Mihai eminescu

Mihai Eminescu
Doina

De la Nistru p�n' la Tissa
Tot rom�nul pl�nsu-mi-s-a,
C� nu mai poate str�bate
De-at�ta str�in�tate.
Din Hotin �i p�n' la mare
Vin muscalii de-a c�lare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o a�in;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
�i str�inul te tot pa�te
De nu te mai po�i cunoa�te.
Sus la munte, jos pe vale
�i-au f�cut du�manii cale,
Din S�tmar p�n' �n S�cele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet rom�n s�racul!
�nd�r�t tot d� ca racul,
Nici �i merge, nici se-ndeamn�,
Nici �i este toamna toamn�,
Nici e var� vara lui,
�i-i str�in �n �ara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg du�manii �n puhoi
�i s-a�eaz� pe la noi;
�i cum vin cu drum de fier
Toate c�ntecele pier,
Zboar� p�s�rile toate
De neagra str�in�tate;
Numai umbra spinului
La u�a cre�tinului.
κi dezbrac� �ara s�nul,
Codrul - frate cu rom�nul -
De secure se tot pleac�
�i izvoarele �i seac� -
S�rac �n �ar� s�rac�!

Cine-au �ndr�git str�inii,
M�nc�-i-ar inima c�inii,
M�nca-i-ar casa pustia,
�i neamul nemernicia!
�tefane, M�ria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toat� grija schitului,
Las� grija sfin�ilor
�n sama p�rin�ilor,
Clopotele s� le trag�
Ziua-ntreag�, noaptea-ntreag�,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca s�-�i m�ntui neamul t�u!
Tu te-nal�� din morm�nt,
S� te-aud din corn sun�nd
�i Moldova adun�nd.
De-i suna din corn o dat�,
Ai s-aduni Moldova toat�,
De-i suna de dou� ori,
��i vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oar�
To�i du�manii or s� piar�
Din hotar� �n hotar� -
�ndr�gi-i-ar ciorile
�i sp�nzur�torile!


Eminescu

La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind �ntocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.

Suntem �n cuv�nt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe �naltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, �n piept cu pl�nsul,
Nu stiam ca dor mi-era de d�nsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa Tara- Eminescu.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot �mbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit �n casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.

Suntem �n cuv�nt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!

de Grigore Vieru

La Multi Ani in literatura noastra romaneasca, drag Eminescu!

Azi am ascultat fara sa vreau Itzi-Bitzi FM - un radio pentru copii pe 90.30 FM (sau 99.30??? nu mai stiu). Tema emisiunii a fost Eminescu si copiii trebuiau sa sune sa discute despre Fat-Frumos-din-lacrima si despre poezia Luceafarul (subiectul poeziei, povestea Catalinei si a Luceafarului). M-au uimit, stiau mai mult decat adultii despre subiect. Multi stiau strofe destul de multe, altii stiau subiectul, altii nu terminasera "cele 98 de strofe" dar spuneau pana unde au ajuns. Gazda emisiuniii, Zapa, incerca sa ii mai si incurce, dar nu a mers cu nici unul dintre copii :)

Bravo copii, bravo invatatori, bravo parinti! In plus, inteligenta copiilor este de admirat si puritatea sufletului lor. Eminescu e viu in inimile tinerei generatii.

Intrebare la radio I...B...-FM: "Ce ai facut deosebit astazi?".
Raspuns (o fetita de 9 ani): "Nimic. A, ba da, am facut ceva deosebit: la scoala am serbat nasterea lui Eminescu".

Floare-albastr�

- Iar te-ai cufundat �n stele
�i �n nori �i-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita �ncalte,
Sufletul vie�ii mele.

�n zadar r�uri �n soare
Gr�m�de�ti-n a ta g�ndire
�i c�mpiile asire
�i �ntunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urc�-n cer v�rful lor mare -
Nu c�ta �n dep�rtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi p�rul.
Ah! ea spuse adev�rul;
Eu am r�s, n-am zis nimica.

- Hai �n codrul cu verdea��,
Und-izvoare pl�ng �n vale,
St�nca st� s� se pr�vale
�n pr�pastia m�rea��.

Acolo-n ochi de p�dure,
L�ng� balta cea senin�
�i sub trestia cea lin�
Vom �edea �n foi de mure.

�i mi-i spune-atunci pove�ti
�i minciuni cu-a ta guri��,
Eu pe-un fir de romani��
Voi cerca de m� iube�ti.

�i de-a soarelui c�ldur�
Voi fi ro�ie ca m�rul,
Mi-oi desface de-aur p�rul,
S�-�i astup cu d�nsul gura.

De mi-i da o s�rutare,
Nime-n lume n-a s-o �tie,
C�ci va fi sub p�l�rie -
�-apoi cine treab� are!

C�nd prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de var�,
Mi-i �inea de subsuoar�,
Te-oi �inea de dup� g�t.

Pe c�rare-n bol�i de frunze,
Apuc�nd spre sat �n vale,
Ne-om da s�rut�ri pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

�i sosind l-al por�ii prag,
Vom vorbi-n �ntunecime:
Grija noastr� n-aib-o nime,
Cui ce-i pas� c�-mi e�ti drag?

�nc-o gur� - �i dispare...
Ca un st�lp eu stam �n lun�!
Ce frumoas�, ce nebun�
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

�i te-ai dus, dulce minune,
�-a murit iubirea noastr� -
Floare-albastr�! floare-albastr�!...
Totu�i este trist �n lume!


LA MULTI ANI, EMINESCU, IN INIMILE NOASTRE DE ROMANI CARE NE IUBIM TARA SI NEAMUL SI LIMBA!!!!!!!! ( pt. 15 ianuarie )

cititorilor

K/EStatul Monarhic. Eminescu arata pe larg ideile sale asupra statului. Ad�ncind problemele istoriei neamurilor moderne, el ajunge la convingerea
ca statele �n care principiul monarhic a fost �n floare, au progresat si au ajuns cele mai puternice �n Europa.

"Popoarele,sunt producte ale naturii, nu ale inteligentei. La �nceputul desvoltarii, ele au nevoie de un centru spre care sa graviteze si sa se grupeze �n jurul dinastiei ca albinele �n jurul matcii lor.

In ce priveste viata satala interna a popoarelor,aceasta- i numai o lupta �ntre ideia statului si individualism.
Individualismul exageratdistruge, cel inteligent e creator de armonie. C�nd individualismul se g�ndeste si lasa
interesele colective, se ajunge la armonizarea intereselor individuale. Ideia statului e ideia armonizarii intereselor.
Interesele comune creaza clase, parerile comune dau nastere la principii, pentru realizarea principiilor se formeaza partide.
Statul nu trebue sa vada �n clase indivizi deosebiti, ci un singur individ: natiunea.

Clasele ca parti ale natiunii trebue sa ram�na egal de importante �n fata statului a carui menire statornica e de a le aduce �n armonie.
Societatea exista prin exploatarea unei clase prin alta, dar la baza e o clasa care singur produce, si e singura care lucreaza de- a dreptul materiile prime.

Statul trebue sa aiba grija de aceasta clasa de producatori, s-o fereasca de spoliatori, s-o cultive, sa vegheze la prosperitatea ei materiala si sa -si �ndeplineasca astfel scopul lui moral.
Av�nd �n vedere caracterul firesc al claselor sociale, viata sociala e un c�mp deschimbari vesnice,e miscare, iar statul care- i regulatorul acestei vieti e stabilitate. Pentru ca armonizarea claselor sa fie cu putinta e nevoie de-o dinastie."

Eminescu e pentru o dinastie �n jurul careia sa se cristalizeze viata statului si care sa asigure armonizarea intereselor de clasa .

"Istoria noastra a aratat ca at�t timp c�t �n statul nostru a fost stabilitate a domnilor, noi am progresat; exemplu este epoca lui Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare �n Moldova, a lui Mircea cel Mare �n Muntenia. C�nd �nsa sub influenta dreptului public polon ne-am rasturnat mereu domnii,
am decazut, trezindu- ne �n pragul epocei contimporane desbinati si cu trupul tarii sf�siat, �n timp ce 'n jurul nostru state uriase au luat fiinta numai fiindca aveau o monarhie stabila ."

Urmarind istoria tarilor noastre minate de individualism destructiv, de nestabilitate �n
domnie, de asuprire a claselor productive, Eminescu ajunge la concluzia ca pentru pastrarea
nationalitaii, avem nevoie de- o organizare de stat care sa permita urmatoarele
conditiuni:

"a)Stabilitate prin monarhia ereditara , mai mult ori mai putin absoluta,
b)Munca , adica excluderea parazitilor condeiului si silirea lor la munca productiva ,
c)Economie,adica cumpanire �ntre foloasele aduse de cutare cheltuiala si sacrificiile facute pentru ea.
Avem nevoie de aceasta organizatie, fiindca numai ea salveaza nationalitatea, adica
principalul scop pe care trebue sa -l urmarim:
Nu dreptul public, ci pastrarea nationalitii noastre e lucrul de capetenie pentru noi si-ar fi mai bine sa nu alegem
deputati, dec�t sa se pearda natia rom�neasca ".

In conceptia lui Eminescu asupra statului, ideia monarhica e punctul central.

ELIADE:"EMINESCU e tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc" Print E-mail
Written by Admin
Jan 15, 2009 at 04:03 AM
Image

Un Cuvant inainte si o Postfata mai putin cunoscute ale lui Mircea Eliade la o "editie de pribegie" a Poesiilor lui Mihai Eminescu

Dupa rezistentele pe care le-a intampinat in timpul scurtei si chinuitei lui vieti, opera lui Mihai Eminescu s'a impus fulgerator neamului intreg, iar nu numai paturei culte. Nu stiu daca s'a facut vreodata socoteala exemplatelor tiparite din Poeziile lui Eminescu. Dar, in mai putin de o jumatate de veac. poeziile acestea au fost reproduse in multe zeci de editii, dela modestele tiparituripopulare pana la admirabilaeditie critica a Fundatiilor Regale, ingrijita de Perpessicius. Astazi, dupa ce-au cunoscut atatea culmi si atatea onoruri Poeziile lui Eminescu, cenzurate in tara, apar, asa cum le vedeti, in haina sfioasa a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi poate mai putin semnificativa, daca n'ar fi luat si el parte, de peste veac, la tragedia neamului romanesc.

II

Ce inseamna, pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s'o reamintim inca o data. Tot ce s'a creiat dupa el, dela Niculaie Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetia geniului, cugetului sau macar a limbei eminesciene. Rareori un neam intreg s'a regasit intr'un poet cu atata spontanitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s'a regasit in opera lui Mihail Eminescu. Il iubim cu totii pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scrim de la Odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa il recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a revelat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi. El, si numai el, ne-a ajutat sa ne intelegem bataia inimei. El ne-a luminat inteles ul si bucuria nenorocului de a fi roman.

III

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi, cei de aici, rupti de pamant si de neam regasim in el tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa. Intreg Universul nostru il avem in aceste zeci de pagini, pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.

Mircea Eliade, Paris, Septembrie 1949

Cuvant Inainte la Mihai Eminescu - Poesii - editie de pribegie ingrijita de Mircea Eliade

Editura Criterion Publishing

Eminescu

La 15 Ianuarie s'au implinit o suta douazeci si cinci de ani de la nasterea lui Mihail Eminescu. Romanii din exil au comemorat acest eveniment dupa puterile lor, pretutindeni unde i-a aruncat soarta: in Argentina, in Statele Unite, in Franta, sau in Germania si Austria.

Nu e deloc de mirare solidaritatea intregei emigratii romanesti in jurul lui Mihail Eminescu. Deasupra tuturor gloriilor efemere si desertaciunilor legate de patimile noastre omenesti, un singur punct ramane fix, neclatinat de nici o catastrofa istorica: geniul. Vechea Helada a pierit demult, dar geniul lui Homer, al lui Eschil sau al lui Platon a supravietuit tuturor naufragiilor si va supravietui chiar daca ultimul descendent al Greciei clasice va fi sters de pe suprafata pamantului. Lumea medievala a disparut demult din istorie, dar opera lui Dante continua sa nutreasca viata spirituala a milioane de cetitori, din toate colturile pamantului. Dramele lui Shakespeare vor fi tot atat de proaspete si tot atat de "adevarate" chiar cand istoria Angliei va fi uitata pana si de ultimii descendenti. Orice s'ar intampla cu neamul romanesc, oricate dezastre si suferinte ne-au fost urzite de Dumnezeu, nici o armata din lume si nici o politie, cat ar fi ea de diabolica, nu va putea sterge Luceafarul lui Eminescu din mintea si din sufletul Romanilor.

|n dragostea neamului romanesc pentru cel mai mare poet al sau, se desluseste setea de nemurirea a comunitatii intregi. Un neam supravietuieste nu numai prin istoria sa, ci prin creatiile sale. Daca vechea Helada n'ar fi avut decat istoria sa, si n'ar fi avut geniile ei dela Homer si pana la Plotin, astazi am fi stiut despre Heleni cam tot atata cat stim despre Sciti, Elamiti sau Iliri; adica atata cat suntem obligati sa invatam la scoala (evident, presupunand ca, fara patrimoniul spiritual Helen, ar mai fi fost posibil sistemul european de educatie, ceeace e cu totul improbabil). Istoria este prin definitie devenire, transformare continua, in cele din urma desertaciune. Zadarnic incearca un rege sau un despot sa-si cladeasca Statul pentru eternitate. O forma istorica, chiar daca ar fi perfecta, este totdeauna precara: dureaza un anumit numar de ani, sau de decenii, si apoi lasa locul unei alte forme istorice. Nici un fel de "eternitate" nu este ingaduita organismelor politice si sociale. Singura "eternitate" acceptata de istorie este aceea a creatiilor spirituale. Care, bine inteles, reflecteaza si specificul national al gintei creatorului si momentul istoric in care a vietuit acesta; le reflecteaza si, am spune, le proiecteaza in "eternitate". Patetica lupta a Heladei cu Persii este actuala pentru lumea moderna, pentru ca a cantat-o Eschil. Au mai fost si alte invazii, de o parte si de alta a Marii Egee, dar despre ele stim foarte putin, pentru ca n'a existat un Eschil care sa le scoata din istorie si sa le fixeze in "eternitate".

Obscur, dar mai putin patetic, neamul romanesc simte ca si-a asigurat dreptul la "nemurire", mai ales prin creatia lui Mihail Eminescu. Petrolul si aurul nostru pot intr'o zi, seca. Graul nostru poate fi facut sa creasca si aiurea. {i s'ar putea ca intr'o zi, nu prea indepartata, strategia mondiala sa sufere asemenea modificari, incat pozitia noastra de popor de granita sa-si piarda insemnatatea pe care o are de un secol incoace. Toate acestea s'ar putea intampla. Un singur lucru nu se mai poate intampla: disparitia poemelor lui Eminescu. {i cat timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului romanesc a fost "proiectata in eternitate" prin versurile unui poet care a suferit toata viata de saracie, uneori chiar si de foame, si a murit, omorat de un nebun, intr'un ospiciu...Este o lectie de modestie pe care insasi istoria ne-o da, noua tuturor...

Mircea Eliade

15 Ianuarie 1975 - Ziarul America - an 69, nr. 11

Detroit, Michigan

Cu m�ne zilele-�i adaogi,
Cu ieri via�a ta o scazi
�i ai cu toate astea-n fa��
De-a pururi ziua cea de azi.

C�nd unul trece, altul vine
�n ast� lume a-l urma,
Precum c�nd soarele apune
El �i r�sare undeva.

Se pare cum c� alte valuri
Cobor mereu pe-acela�i vad,
Se pare cum c�-i alt� toamn�,
Ci-n veci acelea�i frunze cad.

Naintea nop�ii noastre �mbl�
Cr�iasa dulcii dimine�i;
Chiar moartea �ns�i e-o p�rere
�i un visternic de vie�i.

Din orice clip� trec�toare
�st adev�r �l �n�eleg,
C� sprijin� vecia-ntreag�
�i-nv�rte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
�i se cufunde �n trecut,
Tu ai �-acum comoara-ntreag�
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu m�ne zilele-�i adaogi,
Cu ieri via�a ta o scazi,
Av�nd cu toate astea-n fa��
De-a purure ziua cea de azi.

Priveli�tile sclipitoare,
Ce-n repezi �iruri se di�tern,
Repaos� nestr�mutate
Sub raza g�ndului etern.

"Dac� visul unora a fost ori este s� ajung� �n Cosmos, eu via�a �ntreag� am visat s� trec Prutul", spunea Grigore Vieru �n 1973, la prima sa vizit� �n Rom�nia.

209.85.129.132/search?q=cache:QQVyAImm0asJ:poezii.t2i.info/grigo...




PENTRU EA - Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,

Pentru ea mi-i teama de pacate,

Pentru ea e bolta mai albastra

Pentru limba, pentru limba noastra.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spatii,

Pentru ea puternici sunt Carpatii,

Pentru ea e calda vatra poamei

Pentru limba, pentru limba mamei.

Pentru ea noi varuim peretii,

Pentru ea mai sunt raniti poetii,

Pentru ea cresc florile visarii

Pentru limba, pentru limba Tarii.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!


Dana P

P.S.

Poetul Grigore Vieru, �n stare critic�

Dan Arsenie
Vineri, 16 Ianuarie 2009

Scriitorul basarabean este internat �n stare grav� la un spital din Chi�in�u, dup� ce ma�ina �n care se afla a fost implicat�, azi-noapte, �ntr-un accident de circula�ie.
Vieru este conectat la aparatele de respira�ie artificial� �i este tratat de speciali�tii moldoveni. Directorul general al Spitalului de Urgen�� Chi�in�u, Grigore Ciobanu, a declarat pentru agen�ia Info-Prim Neo c� starea poetului este critic�.
�n urma accidentului de azi-noapte, Vieru a suferit traume grave la nivelul capului, toracelui �i abdomenului.

La volanul ma�inii se afla vicedirectorul Ansamblului Joc, Gheorghe Munteanu. Acesta nu a fost internat. Cei doi se �ntorceau la Chi�in�u din sudul Republicii Moldova.

Poetul de 73 de ani este cunoscut mai ales pentru volumele de versuri "Numele t�u", "Aproape" �i "Metafore albastre". Vieru a scris �i numeroase c�r�i pentru copii.

"Dac� visul unora a fost ori este s� ajung� �n Cosmos, eu via�a �ntreag� am visat s� trec Prutul", spunea Grigore Vieru �n 1973, la prima sa vizit� �n Rom�nia.


www.evz.ro/articole/detalii-articol/835951/Poetul-Grigore-Vieru-...

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

De la: pasadro, la data 2009-01-17 14:38:09"Dac� visul unora a fost ori este s� ajung� �n Cosmos, eu via�a �ntreag� am visat s� trec Prutul", spunea Grigore Vieru �n 1973, la prima sa vizit� �n Rom�nia.

209.85.129.132/search?q=cache:QQVyAImm0asJ:poezii.t2i.info/grigo...



PENTRU EA - Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,

Pentru ea mi-i teama de pacate,

Pentru ea e bolta mai albastra

Pentru limba, pentru limba noastra.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spatii,

Pentru ea puternici sunt Carpatii,

Pentru ea e calda vatra poamei

Pentru limba, pentru limba mamei.

Pentru ea noi varuim peretii,

Pentru ea mai sunt raniti poetii,

Pentru ea cresc florile visarii

Pentru limba, pentru limba Tarii.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!


Dana P

P.S.

Poetul Grigore Vieru, �n stare critic�

Dan Arsenie
Vineri, 16 Ianuarie 2009

Scriitorul basarabean este internat �n stare grav� la un spital din Chi�in�u, dup� ce ma�ina �n care se afla a fost implicat�, azi-noapte, �ntr-un accident de circula�ie.
Vieru este conectat la aparatele de respira�ie artificial� �i este tratat de speciali�tii moldoveni. Directorul general al Spitalului de Urgen�� Chi�in�u, Grigore Ciobanu, a declarat pentru agen�ia Info-Prim Neo c� starea poetului este critic�.
�n urma accidentului de azi-noapte, Vieru a suferit traume grave la nivelul capului, toracelui �i abdomenului.

La volanul ma�inii se afla vicedirectorul Ansamblului Joc, Gheorghe Munteanu. Acesta nu a fost internat. Cei doi se �ntorceau la Chi�in�u din sudul Republicii Moldova.

Poetul de 73 de ani este cunoscut mai ales pentru volumele de versuri "Numele t�u", "Aproape" �i "Metafore albastre". Vieru a scris �i numeroase c�r�i pentru copii.

"Dac� visul unora a fost ori este s� ajung� �n Cosmos, eu via�a �ntreag� am visat s� trec Prutul", spunea Grigore Vieru �n 1973, la prima sa vizit� �n Rom�nia.

www.evz.ro/articole/detalii-articol/835951/Poetul-Grigore-Vieru-...]



Multumesc pt. informatie @pasadro

Eminescu
GRIGORE VIERU


La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind �ntocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.

Suntem �n cuv�nt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe �naltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, �n piept cu pl�nsul,
Nu stiam ca dor mi-era de d�nsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa Tara- Eminescu.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot �mbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit �n casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.

Suntem �n cuv�nt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!



DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

tocmai ma uitam pe net la o poezie de a lui Vieru
Mi-a placut f mult aceasta:
DE CE- AI DAT, DOAMNE?!


Lui Ozea Rusu
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.

Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!


Dumnezeul sa-l odihneasca in pace...ca prea a fost zbuciumat!

LINISTEA LACRIMII - Grigore Vieru
lui Eugen Simion

Mi-am regasit Tara
In lacrima,
In linistea inimii tale
Din care atat de luminos
Rasare dimineata
Poetilor!
Aud in rasaritul rourat
Cum striga Dorul dor
Spre Basarabia,
Spre suferinta ei,
Eu insumi preschimbandu-ma
In linistea,
In rabdatoarea ei lacrima.



Cuv�ntul MAMA - Grigore Vieru

Pruncii �l zuruie.
B�tr�nii �l viseaz�.
Bolnavii �l �optesc.
Mu�ii �l g�ndesc.
Frico�ii �l strig�.
Orfanii �l lacrim�.
R�ni�ii �l cheam�.
Iar ceilal�i �l uit�.
O, Mam�! O, Mam�!


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Home � Actualitate � Cultur� & media � Poetul Grigore Vieru a murit �n aceast� noapte
Poetul Grigore Vieru a murit �n aceast� noapte
Astazi, ora 08:37
Vot:

*

66
15085 vizualizari, 61 comentarii, 24 voturi
Taguri: accident, Chi�in�u, Grigore Vieru,
Poetul Grigore Vieru a murit �n aceast� noapte

DESTINATAR:
Nume:
Email:

EXPEDITOR:
Nume:
Email:
Poetul a murit �n aceast� noapte la Spitalul Municipal de Urgen�� din Chi�in�u unde era internat. Potrivit medicilor de la Chi�in�u decesul a survenit la ora 01:30. Poetul a fost implicat �ntr-un grav accident rutier �n urm� cu dou� zile. Ast�zi, la Chi�in�u urma s� plece o echip� de medici rom�ni printre care �i profesorul Dan Tulbure de la Institutul clinic Fundeni



realitatea.net

Eminescu


La zidirea Soarelui, se �tie,
Cerul a muncit o ve�nicie,
Noi, muncind �ntocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pas�re m�iastr�,
Domnul cel de nemurirea noastr�-Eminescu.

Suntem �n cuv�nt �i-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu s� ne judece.

Mi-l fur�, Doamne, adineauri
Pe �naltul domn cu tot cu lauri.
M� uscam de dor, �n piept cu pl�nsul,
Nu �tiam c� dor mi-era de d�nsul,
Nu �tiam c� doina mi-o furar�
Cu str�vechea �i frumoasa �ar�- Eminescu.

Acum am �i eu pe lume parte:
Pot �mbr��i�a m�iastra-�i carte,
�tiu c� frate-mi e�ti �i-mi e�ti p�rinte,
Acum nimeni nu m�poate minte.
Bine ai venit �n casa noastr�,
Neamule, tu, floare mea albastr�-Eminescu.

Suntem �n cuv�nt �i-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu s� ne judece!




Formular



-Numele �i prenumele?
-Eu.

-Anul de na�tere?
-Cel mai t�n�r an
c�nd se iubeau
p�rin�ii mei.

-Originea?
-As �i sem�n
Dealul acela din prelungirea codrilor.
�tiu toate doinele.

-Profesiunea?
-Ostenesc �n ocna cuvintelor.

-P�rin�ii?
-Am numai mam�.

-Numele mamei?
-Mama.

-Ocupa�ia ei?
-A�teapt�.

-Ai fost supus
Judec��ii vreodat�?
-Am stat ni�te ani �nchis
�n sine.

-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. �ngropat.
�n p�m�nt str�in. Anul 1945.




Ascult�


Bre muscale, am ostenit
S� te-ascult necontenit,
S� te-ascult ne�ncetat
C� m-ai fost eliberat;
C� m-ai ajutat iste�
S� tr�iesc un timp m�re�,
C� m�-mbraci, c� m-ai n�scut,
Iar eu m� uit peste Prut.
Dar ce fel de ajutor
C�nd mai sunt m�tur�tor
Al str�zii pe care stai
Plin� zilnic de-nt�i Mai?!
�i ce fel de falnic timp
C�nd muncesc ca robu-n c�mp,
C�nd ficatul mi-i distrus
De otr�vuri ce-ai adus,
C�nd ne mor copiii-n leag�n,
Iar tu c�n�i pe sub mesteac�n
�i te ba�i cu pumnu-n piept
C-ai luptat �i ai un drept...
Nu zic nu: ai ars �n foc,
Dar eu ce: jucam sau joc?!
Nu zic nu: te-ai �i b�tut,
Dar noi ceilal�i ce-am f�cut:
Bielarusul �i armeanul,
Rom�nul �i-americanul,
Letonul �i polonezul
�i tadjicul �i englezul...
Bre muscale, ia fii bun,
Ascult� �i eu ce-�i spun:
F�r� ceilal�i, negre�it,
Azi nem�e�te-ai fi gr�it
�i cer�eai chirili�a,
Limba, c�ntul, �coala ta,
Hramul t�u �i propriul pom...
Bre muscale, fii, bre, om!



Ca prima oar�



Merg pe p�m�nt
�i sun ca vioara.
Toate �mi par c� s�nt
Prima oar�.
Ca un copil
A�tept diminea�a,
P�n� la lacrimi
Mi-e drag� via�a.
Orice splendoare
M� doare,
M� doare-aceast� floare
�i frumuse�ea ta,
�i frumuse�ea ta!
�i-aceast� zi
Ce m�ine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
�nfiorat spun mam� �i tat�
De parc� �mi v�d p�rin�ii
Prima dat�.
Ca un copil
A�tept diminea�a,
P�n� la lacrimi
Mi-e drag� via�a.
C�nd m� cuprinzi
Tremur, ah, toat�,
De parc�-a� iubi, iubi
Prima dat�.
Ca un copil
A�tept diminea�a,
P�n� la lacrimi
Mi-e drag� via�a



Auzi-ne



Mariei �i lui Marcel Dinu


Doamne sfinte, auzi-ne,
Cum �i-auzi albinele!
Doamne sfinte, vezi-ne
Cum ��i vezi livezile!
C� pe meri sunt numai flori,
Iar pe noi numai sudori!
Doamne sfinte, pl�nge-ne!
Nu-�i suntem noi s�ngele?!
Pl�nge-ne, �ndur�-te!
Nu-�i suntem noi rudele?!
Noii huzuresc ciocoi
Noi fl�m�nzi �i tri�ti, �i goi!
Doamne bun, desprinde-ne
De p�rjol �i grindine!
Culc�-ne, a�eaz�-ne
Pruncu�ii �n leag�ne!
C� mul�i dintre d�n�ii mor
�n p�ntecul maicilor!
Nu mai vie stelele
Ro�ii! Cu smintelele
Ce vestir� ce�ile
�i pustiet��ile!
S� r�sar� numai stea
Zidit� de m�na ta!
Doamne drept, adun�-ne
L�ng� Prut �i Dun�re!
�nal��-ne zilele
L�ng� Tine �ine-le!
C� suntem copiii T�i
Poate nu chiar cei mai r�i!
Doamne sfinte, mut�-ne
�n b�rbate tunete,
S� gonim triste�ile,
Toate str�mb�t��ile!
Fra�i al�turea de fra�i
Ca �i brazii �n Carpa�i!



