Teatru invizibil in metroul parizian

Aceasta piesa de teatru invizibil a fost jucata de trei ori in metroul parizian, pe linia Vincennes-Neuilly. Spatiul ales a fost intotdeauna un vagon din mijlocul trenului.
Actiunea 1. Trupa (mai putin doi actori) urca la prima statie. Distributia in spatiu se face pe loc: doua actrite raman in picioare langa usa din mijloc; o actrita - Agresata - se aseaza; Tunisianul e pe locul de alaturi, mama si copilul putin mai departe, ceilalti actori, dispersati in vagon. Vreme de doua statii, nimic anormal, citesc ziarul sau injgheaba o bruma de conversatie cu ceilalti pasageri.
Actiunea 2. La a treia statie urca un actor, Agresorul. Se aseaza in fata Agresatei sau, daca locul e ocupat, ramane in picioare langa ea. Putin dupa aceea, incepe sa-si frece piciorul de al fetei, care protesteaza imediat. Agresorul spune ca nu a facut nimic, ca a fost un accident. Niciodata, nici un singur pasager nu i-a luat apararea fetei. Agresorul reincepe atacul, nu numai frecandu-si piciorul de al ei, ci trecandu-si ostentativ bratul peste umarul fetei. Aceasta isi manifesta indignarea, dar nimeni nu o sustine. Se ridica, merge in fata si ramane in picioare. Tunisianul profita pentru a-l sustine pe Agresor. Astfel se incheie cea de-a doua actiune.
Actiunea 3. La a cincea statie urca Agresatul, un actor tanar si realmente frumos. De indata ce intra, cele doua actrite care sunt langa usa, Feminista si Prietena ei, incep sa faca remarci despre frumusetea tanarului. Dupa cateva momente, Feminista se adreseaza Agresatului si il intreaba cat e ceasul. El raspunde. Ea il intreaba la ce statie va cobori. El protesteaza:
"- Eu nu v-am intrebat nimic, nu v-am intrebat la ce statie coborati dumneavoastra, ce v-a apucat?
- Daca m-ati fi intrebat, v-as fi spus: cobor la République si daca doriti sa coborati cu mine, putem petrece un timp placut impreuna."
Ea spune toate acestea mangaindu-l, sub privirile inmarmurite ale pasagerilor, carora nu le vine sa creada ca asista la aceasta scena insolita. Tanarul incearca sa scape, dar ea il retine:
"Iti dai seama cat esti de frumos? Iti dai seama ca am o pofta nebuna sa te sarut pe gura?"
Tanarul incearca sa fuga, dar e prins intre Feminista si Prietena ei, care-si declara dreptul de a-l saruta. De data aceasta, pasagerii iau atitudine... impotriva femeilor.
Deja mai multi pasageri intervin direct in actiune. Agresatul ia apararea Agresatei. Agresata, Feministei, explicand ca atunci cand ea fusese agresata, cateva minute mai devreme, pe ea nu o aparase nimeni si ca, daca un barbat are dreptul sa agreseze o femeie, tot astfel ar avea si o femeie dreptul sa abuzeze de un barbat care ii place.
Actiunea 4. Agresata, Feminista si Prietena ei incearca impreuna sa-l atace pe primul Agresor care dispare. Ceilalti actori raman in vagon pentru a asculta ce spun calatorii si chiar pentru a dirija putin cursul discutiilor inspre nerozia abuzului sexual din metrourile pariziene si de pretutindeni.
Pentru a fi sigur ca intreg vagonul este la curent cu ceea ce se intampla, Mama il intreaba pe fiul ei despre ce e vorba. Tanarul priveste si relateaza foarte tare (ca sa il auda toata lumea), "reluand" astfel actiunea care se deruleaza in continuare.
Pe parcursul acestor scene, au avut loc episoade delicioase. Spre exemplu, o doamna in varsta exclama:
"Ea are dreptate, tanarul acesta e frumusetea intruchipata..."
Sau un domn care apara vehement "dreptul" masculin:
"E in legea firii!"
Pentru el, avansurile masculine erau in legea firii, dar aceleasi gesturi facute de o femeie erau aberante. Mai rau inca, un alt barbat adauga ca, atunci cand o femeie este agresata sexual, e pentru ca "a facut ea ceva; intotdeauna femeia e de vina!"
Unul dintre cei doi barbati care aparau aceasta teorie stranie statea asezat chiar langa sotia sa. Tunisianul nu pierdu timpul:
"- Chiar credeti asta? Credeti ca barbatii au dreptul sa mangaie femeile in metrou?
- Da, cred.
- Atunci, sa ma scuzati, dar chiar asta am de gand cu sotia dumneavoastra." Si mima intentia de a o mangaia.
Au fost la un pas de incaierare. Tunisianul a trebuit sa-si ceara scuze si sa coboare inainte de statia prevazuta.
La una dintre "reprezentatiile" cu aceasta piesa, scandalul a fost atat de mare, incat metroul s-a oprit in statia urmatoare si toti pasagerii au venit sa asiste. Dar actorii incriminati (primul Agresor, Agresata, Feminista si Prietena ei) nu se asteptau ca garnitura de metrou sa se opreasca, aveau textul pregatit numai pana la statia... astfel incat au trebuit sa improvizeze vreo cinci minute bune, fara sa stie exact cam ce trebuiau sa faca.
In aceasta scena, tema piesei era foarte clara: nici barbatii, nici femeile nu au dreptul sa agreseze pe cineva. Totusi, pentru ca aceasta piesa sa aiba o dimensiune politica, asa cum am spus-o deja, cincizeci de trupe trebuie sa o joace de cinci sute de ori! In aceste conditii, poate ca abuzul de aceasta natura ar inceta sau macar s-ar diminua. De asemenea, poate ca si agresorii s-ar teme sa nu fie agresati.

---

Despre autor: