Info
x
Mihai eminescu
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 12:23
Mihai Eminescu S-a dus amorul... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați Renăscători din moarte! Și cu acel smerit surâs, Cu acea blândă față, Să faci din viața mea un vis, Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitarăm toate. Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii!  |
|
Fosta membra 9am.ro 949 mesaje Membru din: 4/05/2010 Oras: Oradea |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 15:09
Ebony...
 Atât de frageda, te-asameni Cu floarea alba de cires, Si ca un înger dintre oameni In calea vietii mele iesi. Abia atingi covorul moale, Matasa suna sub picior, Si de la crestet pâna-n poale Plutesti ca visul de usor. Din încretirea lungii rochii Rasai ca marmura în loc � S-atârna sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc. O, vis ferice de iubire, Mireasa blânda din povesti, Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-arata cât de dulce esti, Cât poti cu-a farmecului noapte Sa-ntuneci ochii mei pe vechi, Cu-a gurii tale calde soapte, Cu-mbratisari de brate reci. Deodata trece-o cugetare, Un val pe ochii tai fierbinti: E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti. Te duci, s-am înteles prea bine Sa nu ma tin de pasul tau, Pierduta vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Ca te-am zarit e a mea vina Si vecinic n-o sa mi-o mai iert, Spasi-voi visul de lumina Tinzându-mi dreapta în desert. S-o sa-mi rasai ca o icoana A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroana � Unde te duci? Când o sa vii? |
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 15:59
De la: bad, la data 2010-05-31 15:09:09Ebony...   
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 949 mesaje Membru din: 4/05/2010 Oras: Oradea |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 16:01
Ebony, o mica modificare la culoarea parului, siiiiii.....
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii, O! te vad, te-aud, te cuget, tânara si dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei. Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scânteie, Brat molatic ca gândirea unui împarat poet, Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie, A femeiei, ce si astazi tot frumoasa o revad. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelata, Suflet îmbatat de raze si d-eterne primaveri, Te-a vazut si-a visat raiul cu gradini îmbalsamate, Te-a vazut plutind regina printre îngerii din cer Si-a creat pe pânza goala pe Madona dumnezeie, Cu diadema de stele, cu surâsul blând, vergin, Fata pala-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Caci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieti de poezie, Te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc, Si-am facut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în viata pustiita râde-o raza de noroc. Am vazut fata ta pala de o bolnava betie, Buza ta învinetita de-al coruptiei muscat, Si-am zvârlit asupra-ti, crudo, valul alb de poezie, Si paloarei tale raza inocentei eu i-am dat. Ti-am dat palidele raze ce-nconjura cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon facui o sânta, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ti murdare, ochiu-aurorei matinal. Dar azi valul cade, crudo! dismetit din visuri sece, Fruntea mea este trezita de al buzei tale-nghet Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece Ma învata cum asupra-ti eu sa caut cu dispret! Tu îmi pari ca o bacanta, ce-a luat cu-nselaciune De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir, O fecioar-a carei suflet era sânt ca rugaciunea, Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie, Cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin! Plângi, copila? � C-o privire umeda si rugatoare Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea? La picioare-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea, Si sarut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta. Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost cruda-nvinuire, A fost cruda si nedreapta, fara razem, fara fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu esti sânta prin iubire, Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond. |
|
Fosta membra 9am.ro 310 mesaje Membru din: 22/04/2010 |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 16:03
 121 121 121 Raporteaza abuz de limbaj |
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 16:08
De la: ENKI, la data 2010-05-31 16:03:29 
|
|
Fosta membra 9am.ro 949 mesaje Membru din: 4/05/2010 Oras: Oradea |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 16:12
De la: Ebony, la data 2010-05-31 16:08:32De la: ENKI, la data 2010-05-31 16:03:29 Ebony, iubire, poate omuletzul se simte rau... 
|
|
Fosta membra 9am.ro 310 mesaje Membru din: 22/04/2010 |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 16:22
De la: bad, la data 2010-05-31 16:12:17De la: Ebony, la data 2010-05-31 16:08:32De la: ENKI, la data 2010-05-31 16:03:29 Poate ai treaba ! Te asteapta veronica a lui micle ,sa-i faci o vizita ......
Raporteaza abuz de limbaj |
|
|
|
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 19:51
Mihai Eminescu
Un luceafăr Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amândouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă și ușoară, E subțire și gingașă și din ochi revarsă pară, Iar la față e bălâie, părul galben cade creț, Trandafiri pe față are și cu zâmbetul isteț. 1876
|
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 19:53
Mihai Eminescu Și dacă... Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. Și dacă stele bat în lac Adâncu-i luminându-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninându-mi gândul. Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna.
|
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 20:03
Mihai Eminescu
Revedere - Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am umblat. - Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le, Troienind cărările Și gonind cântările; Și mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult Pe cărarea spre izvor Ce le-am dat-o tuturor, Umplându-și cofeile, Mi-o cântă femeile. - Codrule cu râuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tânăr precum ești Tot mereu întinerești. - Ce mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri, Că de-i vremea rea sau bună, Vântu-mi bate, frunza-mi sună; Și de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămânem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 31 Mai 2010, ora 21:54
 
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 00:56
Mihai Eminescu Când însuși glasul Când însuși glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blând însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Resai din umbra vremilor încoace Ca să te văd venind ... ca-n vis, așa vii! Cobori încet... aproape, mai aproape, Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față, A ta iubire c'um suspin arat-o, Cu geana ta m-antinge pe pleope Să simt fiorii stringerii în brațe, Pe veci perduto, vecinic adorato! Raporteaza abuz de limbaj |
|
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 04:26
Mihai Eminescu ce profesie a avut? Era angajat?
Raporteaza abuz de limbaj
Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
|
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:29
De la: nastasemihail, la data 2010-06-01 04:26:42Mihai Eminescu ce profesie a avut? Era angajat?
|
|
Fosta membra 9am.ro 1191 mesaje Membru din: 6/05/2010 Oras: Vaslui |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:39
De la: nastasemihail, la data 2010-06-01 04:26:42Mihai Eminescu ce profesie a avut? Era angajat? a fost jurnalist si analist politic,unul dintre cei mai buni,a fost angajat la ,,Timpul'' si ,,Junimea'' Raporteaza abuz de limbaj
http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw
RADU_MAMII
EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE
RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-
|
|
Fosta membra 9am.ro 1191 mesaje Membru din: 6/05/2010 Oras: Vaslui |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:42
Mihai Eminescu
Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti". 1. Primii ani 1850-01-15 Se naste, la Botosani, Mihai, al saptelea copil al caminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) si al Ralucai, nascuta Iurascu (1816-1876) 1858 Mihai Eminescu se inscrie in clasa a treia primara la National Hauptschule in Cernauti, dupa ce facuse primele clase acasa, in satul Ipotesti. 1859 - 1860 Termina clasa a IV primara, clasificat al 5-lea dintre 82 de elevi Raporteaza abuz de limbaj
http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw
RADU_MAMII
EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE
RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-
|
|
Fosta membra 9am.ro 1191 mesaje Membru din: 6/05/2010 Oras: Vaslui |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:43
2. Anii de formare
1860 Toamna se inscrie in clasa I la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti. 1861 - 1862 Urmeaza clasa a II-a de gimnaziu pe care o repeta in 1862-1863, intrerupand-o in aprilie 1863, cand se intoarce la Ipotesti. 1864 I se refuza o cerere de bursa la gimnaziul din Cernauti la 21 martie 1865-03-15 Demisioneaza din postul de copist pe care-l ocupa la Comitetul permanent al judetului Botosani. Insoteste trupa teatrala Fanny Tardini-Vladicescu - toamna revenind la Cernauti si instalandu-se in casa lui Aron Pumnul ca bibliotecar. Raporteaza abuz de limbaj
http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw
RADU_MAMII
EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE
RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-
|
|
Fosta membra 9am.ro 1191 mesaje Membru din: 6/05/2010 Oras: Vaslui |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:44
3. Debutul
1866-01-12 Debut cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul" intr-o brosura votitiva "Lacramioarele invataceilor gimnagiasti". La 25 februarie publica in Familia din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia "De-as avea". Pe vara se afla ca privatist la Blaj. 4. Sufleur si copiist 1867 Actor si sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale din Bucuresti 1868 Din mai pana in toamna colinda cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania si Banat. Incepe sa lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamna sufleor la Teatru National 1869 Duminica 16 martie asista cu Ionita Badescu si V. Dumitrescu-Paun la reprezentarea piesei "Dama cu camelii" de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intra in societatea folcroristica "Orientul" a lui Gr. H. Grandea. Colinda cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina. Retinut de tatal sau la Botosani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti "Romania". La Bucuresti il cunoscuse pe I. L. Caragiale si tot aici il cunoaste pe Ioan Slavici. Raporteaza abuz de limbaj
http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw
RADU_MAMII
EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE
RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-
|
|
Fosta membra 9am.ro 1191 mesaje Membru din: 6/05/2010 Oras: Vaslui |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:44
5. Student la Viena si Berlin
1870 Debut publicistic la "Albina" si articole de politica nationala la "Federatiunea" de Pesta. La 15 aprilie publica prima poezie, Venere si Madona, in Convorbiri literare. In noiembrie ii apare in aceeasi revista "Fat-Fromos din lacrima" . Ia parte la lucrarile pentru serbarea de la Putna, iar dupa aceea merge la Ipotesti. 1871 Urmeaza in continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politica si filologie romanica. In august e la Ipotesti, apoi la Cernauti si la Putna, la serbari, cu Slavici, Th. Stefaneli, Pamfil Dan si altii. Asculta cuvantarea lui A. D. Xenopol despre rapirea Bucovinei. 1872 Continua studiile la Viena. La 1 septembrie citeste la Junimea in Iasi nuvela Sarmanul Dionis care se publica in Convorbiri literare. In noiembrie e la Berlin, iar in decembrie se inscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce inseamna ca intre timp capatase un cetificat de absolventa a studiilor liceale. Are profesori vestiti pe Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-Raymond, Lepsius,Droysen, Althaus, Bonitz. 1873 Urmeaza in continuare cursuri de filosofie, istorie si economie politica la Universitatea din Berlin 1874 Secretar al reprezentantului diplomatic N. Kretulescu cu treizeci de taleri pe luna, e si student. Studiaza filosofia lui Kant din care incepe sa traduca. Voia sa obtina o licenta, Maiorescu propunandu-i un doctorat in strainatate. Medita la un roman "Aur, marire si amor"; in care vroia sa integreze fragmente mai vechi sau la care lucra. Netrecandu-si nici un examen, vine toamna la Iasi si la 1 septembrie Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii. Raporteaza abuz de limbaj
http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw
RADU_MAMII
EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE
RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-
|
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:45
Mihai Eminescu
Atât de fragedă... Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni În calea vieții mele ieși. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Și de la creștet pân-în poale Plutești ca visul de ușor. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc - S-atârnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. O, vis ferice de iubire, Mireasă blândă din povești, Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce ești, Cât poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți: E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăși-voi visul de lumină Tinzându-mi dreapta în deșert. Ș-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană - Unde te duci? Când o să vii? |
|
Fosta membra 9am.ro 1191 mesaje Membru din: 6/05/2010 Oras: Vaslui |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:45
