O pudoare tulburatoare

Citatele din Nietzsche de saptamana trecuta m-au adus in pragul unei confesiuni care ma roade de multa vreme. Tata a vorbit mereu despre experienta inchisorii cu o anumita lejeritate aparenta, punand accentul pe latura ei comica si spunand cat de mult i-a adus de fapt aceasta coborare in infern. Nu ma indoiesc ca asa a fost. Dar e si un alt aspect, despre care n-a vorbit niciodata in public. Nici noua, celor din familie, nu ne spusese nimic pana cand s-a scapat intr-o buna zi fata de mama in mod cu totul intamplator: a fost si el schingiuit. De suturi si pumni, cafturi si ghionturi vorbea fara retinere, considerandu-le, intr-un fel, painea cotidiana a existentei carcerale. Schingiuirea anume aplicata este insa cu totul altceva. A fost un secret pe care nici noi n-am vrut sa-l exploram pana la capat, intelegand ca vroia sa pastreze o anumita discretie. Din raspunsurile sale am simtit ca nu era dispus sa ne spuna decat o parte din cele prin care a trecut. Nici eu nu voi divulga decat o parte din ce stiu, detaliile fiind prea oribile si in fond inutile. Adevarul e ca de cand am aflat aceste lucruri, adica de exact doisprezece ani, rana provocata nu s-a inchis in intregime in sufletul meu si probabil nu se va inchide vreodata.
N-a fost vorba de torturi in ancheta in vederea obtinerii unor informatii, ci de chinuri destinate placerii sadice a unor caralii animati de o viguroasa constiinta de clasa. Pentru aceste bestii, tata era boierul si intelectualul asupra caruia isi puteau revarsa nestingheriti resentimentele de tot felul. Ceea ce l-a scos din minti pe sergentul Perju de la colonia Salcia a fost ca tata reusise sa-i invete franceza pe cativa detinuti. Pe unul dintre ei l-a initiat chiar in subtilitatile poeziei baudelairiene, omul acesta devenind ulterior profesor de franceza intr-un liceu din provincie. Furia tortionarilor s-a putut manifesta in multiple si indelungate sesiuni. Despre ele nu mai vreau sa adaug nimic.

---

Despre autor: