Mihai eminescu

De la: mytcor, la data 2009-12-20 21:26:16



M-au chinuit, adesea
Amar, necru��tor,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilal�i cu ura lor.

Mi-au pus venin pe p�ine,
Venin �i �n urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilal�i cu ura lor.

Dar dintre to�i, iubita
M-a fr�nt cel mai cumplit:
Nu m-a ur�t vreodat�,
Dar nici nu m-a iubit



Heinrich Heine



Traducere... Mihai Beniuc

Myc ,toate trec.Nu mai plinge-atit.Fii barbat .Fa un nani ca esti treaz de la 4 dimineata

De la: crio, la data 2009-12-20 22:36:43

De la: mytcor, la data 2009-12-20 21:26:16



M-au chinuit, adesea
Amar, necru��tor,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilal�i cu ura lor.

Mi-au pus venin pe p�ine,
Venin �i �n urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilal�i cu ura lor.

Dar dintre to�i, iubita
M-a fr�nt cel mai cumplit:
Nu m-a ur�t vreodat�,
Dar nici nu m-a iubit



Heinrich Heine



Traducere... Mihai Beniuc

Myc ,toate trec.Nu mai plinge-atit.Fii barbat .Fa un nani ca esti treaz de la 4 dimineata

....e�ti pe �tatul de plat� al celor de la CNID ?! ...4 ore-s mai mult dec�t suficient !...

ok..dormi tu numai 4 ore....si vei avea o imbatrinire celulara timpurie..sau tu vrei sa pleci repede??? Stii ca plecatu cu sorcova ...e primordial .

De la: crio, la data 2009-12-20 22:46:12ok..dormi tu numai 4 ore....si vei avea o imbatrinire celulara timpurie..sau tu vrei sa pleci repede??? Stii ca plecatu cu sorcova ...e primordial .

... e�ti culmea !...stai tu lini�tit�, nu-�i f� griji, sunt perfect ok, dtpdv!..

Nici nu m� sp�l de multele iubiri

Nici nu m� sp�l de multele iubiri
Mi-e greu s� fac din dragoste o vin�
Sau prost �ndemn al bietei mele firi,
C�nd v�d cum arde roua-n trandafiri
�i cred cu team�-n Cel ce va s� vin�.

Nici nu m� sp�l de multele iubiri
Cuprinse-n via�a mea mult prea pu�in�,
C�nd pot cl�di cu jertfa lor gr�dina
De st�njenei, de crini, de calomfiri.

Cei sterpi si r�i n-au starea s�-n�eleag�,
Eu, p�c�tos fiind de la-nceput,
Mi-am d�ruit priveli�tea �ntreag�

�i cel mai sincer, poate, m-am temut
C� dac�-n carne clipa rod nu leag�,
Nici ve�nicia-n suflet n-a-nc�put

Miradoniz





Miradoniz avea palat de st�nci.
Drept stre�in� era un codru vechi
�i colonadele erau de mun�i �n �ir,
Ce negri de bazalt se �n�irau,
Pe c�nd deasupra, stre�ina antic�,
Codrul cel vechi fremea �mflat de v�nt.
O vale-ad�nc� ce-ngropa �n codri,
Vechi ca p�m�ntul jumeta din munte,
M�nc�nd cu trunchii rup�i sc�rile negre
De st�nci, care duceau sus �n palat �
O vale-ad�nc� �i �ntins�, lung�,
T�iat� de un fluviu ad�nc b�tr�n,
Ce pe-a lui spate v�luroase pare
A duce insulele ce le are-n el �
O vale c�t o �ar� e gr�dina
Castelului Miradoniz.
Iar �n castel de treci prin colonade
Dai de �nalte hale cu plafondul
Lor negru str�lucit �i cu p�duri
De flori. P�duri c�rora florile
Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii,
�i crini, ca urnele antice de argint,
Se leag�n� pe lugerii cei nal�i,
Iar aerul v�ratic, dulce, moale.
Ca stelele sunt musculi�ele prin frunze
�i �mplu aerul cel cald cu o lumin�
Verzuie, clar�, aromat�. Fluturi �
Cu p�rul de-aur �i cu aripioare
De curcub�u � �n haine de argint
Din floare-n floare f�lf�iesc �i-�i moaie
Guri�ele-umede �i ro�ii �n potirul
Mirositor �i plin de miere-al florilor.
Tufe de roze sunt dumbr�vi umbroase
�i verzi-�ntunecoase, pres�rate
Cu sori dulci �nfoia�i, mirositori �
E-o flor�rie de gigan�i. �ntr-un loc
Cr�pat�-i bolta de granit, de cau�i
Prin stre�ina de codru p�n� sus,
Unde �n ceruri lin plute�te luna.
Ea-i o regin� t�n�r� �i blond�
�n mantia-i albastr� constelat�,
Cu m�inile unite pe-al ei piept
De neau�... Trece lumin�nd cu ochii
Alba�tri, mari, prin straturi �nflorite
De nori, ce �nfoiate �i ofer�
Roze de purpur, crinii de argint;
Din c�nd �n c�nd cu m�na-i argintoas�
Ea rupe c�te-o floare �i-o arunc�
Jos pe p�m�nt ca pe-o g�ndire de-aur;
Colo un nor se nal�� sf�nt �i sur,
Se-ncheag�, se formeaz� � ncremene�te,
Devine-un templu grec �i plin de umbra
Columnelor ce-l �nconjor � �i prin columne
Trece-argintoas� c�te-o raz�-a lunei.
Ea drumul ia spre-acel castel. Diadema-i
De diamante-n stele contopite
Brileaz�-n noapte � t�riile negre
A domei se-nsenin� � �i ea intr�
�n el. � Columnele-ard sub clara ei lumin�
�i arunc� umbra una-ntr-alta.
Ea intr�-n dom�... stelele-o urmeaz�.
�i noaptea s�nt� plin�-i de-ntuneric
Pe r�ul s�nt ce curge-n valea mare
Care-i gr�dina cea din codri vechi
A lui Miradoniz. � Insule sfinte
Se nal��-n el ca scorburi de t�m�ie.
Copile sunt cu ochi rotunzi �i negri,
Cu flori de aur, de smarald � cu st�nce
De smirn� risipit� �i sf�rmat�
�n bulg�ri mari. Pe m�ndrele c�r�ri,
Ce trec prin verzile �i m�ndre plaiuri,
E pulbere de-argint. Pe drumuri
Cire�i �n floare scutur� z�pada
Trandafirie a-nfloririi lor,
V�ntul le m�n�, v�luros le nal��,
De flori troiene �n loc de om�t
�i s�lcii sfinte mi�c� a lor frunz�
De-argint deasupra apei �i se oglindeaz�
�n fundul ei � astfel �nc�t se pare
C� din acea�i r�d�cin� cre�te
O insul� �n sus �i una-n jos.
�i nu-i nimica �n aceste ramuri:
Dintr-un copac �ntr-altul numai �es
Painjini de smarald painjini�ul
Cel rar de diamant � �i greieri c�nt�,
Ca orologii aruncate-n iarb�.
�i peste r�ul mare, de pe-un v�rf
De arbore antic �esut-au ei
Un pod din p�nza lor diamantoas�,
Leg�ndu-l dincolo de al�i copaci.
Prin podul str�veziu �i clar str�bate
A lunei raz� �i-nverze�te r�ul
Cu miile lui unde, ca-ntr-o m�ndr�
Nemaiv�zut� feerie. � Iar� peste pod
Trece alb�, dulce, ml�dioas�, jun�,
Alb�, ca neaua noaptea, p�ru-i de aur
Lin �mpletind �n crinii m�nilor,
Ivind prin haina alb� membri-angelici,
Abia c�lc�nd podul cel lung cu-a ei
Picioare de om�t, z�na Miradoniz.
Ea-ajunge �n gr�dina ei de codri
�i r�t�ce�te, � o umbr� argintie
�i luminoas�-n umbra lor cea neagr�;
Ici se pleac� spre a culege o floare,
Spre-a arunca �n fluviul b�tr�n,
Colo alearg� dup-un flutur,
�l prinde � �i s�rut� ochii �i-i d� drumul;
Apoi ea prinde-o pas�re m�iastr�
De aur, se a�az�-ntr-a ei aripi
�i zboar�-n noapte printre stele de-aur.

Mihai Eminescu

Diana



Ce cauti unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurator
Si unde pasarile-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?
N-auzi cum frunzele-n poiana
Soptesc cu zgomotul de guri
Ce se saruta, se harjoana
In umbr-adanca de paduri?
In cea oglinda miscatoare
Vrei sa privesti un straniu joc.
O apa vecinic calatoare
Sub ochiul tau ramas pe loc?
S-a desprimavarat padurea,
E-o noua viata-n orice zvon,
Si numai tu gandesti aiurea,
Ca tanarul Endymion.
De ce doresti singuratate
Si glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-si bate,
S-adormi pe verdele covor?
Iar prin lumina cea rarita,
Din valuri reci, din umbre moi,

S-apar-o zana linistita
Cu ochii mari, cu umeri goi?
Ah! acum crengile le-ndoaie
Manute albe de omat,
O fata dulce si balaie,
Un trup inalt si mladiet.
Un arc de aur pe-al ei umar,
Ea trece mandra la vanat
Si peste frunze fara numar
Abia o urma a lasat.


Mihai Eminescu

Ieronim catre Cezara
" Ca esti frumoasa, cred; ca ma iubesti iti multumesc; ca-mi oferi tot ce crezi tu ca ma face fericit, ma face sa fiu in stare de a-mi jertfi viata pentru tine. Iti sarut mina pentru vointa ce ai de a ma face fericit, deci te inseli cind crezi ca amorul tau de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire si fericirea ce mi-o oferi, venin.
Ca n-oI stii aceasta, e imprejurarea care te face adorabila. Dac-ai avea pentru un moment ochii mei, ce altfel ti s-ar arata aceasta lume in care tu cauti si speri a gasi ce nu-i in ea- fericirea. Tu zici ca te iubesc. Daca te-as putea iubii ca pe o stea in cer...da! Dar daca suspin, daca doresc...n-aud eu din toate partile acelesi suspine ordinare, acelesi doruri...ordinare? Caci care-i scopul lor? Placerea diaboleasca, reproducerea in musunoiul pamintului de viermi noi, cu aceleasi dorinte murdare in piept pe care le imbraca in lumina lunii si stralucirea lacurilor, aceleasi sarutari gretoase, pe care le asemeana cu susurul zefirilor si cu aurirea frunzelor de fag. Este asa sau nu?
Priveste-i pe acei tineri cu zimbiri banale, cu simtiri muieratice, cu soapte echivoce- vezi acele femei care le raspund cu ochiri voluptoase si miscindu-si buzele- vezi! imprejurul acestui instinct, se invirteste viata omenirii... Mincare si reproducere, reproducere si mincare! si eu sa cad in rolul lor?...Sa cersesc o sarutare? Sa fiu sclavul papucului tau, sa tremur cind iti vei dezveli sinul....Sa ma frizez ca sa-ti plac, sa-ti spun minciuni ca sa petrec mintea ta usoara; sa ma fac o papusa pentru...cine o si mai spune; pentru ce?
Nu! nu ma voi face comediantul acelui rau care stapineste lumea; mi-e mila de tine, de mine, mi-e mila de lumea intreaga.
Mai bine mi-as stoarce tot focul din inima, ca sa se risipeasca scintei, decit sa animez cu el o simtire pe care o cred nu numai culpabila, ci ordinara... Lasa-i sa se mingiie in simtirile lor, lasa-i sa se iubeasca,.. lasa-i sa moara cum au trait;.. eu voi trece nepasator prin aceasta viata, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun... numai nu ca ei. Simburile vietii este egoismul si haina lui, minciuna. Nu sint un egoist , nici mincinos. Adesea cind ma sui pe o piatra inalta, imi pare ca in cretii mantalei aruncate pe umar am incremenit si am devenit o statuie de bronz pe linga care trece o lume ce stie ca ecest bronz nu are nici o simtire comuna cu ea...Lasa-ma in mindria si in raceala mea. Daca lumea ar trebui sa piara si eu as putea sa o scap printr-o minciuna, eu n-as spune-o, ci as lasa lumea sa piara.
De ce vrei tu sa ma cobor de pe piedestal si sa ma amestec cu multimea? Eu ma uit in sus, asemenea statuii lui Apollo... fii steaua cea din cer, rece si luminoasa! si atunci ochii mei s-ar uita mereu la tine"

MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu

�i Dac�...

Si daca ramuri bat �n geam
Si se cutremur plopii,
E ca �n minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat �n lac
Ad�ncu-i lumin�ndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
�nsenin�ndu-mi g�ndul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Lui Eminescu



Tot mai citesc m�iastra-�i carte,
De�i �i-o �tiu pe dinafar�:
Parc� urm�nd �irul de slove,
Ce-a tale g�nduri s�m�nar�,

M� duc tot mai afund cu mintea
�n lumile de frumuse�i,
Ce-au izvor�t, eterni luceferi,
Din noaptea tristei tale vie�i...

�i te-n�eleg te simt aproape:
Cu-aceea�i suferin��-n fa��,
Cu ochii g�nditori �i gale�i,
S�tul de trudnica-�i via��.

A, nu m� mir c� �i se dete
O zodie at�t de trist�,
C�, zbuciumat de-at�tea patimi,
R�vne�ti pe cei ce nu exist�,

�i c� potop de negre g�nduri
Se str�ng �i �i se zbat sub frunte:
Pe veci �ntuneca�ii nouri
Sunt fra�ii v�rfului de munte!

O, dac� geniul, ce scoase,
Ca din ad�ncul unei m�ri,
Din fundul inimii zdrobite,
Comoara asta de c�nt�ri,

Nu te-ar fi ars zv�cnindu-�i t�mpla
De fl�c�rile n�bu�ite,
Ce-�i luminau ale g�ndirii
�mp�r��ii ne��rmurite,

�i de-ar fi fost l�sat prin lume
S� treci ca orice om de r�nd,
Ce lesne-ai fi pus fr�u durerii
�i r�zvr�titului t�u g�nd!

�i c�t de f�r� de p�sare
Ai fi privit atunci la toate
Mizeriile-n cari lumea
Ursit�-i pururea s�-noate!

Dar �i-a fost dat s� fii deasupra
Acestor inimi seci �i strimte.
�i tu s�-nduri toat� durerea
Pe care lumea n-o mai simte.

S� pl�ngi tu pl�nsul tuturora...
Din zbuciumul eternei lupte.
S� smulgi fulger�toare versuri,
Buc��i din inima ta rupte...

S-aprinzi �n bolta vremii astri
Din zborul tristului t�u g�nd...
V�paie!... Ce-o s�-i pese lumii
C� tu te mistui lumin�nd?


de Alexandru Vlahu��

Lui Eminescu



O, Doamne, c�t� vreme r�mas� �napoi!
Unde e�ti tu acuma �i unde suntem noi,
Nev�rstnicii romantici, sentimentali de-ieri,
Care pl�ngeam cu tine �i-a tale mari dureri
Ni le-nsu�eam, asemeni acelor neofi�i,
Ce se visau aieve pe cruce r�stigni�i
�i resim�eau tot chinul, batjocora �i-amarul,
Ce le-ndurase-odat� �i Christ urc�nd Calvarul? ...

Sunt ani de-atunci� �i ast�zi nev�rstnicii de ieri
Au �ncercat ei �n�i�i cumplitele dureri,
Au suferit �i d�n�ii �i-au pl�ns cu-adev�rat,
Ca tine, nop�i de trud� adesea au vegheat,
Slujind plini de credin�� divinului t�u cult,
�i cine �tie dac� n-au suferit mai mult,
Lipsi�i de-aripa larg� a geniului t�u�

Azi c�nd plute�ti dincolo de bine �i de r�u,
C�nd nu mai sim�i pe frunte cununa grea de spini,
P�trun�i de pietate, ca ni�te pelerini,
�i-aducem �ie alt� cunun� mai bogat� �
C�ci sunt �i flori pe lume ce nu mor niciodat�!...

Ce pelerini cucernici, trudi�i de lungul drum,
Ne ridic�m privirea spre tine �i acum
Abia ne d�m noi seam� ce sf�nt �i mare e�ti:
Ce sus, tot mai puternic, mai m�ndru str�juie�ti
Umpl�nd tot orizontul cu raza ta cea clar�,
�ntocmai cum �n zare luceaf�rul de sar�
Pe cerul gol de stele r�sare timpuriu�
Ca-n zori tot el s� steie aprins cel mai t�rziu�


de �tefan Octavian Iosif �i Dimitrie Anghel

Lui Eminescu



�i nu mai e�ti! ... O groap� sub r�njetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-�i frunte!
�i dup� cum �n via�� a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul pl�ng�tor!

Iar v�ntul c�nd va bate, �n g�rbovita iarn�,
Puzderii de z�pad� desupr�-�i o s-a�tearn�;
�i vara o s�-�i c�nte cu fream�tul s�u trist,
Cum l-ai c�ntat tu, dulce al poeziei Crist!

C�nd moartea-�i m� cuprinse de pl�ngeri f�r� margini,
Erai cu mine-al�turi: �n ve�nicile-�i pagini!
Te-am �n�eles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
C� poarta nemuririi chiar moartea �i-a deschis!

Dormi!... �easta ta o-ncape un biet co�ciug de sc�nduri,
Ea, ce-a-nc�put �n via�� un univers de g�nduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! c�ci numai pentru cei mor�i e�ti mort!


de Traian Demetrescu

Un imn francez lui Eminescu

de
Lucien Bazin
tradus �n rom�n� de
�tefan Octavian Iosif


Cunosc povestea trist� �i scurt�-a vie�ii tale
�i sc�rba ta n�scut� din vanele pl�ceri,
�i lumea ta de visuri, dorin�e �i dureri...
N�luca urm�rit� de tine-n veci pe cale.

�i am citit o parte din opera-�i m�iastr�;
Sub biciul suferin�ei umane te z�resc
Trist, implor�nd �n graiul t�u dulce rom�nesc
Pe amor, pe tiranul divin din lumea noastr�.

Dar mai presus citit-am poemul t�u romantic,
Bogat �n idealuri �i falnice av�nturi
Ce-o s�-�i rodeasc� neamul, vr�jit de-acele c�nturi,
�n care se treze�te al Romei geniu antic.

�i mi-am adus aminte atunci c�-n voi rena�te
Acela�i s�nge nobil al rasei vechi latine,
�i-n ciuda dep�rt�rii, m-apropie de tine,
�i m-a cuprins m�ndria c� te-am putut cunoa�te!

De-atunci �i munca-�i sf�nt� cu dragoste-o aleg.
Ci, de n-am fi vl�stare aceleia�i tulpine,
Te-a� fi-n�eles eu totu�i, citindu-te pe tine:
Poe�ii mari sunt domnii p�m�ntului �ntreg!

A�a to�i cei ce-odat� sim�it-au cu putere
Delirul dezn�dejdii, cel plin de-amar �i jale
Vor pl�nge la accentul sublim al lirei tale,
Imens r�sun�toare c�nd geme de durere...

Durerea e ob�teasc�: acid e-al ei s�rut...
Tu �nsu�i, Eminescu, o cuno�teai din fa�e:
�nl�n�uindu-�i g�tul cu bra�ele-uciga�e
Te-a str�ns a�a de tare, c� lira �i-a t�cut...

S-a stins a ta g�ndire �n noaptea blestemat�,
P�n' ce s� treci �n raiul etern sc�ldat �n raz�...
Dar opera-�i r�m�ne �i duhul t�u vegheaz�
Asupra ��rii tale �n doliu-nve�m�ntat�.

�n negrele amurguri, c�nd ne-nfioar�-un vaier
Ca dintr-o alt� lume, al p�s�rii nocturne,
C�nd strop cu strop, �n tain�, din nev�zute urne
Necunoscute lacrimi alunec� prin aer,

�n tristele amurguri ce-mbrac�-a noastre frun�i
Cu negur� de visuri, c�nd singur ��i ar��i
Al lunii disc de aur vr�jind singur�t��i,
C�nd raza ei coboar� peste c�mpii �i mun�i,

�n ceasurile-acele de team� ne-n�eleas�,
C�nd m�rile respir� o dulce adiere,
Atunci plute�ti, poete, sc�pat de-orice durere,
�i �ara ta �i-o legeni cu drag, ca pe mireas�...

Poete, stai de straj�! Spre culmile m�ririi
Insufl�-i, ca s� lupte, a geniului sc�nteie,
Copil al Rom�niei, o, bard menit s� steie
Al�turi de st�p�nii sl�vi�i ai Nemuririi!

" Oamenii nostri, sint de un cosmopolitism sec, amar, sceptic, ba au frumosul obicei de a iubii orice-i strain, de-a urii tot ce-i romanesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limba, fie ca ideie, fie ca mod de a privi sau cugeta, caci astfel n-am putea trece in ochii Europei de natiune civilizata.
As vrea ca omenirea sa fie ca prisma, una singura, stralucita si patrunsa de lumina, care are insa atitea culori, un curcubeu cu mii de nuante. Natiunile nu sint decit nuantele prismatice ale omenirii, deosebirea dintre ele este atit de naturala, ca diferenta dintre individ si individ. Faceti ca toate aceste culori sa stralucesca egal, egal de poleite, egal de favorizate de lumina ce le formeaza si fara de care ar fi pierdute in nimicul existentei - caci in intunericul nedreptatii si barbariei toate natiunile sint egale in abrutizare in indobitocire si in fanatism, in vulgaritate.
Sufletul omului e ca un val - sufletul unei natiuni ca un ocean. Cind vintul cu aripi tulburi si noapte cu eaeru-i brun si cu nourii suri domneste asupra marii si a valurilor ei, ea doarme monotona si intunecata in fundul ei care murmura fara inteles; pe cind daca in senina si albastra imparatie a cerului infloreste lumina, ca o floare de foc, fiecare val reflecta in fruntea sa un soare, iar marea imprumuta de la cer culoarea sa, seninul geniului sau si le reflecta in visul sau cel mai adinc si luciu.....
Cind natiune e in intuneric, ea doarme in adincurile geniului, si ale puterilor ei nestiute, si tace, iar - cind libertatea plutesc asupra-i - oamenii superiori de ridica spre a le reflecta in fruntile lor si ale arunca apoi in raze lungi adincimilor poporului - astfel incit in sinul marii intregi se face o zi senina - se rasfringe in adincul ei , cerul. Poetii, filozofii unei natiuni propun in cintec si cuget inaltimile cerului si le comunica natiunilor respective.
Dar sint nouri, care intunecind cerul, intuneca pamintul. O, nourii - regi ai pamintului, vor mina intotdeauna tunetele lor - razboaie asupra popoarelor de valuri, cu toate ca acei nouri nu sint alta decit insasi respingerea ghetoasa si intunecata a valurilor nenorocite. Nourii tuna, fulgera si acopera cu o perdea de fier soarele aurit, si pina ce vor fi ei tirani asupra fruntilor de valuri, pina ce intunericul ce-l arunca ei, prin umbra lui cea mare, va patrunde sufletul adinc al marii c-o noapte rece si tacuta, pina atunci lumea lui Dumnezeu va fi nenorocita. Judecata unui june, eu ma lasam tirit de riul lin al cugetarilor sale intro nemargine de vise'.

MIHAI EMINESCU

.........

� Care-i acolo?
� Eu mi-s, baciule, r�spunse Ni�� cu vocea lui �ig�nit�.
� Da ce vrei tu acu noaptea? zise el.
� Am s�-�i �dau� o veste rea, baciule; vin mocanii... �i v�zui d-ici �i-am
venit s�-�i spun, ca s� fugi.
Auzir�m cum sasul urc� sc�rile tu�ind �i greoi, apoi veni l�ng� u��. �n
momentul c�nd deschise, Ni�� �i �nfipse m�na �n g�t, astfel �nc�t sasul, pierz�ndu-�i
prezen�a de spirit, sc�pase felinarul �i cheia din m�n�, �i ochii �ncepur� a i se-nv�rti �n
cap �i fa�a s�-i �nvine�easc�. L-ar fi g�tuit desigur, dac� b�tr�nul n-ar fi oprit. Ordon�
s�-i puie c�lu�i �n gur� �i s�-l lege. Totul se f�cu �n t�cere, c�ci n-avuse timp nici s�
strige. Ochii b�tr�nuluii tribun se aprinsese teribil �i �se� �nv�rteau cu �nfrico�are �n
orbitele lor. P�rea c�-i palidul �i b�tr�nul demon al mor�ii. Arga�ii morii, care
dormeau, nevasta morarului -to�i fur� lega�i.
� Da�i drumul ro�ilor! strig� acum b�tr�nul. Ro�ile �ncepur� a se-nv�rti �i
pietrele morii se-nv�rteau durduind �i m�cin�ndu-se pe ele �nsele. Vuietul cel cumplit
al pietrelor goale, v�j�itorul zgomot a�l� ro�ilor, ce f�ceau s� spumege apa ce le mi�ca,
moara, ce �ncepuse a se leg�na �i trosni �n toate �ncheieturile, �ntreceau �ipetele cele
slabe �i �nfundate a celor lega�i. Vro c��iva voinici se suir� pe acoper�m�ntul morii �i
�ncepur� a da cu topoarele �n el, zv�rlind buc��ile de �indrilitur� �n ap���, �n care s-
acufundau �-apoi, ie�ind, �notau negre ca sufletele �neca�ilor. �n pod era o butie cu
p�cur�, care fu v�rsat��� pe �ntreag� �ntinderea podului. Apoi se aduser� cei lega�i �i
se legar� �ap�n de grinzile groase care r�m�sese din acoper�m�ntul devastat. Atunci li
se desc�lu�i la fiecare din cei lega�i gura.
� De ce ne-ai v�ndut? strig� b�tr�nul, rece �i teribil, uit�ndu-se cu fa�a unei
furii de marmur� �n ochii morarului.
Sasul �ncremenise �i amu�ise de spaim�. Gura lui �nu� mai putea s� zic� o
vorb�... nici de gra�ie, nici de ur�, f�lcile i se-nfundase �i tremurau, ochii turburi ca �a�
unui nebun, limba b�lb�ia f�r� s� poat� modula. Spaima-l amu�ise. Femeia pl�ngea
amar, feciorii aruncau priviri rug�toare �i sincere pe �nfrico�atul demon al r�zbun�rii.
� Dezlega�i-i pe to�i ceilal�i �i pe femeie �i duce�i-i la ��rmuri, afar� de
morar � el r�m�ne-aici.
�ntr-un moment fur� c�ra�i la ��rm. Ne scobor�r�m cu to�ii din pod �i ne
duser�m la ��rm. Un foc mare fu aprins �n moment.
� Cine ne-a v�ndut? zise b�tr�nul crunt c�tr� femeie.
� El! zise ea, v�it�ndu-se... b�rbatu-meu. Spusu-i-am eu s� nu s-amestece
neci �n r�u, nici �n bine. Nu... nu s-a putut. Ungurii i-au dat 200 de zlo�i buni, �i pentru
aceea el v-a v�ndut.
� Femeie, zise b�tr�nul, cu tine n-avem noi nimica, nici cu voi, feciori, zise
el c�tr� arga�i. Dezlega�i pe muiere s�-�i �ia� bani �i lucruri �i ce mai are prin moar�.
� �nc�rca�i pu�tile, m�i! s� d�m �n sa�ii �tia, zise Ni�� r�z�nd.
� F�r� gloan�e, �opti unul altuia. Arga�ii fur� dezlega�i.
� Fugi�i, m�! le zise Ni��. Foc, copii! zise feciorilor no�tri. Sa�ii fugeau de
le-ajungeau picioarele la ceaf� � pu�tile tr�snir� dar, f�r� gloan�e cum erau, nu f�cur�
dec�t a �nmul�i spaima celor ce fugeau. Femeia ie�ise, cu banii �i cu lucruri ce avea
mai scumpe, din moar� �i plec� pl�ng�nd. Morarul �ncepuse a boci, legat de grinzile
morii.
B�tr�nul suci o funie de paie �i, umpl�nd-o cu p�cur�, o azv�rli aprins� de jos
pe acoperi�ul morii. �ntr-un moment podul cel uns cu p�cur� se aprinsese, morarul
�ipa teribil de �ntrecea urletul ro�ilor �i durduitul pietrelor neferecate. Aci b�tr�nul
42
Page 43
tribun r�se cu s�lb�t�cie � ideea satanic� se-mplinea. Lu� toporul �i t�ie funiile ce
legau moara de mal.
Moara �ncepu a se mi�ca, a pluti aprins� pe valuri.
� �i foc �i-nec! strig� b�tr�nul teribil, suit pe-o piatr� �i ridic�nd pumnul la
ceruri; de-am f�cut r�u, pe sufletul meu s� cad�!
Aspect teribil. Urlau ro�ile, scr�neau pietrele, trosnea �nfl�c�rat� moara, �ipa
cu s�lb�t�cie morarul �n morm�ntul de jar. �ntreaga moar� p�rea un b�tr�n �i bolnav
balaur de foc care scormolea url�nd, cu aripile lui, valurile ro�ite de foc ale apei.
Moara-nota repede, dus� �i de-nv�rtitura ro�ii, �i de repeziciunea apei. Dumbr�vile de
pe maluri se-nro�eau pe unde trecea palatul arz�tor �i deschideau c�r�rile lor de
p�dure ochilor ce urm�reau spectacolul... Norii cenu�ii ai cerului se ro�ise de foc,
fumul cel greu �i gros ce-l l�sa �n urm� moara ce fugea ne-neca r�suflarea.
� Am sf�r�it, copii! zise b�tr�nul, oft�nd greu �i ad�nc �i scobor�ndu-se de
pe piatra pe care se suise. Hai �nspre munte!
.............

...160 ani...mai actual ca niciodata...

eu cind citeam poeziile lui aveam senzatia ca e cel mai mare poet din lume. Dar nu prea citisem alti poeti.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Cuget�rile s�rmanului Dionis

Ah! garafa p�ntecoas� doar de sfe�nic mai e bun�!
�i mucoasa lum�nare sf�r�ind s�ul �i-l arde.
�i-n aceast� s�r�cie, te inspir�, c�nt�, barde -
Bani n-am mai v�zut de-un secol, vin n-am mai b�ut de-o lun�.

Un regat pentru-o �igar�, s-umplu norii de z�pad�
Cu himere!... Dar de unde? Sc�r��ie de v�nt fereasta,
�n pod miaun� motanii - la curcani v�n�t�-i creasta
�i cu pasuri melancolici medit�nd umbl�-n ograd�.

Uh! ce frig... �mi v�d suflarea, - �i c�ciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdrav�n - iar de coate nici c�-mi pas�,
Ca �iganul, care bag� degetul prin rara cas�
De n�vod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un �oarec, Doamne, - m�car totu�i are blan�.
Mi-a� m�nca c�r�ile mele - nici c� mi-ar p�sa de ger...
Mi-ar p�rea superb�, dulce o bucat� din Homer,
Un palat, borta-n perete �i nevasta - o icoan�.

Pe pere�i cu colb, pe podul cu lungi p�nze de painjen
Roiesc plo�ni�ele ro�ii, de �i-i drag s� te-ui�i la ele!
Greu li-i de mindir de paie, �i apoi din biata-mi piele
Nici c� au ce s� mai sug�. - �ntr-un roi mai de un st�njen

Au ie�it la promenad� - ce petrecere gentil�!
Plo�ni�a ceea-i b�tr�n�, cuvios �n mers p�e�te;
Cela-i cavaler... e iute... oare �tie fran�uze�te?
Cea ce-ncunjur� mul�imea i-o romantic� copil�.

Bruh! mi-i frig. - Iat� pe m�n� cum code�te-un negru purec;
S�-mi moi degetul �n gur� - am s�-l prind - ba las', s�racul!
Prip�it la vreo femeie, �tiu c� ar vedea pe dracul,
Dar� eu - ce-mi pas� mie - bietul "ins!" la ce s�-l purec?

�i motanul toarce-n sob� de blazat ce-i. - M�i motane,
Vino-ncoa s� st�m de vorb�, unice amic �i ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de m��e, z�u! c�-n el te-a� pune vornic,
Ca s� �tii �i tu odat� boieria ce-i, s�rmane!

Oare ce g�nde�te h�trul de st� ghem �i toarce-ntruna?
Ce idei se-n�ir� dulce �n m��easca-i fantazie?
Vreo cucoan� cu-alb� blan� cu amoru-i �l �mbie,
Rendez-vous i-a dat �n �ur�, ori �n pod, �n g�v�un�?

De-ar fi-n lume numai m��e - tot poet a� fi? Totuna:
Mieun�nd �n ode nalte, tragic miorl�ind - un Garrick,
Ziua tologit �n soare, p�ndind cozile de �oaric,
Noaptea-n pod, cerdac �i stre�ini heiniz�nd duios la lun�.

Filosof de-a� fi - sim�irea-mi ar fi vecinic la aman!
�n prelegeri populare idealele le ap�r
�i junimei generoase, domni�oarele ce scap�r,
Le ar�t c� lumea vis e - un vis sarb�d - de motan.

Sau ca pop� colo-n templul, �nchinat fiin�ei, care
Dup� chip �-asem�nare a creat m��escul neam,
A� striga: o, mot�nime! mot�nime! Vai... Haram
De-al t�u suflet, mot�nime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul mot�nimei �l desf�ur�-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul �-a lui Duhuri - liliecii?

Anathema sit! - S�-l scuipe oricare motan de treab�,
Nu vede�i ce-n�elepciune e-n f�ptura voastr� chiar�?
O, motani f�r� de suflet! - La zg�riet el v-a dat ghear�
�i la tors v-a dat muste�e - vre�i s�-l pip�i�i cu laba?

Ii! c� �n clondir se stinge c�pe�elul de lumin�!
Mo�ule, mergi de te culc�, nu vezi c� s-a-ntunecat?
S� vis�m favori �i aur, tu-n cotlon �i eu �n pat.
De-a� putea s� dorm �ncaltea. - Somn, a g�ndului odin�,

O, acopere fiin�a-mi cu-a ta mut� armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nc� cu m��e �i cu pureci �i cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - s�r�cie!

De la: mytcor, la data 2009-12-20 03:10:04
Familia Eminescu �
� Adevarul despre Eminescu


Eminescu, a carui zi se sarbatoreste maine, este poetul national al Romaniei. Gresit! Eminescu nu este numai atat. La 20 de ani de la momentul 1989, cand s-au implinit 100 de ani de la uciderea �romanului absolut� - cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele �Dosarului Eminescu�, despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea �Daciei Mari�, sub semnul lui �J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum� (cf manuscrisului 2292, f.38.r).
La 120 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national - dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis - un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale.

Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret �Carpatii�, constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise �periculos�. �Carpatii� milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: �Si mai potoliti-l pe Eminescu!�. Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In �Carpatii�, pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. �Controlorul� Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima �nebunia� lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: �Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu�. Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: �Imi este frica sa nu ma ucida cineva�.
�Argus!� ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de �neagresiune� cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii �Carpatii�, livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: �Eminescu, redactorul sef al ziarului a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari�. Romania Mare.
La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: cantand �Desteapta-te romane!�. Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul �Boala si moartea lui Mihai Eminescu�: �Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!�(�) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d�acolo, unu� furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: . �Aceasta �afacere�, in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel�, scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, �Codul invers�.
�Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc�, spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: �Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz�dei, a taranei, ci iubirea trecutului?�.

A fost odat� ca-n pove�ti,
A fost ca niciodat�,
Din rude mari �mp�r�te�ti,
O prea frumoas� fat�.

�i era una la p�rin�i
�i m�ndr�-n toate cele,
Cum e Fecioara �ntre sfin�i
�i luna �ntre stele.

Din umbra falnicelor bol�i
Ea pasul �i-l �ndreapt�
L�ng� fereastr�, unde-n col�
Luceaf�rul a�teapt�.

Privea �n zare cum pe m�ri
R�sare �i str�luce,
Pe mi�c�toarele c�r�ri
Cor�bii negre duce.

�l vede azi, �l vede m�ni,
Astfel dorin�a-i gata;
El iar, privind de s�pt�m�ni,
�i cade drag� fata.

Cum ea pe coate-�i r�zima
Vis�nd ale ei t�mple,
De dorul lui �i inima
�i sufletu-i se �mple.

�i c�t de viu s-aprinde el
�n ori�icare sar�,
Spre umbra negrului castel
C�nd ea o s�-i apar�.

*

�i pas cu pas pe urma ei
Alunec�-n odaie,
�es�nd cu recile-i sc�ntei
O mreaj� de v�paie.

�i c�nd �n pat se-ntinde drept
Copila s� se culce,
I-atinge m�nile pe piept,
I-nchide geana dulce;

�i din oglind� lumini�
Pe trupu-i se revars�,
Pe ochii mari, b�t�nd �nchi�i
Pe fa�a ei �ntoars�.

Ea �l privea cu un sur�s,
El tremura-n oglind�,
C�ci o urma ad�nc �n vis
De suflet s� se prind�.

Iar ea vorbind cu el �n somn,
Oft�nd din greu suspin�:
- O, dulce-al nop�ii mele domn,
De ce nu vii tu ? Vin� !

Cobori �n jos, luceaf�r bl�nd,
Alunec�nd pe-o raz�,
P�trunde-n cas� �i �n g�nd
�i via�a-mi lumineaz� !

El asculta tremur�tor,
Se aprindea mai tare
�i s-arunca fulger�tor,
Se cufunda �n mare;

�i apa unde-au fost c�zut
�n cercuri se rote�te,
�i din ad�nc necunoscut
Un m�ndru t�n�r cre�te.

U�or el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
�i �ine-n m�n� un toiag
�ncununat cu trestii.

P�rea un t�n�r voievod
Cu p�r de aur moale,
Un v�n�t giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fe�ei str�vezii
E alb� ca de cear� -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce sc�nteie-n afar�.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca s�-�i urmez chemarea,
Iar cerul este tat�l meu
�i mum�-mea e marea.

Ca �n c�mara ta s� vin,
S� te privesc de-aproape,
Am cobor�t cu-al meu senin
�i m-am n�scut din ape.

O, vin` ! odorul meu nespus,
�i lumea ta o las�;
Eu sunt luceaf�rul de sus,
Iar tu s�-mi fii mireas�.

Colo-n palate de m�rgean
Te-oi duce veacuri multe,
�i toat� lumea-n ocean
De tine o s-asculte.

- O, e�ti frumos, cum numa-n vis
Un �nger se arat�,
Dar� pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat�;

Str�in la vorb� �i la port,
Luce�ti f�r� de via��,
C�ci eu sunt vie, tu e�ti mort,
�i ochiul t�u m�-nghea��.

*

Trecu o zi, trecur� trei
�i iar�i, noaptea, vine
Luceaf�rul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el �n somn
Aminte s�-�i aduc�
�i dor de-al valurilor domn
De inim-o apuc�:

- Cobori �n jos, luceaf�r bl�nd,
Alunec�nd pe-o raz�,
P�trunde-n cas� �i �n g�nd
�i via�a-mi lumineaz� !

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
�n locul unde piere;

�n aer rumene v�p�i
Se-ntind pe lumea-ntreag�,
�i din a chaosului v�i
Un m�ndru chip se-ncheag�;

Pe negre vi�ele-i de p�r
Coroana-i arde pare,
Venea plutind �n adev�r
Sc�ldat �n foc de soare.

Din negru giulgi se desf�or
Marmoreele bra�e,
El vine trist �i g�nditor
�i palid e la fa��;

Dar ochii mari �i minuna�i
Lucesc ad�nc himeric,
Ca dou� patimi f�r� sa�
�i pline de-ntuneric.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca s� te-ascult �-acuma,
�i soarele e tat�l meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin` odorul meu nespus,
�i lumea ta o las�;
Eu sunt luceaf�rul de sus,
Iar tu s�-mi fii mireas�.

O, vin`, �n p�rul t�u b�lai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri s� r�sai
Mai m�ndr� dec�t ele.

- O, e�ti frumos cum numa-n vis
Un demon se arat�,
Dar� pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat� !

M� dor de crudul t�u amor
A pieptului meu coarde,
�i ochii mari �i grei m� dor,
Privirea ta m� arde.

- Dar cum ai vrea s� m� cobor ?
Au nu-n�elegi tu oare,
Cum c� eu sunt nemuritor,
�i tu e�ti muritoare ?

- Nu caut vorbe pe ales,
Nici �tiu cum a� �ncepe -
De�i vorbe�ti pe �n�eles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dac� vrei cu crez�m�nt
S� te-ndr�gesc pe tine,
Tu te coboar� pe p�m�nt,
Fii muritor ca mine.

- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
�n schimb pe-o s�rutare,
Dar voi s� �tii asemenea
C�t te iubesc de tare;

Da, m� voi na�te din p�cat,
Primind o alt� lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi s� m� dezlege.

�i se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

*

�n vremea asta C�t�lin,
Viclean copil de cas�,
Ce �mple cupele cu vin
Mesenilor la mas�,

Un paj ce poart� pas cu pas
A-mp�r�tesii rochii,
B�iat din flori �i de pripas,
Dar �ndr�zne� cu ochii,

Cu obr�jei ca doi bujori
De rumeni, bat�-i vina,
Se furi�eaz� p�nditor
Privind la C�t�lina.

Dar ce frumoas� se f�cu
�i m�ndr�, arz-o focul;
Ei C�t�lin, acu-i acu
Ca s�-�i �ncerci norocul.

�i-n treac�t o cuprinse lin
�ntr-un ungher degrab�.
- Da` ce vrei, m�ri C�t�lin ?
Ia du-t` de-�i vezi de treab�.

- Ce voi ? A� vrea s� nu mai stai
Pe g�nduri totdeauna,
S� r�zi mai bine �i s�-mi dai
O gur�, numai una.

- Dar nici nu �tiu m�car ce-mi ceri,
D�-mi pace, fugi departe -
O, de luceaf�rul din cer
M-a prins un dor de moarte.

- Dac� nu �tii, �i-a� ar�ta
Din bob �n bob amorul,
Ci numai nu te m�nia,
Ci stai cu bini�orul.

Cum v�n�toru-ntinde-n cr�ng
La p�s�rele la�ul,
C�nd �i-oi �ntinde bra�ul st�ng
S� m� cuprinzi cu bra�ul;

�i ochii t�i nemi�c�tori
Sub ochii mei r�m�ie...
De te �nal� de subsuori
Te-nal�� din c�lc�ie;

C�nd fa�a mea se pleac�-n jos,
�n sus r�m�i cu fa�a,
S� ne privim nes��ios
�i dulce toat� via�a;

�i ca s�-�i fie pe deplin
Iubirea cunoscut�,
C�nd s�rut�ndu-te m�-nclin,
Tu iar�i m� s�rut�.

Ea-l asculta pe copila�
Uimit� �i distras�,
�i ru�inos �i dr�g�la�,
Mai nu vrea, mai se las�,

�i-i zise-ncet: - �nc� de mic
Te cuno�team pe tine,
�i guraliv �i de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceaf�r, r�s�rit
Din lini�tea uit�rii,
D� orizon nem�rginit
Singur�t��ii m�rii;

�i tainic genele le plec,
C�ci mi le �mple pl�nsul
C�nd ale apei valuri trec
C�l�torind spre d�nsul;

Luce�te cu-n amor nespus,
Durerea s�-mi alunge,
Dar se �nal�� tot mai sus,
Ca s� nu-l pot ajunge.

P�trunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
�n veci �l voi iubi �i-n veci
Va r�m�nea departe...

De-aceea zilele �mi sunt
Pustii ca ni�te stepe,
Dar nop�ile-s de-un farmec sf�nt
Ce nu-l mai pot pricepe.

- Tu e�ti copil�, asta e...
Hai �-om fugi �n lume,
Doar ni s-or pierde urmele
�i nu ne-or �ti de nume,

C�ci am�ndoi vom fi cumin�i,
Vom fi voio�i �i teferi,
Vei pierde dorul de p�rin�i
�i visul de luceferi.

*

Porni luceaf�rul. Cre�teau
�n cer a lui aripe,
�i c�i de mii de ani treceau
�n tot at�tea clipe.

Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele -
P�rea un fulger nentrerupt
R�t�citor prin ele.

�i din a chaosului v�i,
Jur �mprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dent�i,
Cum izvorau lumine;

Cum izvor�nd �l �nconjor
Ca ni�te m�ri, de-a-notul...
El zboar�, g�nd purtat de dor,
P�n` piere totul, totul;

C�ci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoa�te,
�i vremea-ncearc� �n zadar
Din goluri a se na�te.

Nu e nimic �i totu�i e
O sete care-l soarbe,
E un ad�nc asemenea
Uit�rii celei oarbe.

- De greul negrei vecinicii,
P�rinte, m� dezleag�
�i l�udat pe veci s� fii
Pe-a lumii scar�-ntreag�;

O, cere-mi, Doamne, orice pre�,
Dar d�-mi o alt� soarte,
C�ci tu izvor e�ti de vie�i
�i d�t�tor de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
�i focul din privire,
�i pentru toate d�-mi �n schimb
O or� de iubire...

Din chaos, Doamne,-am ap�rut
�i m-a� �ntoarce-n chaos...
�i din repaos m-am n�scut,
Mi-e sete de repaos.

- Hyperion, ce din genuni
R�sai c-o-ntreag� lume,
Nu cere semne �i minuni
Care n-au chip �i nume;

Tu vrei un om s� te soco�i,
Cu ei s� te asameni ?
Dar piar� oamenii cu to�i,
S-ar na�te iar�i oameni.

Ei numai doar dureaz�-n v�nt
De�erte idealuri -
C�nd valuri afl� un morm�nt,
R�sar �n urm� valuri;

Ei doar au stele cu noroc
�i prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
�i nu cunoa�tem moarte.

Din s�nul vecinicului ieri
Tr�ie�te azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iar�i soare;

P�r�nd pe veci a r�s�ri,
Din urm� moartea-l pa�te,
C�ci to�i se nasc spre a muri
�i mor spre a se na�te.

Iar tu, Hyperion, r�m�i
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuv�ntul meu dent�i -
S�-�i dau �n�elepciune ?

Vrei s� dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei c�ntare
S� se ia mun�ii cu p�duri
�i insulele-n mare ?

Vrei poate-n fapt� s� ar��i
Dreptate �i t�rie ?
�i-a� da p�m�ntul �n buc��i
S�-l faci �mp�r��ie.

��i dau catarg l�ng� catarg,
O�tiri spre a str�bate
P�m�ntu-n lung �i marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

�i pentru cine vrei s� mori ?
�ntoarce-te, te-ndreapt�
Spre-acel p�m�nt r�t�citor
�i vezi ce te a�teapt�.

*

�n locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
�i, ca �i-n ziua cea de ieri,
Lumina �i-o revars�.

C�ci este sara-n asfin�it
�i noaptea o s�-nceap�;
R�sare luna lini�tit
�i tremur�nd din ap�

�i �mple cu-ale ei sc�ntei
C�r�rile din cr�nguri.
Sub �irul lung de m�ndri tei
�edeau doi tineri singuri:

- O, las�-mi capul meu pe s�n,
Iubito, s� se culce
Sub raza ochiului senin
�i negr�it de dulce;

Cu farmecul luminii reci
G�ndirile str�bate-mi,
Revars� lini�te de veci
Pe noaptea mea de patimi.

�i de asupra mea r�m�i
Durerea mea de-o curm�,
C�ci e�ti iubirea mea dent�i
�i visul meu din urm�.

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fa��;
Abia un bra� pe g�t i-a pus
�i ea l-a prins �n bra�e...

Miroase florile-argintii
�i cad, o dulce ploaie,
Pe cre�tetele-a doi copii
Cu plete lungi, b�laie.

Ea, �mb�tat� de amor,
Ridic� ochii. Vede
Luceaf�rul. �i-nceti�or
Dorin�ele-i �ncrede:

- Cobori �n jos, luceaf�r bl�nd,
Alunec�nd pe-o raz�,
P�trunde-n codru �i �n g�nd,
Norocu-mi lumineaz� !

El tremur� ca alte d��i
�n codri �i pe dealuri,
C�l�uzind singur�t��i
De mi�c�toare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
�n m�ri din tot �naltul:
- Ce-�i pas� �ie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul ?

Tr�ind �n cercul vostru str�mt
Norocul v� petrece,
Ci eu �n lumea mea m� simt
Nemuritor �i rece.

De la: mytcor, la data 2010-02-04 13:22:12

De la: mytcor, la data 2009-12-20 03:10:04
Familia Eminescu �
� Adevarul despre Eminescu


Eminescu, a carui zi se sarbatoreste maine, este poetul national al Romaniei. Gresit! Eminescu nu este numai atat. La 20 de ani de la momentul 1989, cand s-au implinit 100 de ani de la uciderea �romanului absolut� - cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele �Dosarului Eminescu�, despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea �Daciei Mari�, sub semnul lui �J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum� (cf manuscrisului 2292, f.38.r).
La 120 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national - dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis - un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale.

Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret �Carpatii�, constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise �periculos�. �Carpatii� milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: �Si mai potoliti-l pe Eminescu!�. Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In �Carpatii�, pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. �Controlorul� Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima �nebunia� lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: �Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu�. Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: �Imi este frica sa nu ma ucida cineva�.
�Argus!� ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de �neagresiune� cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii �Carpatii�, livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: �Eminescu, redactorul sef al ziarului a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari�. Romania Mare.
La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: cantand �Desteapta-te romane!�. Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul �Boala si moartea lui Mihai Eminescu�: �Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!�(�) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d�acolo, unu� furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: . �Aceasta �afacere�, in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel�, scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, �Codul invers�.
�Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc�, spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: �Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz�dei, a taranei, ci iubirea trecutului?�.

INTERESANT DE "LAUTARESC".Parca am mai vazut asta si in 'alta parte'NIMIC NU E INTIMPLATOR ,CI PREMEDITAT!

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

Patria vietii e numai prezentul,
Clipa de fata numa-n ea sintem,
Sintem in adevar, - Iara trecutul
Si viitorul numai o gindire-s.
In van impingeti ce vi-i dinainte,
In van doriti acelea ce-or veni.
Intoarceti-va-n voi si veti cunoaste,
Ca toate-n lume, toate-s in prezent.
Tot ce-a fost si tot ce-a fi vreodata
Au fost, va fi numai pentru ca e.
Nu stii ca atingind pe-un singur om
I-atingi pe toti? Multimea e parere;
Spune la mii de insii aceeasi vorba
S-in mii ea atunci va trezi
Icoana aceeasi si acelasi simt
Un semn ca toti e-n unul, unu-n toti.

...
Mihai Eminescu
--------------------------------------------------------------------------------
�mp�rat �i proletar

Pe b�nci de lemn, �n scunda tavern� mohor�t�,
Unde p�trunde ziua printre fere�ti murdare,
Pe l�ng� mese lunge, st�tea posomor�t�,
Cu fe�e-ntunecoase, o ceat� pribegit�,
Copii s�raci �i sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spune�i c�-i omul o lumin�
Pe lumea asta plin� de-amaruri �i de chin?
Nici o sc�nteie-ntr-�nsul nu-i candid� �i plin�,
Murdar� este raza-i ca globul cel de tin�,
Asupra c�rui d�nsul domne�te pe deplin.

Spune�i-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se �ngr�dir�
Cu-averea �i m�rirea �n cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furar�, �n veci vezi cum conspir�
Contra celor ce d�n�ii la lucru-i os�ndir�
�i le subjug� munca vie�ii lor �ntregi.

Unii plini de pl�cere petrec a lor via��,
Trec zilele voioase �i orele sur�d.
�n cupe vin de ambr� - iarna gr�dini, verdea��,
Vara petreceri, Alpii cu frun�ile de ghea�� -
Ei fac din noapte ziu� �-a zilei ochi �nchid.

Virtutea pentru d�n�ii ea nu exist�. �ns�
V-o predic�, c�ci trebui s� fie bra�e tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
�i trebuiesc luptate r�zboaiele aprinse,
C�ci voi murind �n s�nge, ei pot s� fie mari.

�i flotele puternice �-armatele f�loase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
�-acele milioane, ce �n gr�mezi luxoase
Sunt str�nse la bogatul, pe cel s�rac apas�,
�i-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o fraz� de d�n�ii inventat�
Ca cu a ei putere s� v� aplece-n jug,
C�ci de-ar lipsi din inimi speran�a de r�splat�,
Dup� ce-amar muncir��i mizeri via�a toat�,
A�i mai purta os�nda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
�i v-a f�cut s� crede�i c� ve�i fi r�spl�ti�i...
Nu! moartea cu via�a a stins toat� pl�cerea -
Cel ce �n ast� lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, c�ci mor�i sunt cei muri�i.

Minciuni �i fraze-i totul ce statele sus�ine,
Nu-i ordinea fireasc� ce ei a fi sus�in;
Averea s� le aperi, m�rirea �-a lor bine,
Ei bra�ul t�u �narm� ca s� love�ti �n tine,
�i pe voi contra voastr� la lupt� ei v� m�n'.

De ce s� fi�i voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastr� abia pute�i tr�i?
De ce boala �i moartea s� fie partea voastr�,
C�nd ei �n bog��ia cea splendid� �i vast�
Petrec ca �i �n ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uita�i c�-n voi e �i num�r �i putere?
C�nd vre�i, pute�i prea lesne p�m�ntul s�-mp�r�i�i.
Nu le mai face�i ziduri unde s�-nchid-avere,
Pe voi unde s�-nchid�, c�nd �mpin�i de durere
Ve�i crede c-ave�i dreptul �i voi ca s� tr�i�i.

Ei �ngr�di�i de lege, pl�cerilor se las�,
�i sucul cel mai dulce p�m�ntului i-l sug;
Ei cheam�-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumse�ile-ne tineri b�tr�nii lor distrug.

�i de-ntreba�i atuncea, vou� ce v� r�m�ne?
Munca, din care d�n�ii se-mbat� �n pl�ceri,
Robia via�a toat�, lacrimi pe-o neagr� p�ine,
Copilelor p�tate mizeria-n ru�ine...
Ei tot �i voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e u�oar�
C�nd ai ce-�i trebuie�te... Iar legi sunt pentru voi,
Vou� v� pune lege, pedepse v� m�soar�
C�nd m�na v-o �ntinde�i la bunuri z�mbitoare,
C�ci nu-i iertat nici bra�ul teribilei nevoi.

Zdrobi�i or�nduiala cea crud� �i nedreapt�,
Ce lumea o �mparte �n mizeri �i boga�i!
Atunci c�nd dup� moarte r�splat� nu v-a�teapt�,
Face�i ca-n ast� lume s� aib� parte dreapt�,
Egal� fiecare, �i s� tr�im ca fra�i!

Sf�rma�i statuia goal� a Venerei antice,
Arde�i acele p�nze cu corpuri de ninsori;
Ele st�rnesc �n suflet ideea neferice
A perfec�iei umane �i ele fac s� pice
�n ghearele uzurei copile din popor!

Sf�rma�i tot ce a���� inima lor bolnav�,
Sf�rma�i palate, temple, ce crimele ascund,
Zv�rli�i statui de tirani �n foc, s� curg� lav�,
S� spele de pe pietre p�n� �i urma sclav�
Celor ce le urmeaz� p�n' la al lumii fund!

Sf�rma�i tot ce arat� m�ndrie �i avere,
O! dezbr�ca�i via�a de haina-i de granit,
De purpur�, de aur, de lacrimi, de ur�t -
S� fie un vis numai, s� fie o p�rere,
Ce f�r' de patimi trece �n timpul nesf�r�it.

Zidi�i din d�rm�ture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-�i deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce r�de
Cu mutra de v�ndut�, cu ochi vil �i viclean.

O! aduce�i potopul, destul voi a�teptar��i
Ca s� vede�i ce bine prin bine o s� ias';
Nimic... Locul hienei �l lu� cel vorbare�,
Locul cruzimii vechie, cel lins �i pizm�tare�,
Formele se schimbar�, dar r�ul a r�mas.

Atunci v� ve�i �ntoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le �optesc ades,
Pl�cerile egale egal vor fi-mp�r�ite,
Chiar moartea c�nd va stinge lampa vie�ii finite
Vi s-a p�rea un �nger cu p�rul blond �i des.

Atunci ve�i muri lesne f�r� de-amar �i grij�,
Feciorii-or tr�i-n lume cum voi a�i vie�uit,
Chiar clopotul n-a pl�nge cu limba lui de spij�
Pentru acel de care norocul avu grij�;
Nimeni de-a pl�nge n-are, el traiul �i-a tr�it.

�i boale ce mizeria �-averea nefireasc�
Le nasc �n oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va cre�te tot ce-n lume este menit s� creasc�,
Va bea p�n-�n fund cupa, p�n' va vrea s-o zdrobeasc�,
C�ci va muri c�nd nu va avea la ce tr�i.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, �n faeton de gal�,
Cezarul trece palid, �n g�nduri ad�ncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea �n granit
A sute d-echipajuri, g�ndirea-i n-o �n�al�;
Poporul loc �i face t�cut �i umilit.

Z�mbirea lui de�teapt�, ad�nc� �i t�cut�,
Privirea-i ce cite�te �n suflete-omene�ti,
�i m�na-i care poart� destinele lume�ti,
Cea grup� zdren�uit� �n cale-i o salut�.
M�rirea-i e �n tain� legat� de ace�ti.

Convins ca voi el este-n n�l�imea-i solitar�
Lipsit� de iubire, cum c� principiul r�u,
Nedreptul �i minciuna al lumii duce fr�u;
Istoria uman� �n veci se desf�oar�,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe il�u.

�i el - el v�rful m�ndru al celor ce apas� -
Salut�-n a lui cale pe-ap�r�torul mut.
De a�i lipsi din lume, voi cauza-ntunecoas�
De r�sturn�ri m�re�e, m�rirea-i radioas�,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi c�zut.

Cu ale voastre umbre nimica crez�toare,
Cu z�mbetu-v� rece, de mil� p�r�sit,
Cu mintea de dreptate �i bine r�z�toare,
Cu umbra voastr� numai, puteri �ngrozitoare,
La jugu-i el sile�te pe cei ce l-au ur�t.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scald�,
Turnuri ca facle negre tr�snesc arz�nd �n v�nt -
Prin limbile de fl�c�ri, ce-n valuri se fr�m�nt,
R�cnete, vuiet de-arme p�trund marea cea cald�,
Evul e un cadavru, Paris - al lui morm�nt.

Pe stradele-ncru�ite de fl�c�ri orbitoare,
Sui�i pe baricade de bulg�ri de granit,
Se mi�c batalioane a plebei proletare,
Cu cu�me frigiene �i arme lucitoare,
�i clopote de-alarm� r�sun� r�gu�it.

Ca marmura de albe, ca ea nep�s�toare,
Prin aerul cel ro�u, femei trec cu-arme-n bra�,
Cu p�r bogat �i negru ce pe-umeri se coboar�
�i s�nii lor acop�r - e ur� �i turbare
�n ochii lor cei negri, ad�nci �i despera�i.

O! lupt�-te-nv�lit� �n pletele-�i bogate,
Eroic este ast�zi copilul cel pierdut!
C�ci flamura cea ro�� cu umbra-i de dreptate
Sfin�e�te-a ta via�� de tin� �i p�cate;
Nu! nu e�ti tu de vin�, ci cei ce te-au v�ndut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sc�nteie marea lin�, �i placele ei sure
Se mi�c una pe alta ca p�turi de cristal
Prin lunce pr�v�lite; din tainica p�dure
Apare luna mare c�mpiilor azure,
�mpl�ndu-le cu ochiul ei m�ndru, triumfal.

Pe undele �ncete �i mi�c� leg�nate
Cor�bii �nvechite scheletele de lemn;
Trec�nd �ncet ca umbre - �in p�nzele umflate
�n fa�a lunei, care prin ele-atunci str�bate,
�i-n roat� de foc galben st� fa�a-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea m�rii
Cezaru-nc� vegheaz� la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - �i-ntinse-a apei arii
�n cercuri fulger�nde se pleac� lin sufl�rii
A zefirului nop�ii �i sun� caden�at.

�i pare c� prin aer �n noaptea �nstelat�,
C�lc�nd pe v�rf de codri, pe-a apelor m�riri,
Trecea cu barba alb� - pe fruntea-ntunecat�
Cununa cea de paie �i at�rna uscat� -
Mo�neagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin cre�i ai c�rei stele lin tremur�nd transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vie�ii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce �mbrac� o lume de amar:

"�n orice om o lume �i face �ncercarea,
B�tr�nul Demiurgos se opinte�te-n van;
�n orice minte lumea �i pune �ntrebarea
Din nou: de unde vine �i unde merge floarea
Dorin�elor obscure s�dite �n noian?

Al lumii-ntregul s�mbur, dorin�a-i �i m�rirea,
�n inima oric�rui i-ascuns �i tr�itor,
Zv�rlire hazardat�, cum pomu-n �nflorire
�n orice floare-ncearc� �ntreag� a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana road� �n calea ei �nghea��,
Se pietrific� unul �n sclav, altu-mp�rat,
Acoperind cu noime s�rmana lui via��
�i ar�t�nd la soare-a mizeriei lui fa�� -
Fa�a - c�ci �n�elesul i-acela�i la to�i dat.

�n veci acelea�i doruri mascate cu-alt� hain�,
�i-n toat� omenirea �n veci acela�i om -
�n multe forme-apare a vie�ii crud� tain�,
Pe to�i ea �i �n�al�, la nime se distain�,
Dorin�i nem�rginite plant�nd �ntr-un atom.

C�nd �tii c� visu-acesta cu moarte se sf�r�e�te,
C�-n urm�-�i r�m�n toate astfel cum sunt, de dregi
Oric�t ai drege-n lume - atunci te obose�te
Eterna alergare... �-un g�nd te-ademene�te:
C� vis al mor�ii-eterne e via�a lumii-ntregi."

1874, 1 decembrie

Nichita St�nescu
--------------------------------------------------------------------------------
R�su' pl�nsu'

Pleoap� cu din�i, cu lacrim� m�njit�,
sare c�zut� �n bucate,
dovad� c� nu pot tr�i numai acum
sunt amintirele mele, toate ...

Dovad� c� nu pot vedea f�r� martori
e copil�ria, adolescen�a mea,
dubl�nd nefiin�a acestei secunde
cu nefiin�a ei de c�ndva.

Ah, r�su' pl�nsu'
ah, r�su' pl�nsu'
m� bufne�te c�nd spun
secundei vechi putrezind �n secunda
de-acum.

Ah, r�su' pl�nsu'
ah, r�su' pl�nsu'
�n ochiul lucrurilor reci
�i-n dintele lor mu�c�tor, ca �i sceptrul
neinventa�ilor regi.

Nichita St�nescu
--------------------------------------------------------------------------------
Lec�ia despre cub

Se ia o bucat� de piatr�,
se ciople�te cu o dalt� de s�nge,
se lustruie�te cu ochiul lui Homer,
se r�zuie�te cu raze
p�n� cubul iese perfect.
Dup� aceea se s�rut� de num�rate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
�i mai ales cu gura infantei.
Dup� aceea se ia un ciocan
�i brusc se f�r�m� un col� de-al cubului.
To�i, dar absolut to�i zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un col� sf�r�mat!

Istorie, izvor de-ntelepciune
Istorie, batrina curtezana,
Mi-ai aruncat un zimbet de pomana
Ce spun curtenii tai ,eu nu pot spune.

Te-au lingusit cu vorbe indulcite
Si ti-au stirnit povesti nerusinate.
Tu ti-ai crezut copii fara pacate
Si n-ai luat la vorba lor aminte.

Pe fila ta, cindva imaculata,
Au mizgalit si ei ce-au fost in stare
Si te-au birfit femeie, fiecare,
Caci te-ai lasat sa fii de ei curtata.

Cu miini nepricepute si murdare
Ti-au modelat in fel si chip faptura
Ti-au astupat cu-alor saruturi gura,
Sa nu se-auda sfinta ta chemare.

De m-am nascut sub cerul crucii tale,
Copii tai straini or sa-mi ramina,
Eu te-am visat desteapta si stapina
Si-asa te-astept sa-mi iesi mereu in cale.

De ti-ai desprins si-n fata mea vesmintul,
Femeio, eu o mama vad in tine,
Si te respect asa cum se cuvine,
Nu trupul tau mi-i idol, ci cuvintul.

Ce spun curtenii tai, eu nu pot spune,
Mi-ai aruncat un zimbet de pomana,
Istorie, batrina curtezana
Istorie, izvor de-ntelepciune.

Goethe

De la: 9am064173, la data 2010-02-17 11:38:52A fost odat� ca-n pove�ti,
A fost ca niciodat�,
Din rude mari �mp�r�te�ti,
O prea frumoas� fat�.

�i era una la p�rin�i
�i m�ndr�-n toate cele,
Cum e Fecioara �ntre sfin�i
�i luna �ntre stele.

Din umbra falnicelor bol�i
Ea pasul �i-l �ndreapt�
L�ng� fereastr�, unde-n col�
Luceaf�rul a�teapt�.

Privea �n zare cum pe m�ri
R�sare �i str�luce,
Pe mi�c�toarele c�r�ri
Cor�bii negre duce.

�l vede azi, �l vede m�ni,
Astfel dorin�a-i gata;
El iar, privind de s�pt�m�ni,
�i cade drag� fata.

Cum ea pe coate-�i r�zima
Vis�nd ale ei t�mple,
De dorul lui �i inima
�i sufletu-i se �mple.

�i c�t de viu s-aprinde el
�n ori�icare sar�,
Spre umbra negrului castel
C�nd ea o s�-i apar�.

*

�i pas cu pas pe urma ei
Alunec�-n odaie,
�es�nd cu recile-i sc�ntei
O mreaj� de v�paie.

�i c�nd �n pat se-ntinde drept
Copila s� se culce,
I-atinge m�nile pe piept,
I-nchide geana dulce;

�i din oglind� lumini�
Pe trupu-i se revars�,
Pe ochii mari, b�t�nd �nchi�i
Pe fa�a ei �ntoars�.

Ea �l privea cu un sur�s,
El tremura-n oglind�,
C�ci o urma ad�nc �n vis
De suflet s� se prind�.

Iar ea vorbind cu el �n somn,
Oft�nd din greu suspin�:
- O, dulce-al nop�ii mele domn,
De ce nu vii tu ? Vin� !

Cobori �n jos, luceaf�r bl�nd,
Alunec�nd pe-o raz�,
P�trunde-n cas� �i �n g�nd
�i via�a-mi lumineaz� !

El asculta tremur�tor,
Se aprindea mai tare
�i s-arunca fulger�tor,
Se cufunda �n mare;

�i apa unde-au fost c�zut
�n cercuri se rote�te,
�i din ad�nc necunoscut
Un m�ndru t�n�r cre�te.

U�or el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
�i �ine-n m�n� un toiag
�ncununat cu trestii.

P�rea un t�n�r voievod
Cu p�r de aur moale,
Un v�n�t giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fe�ei str�vezii
E alb� ca de cear� -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce sc�nteie-n afar�.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca s�-�i urmez chemarea,
Iar cerul este tat�l meu
�i mum�-mea e marea.

Ca �n c�mara ta s� vin,
S� te privesc de-aproape,
Am cobor�t cu-al meu senin
�i m-am n�scut din ape.

O, vin` ! odorul meu nespus,
�i lumea ta o las�;
Eu sunt luceaf�rul de sus,
Iar tu s�-mi fii mireas�.

Colo-n palate de m�rgean
Te-oi duce veacuri multe,
�i toat� lumea-n ocean
De tine o s-asculte.

- O, e�ti frumos, cum numa-n vis
Un �nger se arat�,
Dar� pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat�;

Str�in la vorb� �i la port,
Luce�ti f�r� de via��,
C�ci eu sunt vie, tu e�ti mort,
�i ochiul t�u m�-nghea��.

*

Trecu o zi, trecur� trei
�i iar�i, noaptea, vine
Luceaf�rul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el �n somn
Aminte s�-�i aduc�
�i dor de-al valurilor domn
De inim-o apuc�:

- Cobori �n jos, luceaf�r bl�nd,
Alunec�nd pe-o raz�,
P�trunde-n cas� �i �n g�nd
�i via�a-mi lumineaz� !

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
�n locul unde piere;

�n aer rumene v�p�i
Se-ntind pe lumea-ntreag�,
�i din a chaosului v�i
Un m�ndru chip se-ncheag�;

Pe negre vi�ele-i de p�r
Coroana-i arde pare,
Venea plutind �n adev�r
Sc�ldat �n foc de soare.

Din negru giulgi se desf�or
Marmoreele bra�e,
El vine trist �i g�nditor
�i palid e la fa��;

Dar ochii mari �i minuna�i
Lucesc ad�nc himeric,
Ca dou� patimi f�r� sa�
�i pline de-ntuneric.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca s� te-ascult �-acuma,
�i soarele e tat�l meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin` odorul meu nespus,
�i lumea ta o las�;
Eu sunt luceaf�rul de sus,
Iar tu s�-mi fii mireas�.

O, vin`, �n p�rul t�u b�lai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri s� r�sai
Mai m�ndr� dec�t ele.

- O, e�ti frumos cum numa-n vis
Un demon se arat�,
Dar� pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat� !

M� dor de crudul t�u amor
A pieptului meu coarde,
�i ochii mari �i grei m� dor,
Privirea ta m� arde.

- Dar cum ai vrea s� m� cobor ?
Au nu-n�elegi tu oare,
Cum c� eu sunt nemuritor,
�i tu e�ti muritoare ?

- Nu caut vorbe pe ales,
Nici �tiu cum a� �ncepe -
De�i vorbe�ti pe �n�eles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dac� vrei cu crez�m�nt
S� te-ndr�gesc pe tine,
Tu te coboar� pe p�m�nt,
Fii muritor ca mine.

- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
�n schimb pe-o s�rutare,
Dar voi s� �tii asemenea
C�t te iubesc de tare;

Da, m� voi na�te din p�cat,
Primind o alt� lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi s� m� dezlege.

�i se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

*

�n vremea asta C�t�lin,
Viclean copil de cas�,
Ce �mple cupele cu vin
Mesenilor la mas�,

Un paj ce poart� pas cu pas
A-mp�r�tesii rochii,
B�iat din flori �i de pripas,
Dar �ndr�zne� cu ochii,

Cu obr�jei ca doi bujori
De rumeni, bat�-i vina,
Se furi�eaz� p�nditor
Privind la C�t�lina.

Dar ce frumoas� se f�cu
�i m�ndr�, arz-o focul;
Ei C�t�lin, acu-i acu
Ca s�-�i �ncerci norocul.

�i-n treac�t o cuprinse lin
�ntr-un ungher degrab�.
- Da` ce vrei, m�ri C�t�lin ?
Ia du-t` de-�i vezi de treab�.

- Ce voi ? A� vrea s� nu mai stai
Pe g�nduri totdeauna,
S� r�zi mai bine �i s�-mi dai
O gur�, numai una.

- Dar nici nu �tiu m�car ce-mi ceri,
D�-mi pace, fugi departe -
O, de luceaf�rul din cer
M-a prins un dor de moarte.

- Dac� nu �tii, �i-a� ar�ta
Din bob �n bob amorul,
Ci numai nu te m�nia,
Ci stai cu bini�orul.

Cum v�n�toru-ntinde-n cr�ng
La p�s�rele la�ul,
C�nd �i-oi �ntinde bra�ul st�ng
S� m� cuprinzi cu bra�ul;

�i ochii t�i nemi�c�tori
Sub ochii mei r�m�ie...
De te �nal� de subsuori
Te-nal�� din c�lc�ie;

C�nd fa�a mea se pleac�-n jos,
�n sus r�m�i cu fa�a,
S� ne privim nes��ios
�i dulce toat� via�a;

�i ca s�-�i fie pe deplin
Iubirea cunoscut�,
C�nd s�rut�ndu-te m�-nclin,
Tu iar�i m� s�rut�.

Ea-l asculta pe copila�
Uimit� �i distras�,
�i ru�inos �i dr�g�la�,
Mai nu vrea, mai se las�,

�i-i zise-ncet: - �nc� de mic
Te cuno�team pe tine,
�i guraliv �i de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceaf�r, r�s�rit
Din lini�tea uit�rii,
D� orizon nem�rginit
Singur�t��ii m�rii;

�i tainic genele le plec,
C�ci mi le �mple pl�nsul
C�nd ale apei valuri trec
C�l�torind spre d�nsul;

Luce�te cu-n amor nespus,
Durerea s�-mi alunge,
Dar se �nal�� tot mai sus,
Ca s� nu-l pot ajunge.

P�trunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
�n veci �l voi iubi �i-n veci
Va r�m�nea departe...

De-aceea zilele �mi sunt
Pustii ca ni�te stepe,
Dar nop�ile-s de-un farmec sf�nt
Ce nu-l mai pot pricepe.

- Tu e�ti copil�, asta e...
Hai �-om fugi �n lume,
Doar ni s-or pierde urmele
�i nu ne-or �ti de nume,

C�ci am�ndoi vom fi cumin�i,
Vom fi voio�i �i teferi,
Vei pierde dorul de p�rin�i
�i visul de luceferi.

*

Porni luceaf�rul. Cre�teau
�n cer a lui aripe,
�i c�i de mii de ani treceau
�n tot at�tea clipe.

Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele -
P�rea un fulger nentrerupt
R�t�citor prin ele.

�i din a chaosului v�i,
Jur �mprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dent�i,
Cum izvorau lumine;

Cum izvor�nd �l �nconjor
Ca ni�te m�ri, de-a-notul...
El zboar�, g�nd purtat de dor,
P�n` piere totul, totul;

C�ci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoa�te,
�i vremea-ncearc� �n zadar
Din goluri a se na�te.

Nu e nimic �i totu�i e
O sete care-l soarbe,
E un ad�nc asemenea
Uit�rii celei oarbe.

- De greul negrei vecinicii,
P�rinte, m� dezleag�
�i l�udat pe veci s� fii
Pe-a lumii scar�-ntreag�;

O, cere-mi, Doamne, orice pre�,
Dar d�-mi o alt� soarte,
C�ci tu izvor e�ti de vie�i
�i d�t�tor de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
�i focul din privire,
�i pentru toate d�-mi �n schimb
O or� de iubire...

Din chaos, Doamne,-am ap�rut
�i m-a� �ntoarce-n chaos...
�i din repaos m-am n�scut,
Mi-e sete de repaos.

- Hyperion, ce din genuni
R�sai c-o-ntreag� lume,
Nu cere semne �i minuni
Care n-au chip �i nume;

Tu vrei un om s� te soco�i,
Cu ei s� te asameni ?
Dar piar� oamenii cu to�i,
S-ar na�te iar�i oameni.

Ei numai doar dureaz�-n v�nt
De�erte idealuri -
C�nd valuri afl� un morm�nt,
R�sar �n urm� valuri;

Ei doar au stele cu noroc
�i prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
�i nu cunoa�tem moarte.

Din s�nul vecinicului ieri
Tr�ie�te azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iar�i soare;

P�r�nd pe veci a r�s�ri,
Din urm� moartea-l pa�te,
C�ci to�i se nasc spre a muri
�i mor spre a se na�te.

Iar tu, Hyperion, r�m�i
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuv�ntul meu dent�i -
S�-�i dau �n�elepciune ?

Vrei s� dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei c�ntare
S� se ia mun�ii cu p�duri
�i insulele-n mare ?

Vrei poate-n fapt� s� ar��i
Dreptate �i t�rie ?
�i-a� da p�m�ntul �n buc��i
S�-l faci �mp�r��ie.

��i dau catarg l�ng� catarg,
O�tiri spre a str�bate
P�m�ntu-n lung �i marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

�i pentru cine vrei s� mori ?
�ntoarce-te, te-ndreapt�
Spre-acel p�m�nt r�t�citor
�i vezi ce te a�teapt�.

*

�n locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
�i, ca �i-n ziua cea de ieri,
Lumina �i-o revars�.

C�ci este sara-n asfin�it
�i noaptea o s�-nceap�;
R�sare luna lini�tit
�i tremur�nd din ap�

�i �mple cu-ale ei sc�ntei
C�r�rile din cr�nguri.
Sub �irul lung de m�ndri tei
�edeau doi tineri singuri:

- O, las�-mi capul meu pe s�n,
Iubito, s� se culce
Sub raza ochiului senin
�i negr�it de dulce;

Cu farmecul luminii reci
G�ndirile str�bate-mi,
Revars� lini�te de veci
Pe noaptea mea de patimi.

�i de asupra mea r�m�i
Durerea mea de-o curm�,
C�ci e�ti iubirea mea dent�i
�i visul meu din urm�.

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fa��;
Abia un bra� pe g�t i-a pus
�i ea l-a prins �n bra�e...

Miroase florile-argintii
�i cad, o dulce ploaie,
Pe cre�tetele-a doi copii
Cu plete lungi, b�laie.

Ea, �mb�tat� de amor,
Ridic� ochii. Vede
Luceaf�rul. �i-nceti�or
Dorin�ele-i �ncrede:

- Cobori �n jos, luceaf�r bl�nd,
Alunec�nd pe-o raz�,
P�trunde-n codru �i �n g�nd,
Norocu-mi lumineaz� !

El tremur� ca alte d��i
�n codri �i pe dealuri,
C�l�uzind singur�t��i
De mi�c�toare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
�n m�ri din tot �naltul:
- Ce-�i pas� �ie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul ?

Tr�ind �n cercul vostru str�mt
Norocul v� petrece,
Ci eu �n lumea mea m� simt
Nemuritor �i rece.

DACA AI SCRIS DIN MEMORIE TOT CEA CE AI SCRIS MAI SUS ,....TOATA STIMA SI RESPECTUL,.....DACA NU FIX DIN PIX

eu n-am nicio indoiala... a scris din memorie.

"Adevarata moralitate nu consta in a urma calea batatorita, ci in a descoperi adevarata cale pentru noi insine si a o urma fara teama."

De la: Thelma, la data 2010-03-16 14:57:32eu n-am nicio indoiala... a scris din memorie.

ADEVARAT........ A SCRIS DIN MEMORIE.......... MEMORIA CARTII DE POEZII