Mihai eminescu

Sonet I

Afar�-i toamn�, frunza-mpr�tiat�,
Iar v�ntul zv�rle-n geamuri grele picuri;
�i tu cite�ti scrisori din roase plicuri
�i �ntr-un ceas g�nde�ti la via�a toat�.

Pierz�ndu-�i timpul t�u cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n u�a ta s� bat�,
Dar �i mai bine-i, c�nd afar�-i zloat�,
S� stai vis�nd la foc, de somn s� picuri.

�i eu astfel m� uit din jet pe g�nduri,
Visez la basmul vechi al z�nei Dochii;
�n juru-mi cea�a cre�te r�nduri-r�nduri;

Deodat-aud fo�nirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de sc�nduri...
Iar m�ini sub�iri �i reci mi-acop�r ochii.

Text reprodus din cartea "Poezii" de Mihai Eminescu, Editura Na�ionala Ciornei, Bucure�ti, 1940.

MII DE STELE... DULCE SARA...

Peste codri se coboar�,
Peste v�rfuri trece lun�
Iar isvoarele r�sun�.
Cine-mi trece luncile
Domnița cu pruncile;
Cine-mi trece m�ndra lunc�,
Domnița mea cu o prunc�
Cine-mi trece lunca mare,
Fata lui Dragoș c�lare
Pe-un cal alb ca de ninsoare,
Cu rafturile de argint
Și presun p�n �n p�m�nt,
Ea �și caut� de cale,
Merge-n vale, merge-n vale.
�nd�r�tu-i din p�dure
Se - nalț� , cu ziduri sure
Și cu nalte porți, cetatea
St�p�nind singur�tatea,
Iar ea-și caut� de cale,
Vine-n vale, vine-n vale.
Iar c�nd ochii și-i ridic�
Se trezește singuric�,
La mijloc de codru des
Unde crengile se țes
Și prin mrejele de frunze
Cearc� lun� s� p�trunz�,
Iar un tei cu umbra roat�
Și cu frunza scuturat�
Pleac� ramuri pe-un isvor
Care sun� - ncetișor
Și prin sunet bl�nd de ape
Parc� vine mai aproape
Glas de corn din dep�rtare
Tot mai tare și mai tare.

O auzi sun�nd
Din c�rare corn,
�nspre tine bl�nd
Eu s� m� �ntorn.

Și c�nd ochii - a ridicat
Ea z�rește un b�iat
Ce s-apropie de ea
Pe-un cal negru - al�turea .
Flori de tei el are-n plete,
Negri ochi ca s-o s�gete
Și la șold un corn de-argint
Și pe haine m�rg�rint.
� Ai venit s� m� privești
Dulce z�n� din povești,
O, te pleac� �nspre mine
Cu m�ini albe, lungi și fine,
Iar� degetele trase
Subțirele de cr�ias�,
Las�-le �n a mea m�n�,
Ml�dioasa mea st�p�n�.
Dar ea m�na-și trage - ndat�
Dintr-a lui. . . și speriat�
Se uita �n jos smerit�,
Rușinoas� și uimit�.
S-o ajung� el voiește,
Ea s� vin� se ferește,
O ruga cu vorb� dulce
Pe-a lui braț ca s� se culce,
Mai nu vrea și mai se las�,
Ca de-un farmec e atras�,
P�n' ce cade-n a lui braț
De-o privește cu nesaț.
P�ru-i galben abia creț
Peste t�mple-i st� razleț,
D�ndu-i multe frumuseți
Și trec�nd pe dup� t�mple
Umerii cu aur �mple,
Umerele și spinarea
Și �ntreag� ar�tarea.
� O, copil�, chipul t�u
De-mi-l bunul Dumnezeu,
Chipul t�u cel ismenit
Ce pare c�-i zugr�vit;
Draga mea, nu te - ndura
De la mine a sbura,
Ori de-i merge de la mine
Ia-mi și sufletul cu tine,
Ce mai trebuie s� fie
Dac� n-am tov�r�șie
Și la ce s� mai tr�iesc
Singurel s� p�timesc ?
Ea roșește la obraz
I se prinde de grumaz
Și �i zice - abia - abia :
� Vino la urechea mea
Și spune-mi orice vei vrea;
Și eu ți-oi spune ceva,
Dar d�-mi pace . . . nu m� str�nge,
Te iubesc de-mi vine-a pl�nge,
Dac - ai ști c�t te iubesc,
C� din ochi te pr�p�desc.
� Dar de-i merge cui m� lași
Singur s� fiu p�timaș?
� Nu te las, nu. . . Spune-mi bine
C� cu cine și prin cine
S� m� �nțeleg cu tine
Ca s� vii sara la mine.
Peste v�rfuri trece lun�
Iar izvorul dulce sun�
Merg al�turea c�lare,
Pier �n umbr� de c�rare,
Iar� cornul lui duios
Sun� dulce dureros,
Mai �ncet �n codrul verde
Se tot pierde, se tot pierde.


MIHAI EMINESCU

MUSAT SI URSITORILE

Sub vantul rece-al amortitei ierne
Isi pleaca codrul crengile-ncarcate;
Sub alba-i haina campul se asterne,

Cu stele dulci e bolta presarata;
Din fundul lumii, ce se pierde-n zare,
Prin rumeni aburi luna se arata

Iar din bordei ce sta langa carare,
Prin ochiul prins unei feresti rotunde
Se-aude plans, se vede luminare

Si in caldura locuintei scunde
O mama misc-un leagan cu piciorul
Si la scanciri c-un cantec ea raspunde.

Si-au adormit incet, incet feciorul,
- Sub a lui leagan a impins o piatra -
Gandirea ei spre viitor ia zborul.

Mai licuresc carbuni colo, pe vatra,
Ea cade-ncet pe-a scaunului spate,
Din codri lupii urla, canii latra.

Ea doarme-adanc cu brate-n jos lasate,
Dara prin somn sta tinta sa priveasca:
Un mandru vis in sufletu-i strabate.

Da, cand a fost copilul sa se nasca,
Opri Or?on ale sale pasuri
Ca soarta-n lume el sa i-o croiasca.

Jur-imprejur se auzira glasuri
Si s-au oprit Neptun din drumu-i sferic,
Mutit-au limba de l-a vremii ceasuri.

Soptind usor treceau cu pas feeric
Pe langa leagan dand mereu ocoale:
Trei umbre albe ies din intuneric,

La cer ridica bratele lor goale,
Usoare - parc-ar fi de vant plutite,
Descant copilu-n somn sa nu se scoale.

Sunt ursitori cari din cer sosite
Revars-asupra-i zarea aurorii,
Cu cate daruri lui i-au fost menite.

I-aduc comori, viata lunga, glorii,
Deasupra lui revarsa raze slabe,
Din ochii lor, adanc-adormitorii.

Pe parul lor - margaritare-n boabe -
Balai si moale ca si auru-n spice
Scanteie-n umbra ale lor podoabe.

Copilul doarme, ele fac sa pice
Deasupra-i flori, se pleaca sa-l meneasca,
Inconjor leaganul si-ntaia zice:

- Sa fii frumos si fata ta luceasca,
Precum in cer e numai unul soare,
Un soare fii in lumea pamanteasca.

- Puternic fii - i-a zis cea urmatoare;
Si biruind vei merge inainte,
Sa-ti fie viata-n veci stralucitoare.


A treia zise tainic: - Fii cuminte,
Patrunzator ca si lumina mare,
Tu sa-ntelegi cele lumesti si sfinte.

Iar muma lui cu spaima-n somn tresare,
Impreunandu-si manile-amandoua,
Ea in genunchi se roaga-n gura mare:

- O, ursitori, a caror daruri ploua
Asupra lumii-ntregi, mai stati o clipa
Si ascultati rugarea spusa voua.

Nu bunatati care se trec in pripa
Sa ii meneasca sfanta voastra gura,
Nu bunatati supuse la risipa.

Puternici, mari, frumosi atatia fura,
Intelepciuni, comori le-ati dat mult?ra
Si toate, vai, cu vremea se pierdura.

Lui daruiti ce nu ati dat alt?ra,
Un dar nespus de scump ce n-are nume
Ca sa rasar-asupra tuturora...

Atunci, la ruga nenteleptei mume,
Zana privi adanc si trist ca s-o priceapa:
- Stii tu ce dar ii cei si stii tu cum e?

Tot ce e om se naste si se-ngroapa,
Fie-n coliba, fie-n vechi castele,
Pe culmi de munte ori la mal de apa.

Dar e-mparat, dar cetitor de stele,
Acelasi vis ii suna in ureche,
A lor vieti sunt pururi tot acele.

Pe cand sunt tineri se adun pereche,
La joc, la viata si la dant s-aduna,
Batrani fiind vorbesc de vremea veche.

Si lui ursit-am tot o viata buna
Si masurata pe un pic de vreme,
Sa aiba ziua soare, noaptea luna!

Caci de ar fi incoronat de steme
Sau pe pamantul gol de si-ar asterne
Tot viata si tot moarte-o sa se cheme.

Tu chemi blestemul nenduratei ierne
Pe capul lui cel tanar, nenteleapto!
Tu-i ceri durerea unei vieti eterne.

Da, sus la cer privirea ta indreapt-o!
Plinita e dorinta ta nebuna.
Si ziua neagra peste el asteapt-o.

Caci i s-a dat sa simta-ntotdeuna
Un dor adanc si indaratnic foarte
De-o frumusete cum nu e nici una

Si s-o ajunga chiar e dat de soarte,
Caci tinereta neimbatranita
Ii daruim si viata far? de moarte.

Dar nentrupat e chipu-acei iubite
Ca si lumina ce in cer se suie
A unei stele de demult pierite:

El n-a fost cand era, el e cand nu e.

MIHAI EMINESCU

MIHAI EMINESCU:

Pentru t�lm�cirea aforismelor lui Schopenhauer


GOETHE

Spun popoar�, sclavii, regii
C� din c�te-n lume-avem,
Numai personalitatea
Este binele suprem.

*

Nu faci efect; nesimțitori
R�m�n cu toții? Fii pe pace:
C�nd piatra cade-n mlaștin�,
Ea nici un cerc nu face.

*

Ca-n ziua care lumii te dete, �n t�rii
Sta soarele �n crugu-i spre-a saluta planeții;

Crescuși dup-acea lege, de ea și azi te ții,
Cum o urmași pe-atuncea, p�șind �n drumul vieții.
Nu scapi de tine �nsuți, cum ești trebui s� fii:
Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții,
Și nici un timp cu nici o putere laolalt�
Nu fr�ng tiparul formei, ce vie se dezvoalt�.

LUCREȚIU

Vezi prin oraș frec�ndu-se cela și iar la palatu-i
Vine degrab, deși de ur�t fugise de d�nsul,
Mai �ndem�n� deloc nu se simte aici ori aiurea.
Vezi-l m�n�nd telegarii; la țar� alearg� c-o grab�,
Parc� gonește cu zor s� sting� vro cas� aprins�,
Dar abia d� de pragul vilei de țar� și casc�.
Greu se-ntinde pe somn, ori caut� alte petreceri,
Ori dorit de oraș, se-ntoarce s�-l treiere iar�și.

HORAȚIU

Pietre scumpe, marmur�, fildeș, icoane și statui,
Bani, veșminte v�psite-n getulic� purpur� � mulți sunt
Ce nu le au? Iar unii nici grij� nu duc s� le aib�.

*

Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trec�nd-o.

GELLERT

Cele mai bune daruri sunt
Cu-admiratori puțini de tot.
C�ci cei mai mulți de pre p�m�nt
Ce-i r�u drept bine �l socot.

Aceasta orișic�nd se vede
Și ca o cium� pare-a fi.
Dar eu m� �ndoiesc a crede
De ea c� ne vom m�ntui.

Un singur mijloc am �n minte,
Dar greu și nu cred s� se poat�:

N�t�ngii toți s� prinz� minte,
Dar vai! n-or prinde niciodat�.

Ei v�d cu ochii, nu cu mintea,
Nu știu al lucrurilor preț:
Admir� vecinic cele proaste,
Nicic�nd nu știu ce este bun.

UN FARMEC TRIST SI NENTELES

Un farmec trist si nenteles
Puterea mea o leaga,
Si cu nimic nu m-am ales
Din viata mea intreaga.

E un luceafar rasarit
Din negura uitarii,
Dand orizon nemarginit
Singuratatii marii.

Ingalbenit ramane-n veci
Si-i e aproape stinsul,
Cand ale apei valuri reci
Calatoresc cu dansul.

Cu-atatea tainici rugaminti,
Cu-atatea calde soapte,
Cu-atatea lacrime fierbinti,
Varsate zi si noapte,

I te-ai rugat: dorul nespus
Din suflet sa-ti alunge,
Dar el se-nalta tot mai sus
Ca sa nu-l poti ajunge.

Va ramanea necunoscut
Si va luci departe
Caci lumineaza din trecut
Iubirii celei moarte

Si se aprinde pe-orizon
Pustiu de mari si stepe
Si a lui farmec monoton
M-a-nvins far-a-l pricepe.

MIHAI EMINESCU

7A #2972 ! gNt!

Și era ploaie cu senin...

Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salc�mii ramurile-nclin
Și le �ndoaie.

Acuma toți ei �nfloresc
De prim�var�
Ș-un dulce miros r�sp�ndesc
�n dalba sar�.

Un m�ndru soare sc�nteind
Pe bolta-albastr�
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastr�.

Și-n hain� alb� tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii t�i cei mari
Privesc la mine.

At�t de dulce și de plin
C-așa v�paie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.


Sonet III

C�nd �nsu�i glasul g�ndurilor tace,
M�-ng�n� c�ntul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nop�ii bl�nd �nsenina-vei
Cu ochii mari �i purt�tori de pace?
R�sai din umbra vremilor �ncoace,
Ca s� te v�d venind � ca-n vis, a�a vii!

Cobori �ncet... aproape, mai aproape,
Te pleac� iar z�mbind peste-a mea fa��,
A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
S� simt fiorii str�ngerii �n bra�e -
Pe veci pierduto, vecinic adorato!


N.B.

MEDICUL SARACILOR

Prin murii ulicioare-ntunecate
Calci pospaind cu piciorusul tau.
Cu fruntea ?n cozi de aur adunate,
De jur in jur - cu grija te-uiti mereu
In toate partile - a tale buze
Murmura lin ce tu socoti a vrea
Si-apoi dispari in portile ursuze -
In vechea casa hrentuita - rea.

Sa te urmam pe scari mai putrezite
Pocnind sub pasii tai atat de-usori.
Tu le urci iute si batai pripite
Iti imfla pieptii - stai adeseori - ;
Acum deschisa-i usa - tata-n jetu-i
Ochii si-ndreapt? sub verde cojoroc
Si micu-ti frate calareste batu-i,
Iar mama ta carpeste la un roc.

Tu i-ai adus lui Ciulei o caciula,
Tatei o guma, mamei bumbacel.
De-a ta privire casa nu-i satula,
Odor al casei vechi, copil frumos.
Nu vezi cum ochii toti tintesc la tine?
Tu scoti timida cu mana-ti parale
Din sacul tau - pui bani marunti, gramada
Pe masa - pretul saptamanei tale.

Si rosa esti ca marul, de mandrie.
Ca mama-ti netezeste fruntea alba.
Esti draga tatei si numiri o mie
Iti da Ciulei in cisme fara talpa.
Fii binecuvantata-n vecinicie,
Tu, inger blond in aratare alba.

Dar colo sus in colt de strada,
Aduc doi oameni parc-o lada.
O lada nu-i - este o racla.
N-urmeaza nime - nici o facla
Si nici un preot - langa templu.
Ei trec cu graba far? exemplu.

Cine-a murit? - nu stie nime.
E-un sinucid? - s-a stins in lume
Neplans, necunoscut si far sa stii
Nici c-a trait si nici cine-i.

A fost un medic de sarmani.
Sarman el singur, plin de ani.
In chilioara lui retras
Da sfatul lui cu dulce glas.
Traia din scris si din tradus,
Nimicuri ce erau in us. -
Cand a murit, desi om n-a fost
Carui amic sa nu-i fi fost
Si totusi nime n-a-ntrebat
Cine la groapa fu carat
Si nu se mir? cum de nu-l vad
Mergand pe ulite incet.
Li-a disparut din ochi o zi
Din minte vecinic le pieri.
Dar in palat cu cariatide
Sta in fereasta nalta, rade
Un medic gras si pantecos
Cu o tigara-n botul gros.
Vazand sicriul de stejar
Mustata si-o suceste iar,
Fluiera-ncet pin dintii sai:
Desigur nu-i bolnav de-ai mei.

Dar totusi de departe vazand acest sicriu
L-urmeaza de departe un om cu ochiul viu,
La groapa lui ce-afara-i de cimitir si porti -
Caci ateist fu mortul. - E furul cel de morti,

Campia incolora de sara-i apasata.
Curand l-acoperira c-o mana de pamant.
Nici umbra-i nu-i in lume. Si sufletul lui vant
Si ca si cand pe lume n-ar fi fost niciodata.

Ba chiar expus ca locul unde fu ingropat
Cu - acel al unui lotru sa fie-nconjurat,
Afar? de cimitirul facut pentru acei
Ce-au murit in credinta, ce-o aveau popii lor.

Expus ca corpu-acela sa fie chiar furat,
Lipsit de orice paza, de zid neaparat...
Si-ntr-adevar o umbra se desemna pe zid:
Cel ce urma sicriu-i - e cersitorul had.

E fur de morti... S-arunca el carja de o parte,
Ochii din fund si-ntoarce, el ce trecea de orb,
Priveste la mormantul cel galben, mana-i arde,
Parca trecu fiorul prin inima-i de corb.

Biet om care se tine cu mana besicata
Si neagra, aspra, groasa, plina de bataturi,
Care-n lumina lunei fantastic se arata
In trentele-i curgande si rezimat de muri.

Ast om urat ce are atata bucurie
Cand ar ved? ca arde o casa, piere-un om,
Ce mila il patrunse, de sta-n nedumerire
Si clatina in vanturi cumplitul lui fantom.

Nu-i mila. De ce oare ii vine aminte-acuma
Ce-a fost? A-nceput cariera fiind negustor de sclavi
Si saracind cazuse din treapta-n treapta - numa
Un om ii scapa gatul de nodul unui lat.

Galerian pe fuga si osandit la moarte
Calca-ntr-o noapte-orasul cel mare si cazu
Pe strade d-osteneala, de foame - si pe soarte
El blestema. - De ziduri s-apropie, sezu.

Intinse mana neagra la trecatori, dar nime
Nu se uita la dansul; cum lumea se trecu
Nepasatoare... atuncea pierdut de-amaraciune
A vrut sa se denunte, sa strige cine fu.

Pe strada pustiita un om trecu atuncea,
Un om batran si dulce, cu straiul vechi si ros.
Vazu chipul de jale mai mort de oboseala,
Il ridica in bratu-i, ducandu-l asa rufos,

Cum el era la sine in casa fara grija
Si far? sa se rusine de un asa amic.
In mica-i zahastrie de toate-i purta grija
Si in schimb el nu-i cere nici numele, nimic.
......................................

Dar inima isi face, de groapa s-apropia,
Cu manile raneste mereu galbenul hlei,
Putin adanca-i groapa, curand ajunge dansul
Si scandura rasuna sub pumnii lui cei grei -

Aha!... cu bucurie el trase la lumina
De luna tot sicriul... ridic-a lui capac
Si... si in loc s-atinga cu mana lui impie
Cadavrul... fata-i cade pe pieptul lui...

El plange ... Hiena asta plange
Si manile saruta... plangea ca un copil.
Apoi pune capacul la loc, la loc l-mpinge
In groapa-i destinata, in pacinicu-i azil.

Si cine-a vazut asta, acela-nvidiaza
Mormantul fara glorie a sarmanului batran.
Nici un mormant de rege acest efect nu are,
Acesta este sensul virtutii pe pamant.

Care mormant de rege, ce mausoleu de piatra,
Ce laur, ce avere pot s-aiba asa onori?
Asta-i sensul virtutii in asta lume atra,
Asta-i lumina, gloria si mangaierea ei.

Si cu tot palatu-i, cel cu cariatide,
Cu toata avutia si tronul cel lemnos,
O lacrima de-aceasta n-a stoarce-n veci in lume
Colegu-i pantecos.


MEDICUL SARACILOR. Tiparita in volum in Opere IV. Poezii, p. 497, 597-500. Perpessicius presupune ca este o traducere dupa un text francez, poate de Hugo, poate de B?ranger. Se pastreaza in manuscrisul 2262, 152-153v (1873).

URAT SI SARACIE

Urat si saracie sunt acei doi tovarasi,
A caror urme crude le aflu pururi iarasi
Pe orice chip si-n orice-ndraznii de a iubi...
Iubit-am poate cantul, voit-am a robi
Cu el un suflet dulce, al meu intreg sa fie...
Zburat-au chip si cantec - urat si saracie!
Caci ce nu ai in clipa in care ai dorit
Se schimba-n rau cu vremea, de farmec saracit.
S-arata inainte-ti o schele despoiata
De orice vis cu care o imbracai odata.
Puterea tineretii, a mintii vioiciune,
A inimei bataie, si gingasa minune
Din ochi, cand toata viata in ei iti este scrisa
De o citeste-oricine scrisoarea ei deschisa,
Dar mai cu seama aceea ce tu vrei s-o citeasca...
Cum trec, cum trec cu toate... si far? sa le opreasca
Nimic... Astfel te-ntuneci o stea in vecinicie
Si ce-ti ramane-n urma? vreme si saracie.
Da, vreme! numai vreme sa aibi sa simti deplin
Ce mult puteai in lume, si cat, cat de putin
Ti-a fost dat. Daca nobil ai fost si bland si drept,
Daca prin a ta minte ai fost un intelept,
Avand darul pe care natura-l poate da,
Frumsete, minte, faima, ajuns-ai la ceva?
Caci nu cauta lumea aceea ce slaveste,
Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i prieste.
Daca esti rau si-i vine rautatea la-ndemana,
Daca esti prost si vasta prostie e stapana,
Sau de-un desert atarna in lume a ta soarta
Si nu stii cum desertii prin lingusiri se poarta
Sau nu poti sti... atuncea de ce folos e tie
C-ai avut tot ce firea ti-a dat cu darnicie,
Ca esti podoaba scumpa in lume orisicui,
Podoaba ce nu-i trebuie in lume nimanui?

Virtutea e-o poveste... Cand gandul ti-l ascuti,
Tu vezi ca slabiciuni sunt vestitele virtuti:
Nobletea-i slabiciunea acelor ce nu pot
Pe sine sa se puie deasupra peste tot,
Sa aiba pentru toate adanc si greu dispret,
Hranind a lui viata din sute de vieti.
A nu-ti tine cuvantul cand nu-ti vine-ndemana,
A dezbraca pe-acela ce ti s-a dat pe mana,
A insela multimea cu mii fagaduinti,
Cand ai mintit o data sa te mai pui sa minti,
A urgisi pe-acela care ti-a facut bine,
A imple a lui nume de pete si rusine -
Aceasta nu e nobil... Dar toti - si-ndeosebi
O fac usor - tu numai stai vecinic sa intrebi.
Tu numai iti pui vorba si gandul la cantari,
Tu numai vrei a-ntrece car?cterele mari,
Privind peste multime cu multa nepasare...
Ei bine! P-asta drama si soarta ta cea mare,
Din asta cumpanire de drept si datorie,
Ce ti-a ramas la urma? urat si saracie.

Iubit-ai?... Ah! un caier de canepa nu-i moale,
Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a fruntii sale!
Cu gura ei subtire si mani reci ca de ceara,
Iar ochiu-i plin de raze straluce in afara,
Rapindu-ti tie ochii cu a lor stralucire.
Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:
Tu esti onest si plin de respect si generos
Sa frangi in zarea vietii un rod asa frumos.
Te-ai dus si te urmara parerile de rau.
In urma ta venit-au un neted natarau
S-acesta... ei... facut-au ce n-ai vrut sa cutezi;
Ce-a mai ramas din dulcea figura mergi de vezi:
Anii i-au scris cu pana lor neagra pe-a ei frunte.
Si gura cea cu albe margaritari, marunte,
Acuma e zbarcita si ochiul plin de para,
Ce-si revarsa lumina sa rece in afara
E stins, si nu-i nimica in el, nu-i adancime;
Tu numai vezi intr-insul ce nu vazuse nime
Decat tu... Ce ajunse a fi? Cocheta, rece,
Lingusitoare, cruda, din mana-n mana trece
Si cauta-n iubire placerea numai, care
E-o clipa de betie si-o zi de dezgustare.
Dara acea iubire adanca si curata
Care-n viata vine o data, num-o data,
Acea eterna sete ce-o au dupaolalta
Doi oameni ce-si pierdura privirea una-ntr-alta,
Acel amor atat de nemarginit, de sfant,
Cum nu mai e nimica in cer si pre pamant,
Acea inamorare de tot ce e al ei,
De-un zambet, de un tremur al gingasei femei,
Cand pentru o privire dai viata, dai noroc,
Cand lumea ti-este neagra de nu esti la un loc
Cu ea... Unde-i norocul ce l-a promis ea tie?
Ce va ramane voua? Urat si saracie!





URAT SI SARACIE. Tiparita in volum in Opere IV. Poezii, p. 390-392; Opere V. Poezii, p. 416-417. Se pastreaza in manuscrisul 2279, 38-42; apartine epocii bucurestene (1879).

Numai poetul


Lumea toat�-i trec�toare.
Oamenii se trec �i mor
Ca �i miile de unde,
Ce un suflet le p�trunde,
Treier�nd necontenit
S�nul m�rii infinit.

Numai poetul,
Ca pas�ri ce zboar�
Deasupra valurilor,
Trece peste nem�rginirea timpului:
�n ramurile g�ndului,
�n sfintele lunci,
Unde pas�ri ca el
Se-ntrec �n c�nt�ri.

Sunt ani la mijloc


Sunt ani la mijloc �i-nc� mul�i vor trece
Din ceasul sf�nt �n care ne-nt�lnir�m,
Dar tot mereu g�ndesc cum ne iubir�m,
Minune cu ochi mari �i m�n� rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspir�-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei m� las� a petrece
�i c�nturi nou� smulge tu din lir�-mi.

Tu nici nu �tii a ta apropiere
Cum inima-mi de-ad�nc o lini�te�te,
Ca r�s�rirea stelei �n t�cere;

Iar c�nd te v�d z�mbind copil�re�te,
Se stinge-atunci o via�� de durere,
Privirea-mi arde, sufletul �mi cre�te.

PESTE CODRI STA CETATEA...

Peste codri sta cetatea
Stapanind singuratatea...
Luna plina stralucea,
Ziduri negre poleia
Din naltimea cea albastra
Batea tainic la fereastra.
Si pe negrele zabrele
Sta domnita dupa ele,
Uitandu-se norilor
Calea zburatorilor.
Parul galben, abia cret,
Peste tample sta razlet
Si trecand pe dupa tample,
Ca un val de aur imple
Umerele si spinarea
Si intreaga aratarea.
Si e una la parinti,
Cum e luna printre sfinti,
Si-ntre fete tinerele
Ca si luna printre stele,
Si e una chiar sub soare,
Cine cata-n ochi-i moare,
Ochi izvoare de lumine,
Cu mani albe, lungi si fine
Si cu degetele trase,
Subtirele, de craiasa,
Si buzele subtirele
De-mi zambea-ntristat cu ele.

Au mai stiu povestitorii
Ce sunt, oare, zburatorii?
Vin din rumenirea serii
Si din fundul sfant al marii.
Vin din ploaia cea cu soare
Si din dor de fata mare.
Iara umbra norilor,
Calea zburatorilor,
Caci ii vede
Cine-i crede,
Le nazare
La oricare
La chemat din noaptea mare.
De-ndrageste vro fata,
Ca luceafar i s-arata,
Dar din nouri se repede
La pamant unde o vede
Si-n carare ii rasare
De la crestet la picioare;
Ochii negri-ntunecosi
I se uita mangaiosi,
In par negru stele poarta,
Dara alba fata-i moarta,
Ori se face nor de ploaie
Care cade in siroaie
Si bureaza-asa de lin
Prin perdelele de in;
Si-n fereastra, ca-ntr-un prag,
Se arata nalt si drag,
Cu par lung de aur moale
Si cu ochii plini de jale.
Trestia l-incununeaza,
Hainele ii scanteiaza,
Haine lungi si stravezii,
Pare-un mort cu ochii vii.
Astfel iese zburatoriu
Si din umbra, si din nori,
Si din lanuri, si din lunca,
Si din stea ce se arunca,
Si din tainicul izvor
Care suna-ncetisor,
Si cand luna cea balaie
Varsa apelor vapaie.
Iese din senin cu ploaie,
Si din ploaie cu senin,
Si din lacul cristalin,
Si din ceruri, si din mare,
Si din dor de fata mare.
A lui suflet e-o scanteie
Din luciri de curcubeie,
Din dragoste de femeie;
A lui glas la miez de noapte
E ca muzica de soapte,
Cand se clatin ramurele
Si suspina pasarele.
Si cum sta domnita dusa
Si pe ganduri multe pusa,
Teiul nalt crescut sub geamuri
I-au intins vro doua ramuri
Incarcate,-nfloritoare
Si frumos mirositoare,
Si aude sopotind
Si prin frunze ropotind
Ca un glas de copilas
Ce-o intreaba dragalas:
- De ce sezi inchisa, fata,
Dupa poarta ferecata,
Dupa zidurile grele,
Dupa negrele zabrele?
Deschide zabrelele
Si priveste stelele,
Luna plina o priveste
Cum pe munti calatoreste
Si deschide-mi un oblon
Ca sa trec fara de zvon,
Ca de noapte imi e teama;
Toate umbrele ma cheama,
Tricolici ma prigonesc,
Iar babele ma vrajesc
Cu flori rosie de mac,
Cu oscior de liliac,
Ca sa nu ma dau de leac.
Nu auzi cum zbor prin ramuri,
Tip in horn si bat in geamuri?
Nu sunt tanar fara minte
Prins de dulcele-ti cuvinte,
Nu curtean infumurat,
Nici ostean implatosat,
Ci eu sunt
Zburator
Ca un vant
De usor,
Ma anin
De un ram
Si suspin
Langa geam,
Ca-n salas
Tremurand
Sa ma lasi
Mai curand.
Caci sant slab de-mi plangi de mila,
Orb ca visul de copila;
Sant ca vant de primavara,
Ca amurgul cel de vara;
Din picioare pan? la cap
Intr-un cuib pot sa incap,
Iar in cuib de turturele
Dorm alaturea de ele.
Iarna vin gonit de fulgi,
Ce m-acopar ca un giulgi,
Si cand voi spuneti povesti,
Suflu codrul pe feresti,
Iar la claca cea de furca
Mana-mi torturile-ncurca.
O, deschide-mi un canat,
Ca printr-insul sa strabat,
Sa ma iei la tine-n pat,
Ca sa dorm lang-al tau sin
Ca un biet copil strain;
Adormit la pieptul gol,
Nu ma-ndur sa te mai scol;
Sanii albi, doua comori,
Tare sant dezmierdatori,
Fiind albe si ratunde,
Inima mi se patrunde,
Cu gurita ma adapa
Si de focul meu ma scapa;
Adormit pe bratul stang,
Nu te teme c-am sa plang,
Teama n-ai ca te-oi trezi,
Ca eu pier in zori de zi;
Ci-am sa suflu-asa de cald,
In miroase sa te scald,
Sa-mi vezi fata de ninsoare
Si aripele usoare,
Caci viata mea o tin
Cu miros de flori de crin;
Nu beau apa, ci scantei
Si miros de flori de tei,
O, primeste-ma in brate!
Umbra noptii ma ingheata,
Un strigoi poate in pripa
Sa ma prinza de aripa,
Sa m-ascunza in mormant,
Ca sa nu stiu unde sunt,
Ori de aripi sa ma lege,
De un clopot fara lege,
Si tragandu-l, sunator,
De izbirea lui sa mor,
Caci eu nu sant vrun fecior
Ca sa viu amagitor,
Ci eu sant
Zburator
Ca un vant
De usor,
Ma anin
De un ram
Si suspin
Langa geam,
Ca-n salas
Tremurand
Sa ma lasi
Mai curand.
Ea-si neteaza a ei tample
Si de lacrimi i se imple
Ochii dulci de mangaiere.
Ea suspina fara vrere,
Nestiind inca ce-i cere
Inima cu-a ei durere,
Iar gandirea ei cea dulce
N-o mai lasa sa se culce.
Peste varfuri trece luna,
Tanguios un corn rasuna,
Petrecand cu-atata drag
Toata raristea de fag.
Mai incepe, mai se pierde,
De-i raspunde codrul verde,
Fermecat si indragit
De-acel sunet ratacit.
Iara inima ii zice:
"Ce stai, draga mea, aice,
Scoala-te, supune-te
Valului de sunete,
Ce te trage, plin de jale,
Colo,-n raristea din vale."
Si un glas aude, pare,
Ce-o chema in departare:
"Margarita, Margarita,
Cu coroana aurita,
Ah, din valea cea adanca,
Ca pe-o stea te zaresc inca,
Ca pe-o stea luminatoare
Si deasupra-mi plutitoare;
Glasul cornului strabate
Dulcea ta singuratate;
O, te pleaca plangerilor,
Tu, craiasa ingerilor,
Lasa zidurile tale,
Vino-n vale, vino-n vale!
O, auzi sunand
Pe carare corn,
Caci spre tine bland
Il intorn.
Margarita, Margarita,
Cu coroana aurita,
Glasul cornului strabate
Neagra ta singuratate,
Valului de sunete,
Draga mea, supune-te,
Lasa zidurile tale,
Vino-n vale, vino-n vale!



PESTE CODRI STA CETATEA? Tiparita in volum in Opere VI. Literatura populara, p. 110-115, 530-533. Se pastreaza in manuscrisul 2262, 183-186 (1882)

Misterele nop�ii


C�nd din stele auroase
Noaptea vine-nceti�or,
Cu-a ei umbre suspin�nde,
Cu-a ei silfe �opotinde
Cu-a ei vise de amor;

C�te inimi �n pl�cere
�i resalt� u�urel!
Dar pe c�te dureroase
C�ntu-i mistic le apas�,
C�ntu-i bl�nd, �ncetinel.

Dou� umbre, albicioase
Ca �i fulgii de ninsori,
Razele din alba lun�
Mi le torc, mi le-mpreun�
Pentru-ntregul viitor;

Iar doi �ngeri c�nt�-n pl�ngeri,
Pl�ng �n noapte dureros,
�i se sting ca dou� stele,
Care-n nunt�, u�urele,
Se cunun c�z�nde jos.

�ntr-un cuib de turturele
Ca �i fluturii de-u�or
Salt� Eros nebune�te,
�l desmiard�, l-�nc�lze�te
Cu un vis de tainic dor;

Iar �n norul de profume
Dou� suflete de flori
Le desparte-al nop�ii mire
Cu fantastica-i �optire,
Le resfir�, p�n� mor.

C�nd pe stele aurie
Noaptea doarme u�urel,
C�te inime r�z�nde,
Dar pe c�te suspin�nde
Le delas�-ncetinel!

Dar a�a ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,
Unui lumea i-acordeaz�,
Iar pe altul �l boteaz�
Cu-a lui rou� de pl�nsori.

Kamadeva


Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi s�-l vindec,
L-am chemat �n somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul m�ndru,
C�l�rind pe-un papagal,
Av�nd z�mbetul f��arnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar �n tolb�-i
El p�streaz�, ca s�ge�i,
Numai flori �nveninate
De la Gangele m�re�.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
M� lovi cu ea �n piept,
�i de-atunci �n orice noapte
Pl�ng pe patul meu de�tept...

Cu s�geata-i otr�vit�
A sosit ca s� m� certe
Fiul cerului albastru
�-al iluziei de�erte.

FRAGMENT DIN CANTECUL SFERELOR
(de Hieronymus Lorm)

Din sfere ajunse
De-al stelelor mers,
Un cantec patrunse
Intregu-univers.
?Din chaos ferice
Din somnul etern,
Veniram si-aice
Carari se astern
Si nime nu-ntreaba
De ce-am apar?,
Miscandu-ne-n graba.
La ce? La ce?






FRAGMENT DIN CANTECUL SFERELOR (de Hieronymus Lorm). Publicata de Filimon Taniac in "Almanach literar pe anul 1905", Cernauti, 1905, p. 61-63; reprodusa de Leca Morariu in "Buletinul Mihai Eminescu, nr. 4, 1931; Opere V. Poezii, p. 577. Traducerea, ca si precedenta, apartine epocii vieneze (cca 1870)

Cine a auzit cintecul sferelor?
Si ce e?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Eu nu cred nici �n Iehova


Eu nu cred nici �n Iehova,
Nici �n Buddha-Sakya-Muni,
Nici �n via��, nici �n moarte,
Nici �n stingere ca unii.

Visuri sunt �i unul �-altul,
�i totuna mi-este mie
De-oi tr�i �n veci pe lume,
De-oi muri �n vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte
- Pentru om fr�nturi de limb� -
�n zadar g�nde�ti, c�ci g�ndul,
Z�u, nimic �n lume schimb�.

�i fiindc� �n nimica
Eu nu cred � o, da�i-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
�i face�i precum v� place.

Nu m�-ntoarce�i nici cu clasici,
Nici cu stil curat �i antic -
Toate-mi sunt deopotriv�,
Eu r�m�n ce-am fost: romantic.

ANTROPOMORFISM

In poiata tainuita ca-n umbroasa zahastrie
Traia puica cea motata cu penetul de omat;
Nu-i cucos in toat-ograda, ce de-iubire capiet
S-urmareasca insolenter inocenta ei junie.

Ce cocheta e copila, cu ce gratie ea imbla?
Si ce stele zugraveste in nisip cu dulcea-i laba -
O gaina virtuoasa, o gaina prea de treaba
Cu evlavie ea cata fire de-orz si coji de jimbla.

Dara cine sa admire a ei nuri si tinereta?
Boul chior, ce vede numai jumet? din a lui paie?
Ah! In inima-i fecioara simte-o tainica vapaie
Pentru cucurigul dulce din cantari de dimineata.

Pierde gustul de mancare, scormoleste, de ti-i mila,
In pamant ca sa gaseasca chipul cel dorit intruna
Sau se primbla visatoare, noaptea cautand in luna
A lui umbra luminoasa - melancolica copila!

O gaina-mbatranita, venerabila matroana,
Ce de mult e schivnicita de lumesti desertaciuni,
Ea ii spune-ale ei taine, ca la raza-ntelepciunei
Sa gaseasca mangaiere pentru-a gandurilor goana.

Iar calugarita veche, ce de mult era iertata,
Ce de mult se dizvatase de placerile d-iubire,
Ea cu limba ascutita cleveteste-ntreaga fire -
Contra demoralizarei propovaduie-nfocata.

- Ah - ii zise mititica - nu privesti la randunele,
Cum din cuib scot puii capul, se cuteaza pe ulucuri
Si apoi la miezul noptii ii aud facand buclucuri,
Sarutandu-se cu ciocul, dragostindu-se-ntre ele.

- Soarte-avem nefericita - ii raspunse-atunci batrana:
Nu-i gaina randunica, randunoiul nu-i cucos.
Necredinta lor stiuta-i; aspri, rai, tiranicosi,
Ei trezesc viata-n inimi si apoi o invenina.

Numai flori-s fericite, caci pe ?ceeasi trupina
E pistilul feciorelnic si staminul barbatesc;
Sub perdele verzi de frunze, se-mpreun si se iubesc,
Chipul junelui din floare c-odoranta lui virgina.

Dar cucosul - ce netrebnic! nestatornic! - este drept:
Cand el sulita iubirei in adancu-ti suflet baga,
Te simti dusa chiar in ceruri - uiti pe-o clipa lumea-ntreaga,
Dar pe urma gelozia sfarma inima-ti din piept.

Caci pe urma el te lasa, trista, slaba, vaduvita.
Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe oua;
Mori de sete si de foame, nici un sambure de roua,
Nici priviri de-amor n-arunca la sarmana eremita.

Ci mai bine nu mai intre in gandirea ta virgina
Visele inselatoare de iubire si placere -
Vin? sa-nveti intelepciunea, a naturii-adanci mistere
Si a stelelor mari drumuri, ce viitorul il lumina.

Cum vorbeau intelepteste, ce s-auda si sa vada?
Dupa gard strain cucosul se preimbla-ncet turceste.
Puicei-i trece-ndata pofta de-a vorbi filosofeste,
Ea asculta cu iubire cucoseasca serenada.

Ah, amorul ii patrunde prin ureche; -n van batrana
O ciupeste-n cap cu ciuda, vrea s-o tie de aripa;
Ea se smulge si alearga tremuranda inr-o clipa,
Printre gard priveste dulce l-aratarea lui pagana.

Iar batrana cruce-si face cu-a ei laba si gandeste:
"Tinereta, tinereta!" si oftand intra-n poiata;
Aparata de-ntuneric ipocrita cea sirata
Pe un pui nevrasnic inca alterata-l pricajeste.

Unde este invatatul cu talent fonognomonic
Sa compuie un compendiu despre blandele impresii,
Ce un sunet numa-l naste in simtirile miresei,
Cum un cucurigu poate fi adanc, duios, demonic?!

Ce simtiri eroici, mandre, reprezinta cucurigul,
Cat curagi - ce osebire de-al gainei cotcodac;
Ce frumos ii sade creasta ca un rosu comanac.
De dorinta se-nfierbanta, de amor o trece frigul!

Si maximele batranei pe-o ureche toate-i iese,
Cum intrara pe cealalta. Sfatuiri contra iubirei
O-nvatara ce-i iubirea. Stie-atat ca c-o privire
Galisa poate sa prinda pe pasaua ce-si alese.

S-astfel ea facand la planuri se-nvarteste prin ograda
Si trezeste-n bucuria-i, din gandire somnoroasa,
Pe-un clapon, mahnit calugar, cu-aratare pantecoasa,
Fara creasta de mandrie, fara glas si fara coada.

Si, facand un paa! angelic, il intreaba de nu-i frate,
De nu-i var cu Don Juanul ce canta de gard dinc?lo.
Dar monahul cel sinistru zise tragic: - O! Apollo
Ma fereasca sa fiu ruda cu-aste firi intunecate.

Nu! pe mine preuteasa zeitatii pamantene
Langa focul cel de jertfa, pe altar de caramida,
M-a lipsit de demnitatea de cucos - ca sa-mi surada
In a mea lipsa de patimi a lui Plato fenomene.

Cu privirea mea cea casta, de-nteres ne-nfluintata,
Vad in lume si in lucruri numai samburul si-ideea;
Prototipu-l vad in toate, si cu-a geniului scanteie
Vad cucosul lui Mohamet cu-aratare luminata.

In sublime revelatii a misterului etern,
Multamesc vestalei groase ce-mi crea aceasta soarta;
Dumnezei or s-ospateze umbra mea cand va fi moarta,
Inchin viata-mi cugetarei - un Pitagoras modern!

El reintra in chilie, iar puicuta sta pe ganduri.
Si mereu prin minte-i imbla demnitatea de cucos:
"Ce-i lipseste lui Chirila, ce au verii lui fierosi
Si el n-are?" Astfel dansa meditand imbla pe scanduri.

Dar ii bate inimioara. Ea la gard se duce iarasi,
Sa priveasca iar la idol, cu-a lui pas de maiestate,
Creasta rosa, pieptu-n care inima barbata bate.
Cum ar vrea ea ca sa-l aiba de-al juniei ei tovaras!

Cum se teme ea acuma!... El o vede s-o saluta.
Ochii-i ard si el ii spune maguliri cavaleresti.
"Nu! - el zice in ton liric - pentru flacare ceresti
Nu exista ingradire, cat de nalta e trecuta".

Vrea sa zboare; dar Sibylla cu a maturei magie,
Ea, ce poarta grija scumpa pe-al vestalelor palat,
Il loveste si alunga cavaleru-naripat...
Si in urma lui puicuta se uita cu nebunie.

Suferintele lui Werther se urmeaza-n pieptu-i toate,
Desi nu ca el eroic vrea cucosul sa s-ucida;
El iubeste - ea socoate cum portita sa-i deschida,
Dar rusinea-i virginala de la scopu-i o abate.

"Nu, nu! Ca din intamplare, ca dinc?lo ratacita,
Sa ma afle cumva noaptea si sa-mi caute chichita".
Si cand luna imple noaptea, trist, ea urca o capita,
Sare gardul si timida lin paseste indragita...

Ramaneti cu bine toate a copilariei soate,
Caci instincte tainuite au invins in ea fecioara.
"Ce-am sa pierd?, gandeste dansa, tot imi spun de o comoara
De pazit grea, ce odata trebuie s-o pierzi in viata".

Dar deodata el s-arata - rusinoasa vrea sa zboare,
El alearga dupa dansa - cum ar vrea si cum n-ar vrea;
Cum ii place sa se lase prinsa. Sub aripa-i grea,
Ea se simte fericita, desi-afecta suparare.

- Vrei sa fugi?, suspina dansul, ma urasti atat de tare?
- Te urasc! surade dansa cu-inocenta siretie,
Cum sa nu te-urasc, tirane, cand tu vrei sa-mi faci rau mie?
El jura ca nu, si cere botisor de impacare.

Cum sa nu-i dea? Poate dansa sa refuze-o rugaciune,
Spusa cu delicateta si poetic-formulata?
S-ar cadea ca sa reziste? Sade bine? Infocata,
Fericita e ca pierde ce-ndoieste pretu-iubirei.

Ceru-ntinde sus senina-i panzarie de azur,
Ca cusuta e cu stele tremurand de-aurul lor grele.
Cand o-acopar a lui aripi, cand il simte pe-a ei sele,
Inocenta-i sangereaza, i se-ntuneca-mprejur.

Tine mult aceasta dulce, amoroasa nerozie.
Al ei suflet se topeste de-ntunericul molatec,
Simte pare c-o patrunde un piron ros de jeratec
Ce-o omoara s-o turbeaza, o-ndelira si-o sfasie.

Ochisorii si-i inchise, ca topita sta acuma
Si in vocea ei muiata pipaieste nenteles.
El o mangaie, o-ncredinta ca de cer a fost trimes
Si menit ca s-o iubeasca si sa-i joace dulcea gluma.

- Tu!, ea zise, ce frumos esti, rege-al lumei de gaine.
Eu te iert! amoru-ti dulce ca si miros de garofa.
Si ca-n vechile tragedii el raspunde-n antistrofa:
- Tu esti Venus in poiata, ochii tai - ceresti lumine.

Din istoria puicutei asta-i partea cea intaie,
Asta e icoana scumpa-a saptamanelor de miere;
"Poezia-i intervalu-ntre placere si placere" -
Optimist filosofeaza cu cucosul, ce-o tamaie.

Dar curand al ei caracter si simtirea ei naiva
Se schimba-n cochetarie. Cucoseii cei mai tineri
Implu curtea stralucita a motatei noastre Vineri
Si la glasul lor subtire ea s-arata milostiva.

Al gainariei-Adonis, cu privirile-ndraznete,
Petit-crev? blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe,
Obiectiv cronicei zilei a gainelor monahe,
Pe tipic ii face curte - Lovelace de la cotete.

Cu placere ea admite curtea junelui sagalnic.
Orice-obraznicie, ruga, ea ii trece cu vedere,
Ca-n sultanul vechi sa-escite gelozie si durere -
Vai! de unde poate crede un sfarsit atat de jalnic!

Caci sultanul, care-o crede cum ca e necredincioasa,
Tanarului Cicisbeo el acum cata pricina.
Cu curagi el se ridica, creasta-i rosa se-nvenina
Si lugubru el ii zice: - Fugi sau mori tu, ticaloase!

Fat-Frumos gatu-si indoaie indarat si ii raspunde:
- Nu m-atinge-a ta insulta, tu, de-origina plebeu -
Diferinta prea e mare, cine esti? si cine-s eu?
Eu petrec si eu fac curte cui voiesc si orisiunde.

- Te-oi sili sa lupti cu mine! iritat striga sultanul
Isi zburli penele-n ceafa si cu furie s-arunca,
Lupta crunt, pe cand deoparte sta nefericita prunca,
Urzitoarea Iliadei, ce isi plange Don Juanul.

Se trantesc, se rup cu ciocul si mananca tavaleala -
Obosesc. Se naste-acuma pe-o minuta armistit.
Dar curand se-ncaier iarasi. Don Juanul cel pestrit
Cade-n sange si sultanul trambita pe el cu fala.

Iara dona nu tradeaza ce-n simtire-i se petrece,
Nu tradeaza de-i durere, voiosie, nepasare -
Poate vru sa deie pretul partii cei invingatoare
Si de-aceea ramasese ca si marmura de rece.

Ci profetic se arata preoteasa culinara -
Ia pe mort in poala-i sacra, de-a lui haina il despoaie;
Ea il spala-n apa sfanta, si in scumpe maruntaie
Pun miresme felurite pentru jertfa mortuara.

?N-invartiri misterioase peste focul vetrei sfinte,
Ea-l intoarce, curatindu-l de lumestile-i pacate.
Palamarul ce slujeste pamanteasca zeitate
In Olymp il ia si-l duce, jertfa zeilor fierbinte.

Si in rasuri nesfarsite, artificia de glume,
In vorbiri spirituale, observatii invatate,
Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate,
In divina nepasare, ei stau jertfa s-o consume.

Vai, de ce nu tine nimeni o oratie funebra
Si nu-ntoana-un De profundis pentru soarta-i mucenica!
Peste-a raclei portelane nici o lacrima nu pica.
Inima zeilor lumei, de ingrata, e celebra.

Ori n-au fost eroi in lume, intelepti si virtuosi -
Unii-n lupte pentru bine a lor sange si-l varsara,
Ceilalti langa lampa alba santa viata-si consumara
Sa-i lumine - ca sa aiba soarta bietului cucos?

Oare el nu are-asemeni soarta oricarei fiinte?
Suferintele uneia bucurii ii sunt altora;
Viata multora se stinge spre-a hrani viata mult?ra
Si mancarea reciproca e-a istoriei fiinta.

Bietul rac! De viu l-arunca ca sa fiarba-n vinul cald.
Cate sufere? - ce-i pasa celui care nu e rac!
Ce ii pasa pasaruicei ce munceste pe-un gandac
Sau paingenul, ce suge capul mustei de smarald.

Pasaruica ia in sine simtul, gandul dintr-un greier
Ce ucide. Al lui suflet pe-al ei suflet ?navuteste...
Si cucosul care moare naste-n cel ce-l mistuieste,
Cine stii ce simt in suflet, cine stii ce gand in creier.

Dar sultanul spre durerea puiculitei lui naive,
Ce-omori-n duel pe-un tanar de-o sperant-atat de mare,
La racoare-i pus sarmanul, ca sa cugete-n mustrare
L-ale codicei penale paragrafe respective.

Deci puicuta vaduvita singuric-acum ramane.
?N-inceput isi plange soarta si parea nemangaiata;
Dar curand cucosi mai tineri implu partea neocupata
A duioasei inimioare de amor si jale pline.

Ea invata ca sa uite. Ca marquiza de Chatelet,
Care pe Voltaire batranu-nlocui cu Saint-Lambert.
Pentru inima-i vicleana cucoseii nu se cert,
Caci din tanar in mai tanar ?n-academia-i ii i?.

In curand ea pierde-n curte tot al noutatii farmec.
Nu-i cucos ce nu-i luase tot ce-o puica poate da,
In curand alte gaine al ei nimb l-intuneca,
Cum odata-l intrecuse, pe Harun, vizirul Barmeg.

In zadar li imputeaza a lor ganduri senzuale.
"De - raspunde cu-ironie unul din amantii fosti -
Inima-mi intreag-a ta e - dar ce vrei - noi suntem prosti,
Simtul imbla dup-o carne mai tanara si mai moale".

In curand cade pe ganduri, deveni curand bigota;
Cum se-ntampla, din Phrinee deveni calugarita.
Limba-i imbla, ascutita ca la vechea-i protectrita -
Poiata afuriseste si ograda poliglota.

Si atunci gainareasa de caderea-i se indura:
Desparti gainarimea cu viata imorala
De chilia solitara a puicutei, ce isi spala
A trecutului pacate prin asceza cea obscura.

Ea cata societatea parintelului Chirila,
A claponului lugubru cu humorul lui de bute;
El iubeste-n ea ideea frumusetei cei trecute,
In matroana desflorita vede inca pe copila.

Ea vedea in inteleptul cu-aratare reverenda
Prototipul cucosimei, pe-al cucosilor cucos,
Cand cu flori de-oratorie si cu ochi bisericosi,
Adancit platonizeaza in tirada somnolenta

Astfel dar fin? si dansa drumul sortii pamantene:
Arde lumanarea vietii pana la un capitel.
Si acum la batranete, sa-l uzeze si pe el,
Ea drept candela l-aprinde fiintei suprapamantene.

Untdelemnu-n sant-pretinsa vatra a bigoteriei
E acelasi ce-n amoruri pamantene-a licurit;
Duhul sfant in chip de porumb nu din cer s-a pogorat,
Ci mai jos de brau l-avuse Iosif si l-a dat Mariei.

Iara voi, ce-n nopti cand luna peste varfuri de copaci
Ca un scut de-argint rasare, implind lungile alee
C-umbre negre si dungi albe - urmariti pe vro femeie,
Suppusand sub a ei poale mult mai mult decat doi craci;

Voi, ce-uniti tot universul in zambirea mintii scurte,
Ce catati gandiri de inger ?n-ochii mari cari va par
Doua nopti insprancenate, - vie-va-n minte macar
Cum ca demonul din ochii-i e acelasi de sub burta.

Ah, ganditi o clipa numai la sulita cu varf ros
Si la rana ce o face, sangele-inocent ce-l varsa -
Ca sa vezi cate iluzii minte inima cea arsa,
Pe cand do?a e-o gaina si seniorul un cucos.

Deci dara, boieri de cinste, ca-mi facui tot boierescu
Mai cu rime, mai cu vorbe, cand de sama, cand de claca;
Am ajuns la deciu - ma scarpin - inchid cartea mea posaca
Si cu multa plecaciune vi se-nchina
- Minunescu.









ANTROPOMORFISM. Publicata de Ilarie Chendi in "Samanatorul", I, nr. 32, 3 noiembrie 1902, p. 86-87. Fragmentar. Tiparita in volum de Ilarie Chendi in Preludii, 1903, p. 52-53. Fragmentar; Opere IV. Poezii, p. 222-230; Opere V. Poezii, p. 189-191. Se pastreaza in manuscrisul 2281, 51v-65v; apartine epocii iesene (1875).

�i dac�
�i dac� ramuri bat �n geam
�i se cutremur plopii,
E ca �n minte s� te am
�i-n g�nd s� te apropii.

�i dac� stele bat �n lac
Ad�ncu-i lumin�ndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
�nsenin�ndu-mi g�ndul.

�i dac � norii de�i se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte s�-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Andi f the branches.
Andi f the branches tap the pane
And poplars trembling quiver�
Thine image comes to mind again�
I see thee gliding hither.

Andi f the starshine beats the lake,
It�s sombre depths illumining�
�Tis but to sooth my longing ache,
Androuse my thoughts from glooming.

And if the storm clouds disappear,
And forth the moon comes shining�
It only tells thou hast no peer,
And sole-supreme art reigning.
(E.Szlvia Pankhurst and I.O. Stefanovici)

Si les rameaux
Si les rameaaux a ma croisee
Frappent et frissonnent les trembles,
C�est que tu sois dans ma pensee
Et t�approcher me sembles.

Si les etoiles, aclairer
Le fond du lac, s�en viennent,
C�est que ma peine soit apaisee
Par des pensees sereiners.

Si, les nuages epais glissant,
La lune se revele,
C�est que toujours, en t�evoquant,
A moi tu te rappelles.
(Venturia Dr�g�nescu-Vericeanu).

Inteligent mai e timpul! Se surpa cum vrea el in viata mea rebela: Ma scol cand se termina visul; muncesc daca vreau, daca pot; si... si iubesc! Iubesc primavara ca doar ea imi numara anii!

�NGERE PALID


�ngere palid, �ti e mister
Cum cã a lumei valuri si soapte
Este durere si neagrã noapte
Pe l�ngã cer?

Nu stii tu, �nger, oare sã zbori,
Sã lasi pãm�ntul, trista ruinã,
De-ti place cerul, a lui luminã,
De ce nu mori?

O, dar pãm�ntul �ncã te tine
�n niste lanturi tesute-n rai,
De mult zburai tu �n lumi senine -
De nu iubeai.



INGERE PALID... Tiparita in volum in Opere I. Poezii, p. 485-486; Opere IV. Poezii, p. 47; Opere V. Poezii, p. 51. Se pastreaza in manuscrisul 2259, 30v, fara data; apartine epocii vieneze (1870).

La moartea lui Neamțu



L�sați clopotul s� pl�ng� cu-a lui voce de aram�,
L�sați turnul ca s� miște a lui inim� de fier,
C�ci de stele mai aproape el le d� acuma sam�
C� un suflet bun și nobil se �ndreapt� c�tr� cer.

Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta c�ntare,
C�nd din stea �n stea se suie sufletul �ntr-un av�nt,
Pe c�nd noi urm�m cu pasul cel r�rit de �ntristare
Lutul palid, f�r� suflet, s�-l depunem �n p�m�nt.

Ochii? C�te dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de c�te g�nduri el a fost �mpopulat!
Inima? C�t� simțire fr�m�ntat-a ea �n sine?
Sufletul? C�te speranțe, c�te visuri a p�strat?

Ș-azi nimic. Lumea g�ndirei e o lume sf�r�mat�
De lemnoasa m�n-a morții inima e stoars-acum,
Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odat�,
Sufletul (dac� esist�) printre nori �și face drum.

Ai știut tu, scumpe frate, c� p�m�ntu-i o ruin�?
C�-i o sarcin� viața? C�-i martiriu s� tr�iești?
Ai știut tu cum c� moartea e un caos de lumin�,
C� la finea veciniciei te-aștept stelele cerești?

De-a vieții grea enigm� ție-acuma nu-ți mai pas�,
C�ci problema ei cea mare la nimic o ai redus.
Pe c�nd nou�-nc� viața e o cifr� nențeleas�
Și-n z�dar c�t�m r�spunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.

�n z�dar ne batem capul, triste firi vizionare,
S� citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.
Potrivim șirul de g�nduri pe-o sistem� oarecare,
M�sur�m mașina lumei cu acea m�sur�toare
Și g�ndirile-s fantome, și viața este vis.



LA MOARTEA LUI NEAMTU. Tiparita in volum in Poezii postume, 1905, p. 43-44; Opere I. Poezii, p. 495-496; Opere IV. Poezii, p. 45-46; Opere V. Poezii, p. 51. Poezia se pastreaza in manuscrisul 2259; este scrisa la incetarea din viata a lui Ioan Neamtu, in 12/24 aprilie 1870, colegul lui Eminescu, student la Politehnica din Viena. Figureaza si in manuscrisul 2259, 31v-32 si este datata: 1869.

�ntunericul și poetul


�NTUNERICUL

Tu care treci prin lume str�in și efemer,
Cu sufletu-n lumin�, cu g�ndurile-n cer,
Poet gonit de r�suri și �nghețat de v�nt
Ce c�nți ca o stafie ieșit� din morm�nt,
Sfarm�-n st�nca rece a ta nebun� lir�,
C�ci lumea este piatr� și ea nu te admir�,
Ci tu, nebun și palid, la poalele ei pl�ngi
Ca valul care c�nt� trecutul unei st�nci,
Ce veșted�, b�tr�n� se leag�n� prin nori,
C�nd st�nca e etern� și valu-i trec�tor.

POETUL

Și tu crezi, geniu negru, c� f�r� scop și țint�
A lumei und-amar� m�-neac�, m� fr�m�nt� ?
Tu crezi c� eu degeaba m-am scobor�t din stele,
Purt�nd pe frunte-mi raza a națiunii mele ?
Voi s� ridic palatul la dou� dulci sorori,
La Muzic� și Dram�... �n dalbe s�rb�tori
Voi s� le-ng�n viața și-n cupa lor aurie
S� torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie,
S� v�d trecutu-n viaț�, s� v�d rom�na dram�,
Cum din morm�nt eroii istoriei �i cheam�,
Și muzica rom�n� chem�nd din munții-n nouri,
Din stelele c�z�nde, din v�ile-n ecouri,
Din brazii ce suspin� l-a iernei vijelie,
Din fluierul cel jalnic, din buciumu-n c�mpie,
Chem�nd doina rom�n�, a inimelor pl�ngeri,
A sufletului noapte, a dorurilor st�ngeri.

Rom�nu-n trecut mare, e mare-n viitor !
Și tu vrei ca poetul s� fie trec�tor,
Pe-a ț�rei sale ț�rmuri s� n-aib� ce s� c�nte ?
Dar nu-s colori destule �n lume s�-nveșm�nte
A munților Carpatici sublime idealuri,
Ce-noat�-n a lui suflet cum noat�-n mare valuri,
Și-n creierii-i alearg� de g�nduri vijelii,
Cum ginii se sfaram�-n ruinele pustii.



INTUNERICUL SI POETUL. Tiparita in volum in Opere IV. Poezii, p. 462-463; Opere V. Poezii, p. 569-570. Se pastreaza in manuscrisul 2254, 85-85v; apartine epocii bucurestene (1869).

Unda spum�


Unda spum�, v�ntul trece
Cu suflarea-i rece
Peste marea ce suspin�
Trist�, dar senin�.

Cum nu-s v�ntul ce alearg�
Pe oglinda larg�,
Luciul apei de-l �ncrunt�
Cu und� m�runt�?

C�ci aș trece suvenire
Bl�nd� de iubire,
Peste-o mare de misteruri
Ce coprinde ceruri,

Printre visele amare
A copilei care
O ador, o c�nt cum c�nt�
Harfa pe o s�nt�.


UNDA SPUMA. Publicata in "Samanatorul", II, nr. 15, 13 aprilie 1903, p. 226. Tiparita in volum in Poezii postume, 1905, p. 18-19; Opere I. Poezii, p. 467; Opere IV. Poezii, p. 211; Opere V. Poezii, p. 25. Se pastreaza in manuscrisul 2259, 17v si este elaborata, probabil, in 1869.

Basmul ce i l-aș spune ei


O, d�-mi arpa de aram�
Și mi-o pune-n brațul st�ng,
Ochii t�i se plec cu team�,
Tu roșești � glasu-mi te cheam�,
Coardele �ncet te pl�ng!
Vino dar, palid� z�n�,
Pune fața pe-al meu piept,
G�tul t�u pe brațu-mi drept,
Tu, a ochilor lumin�,
M� iubești, tu? Spune drept!

M� iubești! Sur�zi șireat�
Și �ți pleci ochii �n jos!
O, lumin� prea curat�,
De-ai cunoaște vreodat�
Sufletul meu dureros;
De ai ști, palide �nger,
C�t de mult te iubesc eu,
C�te nopți de-amor și r�u
Am vegheat zdrobit de pl�ngeri,
Scumpa mea, odorul meu!

O, atunci mi-ai cere seama
Ca s�-ți spun c�te-am visat,
M-ai fixa f�r� de team�,
Ai da-ncet neagra maram�
De pe p�ru-ți blond, curat;
Netezind cu m�na-ți alb�
T�mpla ta � tu m-ai privi,
Cu durere mi-ai z�mbi,
Eu, juc�ndu-m� cu salba
De pe s�nii-ți, aș vorbi.

Și ți-aș spune, a mea iubit�,
C� de mult eu te-am c�tat;
�n c�rarea t�inuit�,
Prin dumbrava �nverzit�,
Ori prin codrii cei de brad,
L�ng� c�ntul de izvoare,
Printre st�ncile de fier
Ce str�bat norii din cer,
�ntr-a peșterii r�coare,
�ntr-a nopților mister.

Te vedeam cu a mea minte;
Și acum c�nd te-am g�sit
Pare-mi c�-mi aduc aminte
Cum c�-n vremi de mai nainte
Te-am v�zut și te-am iubit �
S�-ți spun unde... �ntr-o sear�
Am visat un vis frumos...
Pe un nour luminos
Am v�zut la cer o scar�
Ridic�ndu-se de jos.

�ntr-a cerului m�rire
Scara de-aur se pierdea,
Iar pe-un tron de nemurire,
Tron de-argint și str�lucire,
Maica Domnului z�mbea;
Iar pe schițele de scar�
�ngeri stau treptat... treptat,

Cu chip bl�nd și luminat
Și pe lire sun�toare,
C�ntau dulce și curat.

La picioarele Mariei
Genuncheat pe-un nor de-argint,
Alb ca lebeda pustiei,
Bl�nd ca glasul poeziei,
Sta un �nger cuget�nd;
Și-a luat arpa-i de-aur
Și trec�nd m�na pe ea
A-nceput a r�suna
Raiul... luncile-i de laur
De-un bl�nd Ave Maria.

Acel �nger!... Fața pal�,
Ochiul negru, p�r b�lai,
L-am v�zut � o stea regal�,
O lumin� triumfal� �
Și de-atunci �l iubesc, vai!...
L-am c�tat �n ast� lume
P�n-ce viața-mi se pierdu,
Sufletu-mi se ab�tu...
Ș-atunci te-am v�zut: minune!
Acel �nger ai fost tu.

C�nd ai l�sat cerul, drag�?
De ce-n lume ai venit?
Ai știut c� viața-ntreag�
Trista-mi inim� pribeag�
Tot pe tine te-a iubit?
Ai știut cine te-așteapt�
Și-ai venit s� r�spl�tești
Lungi durerile-mi lumești,
Cu z�mbirea-ți �nțeleapt�
Și cu ochii t�i cerești.


BASMUL CE I L-AS SPUNE EI. Publicata de Perpessicius in "Revista Fundatiilor Regale", VI, nr. 7, iulie 1939, p. 3-6. Tiparita in volum in Opere IV. Poezii, p. 51 53; Opere V. Poezii, p. 53-54. Se pastreaza intr-o singura versiune in manuscrisul 2262, 7-7v; apartine epocii vieneze (1871).

Catrene

C�nd te pierzi �n valul vieții
Trist la ț�rm doar eu r�m�n:
Brațe f�r� de n�dejde,
Nav� f�r� de st�p�n.
*

Cum se turbur� izvorul
C�nd din el drumețul bea,
Astfel m�-nfioar� dorul
C�nd r�sari �n calea mea.
*

Tu ești aerul, eu harpa
Care tremur� �n v�nt,
Tu te miști, eu m� cutremur
Cu tot sufletul �n c�nt.
*

Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine,
Am s� c�nt din al t�u suflet
S� fac lumea s� suspine.

�i dac� de cu ziu�...


Și dac� de cu ziu� se-nt�mpl� s� te v�z
Desigur c� la noapte un tei o s� visez,
Iar dac� peste ziu� eu �nt�lnesc un tei
�n somnu-mi toat� noaptea te uiți �n ochii mei.

ASTA VREU, DRAGUL MEU!

Iubesti scumpa mea frumoasa
Ghirlandioara de-albe flori,
Ce-ncununa gratioasa
Buclele-mi ce-n vanturi zbor?
Nu nu! nu nu!
Ce vrei dar draga tu?
Poate roza cea tacuta,
Care dulce se saruta
Cu fluturii razatori?
Ba nu, nu cununa-n laur,
Cinsa-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur,
Asta vreu,
Dragul meu!

Iubesti dulce dragulina
Doina mea de tainic dor,
Ce pe lira mea suspina
Dulce, bland, incetisor?
Nu nu! nu nu!
Ce vrei dar draga tu?
Poate cantul de-armonie,
Care Eol il adie
Printre frunze, printre flori?
Ah! cand aurul suspina,
In punguta plina, plina,
C-o cantare metalina!
Asta vreu,
Dragul meu!

Iubesti poate pe Selene,
Ca o candela lucind
Cand cu pasu-i lin, alene
Se preumbla surazand?
Nu nu! nu nu!
Ce vrei dar draga tu?
Iubesti poate alba zare,
Ce-o sageata mandrul soare
Peste campul inflorind?
Ah!, cand aurul dulce suna
In punguta mea nebuna,
Nu-mi mai trebe alba luna!
Asta vreu,
Dragul meu!

Iubesti patria-ti mareata,
Ce de glorii duce dor,
Cand in palida ei fata
Se deseamna-un viitor?
Nu nu! nu nu!
Ce vrei dar draga tu?
Poate visul mare, mare,
De marire, razbunare,
Ce-l viseaza-a ei popor?
Cand in loc de glorii, laur,
Mi-ai da aur, aur, aur.
Atunci fi-mi-ar un tezaur,
Asta vreu,
Dragul meu!

Mihai Eminescu

POVESTEA CODRULUI

Imparat slavit e codrul,
Neamuri mii ii cresc sub poale,
Toate inflorind din mila
Codrului, Mariei-Sale.

Luna, Soare si Luceferi
El le poarta-n a lui herb,
Imprejuru-i are dame
Si curteni din neamul Cerb.

Crainici, iepurii cei repezi
Purtatori ii sunt de vesti,
Filomele-i tin orchestrul
Si izvoare spun povesti.

Peste flori, ce cresc in umbra,
Langa ape pe potici,
Vezi bejanii de albine,
Armii grele de furnici...

Hai si noi la craiul, draga,
Si sa fim din nou copii,
Ca norocul si iubirea
Sa ne para jucarii.

Mi-a parea cum ca natura
Toata mintea ei si-a pus,
Decat orisice papusa
Sa te faca mai presus;

Amandoi vom merge-n lume
Rataciti si singurei,
Ne-om culca langa izvorul
Ce rasare sub un tei;

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Si prin somn auzi-vom bucium
De la stanele de oi.

Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strange piept la piept...
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i intelept!

Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
Imprejuru-ne s-aduna
Ale Curtii mandre neamuri:

Caii marii, albi ca spuma,
Bouri nalti cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne ramuroase,
Ciute sprintene de munte ?-??

Si pe teiul nostru-ntreaba:
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iara gazda noastra zice,
Dandu-si ramurile-n laturi:

- O, priviti-i cum viseaza
Visul codrului de fagi!
Amandoi ca-ntr-o poveste
Ei isi sunt asa de dragi!


POVESTEA CODRULUI. Publicata in "Convorbiri literare", XI, nr. 12, 1 martie 1878, p. 453-454. Tiparita in volum in Poesii, 1883, p. 123-126; Opere I. Poezii, p. 100-101; Opere II. Poezii; p. 1-15. Ms. 2283, 71v-67v.

POVESTEA TEIULUI

- Blanca, stii ca din iubire
Far? de lege te-ai nascut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos sa-l iei de mire!

Imbracandu-te-n vesmantu-i,
Lepadand viata lumii,
Vei spasi gresala mumii
Si de-o crima tu ma mantui.

- Traiul lumii, draga tata,
Cine vor, aceia lese-l,
Dara sufletul mi-e vesel,
Tineretea luminata;

Dantul, muzica, padurea,
Pe acestea le-ndragii,
Nu chiliile pustii
Unde plangi, gandind aiurea!

- Stiu mai bine ce-ti prieste,
Cum am spus, asa ramane;
Pentru drumul cel de mane
De cu azi te pregateste!

Mana Ea la ochi si-o tine,
Toate mintile-si aduna,
Sa ia lumea-n cap, nebuna,
Parc-atata-i mai ramane.

Calu-i alb, un bun tovaras,
Inseuat asteapt-afara,
Ea piciorul pune-n scara
Si la codrul pleaca iarasi.

Sara vine din arinisti,
Cu miroase o imbata,
Cerul stelele-si arata,
Solii dulci ai lungii linisti.

Dar prin codri ea patrunde
Langa teiul vechi si sfant,
Ce cu flori pan-in pamant
Un izvor vrajit ascunde.

Inganat de glas de ape
Cant-un corn cu-nduiosare
Tot mai tare si mai tare,
Mai aproape, mai aproape;

Iar izvorul, prins de vraja,
Rasarea, sunand din valuri -
Sus in codrii de pe dealuri
Luna blanda tine straja. -

Ca din farmec Ea tresare
Si, privind uimita-n laturi,
Vede-un tanar chiar alaturi,
Pe-un cal negru e calare...

Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevaru-i?
Flori de tei el are-n paru-i
Si la sold un corn de-argint.

Ea privi atunci in jos,
Trece mana pe la tample,
Iara inima-i se imple
De un farmec dureros.

El se da tot mai aproape
Si cersea copilareste;
Al ei suflet se rapeste
De inchide-a ei pleoape.

Cu o mana il respinge,
Dar se simte prinsa-n brate,
De-o durere, de-o dulceata
Pieptul, inima-i se strange.

Ar striga... si nu se-ndura,
Capu-i cade pe-a lui umar,
Sarutari fara de numar
El ii soarbe de pe gura;

O desmearda s-o intreaba,
Iar ea fata si-o ascunde,
Si asa de-ncet raspunde
Cu o voce dulce, slaba.

Tot alaturi calaresc,
Nu au grija nimanuia,
Si de dragi unul altuia
Ei din ochi se prapadesc;

Se tot duc, se duc mereu,
Trec din umbra, pier in vale,
Iara cornul plin de jale
Suna dulce, suna greu.

Blandu-i sunet se imparte
Peste vai imprastiet,
Mai incet, tot mai incet,
Mai departe... mai departe...

Sus in brazii de pe dealuri
Luna-n urma tine straja,
Iar izvorul, prins de vraja,
Rasarea sunand din valuri.



POVESTEA TEIULUI. Publicata in "Convorbiri literare", XI, nr.12, 1 martie 1878, p. 454-455. Tiparita in volum in Poesii, 1883, p. 111-116, sub titlul Fat-Frumos din tei; Opere I. Poezii, p. 102-104; Opere II. Poezii, p. 16-39. Eminescu reia poezia Fat-Frumos din tei din 1876. Poezia se pastreaza in diferite mss: 2283, 81-84v, 2262, 92v, 2268, 13, 2306, 75-8, 63, 74.