Mihai eminescu

Mihai Eminescu

�nger de paz�

C�nd sufletu-mi noaptea veghea �n extaze,
Vedeam ca �n vis pe-al meu �nger de paz�,
�ncins cu o hain� de umbre �i raze,
C-asupr�-mi c-un z�mbet aripele-a-ntins;
Dar cum te v�zui �ntr-o palid� hain�,
Copil� cuprins� de dor �i de tain�,
Fugi acel �nger de ochiu-�i �nvins.

E�ti demon, copil�, c� numai c-o zare
Din genele-�i lunge, din ochiul t�u mare
F�cu�i pe-al meu �nger cu spaim� s� zboare,
El, veghea mea sf�nt�, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
S� pot recunoa�te tr�surile-�i pale,
C�ci tu - tu e�ti el.

Mihai Eminescu

Cuget�rile s�rmanului Dionis

Ah! garafa p�ntecoas� doar de sfe�nic mai e bun�!
�i mucoasa lum�nare sf�r�ind s�ul �i-l arde.
�i-n aceast� s�r�cie, te inspir�, c�nt�, barde -
Bani n-am mai v�zut de-un secol, vin n-am mai b�ut de-o lun�.

Un regat pentru-o �igar�, s-umplu norii de z�pad�
Cu himere!... Dar de unde? Sc�r��ie de v�nt fereasta,
�n pod miaun� motanii - la curcani v�n�t�-i creasta
�i cu pasuri melancolici medit�nd umbl�-n ograd�.

Uh! ce frig... �mi v�d suflarea, - �i c�ciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdrav�n - iar de coate nici c�-mi pas�,
Ca �iganul, care bag� degetul prin rara cas�
De n�vod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un �oarec, Doamne, - m�car totu�i are blan�.
Mi-a� m�nca c�r�ile mele - nici c� mi-ar p�sa de ger...
Mi-ar p�rea superb�, dulce o bucat� din Homer,
Un palat, borta-n perete �i nevasta - o icoan�.

Pe pere�i cu colb, pe podul cu lungi p�nze de painjen
Roiesc plo�ni�ele ro�ii, de �i-i drag s� te-ui�i la ele!
Greu li-i de mindir de paie, �i apoi din biata-mi piele
Nici c� au ce s� mai sug�. - �ntr-un roi mai de un st�njen

Au ie�it la promenad� - ce petrecere gentil�!
Plo�ni�a ceea-i b�tr�n�, cuvios �n mers p�e�te;
Cela-i cavaler... e iute... oare �tie fran�uze�te?
Cea ce-ncunjur� mul�imea i-o romantic� copil�.

Bruh! mi-i frig. - Iat� pe m�n� cum code�te-un negru purec;
S�-mi moi degetul �n gur� - am s�-l prind - ba las', s�racul!
Prip�it la vreo femeie, �tiu c� ar vedea pe dracul,
Dar� eu - ce-mi pas� mie - bietul "ins!" la ce s�-l purec?

�i motanul toarce-n sob� de blazat ce-i. - M�i motane,
Vino-ncoa s� st�m de vorb�, unice amic �i ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de m��e, z�u! c�-n el te-a� pune vornic,
Ca s� �tii �i tu odat� boieria ce-i, s�rmane!

Oare ce g�nde�te h�trul de st� ghem �i toarce-ntruna?
Ce idei se-n�ir� dulce �n m��easca-i fantazie?
Vreo cucoan� cu-alb� blan� cu amoru-i �l �mbie,
Rendez-vous i-a dat �n �ur�, ori �n pod, �n g�v�un�?

De-ar fi-n lume numai m��e - tot poet a� fi? Totuna:
Mieun�nd �n ode nalte, tragic miorl�ind - un Garrick,
Ziua tologit �n soare, p�ndind cozile de �oaric,
Noaptea-n pod, cerdac �i stre�ini heiniz�nd duios la lun�.

Filosof de-a� fi - sim�irea-mi ar fi vecinic la aman!
�n prelegeri populare idealele le ap�r
�i junimei generoase, domni�oarele ce scap�r,
Le ar�t c� lumea vis e - un vis sarb�d - de motan.

Sau ca pop� colo-n templul, �nchinat fiin�ei, care
Dup� chip �-asem�nare a creat m��escul neam,
A� striga: o, mot�nime! mot�nime! Vai... Haram
De-al t�u suflet, mot�nime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul mot�nimei �l desf�ur�-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul �-a lui Duhuri - liliecii?

Anathema sit! - S�-l scuipe oricare motan de treab�,
Nu vede�i ce-n�elepciune e-n f�ptura voastr� chiar�?
O, motani f�r� de suflet! - La zg�riet el v-a dat ghear�
�i la tors v-a dat muste�e - vre�i s�-l pip�i�i cu laba?

Ii! c� �n clondir se stinge c�pe�elul de lumin�!
Mo�ule, mergi de te culc�, nu vezi c� s-a-ntunecat?
S� vis�m favori �i aur, tu-n cotlon �i eu �n pat.
De-a� putea s� dorm �ncaltea. - Somn, a g�ndului odin�,

O, acopere fiin�a-mi cu-a ta mut� armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nc� cu m��e �i cu pureci �i cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - s�r�cie!

1872, 1 decembrie

Mihai Eminescu

Mortua est!

F�clie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot �n orele sfinte,
Un vis ce �i moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai c�nd ceru-i c�mpie senin�,
Cu r�uri de lapte �i flori de lumin�,
C�nd norii cei negri par sombre palate,
De luna regin� pe r�nd vizitate.

Te v�d ca o umbr� de-argint str�lucit�,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornit�,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O raz� te-nal��, un c�ntec te duce,
Cu bra�ele albe pe piept puse cruce,
C�nd torsul s-aude l-al vr�jilor caier
Argint e pe ape �i aur �n aer.

V�d sufletu-�i candid prin spa�iu cum trece;
Privesc apoi lutul r�mas... alb �i rece,
Cu haina lui lung� culcat �n sicriu,
Privesc la sur�su-�i r�mas �nc� viu -

�i-ntreb al meu suflet r�nit de-ndoial�,
De ce-ai murit, �nger cu fa�a cea pal�?
Au nu ai fost jun�, n-ai fost tu frumoas�?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioas�?

Dar poate acolo s� fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu r�uri de foc �i cu poduri de-argint,
Cu ��rmuri de smirn�, cu flori care c�nt;

S� treci tu prin ele, o sf�nt� regin�,
Cu p�r lung de raze, cu ochi de lumin�,
�n hain� albastr� stropit� cu aur,
Pe fruntea ta pal� cunun� de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
C�nd via�a-i o balt� de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori �nflorit,
C�nd via�a-i un basmu pustiu �i ur�t. -

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
G�ndirile-mi rele sugrum' cele bune...
C�nd sorii se sting �i c�nd stelele pic�,
�mi vine a crede c� toate-s nimic�.

Se poate ca bolta de sus s� se sparg�,
S� cad� nimicul cu noaptea lui larg�,
S� v�d cerul negru c� lumile-�i cerne
Ca pr�zi trec�toare a mor�ii eterne...

�-atunci de-a fi astfel... atunci �n vecie
Suflarea ta cald� ea n-o s� �nvie,
Atunci graiu-�i dulce �n veci este mut...
Atunci acest �nger n-a fost dec�t lut.

�i totu�i, ��r�n� frumoas� �i moart�,
De racla ta razim eu harfa mea spart�
�i moartea ta n-o pl�ng, ci mai fericesc
O raz� fugit� din chaos lumesc.

�-apoi... cine �tie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar �tie oricine
C� ceea ce nu e, nu simte dureri,
�i multe dureri-s, pu�ine pl�ceri.

A fi? Nebunie �i trist� �i goal�;
Urechea te minte �i ochiul te-n�al�;
Ce-un secol ne zice ceilal�i o deszic.
Dec�t un vis sarb�d, mai bine nimic.

V�d vise-ntrupate gonind dup� vise,
P�n' dau �n morminte ce-a�teapt� deschise,
�i nu �tiu g�ndirea-mi �n ce o s� st�ng:
S� r�d ca nebunii? S�-i blestem? S�-i pl�ng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, �nger, de ce fu s� fie?
Au e sens �n lume? Tu chip z�mbitor,
Tr�it-ai anume ca astfel s� mori?

De e sens �ntr-asta, e-ntors �i ateu,
Pe palida-�i frunte nu-i scris Dumnezeu.

Mihai Eminescu

Povestea codrului

�mp�rat sl�vit e codrul,
Neamuri mii �i cresc sub poale,
Toate �nflorind din mila
Codrului, M�riei sale.

Lun�, Soare �i Luceferi
El le poart�-n a lui herb,
�mprejuru-i are dame
�i curteni din neamul Cerb.

Crainici, iepurii cei repezi
Purt�tori �i sunt de ve�ti,
Filomele-i �in orchestrul
�i izvoare spun pove�ti.

Peste flori, ce cresc �n umbr�,
L�ng� ape pe potici,
Vezi bej�nii de albine,
Armii grele de furnici...

Hai �i noi la craiul, drag�,
�i s� fim din nou copii,
Ca norocul �i iubirea
S� ne par� juc�rii.

Mi-a p�rea cum c� natura
Toat� mintea ei �i-a pus,
Dec�t ori�ice p�pu��
S� te fac� mai presus;

Am�ndoi vom merge-n lume
R�t�ci�i �i singurei,
Ne-om culca l�ng� izvorul
Ce r�sare sub un tei;

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
�i prin somn auzi-vom bucium
De la st�nele de oi.

Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om str�nge piept la piept...
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i �n�elept!

Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
�mprejuru-ne s-adun�
Ale Cur�ii m�ndre neamuri:

Caii m�rii, albi ca spuma,
Bouri nal�i cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne r�muroase
Ciute sprintene de munte -

�i pe teiul nostru-ntreab�:
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iar� gazda noastr� zice,
D�ndu-�i ramurile-n laturi:

- O, privi�i-i cum viseaz�
Visul codrului de fagi!
Am�ndoi ca-ntr-o poveste
Ei �i sunt a�a de dragi!

Mihai Eminescu

Pajul Cupidon...

Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e r�u �i alintat,
Cu copii se h�rjone�te,
Iar la dame doarme-n pat.

De lumin� ca t�lharii
Se fere�te bini�or,
Pe fere�ti se suie noaptea
Dibuind �nceti�or;

Cordelu�e �i nimicuri,
Iat� toate-a lui averi...
Darnic c�nd nu vrei nici una
�i zg�rcit dac� le ceri.

�n volumul ros de molii
Cau�i noaptea adev�r
�i-nt�lne�ti lipit�-n file
Vi�a-i galben� de p�r.

El d� g�nduri ne'n�elese
Vr�stei crude �i necoapte,
Cu icoane luminoase
O �ng�n�-ntreaga noapte.

C�nd de-o sete sufleteasc�
E cuprins� fata mic� -
A dormit cu ea al�turi
Ca doi pui de turturic�.

E sfios ca �i copiii,
Dar z�mbirea-i e viclean�;
Dar� gale�i �i sunt ochii
Ca �i ochii de v�dan�.

G�t �i umere frumoase,
S�nuri albe �i rotunde
El le �ine-mbr��i�ate
�i cu m�inile le-ascunde.

De te rogi frumos de d�nsul,
�ndestul e de hain
V�lul alb de peste toate
S�-l �nl�ture pu�in.

Mihai Eminescu

Povestea teiului

- Blanca, �tii c� din iubire
F�r' de lege te-ai n�scut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos s�-l iei de mire!

�mbr�c�ndu-te-n ve�m�ntu-i,
Lep�d�nd via�a lumii,
Vei sp�i gre�ala mumii
�i de-o crim� tu m� m�ntui.

- Traiul lumii, drag� tat�,
Cine vor, aceia lese-l,
Dar� sufletul mi-e vesel,
Tinere�ea luminat�;

Dan�ul, muzica, p�durea,
Pe acestea le-ndr�gii,
Nu chiliile pustii
Unde pl�ngi, g�ndind aiurea!

- �tiu mai bine ce-�i prie�te,
Cum am spus, a�a r�m�ne;
Pentru drumul cel de m�ine
De cu azi te preg�te�te!

M�na Ea la ochi �i-o �ine,
Toate min�ile-�i adun�,
S� ia lumea-n cap, nebun�,
Parc-at�ta-i mai r�m�ne.

Calu-i alb, un bun tovar�,
�n�euat a�teapt-afar�,
Ea picioru-l pune-n scar�
�i la codru pleac� iar�i.

Sara vine din arini�ti,
Cu miroase o �mbat�,
Cerul stelele-�i arat�,
Solii dulci ai lungii lini�ti.

Dar prin codri ea p�trunde
L�ng� teiul vechi �i sf�nt,
Ce cu flori p�n-�n p�m�nt
Un izvor vr�jit ascunde.

�ng�nat de glas de ape
C�nt-un corn cu-nduio�are
Tot mai tare �i mai tare,
Mai aproape, mai aproape;

Iar izvorul, prins de vraj�,
R�s�rea, sun�nd din valuri -
Sus �n codri de pe dealuri
Luna bl�nd� �ine straj�. -

Ca din farmec Ea tresare,
�i privind uimit�-n l�turi,
Vede-un t�n�r chiar al�turi,
Pe-un cal negru e c�lare...

Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adev�ru-i?
Flori de tei el are-n p�ru-i
�i la �old un corn de-argint.

Ea privi atunci �n jos,
Trece m�na pe la t�mple,
Iar� inima-i se umple
De un farmec dureros.

El se da tot mai aproape
�i cer�ea copil�re�te;
Al ei suflet se r�pe�te
De �nchide-a ei pleoape.

Cu o m�n� �l respinge,
Dar se simte prins�-n bra�e,
De-o durere, de-o dulcea��
Pieptul, inima-i se str�nge.

Ar striga... �i nu se-ndur�,
Capu-i cade pe-a lui um�r,
S�rut�ri f�r� de num�r
El �i soarbe de pe gur�;

O desmiard� �-o �ntreab�,
Iar ea fa�a �i-o ascunde,
�i a�a de-ncet r�spunde
Cu o voce dulce, slab�.

Tot al�turi c�l�resc,
Nu au grija nim�nuia,
�i de dragi unul altuia
Ei din ochi se pr�p�desc;

Se tot duc, se duc mereu,
Trec �n umbr�, pier �n vale,
Iar� cornul plin de jale
Sun� dulce, sun� greu.

Bl�ndu-i sunet se �mparte
Peste v�i �mpr�tiet,
Mai �ncet, tot mai �ncet,
Mai departe... mai departe...

Sus �n brazii de pe dealuri
Luna-n urm� �ine straj�,
Iar izvorul, prins de vraj�,
R�s�rea sun�nd din valuri.

Mihai Eminescu

Peste v�rfuri

Peste v�rfuri trece lun�,
Codru-�i bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sun�.

Mai departe, mai departe,
Mai �ncet, tot mai �ncet,
Sufletu-mi nem�ng�iet
�ndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, c�nd fermecat�
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odat�?

Mihai Eminescu

Prin nopti t�cute

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si c�nt.

Mihai Eminescu

Te duci...

Te duci �i ani de suferin��
N-or s� te vaz� ochi-mi tri�ti,
�namora�i de-a ta fiin��,
De cum z�mbe�ti, de cum te mi�ti.

�i nu e bl�nd ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul t�u este
Cu chip de marmur� frumos.

�n fa�� farmecul palorii
�i ochi ce sc�nteie de vii,
Sunt umezi �nfior�torii
De lingu�iri, de viclenii.

C�nd m� atingi, eu m� cutremur,
Tresar la pasul t�u c�nd treci,
De-al genei tale ginga� tremur,
At�rn� via�a mea de veci.

Te duci �i r�u n-o s�-mi mai par�
De-acum de ziua cea de ieri,
C� nu am fost victim� iar�
Ne�nduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o s�-l mai �ntuneci
Cu-a gurii dulci sufl�ri fierbin�i,
Pe frunte-mi m�na n-o s-o luneci
Ca s� m� faci s�-mi ies din min�i.

Puteam numiri def�im�toare
�n g�ndul meu s�-�i iscodesc,
�i te uram cu-nver�unare,
Te blestemam, c�ci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi r�m�ne
�i n-o s� am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de m�ine,
Ca m�ini to�i anii s-or urma -

O toamn� care �nt�rzie
Pe-un istovit �i trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.

Via�a-mi pare-o nebunie
Sf�r�it� f�r-a fi-nceput,
�n toat� neagra vecinicie
O clip�-n bra�e te-am �inut.

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Red�-mi comoara unei clipe
Cu ani de p�rere de r�u!

Mihai Eminescu

Somnoroase p�s�rele...

Somnoroase p�s�rele
Pe la cuiburi se adun�,
Se ascund �n r�murele -
Noapte bun�!

Doar izvoarele suspin�,
Pe c�nd codrul negru tace;
Dorm �i florile-n gr�din� -
Dormi �n pace!

Trece leb�da pe ape
�ntre trestii s� se culce -
Fie-�i �ngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nop�ii feerie
Se ridic� m�ndra lun�,
Totu-i vis �i armonie -
Noapte bun�!

www.ghiseulbancar.ro/articole/67/4466/Eminescu_necenzurat.htm

De la: bad, la data 2010-06-02 22:39:32www.ghiseulbancar.ro/articole/67/4466/Eminescu_necenzurat.htm[/quote]

De la: Ebony, la data 2010-06-02 22:43:01

De la: bad, la data 2010-06-02 22:39:32www.ghiseulbancar.ro/articole/67/4466/Eminescu_necenzurat.htm[/quote]

n-am eu nici o vina

De la: bad, la data 2010-06-02 22:45:16

De la: Ebony, la data 2010-06-02 22:43:01

De la: bad, la data 2010-06-02 22:39:32www.ghiseulbancar.ro/articole/67/4466/Eminescu_necenzurat.htm[/quote]

n-am eu nici o vina

Da..ai dreptate...

Mihai Eminescu


Venere �i Madon�

Ideal pierdut �n noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce g�ndea �n basme �i vorbea �n poezii,
O! te v�d, te-aud, te cuget, t�n�r� �i dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al�i zei.

Venere, marmur� cald�, ochi de piatr� ce sc�nteie,
Bra� molatic ca g�ndirea unui �mp�rat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuse�ii de femeie,
A femeiei, ce �i ast�zi tot frumoas� o rev�d.

Rafael, pierdut �n visuri ca-ntr-o noapte �nstelat�,
Suflet �mb�tat de raze �i d-eterne prim�veri,
Te-a v�zut �i-a visat raiul cu gr�dini �mb�ls�mate,
Te-a v�zut plutind regin� printre �ngerii din cer

�i-a creat pe p�nza goal� pe Madona Dumnezeie,
Cu diadem� de stele, cu sur�sul bl�nd, vergin,
Fa�a pal�-n raze blonde, chip de �nger, dar femeie,
C�ci femeia-i prototipul �ngerilor din senin.

Astfel eu, pierdut �n noaptea unei vie�i de poezie,
Te-am v�zut, femeie stearp�, f�r� suflet, f�r� foc,
�i-am f�cut din tine-un �nger, bl�nd ca ziua de magie,
C�nd �n via�a pustiit� r�de-o raz� de noroc.

Am v�zut fa�a ta pal� de o bolnav� be�ie,
Buza ta �nvine�it� de-al corup�iei mu�cat,
�i-am zv�rlit asupr�-�i, crudo, v�lul alb de poezie,
�i paloarei tale raza inocen�ei eu i-am dat.

�i-am dat palidele raze ce-nconjoar� cu magie
Fruntea �ngerului-geniu, �ngerului-ideal,
Din demon f�cui o sunt�, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-�i murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi v�lul cade, crudo! disme�it din visuri sece,
Fruntea mea este trezit� de al buzei tale-nghe�
�i privesc la tine, demon, �i amoru-mi stins �i rece
M� �nva�� cum asupr�-�i eu s� caut cu dispre�!

Tu �mi pari ca o bacant�, ce-a luat cu-n�el�ciune
De pe-o frunte de fecioar� mirtul verde de martir,
O fecioar-a c�rei suflet era sunt ca rug�ciunea,
Pe c�nd inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu sur�sul bl�nd, vergin,
Eu f�cut-am zeitate dintr-o palid� femeie,
Cu inima stearp�, rece �i cu suflet de venin!

...

Pl�ngi, copil�? - C-o privire umed� �i rug�toare
Po�i din nou zdrobi �i fr�nge apostat-inima mea?
La picioare-�i cad �i-�i caut �n ochi negri-ad�nci ca marea,
�i s�rut a tale m�ine, �i-i �ntreb de po�i ierta.

�terge-�i ochii, nu mai pl�nge!... A fost crud�-nvinuirea,
A fost crud� �i nedreapt�, f�r� razem, f�r� fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu e�ti sunt� prin iubire,
�i ador pe acest demon cu ochi mari, cu p�rul blond.

1870, 15 aprilie

Mihai Eminescu

At�t de fraged�...

At�t de fraged�, te-asameni
Cu floarea alb� de cire�,
�i ca un �nger dintre oameni
�n calea vie�ii mele ie�i.

Abia atingi covorul moale,
M�tasa sun� sub picior,
�i de la cre�tet p�n-�n poale
Plute�ti ca visul de u�or.

Din �ncre�irea lungii rochii
R�sai ca marmura �n loc -
S-at�rn� sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi �i noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireas� bl�nd� din pove�ti,
Nu mai z�mbi! A ta z�mbire
Mi-arat� c�t de dulce e�ti,

C�t po�i cu-a farmecului noapte
S�-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde �oapte,
Cu-mbr��i��ri de bra�e reci.

Deodat� trece-o cugetare,
Un v�l pe ochii t�i fierbin�i:
E-ntunecoasa renun�are,
E umbra dulcilor dorin�i.

Te duci, �-am �n�eles prea bine
S� nu m� �in de pasul t�u,
Pierdut� vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

C� te-am z�rit e a mea vin�
�i vecinic n-o s� mi-o mai iert,
Sp�i-voi visul de lumin�
Tinz�ndu-mi dreapta �n de�ert.

�-o s�-mi r�sai ca o icoan�
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purt�nd coroan� -
Unde te duci? C�nd o s� vii?

Mihai Eminescu

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
C�ci mii de lacrimi nu-i ajung
�i tot mai multe cere.

De-un semn �n treac�t de la ea
El sufletul �i-l leag�,
�nc�t s� n-o mai po�i uita
Via�a ta �ntreag�.

Dar �nc� de te-a�teapt�-n prag
�n umbr� de unghere,
De se-nt�lne�te drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar �i ceruri �i p�m�nt
�i pieptul t�u se bate,
�i totu-at�rn� de-un cuv�nt
�optit pe jum�tate.

Te urm�re�te s�pt�m�ni
Un pas f�cut alene,
O dulce str�ngere de m�ini,
Un tremurat de gene.

Te urm�resc lumin�tori
Ca soarele �i luna,
�i peste zi de-at�tea ori
�i noaptea totdeauna.

C�ci scris a fost ca via�a ta
De doru-i s� nu-ncap�,
C�ci te-a cuprins asemenea
Lianelor din ap�.

Mihai Eminescu

Departe sunt de tine...

Departe sunt de tine �i singur l�ng� foc,
Petrec �n minte via�a-mi lipsit� de noroc.
Optzeci de ani �mi pare �n lume c-am tr�it,
C� sunt b�tr�n ca iarna, c� tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad �n picuri,
Rede�tept�nd �n fa��-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i v�ntul love�te �n fere�ti,
Se toarce-n g�ndu-mi firul duioaselor pove�ti,
�-atuncea dinainte-mi prin cea�� parc� treci,
Cu ochii mari �n lacrimi, cu m�ni sub�iri �i reci;
Cu bra�ele-am�ndou� de g�tul meu te-anini
�i parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu str�ng la piept averea-mi de-amor �i frumuse�i,
�n sarut�ri unim noi s�rmanele vie�i...
O! glasul amintirii r�m�ie pururi mut,
S� uit pe veci norocul ce-o clip� l-am avut,
S� uit cum dup-o clip� din bra�ele-mi te-ai smult...
Voi fi b�tr�n �i singur, vei fi murit de mult!

Mihai Eminescu

Ce-�i doresc eu �ie, dulce Rom�nie

Ce-�i doresc eu �ie, dulce Rom�nie,
�ara mea de glorii, �ara mea de dor?
Bra�ele nervoase, arma de t�rie,
La trecutu-�i mare, mare viitor!
Fiarb� vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dac� fiii-�i m�ndri aste le nutresc;
C�ci r�m�ne st�nca, de�i moare valul,
Dulce Rom�nie, asta �i-o doresc.

Vis de r�zbunare negru ca morm�ntul
Spada ta de s�nge du�man fumeg�nd,
�i deasupra idrei fluture cu v�ntul
Visul t�u de glorii falnic triumf�nd,
Spun� lumii large steaguri tricoloare,
Spun� ce-i poporul mare, rom�nesc,
C�nd s-aprinde sacru candida-i v�lvoare,
Dulce Rom�nie, asta �i-o doresc.

�ngerul iubirii, �ngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic sur�z�nd,
Ce pe Marte-n glorii s� orbeasc�-l face,
C�nd cu lampa-i zboar� lumea lumin�nd,
El pe s�nu-�i vergin �nc� s� coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu �l str�nge-n bra�e, tu �i f� altare,
Dulce Rom�nie, asta �i-o doresc.

Ce-�i doresc eu �ie, dulce Rom�nie,
T�n�r� mireas�, mam� cu amor!
Fiii t�i tr�iasc� numai �n fr��ie
Ca a nop�ii stele, ca a zilei zori,
Via�a �n vecie, glorii, bucurie,
Arme cu t�rie, suflet rom�nesc,
Vis de vitejie, fal� �i m�ndrie,
Dulce Rom�nie, asta �i-o doresc!

Mihai Eminescu

Din str�in�tate

C�nd tot se-nvesele�te, c�nd to�i aci se-nc�nt�,
C�nd to�i �i au pl�cerea �i zile f�r� nori,
Un suflet numai pl�nge, �n doru-i se av�nt�
L-a patriei dulci plaiuri, la c�mpii-i r�z�tori.

�i inima aceea, ce geme de durere,
�i sufletul acela, ce c�nt� amor�it,
E inima mea trist�, ce n-are m�ng�iere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nem�rginit.

A� vrea s� v�d acuma natala mea v�lcioar�
Sc�ldat� �n cristalul p�r�ului de-argint,
S� v�d ce eu at�ta iubeam odinioar�:
A codrului tenebr�, poetic labirint;

S� mai salut o dat� colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, lini�tiri,
Ce respirau �n tain� pl�ceri mai naturale,
Vis�ri misterioase, poetice �optiri.

A� vrea s� am o cas� t�cut�, mitutic�,
�n valea mea natal�, ce undula �n flori,
S� tot privesc la munte �n sus cum se ridic�,
Pierz�ndu-�i a sa frunte �n negur� �i nori.

S� mai privesc o dat� c�mpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile �i albe le-a �esut,
Ce auzi odat� copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v�zut.

Melodica �optire a r�ului, ce geme,
Concertul, ce-l �ntoan� al p�s�rilor cor,
C�ntarea �n caden�� a frunzelor, ce freme,
N�scur-acolo-n mine �optiri de-un ginga� dor.

Da! Da! A� fi ferice de-a� fi �nc� o dat�
�n patria-mi iubit�, �n locul meu natal,
S� pot a binezice cu mintea-nfl�c�rat�
Vis�rile juniei, vis�ri de-un ideal.

Chiar moartea, ce r�sp�nde teroare-n omenire,
Prin vinele vibr�nde ghe�oasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme �n dulce lini�tire,
�n visuri fericite m-ar duce c�tre nori.

1866, 17/29 iulie

O visul meu cel mai sl�vit,
Frumos �i cel din urm�,
A�a cum dulce te-ai ivit
Te stinge �i te curm�.

C�ci e demult de c�nd am pus
Inimii mele paz�,
�i-i mult mai mult de c�nd i-am spus
Iubirii s� nu creaz�.

�i prea t�rziu s� mai aprind
Azi dragostei f�clie,
�i-n mintea mea s� mai cuprind
O dulce nebunie.

Destul c-o clip� l-am iubit,
�i-o clip� i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Sting�ndu-mi �i amorul.

Veronica Micle

La o artist�


Ca a nop�ii poezie,
Cu-ntunericul talar,
C�nd se-mbin�, se-ml�die
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu c�ntare �ntrupat�
De-al aplauzelor flor,
Ap�r�nd divinizat�,
R�pi�i sufletu-mi �n dor.

Ca zefirii ce adie
C�nturi dulci ca un fior,
C�nd prin flori de iasomie
κi sting sufletele lor,
Astfel notele murinde,
Bl�nde, palide, �ncet,
Zbor sub m�na-�i tremur�nd�,
Ca dulci g�nduri de poet.

Sau ca lira sf�r�mat�
Ce r�sgeme-ngrozitor
C�nd o m�n� �nghe�at�
Rumpe coardele-n fior,
Astfel m�na-�i tremur�nd�
Bate-un c�ntec mort �i viu.
Ca furtuna descresc�nd�
Care muge a pustiu.

E�ti tu nota r�t�cit�
Din c�ntarea sferelor,
Ce etern�, nefinit�
�ngerii o c�nt�-n cor?
E�ti fiin�a-armonioas�
Ce-o g�ndi un serafin,
C�nd pe lira-i t�nguioas�
M�na c�ntecul divin?

Ah, ca visul ce se-mbin�
Palid, lin, �nceti�or,
Cu o raz� de lumin�
Ce-arde geana ochilor;
Tu c�ntare �ntrupat�!
De-al aplauzelor flor
Disp�r�nd divinizat�,
R�pi�i sufletu-mi �n dor.

Mihai Eminescu 1868

Locul aripelor

Strecor degetele mele printre buclele-�i de aur,
Raze cari cad �n valuri pe un s�n ce n-am v�zut,
C�ci corsetul ce le-ascunde e o straj� la tezaur,
Iar� ochii-�i, gardianii, m� opresc �i m� sumut.

Ochii t�i, �n�el�torii! A ghici nu-i pot vreodat�,
C�ci cu dou� �n�elesuri m� atrag �i m� resping
M� atrag c�nd stau ca ghea�a cu privirea desperat�,
M� resping c�nd plin de fl�c�ri eu de s�nul t�u m-ating.

O, atunci m�na ta-i tare �i respinge cu putere
M�na mea, care profan� ar intra �n santuar
S� se-ascund�-n s�nii-�i tineri, pe c�nd eu plin de pl�cere
S� uit lumea-n s�rutarea-�i �i �n ochii t�i de jar.

Ast�zi �ns� nu-s ca flama cea profan� �i avar�,
Inima mi-e s�nt� ast�zi, cald �i dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rug�ciunea �i timid ca prim�vara,
Azi iubesc a ta fiin�� cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu sur�zi cu nencrezare?... C�t de rea e�ti tu, copil�!
Las� ca sub gazul ro�u eu la s�nii-�i s� p�trunz,
S� deschei corsetul ista... Tu ro�ind s� r�zi gentil�,
Eu s-ap�s fruntea-mi arz�nd� �ntre piep�ii albi, rotunzi

�i s� strecor a mea m�n� dup� g�tu-�i de z�pad�!
Tu ro�e�ti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai �ti ce caut eu...
Ai sur�de �i-al t�u um�r ai l�sa ca s� se vad�,
S�-�i privesc �n ochi cu capul rezemat pe pieptul t�u.

Cungiur�nd c-un bra� molatec g�tul t�u cel alb ca zarea,
Ap�s�nd fa�a-�i ro�it� pe-al meu piept b�t�nd mereu,
Eu cu ceealalt� m�n� pe-ai t�i umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-a� c�ta-n delirul meu!

Locul ciunt unde aripa se-nal�� alb� c-argintul
C�nd tu �nger �nc�-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi c�zur� c�nd tu, vizit�nd p�m�ntul
Te-ai uitat... �i-n lumea asta ca copil� te-ai trezit.


Mihai Eminescu 1869

Steaua vie�ii


C�nd norii, palate fantastice negre,
Cu geamuri prin cari se vede zafir,
Ascult-ale m�rei lungi c�ntece-alegre,
C�nd stele se mir,

Atunci printr-o gean� de nouri, deschis�,
Din ochiu-i albastru se vede o stea,
Ce-mi miruie fruntea c-o raz� de vise,
C-o raz� de nea.

O, steau� iubit� ce-abia stai prin stele,
Un sf�nt ochi de aur ce tremuri �n nori,
Ai mil� �i stinge lungi zilele mele
Cobori, o, cobori!


Mihai Eminescu 1871

De vorbi�i m� fac c� n-aud...


De vorbi�i m� fac c� n-aud,
Nu zic ba �i nu v� laud:
D�n�ui�i precum v� vine,
Nici v� �uier, nici v-aplaud;
Dar� nime nu m-a face
S� m� ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adev�rul
Numa-n inima-mi s�-l caut.

Mihai Eminescu 1876

De la: mytcor, la data 2010-06-04 20:36:14 De vorbi�i m� fac c� n-aud...


De vorbi�i m� fac c� n-aud,
Nu zic ba �i nu v� laud:
D�n�ui�i precum v� vine,
Nici v� �uier, nici v-aplaud;
Dar� nime nu m-a face
S� m� ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adev�rul
Numa-n inima-mi s�-l caut.

Mihai Eminescu 1876

Una dintre preferatele mele...

De la: Aryn, la data 2010-06-04 20:41:13

De la: mytcor, la data 2010-06-04 20:36:14 De vorbi�i m� fac c� n-aud...


De vorbi�i m� fac c� n-aud,
Nu zic ba �i nu v� laud:
D�n�ui�i precum v� vine,
Nici v� �uier, nici v-aplaud;
Dar� nime nu m-a face
S� m� ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adev�rul
Numa-n inima-mi s�-l caut.

Mihai Eminescu 1876

Una dintre preferatele mele...

De la: mytcor, la data 2010-06-04 20:46:36

De la: Aryn, la data 2010-06-04 20:41:13

De la: mytcor, la data 2010-06-04 20:36:14 De vorbi�i m� fac c� n-aud...


De vorbi�i m� fac c� n-aud,
Nu zic ba �i nu v� laud:
D�n�ui�i precum v� vine,
Nici v� �uier, nici v-aplaud;
Dar� nime nu m-a face
S� m� ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adev�rul
Numa-n inima-mi s�-l caut.

Mihai Eminescu 1876

Una dintre preferatele mele...

Din categoria " de zi cu zi"

Mihai Eminescu

De c�te ori, iubito...

De c�te ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de ghea�� mi-apare �nainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arat�,
Departe doar� luna cea galben� - o pat�;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pas�re plute�te cu aripi ostenite,
Pe c�nd a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un p�lc �ntreg de p�s�ri, pierz�ndu-se-n apus.
Arunc� pe-a ei urm� priviri suferitoare,
Nici r�u nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Vis�ndu-se-ntr-o clip� cu anii �napoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolalt� am�ndoi,
Din ce �n ce mai singur m�-ntunec �i �nghe�,
C�nd tu te pierzi �n zarea eternei dimine�i.

De la: Ebony, la data 2010-06-04 22:29:17Mihai Eminescu

De c�te ori, iubito...

De c�te ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de ghea�� mi-apare �nainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arat�,
Departe doar� luna cea galben� - o pat�;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pas�re plute�te cu aripi ostenite,
Pe c�nd a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un p�lc �ntreg de p�s�ri, pierz�ndu-se-n apus.
Arunc� pe-a ei urm� priviri suferitoare,
Nici r�u nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Vis�ndu-se-ntr-o clip� cu anii �napoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolalt� am�ndoi,
Din ce �n ce mai singur m�-ntunec �i �nghe�,
C�nd tu te pierzi �n zarea eternei dimine�i.

De cate ori iubito ???