deschisã cel puþin probabilitatea ca el însuºi sã fi folosit...fluierul.

Eugen imi cer scuze daca te-am jignit! Mesajul acela a fost incomplet. Mai jos am precizat. Daca cele afirmate de tine au fost cu intentie, atunci e viclenie. Daca au fost din nestiinta, atunci ramane nestiinta. Tu te intrebi in ce fel ai atacat ortodoxia! Prin ceea ce ai afirmat. Dintr-un mesaj anterior de-al Irinei ai sa intelegi, ca ea iti explica acolo greselile tale. Inca o data imi cer scuze!
Numai bine!

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

Despre bisericuþe:

Românul iubeºte întorsãtura, adicã inconsecvenþa în procesul lucrurilor. Cel mai mare chin pe capul lui ar fi construirea unei catedrale; tendinþa lucrurilor înspre înãlþime, ascensiunea firii e strãinã complet geniului nostru. Turnurile bisericilor româneºti nu se sprijinã în cer, aºa cum se întîmplã cu cele gotice, ci, rezemate pe corpul bisericii, ele par a fi mulþumite cã se aflã undeva, aproape de tot, un pãmînt, de care nu e bine sã te îndepãrtezi. O catedralã este un rãspuns lui Dumnezeu la toate întrebãrile care i le-a pus omului. Ea dovedeºte cã distanþa între creator ºi creaturã este departe de a fi infinitã ºi cã, la urma urmelor, ei s-ar putea întîlni vreodatã în înãlþimi. Sensul ultim al catedralei este o provocare ºi o sfruntare adresatã divinitãþii. Sînt turnuri pe care omul n-a avut curajul sã scrie: pînã cînd vei mai fi Dumnezeu, Doamne? Toate operele pe care omul le-a conceput pentru preamãrirea lui Dumnezeu sînt o dovadã a mãrimii umane, iar nu divine. Profilul unui turn pe un cer în înserãri este simbolul tragediei sau infinitului uman.
Fãcut-am multe bisericuþe în trecutul nostru, toate triste ºi mici. Improvizaþii de credinþã.

Despre þãranul român:

…De cîte ori privesc þãranul român îmi place sã vãd înscrise în cutele feþei sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt þãran mai amãrît, mai pãmîntiu, mai copleºit. Îmi închipui cã acest þãran n-a avut o sete puternicã de viaþã, de i s-au înscris pe faþã toate umilinþele, de i s-au adîncit în riduri toate înfrîngerile. Oricîte rezerve de viaþã ar dovedi el, impresia nu este totuºi a unei prospeþimi biologice. O existenþã subteranã este fiinþa lui ºi mersul lui lent ºi gîrbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Sîntem un neam care-am ieºit din vãgãuni, din munþi ºi din vãi. Am privit cerul din umbrã ºi-am stat drepþi în întuneric. Ne-am rãcorit o mie de ani. De aceea, numai febra ne mai poate scãpa…


Cînd va ridica þãranul român capul în sus? În jos am privit de cînd ne-am nãscut.

Cioran - “Schimbarea la faþã a României”

Istorii cu tâlc: O lecþie de comportament

Vineri, 20 Februarie 2009

Avva Pavel, meºterul, ºi Timotei, fratele sãu, locuiau împreunã la Sketis. De multe ori, izbucnea cearta între dânºii. Într-o zi, avva Pavel zice: „Cât o s-o mai þinem aºa?“. Avva Timotei rãspunde: „Fii bun, când eu mã reped la tine, rabdã-mã, ºi când tu te repezi la mine, te rabd eu“. ªi, fãcând aºa, au trãit liniºtiþi tot restul zilelor lor. (Pateric, ediþia Polirom, 2005)

Sursa: Ziarul Lumina

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

Existã tendinþe în sistemele politice actuale care pot prefigura un nou totalitarism

Data: 19.02.2009
Sursa: Asociaþiile Laicatului Ortodox

Am reintrat într-o erã a revoluþiei permanente, pe toate planurile: economic, social, juridic, tehnologic, politic. În toate aceste procese bulversante societatea noastrã pare a fi lipsitã cu totul de reperele fundamentale care valorizeazã persoana umanã, o protejeazã de tiranie ºi îi conferã acea demnitate fãrã de care omul devine duºmanul omului.

Asociaþiile Laicatului Ortodox vor sã tragã un semnal de alarmã cu privire la aceste evoluþii îngrijorãtoare pe care s-a înscris societatea noastrã ºi, în acelaºi timp, sã atragã atenþia asupra singurei garanþii pe care omul o are în faþa tendinþelor nivelatoare, uniformizante ºi dictatoriale de astãzi: concepþia ortodoxã asupra persoanei.

Persoana umanã, pentru ortodoxie, este legatã ontologic de numele pe care îl poartã. Persoana este un nume, are o identitate unicã ºi o valoare inestimabilã. Pentru statul birocrat, persoana este un numãr, un obiect neînsufleþit care conteazã doar în mãsura în care existã în registrele poliþieneºti ºi administrative.

Introducerea noilor acte de identitate electronice duce aceastã concepþie impersonalistã a persoanei umane dincolo de gradul acceptabil al unei societãþi care are nevoie de stat. În noua ordine instituþionalã, nu societatea se serveºte de stat, ci statul se serveºte de societate ºi de om. Numai aºa se explicã de ce statul încalcã, fãrã nicio ezitare, drepturi funamentale pe care se angajase sã le respecte: dreptul la obiecþie pe motive de conºtiinþã, dreptul la viaþã intimã, dreptul la libertate.

Credem cã prin introducerea acestui sistem electronic de codificare a identitãþii persoanei statul devine proprietarul neîngrãdit al datelor noastre personale, deci al identitãþii noastre. Credem cã acest lucru este dãunãtor, contravine drepturilor fundamentale ºi cã poate duce la abuzuri foarte mari. Respingem aceastã tendinþã deoarece credinþa noastrã mãrturiseºte persoana umanã ºi nu un numãr abstract ºi codificat electronic.

În toate þãrile ortodoxe în care s-a pus problema introducerii actelor de identitate electronice Biserica a luat atitudine ºi a cerut statului sã îºi revizuiascã tendinþele sale de control ºi supraveghere a persoanei umane.

Sperãm ca Sf. Sinod sã ia atitudinea conformã cu tradiþia ortodoxã ºi sã aminteascã societãþii contemporane despre valoarea persoanei umane, cerând statului sã renunþe la intenþiile sale de control ºi etichetare electronicã a cetãþenilor.

Asociaþiile Laicatului Ortodox deschid, prin conferinþa „Despre actele de identitate electronice: zorii unei noi dictaturi?”, o dezbatere naþionalã, dusã în spiritul discernãmântului, spiritului critic ºi al fidelitãþii faþã de credinþa ortodoxã, credinþa demnitãþii omului, chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu.

19 februarie 2009

Stire de pe site-ul www.ortodoxmedia.com

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

Intr-o perioada de extindere a violentei religioase, am pledat pentru faptul de a nu ne reduce la relatia faptuitor-victima. Sper ca am putut sa va conving ca violenta religioasa trebuie privita drept parte a unei drame mai largi si pentru aceasta modelul definirii situatiei ne este de ajutor. El face ca procesul actiunii si structurile ei sa devina mai evidente. La acestea voi mai face doua remarci:



În centrul violentei religioase se recunoaste necesitatea justificarii religioase. Exact acesta este punctul în care violenta religioasa depinde de discursuri teologice si autoritati spirituale. Ar trebui sa depunem toate eforturile pentru ca sa întelegem procesele care se afla cuprinse aici în loc sa aducem totul în mod global sub termenul de “terorism?. Excluderea comunitatilor islamice din întelegerile politice reprezinta o constanta a politicii americane externe de la caderea regimului sahului. Retrospectiv un membru al Consiliului National de Securitate a lui Jimmy Carter, care a fost responsabil pentru Iran, a remarcat în legatura cu toate acestea: “Reprezentarea potrivit careia o revolutie populara ar conduce la un stat teocratic, pare tot atât de improbabila pe cât este de absurda.? Si a adaugat: “Noi suntem cu totii prinsi în propriile presupozitii culturale, mai mult decât am fi gata sa recunoastem.? În orice caz aceasta autocritica nu atinge punctul sensibil în privinta evenimentelor: faptul ca modernizarea de tip occidental urmarita de America a fost motivul pentru cresterea acelei saraciri si deposedari de drepturi, care au trezit în reteaua islamica nevoia de protectie si solidaritate. Occidentalizarea nu era nici atunci si nu este nici acum legata de o crestere a sigurantei sociale. În acest sens ea este numai pe jumatate o occidentalizare. Siguranta sociala este legata astazi din nou, aproape în întreaga lume, de comunitatile religioase.



În al doilea rând, exista preferinta noastra pentru religiozitatea personala individuala. În privinta acestor dezvoltari ea nu este un ghid bun în privinta a ceea ce este o religie buna sau rea. Aceasta nu înseamna ca valorile noastre religioase, precum individualismul, ar trebui puse sub semnul întrebarii sau ar trebui renuntat la ele. Responsabilitatea pentru violenta crescânda si victimele sale este cea care ne permite sa vrem sa întelegem într-adevar violenta religioasa. Atentatorii nu vor deveni prin aceasta mai putin vinovati. Trebuie însa sa facem un pas dincolo de armatura morala si sa strabatem cu privirea întelegatoare noile forme de comunitate religioasa. Mai mult: trebuie sa învatam sa citim traditiile religioase ca instrumente cu ajutorul carora comunitatile îsi confera un loc în lumea contemporana.


Adevãrul literar ºi artistic, Nr. 863 / 21 martie 2007
Traducere Valentin Cioveie

De la: balabanandrei, la data 2009-02-20 15:30:19Existã tendinþe în sistemele politice actuale care pot prefigura un nou totalitarism

Data: 19.02.2009
Sursa: Asociaþiile Laicatului Ortodox

Am reintrat într-o erã a revoluþiei permanente, pe toate planurile: economic, social, juridic, tehnologic, politic. În toate aceste procese bulversante societatea noastrã pare a fi lipsitã cu totul de reperele fundamentale care valorizeazã persoana umanã, o protejeazã de tiranie ºi îi conferã acea demnitate fãrã de care omul devine duºmanul omului.

Asociaþiile Laicatului Ortodox vor sã tragã un semnal de alarmã cu privire la aceste evoluþii îngrijorãtoare pe care s-a înscris societatea noastrã ºi, în acelaºi timp, sã atragã atenþia asupra singurei garanþii pe care omul o are în faþa tendinþelor nivelatoare, uniformizante ºi dictatoriale de astãzi: concepþia ortodoxã asupra persoanei.

Persoana umanã, pentru ortodoxie, este legatã ontologic de numele pe care îl poartã. Persoana este un nume, are o identitate unicã ºi o valoare inestimabilã. Pentru statul birocrat, persoana este un numãr, un obiect neînsufleþit care conteazã doar în mãsura în care existã în registrele poliþieneºti ºi administrative.

Introducerea noilor acte de identitate electronice duce aceastã concepþie impersonalistã a persoanei umane dincolo de gradul acceptabil al unei societãþi care are nevoie de stat. În noua ordine instituþionalã, nu societatea se serveºte de stat, ci statul se serveºte de societate ºi de om. Numai aºa se explicã de ce statul încalcã, fãrã nicio ezitare, drepturi funamentale pe care se angajase sã le respecte: dreptul la obiecþie pe motive de conºtiinþã, dreptul la viaþã intimã, dreptul la libertate.

Credem cã prin introducerea acestui sistem electronic de codificare a identitãþii persoanei statul devine proprietarul neîngrãdit al datelor noastre personale, deci al identitãþii noastre. Credem cã acest lucru este dãunãtor, contravine drepturilor fundamentale ºi cã poate duce la abuzuri foarte mari. Respingem aceastã tendinþã deoarece credinþa noastrã mãrturiseºte persoana umanã ºi nu un numãr abstract ºi codificat electronic.

În toate þãrile ortodoxe în care s-a pus problema introducerii actelor de identitate electronice Biserica a luat atitudine ºi a cerut statului sã îºi revizuiascã tendinþele sale de control ºi supraveghere a persoanei umane.

Sperãm ca Sf. Sinod sã ia atitudinea conformã cu tradiþia ortodoxã ºi sã aminteascã societãþii contemporane despre valoarea persoanei umane, cerând statului sã renunþe la intenþiile sale de control ºi etichetare electronicã a cetãþenilor.

Asociaþiile Laicatului Ortodox deschid, prin conferinþa „Despre actele de identitate electronice: zorii unei noi dictaturi?”, o dezbatere naþionalã, dusã în spiritul discernãmântului, spiritului critic ºi al fidelitãþii faþã de credinþa ortodoxã, credinþa demnitãþii omului, chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu.

19 februarie 2009

Stire de pe site-ul www.ortodoxmedia.com[/quote]

Baiatul care a scris articolul asta e de o prostie crancena.

1."...sã atragã atenþia asupra singurei garanþii pe care omul o are în faþa tendinþelor nivelatoare, uniformizante ºi dictatoriale de astãzi: concepþia ortodoxã asupra persoanei." - serios, si cu ne-ortodocsii cum e? Din nou "unica si adevarata cale", nu?

2."Persoana umanã, pentru ortodoxie, este legatã ontologic de numele pe care îl poartã. Persoana este un nume, are o identitate unicã ºi o valoare inestimabilã. " - prostule care esti tu prost, cati Popescu Ion exista in Romania? Da' cate CNP-uri identice?

3."...Pentru statul birocrat, persoana este un numãr, un obiect neînsufleþit care conteazã doar în mãsura în care existã în registrele poliþieneºti ºi administrative." - unde e surpriza?

4."...Credem cã prin introducerea acestui sistem electronic de codificare a identitãþii persoanei statul devine proprietarul neîngrãdit al datelor noastre personale, deci al identitãþii noastre." - deja e, desteptule. Care e diferenta intre biblioraft si SQL din punctul asta de vedere?

5."...Sperãm ca Sf. Sinod sã ia atitudinea conformã cu tradiþia ortodoxã ºi sã aminteascã societãþii contemporane despre valoarea persoanei umane, cerând statului sã renunþe la intenþiile sale de control ºi etichetare electronicã a cetãþenilor." - adica sa nu treaca etichetele deja existente pe hartie in format electronic? A, ca o sa fie incluse informatii de ordin biometric? Ca de exemplu amprente digitale, iris, etc? Culmea, desteptule, cand te prezinti cu buletinu' la garda, le ai pe toate la tine.

N.A. :atributele mai sus mentionate ii sunt adresate exclusiv garantului mantuirii, nu copy/paste-istului.

Vanity, definitely my favorite sin.

De la: funnymoon, la data 2009-02-20 00:48:57Este elegant ca atunci cand ai o discutie cu cineva sa te prezinti.

Eu am postat cu numele real, al vostru care este????
A te ascunde sub o "identitate" falsa nu e tot o munciuna???
Irina felicitari pt sinceritate, si la capitolul asta ai demonstrat ca esti o buna crestina!!

Fiecare simte cum poate

www.youtube.com/watch?v=wVZNrsyzNZ0

De la: funnymoon, la data 2009-02-20 00:48:57Este elegant ca atunci cand ai o discutie cu cineva sa te prezinti. Nu vad nimic rusinos in a spune carui cult apartii, in ce crezi; suntem pe un forum, o lume virtuala; nu o sa va omoare nimeni cu pietre. Treziti-va putin la realitate: suntem nikname-uri aici, nu persoane! sprijinim idei, ne identificam cu idei, ne clarificam, poate, propiile noastre idei. Nu va arata nimeni cu degetul pe strada dupa aceea: uite-l, ba, pe ala... penticostalul! Wake up!

Revenind la forum:
Noi am spus: suntem ortodocsi si in ce credem. Eu nu inteleg de ce un penticostal, de exemplu, se oftica daca un ortodox spune ca este eretic?!

Tu de ce te "oftici" cand spunem ca a va inchina la icoane si a face pomeni crezand ca mortii mananca, sau cel putin asa cred crestinii ortodocsi pe care i-am intalnit, si ideea asta se promoveaza??
Tu ai dat cazuri in detaliu(asociindu-i cu noi toti, murdarindu-ne imaginea noastra in ochii necunoscatorilor)) depre niste penticostali , despre ceea ce fac ei, dar daca noi venim cu exemple negative(ietrare sa-mi fie care nu putine au aparut in media) ma acuzi ca urasc ortodocsia (desi am spus cu ce anume nu sunt deacord) si imi pui intrebari tendentioase.
Cineva care a postat pe forum a spus ca aceste dezbateri a scos la suprafata tot ce era urat in noi.

@ maria tu...ce cauti p-aici, tu nu esti ortodoxa !...

De la: mytcor, la data 2009-02-20 18:05:35@ maria tu...ce cauti p-aici, tu nu esti ortodoxa !...

Pai ...m-au invitat ei!!

a-haa !...ai primit invitatie pentru o balacareala interconfesionala ?...

Pai da,...c-altfel nu se poate !....

Ia lasati voi explicatiile, exegetele, analizele literare, semanticele si semioticele ,...etc, etc, ..aplicate textelor bibice din zonele spiritualitatii transcendente si luati frumos spre analiza aceeasi biblie dar in sectiunile textuale unde se vorbeste despre codul moral-religios iudeo-crestin.

...ia sa vedem cati dintre voi ce vad ca va tot dati de-a dura p-aici, respecta in viata de zi-cu-zi acest cod moral al Crestinatatii si cat de antagonic poate fi, sau nu ,...in comparatiie cu celelalte coduri morale ale religiilor acestei umanitati ?...

Hai sa vedem, ce-ar putea iesii, ...ce concluzii se pot decanta !...

Se poate ?...