Omul cu doua memorii

Precizie chirurgicala si sentiment ironic-detasat, scriitura nervoasa si tandra racordata sensibilitatii promotiei douamiiste iata cateva din trasaturile versurilor Oliviei Sgarbura aparute la Editura Brumar in acest an.
Recentul volum de versuri al Oliviei Sgarbura, Omul cu doua memorii, Editura Brumar, editor Robert serban, 2006, o mentine pe autoare in zona poetilor greu de atasat (fixat) in sfera de influenta a vreunui curent literar. Nu altfel se intampla cu celelalte doua volume ale poetei: Palatul la ora 4 dimineata (1998) si Recurenta prezentului (1999).
Este evident ca autoarea se hraneste emotional si teoretic, pe toate canalele informationale, din miscarea postmoderna contemporana. Mai mult, poezia ei are "afluenti" ce se varsa in deltele miscarii de avangarda: de la suprarealismul european la imagismul de peste Ocean.
In viata de toate zilele, Olivia Sgarbura este medic chirurg la unul dintre cele mai mari spitale din Capitala. Poate (dar poate?) de aceea versurile sale nu mai au rabdarea de a nuanta o stare de spirit ori o atitudine. Taietura versului este precisa si clara ca si titlul ultimului volum aparut. Exista o lume interioara, invaluita intr-un abur senzual controlat de cerebralism si reflexivitate si, pe de alta parte, un univers exterior, un spatiu al citadinismului afectiv pe care l-au exploatat copios poetii optzecisti. si, sa nu uit, o memorie in "conflict" cu memoria colectiva. Aici, Olivia Sgarbura nu se pliaza pe scriitura optzecista si nici nu "cocheteaza" cu aripa dura fracturista, douamiista, de unde si dificultatea de a o fixa intr-un insectar de prejudecati critice.

---

Despre autor: