Info

Mihai eminescu

Toate forumurile General

Horoscop 29 noiembrie 2025

Francezii dedicÄ un festival culturii romĂ˘ne

Curs valutar, 29 noiembrie 2025.

Topicul anterior | Topicul urmator

Pagini: << 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 >> Sari la pagina:

Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:43 Veneţia S-a stins viaţa falnicei Veneţii, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind pereţii. Okeanos se plânge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereţii, Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii, Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopţii bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rosteşte lin în clipe cadenţate: "Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"

Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:44 Prin nopti tăcute Prin nopti tacute, Prin lunce mute, Prin vantul iute, Aud un glas; Din nor ce trece, Din luna rece, Din visuri sece, Vad un obraz. Lumea senina, Luna cea plina, Si marea lina Icoana-i sunt; Ochiu-mi o cata In lumea lata. Cu mintea beata Eu plang si cânt.
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:45 Se bate miezul nopţii... Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă, Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte; Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:46 Peste vârfuri Peste vârfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vre odată?

Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:47 Speranţa Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! Tristeţe, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sânu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munţi rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vânt Din noaptea pădurii de iese: Aşa şi speranţa - c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină pălindă - Animă-nc-o dată tremândul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Şi unde o vede s-avântă. La cel ce în carcere plânge amar Şi blestemă cerul şi soartea. La neagra-i durere îi pune hotar, Făcând să-i apară în negru talar A lumii par?nimfă - moartea. Şi maicii ce strânge pruncuţu-i la sân, Privirea de lacrime plină, Văzând cum geniile morţii se-nclin Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin, Speranţa durerea i-alină. Căci vede surâsu-i de graţie plin Şi uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sânu-i de crin Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin, La pieptu-i îl strânge mai tare. Aşa marinarii, pe mare umblând, Izbiţi de talazuri, furtune, Izbiţi de orcanul gheţos şi urlând, Speranţa îi face de uită de vânt, Şi speră la timpuri mai bune. Aşa virtuoşii murind nu desper, Speranţa-a lor frunte-nsenină, Speranţa cea dulce de plată în cer, Şi face de uită de-a morţii dureri, Pleoapele-n pace le-nchină. Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! Tristeţe, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sânu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. 1866 11/23 septembrie
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:49 Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:49 La Bucovina N-oi uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, Văile în flori, Râuri resăltânde printre stânce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste câmpii-n zori. Ale sorţii mele plângeri şi surâse, Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise Tainic şi uşor, Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte Îmi şoptesc de dor. Numai lângă sânu-ţi geniile rele, Care îmi descântă firul vieţii mele, Parcă dormita; Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume, Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume Şi de steaua mea. Când pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas alene Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare, Cânt din Valhala. Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, şi nu tace, Tremură uşor, În fantazii mândre ea îşi face cale, Peste munţi cu codri, peste deal şi vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline, Inima mi-i grea; Astfel totdeauna, când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!

Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:50 Misterele nopţii Când din stele auroase Noaptea vine-ncetişor, Cu-a ei umbre suspinânde, Cu-a ei silfe şopotinde Cu-a ei vise de amor; Câte inimi în plăcere Îi resaltă uşurel! Dar pe câte dureroase Cântu-i mistic le apasă, Cântu-i blând, încetinel. Două umbre, albicioase Ca şi fulgii de ninsori, Razele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cântă-n plângeri, Plâng în noapte dureros, Şi se sting ca două stele, Care-n nuntă, uşurele, Se cunun căzânde jos. Într-un cuib de turturele Ca şi fluturii de-uşor Saltă Eros nebuneşte, Îl desmiardă, l-încălzeşte Cu un vis de tainic dor; Iar în norul de profume Două suflete de flori Le desparte-al nopţii mire Cu fantastica-i şoptire, Le resfiră, până mor. Când pe stele aurie Noaptea doarme uşurel, Câte inime râzânde, Dar pe câte suspinânde Le delasă-ncetinel! Dar aşa ne e destinul, Vitreg prea adeseori, Unui lumea i-acordează, Iar pe altul îl botează Cu-a lui rouă de plânsori

Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 20:59 Junii corupţi La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară, Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc. Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minţii voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minţii voastre ucisă de orgie, Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie, Şi seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată De braţele slăbite, puterea leşinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă, O, oameni morţi de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii neruşinate Ce chiuie-n orgii? Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o, Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o, Şi arşi pân-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară, Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară, Cum cădeţi în genunchi! Sculaţi-vă!... căci anii trecutului se-nşiră, În şiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculaţi-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat. Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte, Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte A ţopăi în joc! Aci vă duceţi valuri în mii batalioane, Cum în păduri aprinse, mânat în uragane, Diluviul de foc. Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, Şi frunţile cărunte le nalţă de departe Un Cezar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie Şi sceptrele de fier; În două părţi infernul portalele-şi deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repeţită, Vă zguduie arama urechea amorţită Şi simţul leşinat; Virtutea despletită şi patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scânteie În sufletu-ngheţat. Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată În inima junimii de viaţa-i dezbrăcată Un stârv spre-a-l sfâşia; Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmeţită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită Un trăsnet ar purta. Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte Misteriul cel sunt; Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngână un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt.
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:06 Edgar Allan Poe CORBUL Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător, Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor. ,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător. Doar atît, un trecător." O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată, Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor, Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore – Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore – Nume-n lume trecător. În perdele învinse roşul veşted de mătase Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor; Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă: ,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor – Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor – Nu-i decît un trecător." Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l ,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor; Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială, Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător; Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător, Beznă, nici un trecător. Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme, Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor; Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită, Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!” Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!'' Doar ecoul trecător. Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie, Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor. ,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate... Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor. Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!'' Vînt şi nici un trecător. Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă, a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor. N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune, Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor, Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor, Sus, pe bust, se-opri din zbor. Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese, Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător. Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală, Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor! Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore!'' Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător; Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor – Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor- Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''. Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie, Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor. Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană, Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor – Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''. Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă, M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor. L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor – Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor, Doar cuvîntul: «Nevermore»''. Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă, Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor; Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise, Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor – Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor – Vorba Never – Nevermore. Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică, Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător, Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor – Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor, Ea, pierduta mea Lenore. Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare, Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor; ,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' – Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore. Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !'' Spuse Corbul : ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor, În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină, Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor, Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător, Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare, Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore – Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul, Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor! Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă! Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor! Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una, Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor, Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează, Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor; Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor. Niciodată – Nevermore.
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:09 Myc,eu vreau sa stiu de ce a murit Eminescu
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:11 De la: crio, la data 2009-11-30 22:09:06Myc,eu vreau sa stiu de ce a murit Eminescu De prea multa curiozitate. A vrut sa stie cine va iesi la alegeri. Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:13 De la: nastasemihail, la data 2009-11-30 22:11:14 De la: crio, la data 2009-11-30 22:09:06Myc,eu vreau sa stiu de ce a murit Eminescu De prea multa curiozitate. A vrut sa stie cine va iesi la alegeri. vai....cred ca eu mor foarte repede
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:13 fara sa am legatura cu alegerile
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:17 De la: crio, la data 2009-11-30 22:13:12 De la: nastasemihail, la data 2009-11-30 22:11:14 De la: crio, la data 2009-11-30 22:09:06Myc,eu vreau sa stiu de ce a murit Eminescu De prea multa curiozitate. A vrut sa stie cine va iesi la alegeri. vai....cred ca eu mor foarte repede Eu cind am fost f curios, s-a tras cu pusca in mine.... Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:20 si mai traiesti???ca vad ca doar noaptea bantui pe aici
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:24 De la: crio, la data 2009-11-30 22:20:36si mai traiesti???ca vad ca doar noaptea bantui pe aici Unde vezi tu noapte, ca eu am lumina in fata. Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
Fosta membra 9am.ro 6522 mesaje Membru din: 23/09/2009 Oras: Iasi	Postat pe: 30 Noiembrie 2009, ora 22:27 Lumina???? de pe ce planeta???? ca la noi pe pamint e noapteeee!!! e doar lumina de la luna si de la bec
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 10:27 Rugaciune de Mihai Eminescu Nadejde si-ntarire si zid de mantuire pe tine castigandu-te, ingenunchem rugandu-te: de chinuri ce ne bantuie, Marie, tu ne mantuie! O, Sfanta Marie! Tu, maica durerilor, regina tariilor, taria soliilor, izvoru-ndurarilor luceafar al marilor, indura-te, pleaca-te, nadejdea corabiei, invingerea sabiei, limanul sarmanilor si soarele anilor, balsamul ranitilor, norocul iubitilor, o, da-ne tarie, Sfanta Marie! Iisuse Hristoase, de oameni iubitorule, Mantuitorule, izvor mantuirilor, de acum si pururea si-n vecii vecilor! Ioan 8 ,32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 10:27 Rugaciune de Mihai Eminescu Craiasa alegandu-te Ingenunchem rugandu-te, Inalta-ne, ne mantuie Din valul ce ne bantuie; Fii scut de intarire Si zid de mantuire, Privirea-ti adorata Asupra-ne coboara, O, Maica prea curata Si pururea Fecioara, Marie! Noi, ce din mila Sfantului Umbra facem pamantului, Rugamu-ne-ndurarilor, Luceafarului marilor; Asculta-a noastre plangeri, Regina peste ingeri, Din neguri te arata, Lumina dulce clara, O, Maica prea curata Si pururea Fecioara, Marie! Ioan 8 ,32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Fosta membra 9am.ro 1671 mesaje Membru din: 26/09/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 10:28 Invierea de Mihai Eminescu Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg". Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul întuneric se sperie de soapte, Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte, Deodata-n negre ziduri lumina da navala. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasare Christos învingator Iar inimile toate s-unesc în armonie: Cântari si laude’naltam, Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!" Ioan 8 ,32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 12:24 Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Şi din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet şi lumii fericire, El este-al omenimei isvor de mântuire Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i, El este moartea morţii şi învierea vieţii! Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers, Şi tot pe lâng-acestea cerşesc înc-un adaos Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă, Ş-acela dintre oameni devină cel întâi Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte, Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea sa mor. Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce, Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuţe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă, Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec, Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 12:39 E împărţită omenirea... E împărţită omenirea În cei ce vor şi cei ce ştiu. În cei dentâi trăieşte firea, Ceilalţi o cumpănesc ş-o scriu. Când unii ţese haina vremei, Ceilalţi a vremii coji adun: Viaţă unii dau problemei, Ceilalţi gândirei o supun. Dar pace este între dânşii: Ce unii fac iau alţi-aminte. Căci până azi domneşte-ntr-înşii A cărţii tale graiuri sfinte. N-a intrat viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căinţa văd urmând greşelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viţă pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptăţească; Căci buni şi răi trăiesc în tine, Cuvântul tău e calea lor De-a lor abateri li-i ruşine, Căci tu eşti ţinta tuturor. Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărât Cu viaţa-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul şcolii, Ei cred făr-a fi înţeles, Din cărţi străvechi roase de molii Îşi împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire Minune-i pentru dânşii tot. Necercetând nimic în fire, Nimic nu ştiu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gândirea-n capul înţelept La toate farmecele firii Se bat cu mânile pe piept. Urmând a cărţilor străveche Statornic, nemişcat învăţ, E surdă azi a lor ureche Privindu-ţi firea cu dispreţ; Legată-n lanţ e a lor minte Şi rodul minţii e sălbatec, Se plac în mistice cuvinte Şi-esplică totul enigmatic.
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 13:35 Lucian Blaga - Trei Feţe Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul!" Tânarul cânta: "Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!" Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 13:39 Grigore Vieru - Iarta-ma Iarta-ma, Doamne, ca-ti hulesc piinea¦ Dar orice pita e o gura fara cuvint. Nu te mai pot vedea de atita fum in care piini se coc! De ce nu ne-ai dat altceva-n loc? De pilda, raza de soare, pe ea sa o rontai blind, iar cine isi doarme ziua, sa ramiie flamind. Stapine, mi-i gura pecetluita c-o piine.
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 13:44 Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tinăr, infăşurat in manta-mi, Ochii mei inălţam visători la steaua Singurătăţii. Cind deodată tu răsărişi in cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce¦ Pină-n fund băui voluptatea morţii Ne-ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca hercul inveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc in flăcări Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar in si-n, nepăsare tristă; Ca să pot muri linişiti, pe mine Mie redă-ma! MIHAI EMINESCU
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 15:29 Ferice-i care nu le stie! Amon căzu în dezonoare, (Cică plăcinte a mâncat), Cu Tamar, ce rusine mare, Chiar sora lui, urcând în pat. Irod, (nu-s basme), l-a scurtat Pe Sânt Ioan de scăfârlie, Doar pentru danţuri si cântat. Ferice-i care nu le stie! De mine, bietul, să mai zic: M-au bătut gol, ca pe-un misel, Ca rufa-n râu, n-ascund nimic. Cine mi-a dat amaru' acel Decât Catrina de Vaucelles? Noel, când luam pe scăfârlie, La praznic fu părtaş şi el. Ferice-i care nu le stie! Dar tinerelul ăsta oare De fete crezi că s-ar lăsa? Nici de l-ai arde la frigare Ca pe-un călar pe mături, ba! Prea-s dulci si au pe vino-'ncoa'. Dar să le crezi, e nebunie, Blonde ori brune-s tot asa. Ferice-i care nu le ştie! Francois Villon
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 17:39 ce privesti in jos smerita, ca te minii te prefaci, cind iti zic ca el iti place si ca tu demult ii placi. voi jucati in comedie rolul vostru de-ntelept, dar de ce unul la altul va uitati asa de drept? de ce cind pe neateptate el soseste uneori, rumenirea face locul unei gingase palori;...... MIHAI EMINESCU
Fosta membra 9am.ro 314 mesaje Membru din: 31/05/2009	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 17:39 ah, du-te tu suspinul meu departe sa te duci mereu si de-a mea jale nimanui pe unde-ai trece sa nu spui in lume sa nu te opresti in vint sa nu te risipesti, te du-n intinsul nesfirsit de dorul meu calauzit si acolo ramii pierdut, in lume de nimeni stiut veronica micle
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 1 Decembrie 2009, ora 18:18 Îi zic: mă lese-n pace, Nu voi să mă cuprindă; Iar el râzând răspunde: O, uită-te-n oglindă Şi spune-mi dacă omul Găsind în a lui viaţă Odor aşa de dulce Nu l-a cuprinde-n braţe? Îi zic: mă lese-n pace, Ce are cu-a mea gură, Cu ochii mei ce are, De-a merge nu se-ndură? Iar el râzând răspunde Că nu cunoaşte mila; De nu-i voi da de voie Mi-o ia el cu de-a sila. Îi zic: mă lese-n pace, Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârşeşte Şi cad de pe picioare. Iar el răspunde... vorba-i De lacrimi pare plină : De vrei un leac, iubită, La inima-mi tu vină. Mihai Eminescu

Pagini: << 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 >> Sari la pagina:

| Varianta pentru tiparire a topicului MIHAI EMINESCU

Username:
Parola:

Mihai eminescu

Horoscop 29 noiembrie 2025

Francezii dedicÄ un festival culturii romĂ˘ne

Curs valutar, 29 noiembrie 2025.

Francezii dedicÄ un festival culturii romĂ˘ne