Cuv�ntul mama



Pruncii �l zuruie.
B�tr�nii �l viseaz�.
Bolnavii �l �optesc.
Mu�ii �l g�ndesc.
Frico�ii �l strig�.
Orfanii �l lacrim�.
R�ni�ii �l cheam�.
Iar ceilal�i �l uit�.
O, Mam�! O, Mam� !



In limba ta



In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta




REAPRINDETI CANDELA



Reaprinde�i candela-n r�scruce
L�ng� busuiocul cel mereu�
Degerat la m�ni si la picioare
Se �ntoarce-acas� Dumnezeu.

Doamne,Cel din sl�vi cre�tine
Ce p�cate oare-ai s�v�r�it
C� te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii f�r� de sf�r�it ?!

Refren:
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu bl�nde�e m�rea��
Chiar �i pe cei care te-au dus
In Siberii de ghea��


Ninge frigul �i pustiul plou�
Degerat�-mi este inima
Doamne,bine nu ne-a fost nici nou�
F�r� sfatul �i lumina Ta

Doamne, intr� �i-n a mea chilie
Si-am�ndoi, r�ni�i �i �nghe�a�i
S� ne �nc�lzim cu bucurie
Unul l�ng� altul ca doi fra�i.

Refren.
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu bl�nde�e m�rea��
Chiar �i pe cei care te-au dus
In Siberii de ghea��



Rom�nia este o �ar� plin� de c�mpii, mun�i, ape, c�ntece, istorie �i grani�e.

* Dac� n-ar fi iubirea, m-a� teme de via��.

* Patria este ca un copil: dac� ui�i de ea, poate s� plece de acas�.

* Nici copilul nu pl�nge c�nd de p�ine se frige.

* S-ar putea crede c� �ntreaga natur� a ostenit la zidirea Limbii Rom�ne.

* C�t caracter, at�ta �ar�.

* Singurul lucru pe care nu-l poate face rom�nul este s-o p�rasc� pe Moartea Vie�ii.

* Rom�nul dezmiard� �i dr�g�l�e�te p�n� �i pe diavol - l-a numit Michidu�� - crez�nd c� astfel �l p�c�le�te �i-l �mbuneaz�. Pe dracu!

* Po�i iubi p�n� la Dumnezeu, dar este cu neputin�� s� �i g�nde�ti p�n� la El.

* Rom�nul e ru�inos, dar uneori poate lua de cum�tru �i pe Dumnezeu.

* Eu n-am trecut Prutul - l-am s�rit.

* Chiar dac� nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.

* Rom�nul �i cheltuie�te via�a dovedindu-�i dreptatea.

* Nu m-ar cuprinde mirarea dac� dou� morminte rom�ne s-ar certa �ntr-o zi �ntre ele, mira-m-a� dac� s-ar �mp�ca.

* C�t� limb� rom�n� a r�mas �n Basarabia, ar putea s-o �nve�e u�or �i rusul.

* Durerea nu este un stil artistic.

* Rom�nul nici pe al s�u p�m�nt nu a umblat destul, nu c� s� calce mo�ia altora.

* Degeaba a venit libertatea dac� fra�ii nu se cunosc �ntre ei.

* Mi-ar fi ru�ine s� �ntreb pe maic�-mea dac�-i rom�nc� sau nu.




13 strofe despre mankur�i



Ei ne h�cuir� graiul
�i doina, �i harta!
Ei, care ast�zi v�neaz�
�Literatura �i Arta!�
Ei datina o spurcar�
Barbar �i sinistru!
Ei, care ast�zi adulmec�
Revista �Nistru�!
Ei g�tuir� pr�dalnici
Biserici frumoase!
Ei ne r�stignir� pe crucea
Lui �46!
Ei ne-au m�nat spre Siberii
Cu pistolul din urm�!
Ei ne-au scos din ograd�
V�cu�a �i turm�!
Ei au dus omul la ocn�
Pentru trei cioc�l�ie!
Ei ne remodeleaz� fiin�a
Pe diferite il�ie!
Ei pe dealuri l�sar�
S� n�v�leasc� tutunul
Ca fri�ul cel f�r� de mil�
Cu tancul �i tunul!
Ei marcheaz� locul
Unde-n ��r�na m�noas�
Se va cr�ci uzina
Ca la d�nsa acas�!
Ei otr�vesc p�m�ntul
�i izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata s� trag�
�n cei care-�i cer alfabetul!
Ei lingu�esc str�inul
Cu struguri �i glume!
Ei spun: �zdrasti�
Propriei mume!
Ei spun c� �tefan cel Mare
Armonia urban� o stric�.
Ei ne-au min�it la �coal�
C� nu avur�m nimic�!
Ei se urcar� pe ghebul
Numelor noastre str�mbate
S� ne anun�e c�-n poart�
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n din�i, cu folosul,
Alearg� �n cu�ti ferici�i
Ca javra cu osul!
Ei prin lacrim� grani�i
Trag �i-n dou� o taie!
Ei, �nnoda�ii neru�in�rii!
Huideo, potaie!






GRIGORE VIERU

Preot �i filozof
de Mihai Eminescu


C�ci n-avem sfin�ii vo�tri, voi ne mustra�i, preo�i,
De�i de-a voastr� tagm� suntem �i noi cu to�i...
�i nou� v�n�toarea de aur �i m�rire
Ne-nsamn�-n ast� lume a R�ului domnire.
�i nou�-nghesuirea pe drumul spre pl�cere
�n suflet na�te sc�rb� �i inimei durere.
�i noi sim�im c� suntem copii nimicniciei,
Nefericiri zv�rlite �n brazdele veciei...
�i sufletu-ne-n tremur ca marea se a�terne,
T�iat fiind de nava durerilor eterne;
Ca unde trec�toare a m�rii cei albastre,
Dorin�a noastr�, spuma nimicniciei noastre.
�i noi avem o lege � de�i nu Dumnezeu �

Sim�im c� Universu-l purt�m �i prea ni-i greu:
�tim a fi str�nepo�ii acelui vechi p�cat,
Ce semin�ia Cain �n lume-o a creat.
De n-o-mbr�c�m �n pilde, e semn c-am �n�eles,
C�-n noi este credin��, ce-n al�ii e eres.
C�ci eretic tiranul, ce Crucii se �nchin�
C�nd oardele barbare duc moarte �i ruin�.
�n van cu m�ni uscate se roag�, �iind strana,
Deasupra lui cu aripi �ntinse st� Satana.
Degeaba l�ng� patu-i al�turi st� sicriul
C�nd gloatele-i pe lume au tot �ntins pustiul.
Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea s�-l ierte
C� ��ri �ntregi schimbat-au �n �ntinsori de�erte?
�i eretic e-acela ce rasa v-o s�rut�
C�nd ura-n a lui suflet, de veche, e st�tut�?
�n van cerca�i a-i drege c�ci r�i r�m�n de-a valma
�i trebuie ca soarta s�-i spulbere cu palma,
Din visul s�-i trezeasc�, cu care-i �nconjoar�
Demonul lumii-ace�tei � comedia-i bizar�.

Nu ne mustra�i! Noi suntem de cei cu-auzul fin
�i pricepur�m �oapta misterului divin.
Urma�i �n calea voastr� mul�imii de absurzi
�i compune�i simfonii �i imnuri pentru surzi,
Ascute�i adev�rul �n idoli, pietre, lemn,
C�ci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn
Al oamenilor zilei sublimul adev�r �
Ce voi spune�i �n pilde, iar noi l-avem din cer.






O, adev�r sublime...
de Mihai Eminescu


O, adev�r sublime � o, tinichea �i paie!
O, poezie m�ndr� � o, buiguit nerod!
Istorie spirat� � minciun� �i b�taie,
Amor ceresc �i dulce � a m�co�ilor plod.

O, om, oglind-a lumei cu capul �ui �i sec,
Cu creierul ca cea�a, cu coaste de berbec,
St�p�n pe-a ta g�ndire � cum e�ti p-instinct st�p�n �
Se vede c�nd femeia gole�te al ei s�n.

C�nd poala �i-o ardic�, de pulpa-i vezi, st�p�ne,
Tu nu sur�zi cu r�sul cel lacom �i murdar,
Tu nu e�ti ca un taur �i nu e�ti ca un c�ne,
Ce umil d� din coad� c��elei lui cu har.

Nu e�ti gelos � ferit-a... cuco�ii doar �i vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe �i lacrima muierii
Nu mi�c� al t�u suflet, nu-ntunec� defel.

E�ti bun cu ai t�i semeni, nu c-alte animale.
Tu �i iube�ti at�ta �nc�t �i str�ngi de g�t...
�i-i faci s-admire geniul � sunarea unei oale �
�i limba ta de flac�ri �i plin� de ur�t.

Istoria omenirei cu regi de poezie,
Cu regii de r�zboaie e ca �i un poem;
Dar totu�i rog divina ca dep�rcior r�m�ie
De corpul meu nevrednic � nu-mi vine la cherem.

Cuget�tori ai lumei! o, �mpu�i�i eterul
Cu sisteme �nalte, pune�i-l �n s�ltar.
O lad� este lumea cu vechi buclucuri � ceriul
De stele �i comedii v� este un h�mbar.

Preo�i cu crucea-n frunte, visternici de mistere,
Voi sunte�i sarea lumei, forma�i inima ei.
E r�u numai c� ziua sta�i pe m�ncat �i bere
�i sara pe minciune �i noaptea pe femei.

O, dr�ng�ni�i pe g�nduri voi, muzici; voi, sculptor,
�mi pip�i�i cu m�na un corp tremur�tor;
�i, voi, arti�ti dramatici, str�mba�i-v� la lun�,
Pictori, eternitatea v-a�teapt� c-o cunun�.

Tu, timp, nu po�i cununa �n degete s-o sfermi,
C�ci zugr�vir-at�ta de bine saci de viermi.
O, regi, ce pu�i pe tronuri de Dumnezeu sunte�i,
S� pl�ti�i balerine �i �iitori s-ave�i,

O, diploma�i cu graiul politicos �i sec,
Lumea cea pingelit� o duce�i de urechi.
�mi place axiomul cel tacit, fiin�i spurcate:
Popoarele exist� spre a fi �n�elate





E �mp�r�it� omenirea...
de Mihai Eminescu


E �mp�r�it� omenirea
�n cei ce vor �i cei ce �tiu.
�n cei dent�i tr�ie�te firea,
Ceilal�i o cump�nesc �-o scriu.
C�nd unii �ese haina vremei,
Ceilal�i a vremii coji adun:
Via�� unii dau problemei,
Ceilal�i g�ndirei o supun.

Dar pace este �ntre d�n�ii:
Ce unii fac iau al�i-aminte.
C�ci p�n� azi domne�te-ntr-�n�ii
A c�r�ii tale graiuri sfinte.
N-a intrat viermele-ndoielii,
Copil e ochiul lor c�nd vede,
C�in�a v�d urm�nd gre�elii,
C�ci omul tot �n tine crede.

Al r�ului geniu arate-mi
Un om din vi�� p�m�nteasc�,
Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi
Naintea ta s�-ndrept��easc�;
C�ci buni �i r�i tr�iesc �n tine,
Cuv�ntul t�u e calea lor �
De-a lor abateri li-i ru�ine,
C�ci tu e�ti �inta tuturor.

Virtutea nu mai e un merit,
C�ci merit nu-i c�nd nu e lupt�.
Asupra ta ei nu se-nt�r�t
Cu via�a-n joc, cu mintea rupt�;
M�n�nd cu anii colbul �colii,
Ei cred f�r-a fi �n�eles,
Din c�r�i str�vechi roase de molii
κi �mplu mintea cu eres.

Ei nu p�trund a ta m�rire �
Minune-i pentru d�n�ii tot.
Necercet�nd nimic �n fire,
Nimic nu �tiu, nimic nu pot;
C�ci nu-i supus� l�muririi
G�ndirea-n capul �n�elept �
La toate farmecele firii
Se bat cu m�nile pe piept.

Urm�nd a c�r�ilor str�veche
Statornic, nemi�cat �nv��,
E surd� azi a lor ureche
Privindu-�i firea cu dispre�;
Legat�-n lan� e a lor minte
�i rodul min�ii e s�lbatec,
Se plac �n mistice cuvinte
�i-esplic� totul enigmatic

Rugaciune

a lui Mihai Eminescu


Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

MAI MYTCOR, CE TARE E INTERNETUL TAU MAI.....

CINSTE LUI EMINESCU!!!!!!

Din str�in�tate
de Mihai Eminescu


C�nd tot se-nvesele�te, c�nd to�i aci se-nc�nt�,
C�nd to�i �i au pl�cerea �i zile f�r� nori,
Un suflet numai pl�nge, �n doru-i se av�nt�
L-a patriei dulci plaiuri, la c�mpii-i r�z�tori.

�i inima aceea, ce geme de durere,
�i sufletul acela, ce c�nt� amor�it,
E inima mea trist�, ce n-are m�ng�iere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nem�rginit.

A� vrea s� v�d acuma natala mea v�lcioar�
Sc�ldat� �n cristalul p�r�ului de-argint,
S� v�d ce eu at�ta iubeam odinioar�
A codrului tenebr�, poetic labirint;

S� mai salut o dat� colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, lini�tiri,
Ce respirau �n tain� pl�ceri mai naturale,
Vis�ri misterioase, poetice �optiri.

A� vrea s� am o cas� t�cut�, mitutic�,
�n valea mea natal�, ce undula �n flori,
S� tot privesc la munte �n sus cum se ridic�,
Pierz�ndu-�i a sa frunte �n negur� �i nori.

S� mai privese o dat� c�mpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile �i albe le-a �esut,
Ce auzi odat� copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v�zut.

Melodica �optire a r�ului, ce geme,
Concertul, ce-l �ntoan� al p�s�rilor cor,
C�ntarea �n caden�� a frunzelor, ce freme,
N�scur-acolo-n mine �optiri de-un ginga� dor.

Da! Da! A� fi ferice de-a� fi �nc� o dat�
�n patria-mi iubit�, �n locul meu natal,
S� pot a binezice cu mintea-nfl�c�rat�
Vis�rile juniei, vis�ri de-un ideal.

Chiar moartea, ce r�sp�nde teroare-n omenire,
Prin vinele vibr�nde ghe�oasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme �n dulce lini�tire,
�n visuri fericite m-ar duce c�tre nori.

Prin nop�i t�cute

de Mihai Eminescu


Prin nop�i t�cute,
Prin lunce mute,
Prin v�ntul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece
Din visuri sece,
M� scutur treaz..

Lumea senin�,
Luna cea plin�
�i marea lin�
Icoan�-i sunt;
Ochiu-mi o cat�
�n lumea lat�,
Cu mintea beat�
Eu pl�ng �i c�nt

Sarmis
de Mihai Eminescu


Mije�te orizonul cu raze dep�rtate,
Iar marea-n mii de valuri a ei singur�tate
Spre zarea-i luminoas� porne�te s�-�i uneasc�
Eterna-i neodihn� cu lini�tea cereasc�.
Natura doarme dus�, t�riile �n pace.
Din limpedea n�l�ime pe-alocuri se disface
O stea, apoi iar una; pe ape diafane
I�i limpezesc �n tremur pe r�nd a lor icoane.
Tot mai ad�nc domne�te t�cerea �n�eleapt� �
Se pare cum c� noaptea minunea �i-o a�teapt�.

Deodat� luna-ncepe din ape s� r�saie
�i p�n- la mal dureaz� o cale de v�paie.
Pe-o repede-nmiire de unde o a�terne
Ea, fiica cea de aur a negurei eterne.
Cu c�t lumina-i dulce pe lume se m�re�te.
Cresc valurile m�rii �i ��rmul negru cre�te
�i aburi se ridic� din fund de v�i spre dealuri.
O insul� departe s-a fost ivind din valuri,
P�rea c� s-apropie mai mare, tot mai mare,
Sub bl�ndul disc al lunii, st�p�nitor de mare.

Din umbra de la maluri s-a desf�cut la larg
O luntre cu-a ei p�nze sumese de catarg.
T�ind �n dou� apa, ea poart� o p�reche:
Pe Sarmis, craiul t�n�r din Getia cea veche,
Mireasa-i �n picioare, frumoas� ca o z�n�,
Stetea �i pe-a lui um�r �i sprijin� o m�n�.
Se clatin vis�torii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uit�ndu-se �n jos,
Iar tei cu umbra lat� �i flori p�n�-n p�m�nt
Spre marea-ntunecat� se scutur� de v�nt.

,,� De c�te ori, iubito, m� uit �n ochii t�i,
Mi-aduc aminte ceasul c�nd te-am v�zut �nt�i.
Ca marmura de alb�, cu m�ni sub�iri �i reci,
Str�ngeai o mant� neagr� pe s�nul t�u... �n veci
Nu voi uita cum t�mpla c-o m�n� netezind
�i fa�a ta spre um�r �n laturi �ntorc�nd,
�tiind c� nimeni nu e �n lume s� te vad�,
Ai fost l�sat �n valuri frumosul p�r s� cad�.
�n orbitele-ad�nce frumo�ii ochi ce-nc�nt�,
Pierdu�i �n visuri m�ndre, priveam f�r� de �int�.
�i tu z�mbeai, c-un z�mbet cum e numai al t�u,
Nu te-a mai v�zut nimeni cum te v�zusem eu...
�i plini ��i erau ochii de lacrimi �i de foc,
Pe-al genei tale tremur purt�nd at�t noroc...
De ce z�mbeai tu oare? Vrun c�ntec bl�nd de jale
Au de�teptat �n tain� glasul g�ndirii tale?...
Pluteai ca o u�oar� cr�ias� din pove�ti.
Dintr-o z�mbire-n treac�t sim�ii ce dulce e�ti!
�i cum mergeai, armonic �i lin ��i era pasul,
R�mas �n nemi�care m-a fost cuprins extasul,
Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu,
Tu, ginga�� mireas� a sufletului meu...
De-atuncea cu pustiu-mi st�tut-am s� m� cert,
Urm�nd cu-a mele bra�e o umbr� �n de�ert...
P�n- ce-n sf�r�it ajuns-am s� m�ng�i chipul sf�nt
Al celei mai frumoase femei de pre p�m�nt.
Ce zeu din cer te puse �n calea mea s� ie�i,
O, fraged� fiin�� ca floarea de cire�!
Cum s-a putut ca-n lume a�a minuni s� steie,
C�ci tu e�ti prea mult �nger �i prea pu�in femeie!
�i fericirea-mi, scumpo, nici �ndr�znesc s-o crez.
Tu e�ti? Tu e�ti aievea? Sau poate c� visez...
Dac� visez, te-ndur�, r�m�i la al meu piept
�i f� ca pe vecie s� nu m� mai de�tept".

Se clatin vis�torii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uit�ndu-se �n jos,
Iar tei cu frunza lat�, cu flori p�n-�n p�m�nt
Spre marea-ntunecat� se scutur� de v�nt.

Ea cade �n genunche sub florile ce plou�.
Grumazul i-l cuprinde cu bra�ele-am�ndou�,
L�s�nd pe spate capul...,,Copile! n-o s� m�ntui?
C�ci fioros de dulce, pe buza ta cuv�ntu-i ...
�i c�t de mult ridici tu, �n g�nd pe-o biat� roab�!
Comoara ta din suflet e singura-mi podoab�,

Cu focul bl�nd din glasu-�i, iubite, m� cutremuri,
De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri.
�i ochiul t�u ad�nc e �i-n ad�ncime tristu-i,
Cu umeda-i privire tu sufletul �mi mistui!
O, d�-mi-i numai mie �i nu-i �ntoarce-n laturi,
De noaptea lor cea dulce �n veci nu m� mai saturi...
Las' s� orbesc privindu-i, iar tu ascult�-ncoace
Cum st� la sfaturi marea cu stelele proroace
�i codri aiureaz�, � izvoarele-i albastre
�optesc ele-nde ele de dragostele noastre.
Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini,
P�m�ntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni,
C�t ai putea departe lope�ile s� lepezi,
Ca-n voie s� ne duc� a m�rii unde repezi.
Oriunde ne vor duce �n farmecul iubirii,
Chiar de murim, ajungem limanul fericirii."

Ea m�nile-am�ndou� le pune pe-al lui cre�tet...
Frunzi� purtat de v�nturi pe valuri cade ve�ted.
Se clatin vis�torii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uit�ndu-se �n jos,
Iar tei cu umbra lat�, cu flori p�n�-n p�m�nt
Spre marea-ntunecat� se scutur� de v�nt.

Din codri singurateci un corn p�rea c� sun�
S�lbatecele turme la ��rmuri se adun�.
Din stuful de pe mla�tini, din valurile ierbii
�i din poteci de codru vin ciutele �i cerbii,
Iar caii albi ai m�rii �i zimbrii z�nei Dochii
�ntind spre ap� g�tul, la cer �nal�� ochii

mytcor ... nota 10 la +infinit pentru initiativa ...

"Nimic nu este ceea ce pare a fi!"

Preot �i filozof
de Mihai Eminescu


C�ci n-avem sfin�ii vo�tri, voi ne mustra�i, preo�i,
De�i de-a voastr� tagm� suntem �i noi cu to�i...
�i nou� v�n�toarea de aur �i m�rire
Ne-nsamn�-n ast� lume a R�ului domnire.
�i nou�-nghesuirea pe drumul spre pl�cere
�n suflet na�te sc�rb� �i inimei durere.
�i noi sim�im c� suntem copii nimicniciei,
Nefericiri zv�rlite �n brazdele veciei...
�i sufletu-ne-n tremur ca marea se a�terne,
T�iat fiind de nava durerilor eterne;
Ca unde trec�toare a m�rii cei albastre,
Dorin�a noastr�, spuma nimicniciei noastre.
�i noi avem o lege � de�i nu Dumnezeu �

Sim�im c� Universu-l purt�m �i prea ni-i greu:
�tim a fi str�nepo�ii acelui vechi p�cat,
Ce semin�ia Cain �n lume-o a creat.
De n-o-mbr�c�m �n pilde, e semn c-am �n�eles,
C�-n noi este credin��, ce-n al�ii e eres.
C�ci eretic tiranul, ce Crucii se �nchin�
C�nd oardele barbare duc moarte �i ruin�.
�n van cu m�ni uscate se roag�, �iind strana,
Deasupra lui cu aripi �ntinse st� Satana.
Degeaba l�ng� patu-i al�turi st� sicriul
C�nd gloatele-i pe lume au tot �ntins pustiul.
Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea s�-l ierte
C� ��ri �ntregi schimbat-au �n �ntinsori de�erte?
�i eretic e-acela ce rasa v-o s�rut�
C�nd ura-n a lui suflet, de veche, e st�tut�?
�n van cerca�i a-i drege c�ci r�i r�m�n de-a valma
�i trebuie ca soarta s�-i spulbere cu palma,
Din visul s�-i trezeasc�, cu care-i �nconjoar�
Demonul lumii-ace�tei � comedia-i bizar�.

Nu ne mustra�i! Noi suntem de cei cu-auzul fin
�i pricepur�m �oapta misterului divin.
Urma�i �n calea voastr� mul�imii de absurzi
�i compune�i simfonii �i imnuri pentru surzi,
Ascute�i adev�rul �n idoli, pietre, lemn,
C�ci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn
Al oamenilor zilei sublimul adev�r �
Ce voi spune�i �n pilde, iar noi l-avem din cer.

Criticilor mei
Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar pu�ine
Rod �n lume o s� poarte,
Toate bat la poarta vie�ii,
Dar se scutur multe moarte.

E u�or a scrie versuri
C�nd nimic nu ai a spune,
�n�ir�nd cuvinte goale
Ce din coad� au s� sune.

Dar c�nd inima-�i fr�m�nt�
Doruri vii �i patimi multe,
�-a lor glasuri a ta minte
St� pe toate s� le-asculte,

Ca �i flori �n poarta vie�ii
Bat la por�ile g�ndirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer ve�tmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-�i via��,
Unde ai judec�torii,
Ne'ndura�ii ochi de ghea��?

Ah! atuncea �i se pare
C� pe cap ��i cade cerul:
Unde vei g�si cuv�ntul
Ce exprim� adev�rul?

Critici voi, cu flori de�erte,
Care roade n-a�i adus -
E u�or a scrie versuri
C�nd nimic nu ai de spus.

C�nd toat� lumea g�nde�te la fel �nseamn� c� nimeni nu g�nde�te.

Femeia?... m�r de cert�
de Mihai Eminescu


Femeia? Ce mai este �i acest m�r de ceart�,
Cu masca ei de cear� �i mintea ei de�art�,
Cu-nfrico�ate patimi �n fire de copil�,
Cu fapta f�r� noim�, c�nd crud�, c�nd cu mil�,
A visurilor proprii etern� juc�rie?
Un vis tu e�ti �n minte-i � �i ast�zi te m�ng�ie,
Iar m�ne te ucide. Cu acela�i r�s pe buz�
Ea azi ascult� �oapta-�i de-amor s� o auz�,
Iar m�ni cu mii propuneri te chinuie �i �tie
C� orice nerv �n tine �l rumpe �i-l sf�ie.
Comediant� veche ca lumea � comedie
Ea joac� azi � juca-va de ast�zi ani o mie,
Cu-aeea�i masc� m�ndr�, neted�, mi�c�toare �
�i cel iubit de d�nsa azi r�de, m�ne moare.
�i ast� nerozie, cruzime �ntrupat�,
�n lumea cea de chinuri ea oare ce mai cat� �
Ea, cea ce nu g�nde�te, g�ndind doar� cu gura?
C�ci s�rut�ri �i vorbe de-amor i-a dat natura,
�i r�sul cel mai vesel, z�mbirea-mb�t�toare,
At�ta-n�elepciune e-n gura ei de floare,
At�ta-n�elepciune pari a vedea, �-at�ta
Pl�cere pare-a duce �n inima-am�r�ta,
C�nd capul c-oboseal� pe um�ru-i �i-l culci
Sau c�nd te ui�i �n ochii-i uciz�tori de dulci,
�nc�t chiar m�ntuirea cea vecinic� �i-o sfermi
�i redevii un Sizif � sacrifici pentru viermi:

S� le compui �n lume o hain�-n genera�ii �
Sacrifici �i m�ndrie, �i minte, �-aspira�ii.
O, moarte, dulce-amic� � sub mantia ta larg�
Acoperi ferici�ii � �i magica ta varg�
Atinge c�te-o frunte de om, ce te dore�te:
�l face ca titanii, de tot despre�uie�te,
Despre�uie�te lumea, pe sine � �i-n sf�r�it �
Despre�uie g�ndirea c� e despre�uit.
Prive�te ast� via�� ca pas spre m�ntuire,
Ocazie durerei, o lung� adormire
�n inimi sp�im�ntate � un chin �i o povar�,
Ce veacuri ce trecur� pe umeri i-nc�rcar�.
A vie�ii comedie mi�cat� e de aur �
C�nd scena astei vie�e e-al m�ntuirei faur.
Ironic� e ziua ce vesel te prive�te
Pe c�nd �n fire-o fiin�� pe alta prigone�te,
Ironic�-i mi�carea a florilor �n v�nt
C�nd sug cu r�d�cina via�a din p�m�nt;
Ironic e p�m�ntul � visternic de vie�e
C�nd s�nul lui ascunde semin�e mii, r�zle�e,
Cari ie�ind odat� l-a soarelui lumin�,
Cu capul se salut�, se sug cu r�d�cin�.
O lupt� e via�a �i toat� firea-i lupt�,
Milioane de fiin�e cu ziua �ntrerupt�
Sus�in prin a lor moarte, hr�nesc prin putrezire,
Acea frumoas� hain� ce-acopere pe fire.
�n van crea�i la vorbe �i le-azv�rli�i �n v�nt:
Plodirea este rodul femeii pe p�m�nt.
Privi�i acele r�suri, z�mbiri, vis�ri, suspine,
Dorin�a de plodire o sam�n� �n tine.
Ce v� certa�i cu noaptea �i buigui�i cu luna?
De-�i face-o, de nu-�i face-o... tot una e, tot una.
De nu-�i fi voi �n lume din nou s� pr�si�i neamul
Oricare vit� �uie, oricare tont e-Adamul
Vie�ei viitoare... �i fie-un par de gard,
Femei r�m�ie-n lume, de doru-i toate ard.

O, moarte! � nu aceea ce-omori spre-a na�te iar�.
Ce umbr� e�ti vie�ii, o umbr� de ocar� �
Ci moartea cea etern� �n care toate-s una,
�n care tot s-afund�, �i soarele �i luna,
Tu, care e�ti enigma obscurei con�tiin�i,
Cuprins-abia de-o minte, din miile de min�i,
Tu, stingere! Tu, haos � tu, lips� de via��,
Tu, ce p�n- �i la geniu spui numai ce-i �n c�r�i;
O, slab� fulgerare... cea, c�rui nu te teme,
�nghe�i nervul vie�ii din fug�toarea vreme,
C�nd al�ii cu-a lor g�nduri mereu �n lume sap�,
� Istorie e via�a ce scris� e pe ap� �;
Pe tine, dulce-amic�, pe tine, �ntuneric,
Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric
Al lumei sclipitoare � pe tine, g�nd de noapte,
Te stinge o femeie cu tainicele-i �oapte.
Nimic nu e �n �oapta-i � �tii tu ce ea �opte�te?
Ea nu m� vrea pe mine � pe tine te ur�te
C�nd �mi z�mbe�te mie, ea-atunci s-a pus la p�nd�:
Tu e�ti jertfa la care �inte�te-a ei izb�nd�,
Ea n-a �tiut vodat�, c� ce voie�te-i alta �
C� tu e�ti inamicu-i �i c� eu sunt unealta.
Unealt� chinuit�! unealt� de ocar�,
C�nd eu cunosc prea bine iubirea c�-i amar�,
M� mint pe mine �nsumi, doresc �i cred c-amorul
Folos mi-aduce mie..

La moartea lui Neam�u
de Mihai Eminescu


L�sa�i clopotul s� pl�ng� cu-a lui voce de aram�,
L�sa�i turnul ca s� mi�te a lui inim� de fier,
C�ci de stele mai aproape el le d� acuma sam�
C� un suflet bun �i nobil se �ndreapt� c�tr� cer.

Clopote, tu sim�i durerea �i urmezi cu-a ta c�ntare,
C�nd din stea �n stea se suie sufletul �ntr-un av�nt,
Pe c�nd noi urm�m cu pasul cel r�rit de �ntristare
Lutul palid, f�r� suflet, s�-l depunem �n p�m�nt.

Ochii? C�te dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de c�te g�nduri el a fost �mpopulat!
Inima? C�t� sim�ire fr�m�ntat-a ea �n sine?
Sufletul? C�te speran�e, c�te visuri a p�strat?

�-azi nimic. Lumea g�ndirei e o lume sf�r�mat�
De lemnoasa m�n-a mor�ii inima e stoars-acum,
�i imaginele-s �terse, ce prin el treceau odat�,
Sufletul (dac� esist�) printre nori �i face drum.

Ai �tiut tu, scumpe frate, c� p�m�ntu-i o ruin�?
C�-i o sarcin� via�a? C�-i martiriu s� tr�ie�ti?
Ai �tiut tu cum c� moartea e un caos de lumin�,
C� la finea veciniciei te-a�tept stelele cere�ti?

De-a vie�ii grea enigm� �ie-acuma nu-�i mai pas�,
C�ci problema ei cea mare la nimic o ai redus.
Pe c�nd nou�-nc� via�a e o cifr� nen�eleas�
�i-n z�dar c�t�m r�spunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.

�n z�dar ne batem capul, triste firi vizionare,
S� citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.
Potrivim �irul de g�nduri pe-o sistem� oarecare,
M�sur�m ma�ina lumei cu acea m�sur�toare
�i g�ndirile-s fantome, �i via�a este vis.

# "�coala va fi �coal� c�nd omul va fi om �i statul va fi stat."



# �Copiii rom�ni sunt �nc�rca�i cu materii at�t de multe �i at�t de diverse, �nc�t nici profesorii, nici �colarii nu se pot orienta �n capetele lor. Ace�ti copii nu �nva�� nimic, pentru c� memoria nu p�streaz� nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu �i judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al �nc�rc�rii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila �i sc�rba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate �coalele la noi. Vezi tineri care au �nv��at latine�te, grece�te, istoria universal�, logic� �i psihologie, �tiin�e naturale, geografie �n toate clasele, drept administrativ, economie politic�, au trecut bacalaureatul �i� cu toate astea, nu �tiu a scrie o fraz� corect�, iar a doua zi dup� ce au p�r�sit �coala au uitat tot�.,

MIHAI EMINESCU

De la: mytcor, la data 2009-02-13 18:39:01# "�coala va fi �coal� c�nd omul va fi om �i statul va fi stat."



# �Copiii rom�ni sunt �nc�rca�i cu materii at�t de multe �i at�t de diverse, �nc�t nici profesorii, nici �colarii nu se pot orienta �n capetele lor. Ace�ti copii nu �nva�� nimic, pentru c� memoria nu p�streaz� nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu �i judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al �nc�rc�rii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila �i sc�rba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate �coalele la noi. Vezi tineri care au �nv��at latine�te, grece�te, istoria universal�, logic� �i psihologie, �tiin�e naturale, geografie �n toate clasele, drept administrativ, economie politic�, au trecut bacalaureatul �i� cu toate astea, nu �tiu a scrie o fraz� corect�, iar a doua zi dup� ce au p�r�sit �coala au uitat tot�.,



MIHAI EMINESCU

"TOATE-S VECHI SI NOUA TOATE:
VREME TRECE, VREME VINE."

Dana P

P.S.

GLOSSA - MIHAI EMINESCU
(1883, decembrie)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ram�i la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
C�nd cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici �ncline a ei limba
Recea cumpana-a g�ndirii
Inspre clipa ce se schimba
Purt�nd masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu �n lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de pl�nge, de se cearta,
Tu �n colt petreci �n tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat �nceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te �ntreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun c�te exista,
Si de mii de ani �ncoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit at�t de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera c�nd vezi miseii
La izb�nda fac�nd punte,
Te-or �ntrece nataraii,
De ai fi cu stea �n frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre d�nsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un c�ntec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste �n v�rteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri �n laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ram�i la toate rece.

Tu ram�i la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te �ntreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

La Bucovina



N-oi uita vreodat�, dulce Bucovin�,
Geniu-�i romantic, mun�ii �n lumin�,
V�ile �n flori,
R�uri res�lt�nde printre st�nce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste c�mpii-n zori.

Ale sor�ii mele pl�ngeri �i sur�se,
�ng�nate-n c�nturi, �ng�nate-n vise
Tainic �i u�or,
Toate-mi trec prin g�ndu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fur� �i cu dulci cuvinte
�mi �optesc de dor.

Numai l�ng� s�nu-�i geniile rele,
Care �mi desc�nt� firul vie�ii mele,
Parc� dormita;
M� l�sar�-n pace, ca s� c�nt �n lume,
S�-mi visez o soart� m�ndr� de-al meu nume
�i de steaua mea.

C�nd pe bolta brun� tremur� Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin �n calea sa,
Eol pe-a sa arp� bl�nd r�sun�toare
C�nt-a nop�ii dulce, mistic� c�ntare,
C�nt din Valhala.

Atunci ca �i silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima �mi bate, bate, �i nu tace,
Tremur� u�or,
�n fantazii m�ndre ea �i face cale,
Peste mun�i cu codri, peste deal �i vale
M�n� al ei dor.

M�n� doru-i tainic colo, �nspre tine,
Ochiul �mi sclipe�te, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna c�nd g�ndesc la tine,
Sufletul mi-apas� nouri de suspine,
Bucovina mea!


Mihai Eminescu

Noaptea 'n Doma �ntristata, prin lumini �ngalbenite
A facliilor de ceara, care ard l�nga altare -
Pe c�nd bolta 'n fundul Domei sta �ntunecoasa, mare
Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite,

�n biserica pustie, l�nga arcul �n parete
Genunchiata sta pe trepte o copila, ca un �nger,
Pe-a altarului icoana in de raze rosii fr�ngeri
Palida si mohor�ta maica Domnului se vede.

O faclie e infipta �ntr-un st�lp de piatra sura,
Lucii picaturi de smoala la pam�nt cad sf�r�ind
Si cununi de flori uscate f�s�iesc amirosind,
S-a copilei rugaciune tainic un soptit murmura.

Cufundat �n �ntuneric, l�ng-o cruce marmurita,
�ntr-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe bratul crucii le destinde si le-asaza,
Ochii cufundati �n capu-i, fruntea trista si-ncretita.

Si barbia lui s-apasa pe al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei ros-alb
Bl�nd o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece.

Ea un �nger, ce se roaga - El un demon, ce viseaza;
Ea o inima de aur - El un suflet aposat;
El �n umbra lui fatala sta-ndaratnic razimat -
La picioarele Madonei trista, sf�nta Ea vegheaza.

Pe un mur �nalt si rece de o marmura curata
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfr�nge ca-n oglinda a copilei umbra plina -
Umbra ei, ce ca si d�nsa sta �n ruga-ngenunchiata.

Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu m�inile de ceara,
Val - o negura diafanta mestecata-n stele, clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire -

Ce-ti lipseste sa fii �nger? aripi lungi si constelate?
Dar ce vad? Pe-a umbrei tale umeri vii ce se �ntinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremur�nde,
Doua aripe de umbra catra ceruri ridicate.

O nu-i umbra ei aceea - este �ngeru-i de paza,
L�nga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana,
Peste viata-i inocenta viata lui cea sf�nta plana,
L�nga d�nsa el se roaga, l�nga ea �ngenuchiaza.

Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un �nger este,
�nsa aripele-i albe lume-a le vedea nu poate;
Muri sfinti de-a omenirii rugaciuni �ndelungate
Vad aripele-i diafane si de d�nsele dau veste.

Te iubesc! Era sa strige demonul �n a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le �nmoaie;
Nu spre-amor - spre-nchinaciune el genunchi-si �ncovoaie
Si asculta, dus din lume, a ei dulci si timizi soapte.

..............................................................................

Ea? -- O fiica e de rege blonda-n diadem de stele,
Trece-n lume fericita, �nger, rege si femeie, --
El - rascoala �n popoare a distrugerii sc�nteie
Si �n inimi pustiite seamana g�ndiri rebele.

Desparititi de-a vietii valuri, �ntre el si �ntre d�nsa -
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, un popor;
Uneori - desi arate - se-nt�lnesc si ochii lor
Se privesc, par a se soarbe �n dorinta lor aprinsa.

Ochii ei cei mari, albastri, de bl�ndete dulci si moi,
Cu ad�nc patrund �n ochii lui cei negri furtunosi,
Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros -
Se iubesc - si ce departe sunt deodata am�ndoi!

A venit un rege palid, si coroana sa antica,
Grea de glorii si putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Si �n m�na-i �nsceptrata, m�na ei �ngusta mica.

Dar nu - mute ramas-au buzele-i abia deschise,
Muta inima-i �n pieptu-i, m�na ei trase-ndarat.
�n a sufletului taina ea iubea. Clar si �ncet
Se ivea fata de demon feciorestilor ei vise.

Ea-l vedea misc�nd poporul cu idei reci, �ndraznete.
Ce puternic e! g�ndi ea cu-amoroasa dulce spaima,
El prezentul ei rascoala cu-a g�ndirilor lui faima
Contra tot ce gramadira veacuri lungi si frunti marete.

El ades suit pe-o piatra cu turbare se 'nfasoara
�n stindardul ros si fruntea-i aspra-ad�nca, �ncretita,
Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita,
Ochii fulgerau si vorba-i trezea furia vulgara.

....................................................................

Pe un pat sarac asuda �ntr-o lunga agonie
T�narul. O lampa-ntinde limb-avara si subtire,
Sf�r�ind �n aer bolnav - nimeni nu-i stie de stire,
Nimeni soarta-i n-o-mbl�nzeste, nimeni fruntea nu-i m�ng�ie.

Ah! acele g�nduri toate �ndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra odihnii-mbracate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astazi toate-s �ndreptate
Contra inimei murinde -- sufletul vor sa-i sugrume!

A muri fara speranta! Cine stie-amaraciunea
Ce-i ascunsa-n aste vorbe? -- Sa te simti neliber, mic,
Sa vezi marele-aspiratii ca-s reduse la nimic,
Ca domnesc �n lume rele, caror nu te poti opune,

C-opun�ndu-te la ele tu viata-ti risipesti -
Si c�nd mori, sa vezi ca-n lume vietuit-ai �n zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud, nici e cu putinta. Simti ca nimica nu esti.

Si acele g�nduri negre mai nici a muri nu-l lasa:
Cum a intrat el in viata! Cat amor de drept si bine,
C�ta sincera fratie adusese el cu sine!
Si rasplata? -- Amar�rea, care sufletu-i apasa.

Dar prin negurile negre, care ochii ai acopar,
Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui �nger,
Se asaza lin pe patu-i; ochii lui orbiti de pl�ngeri
Ea-i saruta; de pe d�nsii negurile se descopar -

Este Ea - Cu-o multumire ad�nca, ne mai simtita,
El �n ochii ei se uita. M�ndra-i de �nduiosere,
Ceasul ultim a �mpaca toata viata-i de durere.
Ah! sopteste el pe moarte, cine esti ghicesc, iubita.

Am voit viata-ntreaga sa pot rascula poporul
Cu g�ndirile-mi rebele contra cerului deschis -
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pe un �nger, sa ma-mpace, si-mpacarea - e amorul.


Pun pariu ca ati recunoscut "inger si demon". e una din poeziile mele preferate. eram un pusti de cartier... pe la 15 ani... cu fitze de cartier in scoala si tricouri XXL pe 55 de kilograme... cu blugi ce "ii tineam in sula"... cum zicea bunica... sau..."curgeau pe mine"... era perioada cand am facut multe nopti albe si simteam ca lumea e a mea... l`am cunoscut pe Eminescu prin aceasta fetiscana minunata (prima iubire... stiti voi). L-am cunoscut cu adevarat... nu asa... ca la scoala. Ca de poeziile lui am auzit si eu... ca invatatoarea din clasele 1-4 era nationalista... din sat cu mama... Eminovici era la ordinea zilei...! Luceafarul i l-am zis de la prima la ultima strofa pt un 10. Insa acum... dupa o vreme .. l-am cunoscut cu inima. l-am simtit si i-am simtit poeziile.Tot in vremea aia am impns prima oara hartia cu varful creionului... in incercarea mea de a scoate "demonul" din mine...! desi daca citesc acum poeziile ce le-am scris imi suna mai mult a manele... eram fericit ca am gasit un mod de a ma descarca. Dupa cateva luni faceam furori... cu poeziile mele prin ziarele la pagina culturala... piesele de teatru ce le jucam cu echipa noastra de amatori. copilarie copilarie... te-ai dus si nu ai lasat in spate decat o amintire...! era frumos...! si asa trebuie sa fie si acum... sa nu ne pierdem copilaria din noi. va iubesc...! :)

Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) a anuntat ca a omologat, sambata, "Luceafarul" lui Mihai Eminescu drept cel mai lung poem de dragoste, cu 98 de strofe.
Pe site-ul oficial al World Records Academy, se scrie ca poezia lui Eminescu "poate fi descrisa simplu (ca pentru generatia You Tube de astazi) ca o combinatie intre , datorita caracterului romantic, , pentru elementele de science fiction, si ". In baza acestor argumente, cei de la World Records Academy spun despre "Luceafarul" ca poate fi considerat atat un poem romantic, cat si unul modern, al mileniului trei, informeaza NewsIn.

C�nd toat� lumea g�nde�te la fel �nseamn� c� nimeni nu g�nde�te.

Adio


De-acuma nu te-oi mai vedea,
R�m�i, r�m�i, cu bine!
M� voi feri �n calea mea
De tine.

De ast�zi dar tu f� ce vrei,
De ast�zi nu-mi mai pas�
C� cea mai dulce-ntre femei
M� las�.

C�ci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
S� m� �mb�t �i de sc�ntei
Din stele,

C�nd deger�nd at�tea d��i,
Eu m� uitam prin ramuri
�i a�teptam s� te ar��i
La geamuri.

O, c�t eram de fericit
S� mergem �mpreun�,
Sub acel farmec lini�tit
De lun�!

�i c�nd �n tain� m� rugam
Ca noaptea-n loc s� steie,
�n veci al�turi s� te am,
Femeie!

Din a lor treac�t s� apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

C�ci ast�zi dac� mai ascult
Nimicurile-aceste,
�mi pare-o veche, de demult
Poveste.

�i dac� luna bate-n lunci
�i tremur� pe lacuri,
Totu�i �mi pare c� de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dent�i
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea r�m�i -
Adio!