Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Acest topic este o invitatie pentru cei care stiu mai multe despre ortodoxie si pot impartasi altora din cunostintele lor.

Acest topic se adreseaza, de asemenea, tuturor celor care au fost ortodocsi si din varii motive sau convingeri, au trecut la alta confesiune sau chiar religie.

Acest topic se adreseaza tuturor celor care, ortodocsi fiind botezati, defaimeaza credinta ortodoxa din necunoastere, devenind astfel tinta usoara a unor "misionari" care atat asteapta: ignoranta.

Si nu in ultimul rand, acest topic se adreseaza ateilor care, sper, vor putea gasi aici un punct de vedere crestin asupra vietii, explicat insa rational.

Imi doresc ca in aceste discutii sa participe atat catolici, cat si protestanti, pentru a afla cat mai multi oameni care sunt diferentele teologice dintre ortodoxism, catolicism si protestantism.

Am speranta ca toti cei care inca nu stiu spre ce sa isi indrepte pasii, desi botezati ortodocsi, vor gasi pana la urma calea spre Biserica.

FELICITARI!!!!

CE SURPRIZA PLACUTA!

ERA SI TIMPUL.

O SA CURGA MULTA "CERNEALA" SPER CA NU SI SANGE.

O SA INCERC SA "FIU CUMINTE" SI SPER CA MARCEL SA "SEMNEZE" PANA LA URMA "TRATATUL" DE PACE.



SUCCES



MOON

ÎNDOIALA ÎN CREDINTA - parintele Cleopa

Credinta vine din auz si auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. Credinta vine din cuvânt. Credinta noastrã în Dumnezeu ne vine si se întãreste în noi din predica preotului la bisericã, din sfaturile date de bãtrâni, din citirea cãrtilor sfinte si mai ales din cuvintele si învãtãturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfânta Evanghelie.

Dar în Sfânta Scripturã auzim cã unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au îndoit în credintã.

Asa s-a îndoit Avraam. ( ...... ) Asa s-a îndoit si Toma la învierea lui Hristos si a trebuit sã fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcã M-ai vãzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au vãzut si au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea dupã Înviere, ca sã întãreascã credinta celor ce nu vãd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie sã fie toti crestinii pânã la sfârsit. Ce spune Apostolul Iacov: Bãrbatul îndoielnic este nestatornic în toate cãile sale (Iacov 1, 8). Omul îndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?" este ca un nor pe care îl poartã satana cum vrea, cãci el nu crede cu fermitate, cu tãrie, în existenta lui Dumnezeu. De aceea satana îl duce oriunde.(.......)

Deci nu vã îndoiti de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoialã când e vorba de a împlini porunca lui Hristos si de a te feri de pãcate.

Dacã n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe Moise pentru îndoialã, dacã nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au îndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a pedepsit în aceastã viatã ca sã nu se munceascã în vesnicie.

Oare câti dintre crestinii de azi nu se îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu cautã dovezi si zic: "Nu cred pânã nu vãd!" Câti nu cautã sã pipãie rãnile si coasta Mântuitorului, cãutând dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipãire si vedere.

Câti dintre crestinii botezati nu zic: "Aici este raiul si iadul! Aici pe pãmânt este totul!" Si nici când se vãd bolnavi, în fata primejdiei, a sãrãciei, a mortii si nici mãcar la bãtrânete nu se întorc la Dumnezeu ca sã plângã cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuitã în desfrânãri, în rãutãti si în necredintã. Putini sunt cei ce se pocãiesc de pãcate la bãtrânete. Cei mai multi mor asa cum au trãit, în îndoialã, necredintã si nepocãintã, spre a lor vesnicã osândã.

Cu adevãrat mare este credinta în Dumnezeu, însotitã de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoialã, cad din dreapta credintã apostolicã în tot felul de secte si grupãri religioase. Multi din cei îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiatã de Însusi Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea datã lor. Se smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de învãtãturile Sfintei Scripturi, pe care o rãstãlmãcesc dupã mintea lor, spre a lor osândã si amãgirea multora.

Sã stãm dar neclintiti în dreapta credintã si sã ne bucurãm cã suntem fii ai Bisericii lui Hristos de douã mii de ani. Necredinciosii se leapãdã si cautã sã vadã pe Dumnezeu cu ochi trupesti; îndoielnicii vor sã pipãie rãnile Domnului; cei slabi în credintã cautã minuni; sectele pãrãsesc Biserica, rãstãlmãcesc dogmele credintei si vestesc altã Evanghelie; cei robiti de patimi amânã pocãinta, iar noi, fiii învierii si fiii lui Dumnezeu dupã har, sã-I rãmânem credinciosi pânã la sfârsit, stiind cã cel ce va rãbda toate pânã la sfârsit, acela se va mântui. Amin. "

Multumesc maria.

Sper din tot sufletul sa nu se simta nimeni ofensat daca la un moment dat, citand din anumiti preoti, calugari, parerile acestora li se vor parea prea stricte.

Sa nu uitam insa ca ortodoxia este recunoscuta si pentru strictetea cu care pastreaza si a pastrat de-a lungul a 2000 de ani dogmele.

Sper doar ca, incet-incet, sa se inteleaga de ce atata strictete si cat de benefica este in fapt pentru mantuire.

ANDU!!!

E SI PENTRU TINE LANSATA INVITATIA.
AM PROMIS CA O SA FIU "CUMINTE"

MOON , CRED CA TOTODATA TREBUIA SA PUI SI UN "COD RUTIER"
CA SA NU NE MAI CIOCNIM ATATA UNII DE ALTII.

UNDE RAMASESERA COLEGII?
ARCA LUI NOE SI STALPUL DE FOC?

" Biblia e Cartea care cuprinde cartile. Biblia, asadar, e biblioteca; Biblioteca prin excelenta, singura si singulara in dumnezeiasca ei omenitate. Orice biblioteca din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia este insasi rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni si prin oameni. Inspirata de Duhul Sfant, ea e Cartea devenita carti.



Cu omul adamic Creatorul vorbea intr-un singur limbaj; omul cazut nu a mai inteles graiul ingerilor, si intr-un tarziu s-a pomenit Moise ca tocmai pe el, balbaitul, il trimite Dumnezeu sa le graiasca oamenilor cuvintele Sale.

" - Cum o voi face Doamne, de vreme ce sunt gangav?

- Tu, intr-adevar esti, dar aaron, fratele tau, nu e. Eu iti voi spune tie, tu ii vei spune lui, el le va spune oamenilor si astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine" (Iesirea 4, 10-16)

Cuvantul devenise cuvinte, Teologia se facuse filologie.

A mai trecut o vreme, Moise a mai primit o porunca: "apuca-te si scrie totul intr-o carte" ( iesirea 17, 14 ).



Si el a scris totul intr-o carte. De aici, lunga si dramatica istorie a textului biblic, cu autori sacri sau profani, cu limbi originale sau derivate, cu graiuri uitate sau stalcite, cu traduceri mai bune sau mai putin bune, cu copisti atenti sau osteniti, cu tomuri, codici, si colectii vrafuite, cu studii si cercetari savante, cu evaluari semantice si editii critice..., totul in ultima instanta, menit sa ii redea filologiei transparenta teologica prin care cuvintele redevin CUVANT.



Asa sta Biblia in fata cititorului: ca o prescura care poata sa ramana paine dospita, poate deveni anafura sau se poate transfigura in Trup euharistic.

TREPTE DE PATRUNDERE- TREPTE DE CUNOASTERE; TREPTE DE CUNOASTERE- TREPTE DE INITIERE; TREPTE DE INITIERE - TREPTE DE SFINTENIE : " CHIAR DACA L-AM CUNOSCUT PE HRISTOS DUPA TRUP, ACUM NU-L MAI CUNOASTEM ASTFEL ". (2 Corinteni 5, 16 ) "



Acesta este un citat din prologul traducerii Sfintei Scripturi, traducere finalizata de Bartolomeu Anania in 2001, prima care dupa 1936 contine Vechiul Testament dupa Septuaginta, nu dupa Textul Masoretic.



Recomand tuturor celor care vor sa studieze Biblia Ortodoxa, sa isi faca rost de aceasta traducere care pe langa ce am spus mai sus ( contine traducerea Septuagintei ) are si nenumarate note care explica diferentele dintre Septuaginta, Vulgata si Textul Masoretic.



Intr-o postare viitoare voi explica ce inseamna Septuaginta, Vulgata si textul Masoretic. Dar poate dati un search pe net; recomand macar wikipedia in engleza, cea in romana fiind extrem de saraca in informatii.

Moon, nu prea corect "sa ne cunoastem credinta ortodoxa"
nu crezi ca unii "ortodocsi" ne pot trimite la "plimbare" cand o sa-i deranjam?

Daca nu vei fi agresiva si nu vei rade de credinta altora nimeni .... ortodox, catolic sau de alta credinta .... nu te va trimite la "plimbare"
Insa mesajul tau cu "promit ca voi fi cuminte" lasa sa se vada ca ai plecat deja de la premisa ca trebuie sa "te lupti" cu cineva

De la: cla03, la data 2009-01-09 09:39:08Daca nu vei fi agresiva si nu vei rade de credinta altora nimeni .... ortodox, catolic sau de alta credinta .... nu te va trimite la "plimbare"

Insa mesajul tau cu "promit ca voi fi cuminte" lasa sa se vada ca ai plecat deja de la premisa ca trebuie sa "te lupti" cu cineva

TREABA CU AGRESIVITATEA E VALABILA SI PENTRU ALTII, NU?

(MARCEL, IOANA....)



AM SCRIS CE AM SCRIS DEOARECE "VOI" NE-ATI ATACAT CEL MAI TARE ...SI CU CE...CUVINTE

Treaba cu agresivitatea este valabila pentru noi toti

Ma indoiesc insa ca toti vor fi capabili sa inteleaga ca este normal ca fiecare sa aiba opinia proprie

Si .... apropo .... pe mine m-a "atacat" unul dintre "voi" (chiar ca nu inteleg de ce trebuie sa fim in tabere opuse) fara sa fiu agresiva

"Nu avem nici un folos din credinþa noastrã dreaptã, dacã ducem o viaþã pãcãtoasã, aºa cum nu avem nici un folos din viaþa noastrã plinã de virtuþi dacã nu avem credinþã adevãratã.» Sf. Ioan Gura de Aur

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

De la: Andu30, la data 2009-01-09 10:19:21"Nu avem nici un folos din credinþa noastrã dreaptã, dacã ducem o viaþã pãcãtoasã, aºa cum nu avem nici un folos din viaþa noastrã plinã de virtuþi dacã nu avem credinþã adevãratã.» Sf. Ioan Gura de Aur

BUNA, BINE AI VENIT

Mostenirea lui ISUS CRISTOS , consta din religia crestina . Ortodoxia si catolicismul sunt creatii ale politicii si tot politica se opune reunificarii Bisericii lui CRISTOS !

Daca Ortodoxia si Catolicismul sunt creatii ale politicii care este Biserica lui Cristos ?

Crestin inseamna ce ai tu in suflet, ce om esti si ce actiuni inteprinzi.
Dumnezeu le vede pe toate. Nu trebuie sa mergi la Patriarhia neamului ( care o sa se ridice pe o suprafata enorma, care putea servi pentru atatea famili tinere). Trebuie sa fi om mai intai de toate. Nu-ti fa griji ca Dumnezeu te vede!

De la: marian_bd_rotaru, la data 2009-01-09 10:56:01Mostenirea lui ISUS CRISTOS , consta din religia crestina . Ortodoxia si catolicismul sunt creatii ale politicii si tot politica se opune reunificarii Bisericii lui CRISTOS !

Diferentele teologice prezentate mai jos dpdv ortodox stau la baza despartirii dintre ortodocsi si catolici si nu politica. Ortodocsii ii considera pe catolici schismatici pentru ca au schimbat dreapta invatatura apostolica in anumite puncte (este interesant de vazut ca multe din greselile care au urmat in biserica catolica isi au originea in unele din aceste modificari cu care ortodocsii nu au fost de acord):

1. filioque: Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin fiul. (Ioan)

2. suprematia papala: Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant! Mai mare decat toti patriarhii! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru!

3. infaibilitatea papala: Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el ceea ce iarasi este o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa

4. purgatoriul: Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in Rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.

5. azimile: Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii

6. imaculata conceptie: Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii.

7. substantialitatea: La sfintirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice: Luati mancati… si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri

8. celibatul preotilor: Preotii catolici nu se casatoresc. Sunt celibatari, impotriva Sinoadelor ecumenice care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie

9. indulgente papale: Alta ratacire. Papei, daca-i dai parale multe, poti sa faci oricate pacate te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune

10. mirungerea: Catolicii nu miruiesc copii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc.

Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii au liturghia romana si cea ambroziana

Fragment din “Ne vorbeste parintele Cleopa“, vol.3, p.65, ed. Episcopiei Romanului, 1996

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

De la: jimi_rom, la data 2009-01-09 11:05:27Crestin inseamna ce ai tu in suflet, ce om esti si ce actiuni inteprinzi.
Dumnezeu le vede pe toate. Nu trebuie sa mergi la Patriarhia neamului ( care o sa se ridice pe o suprafata enorma, care putea servi pentru atatea famili tinere). Trebuie sa fi om mai intai de toate. Nu-ti fa griji ca Dumnezeu te vede!

Este "Catedrala Mantuirii Neamului" si nu "Patriarhia neamului" .... cat despre terenul pe care se va ridica, ma indoiesc ca ar fi fost daruit "atator familii tinere"

Este adevarat ca trebuie sa fi "OM" mai intai de toate

Iarasi este interesant de observat ca protestantismul isi are radacina in o parte din aceste diferente dintre catolici si ortodocsi prezentate mai sus (in special 2,3,9 mai ales punctul 9 care e gogonata rau de tot). Si cum era normal diferentele se adancesc cu cat ereziile se propaga si se divid intre ele, fapt normal pentru ca nu mai au consistenta credintei propovaduite de apostoli.

Slava Domnului ca stramosii nostrii au fost cu capul pe umeri si nu au schimbat nimic din Sf Credinta Apostolica.

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

De la: Andu30, la data 2009-01-09 11:20:12Iarasi este interesant de observat ca protestantismul isi are radacina in o parte din aceste diferente dintre catolici si ortodocsi prezentate mai sus (in special 2,3,9 mai ales punctul 9 care e gogonata rau de tot). Si cum era normal diferentele se adancesc cu cat ereziile se propaga si se divid intre ele, fapt normal pentru ca nu mai au consistenta credintei propovaduite de apostoli.

Slava Domnului ca stramosii nostrii au fost cu capul pe umeri si nu au schimbat nimic din Sf Credinta Apostolica.

De aceea consider ca este dreapta credinta mea Ortodoxa

De la: cla03, la data 2009-01-09 11:23:19

De la: Andu30, la data 2009-01-09 11:20:12Iarasi este interesant de observat ca protestantismul isi are radacina in o parte din aceste diferente dintre catolici si ortodocsi prezentate mai sus (in special 2,3,9 mai ales punctul 9 care e gogonata rau de tot). Si cum era normal diferentele se adancesc cu cat ereziile se propaga si se divid intre ele, fapt normal pentru ca nu mai au consistenta credintei propovaduite de apostoli.

Slava Domnului ca stramosii nostrii au fost cu capul pe umeri si nu au schimbat nimic din Sf Credinta Apostolica.

De aceea consider ca este dreapta credinta mea Ortodoxa

Am si fost preveniti de lucrurile ce se vor intampla prin cuvantul apostolului care ii avertiza pe episcopi sa pazeasca Biserica lui Dumnezeu:

FAPTE 20:28-31
28. Drept aceea, luaþi aminte de voi înºivã ºi de toatã turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca sã pãstraþi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câºtigat-o cu însuºi sângele Sãu.
29. Cãci eu ºtiu aceasta, cã dupã plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruþa turma.
30. ªi dintre voi înºivã se vor ridica bãrbaþi, grãind învãþãturi rãstãlmãcite, ca sã tragã pe ucenici dupã ei.
31. Drept aceea, privegheaþi, aducându-vã aminte cã, timp de trei ani, n-am încetat noaptea ºi ziua sã vã îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

E foarte important sa ne straduim cu totii sa "deosebim duhurile".

Iata de ce, a studia cat mai multe surse, devine foarte important. Noi nu mai traim in primele veacuri, cand informatiile erau putine, ci intr-un veac extrem de incarcat de informatie. Nu toate informatiile sunt adevarate sau dovedite.

Daca cineva spune: nu mai cititi nimic altceva decat aceasta carte ( in cazul de fata Biblia) sa stiti ca nu este in regula: Biblia sau Sfanta Scriptura este o carte care poate fi citita pe foarte multe niveluri. Noi, fara un studiu temeinic al altor scrieri care au interpretat slova ei inca de la aparitia Scripturii, nu vom putea avea o baza cat de cat solida pentru a accepta interpretarile personale ale altora. Intr-un cuvant, nu vom fi in masura de a deosebi duhurile.

Chiar si la inceputul crestinismului, existau erezii (interpretari care denaturau Cuvantul lui Dumnezeu). Impotriva acestora Biserica primara a luptat prin "concilii", prin elaborarea unor simboluri de credinta si prin catehizarea ccontinua a preotilor din acele timpuri.
Stiti ca preotii nu sunt o inventie tarzie a Bisericii, ci au existat inca de la inceputul ei? Exista dovezi clare ale existentei acestui tip de organizare a Bisericii, si asta inca din timpuri apostolice.

Acum, daca stam sa ne gandim ca oamenii acelor timpuri erau mult mai aproape de perioada in care ni s-a dat Noul Testament, logic ar fi sa ne gandim ca ei stiau mai precis ce si cum trebuie facut! Nu-i asa?!

Cei care va spun ca Biserica a ascuns lucruri fata de crestini din motive politice, sa stiti ca mint dintr-un singur motiv: la inceputuri crestinii ( de fapt timp de vreo 4 secole) au fost prigoniti, ucisi, incercandu-se distrugerea lor. Nu poate fi vorba deci de nicio putere politica a Bisericii care ar fi trebuit aparata cand de fapt crestinismul in sine trebuia aparat.

El trebuia aparat pe de-o parte impotriva prigonitorilor, iar pe de alta parte impotriva ereziilor.

(Din Sfantul Ignatie Briancianinov: Despre vederea duhovniceasca a duhurilor)

"Nu cumva si noi suntem orbi? (Ioan IX, 40) - Il intrebau orbii si increzutii farisei pe Domnul. Daca nu iti simti orbirea, asta nu inseamna ca vezi. Oamenii cazuti ce nu vor sa isi recunoasca orbirea raman orbi, iar cei nascuti orbi ce si-au recunoscut orbirea dobandesc vedere intru Domnul Iisus Hristos (Ioan IX, 39, 41). Sa ne straduim a cerceta in lumina Sfantului Duh orbirea duhului nostru.

Mintea si inima noastra sunt lovite de orbire. Din pricina acestei orbiri, mintea nu poate deosebi gandurile adevarate de cele mincinoase, iar inima nu poate deosebi simtamintele duhovnicesti de simtamintele sufletesti si pacatoase, mai ales atunci cand acestea din urma nu sunt deosebit de grosolane. Din pricina orbirii duhului, toata lucrarea noastra devine mincinoasa, precum si Domnul i-a numit pe carturari (invatati) si farisei nebuni si orbi (Matei 23), calauze oarbe, care nu intra in imparatia Cerurilor si nu le ingaduie oamenilor sa intre in ea."

"Contemplatia intelectuala este proprie tuturor oamenilor; fiecare om se indeletniceste cu meditatia atunci cand vrea. Vederea duhovniceasca este proprie doar celor ce se curatesc prin pocainta; ea apare nu dupa bunul plac al omului, ci in urma atingerii Duhului Dumnezeiesc de duhul nostru, prin urmare dupa atotsfanta voie a Atot-sfantului Duh."

Despre Vedere:
"Ea vine fara veste, pleaca fara veste, nedepinzand de vointa noastra, depinzand de asezarea noastra sufleteasca. Poarta catre vederea duhovniceasca este smerenia. Ramanerea necurmata a omului intru frangerea inimii este insotita de vederea necurmata. Vederea este citire si primire cu duhul ai Noului Legamant

O data cu incetarea frangerii de inima inceteaza impartasirea cui Noul Legamant, apare impartasirea cu cel Vechil in locul precumpanirii in suflet a smereniei, carei nu se impotriveste raului (Matei 5, 39), apare dreapta judecata, care se straduieste sa smulga ochi pentru ochi, dinte pentru dinte (Matei 5, 38). De asta a si grait Preacuviosul Sisoe cel Mare suspinand: "Citesc Noul Legamant, dar ma intorc la cel Vechi". Cel ce doreste sa ramana mereu intru frangerea inimii si vederea duhovniceasca este dator sa se ingrijeasca a ramane mereu intru smerenie, izgonind din el insusi dezvinovatirea de sine si osandirea aproapelui, bagand inauntrul sau smerenia prin mustrarea de sine si recunoasterea pacatoseniei proprii inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor."

(Din Sfantul Ignatie Briancianinov: Despre vederea duhovniceasca a duhurilor), continuare:

"Preacuviosul Varsanufie cel Mare a spus unui monah care il intreba cum sa deosebeasca gandurile venite de la Dumnezeu, cele venite de la fire si cele de la draci: "Lucrul de, care ma intrebi este al oamenilor ajunsi la masura mare (a varstei duhovnicesti). Daca ochiul launtric nu va fi curatit prin doftoriciri multe, nu va putea sa scape de spini si maracini si sa culeaf ga strugurele ce intareste si veseleste inima. Daca omul nu ajunge la masura aceasta, nu poate deosebi (aceste ganduri), ci va fi batjocorit de draci si va cadea in amagire, dandu-le crezare: fiindca ei schimba lucrurile cum vor, mai ales fata de cei care nu le cunosc cursele".

In continuare, Marele Parinte spune: "Gandurile care vin de la draci sunt, mai intai de toate, pline de tulburare si intristare, si atrag in chip ascuns si subtire: fiindca vrajmasii se imbraca in haine de oi, adica insufla ganduri parut drepte, dar care pe dinauntru sunt lupi rapitori (Matei 7, 15), adica rapesc si amagesc inimile celor lipsiti de rautate (Romani 16, 18) prin ceea ce pare bun, dar e in fapt vatamator. Lumina care vine de la draci se preface mai pe urma in intuneric. Orice ai auzi, ori ai gandi, ori ai vedea, de se va tulbura inima ta atunci fie si cat un fir de par, sa stii ca este de la draci".

In alt raspuns, cel Mare a scris: "Sa stii, frate, ca orice gand caruia NU ii este inainte-mergatoare seninatatea smereniei NU vine de la Dumnezeu, ci este in chip vadit din partea stanga. Domnul nostru vine lin, iar tot ce este vrajmasesc are loc cu tulburare. Chiar daca dracii par imbracati in haine de oaie, ei, fiind pe dinauntru lupi rapitori, se dau in vileag prin TULBURAREA pe care o aduc: fiindca s-a zis ca dupa roadele lor ii veti cunoaste (Matei VII, 15-16). Sa ne intelepteasca Domnul pe noi toti ca sa nu ne lasam atrasi de dreptatea lor (cea paruta)". "

Nota: am scris cu majuscule "tulburare" deoarece imi doresc sa retineti acest cuvant. Multe filme care circula pe net nu nasc decat spaima, tulburare, NEINCREDERE!!! Chiar daca prezinta "si lucruri adevarate", ne ajuta ele? Trebuie sa avem speranta si incredere in Iisus Hristos.

ortodoxia este cea religia adevarata...

plecand de la ideea din biblie k *credinta fara fapte moarta este* ortodocsi pun mare accent pe modul cum un crestin alege sa-si traiasca viata....ortodoxia le impune adeptilor ei sa faca multe fapte bune ...ceea ce este un lucru extraordinar....de asemenea le interzice sa faca fapte rele...

ortodocsii recunosc autoritatea statului (nu k martorii lui iehova) si prin pedepsele divine cu care ii ameninta pe pacatosi fac ca comunitatile de oameni sa functioneze in pace si liniste...regulile impuse de BOR adeptilor sai nu intra in contradictie cu legile statului ci le completeaza (acolo unde au lipsuri...de exemplu...atunci cand legile unui stat ortodox accepta avortul,biserica il condamna categoric...exemplele sunt insa mai numeroase)

deci..dak romanii ar fii cu totii ortodocsi si s-ar stradui sa respecte ceea ce le spune BOR, Romania ar deveni o tara extraordinara....o tara de oameni blanzi si buni...o tara unde sa-ti fie drag sa traiesti si cu care sa te mandresti in lume...

..dak cat mai multi oameni ar adera la principiile si valorile impuse de ortodoxism numarul de homosexuali,de lesbiene,de prostitituate,de criminali etc ar scadea ceea ce ar duce la o buna functionare a comunitatior umane...la imbunatatirea vietii noastre....
pierzandu-si credinta pentru kr stramosii lor si-au dat viata(vezi cazul lui Constantin Brancoveanu cu cei 4 fii ai sai si sfetnicul Ianachie...) romanii s-au pierdut pe ei insisi....nu se mai regasesc in acesta lume...nu isi mai pot da seama kr este rolul lor pe pamant si ajung la concluzia k traiesc degeaba....si de aici provin nenumaratele cazuri de sinucideri de care auzim zilnic....

A trai crestineste inseamna o continua stradanie. Toti cei care se chinuie in lupta impotriva pacatului, sper ca stiu ca in fata lui Dumnezeu nu exista pacate mici sau mari. Ca daca nu pacatuiesti cu fapta, poti pacatui cu gandul. Sau mai mult, cand te consideri fara pacat, esti de fapt intr-un pacat si mai mare, anume trufia.



Vreau sa citez din Sfantul Grigorie de Nyssa, despre ce inseamna sa te numesti si sa te fagaduiesti crestin.



Dupa ce veti citi aceste randuri, daca veti gasi intelepciune in ele, ganditi-va: e normal sa vi se spuna ca scrierile celor din vechime despre crestinism, nu merita sa fie citite?!



Mesajul e lung, dar luati-va timp sa il cititi. Nu ne grabeste nimeni sa ajungem la vreo concluzie.



Sfantul Grigorie de Nyssa despre ce inseamna sa te numesti sa te fagaduiesti crestin



“Dupa cum oamenii stapanirii, pusi sa incaseze zilnic darile, daca li s-au adunat debite neincasate de pe mai multe zile, strang intr-o rubrica toate datoriile unui singur datornic si-i taie o chitanta pentru toate daca se intampla ca acesta sa faca rost de bani, tot asa am sa fac si eu cu cucernicia ta, frate Armoniu. Caci fiind dator sa-ti scriu mai des (intrucat la crestini fagaduinta inseamna datorie), acum as vrea sa suplinesc lipsa, nevoita de mine, a scrisorilor de pana acum, trimitandu-ti una atat de lunga incat sa poata fi socotita - in privinta literelor - egala cu toate cele ce au fost lipsa.

Ca sa nu intind degeaba povestea despre lungimea scrisorii, cred ca ar fi bine sa imitam, macar prin cuvantul scris, intalnirile noastre de altadata fata catre fata. (…)



De pilda, sa incercam sa dam raspuns la intrebarea:

Ce inseamna numele de “crestin” si ce indatoriri decurg din el?



Sunt sigur ca nu va fi fara de folos o astfel de cercetare. Pentru ca, daca ne-am seama de ceea ce se ascunde sub numele de crestin, atunci am avea un mai mare spor in viata duhovnicesca, silindu-ne cu adevarat sa facem din el ceea ce numim, adica o stradanie spre progres si desavarsire. Caci daca ar dori cineva sa se spuna doctor sau avocat, acela n-ar primi un astfel de titlu, riscand sa i se reproseze ca n-ar fi pregatit pentru asa ceva, ci ar dori cu adevarat sa poata respunde unor astfel de titluri, spre a nu fi invinuit de titulatura mincinoasa, dovedind ca intr-adevar e pregatit pentru ele.



Tot asa stau lucrurile si cu noi crestinii daca s-ar cerceta care este adevarata noastra chemare. Atunci n-am lua asupra-ne ceea ce nu suntem, ceea ce insasi numirea noastra nu ne-o spune, caci daca am indrazni sa o facem, am pati si noi ca si maimuta dintr-o poveste..



Se spune, adica, despre un comediant ambulant din Alexandria Egiptului ca a imblanzit si a dresat o maimuta sa se miste si sa danseze atat de frumos incat imita exact persoana care o insotea, mai ales ca era si imbracata de joc, iar cand au mai adaugat si acompaniament muzical, mladierea maimutei urma asa de bine ritmul melodiei incat, prin toate miscarile pe care le facea si le schita, dovedea ca le-ar executa in chip firesc, parca ar fi fost un om adevarat.

Vazand cat de captivat era publicul de noutatea privelistei, cativa tineri mai obraznici au strigat catre cei care priveau tinta la spectacol ca “maimuta-i tot maimuta!” De aceea, in timp ce lumea striga si aplauda miscarile atat de cadentate ale acesteia, - oricat de legate de tact si de melodie ar fi fost ele - ei au aruncat asupra orchestrei si a cantaretilor tot felul de momeli, scotand intruna sunete care trezesc si atata instinctul acestui soi de animal si, ce sa vezi? Fara sa mai astepte nimic, cand a vazut migdale imprastiate pe jos inaintea muzicii, uitand de dans, de aplauze si de podoabele hainei, maimuta s-a aruncat pe ele si a adunat cu labele tot ce gasea, iar ca sa nu o mai impiedice nimic in implinirea poftei ei, si-a dat jos masca de pe bot si, lasand de o parte dresajul, zdrobea cojile si manca fructele cum numai maimutele obisnuiesc. In loc de aplauze si admiratie, s-a pornit o adevarata explozie de ras intre spectatori din pricina hidoseniei si caraghiozlacului in care aparea animalul dintre zdrentele mastii sale.



Dupa cum deci nu i-a fost de ajuns maimutei masca pe care si-a pus-o spre a fi crezuta ca este om, recapatandu-si firea, cand a auzit racnet de fiara, tot asa si cei ce nu si-au imbunatatit deplin firea lor prin credinta, la momelile diavolului, repede dovedesc ca sunt altceva decat ceea ce par. Caci in locul smochinei, al migdalei ori al altor ispite de acest fel, diavolul momeste pe om cu marirea desarta, cu fuga dupa ranguri, cu dorul dupa castig, dupa placeri, si cate altele de felul lor, imbiindu-ni-le ca pe niste strigate celor cu suflete de maimuta si care simuleaza crestinismul printr-o imitatie falsa, dar care, la vremuri de incercare, dovedesc in loc de intelepciune, de blandete ori de virtuti, numai o masca a lor.

De aceea e de cea mai mare nevoie sa ne lamurim ce inseamna sa te numesti crestin: sa fii de fapt ceea ce-ti spune numele, iar nu, folosindu-l pe acesta drept pretext printr-o marturisire desarta, sa fii altceva la aratare, decat ceea ce esti in ascuns.



Sa examinam, asadar, mai intai ce inteles are cuvantul (crestinism). Poate ca oameni mai intelepti decat mine vor gasi imagini mai inalte si mai nobile care sa se potriveasca mai deplin vredniciei acestui cuvant. Dupa cate pricepem noi despre acest termen ar trebui spus urmatoarele:



In intelesul cel mai limpede si mai graitor, cuvantul “Hristos” - de unde provine “crestinism” - insemneaza imparat, caci, printr-o acceptiune deosebita Sfanta Scriptura tocmai prin aceasta expresie desemneaza vrednicia imparateasca - asa cum se ungeau imparatii.



Deoarece insa, potrivit aceleiasi Scripturi, divinitatea nu poate fi inteleasa si exprimata in cuvinte, pentru ca depaseste orice putere de intelegere, a fost de folos ca purtatorii de Dumnezeu, prooroci si apostoli, sa ne indrume, parca ducandu-ne de mana, in duh sfant, la intelegerea fiintei nematerialnice dumnezeirii tocmai prin mijlocirea acestor nume si notiuni imparatesti, conducandu-ne din una in alta spre notiuni adecvate si potrivite divinitatii, evidentiind astfel prin cuvantul “imparatesc” ne gandim la cea mai inalta demnitate posibila.



In acelasi timp, ceea ce-i liber de orice patimi si e neatins de nici o rautate, se exprima prin cuvintele “virtuti”, fiecare din ele parandu-ne una mai inalta decat cealalta. In fond insa, ori ca o numim “dreptate”, ori “intelepciune”, “putere” ori “adevar”, ori “viata” “mantuire”, “neschimbare” ori “nemutare” prin toate aceste cuvinte ne gandim la aceeasi fiinta sublima, care este si se numeste Hristos.



Daca deci notiunea a tot ce poate fi mai sublim se cuprinde in Hristos (caci intr-o notiune mai inalta se cuprind toate celelalte, dupa cum si in notiunea de “imparat” se subintelege si aceea a supusilor lui) atunci urmeaza in chip firesc ca tot asa sa ajungem sa intelegem si ce inseamna cuvintele “crestin” si “crestinism”. Caci daca cei legati de El, prin credinta in El, purtam acelasi nume ca Cel ce depaseste orice stricaciune a firii, atunci trebuie ca si tot atatea insusiri, cate le denota firea cea nestricacioasa a lui Hristos, sa ni le impropriem si cei ce ne numim cu numele lui.



Daca avem partasie cu numele lui Hristos, numindu-ne “crestini”, urmeaza in chip firesc sa ne facem noi partasi la toate acele insusiri ale Lui. Caci ca si la un lant unde veriga din cap leaga dupa ea pe toate celelalte, formand la un loc o unitate, tot asa trebuie sa fim si noi strans uniti prin numele lui Hristos, ca unii care ne impartasim si de celelalte daruri ale fericirii celei negraite si de multe feluri si suntem chemati sa conlucram spre acelasi scop si sa ne lasam atrasi toti laolalta.



Daca asadar va purta cineva numele de crestin, dar nu va traduce in viata toate cele legate de acest nume, unul ca acela isi va renega numele dupa exemplul amintit, schimband caracterul uman cu o masca neinsufletita, transformandu-se in maimuta. Caci nici Hristos nu-i altceva decat intruchiparea dreptatii, a curatiei, a adevarului si a fugii de orice rautate, dupa cum nici crestinul nu poate fi ceea ce ii spune numele (desigur, vorbim de crestinul adevarat), daca nu-si arata prin fapte participarea la aceleasi insusiri.



Cu alte cuvinte, daca am vrea sa explicam crestinismul dupa numirea ce i se da, atunci vom spune ca el e o imitare a firii dumnezeiesti. Si nimeni sa nu se tulbure pentru modestia firii noastre pe motiv ca este atat de departe de cea fara de margini si desavarsita a lui Dumnezeu, caci numirea nu depaseste firea, caci daca ne gandim la starea primordiala a omului, aflam din marturiile Scripturii ca notiunea de om nu a iesit din granitele firii lui.



Doar si prima creare a omului a fost o facere imitata dupa chipul lui Dumnezeu, dupa cum a filozofat Moise cand a scris ca “a facut Dumnezeu pe om: dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el” (Facere 1, 27). Tot asa si fagaduinta noastra de a fi crestini inseamna readucerea omului la starea lui fericita de la inceput.

Acum, daca omul era vechea asemanare cu Dumnezeu, apoi nu-i vom da noi alta definitie, straina de rostul lui, ci vom spune ca a fi crestin inseamna sa urmam sau sa imitam pe Dumnezeu. Desigur, insa, ca acest nume de crestin implica o mare fagaduinta si, daca am avea vreme, am putea cerceta daca nu cumva e chiar primejdios sa ai un astfel de nume.



Sa lamurim mai bine problema printr-o pilda.

Sa ne inchipuim ca unui om deprins cu mestesugul picturii, stapanirea i-ar da porunca sa zugraveasca un portret al imparatului pe seama unor locuitori dintr-o provincie indepartata. Daca ar schita pe planseta un chip hidos si urat si ar spune ca aceasta pictura urata e chipul imparatului, oare n-ar trebui sa se indigneze stapanirea pentru ca si-a batut joc, in fata unor nestiutori, de frumusetea originalului, printr-un tablou atat de slab? Doar chipul cuiva trebuie sa se asemene intru totul cu original si sa reproduca frumusetea atribuita lui.



Acum, daca definitia spune ca crestinismul e imitarea firii lui Dumnezeu, Cel ce inca n-a primit cuvantul tainic al mantuirii, incredintat ca vede realizata in noi o viata aidoma aceleia din Dumnezeu, de abia daca ar vedea la noi peste tot numai exemple bune, ar crede ca Dumnezeu caruia ne inchinam, este intr-adevar bun.



Daca insa vom fi impatimiti si brutali precum fiarele, iar altadata am fi plini de rautate ori am imbraca in firea noastra apucaturi salbatice (pentru ca in ratacirile firii adeseori vedem chipuri ca de fiare) nu ne-am mai socoti “crestini”, doar pentru pricina ca acest nume inseamna dorinta lui Dumnezeu, desigur ca atunci am blama prin viata noastra, numele de “crestin”, pe care il credem ceva dumnezeiesc.

De aceea si Sfanta Scriptura se arata mai amenintatoare si mai neindurata fata de unii ca acestia atunci cand zice: “Vai de cei din pricina carora se huleste numele Domnului intre neamuri!“ (Isaia LII). Dar mi se pare ca spre acelasi inteles ne indruma si Domnul Iisus cand zicea catre cei ce puteau sa-l asculte: “Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru din ceruri desavarsit este” (Matei V, 48), caci cel ce a numit tata adevarat pe Tatal celor ce au crezut in El vrea ca si cei pe care El i-a nascut sa se impartaseasca din aceeasi desavarsire a bunatatilor ca si El.



Imi vei zice: dar cum va putea sa se inalte putinatatea omeneasca pana la desavarsirea si sfintenia pe care le stim in Dumnezeu, ridicandu-se parca cu de la sine putere pana la ceva asa de extraordinar? Cum sa se asemene ceea ce-i pamantesc cu ceea ce-i ceresc, cata vreme deosebirea firilor nu indica o intalnire ori o apropiere a lor? Stiut este doar ca e cu neputinta sa stea alaturi ceva din lumea aceasta fata de imensitatea cerului si de frumusetea lui, de aceea nici “omul pamantesc” nu poate fi asemenea lui Dumnezeu din cer.



In aceasta privinta e limpede insa ca Evanghelia nu porunceste sa comparam firile laolalta, cea omeneasca cu cea dumnezeiasca, ci doar lucrarile si faptele bune sa se imite, pe cat e cu putinta, in viata. Si care sunt aceste lucrari pe care trebuie sa le avem asemanatoare cu ale lui Dumnezeu? Intai si intai instrainarea - pe cat posibil - de orice rautate atat cu fapta si cu cuvantul, cat si cu gandul, curatindu-ne de orice intinaciune a pacatului. In aceasta consta, in fond, imitarea cu adevarat a desavarsirii divine si a tot ce sta in legatura cu urmarea lui Dumnezeu.

Caci mi se pare ca Evanghelia nu intelege Imparatia Cerului ca pe un compartiment aparte al lui Dumnezeu in care ne-ar cere sa ne facem desavarsiti si noi dupa pilda Tatalui ceresc.

Dumnezeirea e doar una si aceeasi peste tot si cuprinde toata faptura fara sa mai ramana vreun petec de loc unde sa nu fie El, imbratisand deopotriva toate vietatile, sustinand si stapanind cu puterea lui atotcuprinzatoare tot ce exista, cum ne invata si proorocul cand zice ca si de m-as duce in cer cu gandul ori as patrunde si as scruta cu mintea toate adancurile pamantului sau de-as intinde puterea de intelegere a judecatii pana la marginea ultima a lucrurilor, pe toate le vad tinute cu dreapta Lui. Cuvant cu cuvant, Scriptura spune asa: “De ma voi sui la cer, Tu acolo esti; de ma voi cobori la iad, Tu de fata esti. De voi lua aripile mele de dimineata si ma voi salaslui la marginile marii, si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tinea dreapta Ta” (Psalm 7, 9).

(…)



Daca deci instrainarea de rau a ajuns sa se realizeze prin incordarea cugetului nostru, atunci cuvantul evanghelic nu ne cere ceva peste masura de obositor. La acest avant al cugetului nu se injuga nici macar prea grea oboseala, decat ca nu se cade sa ne inchipuim ca am putea dobandi tot ce dorim fara sa ne fi straduit in acest sens si noi. Incat, pentru cel ce vrea, e destul de usoara trairea unei vieti ceresti inca de aici de pe pamant, dupa cum ne invata si Scriptura cand ne indeamna sa cugetam la cele ceresti si in vistieriile de acolo sa depunem toata comoara virtutilor noastre, caci zice: “Nu va adunati comori pe pamant, ci adunati-va comori in cer, unde nici molia si nici rugina nu le strica, si unde furii nu le sapa, nici fura” (Matei 6, 19). Prin aceste cuvinte ni se arata ca nici o putere trecatoare nu poate atinge fericirea vietii de dincolo.



In schimb, cel ce ajunge sa-si intineze viata prin tot felul de rautati, savarsindu-le parca impotriva scopului vietii omenesti, unul ca acela zamisleste in el un fel de jivina otravitoare, in stare nu numai sa opreasca pe loc orice progres moral prin puterea ei de distrugere, ci, daca nu va fi extirpata, s-ar intinde ca cangrena, incolacindu-se cu miscarile sale ca un sarpe, in toata fiinta, facand adevarate focare de stricaciune. Caci din clipa cand acest rau s-a incuibat in noi, ne momeste cu tot soiul de ispite si din afara imprastiind, prin placeri desarte comoara inimii noastre ori vazand si zadarnicind - prin alte patimi - potirul virtutilor sufletesti, asa prin manie, prin intristare ori prin alte patimi de acest soi intunecandu-ne si puterea de judecata.



Intrucat, asadar, Domnul nu-i nici mancari nici bautura, cum am spus mai inainte, in viata cu Dumnezeu nu mai e vorba nici de hoti, nici de rautati, de aceea urmeaza ca acolo sa ne mutam preocuparile cac acolo nu numai ca raman neatinse si neimputinate pentru totdeauna, ci au puteri sa si creasca si sa sporeasca insutit ca o samanta spre viata de veci.



Se cade asadar, sa intoarcem sporita comoara, pe care am primit-o cand am venit pe lume. Si pentru ca toti avem aceeasi fire - chiar daca nu ne este deopotriva masura darurilor se ni s-au incredintat - toti trebuie sa aducem Domnului, unul mai mult, altul mai putin, dupa potriva darurilor, sporul nostru.



Nimeni sa nu descurajeze ca trebuie sa adauge si el ceva la comorile ceresti, sporind, pe cat se poate, cu cat de putin, ceea ce a primit, caci dupa fagaduinta celui ce a zis ca pentru putin, mult i se va da, rasplatindu-l cu cele ceresti, in locul celor pamantesti, cu cele vesnice in locul celor vremelnice, care sunt de asa natura ca nici mintea nu le poate cuprinde nici in talcuirea cuvantului nu incap, caci despre ele invata Scriptura cea insuflata de Dumnezeu ca “cele ce nici ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit, acelea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Cor. II, 9).



Iata asadar, cinstite frate, cum am implinit lipsa scrisorilor, ba inca am anticipat oarecum, prin lungime, si pe altele care ar fi lipsit. Nevoieste-te mereu intru Domnul! Sa-ti fie acestea vii in minte pentru totdeauna, caci asa e placut Domnului, iar eu nu te voi uita”.



in: Sf. Grigorie de Nyssa, Despre înþelesul numelui de creºtin, cãtre Armoniu, Scrieri II, trad. T. Bodogae, PSB 30, EIB, Bucureºti, 1998 (text preluat de pe crestinortodox.ro)

Ia uitati-va ce frumos se explica cum "actioneaza" diavolul cand e vorba de deosebirea duhurilor: provocand tulburare si apoi intristare in mintea omului.
V-ati gandit vreodata ca tristetea este un pacat? Ca deznadejdea este de asemenea o patima, de care omul trebuie sa se vindece?
Sau o alta intrebare pentru cei care cauta sau au cautat raspunsuri in afara ortodoxiei: oare inainte de a va gasi propriile raspunsuri nu simteati ca nu va este bine? Impotriva acestei stari de "nebine" trebuie luptat duhovniceste, nu imbratisand orice alta credinta care ne aduce "asa zisul bine".
Nu zicea oare gabita ca atunci cand intra intr-o biserica simtea ca intra in Iad? Ce e asta decat tulburare?
Trebuie sa stiti ca impotriva acestor tulburari nu se poate lupta decat prin intarirea credintei, nu prin schimbarea ei.
"Cred Doamne, ajuta necredintei mele."

Cu cat informatiile din jur sunt mai variate, cu atat e mai greu ca omul crestin sa tina calea dreapta a credintei. Apar atatea ispite, in primul rand intelectuale. O fi bine asa? chiar se sfinteste apa de Inviere si Adormirea Maicii Domnului? Oare chiar e LUMINA SFANTA cea de la Ieruslim care apare doar la ortodocsi sau e lumina de la diavol? Oare minunile au fost?

Asa apare indoiala. Dar sa nu va fie teama, mari oameni s-au indoit in credinta lor: Avraam, Moise, Toma si altii, ca apoi sa revina si mai intariti in credinta.

D-asta e atat de frumos acest "Cred Doamne, ajuta necredintei mele ! " Nimeni sa nu creada ca a lui credinta este nestramutata, ca nu poate fi supus indoielii. Totul este sa lupti impotriva indoielii intarindu-ti credinta cea dreapta, nu schimband-o cu o alta poate mai lesne de purtat pe umeri si in gand.

Credinta in ortodoxie este un bun dat de Dumnezeu: " Caci nu voi m-ati ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi". In credinta poti sa ai momente de indoiala, important este sa te straduiesti pana la capat.

De la: marinescuirina, la data 2009-01-09 15:44:57 (Din Sfantul Ignatie Briancianinov: Despre vederea duhovniceasca a duhurilor), continuare:

"Preacuviosul Varsanufie cel Mare a spus unui monah care il intreba cum sa deosebeasca gandurile venite de la Dumnezeu, cele venite de la fire si cele de la draci: "Lucrul de, care ma intrebi este al oamenilor ajunsi la masura mare (a varstei duhovnicesti). Daca ochiul launtric nu va fi curatit prin doftoriciri multe, nu va putea sa scape de spini si maracini si sa culeaf ga strugurele ce intareste si veseleste inima. Daca omul nu ajunge la masura aceasta, nu poate deosebi (aceste ganduri), ci va fi batjocorit de draci si va cadea in amagire, dandu-le crezare: fiindca ei schimba lucrurile cum vor, mai ales fata de cei care nu le cunosc cursele".

In continuare, Marele Parinte spune: "Gandurile care vin de la draci sunt, mai intai de toate, pline de tulburare si intristare, si atrag in chip ascuns si subtire: fiindca vrajmasii se imbraca in haine de oi, adica insufla ganduri parut drepte, dar care pe dinauntru sunt lupi rapitori (Matei 7, 15), adica rapesc si amagesc inimile celor lipsiti de rautate (Romani 16, 18) prin ceea ce pare bun, dar e in fapt vatamator. Lumina care vine de la draci se preface mai pe urma in intuneric. Orice ai auzi, ori ai gandi, ori ai vedea, de se va tulbura inima ta atunci fie si cat un fir de par, sa stii ca este de la draci".

In alt raspuns, cel Mare a scris: "Sa stii, frate, ca orice gand caruia NU ii este inainte-mergatoare seninatatea smereniei NU vine de la Dumnezeu, ci este in chip vadit din partea stanga. Domnul nostru vine lin, iar tot ce este vrajmasesc are loc cu tulburare. Chiar daca dracii par imbracati in haine de oaie, ei, fiind pe dinauntru lupi rapitori, se dau in vileag prin TULBURAREA pe care o aduc: fiindca s-a zis ca dupa roadele lor ii veti cunoaste (Matei VII, 15-16). Sa ne intelepteasca Domnul pe noi toti ca sa nu ne lasam atrasi de dreptatea lor (cea paruta)". "

Nota: am scris cu majuscule "tulburare" deoarece imi doresc sa retineti acest cuvant. Multe filme care circula pe net nu nasc decat spaima, tulburare, NEINCREDERE!!! Chiar daca prezinta "si lucruri adevarate", ne ajuta ele? Trebuie sa avem speranta si incredere in Iisus Hristos.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-01-09 15:50:20ortodoxia este cea religia adevarata...
plecand de la ideea din biblie k *credinta fara fapte moarta este* ortodocsi pun mare accent pe modul cum un crestin alege sa-si traiasca viata....ortodoxia le impune adeptilor ei sa faca multe fapte bune ...ceea ce este un lucru extraordinar....de asemenea le interzice sa faca fapte rele...
ortodocsii recunosc autoritatea statului (nu k martorii lui iehova) si prin pedepsele divine cu care ii ameninta pe pacatosi fac ca comunitatile de oameni sa functioneze in pace si liniste...regulile impuse de BOR adeptilor sai nu intra in contradictie cu legile statului ci le completeaza (acolo unde au lipsuri...de exemplu...atunci cand legile unui stat ortodox accepta avortul,biserica il condamna categoric...exemplele sunt insa mai numeroase)
deci..dak romanii ar fii cu totii ortodocsi si s-ar stradui sa respecte ceea ce le spune BOR, Romania ar deveni o tara extraordinara....o tara de oameni blanzi si buni...o tara unde sa-ti fie drag sa traiesti si cu care sa te mandresti in lume...

Joana,

ortodoxia impune....(oare- Andu, ce zici are dreptate?)
Dumnezeu le-a oamenilor dat dreptul sa aleaga.

Mai Joana , tu vezi ce scrii?
..daca romanii sunt ortodocsi....(dar cum sunt?)
...ia vezi, ca postase cineva un "clasament.(prietenul mau Marcel)
Sunteti mult peste majoritate.
Cine nu va lasa, minoritatea neoprotestanta?

stai...sa ne intelegem...
ortodoxia e adevarat...ii sfatuieste pe credinciosi sa faca fapte bune...intreba de exemplu un preot ortodox dak iti da dezlegare sa avortezi...in mod sigur nu o sa-ti raspunda k e libera ta alegere...o sa-ti interzik asta amenitandu-te cu chinuri vesnice...
nu ne da biserica voie sa luam viata nimanui...
intr-adevar... rolul BOR nu este acela de a limita libertatea umana ci de a-i sfatui pe oameni sa alega binele...dak insa omul este nechibzuit si alege raul este cu atat mai vrednic de pedeapsa...
sper k intelegi la ce ma refer....

Inchinare la icoane+Statuii+persoane vii ori moarte (moaste) = Inchinare la draci!!1

O mentionare din biblie,sub forma de introducere,in vederea luminarii mintii,pentru a vedea ca doar de Isus prin Duhul Lui cel Sfant avem nevoie pentru a ajunge in Paradis(Rai) la Tatal Ceresc Dumnezeu!

Sa nu va numiti Dascali,caci Unul singur este Dascalul vostru:Cristosul.Matei cap 23 vers 10.

Si Tata sa nu numiti pe nimeni pe pamant;pentru ca Unul singur este Tatal vostru:Acela care este in ceruri.Matei cap 23 vers 9.

Totusi nu sa vorbit public niciodata la nivel national (international)care dintre atatea religi,culte spun adevarul.

Oamenii au ajuns sa nu stie ce sa mai creada, pentru ca nu se informeaza unde trebuie si se lasa influentati de anumite persoane care spun ca sunt in slujba Lui Dumnezeu,venind sub masca binelui,dar de fapt nu fac altceva decat sa ascunda adevarul,iar oamenii primesc invataturi rele care ii indeparteaza de Dumnezeu.

In unele tari oamenii se inchina la chipul unei vaci,taratoare,peste,pasari sub forma reala sau pur si simplu sub forma de poza,pictura,statuie.Iar in alte tari oamenii se inchina la chipul unui om ,sau chipul unei femei care poate fii tot sub forma reala sau de poza pictura ,statuie.

Chiar in aceste tari sunt oameni care nu se inchina la chipul unei vaci ,taratoare,peste ,om(barbat),femeie nici sub forma reala,nici sub forma de poza,pictura sau statuie.
Iata si raspunsul care poate fii deranjant pentru ca unii din dumneavoastra va inchinati la asa ceva.

Daca studiem Biblia putem gasi multe versete unde Dumnezeu ne interzice sa ne inchinam la aceste lucruri mentionate mai sus,care aduc asupra noastra pedepse aspre care duc la moarte si chiar la pierderea mantuirii(Iad).

Inainte de a incepe cu cateva exemple din Biblie despre inchinare la idoli trebuie sa stiti cum trebuie sa ne inchinam.

Exemplu din Biblie: DUMNEZEU este DUH si cine I se inchina Lui trebuie sa I se inchine in DUH si adevar.Ioan cap 4 vers 24

Deci prin asta inteleg ca nu am nevoie de nici o poza cu asemanare vreunui chip de animal,om sau sa ma inchin unui animal in viata sau a unui om viu sau mort.(moaste,)

In timpul pribegiei pe acest pamant Apostolul Pavel si Barnaba,adica aproximativ in urma cu 1970 de ani cand lumea nu era atat de informata si dezvoltata.

Exemplu din Biblie:8. Intr un loc numit Listra era un om neputincios de picioare,olog din nastere,care nu umblase niciodata.9. El sedea jos si asculta pe Pavel cand vorbea.Pavel s-a uitat tinta la el si fiindca a vazut ca are credinta sa fie tamaduit, 10. a zis cu glas tare:Scoala-te drept in picioare.Si el s a sculat dintr o saritura, si a inceput sa umble.11. La vederea celor facute de Pavel noroadele si-au ridicat glasul si au zis in limba licaoneana:Zeii s au pogorat la noi in chip omenesc.12. Pe Barnaba il numea Jupiter,iar pe Pavel Mercur,pentru ca manuia cuvantul.13 Preotul lui Jupiter,al carui templu era la intrarea cetatii,a adus tauri si cununi inaintea portilor si voia sa le aduca jertfa,impreuna cu noroadele.14. Apostoli Barnaba si Pavel, cand au auzit lucrul acesta,si-au rupt hainele,au sarit in mijlocul norodului si au strigat:15. Oamenilor de ce faceti lucrul acesta?Si noi santem oameni ca si voi;noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel viu,care a facut cerul,pamantul si marea si tot ce este in ele.16. El in veacurile trecute,a lasat pe toate Neamurile sa umble pe caile lor, 17. macar ca drept vorbind, nu s a lasat fara marturie,intrucat v a facut bine v a trimis ploi din cer,si timpuri roditoare,v a dat hrana din belsug si v a umplut inimile de bucurie .18. Abia au putut sa impiedice,cu vorbele acestea, pe noroade, sa le aduca jertfa.Faptele Apostolilor cap 14 vers 8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18.

Ce ne spune Apostolul Pavel.
Exemplu din Biblie: 1.Calcati pe urmele mele,dupa cum si eu calc pe urmele lui Hristos.1 Corinteni cap 11 vers1.

Exemplu din Biblie: 20.Noi dar,santem trimesi imputerniciti ai lui Hristos;si ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi,va rugam fierbinte,in Numele lui Hristos:Impacati-va cu Dumnezeu.2 Corinteni cap 5 vers 20.

Exemplu din Biblie: 11.Fratilor,va adeveresc ca Evanghelia vestita de mine nu este de origine omeneasca;12.pentru ca n-am primit-o,nici n-am invatat-o de la vreun om,ci prin descoperirea lui Isus Hristos.Galateni 1 cap 1 vers 11,12.

Exemplu din Biblie: 5.Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine,ci pe Domnul Hristos Isus.Noi santem robii vostri,pentru Isus.2 Corinteni cap 4 vers 5.

Cum sunt caracterizati acei indivizi care vor sa ne inchinam inaintea lor pentru iertarea pacatelor nefiind trimisi imputerniciti de Dumnezeu care si-au luat de la sine aceasta putere (functie).

Exemplu din Biblie: 23.Vai de voi,invatatori ai Legii si farisei fatarnici.Pentru ca voi dati zeciuiala din,menta,din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai importante lucruri din Lege;dreptatea,mila si credinta;pe aceasta trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.24.Sfatuitori orbi,care strecurati tantarul si inghititi camila.Matei cap 23 vers 23,24.

Exemplu din Biblie: 52.Vai de voi,invatatori ai Legii!Pentruca voi ati pus mana pe cheia cunostintei:nici voi n ati intrat,iar pe ceice voiau sa intre,i-ati impedecat sa intre.Luca cap 11 vers 52.

Tot cu exemplu din Biblie de pe vremea Domnului Isus Hristos putem observa ca Isus o numeste pe mama Lui femeie ca pe o persoana
obisnuita si nu o persoana divina.Tot la fel mama Lui indeamna ca de Isus sa ascultam ,nu de ea.

Exemplu din Biblie: 1.A treia zi s a facut o nunta in Cana din Galilea.Mama lui Isus era acolo.2.Si la nunta a fost chemat si Isus cu ucenicii Lui.3.Cand s a ispravit vinul,mama lui Isus I-a zis;Nu mai au vin.4.Isus i-a raspuns:Femeie,ce am a face Eu cu tine ?Nu Mi-a venit inca ceasul.5.Mama lui a zis slugilor:Sa faceti orice va zice.Ioan cap 2 vers 1,2,3,4,5.

Ioan ucenicul Domnului nostru Isus Hristos caruia I s a descoperit(revelat) Carte Apocalipsa a vrut sa I se inchine acelui inger trimis de Dumnezeu la el cu ajutorul caruia a putut sa vada toate lucrurile scrise in Apocalipsa.

Exemplu din Biblie: 10.Si m am aruncat la picioarele lui ca sa ma inchin lui Dar el mi-a zis:Fereste-te sa faci una ca aceasta!Eu sant un impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai,cari pastreaza marturia lui Isus, Lui Dumnezeu inchina-te!Caci marturia lui Isus este Duhul prorociei.Apocalipsa cap 19 vers 10.

Concluzie:Din ce observam aici vedem ca Apostolii,Maria mama lui Isus,Ioan ucenicul (recunosc adevarul) ,nu fac altceva decat sa ne indrume precum niste indicatoare aratand cu degetul catre adevaratul salvator,spre Dumnezeu Isus Hristos,doar acest lucru il pot face pentru noi nimic altceva,chiar si apostolii isi marturisesc neputiinta ca si ei sunt niste oameni ca si noi chiar daca se faceau minuni nu se faceau datorita puterilor lor ci Dumnezeu se folosea de ei precum se poate folosi si de o alta persoana din ziua de azi daca se lasa calauzit de Dumnezeu prin Duhul Lui cel Sfant,nu condus de profituri materiale de pe urma cuvantului Lui Dumnezeu ci din dragoste pentru Dumnezeu.Acele persoane materialiste sau nestiutoare a adevarului 100% care pot duce oamenii in eroare pierzandu-si mantuirea, sant numite in Biblie calauze oarbe.


Tot exemple inchinare la idoli.16.Ca nu cumva sa va stricati si sa va faceti un chip cioplit,sau o infatisare a vreunui idol,sau chipul vreunui om,sau chipul vreunei femei(Maica Sfanta)17. sau chipul vreunui dobitoc de pe pamant, sau chipul vreunei pasari care zboara in ceruri, 18. sau chipul vreunui dobitoc care se taraste pe pamant,sau chipul vreunui peste care traieste in apele dedesubtul pamantului.Deuteronom cap 4 vers 16,17,18

Exemplu din Biblie: 28.Iau astazi martor impotriva voastra cerul si pamantul,ca veti peri de o moarte repede din tara pe care o veti lua in stapanire dincolo de Iordan si veti fi nimiciti de toti.Deuteronom cap 4 vers 26.

Exemplu din Biblie: 19. Daca vei uita pe Domnul,Dumnezeul tau si vei merge dupa altii dumnezei,daca le vei sluji si te vei inchina inaintea lor,va spun hotarat azi ca veti pieri. 20. Veti pieri ca si neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastra,pentruca nu veti asculta glasul Domnului,Dumnezeului vostru.Deuteronom cap 8 vers 19,20.

Exemplu din Biblie: 8.Drept raspuns,Isus i-a zis;I napoia Mea,satano!Este scris;Sa te inchini Domnului,Dumnezeului tau si numai Lui sa-i slujesti.Luca cap 4 vers 8.

Exemplu din Biblie: 4. Sã nu-þi faci chip cioplit ºi nici un fel de asemãnare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, ºi din câte sunt pe pãmânt, jos, ºi din câte sunt în apele de sub pãmânt! 5. Sã nu te închini lor, nici sã le slujeºti, cã Eu, Domnul Dumnezeul tãu, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc pe copii pentru vina pãrinþilor ce Mã urãsc pe Mine, pânã la al treilea ºi al patrulea neam.Exod cap 20 vers 4.

Exemplu din Biblie:29.Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie sã socotim cã dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meºteºugul ºi de iscusinþa omului.Faptele Apostolilor cap 17 vers 29.

Exemplu din Biblie: 5.Cu cine Ma veti pune alaturi,ca sa Ma asemanati?Cu cine Ma veti asemana si ma veti potrivi?Isaia cap 46 vers 5.

Exemplu din Biblie:7.Sant rusinati,toti cei ce slujesc icoanelor si care se falesc cu idolii:toti dumnezeii se inchina inaintea Lui. Psalmii cap 97 vers 7.

Exemplu din Biblie: 23.Si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr'o icoana care seamana cu omul muritor,pasari,dobitoace cu patru picioare si taratoare.Romani cap 1 vers 23.

Exemple de idoli din zilele noastre:icoane cu ,,maica sfanta"cu ucenicii Domnului Isus Hristos,chiar cu Isus si cu alte persoane care au nume din Biblie care pot fi si sub forma de pictura sau statuie ,dar care nu au fost vazute real doar inchipuirea omului si chiar daca au fost vazute nu au nici o putere de mijlocire totul e facut prin Isus Hristos singurul mijlocitor intre om si Dumnezeu este Isus Hristos nu cele mentionate.

Chiar si dintr-o persoana care nu are legatura cu vreun nume din Biblie putem face un idol si anume:Brad Pitt,Angelina Jolie,Ronaldo,Madonna,Tom Cruz,Christina Aguirela,Andreea Marin atragandu-ne privirea si gandirea mai mult spre ei vrand in acelasi timp sa traim o viata ca a lor vazandu-le ca pe adevarate exemple nestiind ce se afla in spatele acestor persoane si in interiorul inimii lor.

In acest sens uitam de Dumnezeu si uitam sa traim o viata dupa voia Lui Dumnezeu si nu a oamenilor si asa nu facem altceva decat sa atragem asupra noastra probleme,blesteme ,o viata fara liniste familiala si spirituala.

Concluzie:Este o nelegiuire Sa-i Atribuim Lui Dumnezeu o forma vizibila si in general,oricine creaza idoli se revolta impotriva Adevaratului Dumnezeu!Plina cum este de mandrie si nerusinare,mintea omului indrazneste sa-si imagineze un zeu dupa propia sa capacitate,iar in timp ce trudeste cu incetineala ea este intr-adevar coplesita de ignoranta cea mai crasa,considerand ca o iluzie si o aparenta lipsita de continut poate fi Dumnezeu.Acestor rele li s-a alaturat o nelegiuire noua,aceea ca omul incearca sa dea fiinta,prin munca,acelui dumnezeu pe care l-a conceput in sufletul sau.Astfel,mintea concepe un idol;mainile il creaza.

Exemplul israelitilor ne arata ca originea idolatriei se afla in cei care nu cred ca Dumnezeu este cu ei decat atunci cand El Isi arata in mod fizic prezenta

1. Poporul, vazand ca Moise zaboveste sa se pogoare de pe munte, s-a strans in jurul lui Aaron, si i-a zis: "Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut." Exod cap 32 vers 1.

Ei stiau,intr-adevar,ca Dumnezeu este Cel a Carui putere au eperimentat-o prin atatea miracole;insa nu au crezut ca El se afla langa ei,decat daca ar fi putut sa vada cu ochii lor un semn tangibil al chipului Sau,care putea fi pentru ei o marturie a Dumnezeului calauzitor.

Prin urmare,ei doreau sa recunoasca prin intermediul unei imagini care mergea inaintea lor ca Dumnezeu este Cel ce le conducea marsul.
Experienta zilnica ne invata ca trupul se afla intr-un neastampar continuu,daca nu obtine,ca imagine a lui Dumnezeu,o nascocire in asemanarea Lui,in care sa-si asigure in mod prostesc mangaierea.

Aproape in fiecare epoca de la intemeierea lumii,ca sa-si poata satisface aceasta dorinta oarba,oamenii si-au costruit simboluri prin care credeau ca Dumnezeu Se arata inaintea ochilor lor trupesti.
A
cele persoane care cauta scuze nenorocite pentru care sa apere idolatria desgustatoare,prin care credinta adevarata a fost sufocata si subminata timp de veacuri,sa ia aminte la aceste lucruri.Imaginile,afirma, ele,nu sunt privite ca dumnezei.

Nici evreii nu au fost atat de idioti incat sa uite ca Dumnezeu a fost Acela prin a Carui mana au fost ei eliberati din Egipt(Leviticul cap 26 vers 13)inainte de a face vitelul(Exod cap 32 vers 4) cand Aron a spus ca acesta este dumnezeul care i-a eliberat din tara Egiptului,ei l-au acceptat din toata inima(Exod cap 32 vers 4,8) vrand evident sa spuna ca doreau sa-l pastreze pe acest Dumnezeu eliberator,cu conditia de a-l vedea mergand inaintea lor sub forma unui vitel.

De asemenea,nu trebuie sa credem ca paganii au fost atat de prosti incat sa nu priceapa ca Dumnezeu este altceva decat lemne si pietre.Caci,desi schimbau dupa placerea lor aceste imagini,pastrau in mintea lor intotdeauna aceiasi zei.

Au existat multe imagini pentru acelasi zeu;totusi,ei nu si-au creat tot atatia zei pe cat era multimea imaginilor.Mai mult,ei sfinteau in fiecare zi imagini noi,dar cu toate acestea nu considerau ca isi fauresc noi dumnezei.
.