Info
x
Mihai eminescu
|
lyly 500 mesaje Membru din: 20/08/2008 Oras: Petrosani |
Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 19:25
Mihai Eminescu - Împărat și Proletar
Pe banci de lemn, în scunda taverna mohorâta, Unde patrunde ziua printre feresti murdare, Pe lânga mese lunge, statea posomorâta, Cu fete-ntunecoase, o ceata pribegita, Copii saraci si sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneti ca-i omul o lumina Pe lumea asta plina de-amaruri si de chin? Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candida si plina, Murdara este raza-i ca globul cel de tina, Asupra carui dânsul domneste pe deplin. Spuneti-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngradira Cu-averea si marirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furara, în veci vezi cum conspira Contra celor ce dânsii la lucru-i osândira Si le subjuga munca vietii lor întregi. Unii plini de placere petrec a lor viata, Trec zilele voioase si orele surâd. În cupe vin de ambra - iarna gradini, verdeata, Vara petreceri, Alpii cu fruntile de gheata - Ei fac din noapte ziua s-a zilei ochi închid. Virtutea pentru dânsii ea nu exista. Însa V-o predica, caci trebui sa fie brate tari, A statelor greoaie care trebuie-mpinse Si trebuiesc luptate razboaiele aprinse, Caci voi murind în sânge, ei pot sa fie mari. Si flotele puternice s-armatele faloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, S-acele milioane, ce în gramezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sarac apasa, Si-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o fraza de dânsii inventata Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug, Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata, Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata, Ati mai purta osânda ca vita de la plug? Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti... Nu! moartea cu viata a stins toata placerea - Cel ce în asta lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti. Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine, Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin; Averea sa le aperi, marirea s-a lor bine, Ei bratul tau înarma ca sa lovesti în tine, Si pe voi contra voastra la lupta ei va mân'. De ce sa fiti voi sclavii milioanelor nefaste, Voi, ce din munca voastra abia puteti trai? De ce boala si moartea sa fie partea voastra, Când ei în bogatia cea splendida si vasta Petrec ca si în ceruri, n-au timp nici de-a muri? De ce uitati ca-n voi e si numar si putere? Când vreti, puteti prea lesne pamântul sa-mpartiti. Nu le mai faceti ziduri unde sa-nchid-avere, Pe voi unde sa-nchida, când împinsi de durere Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti. Ei îngraditi de lege, placerilor se lasa, Si sucul cel mai dulce pamântului i-l sug; Ei cheama-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsetile-ne tineri batrânii lor distrug. Si de-ntrebati atuncea, voua ce va ramâne? Munca, din care dânsii se-mbata în placeri, Robia viata toata, lacrimi pe-o neagra pâine, Copilelor patate mizeria-n rusine... Ei tot si voi nimica; ei cerul, voi dureri! De lege n-au nevoie - virtutea e usoara Când ai ce-ti trebuieste... Iar legi sunt pentru voi, Voua va pune lege, pedepse va masoara Când mâna v-o întindeti la bunuri zâmbitoare, Caci nu-i iertat nici bratul teribilei nevoi. Zdrobiti orânduiala cea cruda si nedreapta, Ce lumea o împarte în mizeri si bogati! Atunci când dupa moarte rasplata nu v-asteapta, Faceti ca-n asta lume sa aiba parte dreapta, Egala fiecare, si sa traim ca frati! Sfarmati statuia goala a Venerei antice, Ardeti acele pânze cu corpuri de ninsori; Ele stârnesc în suflet ideea neferice A perfectiei umane si ele fac sa pice În ghearele uzurei copile din popor! Sfarmati tot ce atâta inima lor bolnava, Sfarmati palate, temple, ce crimele ascund, Zvârliti statui de tirani în foc, sa curga lava, Sa spele de pe pietre pâna si urma sclava Celor ce le urmeaza pân' la al lumii fund! Sfarmati tot ce arata mândrie si avere, O! dezbracati viata de haina-i de granit, De purpura, de aur, de lacrimi, de urât - Sa fie un vis numai, sa fie o parere, Ce far' de patimi trece în timpul nesfârsit. Ziditi din darmature gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ti deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vânduta, cu ochi vil si viclean. O! aduceti potopul, destul voi asteptarati Ca sa vedeti ce bine prin bine o sa ias'; Nimic... Locul hienei îl lua cel vorbaret, Locul cruzimii vechie, cel lins si pizmataret, Formele se schimbara, dar raul a ramas. Atunci va veti întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albastre ni le soptesc ades, Placerile egale egal vor fi-mpartite, Chiar moartea când va stinge lampa vietii finite Vi s-a parea un înger cu parul blond si des. Atunci veti muri lesne fara de-amar si grija, Feciorii-or trai-n lume cum voi ati vietuit, Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spija Pentru acel de care norocul avu grija; Nimeni de-a plânge n-are, el traiul si-a trait. Si boale ce mizeria s-averea nefireasca Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi; Va creste tot ce-n lume este menit sa creasca, Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobeasca, Caci va muri când nu va avea la ce trai. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe malurile Senei, în faeton de gala, Cezarul trece palid, în gânduri adâncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o însala; Poporul loc îi face tacut si umilit. Zâmbirea lui desteapta, adânca si tacuta, Privirea-i ce citeste în suflete-omenesti, Si mâna-i care poarta destinele lumesti, Cea grupa zdrentuita în cale-i o saluta. Marirea-i e în taina legata de acesti. Convins ca voi el este-n naltimea-i solitara Lipsita de iubire, cum ca principiul rau, Nedreptul si minciuna al lumii duce frâu; Istoria umana în veci se desfasoara, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau. Si el - el vârful mândru al celor ce apasa - Saluta-n a lui cale pe-aparatorul mut. De ati lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasa De rasturnari marete, marirea-i radioasa, Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi cazut. Cu ale voastre umbre nimica crezatoare, Cu zâmbetu-va rece, de mila parasit, Cu mintea de dreptate si bine râzatoare, Cu umbra voastra numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el sileste pe cei ce l-au urât. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scalda, Turnuri ca facle negre trasnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacari, ce-n valuri se framânt, Racnete, vuiet de-arme patrund marea cea calda, Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt. Pe stradele-ncrusite de flacari orbitoare, Suiti pe baricade de bulgari de granit, Se misc batalioane a plebei proletare, Cu cusme frigiene si arme lucitoare, Si clopote de-alarma rasuna ragusit. Ca marmura de albe, ca ea nepasatoare, Prin aerul cel rosu, femei trec cu-arme-n brat, Cu par bogat si negru ce pe-umeri se coboara Si sânii lor acopar - e ura si turbare În ochii lor cei negri, adânci si desperati. O! lupta-te-nvalita în pletele-ti bogate, Eroic este astazi copilul cel pierdut! Caci flamura cea rosa cu umbra-i de dreptate Sfinteste-a ta viata de tina si pacate; Nu! nu esti tu de vina, ci cei ce te-au vândut! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scânteie marea lina, si placele ei sure Se misc una pe alta ca paturi de cristal Prin lunce pravalite; din tainica padure Apare luna mare câmpiilor azure, Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal. Pe undele încete îsi misca leganate Corabii învechite scheletele de lemn; Trecând încet ca umbre - tin pânzele umflate În fata lunei, care prin ele-atunci strabate, Si-n roata de foc galben sta fata-i ca un semn. Pe maluri zdrumicate de aiurirea marii Cezaru-nca vegheaza la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - si-ntinse-a apei arii În cercuri fulgerânde se pleaca lin suflarii A zefirului noptii si suna cadentat. Îi pare ca prin aer în noaptea înstelata, Calcând pe vârf de codri, pe-a apelor mariri, Trecea cu barba alba - pe fruntea-ntunecata Cununa cea de paie îi atârna uscata - Mosneagul rege Lear. Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri, Prin creti ai carei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vietii sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbraca o lume de amar: "În orice om o lume îsi face încercarea, Batrânul Demiurgos se opinteste-n van; În orice minte lumea îsi pune întrebarea Din nou: de unde vine si unde merge floarea Dorintelor obscure sadite în noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorinta-i si marirea, În inima oricarui i-ascuns si traitor, Zvârlire hazardata, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearca întreaga a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roada în calea ei îngheata, Se pietrifica unul în sclav, altu-mparat, Acoperind cu noime sarmana lui viata Si aratând la soare-a mizeriei lui fata - Fata - caci întelesul i-acelasi la toti dat. În veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina, Si-n toata omenirea în veci acelasi om - În multe forme-apare a vietii cruda taina, Pe toti ea îi însala, la nime se distaina, Dorinti nemarginite plantând într-un atom. Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste, Ca-n urma-ti ramân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseste Eterna alergare... s-un gând te-ademeneste: Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi." 1874, 1 decembrie |
|
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009 |
Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 20:14
Mihai Eminescu
De ce nu-mi vii Vezi, rindunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aseaza bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ? O, vino iar în al meu brat, Să te privesc cu mult nesat, Să razim dulce capul meu, De sinul tau, de sinul tau ! Ti-aduci aminte cum pe-atunci Când ne primblam prin vai si lunci, Te ridicam de subsuori De-atitea ori, de-atitea ori ? In lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorasc scântei ... Dar, oricit ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s ! Căci tu inseninezi mereu Viata sufletului meu, Mai mindra decât orice stea, Iubita mea, iubita mea ! Tirzie toamna e acum, Se scutur frunzele pe drum, Si lanurile sunt pustii ... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ? |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 23:33
Prometeu înlănțuit
PERSOANELE (în ordinea intrării în scenă) CRATOS și BIA HEPHAISTOS PROMETEU CORUL OKEANIDELOR OKEANOS IO, fiica lui Inachos HERMES Locul tragediei este o regiune septentrională muntoasă pe malul mării. Intră Cratos și Bia 1, aducîndu-l pe Prometeu, legat; sunt însoțiți de Hephaistos, zeul șchiop și faurul nemuritorilor. CRATOS Sosit-am pe pămîntul unui meleag îndepărtat, călătoŹrind prin țara sciților, într-un pustiu lipsit de oameni2. Hephaistos, e datoria ta să împlinești poruncile rostite răspicat de tatăl tău și pe acest răufăcător să-l legi de stîn-cile cu piscuri povîrnite, în piedica de nesfărmat a lanțuŹrilor de oțel 3. El a furat văpaia focului atoatemeșter și floarea faimei tale, ca s-o dăruiască muritorilor. Pentru asemenea greșeală trebuie să ispășească înaintea zeilor. învețe să cinstească noua stăpînire a lui Zeus și înceŹteze să mai facă pe iubitorul omenirii ! 190 HEPHAISTOS Cratos și Bia, voi ați împlinit porunca lui Zeus pînă la capăt ; nimic nu vă silește să mai stați aici. Dar nu cutez să-nlănțuiesc cu forța o rudă 4 și un zeu de-această culme bîntuită de furtuni. Și totuși, trebuie să mă încumet ; e greu să nu ții seama de cuvîntul tatălui. Fecior cu gînduri îndrăznețe a drept-cumpănitoarei i Themis 5, eu te voi fereca, fără să vreau nici eu, fără să I vrei nici tu, cu noduri încîlcite de oțel, de piatra steiului acestuia, pe care n-a călcat vrun om. 191 Aici nu vei mai întîlni nici glas, nici chip de muritor, iar pielea, arsă de dogoarea focurilor soarelui, ți se va ofili. Și vei fi bucuros cînd noaptea cu veșmînt pestriț va înŹveli lumina, și tot așa cînd soarele va risipi din nou în zorii zilei promoroaca. Durerea unui rău nestins te va căzni mereu ; și încă pentru tine nu s-a-nfiripat vreun mîngîietor. Atît -ai_dobîndit. din i ocul tău de-a binefăcățorul_ome-nirii ! ~~~ ~ Zeu, de mînia zeilor neînfricat, i-ai copleșit pe oameni, dincolo de orice drept, cu cinstea datorată altora. De-aceea vei fi pedepsit să stai de veghe pe stînca dușŹmănoasă, în picioare, veșnic fără somn și fără să-ți îndoi genunchii. Vei înălța potop de plîngeri și zadarnice suspine. . Dar inima lui Zeus e neînduplecată ; o stăpînire nouă e aspră-ntotdeauna 6. CRATOS Destul ! De ce întîrzii și te tîngui în deșert ? Nu îl urăști pe zeul urgisit de zei, care a dăruit pe muŹritori cu ceea ce doar ție ți se cuvenea 7 ? HEPHAISTOS Cumplite legături sunt înrudirea și tovărășia. CRATOS La fel socot și eu. Dar cum este neîmplinirea poruncii părintești, nu ți se pare mai "cumplită decît altceva ? HEPHAISTOS Mereu ai fost lipsit de milă și plin de îndîrjire. 13 - Rugătoarele, Perșii, Șapte conpnt» CRATOS A plînge pentru el de jale nu-i slujește la nimic ; de-aceea nu te istovi zadarnic. HEPHAISTOS O, meșteșug, urît de mii de ori, al mîinii mele ! CRATOS De ce să-l urgisești ? Pentru aceste chinuri de aici, ți-o spun fără ocol, nu poartă vină arta ta. HEPHAISTOS De i-ar fi fost încalțe hărăzită altuia ! CRATOS Orice ființă a primit odinioară partea sa, afară de acela ce domnește peste zei ; nu-i liber nimeni altul decît Zeus! HEPHAISTOS Acum o știu, nu pot tăgădui. CRATOS Grăbește să-l cuprinzi în legături ; să nu te vadă zăboŹvind părintele din cer. HEPHAISTOS N-are decît să vadă frîiele din mina mea. 13 Rugătoarele, Perșii, Șapte contra Thebei 193 CRATOS încinge-i brațele, apoi cit mai vîrtos lovește cu barosul, ferecă-l de stîncă. HEPHAISTOS Această muncă tocmai se-mplinește fără greș. CRATOS Lovește și mai tare, strînge, nu-l slăbi ; el se pricepe să găsească o cărare chiar și din ceea ce e fără de ieșire. HEPHAISTOS I-am cetluit un braț, să nu-l mai poată dezlega. CRATOS Acum încătușează-l zdravăn și pe celălalt, să-nvețe isŹcusitul, că la faptă Zeus e mai grabnic decît el. HEPHAISTOS Doar el ar fi îndreptățit să înfiereze munca mea. CRATOS Acum în piept vîrtos înfige-i dintele necruțător al unei pene de oțel. HEPHAISTOS Vai, Prometeu, gem molcom pentru chinul tău ! -l94 CRATOS 13* Tu iarăși pregeți, suspinînd pentru potrivnicul lui Zeus. Ia seama, nu cumva să plîngi odată pentru tine însuți! HEPHAISTOS Vezi o priveliște de neprivit cu ochii. CRATOS Eu văd că are parte de pedeapsa cuvenită. Azvîrle împrejurul lui, sub coaste, brîul greu ! HEPHAISTOS Sunt nevoit s-o fac ; îndemnul tău e de prisos. ^L CRATOS Și totuși te voi îndemna, te voi stîrni. Mai jos acum ! Cuprinde-i gleznele în silnicul inel ! HEPHAISTOS E munca săvîrșită și fără caznă lungă.,' CRATOS Lovește tare, să-i pătrundă piedica în carne ! E aprig cel care te urmărește cum muncești. HEPHAISTOS Din gură-ți ies cuvintele aidoma cu chipul tău. rf~ 195 CRATOS Fii moale, dacă vrei, pe mine însă nu mă învinovăți, căci sunt necruțător din fire și aspru la mînie. HEPHAISTOS Să mergem, trupul său e nemișcat în legături8. (Hephaistos pleacă.) CRATOS Acuma n-ai decît să fii neînfrînat, răpește drepturile zeilor spre a le da făpturilor trăind numai o zi 9 ! Cum îți vor face chinurile mai ușoare muritorii ? Zeii ți-au spus Prevăzătorul10, un nume de minciună ; găsește deci pe altul să prevadă cum te-ai putea desprinde din aceste noduri iscusite ! (Cratos și Bia pleacă.) PROMETEU Eter dumnezeiesc, suflări de vînt cu aripi iuți, izvoare ale rîurilor, surîs fără de număr al valurilor mării, o Glie maica tuturor și Soare, tu rotund atoatevăzător, vă strig : priviți cit i s-a dat din partea zeilor să pătimească unui zeu ! 11 Vedeți jignitoarele cazne cum mă despică, cum trebuie să le îndur, de-a lungul vremii, o mie de ani. Legături de ocară a născocit pentru mine stăpînul cel tînăr al zeilor preafericiți. Vai, vai, suferințe de azi și de mîine mă fac să suspin amarnic ! Vai, cînd se va arăta pentru mine sfîrșitul durerilor ? 196 Totuși, de ce cuvintele acestea ? MMu port în minte oare dinainte, limpede, întregul viitor 12 ? Nici o durere nu mă va lovi neprevăzută. E dat să îndurăm cu inima cît mai ușoară soarta, să înŹțelegem că Ananke-i o putere neînvinsă 13. Dar nu pot nici să tac necazurile mele, nici să nu le tac. Deoarece i-am înzestrat pe muritori c-un dar de preț, port jugul suferințelor, bietul de mine. în mijlocul unei tulpini de narthex 14, golit de miez, eu am adus izvorul focului furat din cer de mine, prada mea, care s-a dovedit a fi un dascăl pentru oameni în toate artele, o înlesnire fără seamă. Aceasta-i rătăcirea pentru care plătesc nemuritorilor cu chinurile mele, legat aici în lanțuri sub eter. Vai, cine, vai cine se-apropie ? Zboară un vuiet sau, nevăzută, o boare ? însoțește un zeu sau un om sau o ființă amestecată ? Cine sosește la steiul cel de pe urmă al lumii să vadă caznele mele ? Ce vrea de la mine anume ? Priviți-l pe încătușatul, năpăstuitul zeu ! Pe dușmanul lui Zeus, cel care, din iubirea prea mare de oameni, s-a ales cu ura cetei de zei umblători la curtea lui Zeus 15 ! Vai, vai, din nou ce freamăt de păsări îmi umple din preajmă urechea ? Bătăii de sprintene aripi văzduhul îi dă răspuns cu un șuier. Mă bîntuie teama la orice apropiere. (Apar fiicele lui Okeanos 16 aduse de un car înaripat, ce poposește Ungă piscul de care se află țintuit Prometeu.) 197 CORUL OKEANIDELOR17 Strofa I Nu-ți fie teamă de nimic ; un pilc prietenos, din aripi iuți sîrguind, s-a îndreptat spre piscul acesta de piatră. Biruit-am cu greu voința părintelui nostru. Aici ne-au adus adieri de văzduh ce poartă grabnic departe. Răsunet de fier izbit a pătruns în adîncul peșterii noastre, a gonit din noi rușinea cu ochii sfielnici și într-o suflare venit-am, desculțe, zburînd în carul cu aripi. , PROMETEU Aiai, aiai, fiice-ale rodnicei Tethys, vlăstare din tatăl Okeanoș, acel ce se rostogolește cu valuri neadormite în jurul părnîntului, priviți, căutați la cătușele prin care atîrn țintuit de steiul din vîrful acestei rîpe stîncoase ; o veghe de nepizmuit ! ............................ |
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Decembrie 2009, ora 00:09
 Mda ... Mihai Eminescu ....  Ia te dă cu ... -ncoace Ca să caut ce îmi place Pleacă-mi-te-n jos aici Rochia ta s-o ridic, Rochie, cămașă, poală, Ca la .... să-mi rămâi goală. Ah, drăguță, ce curată, Nici un păr pe pielea toată; Ca și cașul alb sunt *** Să-i simți mari *** te-aduni *. Dar icon vedem mai jos Ce zvâcnește-așa frumos Și se zbate-n degete Și nu vrea să pregete. Ah, l-am prins de căpușor, E vârtos și stă-n picior, Sunt și buze ca să-l țină Cum îmi ard ele în mâini, Ard, zvâcnesc, voi să le rupă, Ori drăguță să le-*astup. Dă-mi gurița să m-adap Și să-ți pun poalelel-n cap; Ia te-ntoarce, te crăcană Și te-nfige ici, puicană. ___________________ (Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV, ediție critică de Dimitrie Vatamaniuc și Petru Creția, Ed. Academiei, Buc, 1993, p. 1014 - 1015) 2. ["Cum mă trece..."] (1871 - 1872) Cum mă trece cald și frig Când mă ții de bumburig. Tu dă-ncoace mascarara Să mi-o joace bumbarara. Cum mă trece-nfiorează Când mă ții de bumbarază, De tășulca care-ți ... Tot vânatul care fuge Și din ... și din .... Când dai ... înapoi. ___________________ (Idem, ed.cit., p. 1017) Etichete: poezii extraordinare
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
Fosta membra 9am.ro 11272 mesaje Membru din: 21/11/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Decembrie 2009, ora 02:38
Iara noi? noi, epigonii?... Simtiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi batrane, urate, Masti razande, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbra, patria noastra: o fraza; In noi totul e spoiala, totu-i lustru fara baza; Voi credeati in scrisul vostru, noi nu credem in nimic! Si de-aceea spusa voastra era santa si frumoasa, Caci de minti era gandita, caci din inima era scoasa, Inimi mari, tinere inca, desi voi sunteti batrani. S-a intors masina lumii, cu voi viitorul trece; Noi santem iarasi trecutul, fara inimi, trist si rece; Noi in noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strain! Voi, pierduti in ganduri sante, convorbeati cu idealuri; Noi carpim cerul cu stele, noi manjim marea cu valuri, Caci al nostru-i sur si rece - marea noastra-i de inghet. Voi urmati cu rapejune cugetarile regine, Cand, plutind pe aripi sante, printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeti. Cu-a ei candela de aur palida intelepciune, Cu zambirea ei regala, ca o stea ce nu apune, Lumina a vietii voastre drum de roze semanat. Sufletul vostru: un inger, inima voastra: o lira, Ce la vantul cald ce-o misca, cantari molcome respira; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza, Ce tablourile minte, ce simtirea simuleaza, Privim reci la lumea asta - va numim vizionari. O conventie e totul; ce-i azi drept, mane-i minciuna; Ati luptat lupta desarta, ati vanat tinta nebuna, Ati visat zile de aur pe-asta lume de amar. "Moartea succede vietii, viata succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alta soarte; Oamenii din toate cele fac icoane si simbol; Numesc sant, frumos si bine ce nimic nu insemneaza, Impartesc a lor gandire pe sisteme numeroase Si pun haine de imagini pe cadavrul trist si gol. Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente; carte trista si-ncalcita, Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? Inger palid cu priviri curate, Voluptos jos de icoane si cu glasuri tremurate, Strai de purpura si aur peste tarana cea grea. Ramaneti dara cu bine, sante firi vizionare, Ce faceati valul sa cante, ce puneati steaua sa zboare, Ce creati o alta lume pe-asta lume de noroi; Noi reducem tot la pravul azi in noi, mani in ruina, Prosti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, lumina - Toate-s praf... Lumea-i cum este... si ca dansa suntem noi. Autor: Mihai Eminescu
toti avem dreptate,toti aveti dreptate,toti stim adevarul,toti stiti adevarul,fiecare are dreptate,fiecare cunoaste adevarul,FIECARE ARE DREPTATEA SI ADEVARUL SAU- TRAIASCA DREPTATEA si ADEVARUL !!! Nu scuipa niciodata in oglinda!!! Intotdeauna poti face mai mult decat ai facut pana acum,niciodata nu e prea tarziu !!! Tot mai multi oameni ne vor binele,d'aia ne merge rau !!! "Orice adevar trece prin 3 faze:mai intai este ridiculizat, apoi trezeste o opozitie violenta,si in sfarsit este acceptat ca fiind evident de la sine"-Avicena. Daca nu stiu ca nu stiu, atunci mi se pare ca stiu. ANUNT UMANITAR :Rog Prostii si Cretinii,sa stea departe de mine !!!
Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul fara sa tii cont de minte si nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul omului. (Zamolxe)
http://www.youtube.com/watch?v=tNu44XzTnLY
Sunt doua feluri de a-ti trai viata... Unul - de a crede ca nu exista miracole. Altul - de a crede ca totul este un miracol.
Albert Einstein
DACA N-AM AVEA DEFECTE,NU NE-AR FACE PLACERE SA LE VEDEM PE ALE CELORLALTI,TOTI SUNTEM DEFECTI DESI NOI NE VEDEM NUMAI CALITATILE
....Barbatii conduc lumea. Femeile ii conduc pe barbati.....Caracterul fara inteligenta poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic. (CICERO )...Un om singur nu are nici o putere,puterea i-o dau cei care-l sustin...Vorba multa,saracia omului...Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost ...Un snob este un om care a fost educat mai mult decat ii permitea inteligenta.....Este bine sa lasi bautura....insa rau este sa uiti unde ai lasat-o.....
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 2 Decembrie 2009, ora 12:53
.........
CORUL Antistrofa I Te privim, Prometeu, dar, înfricată, se lasă o ceață peste ochii noștri umpluți de lacrimi, văzînd că trupul tău se usucă pe steiul acesta în legături de oțel și ocară. Sunt tineri stăpînii cîrmuitori din Olimp. 198 Zeus, în numele legilor noi poruncite, domnește cum vrea și-acum nimicește uriașii puternici de odinioară 18. PROMETEU De ce nu m-a prăbușit sub pămînt, sub lăcașul lui Hades cel primitor de morți, în Târtaros 19, nemărginitul, de ce nu m-a înlănțuit acolo în legături ce nu pot fi spulberate, ca nimeni să nu mă batjocorească, nici zeu, nici altă făpŹtură ? în schimb, eu acum atîrn, legănat de văzduhuri, și suŹfăr, spre bucuria dușmanilor mei. CORUL Strofa II Cine-ar avea dintre zei o inimă-atît de cruntă, încît să-și rîdă de tine ? Pe cine nu l-ar stîrni durerile tale, în afară de Zeus ? El, pururi în focul mîniei, plămădindu-și un suflet de nezdruncinat, vrea să strunească neamul celor născuți din Uranos. Așa va urma pînă cînd inima lui nu va fi sătulă sau pînă cînd o mai strașnică mînă nu îi va smulge tronul greu de luat. PROMETEU Băgați de seamă, va veni o zi cînd el va avea nevoie de mine, de oropsitul strîns în cătușe cumplite, el domnul preafericiților, dacă ține să afle ce răsturnare a sorții îl va lipsi de sceptrul și de cinstirile sale ! 199 r Mă jur că nici vraja rostirilor lui cu limbă mieroasă nu va avea puterea să mă înduplece, nici teama de ameŹnințări nu mă va face să dau pe față taina, ci numai atunci cînd el va fi dezlegat aceste cătușe sălbatice și va voi să plătească, pentru durerile mele, despăgubire 20 ! CORUL Antistrofa II Ești îndrăzneț și nu te-ncovoaie deloc loviturile sorții, amare ; prea slobod grăiește gura ta. Pe noi, dintr-o dată, o spaimă, pătrunsă în inimi adînc, ne-nfioară. Pentru destinul tău ne cuprinde teama. Cînd vei putea zări odată locul în care să-și afle liman suferințele tale ? O inimă poartă fiul lui Cronos, ce nu poate fi atinsă ; de nestrămutat este gîndul său. PROMETEU Eu știu că-i aspru, că dreptul pururi e la cheremul său. Dar cred că sufletul lui se va înmuia, cînd va fi zguŹduit precum aminteam. Atunci, potolindu-și mînia de nedomolit, spre a-ncheia legătură cu mine și prietenie, nerăbdător va zori să vină la mine, nerăbdătorul. CORIFEUL Dezvăluie-ne totul și răspunde-ne cu vorbă limpede : ce vină îți aduce Zeus, încît te-a prins să te jignească atîta de amarnic, atît de fără cinste ? Invață-ne, dacă nu-ți vine greu să cuvîntezi. 200 PROMETEU Mă doare și dacă vorbesc despre acestea, dar și dacă ( păstrez tăcere, tot mă doare. ' 7 Din toate părțile aceeași suferință 21 ! Cînd s-a iscat în sufletele zeilor mînia și între ei s-a strecurat gîlceava, unii voiau să-l izgonească de pe tron pe Cronos, ca să domnească de atunci încolo Zeus, iar alții, dimpotrivă, stăruiau ca niciodată peste zei să nu ajungă rege Zeus 22. într-asta eu le-am dat cele mai potrivite sfaturi și-am căutat să îi înduplec pe Titani, pe fiii lui Uranos și ai Gliei; nu am izbutit. Nesocotind mijloacele-ascuțite ale minții mele, ei au crezut, în strășnicia lor trufașă, că ar putea, nestingheriți, să-nvmgă numai cu puterea 23. Dar nu numai o dată maică-mea, Themis ori Gaia, o singură înfățișare sub atîtea nume, mi-a prevestit cum va să fie viitorul 24 : acela care se va dovedi mai tare, nu prin asprime și putere, ci prin viclenie, acela va învinge. Le-am deslușit aceasta cu vorbe apăsate, dar n-am fost vrednic pentru ei măcar de o privire. Deci, în asemenea împrejurări, mi s-a părut că este cel mai bine s-o am de partea mea pe mama și să mă rîn-duiesc de bunăvoie lîngă Zeus, fiind primit de bunăvoie. Urmare sfaturilor mele, acuma zac în Târtaros, în asŹcunzișul negru și adînc, bătrînul Cronos și împreună-lup-tătorii săi. Asemenea foloase-a dobîndit din partea mea stăpînul zeilor și, drept răsplată, el îmi dă aceste grele chinuri. - Desigur, fiecare tiranie suferă de boala neîncrederii-n prieteni ! Și pentru că m-ați întrebat ce vină port, încît mi se aduce astfel de jignire, am să vă spun deschis. îndată ce s-a așezat pe tronul părintesc, a împărțit deŹgrabă drepturile felurite fiecărui zeu, a rînduit măririle domniei. La muritorii însă, cei copleșiți de cazne, nici măcar nu' s-a gîndit. 201 V Ba, dimpotrivă, urmărea să le stîrpească neamul și să s&dească o sămînță nouă. j Eu singur m-am împotrivit acestor pregătiri. Doar eu am îndrăznit ; i-am ocrotit pe muritori, să nu se prăbușească, sfărîmați, în Hades. De-aceea sunt acum încovoiat sub astfel de dureri, cumŹplite să le pătimești și jalnice să le privești. Deoarece am dăruit prea multă milă omenirii, am fost lipsit de mila cuvenită și pedepsit fără cruțare, priveliște ce scade gloria lui Zeus 25. CORIFEUL Ar trebui să aibă pieptul de piatră sau de fier cel care nu s-ar întrista cu tine laolaltă pentru chinurile tale, Pro-meteu. Desigur, nu mi-aș fi dorit să văd aceasta, acum însă, privind, mi se topește inima îndurerată. PROMETEU într-adevăr, eu sunt o jalnică priveliște pentru prieteni. CORIFEUL N-ai mers cumva cu faptele și mai departe ? PROMETEU I-am dezlegat pe muritori de grija morții. ■ CORIFEUL / Găsind ce fel de leac pentru această boală ? 202 PROMETEU Făcînd din ei sălașul oarbelor speranțe 26. CORIFEUL I-ai întărit pe oameni cu o mare binefacere. PROMETEU Ba mai mult am făcut, le-am dăruit și focul CORIFEUL Cum, focul strălucind de flăcări se află în puterea celor trăitori numai o zi ? PROMETEU Iar de la el vor învăța nenumărate meșteșuguri. CORIFEUL Acestea ți-s greșelile, de-aceea te învinuiește Zeus. PROMETEU Mă face de ocară și chinurile mele nu le contenește. CORIFEUL Dar n-a fost hotărît un capăt caznei tale ? PROMETEU Un singur capăt : bunul plac al său. 203 CORIFEUL Bunul său plac, dar cum ? Ai vreo nădejde ? Nu vezi c-ai săvîrșit greșeală ? Cum ai greșit ? Să ți-o rostesc mi-e greu și s-o auzi te doare. Mai bine s-o lăsăm și caută o dezlegare caznei tale. r; PROMETEU E lesne să dea sfaturi acel ce nu își trage piciorul prin năpastă, să îl îndemne pe nenorocit la-nțelepciune. Dar eu știusem toate întîmplările mai dinainte. De bunăvoie am greșit, de bunăvoie, aceasta n-o tăgăŹduiesc 27. Ca să-i ajut pe muritori, m-am încărcat eu însumi de durere. Și totuși nu credeam atunci că mă vor mistui asemeni suferințe pe stîncoase creste, că soarta mea va fi să stau pe-un vîrf pustiu și singuratic. Nu mai jeliți asupra chinurilor mele de acum, ci co-borîți piciorul vostru pe pămînt și ascultați nenorocirile ce stau să vină, ca să cunoașteți totul pînă la sfîrșit. Urmați, urmați-mi rugămintea, laolaltă-pătimiți cu cel care acum e ros de chinuri ! Năpasta nu alege, ci rătăcește cînd la unul cînd la al-I tul și1 lovește. CORIFEUL Tu ții să stîrnești, Prometeu, ființe ce-s gata să te asculte. Cu mersul ușor părăsim acest car avîntat și eterul, a zburătoarelor sfîntă cărare ; coborîm pe pămîntul cu asŹcuțișuri de piatră, voind să aflăm durerile tale pînă la capăt. (Okeanidele coboară din car. Intră Okeanos 28, în carul său, tras de un animal fantastic, poate un armăsar înŹaripat.) 204 OKEANOS Am ajuns la țintă pe drumul lung ce m-a purtat, ProŹmeteu, la tine. Această făptură cu aripi zorite se supune fără zăŹbală, voinței mele. Năpastele tale, să știi, mă fac și pe mine să sufăr. Rudenia, cred, mă silește să-ți fiu atît de aproape ; și încă, dacă rudenia n-ar cîntări nimic, nu-i nimeni să aibă, mai mult decît tine, parte în sufletul meu 29. Dar vei recunoaște îndată că spun adevărul, că nu mă pricep la cuvinte lingușitoare. Arată-mi, cum aș putea să-ți fiu de folos. Să nu poți grăi cîndva că ai un prieten mai sigur decît pe Okeanos. PROMETEU Ce se petrece ? vii și tu să fii la cazna mea de față ? Cum de ai cutezat să te desparți de curgerea de ape care-ți poartă numele, de peșterile tale cu acoperiș de stîncă, boltite de la sine, ca să călătorești în țara de obîrșie a fierului 30 ? Sosit-ai oare să privești la cele hărăzite mie, să te mîh-nești cu mine împreună pentru răul meu ? ............ |
|
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009 |
Postat pe: 3 Decembrie 2009, ora 18:42
DOINA
(varianta necenzurata) De la Nistru pân la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Si strainul te tot paste, De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos la vale Si-au facut dusmanii cale; Din Satmar pâna n Sacele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român saracul, Indarat tot da ca racul, Nici îi merge, nici se ndeamna, Nici îi este toamna toamna, Nici e vara vara lui Si-i strain în tara lui. Dela Turnu n Dorohoiu Curg dusmanii în puhoiu Si s-aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate. Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbraca tara sânul, Codrul frate cu Românul - De secure se tot pleaca Si isvoarele îi seaca Sarac în tara saraca! Cine-au îndragit strainii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia. Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las Arhimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor In sama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua ntreaga, noaptea ntreaga, Doar s-a ndura Dumnezeu Ca sa-ti mântui neamul tau! Tu te nalta din mormânt Sa te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odata, Ai s-aduni Moldova toata, De-i suna de doua ori Iti vin codri n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara în hotara, Indragi-i-ar ciorile Si spânzuratorile! Cine ne-au dus Jidanii Nu mai vaza zi cu anii Ci sa-i scoata ochii corbii Sa ramâe n drum cu orbii Cine ne-au adus pe Greci Nar mai putrezi în veci Cine ne-au adus Muscalii Prapadi-l-ar focul jalei Sa-l arza sa-l dogoreasca Neamul sa i-l prapadeasca Cine tine cu strainii Mânca-i-ar inima cânii Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia !
Ioan 8 ,32. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
|
|
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009 |
Postat pe: 3 Decembrie 2009, ora 18:42
Icoane vechi si icoane noua
(fragment) Ce cauta aceste elemente nesanatoase în viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni care pe calea statului voiesc sa câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste papusi care doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumulând câte trei, patru însarcinari publice dintre care n-ar putea sa împlineasca nici pe una în deplina constiinta? Ce cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba româneasca, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învatator de clase primare din tarile vecine si care cu toate acestea pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cauta? Vom spune noi ce cauta. Legile noastre sunt straine; ele sunt facute pentru un stadiu de evolutiune sociala care în Franta a fost, la noi n-a fost înca. Am facut strane în biserica nationalitatii noastre neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care sa constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghiosii si haimanalele, oamenii a caror munca si inteligenta nu plateste un ban rosu, stârpiturile, plebea intelectuala si morala. Arionii de tot soiul, oamenii care risca tot pentru ca n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând si mai înjosit în orasele poporului românesc, caci, din nefericire, poporul nostru sta pe muchia ce desparte trei civilizatii deosebite: cea slava, cea occidentala si cea asiatica si toate lepadaturile Orientului si Occidentului, grecesti, jidovesti, bulgaresti, se gramadesc în orasele noastre, iar copiii acestor lepadaturi sunt liberalii nostri. Si, când lovesti în ei, zic ca lovesti în tot ce-i românesc si ca esti rau român. ( )Domnia lor vor sa faca pe boierii. 34500 de franci pe luna nu-i linistesc si nu-i fac sa se puie pe munca pentru a deveni folositori natiei de pe spinarea careia traiesc. Sunt nascuti pentru lucruri mai înalte, pentru deputatii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstitii lor parinti, care vindeau braga si rahat cu apa rece sau umblau cu patrafirul si sfistocul din casa-n casa, nici nu visasera si nici n-aveau dreptul sa viseze, caci nu dadusera nastere unor feti-frumosi cu stele-n frunte, ci unor baieti grosi la ceafa si târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând. Intr-adevar, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: Ia stati, oameni buni! Voi platiti profesori care nici va învata copiii, nici carte stiu; platiti judecatori nedrepti si administratori care va fura, caci nici unuia dintr-însii nu-i ajunge leafa. Si acestia va ametesc cu vorbe si va îmbata cu apa rece. Apoi ei toti poruncesc, si nimeni n-asculta. Nefiind stapân care sa-i tie în frâu, ei îsi fac mendrele si va saracesc, creându-si locuri si locusoare, deputatii, primarii, comisii si multe altele pe care voi le platiti pesin, pe când ei nu va dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contra va mai si dezbraca, dupa ce voi i-ati întolit. N-ar fi mai bine ca sa stapâneasca cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel putin oameni care, prin mintea lor bine asezata, va platesc ce voi cheltuiti cu dânsii? De aceea alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n- au nimic si vor sa traiasca ca oamenii cei mai bogati, nu stiu nimic si vreau sa va învete copiii, si n-au destula minte pentru a se economisi pe sine si voiesc [sa] va economiseasca pe voi toti.
Ioan 8 ,32. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
|
|
|
|
|
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi |
Postat pe: 3 Decembrie 2009, ora 19:35
Myc se face ca doarme.Stimabile te-am rugat ceva ...pe la prima pagina
 |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 01:37
De la: crio, la data 2009-12-03 19:35:32Myc se face ca doarme.Stimabile te-am rugat ceva ...pe la prima pagina Răscolit prima pagină....stop. Nu-i nimic scris de către tine...stop. Aștept precizări...stop. |
|
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 08:39
Discutasem mai de mult despre cum a murit Eminescu si in ce conditii.Eu stiu doar varianta oficiala,din Maiorescu,Eliade,Busulenga,cartile de scoala
 As dori mai multe detalii,mi-ai spus ca ar fi fost vorba de un asasinat .Citindu-i si jurnalistica inclin sa-ti dau dreptate dar nu am gasit pe nicaieri altceva scris despre moartea lui 
|
|
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009 |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 11:30
De la: crio, la data 2009-12-04 08:39:35Discutasem mai de mult despre cum a murit Eminescu si in ce conditii.Eu stiu doar varianta oficiala,din Maiorescu,Eliade,Busulenga,cartile de scoala Uite aici o varianta : douaceaie.wordpress.com/locurile-cele-mai-sinistre-de-pe-terra/a...
Ioan 8 ,32. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 13:11
am postat textul de pe link-ul lui Tutenes însoțit de un scurt com. văd că nu se regăsește pe topic, ok nu-i nimic, Crio, citește pe acel link, în prop. de 60% ete o sinteză bună dpmdv. eu am profundat cele ce sunt enunțate acolo cu foarte mulți ani în urmă.
|
|
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 16:15
mul;tumesc
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 18:30
De la: crio, la data 2009-12-04 16:15:25mul;tumesc Crio, îți mai recomand lucrarea: EMINESCU INTERZIS (GÂNDIREA POLITICĂ) Editura Tibo 2008 București. Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României CRIȘAN, RADU MIHAI Eminescu interzis : gândirea politica / Radu Mihai Crișan. - București : Criterion Publishing, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-8982-12-3 |
|
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 20:57
despre asasinarea lui Eminescu am citit de pe link dar nu pot sa spun ca sint destule informatii.totul e foarte comprimat si nu-mi explic multe.Dar asta ptr ca nici opera completa a lui Eminescu nu am citit-o in intregime.stau si ma intreb daca poeziile de dragoste au fost intradevar scrise de el?!
|
|
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 21:03
jMyc,judecind dupa ceea ce a scris,ca adineaori am citit citeva rinduri din poeziile porno,inclin totusi sa cred ca zvonurile despre schizofrenia lui au un simbure de adevar.
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 21:06
De la: crio, la data 2009-12-04 21:03:32jMyc,judecind dupa ceea ce a scris,ca adineaori am citit citeva rinduri din poeziile porno,inclin totusi sa cred ca zvonurile despre schizofrenia lui au un simbure de adevar. nici pomeneală !...clișeu indus, manipulare mediatică se practica și-n acele vremuri Crio, dar pe alte paliere și cu altfel de valențe. |
|
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 21:19
Myc dar e o discrepanta foarte mare in ceea ce a scris ..uita-te la poezii fa o comparatie ..se vede clar dualitatea personalitatii lui cit si tulburarile de comportament.Eu cind eram in liceu si-l studiam inca nu ajunsesem la biografie dar ajungind sa comentez Luceafarul am spus la un moment dat ca este marcat de sentimentul inadaptabilitatii..si glumeam cu profesorul meu:omul asta nu a fost normal.Apoi mi-a pus in brate biografiile ,apoi i-am studiat viata,scrierile si sfirsitul.Si am gasit pe parcurs ceva ce corespundea cu simptomatologia schizoefrenia asta dincolo de ceea ce s-a conspirat.
Am gasit pe google cartile care mi le-ai recomandat |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 4 Decembrie 2009, ora 21:30
De la: crio, la data 2009-12-04 21:19:16Myc dar e o discrepanta foarte mare in ceea ce a scris ..uita-te la poezii fa o comparatie ..se vede clar dualitatea personalitatii lui cit si tulburarile de comportament.Eu cind eram in liceu si-l studiam inca nu ajunsesem la biografie dar ajungind sa comentez Luceafarul am spus la un moment dat ca este marcat de sentimentul inadaptabilitatii..si glumeam cu profesorul meu:omul asta nu a fost normal.Apoi mi-a pus in brate biografiile ,apoi i-am studiat viata,scrierile si sfirsitul.Si am gasit pe parcurs ceva ce corespundea cu simptomatologia schizoefrenia asta dincolo de ceea ce s-a conspirat. citește-i publicistica, apoi mai vorbim. crezi că sunt ale lui?.. dă-mi link să verific, să nu existe ceva diferențe. |
|
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi |
Postat pe: 5 Decembrie 2009, ora 08:45
nu stiu de link.Dar da-i cautare pe google chiar cu titlul:eminescu interzis editura tibo2008.
si gasesti si de Radu Crisan. |
|
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009 |
Postat pe: 5 Decembrie 2009, ora 22:48
Atat de frageda
Atat de frageda te-asameni Cu floarea alba de cires Si ca un inger dintre oameni In calea vietii mele iesi! Abia atingi covorul moale Matasa suna sub picior Si de la crestet pana-n poale Plutesti ca visul de usor. Din incretirea lungii rochii Rasai ca marmura in loc Se-atarna sufletu-mi de ochii Cei plini de patimi si noroc. O, vis ferice de iubire! Mireasa blanda din povesti! Nu mai zambi, a ta zambire, Mi-arata cat de dulce esti! Cum poti cu-a farmecului noapte Sa-ntuneci ochii mei pe veci Cu-a gurii tale calde soapte Cu-mbratisari de brate reci. De-odata trece-o cugetare Un val pe ochii tai fierbinti E-ntunecoasa renuntare E umbra dulcilor dorinti... Te duci si-am inteles prea bine Sa nu ma tin de pasul tau Pierduta vesnic pentru mine Mireasa sufletului meu! Ca te-am privit e a mea vina Si vesnic n-o sa mi-o mai iert. Spasi-voi visul de lumina Tinzandu-mi dreapta in desert Si-o sa-mi rasai ca o icoana A pururi verginei Marii Pe fruntea ta, purtand coroana Unde te duci? Cand o sa vii? |
|
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 6 Decembrie 2009, ora 06:17
imi permiteti o umila remarca...parca Mihail Eminescu, dupa cum tin eu minte.
Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
|
|
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009 |
Postat pe: 6 Decembrie 2009, ora 08:22
De la: nastasemihail, la data 2009-12-06 06:17:01imi permiteti o umila remarca...parca Mihail Eminescu, dupa cum tin eu minte. Mihail Eminovici
Ioan 8 ,32. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
|
|
marian_bd_rotaru 1883 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Barlad |
Postat pe: 7 Decembrie 2009, ora 10:42
Mihai Eminescu a fost un initiat care a depasit cadrul cultural in care s - a nascut . " Eminescu si India " , autor Amita Bhose .
|
|
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009 |
Postat pe: 7 Decembrie 2009, ora 18:02
De la: marian_bd_rotaru, la data 2009-12-07 10:42:30Mihai Eminescu a fost un initiat care a depasit cadrul cultural in care s - a nascut . " Eminescu si India " , autor Amita Bhose . fac unii mari eforturi ca sa-si proclame superioritatea "spiritualitatii" lor !
Ioan 8 ,32. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 8 Decembrie 2009, ora 10:58
Inscripție pe amfora LUI
Păsiți incet cu grijă tăcută, feții mei, Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei, Cel mai chemat s-aline, din toți, și cel mai teafăr Și-a inmuiat condeiul de-a dreptul in luceafăr. T. Arghezi. |
|
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009 |
Postat pe: 8 Decembrie 2009, ora 12:50
TREBUIAU SA POARTE UN NUME
Eminescu n-a existat. A existat numai o tara frumoasa La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barba nepieptanata de crai Si niste ape ca niste copaci curgatori In care luna isi avea cuibar rotit. Si, mai ales, au existat niste oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani si plugari, Carora le placea sa spuna, Seara, in jurul focului poezii Ź- "Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea III". Dar fiindca auzeau mereu Latrand la stana lor cainii, Plecau sa se bata cu tatarii Si cu avarii si cu hunii si cu lesii Si cu turcii. In timpul care le ramanea liber Intre doua primejdii, Acesti oameni faceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor induiosate, De curgeau doinele la vale Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei Si ai Tarii Barsei si ai Tarii Vrancei Si ai altor tari romanesti. Au mai existat si niste codri adanci Si un tanar care vorbea cu ei, Intrebandu-i ce se tot leagana fara vant? Acest tanar cu ochi mari, Cat istoria noastra, Trecea batut de ganduri Din cartea cirilica in cartea vietii, Tot numarand plopii luminii, ai dreptatii, ai iubirii, Care ii ieseau mereu fara sot. Au mai existat si niste tei, Si cei doi indragostiti Care stiau sa le troieneasca toata floarea Intr-un sarut. Si niste pasari ori niste nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi si miscatoare sesuri. Si pentru ca toate acestea Trebuiau sa poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu. Autor: Marin Sorescu |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 8 Decembrie 2009, ora 21:06
De la: 9am064173, la data 2009-12-08 12:50:03TREBUIAU SA POARTE UN NUME super !.. 
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 8 Decembrie 2009, ora 21:14
De la: marian_bd_rotaru, la data 2009-12-07 10:42:30Mihai Eminescu a fost un initiat care a depasit cadrul cultural in care s - a nascut . " Eminescu si India " , autor Amita Bhose . Kritishe Grammatik der Sanskrita-Sprache in kurzerer Fassung de Franz Bopp . Glossarium comparativum linguae sanscritae. B. C. Universitara "M. Eminescu" din Iasi , sub cota:-357 I-30(I-III)- |
|
|
|