Mihai Eminescu Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti". 1. Primii ani 1850-01-15 Se naste, la Botosani, Mihai, al saptelea copil al caminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) si al Ralucai, nascuta Iurascu (1816-1876) 1858 Mihai Eminescu se inscrie in clasa a treia primara la National Hauptschule in Cernauti, dupa ce facuse primele clase acasa, in satul Ipotesti. 1859 - 1860 Termina clasa a IV primara, clasificat al 5-lea dintre 82 de elevi 2. Anii de formare 1860 Toamna se inscrie in clasa I la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti. 1861 - 1862 Urmeaza clasa a II-a de gimnaziu pe care o repeta in 1862-1863, intrerupand-o in aprilie 1863, cand se intoarce la Ipotesti. 1864 I se refuza o cerere de bursa la gimnaziul din Cernauti la 21 martie 1865-03-15 Demisioneaza din postul de copist pe care-l ocupa la Comitetul permanent al judetului Botosani. Insoteste trupa teatrala Fanny Tardini-Vladicescu - toamna revenind la Cernauti si instalandu-se in casa lui Aron Pumnul ca bibliotecar. 3. Debutul 1866-01-12 Debut cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul" intr-o brosura votitiva "Lacramioarele invataceilor gimnagiasti". La 25 februarie publica in Familia din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia "De-as avea". Pe vara se afla ca privatist la Blaj. 4. Sufleur si copiist 1867 Actor si sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale din Bucuresti 1868 Din mai pana in toamna colinda cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania si Banat. Incepe sa lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamna sufleor la Teatru National 1869 Duminica 16 martie asista cu Ionita Badescu si V. Dumitrescu-Paun la reprezentarea piesei "Dama cu camelii" de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intra in societatea folcroristica "Orientul" a lui Gr. H. Grandea. Colinda cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina. Retinut de tatal sau la Botosani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti "Romania". La Bucuresti il cunoscuse pe I. L. Caragiale si tot aici il cunoaste pe Ioan Slavici. 5. Student la Viena si Berlin 1870 Debut publicistic la "Albina" si articole de politica nationala la "Federatiunea" de Pesta. La 15 aprilie publica prima poezie, Venere si Madona, in Convorbiri literare. In noiembrie ii apare in aceeasi revista "Fat-Fromos din lacrima" . Ia parte la lucrarile pentru serbarea de la Putna, iar dupa aceea merge la Ipotesti. 1871 Urmeaza in continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politica si filologie romanica. In august e la Ipotesti, apoi la Cernauti si la Putna, la serbari, cu Slavici, Th. Stefaneli, Pamfil Dan si altii. Asculta cuvantarea lui A. D. Xenopol despre rapirea Bucovinei. 1872 Continua studiile la Viena. La 1 septembrie citeste la Junimea in Iasi nuvela Sarmanul Dionis care se publica in Convorbiri literare. In noiembrie e la Berlin, iar in decembrie se inscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce inseamna ca intre timp capatase un cetificat de absolventa a studiilor liceale. Are profesori vestiti pe Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-Raymond, Lepsius,Droysen, Althaus, Bonitz. 1873 Urmeaza in continuare cursuri de filosofie, istorie si economie politica la Universitatea din Berlin 1874 Secretar al reprezentantului diplomatic N. Kretulescu cu treizeci de taleri pe luna, e si student. Studiaza filosofia lui Kant din care incepe sa traduca. Voia sa obtina o licenta, Maiorescu propunandu-i un doctorat in strainatate. Medita la un roman "Aur, marire si amor"; in care vroia sa integreze fragmente mai vechi sau la care lucra. Netrecandu-si nici un examen, vine toamna la Iasi si la 1 septembrie Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii. 6. Reintoarcerea in tara 1875 Suplineste pe A. D. Xenopol si Samson Bodnarescu la Institutul Academic. Destituit la 1 iulie din postul de bibliotecar in urma unor intrigi, e numit revizor scolar pe judetele Iasi si Vaslui. Cunoscand acum pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit Calin (extras din cal); al lui Creanga Fat-frumos fiul iepei. Amandoua in proza, basmele raman nepublicate. 1876 La inceputul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor scolar. Este primit redactor al partii neoficiale si corector al "Curierului de Iasi" unde publica nuvela "La aniversare" si "Cezara". Vrea sa convinga pe Veronica Micle, mama a doua fete, sa fuga cu el in lume. Veronica pleaca in vacanta, si Eminescu, intors la 15 august 1876 de la inmormantarea mamei sale, o acuza de usuratate. Scrie elegia "Pierduta pentru mine zambind prin lume treci". 1877 Silit sa scrie lucrari in care nu credea, la inceputul toamnei demisioneaza de la "Curierul de Iasi". La 27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din Bucuresti si, lasand o scrisoare violenta Veronicai, paraseste Iasul. 1878 Intensa activitate jurnalistica la Timpul. Vara invitat la mosia lui Nicu Mandrea din Floresti-Dolj. In noiembrie participa la a XVI-a aniversare a Junimii la Iasi cu Maiorescu si Caragiale. Revede pe Veronica care-i face o dovada de netagaduit a dragostei sale. Publica in Convorbiri literare, dupa pauza din 1877, Povestea codrului, Povestea teiului (varianta a traducerii din Em. Geibel Fat Frumos din tei, dupa Romanze vom Elfenbrunen), Singuratate, Departe sunt de tine. Scrie acum "Moartea lui Ioan Vestimie, ultimul episod din romanul Aur, marire si amor. 1879 6 august, ii scrie Veronicai mangaind-o pentru moartea sotului. Publica in Convorbiri literare : Atat de frageda, scrisa pentru Veronica, dar pe care o comunica si Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamat de codru, Revedere, Despartire. Veronica il viziteaza la Bucuresti. 1880 Devine redactor sef la Timpul. Tradat de Veronica cu Caragiale, se impaca dupa o scurta cearta. 1881 Publica intre 1 februarie si 1 septembrie cele patru Scrisori in Convorbiri, retinand pe a cincea, Dalila. 1882 Sfarseste ultima forma a marelui poem Luceafarul, inceput in 1880. "Nu voi iubi niciodata o alta femeie", scrie Veronicai la 28 februarie. Veronica il viziteaza in mai. Absorbit de munca la ziar. Raporteaza abuz de limbaj
http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw
RADU_MAMII
EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE
RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-
|
|
Fosta membra 9am.ro 1191 mesaje Membru din: 6/05/2010 Oras: Vaslui |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:46
7. Boala
1883 In aprilie almanahul "Romania juna" din Viena ii tipareste Luceafarul. In "Familia", apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul... Cand amintirile.. Adio. Ce e amorul ?, Pe langa plopii fara sot.. , Si daca.. In iunie participa la serbarile dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare la Iasi si citestela Junimea "Doina". La Bucuresti , in vremea caldurilor insuportabile ale verii, are primul soc nervos. Intre 28 iunie si 15 august este internat in sanatoriul doctorului Sutu. La 20 octombrie, Chibici Ravneanu il conduce la sanatoriul Ober-Dobling de langa Viena. Spre sfarsitul anului, Maiorescu publica la Socec prima editie de poezii a lui Eminescu. 1884 Vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. Temporar insanatosit, revine in tara insotit de Chibici prin Italia (Venetia, Florenta). 1885 Petrece vara la Liman, langa Odesa. Toamna i se incredinteaza postul de subbibliotecar la Biblioteca Universitatii din Iasi. Apare a doua editie a volumului de Poezii. 1886 Merge la Bucuresti. Vara la baile Repedea langa Iasi. In noiembrie din nou internat, la ospiciul de la Manastirea Neamt. 1887 Paraseste ospiciul si se duce la Botosani, la sora sa Harieta. Orasul ii voteaza un ajutor de 120 lei lunar. Pleaca la baile din Halle. Parlamentul ii voteaza o pensie de 250 lei lunar. 1888 Veronica Micle il viziteaza la Botosani, si-l ia cu ea la Bucuresti. Primeste directia revistei unor tineri " Fantana Blanduziei". La Socec apare a treia editie a volumului de Poezii. 1889 Recazut in noaptea mintii in februarie, e internat din nou in sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineata, in urma unei sincope, si este inmormantat sambata 17 iunie la cimitirul Belu. Raporteaza abuz de limbaj
http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw
RADU_MAMII
EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE
RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-
|
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:50
Mihai Eminescu
Cu mâine zilele-ți adaogi... Cu mâine zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El și răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. Naintea nopții noastre umblă Crăiasa dulcii dimineți; Chiar moartea însăși e-o părere Și un vistiernic de vieți. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înțeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Și-nvârte universu-ntreg. De-aceea zboare anu-acesta Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. Cu mâine zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-a purure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. |
|
Fosta membra 9am.ro 7245 mesaje Membru din: 16/10/2009 |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 19:50
De la: Ebony, la data 2010-06-01 19:29:23De la: nastasemihail, la data 2010-06-01 04:26:42Mihai Eminescu ce profesie a avut? Era angajat?  al statului inca......ca sa vezi unde ajungi ca bugetar onorabil.....
Raporteaza abuz de limbaj
" Minds are like parachutes. They only function when they are open."
Sir James Dewar, scientist (1877-1925)
|
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 20:01
Mihai Eminescu
Despărțire Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălai, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pârău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porți? La ce să măsuri anii ce zboară peste morți? Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor, Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor, Când voi să uiți norocul visat de amândoi. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți - Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre perete, mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini, Și când se va întoarce pământul în pământ, Au cine o să știe de unde-s, cine sunt? Cântări tânguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar-o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca luna lui april, Cu ochii mari și umezi, cu zâmbet de copil, Din cât ești de copilă să-ntinerești mereu, Și nu mai ști de mine, că nu m-oi ști nici eu.  |
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 20:03
Mihai Eminescu
Diana Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Și unde păsările-ntruna Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiană Șoptesc cu zgomotul de guri Ce se sărută, se hârjoană În umbr-adâncă de păduri? În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc. O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viață-n orice zvon, Și numai tu gândești aiurea, Ca tânărul Endymion. De ce dorești singurătate Și glasul tainic de izvor? S-auzi cum codrul frunza-și bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zână liniștită Cu ochii mari, cu umeri goi? Ah! acum crengile le-ndoaie Mâinuțe albe de omăt, O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mândră la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. |
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 22:11
Mihai Eminescu
Doina De la Nistru pân' la Tissa Tot românul plânsu-mi-s-a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân' la mare Vin muscalii de-a călare, De la mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pân' în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet român săracul! Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui, Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier Toate cântecele pier, Zboară păsările toate De neagra străinătate; Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își dezbracă țara sânul, Codrul - frate cu românul - De secure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ți mântui neamul tău! Tu te-nalță din mormânt, Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând. De-i suna din corn o dată, Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Îți vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spânzurătorile!
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 22:25
Mihai Eminescu
Floare-albastră - Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. În zadar râuri în soare Grămădești-n a ta gândire Și câmpiile asire Și întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare - Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. Ah! ea spuse adevărul; Eu am râs, n-am zis nimica. - Hai în codrul cu verdeață, Und-izvoare plâng în vale, Stânca stă să se prăvale În prăpastia măreață. Acolo-n ochi de pădure, Lângă balta cea senină Și sub trestia cea lină Vom ședea în foi de mure. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romaniță Voi cerca de mă iubești. Și de-a soarelui căldură Voi fi roșie ca mărul, Mi-oi desface de-aur părul, Să-ți astup cu dânsul gura. De mi-i da o sărutare, Nime-n lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie - Ș-apoi cine treabă are! Când prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea de după gât. Pe cărare-n bolți de frunze, Apucând spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime: Grija noastră n-aib-o nime, Cui ce-i pasă că-mi ești drag? Înc-o gură - și dispare... Ca un stâlp eu stam în lună! Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! . . . . . . . . . . . . . . Și te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră - Floare-albastră! floare-albastră!... Totuși este trist în lume! Raporteaza abuz de limbaj |
|
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara |
Postat pe: 1 Iunie 2010, ora 22:34
Mihai Eminescu Egipetul Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-al lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblânzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce îneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitehtonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic' trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă. Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele: în haină de-aur roș și pietre scumpe, El intră să vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe Al lui suflet când privește peste-al vremurilor vad. În zadar guvernă regii lumea cu înțelepciune, Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune; În zadar caut-al vieții înțeles nedezlegat. Iese-n noapte... ș-a lui umbră lungă-ntins se desfășoară Pe-ale Nilului lungi valuri. - Astfel pe-unde de popoară Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint, Toat-a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în zbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță zveltele lor trunchiuri.- Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se preumblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a citit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pân' ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternându-l peste câmpii cei odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viața lor de basme pe câmpie nisipiți. Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele De orașul care iese din pustiile de jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte; Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumină luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pân-în zori Raporteaza abuz de limbaj |
|
|
|