Savarina

Dl. Iliescu, aflat la Piatra Neamt, pare sa fi cugetat adanc la stanga, dreapta, intelectuali si organizatii non-guvernamentale. Societatea civila romaneasca si mediile intelectuale ar fi, zice d-sa, dominate de "grupuri minoritare, insa foarte incisive, de dreapta", desi in Romania aceasta categorie (intelectualii, adica) "nu poate fi decat de stanga".
Cum se poate una ca asta, ne-am putea intreba, dar dl. Iliescu ne scuteste de orice dubitatiuni fiindca a studiat acest suparator paradox si a aflat, ca de obicei, toate raspunsurile: a aflat ca, "de regula", printre fondatorii celor "cateva zeci de ONG-uri se invart cam aceleasi nume" si ca "poti sa-i numeri pe degete" pe cei care vorbesc in numele societatii civile. "Adica ei au stiut, au avut aceasta abilitate din '90 incepand, primind finantari, inclusiv din exterior si au inventat tot felul de societati, de asociatii, de organizatii nonguvernamentale si dau sentimentul ca viata intelectuala a Romaniei este dominata de aceasta orientare politica de dreapta. Datoria noastra este sa inchegam dialogul cu intelectualii si sa stimulam structurarea unei societati civile care sa reflecte optiunile si pozitiile reale ale intelectualitatii", a mai afirmat Iliescu.
Am avut curiozitatea de a urmari si comentariile pe marginea acestei stiri in editiile electronice ale cotidianelor care o publicau - o comoara de umor si de bun simt. Cel mai radical dintre ele, semnat cu un pseudonim de-a dreptul genial, "AristotelCostel", neantifica stirea in cauza, intrebandu-se "Mai este luat in seama Iliescu?" si continua " Parca avea de gand sa-si puna-n valoare experienta in cadrul PSD. Ma gandeam ca asta inseamna sa traga sfori, sa numeasca, sa dea afara, dar nu declaratii de prim-plan, pe care nici nu vad de ce le-as mai urmari. (Iliescu) E ca o savarina expirata."
Nu stiu daca Aristotel, cum spunea Urmuz candva, "nu mancase ostropel", dar am certitudinea ca AristotelCostel a mancat savarina aceea socialista in forma si lesinos-dulceaga in continut din galantarele cofetariilor de stat, pot chiar banui ca stie si bancul cu savarina si scleroza, asa incat comparatia pe care ne-o propune e cat se poate de sugestiva. Fiind intru totul de acord cu premisa, nu pot insa accepta si concluzia cu acelasi elan. Nu ne putem inca permite luxul de a ignora apoftegmele dlui Iliescu, mai ales ca acestea sintetizeaza opinii comune unui numar destul de insemnat de concetateni si pun in lumina un ansamblu de false rationamente operante in societate.
Pe de-o parte, e clar ca dl. Iliescu, asemeni multora dintre contemporani, a invatat din mers si fragmentar ce inseamna "societate civila". Fiindca multi dintre cei care, inca din 1990, denuntau in numele societatii civile deriva regimului instaurat prin frauda de grupul simbolizat si condus de Ion Iliescu, d-sa a conchis la repezeala ca "societatea civila" se reduce la "cateva zeci de ONG-uri", pe membrii carora "poti sa-i numeri pe degete". Fals. Dl. Iliescu insulta cele cateva mii de ONG-uri care au grija de persoane cu dizabilitati, cultiva studiile clasice sau matematicile moderne, apara ecosistemele. Mai mult, fiindca, tot asa cum Ceausescu nu putea sa creada ca societatea romaneasca se poate revolta spontan si dadea vina pe "agenturili straine", nici dl. Iliescu nu poate crede ca exista oameni care, revoltati de manevrele prin care l-au vazut instalat la putere in 1990, s-au organizat liber pentru a exprima public aceasta revolta, si strecoara insidios sintagme menite sa compromita aceasta actiune, pe care o considera "abila" si finantata "inclusiv din exterior". Auzi, ONG-uri romanesti finantate "din exterior": poate prin programul PHARE al Uniunii Europene in care vrem sa fim admisi, sau prin programe ale Congresului SUA, partenerul nostru strategic, sau prin burse NATO, organizatie din care facem parte din iarna lui 2002, cand reprezentati legal de dl. Iliescu in persoana beam cu totii sampanie la Praga! Se sparie mintea...
Dar cea mai grava confuzie a acestei declaratii ramane cea dintre dreapta, stanga si optiunile politice care se ofera azi societatii romanesti. E cat se poate de evident ca, daca dl. Iliescu se declara de stanga, multi, foarte multi dintre intelectualii Romaniei de ieri si de azi se vor declara imediat de dreapta doar pentru ca nu accepta sa mearga nici pe acelasi trotuar, si cu atat mai putin in aceeasi directie cu dl. Iliescu. Nici nu stiu ce mai asteapta d-sa de la intelectuali dupa ce le-a multumit asa de cald, tovaraseste, minerilor care au haituit si au vanat cu ghioagele prin Bucuresti pe oricine avea o carte in mana sau ochelari pe nas.
Dl. Iliescu nu se multumeste cu pletora de aplaudaci din academii si universitati, nu-i e de-ajuns fidelitatea lui Sergiu Nicolaescu, nu-l mai incanta pupaturile in direct ale vedetelor aproape de pensie. Dl. Iliescu vrea mai mult, vrea, daca se poate, tot. Vrea sa fie "cel mai iubit dintre pamanteni", si nu poate crede ca, dupa ce l-a amnistiat pe Cozma si l-a decorat pe Vadim, dupa ce le doreste un primar ca Vanghele, e de-a dreptul stupid sa pretinda si iubirea sau macar respectul intelectualilor.
Iar atunci cand repeta, ca oile lui Orwell, "Stanga e buna, Dreapta e rea", le devine automat si mai odios. Dl. Iliescu se inseala cel mai amarnic atunci cand socoate ca d-sa si partidul pe care l-a creat ar fi o forta de stanga, si ca toti cei care i se opun ar apartine unei drepte "minoritare dar incisive". Fals iarasi. PSD e partidul baronilor, al oligarhilor abuzivi si al ciocoilor cu ostentatie si panas: asa l-a construit dl. Iliescu si asa va ramane. Iar "Jos Iliescu" - sau "jos Nastase", sau "jos PSD" - nu sunt lozinci de dreapta, sunt lozinci de bun-simt.
PS: De pe toate ecranele, ma privesc ochii incercanati ai bietei Marie Jeanne. Ma simt de parca mi-ar fi fost rapita o studenta apropiata si nu pot s-o ajut cu nimic. Oricat as scrie, nu foloseste decat la a-mi intretine speranta ca un gest individual de afectuoasa solidaritate nu e niciodata cu totul zadarnic.

---

Despre autor: