Existã viaþã dupã moarte?

Raspunde la Există viaţă după moarte?

Dar moarte dupa viata ?? au acelasi raspuns ? sau nu...

De la: vasix, la data 2008-09-30 18:11:02Eu vreu sa cred ca exista ceva,ne asteapta altceva dupa ce murim.Nu pot sa cred ca pur si simplu incetam sa mai existam.Gata.Ne ingroapa trupurile si in citiva ani viermii ne maninca pina nu mai ramine din noi decit o mina de oase.Eu nu cred asta.Nu cred ca atunci cind visam ca vorbim cu cineva care a murit e doar vis eu cred ca noi chiar comunicam cu cei dragi,cu spiritele lor.Cred ca e bine sa credem in rai si iad pentru ca asta ne poate ajuta sa devenim persoane mai bune.Sint atitea semne,atitea fapte si indicii care ne indeamna sa credem la existenta de dupa moarte,incit ar trebui sa ne gindim foarte bine la ceea ce facem in aceasta viata

De la: ionut_mitnick, la data 2008-09-30 09:57:50 Parerea mea este ca nu exista nimik dincolo. Tot ceea ce numim spirit, suflet, sau ce denumiri o mai avea salasluieste in creierul nostru. Fara el nu existam, iar odata morti creierul isi inceteaza activitatea.
Ca si argument in aceasta directie pun o intrebare: de ce persoanele care au avut diverse accidente sau boli la creier si-au schimbat personalitatea partial/complet? Ca doar sufletul lui a ramas acelasi nu? doar nu o fi plecat o parte din el in alta parte...
Cu toate acestea viata vesnica se va putea obtine la un moment dat, doar ca nu sub forma pe care si-o inchipuie omul de rand. Exista o echipa de cercetatori de la MIT care studiaza nanorobotica si care fac deocamdata studii pe animale dupa cum urmeaza: de fiecare neuron se ataseaza un nanit care nu face altceva decat sa ii invete comportamentul in diverse situatii. In acest fel se invata comportamentul si modul de functionare al intregului sistem (la nivel functional, de interactiune) si poate fi copiata imaginea intr-un sistem virtual (poate fi un mediu virtual, in calculator, sau poate fi un mediu virtualo/realistic ca sa spun asa, intr-un robot). Cu alte cuvinte creeaza o copie identica a constiintei tale, a ceea ce te defineste la om, dupa care iti da posibilitatea sa traiesti atata timp cat ai un HDD unde sa te stochezi, curent, un procesor functional si memorie RAM

De ce nu admitem ipoteza conform careia exista acea energie vie care se desprinde de trup in momentul mortii?
Cum explicati faptul ca mama l-a vazut pe tatal ei decedat intr-o noapte, a luat forma lui fizica dar cu barba alba si la un moment dat s-a transformat intr-o energie luminoasa de culoare galbuie dupa care a intrat in biblioteca producand un zgomot si a disparut.In incapere se aflau 3 persoane si este imposibil sa fi avut toti 3 halucinatii.
Cum explicati experientele celor care sunt readusi la viata din moarte clinica:unii povestesc ca s-au desprins de trup, altii au calatorit printr-un tunel.
IMPORTANT ESTE SA FIM 100% BUNI(ENERGIE POZITIVA), SA FIM CA FRATII SI SA DUCEM O VIATA PERFECTA, RESTUL VA VENI DE LA SINE.

Eu nu am existat deci eram...poate mort....Acum sunt viu....deci urmeaza sa mor....Acea clipa va veni ....chiar daca eu nu vreau....cineva vrea ...insa acel cineva....sau ceva ....nu este dumnezeu. Eu sunt aici deoarece a fost necesar ....nu voi mai fi ....din acelasi motiv...Este singurul mod de a exista....a fost un hazard...o insiruire de intamplari ....A fost nevoie de un razboi mondial....a fost nevoie de stalin si de dej......de o revolutie prin 89.....fara ele eu nu existam...Deci totul e un hazard....pus la cale de cineva care nu exista ca entitate....e un joc in care aparem si dupa aceea plecam ,lasand in urma regrete....Nu suntem facuti pentru eternitate , suntem doar niste efemeride...mai mult sau mai putin....traim cu gandul ca nu vom mai fi ....speram ...insa speranta este in van....Nu exista decat prezentul "etern" ...iar noi traim o farama din el......

www.descopera.ro/dnews/6239877-nu-exista-viata-dupa-moarte-e-doa...

www.descopera.ro/dnews/6239877-nu-exista-viata-dupa-moarte-e-doa...
Frumos ar fi ca oamenii sa fie mai buni avnd in vedere faptul ca pentru cei batjocoriti si nedreptatiti nu exista alta viata.

De la: 9am250294, la data 2011-12-23 02:56:56www.descopera.ro/dnews/6239877-nu-exista-viata-dupa-moarte-e-doa...
Frumos ar fi ca oamenii sa fie mai buni avnd in vedere faptul ca pentru cei batjocoriti si nedreptatiti nu exista alta viata.

atita timp cit nici ei nu pot explica, decit vag, motivul ptr .care creste atit de mult activitatea creierului in acele momente, da-mi voie sa spun ca discutia ramine deschisa !
ca s-ar putea ca yoghinii sa aibe dreptate cind spun ca fiinta umana este racordata, chiar fara s-o stie, la Univers ....Divin, sau cum vrei sa-i spui si ca-n momentul premergator mortii se Deschide racordul si "aparatul " uman primeste energie, vad ca nici nu vor sa ia in calcul....ok ! vom ajunge fiecare-n acel moment si vom afla.....pina atunci, rabdare si tutun!

De la: _KARPOV, la data 2011-06-16 00:47:03

Eu nu am existat deci eram...poate mort....Acum sunt viu....deci urmeaza sa mor....Acea clipa va veni ....chiar daca eu nu vreau....cineva vrea ...insa acel cineva....sau ceva ....nu este dumnezeu. Eu sunt aici deoarece a fost necesar ....nu voi mai fi ....din acelasi motiv...Este singurul mod de a exista....a fost un hazard...o insiruire de intamplari ....A fost nevoie de un razboi mondial....a fost nevoie de stalin si de dej......de o revolutie prin 89.....fara ele eu nu existam...Deci totul e un hazard....pus la cale de cineva care nu exista ca entitate....e un joc in care aparem si dupa aceea plecam ,lasand in urma regrete....Nu suntem facuti pentru eternitate , suntem doar niste efemeride...mai mult sau mai putin....traim cu gandul ca nu vom mai fi ....speram ...insa speranta este in van....Nu exista decat prezentul "etern" ...iar noi traim o farama din el......

Daca ar fi sa gandim logic, ti-ai da seama ca esti foarte confuz:
1 Cine a determinat necesitatea de a fi aici?
2 Hazardul nu este o intamplare, intamplarea este aceea ca se uneste un ovul cu un spermatozoid,
intampare, din fericire, din care ai aparut in viata, aici pe lumea asta.
3 Ca cineva sa gandeasca, sa puna ceva la cale, sa creeze, trebuie sa existe ca entitate, din nimic nu se poate crea nimic.
4 Singurul adevar pe care-l evoci este faptul ca esti efemer, da, in aceasta viata, pe aceasta planeta,
dar daca prezentul ar fi aici etern, ai fi nemuritor si nu ai mai avea a te teme de moarte.
Daca ai separa corpul fizic de cel Spiritual(sufletul) ai gandi ca Spiritul este etern, corpul fizic efemer.
Asadar, exista viata dincolo de moarte pentru Spirit(suflet)(aici ar fi multe de spus), spirit, care dupa moarte nu va prelua trairile, placerile si toate nazbatiile omului in aceasta viata, ci va avea cu totul alte trairi, scopuri, preocupari.

De la: 9am250228, la data 2011-12-23 18:45:00

De la: _KARPOV, la data 2011-06-16 00:47:03

Eu nu am existat deci eram...poate mort....Acum sunt viu....deci urmeaza sa mor....Acea clipa va veni ....chiar daca eu nu vreau....cineva vrea ...insa acel cineva....sau ceva ....nu este dumnezeu. Eu sunt aici deoarece a fost necesar ....nu voi mai fi ....din acelasi motiv...Este singurul mod de a exista....a fost un hazard...o insiruire de intamplari ....A fost nevoie de un razboi mondial....a fost nevoie de stalin si de dej......de o revolutie prin 89.....fara ele eu nu existam...Deci totul e un hazard....pus la cale de cineva care nu exista ca entitate....e un joc in care aparem si dupa aceea plecam ,lasand in urma regrete....Nu suntem facuti pentru eternitate , suntem doar niste efemeride...mai mult sau mai putin....traim cu gandul ca nu vom mai fi ....speram ...insa speranta este in van....Nu exista decat prezentul "etern" ...iar noi traim o farama din el......

Daca ar fi sa gandim logic, ti-ai da seama ca esti foarte confuz:
1 Cine a determinat necesitatea de a fi aici?
2 Hazardul nu este o intamplare, intamplarea este aceea ca se uneste un ovul cu un spermatozoid,
intampare, din fericire, din care ai aparut in viata, aici pe lumea asta.
3 Ca cineva sa gandeasca, sa puna ceva la cale, sa creeze, trebuie sa existe ca entitate, din nimic nu se poate crea nimic.
4 Singurul adevar pe care-l evoci este faptul ca esti efemer, da, in aceasta viata, pe aceasta planeta,
dar daca prezentul ar fi aici etern, ai fi nemuritor si nu ai mai avea a te teme de moarte.
Daca ai separa corpul fizic de cel Spiritual(sufletul) ai gandi ca Spiritul este etern, corpul fizic efemer.
Asadar, exista viata dincolo de moarte pentru Spirit(suflet)(aici ar fi multe de spus), spirit, care dupa moarte nu va prelua trairile, placerile si toate nazbatiile omului in aceasta viata, ci va avea cu totul alte trairi, scopuri, preocupari.

si ce crezi, totusi : va reveni Spiritul pe Terra, ptr. o noua viata, in ideea ca aceasta planeta e o scoala in care e invatat abc.ul Devenirii sale ?
se pierde amintirea experientelor trecute sau se insumeaza si asa se face ca unii traitori aici si acum sunt mai evoluati spiritual ,decit cei ce abia au venit la scoala ?

si ce crezi, totusi : va reveni Spiritul pe Terra, ptr. o noua viata, in ideea ca aceasta planeta e o scoala in care e invatat abc.ul Devenirii sale ?


se pierde amintirea experientelor trecute sau se insumeaza si asa se face ca unii traitori aici si acum sunt mai evoluati spiritual ,decit cei ce abia au venit la scoala ?

Am separat cele dou intrebari pentru a da si doua raspunsuri:

Tema topicului s-a mai discutat si acum doi ani, parerile au fost impartite intre atei, credinciosii habotnici afiliati unei secte religioase si o mica parte a celor care au fost interesati sa se documenteze din surse diferite cum ar fi: Bibliile, scrierile filozofice si scrierile esoterice date de vechi civilizatii, mari maestri Spirituali, si in timpul nostru , de catre invatati, initiati, savanti, medici, Psihologi si altii.
Ateii nu cred in Creatia Divina, excluzand faptul ca este un Creator pe care noi Ortodocsii il numim Dumnezeu. S-ar putea ca atunci cand vor avea nevoie de El sa fie prea tarziu.

Cei de diferite secte,sunt limitati la preceptele credintei lor, ades ascultate, fiind niste creduli, usor de manipulat. Aproape la fel sta si Ortodoxia noastra. Face un amalgam din invataturile Lui Isus(de fapt Evanghelia Sa) si sutele de canoane, reguli, restrictii, care nu prea sunt in concordanta cu ce a spus Isus si de fapt ce a dorit sa inteleaga lumea. Dar asta e un subiect foarte vast. Oricum cine are credinta ca pupand poala popii si niste moaste va ajunge in Rai fara sa fi facut in existenta sa sacrificiile cerute de Isus, fara fapte de compasiune, iubire si mila pentru semenii sai, renuntand la placerile materiale, e liber sa creada.

In sfarsit ultoma categorie care a inteles ca nu numai Biblia este izvorul cunoasterii si a adevarului,
faptul ca cu mii de ani in urma, civilizatii avnsate studiau Astrologia si o cunosteau ca si azi,
au recurs din sursa in sursa sa studieze scrierile antice, acele scrieri care au fost date de mari Initiati spre a fi cunoscute, numite si ezoterice.
Ce presupun ele:
- Omul este creatia Divina, corp fizic si corp Spiritual(suflet) Sufletul are mai multe corpuri subtile si acestea parasesc corpul fizic la moarte, sufletul fiind nemuritor.
_ Pentru a se asemana omul cu Creatorul, fiind Spirit din Spiritul Sau, trebuie sa se manifeste in aceleasi legi ale Creatiei, cea mai importanta fiind Iubirea neconditionata, nedeterminata, lege pe care a incercat Isus sa o arate oamenilor, aici Bibliile respecte spusele sale.
Deci omul, prin gandurile sale pozitive atrage energii pozitive din cosmos, vibratii inalte, fapt ce face ca spiritul sau sa se deschida la aceste vibratii, nefiind capabil sa faca un rau, fiind capabil numai de bunatate, compasiune, iubire si chiar sacrificiu.

Dar cati sunt capabili de asa ceva? Cati din capii Bisericilor si propavaduitorii lor fac asta si nu sunt ispititi de avantaje materiale, lasand invatatura lui Isus pe seama naivilor, ei luand profiturile din buzunarele lor.
Poate ca Dumnezeu ar fi putut sa distruga a nustiu cata oara aceasta lume, dar care parinte iubitor isi distruge fiii, fiicele sale, doar pentru faptul ca nu l-au ascultat? Se va stradui sa-i invete cu rabdare, clipa de clipa, zi de zi, an de an. Tocmai acest fapt spun si scrierile sacre ca Dumnezeu a creat legile Divine iubindu-si Creatia Sa, mentinand-o permanent in miscare si dezvoltare, In ce priveste Omul,
el va veni din spiritul care a parasit un corp de n ori, in materie(carne) pe pamant pentru o alta si o alta experienta, in scopul progresarii Spirituale pana va ajunge ACASA la Creator, eliberat definitiv de tot ce-l lega pe pamant.
Iata primul raspuns-

Da. Se pierde amintirea vietilor anterioare cu foarte, foarte rari exceptii, si acestea trunchiate,
in momentul cand noul suflet, incarnat in materie, vine la nastere pe pamant.

Ele au fost in schimb dovedite prin regresii hipnotice si concluziile au fost uimitoare.
Toate experintele se insumeaza in asa cunoscuta, si in religii, - Cartea Vietii-
dar inteleptii Sprituali au definit asta ca fiind legea Karmei, a destinului sau soarta cum o mai numin noi.
Cercetarile au aratat, cat si milioanele de cazuri traite, faptul ca fiecare moare conform Karmei sale, ii este dat, cand, unde si de ce mijloc sa moara, boala, accident etc. de aici si zicala: ce ti-e scris in frunte-i pus. As da doar doua exemle:
Intrun accident de prabusire a unui avion unii scapa cu viata. pentru ei a fost un avertisment, o lectie
pentru a se schimba, nu erau destinati sa moara.
- Altii printr-o imprejurare fericita scapa avionul, vaporul, trenul, masina si sunt cei care au scapat de moarte, nici lor nu le venise ceasul.
Legat tot de a doua intrebare, se spune ca un spirit poate evolua sau involua, depinde de experienta pe care a ales sa o traiasca, sau sa plateasca fapte anterioare care-l duc la involutie.

Cu siguranta sceptici nu cred pana nu vad( ca si apostolul TOMA)
dar si in evul mediu, cand omenirea si-a pierdut memoria, se credea ca pamantul este plat, poate un astfel de muritor de atunci, nascut in zilele noastre, ar crede la fel, n-ar fi de mirare.
Una peste alta, nu numai moralitatea impusa prin legile autoritatilor si a celor civice trebuie sa ne formeze ca oameni adevarati ci in primul rand faptul ca am fost creati cu o constiinta si ca viata ne-a fost data, si avem datoria sa iubim aceasta natura, semenii nostrii si sa fimi umani, deci buni.
Dar daca totusi nu avem numai aceasta viata? Daca suntem supusi unor legi cosmice, Divine? N-ar fi bine sa ne intrebam asa cum pentru fiecare fapta buna sau rea ne intrebam: Ce consecinte voi avea?

multumesc !

P.S.
cine esti ?

De la: gabigabi2, la data 2011-12-25 07:50:29multumesc !

P.S.
cine esti ?

In nici un caz un extraterestru, ci un om normal, cu o curiozitate inascuta de a cauta raspunsuri la problemele vietii. Imi dau umila mea parere fara a avea pretentia de a impune si altora ceea ce gandesc.
Are mai putina importanta identitatea reala, exist si atat. Oricine doreste sincer o comunicare o accept si in ideea ca pot invata la randul meu.

De la: gabigabi2, la data 2011-12-25 07:50:29multumesc !

P.S.
cine esti ?

In nici un caz un extraterestru, ci un om normal, cu o curiozitate inascuta de a cauta raspunsuri la problemele vietii. Imi dau umila mea parere fara a avea pretentia de a impune si altora ceea ce gandesc.
Are mai putina importanta identitatea reala, exist si atat. Oricine doreste sincer o comunicare o accept si in ideea ca pot invata la randul meu.

pentru cine are curiozitate sa afle ceva mai mult despre adest topic, exista o vasta literatura.
Ma voi limita saa dau cateva fragmente din cartea ; Viata dincolo de moarte ; Scarlat Demetrescu,
pentru sceptici, fie si ca o literatura stiintifico-fantastica.
Voi incepe cu un fenomen despre care multi se tem cu atat mai mult cu cat sunt legati de valorile materiale -MOARTEA.



Moartea
Actul cel mai enigmatic din existenţa noastră, care l-a preocupat pe om veacuri
nesfarşite, este moartea. Este unul din marile mistere pe care noi nu l-am cunoscut, dar pe care acum inalta şi nesfarşita inţelepciune care a creat totul şi conduce totul, găsind că omul a ajuns la evoluţia suficientă de a inţelege acest mister, ni l-arevelat. Nici ştiinţa, nici religia nu ne-au spus nimic in această privinţă. Ştiinţa merge pană unde se termină materia tangibilă. Religia merge pană in pragul spiritualităţii, dar mai departe nu ne spune nici ea nimic.
Numai spiritele inalte, misionarii Celui Atotputernic, ne-au luminat asupra
constituţiei noastre, asupra modului cum se face această trecere de la viaţa
pămantească la cea astrală, a spaţiilor cereşti. Ele ne spun că senzaţiile care preced şi urmează morţii sunt infinit de variate de la om la ora şi ele depind mai ales de meritul, de inălţimea morală a spiritului care părăseşte pămantul. In general separarea sufletului de corp se face gradat, incetul cu incetul. Uneori această separare se face cu mult timp inainte de incetarea funcţiilor organismului nostru. Cu cat legătura fluidică dinte corp şi suflet este mai stransă, mai puternică, cu atat celce moare simte o mai mare durere şi agonia este mai lungă. Momentul dezincarnării spiritului este plin de frică pentru cei ce au greşit in viaţa terestră - ce va fi? unde va merge? Are impresia că un abis se va deschide in curand langă el, in care va pieri pentru totdeauna. Celor ce au fost blanzi, miloşi, morali in viaţa lor terestră, moartea le face impresia unei slăbiciuni, ii cuprinde o piroteală care ii trage pe nesimţite intr-un somn dulce, plăcut, care va avea o deşteptare fericită. Degajarea spiritului la aceştia se face pe nesimţite, pentru că, indeplinindu-şi datoriile morale pe pămant, prin aceasta ei au fost slab uniţi de partea materială a acestei lumi şi de corpul lor fizic, gandurile lor ridicandu-se din cand in cand la lumea spirituală, la bunurile spirituale.
Cată luptă, cată agonie la cel ce a fost lipit de bunurile pămantului, la cel ce n-a cunoscut decat plăcerile materiale şi a uitat că e vremelnic pe acest pămant!
*

continuare:


Cand omul e gata să treacă din planul fizic in cel astral, adică din viaţa terestră in cea spirituală, se observă că funcţiile se sting din ce in ce mai mult, deşi se constată că organele fac mari eforturi pentru a-şi indeplini şi mai departe rolul lor, pentru că vitalitatea, forţa universală care circulă in corpul omului se reduce, se stinge ca şi lumina candelei in care s-a isprăvit uleiul. In cazuri de accidente, procesul acesta fiziologic este scurt, de numai cateva minute, iar in caz de boală, slăbiciune fiziologică, il cuprinde pe om incetul cu incetul. Cand ora morţii a sunat, nici o putere din lume, nici o ştiinţă omenească nu poate impiedica plecarea spiritului din lumea fizică şi trecerea lui in lumea spaţiului. In momentul in care perispiritul incepe să se desfacă de adeziunile atomilor, moleculelor, celulelor, organelor, de intregulcorp fizic al omului, acesta simte furnicături in tălpile picioarelor. Treptat, de-a lungul extremităţilor corpului, din maini şi din picioare, perispiritul incepe să se retragă.
Vitalitatea nemaicirculand in aceste extremităţi, ele incep să se răcească şi devin
insensibile. Perispiritul se retrage apoi din picioare in lungul abdomenului şi se
intalneşte cu cel din maini in regiunea toracelui. Aici se face un mic popas, după
care retragerea se urmează in lungul gatului, ajungand in cap, unde inconjoară creierul. Din cauza ingrămădirii perispiritului in craniu, creierul, dobandeşte o puternică luminozitate, care radiază prin oasele craniului in afară, luminozitate care poate fi văzută cand camera este ceva mai intunecoasă sau in timpul nopţii de către cei ce veghează pe langă cel in agonie. In aceste momente omul e dus, pierdut ca intrun vis, şi vede defilandu-i pe dinaintea minţii toate actele vieţii sale, toate intamplările prin care a trecut, toate nedreptăţile şi mahnirile ce le-a săvarşit, toate actele de cruzime sau de iubire ce le-a arătat. Nimic nu se uită.
*

continuare:


Toate trec ca un film de cinematograf pe dinaintea spiritului său. Işi vede ambiţiile neimplinite sau triumful acţiunilor lui in alte direcţii, vede recunoştinţa celor pe care i-a mangaiat sau ura celor pe care i-a făcut să sufere pe nedrept. Te vezi aşa cum eşti spiritualiceşte, nu mai eşti nici bogatul, nici impăratul, nici savantul, ci omul cu merite sau cu greşeli contra omenirii, contra iubirii pentru aproapele tău. Această revedere a tot ce a intampinat şi făcut in viaţa terestră se face fulgerător şi imediat spiritul este cuprins de o uitare completă, de o intunecime, de o pierdere desăvarşită a conştiinţei de sine. De acum spiritul invelit de perispirit se strecoarăafară prin creştetul capului, ieşind sub forma unei ceţe alburii ce se inălţă spre tavanul camerei. Cand tot perispiritul s-a degajat din corpul fizic, această masă se concentrează şi reproduce o formă de om identică cu a celui ce moare. E spiritul lui,invelit in perispirit. Acest om de ceară, ieşit din trupul celui ce zace pe patul de moarte, este legat printr-un fir fluidic invizibil de corpul fizic, care ţine pentru catva timp fantoma de corpul fizic, după curn o sfoară ţine legat un balon ca să nu se inalţe. Această fantomă are o uşoară legănare la dreapta şi la stanga, ca şi cum ar fi mişcat de vant, mişcări ce au ca scop desprinderea cordonului sau firului fluidic de
capul celui ce moare. In fine, cordonul fluidic se desprinde şi spiritul işi ia zborul spre regiunile eterate ale spaţiului, trecand prin tavan, pereţi ori fereastră ca şi cum acestea n-ar exista. Pană ce nu s-a desprins sufletul de corp, creierul incă funcţionează, vorbirea se poate manifesta; bineinţeles, automat, sub voinţ sufletului ce s-a exteriorizat, şi atunci omul ce agonizează vorbeşte, spune că vede in camera lui fiinţe fluidice in care işi recunoaşte părinţii, fraţii sau prietenii plecaţi inaintea lui din lumea terestră. Intreţine o conversaţie cu ei, cei de faţă se uită, dar nu văd nimic.

*

Aceste fiinţe invizibile au venit din iubirea ce o poartă celui ce moare, să-l conducă, să-l petreacă in noua lui călătorie. Unul din ei este călăuza şi instructorul in noua viaţă a spaţiilor. In fine, o respiraţie prelungă, un suspin profund e semnul separării complete a spiritului de corp. In acest moment inima işi incetează activitatea şi totul s-a isprăvit. Omul real, adevărat, şi-a părăsit haina trupească. In acest moment solemn cei din jurul mortului sunt cuprinşi de fiori şi jalea năpădeşte in sufletul lor. Incep să plangă, să se jelească şi să se arunce peste trupul celui ce moare, dar totul este zadarnic. E fapta cea mai necugetată, pentru că aceste ţipete, explozii sufleteşti ale celor ce l-au iubit, tulbură spiritul celui ce moare. şi nu-i dau libertatea necesară de a se separa de trup, ba chiar il atrag, il reintorc in
trup pentru cateva momente pentru ca din nou să se efectueze dezincarnarea.
Dacăar şti lumea ce mare durere, cat mare rău fac aceste lamentaţii, s-ar abţine de
la ele. Dacă cu adevărat l-am iubit pe acest om, se impune să ne stăpanim durerea.
Să păstram o linişte desăvarşită in jurul lui şi in această tăcere religioasă să
pronunţăm in gandul nostru rugăciuni fierbinţi către Cel ce a oranduit aşa de sublim totul, rugăciuni care vor da puteri spiritului ca să se poată separa şi desprinde de trupul fizic şi cu forţe caştigate să se inalţe in planul astral.
Să nu mai plangem pe cel ce moare, pe cel care se naşte intr-o lume unde omul este mai văzător, mai inţelegător al legilor şi fenomenelor, ci să ne plangem pe noi care rămanem incă inplanul suferinţei, al intunericului spiritual. Să nu-i mai plangem pe iubiţii noştri, pentru că ei vor flutura mereu in jurul nostru, din spaţiu ochii lor vor fi mereu spre noi şi dragostea şi ajutorul lor mereu vor lucra pentru ridicarea noastră şi pentru a ne sprijini in suferinţe. Ei ne plang pe noi, cu drept cuvant, pentru că incă n-am terminat seria incercărilor şi sufletul lor e torturat de mila noastră. Fac şi ei ce pot pentru intărirea corpului şi spiritului nostru, pentru a trece şi noi aceste incercări care ne asigură ascensiunea spirituală. Trecand pragul morţii, spiritul nu-şi redobandeşte catăva vreme cunoaşterea, conştiinţa, tocmai din cauza condiţiilor noi pe care le găseşte in planul astral.

continuare:


Tulburarea spiritului în timpul morţii terestre
Trecut in planul spiritual, duhul priveşte in jurul său şi il cuprinde o negrăită mirare. Se simte sănătos şi cu toate acestea vede că cei din jurul său il plang cu lacrimi amare. Vrea să le vorbească celor de faţă, dar lucru ciudat, vorbirea lui nu este auzită. Crede că poate boala, slăbiciunea organică sau medicamentele care le-a luat i-au adus o slăbire a glasului. Ridică atunci tonul, dar in zadar; nimeni nu dă atenţie celor spuse de el. Mirarea il cuprinde şi mai tare şi se intreabă dacă nu cumva visează ceea ce vede şi aude. Dar nu, el se vede treaz şi pe deplin vindecat. Intrucat crede că cuvintele lui n-au răsunet, se gandeşte că poate cel puţin gesturile sale vor atrage atenţia lor. Se indreaptă către cel pe care il iubeşte şi vrea să-l ia de mană, dar - minune: mana sa se inchide fără să apuce nimic, ca şi cum degetele sale ar fi trecut prin mana acelei persoane. Poate, se gandeşte el, nu sunt destul de indemanatic, şi mai repetă gestul, dar şi de această dată tot fără rezultat. Nu ştie ce să mai creadă. Priveşte in jurul său şi recunoaşte totul. Vede camera in care a zăcut, recunoaşte mobilele pe care le-a cumpărat. Ei, atunci ce e cu el? Ascultă la cei din cameră şi inţelege ca e vorba de moartea lui. El mort? El se vede viu, trăieşte. Cum de nu-l văd ai săi? Vede pe unul din ai casei apropiindu-se de pat şi inchizand ochiiunui om. Atunci o groază il cuprinde. Cum, in patul in care a fost pană adineauri este un om, un mort? Dar groaza sa se măreşte pe măsură ce priveşte, pentru că in cadavrul pe care il vede in patul său vede un om identic cu el. O groază profundă il cuprinde. „Eu sunt mort?” Dar aceasta nu se poate. Aici e o eroare sau se joacă o comedie lugubră pe seama lui? El nu poate fi mort pentru că trăieşte. Nu este mort pentru că nu a căzut in neant, in neştiinţa de sine. Nu este mort, crede cel credincios, pentru că atunci ar trebui să se prezinte inaintea judecăţii. Pe cand reflectează el ce o fi la mijloc, vede că se aprind lumanările la capul mortului. Atunci porneşte in strigăte disperate: „Dar bine, oamenilor, eu nu sunt mort! Eu sunt bine acum, mai bine ca oricand. Dar strigătele sale nu se aud, nu mişcă pe nimeni. Se procedează la toaleta funerară, unii plang, alţii se prefac. .

*

Cine doreşte să progreseze mai repede spiritual, cine doreşte să scurteze din
numărul revenirilor in mii şi mii de vieţi fizice, acela nu are decat să acorde mai
multă atenţie aerului pe care il respiră, apei pe care o bea, alimentelor pe care le consumă - mai ales, niciodată carne, tutun şi băuturi alcoolice. Fără această
hotărare, mii şi mii de ani, vii şi pleci de pe acest pămant, realizand un progres, dar acest progres este prea lent, in loc să urci dintr-o dată multe trepte ale evoluţiei tale spirituale. Fizica şi chimia ne spun că materia nu piere, ci se transformă. Ei bine, la moartea noastră, materia fizică se va reintoarce in lumea fizică de unde a fost luată. De asemenea cunoştinţele ştiinţifice de azi ne spun că energia nu piere nici ea, ci se transformă. Ei bine, spiritul nostru, forţa care conduce trupul fizic la moartea trupului va părăsi această haină, locuinţă, care nu ne mai poate servi la nimic, dar rămanand acelaşi ca şi mai inainte şi ducandu-şi mai departe sub o formă foarte subtilă noua sa viaţă.

In viitor, corpurile care parasesc la moarte corpul fizic.

Soimule maltez multumesc ptr. texte si, asta-i mirarea mea cea mai mare : sa ai ca piatra de temelie , in religia in care te-ai nascut, INVIEREA si sa-ti smulgi parul din cap, lesinuri si tipete de deznadejde la moartea cuiva , asta dovedeste ca oamenii Nu au inteles Nimic din crestiniasm.....e drept, mai marii bisericii au si facut totul ca sa nu ajunga la ei Misterul dezlegat al mortii !

De la: gabigabi2, la data 2011-12-26 16:39:24 Soimule maltez multumesc ptr. texte si, asta-i mirarea mea cea mai mare : sa ai ca piatra de temelie , in religia in care te-ai nascut, INVIEREA si sa-ti smulgi parul din cap, lesinuri si tipete de deznadejde la moartea cuiva , asta dovedeste ca oamenii Nu au inteles Nimic din crestiniasm.....e drept, mai marii bisericii au si facut totul ca sa nu ajunga la ei Misterul dezlegat al mortii !

Da, e greu de inteles, dar marea mirare este: scopul manipularii, a rastalmacirii unor invataturi ale lui Isus,
a infricosarii cu moartea, cu chinurile Gheenei( a iadului pe intelesul tuturor) a promisiunii Raiului chiar si pentru ticalosi, criminali , in slujbele care se fac. Ignoranta enoriasului de rand este uluitor de mare, si nu va intelege niciodata ca dupa cca 100 de ani dupa moartea Fiului lui Dumnezeu, adevaratele Sale invataturi au fost masluite, selectate doar 4 evanghelii, celelalte distruse, Aproape toate religiile crestine si cea a Islamului, au servit interesele oranduirilor, si-au conjugat prestigiile si interesele in scopul dominarii maselor si a profiturilor lor. Isus s-a nascut ca om, are mai putina relevanta,miracolul incarnarii sale, ci mai mult faptul ca a trait ca om o buna perioada, ca tamplar alaturi de Iosif si ca a parasit acele meleaguri la o varsta oarecare. Ce se stie din evanghelii este ca ultima sa aparitie a fost la varsta de 12 ani. Surse orientale atesta faptul ca Isus a fost chemat( prin revelatie) in Tibet pentru a fi initiat.
A revenit pe aceleasi meleaguri dupa ce a dobandit constiinta Christica, intelegand menirea cu care a fost trimis pe pamant. Pasaje din evanghelii atesta cunoasterea sa cu privire la sacrificiul la care urma sa fie supus. A se vedea toate intamplarile incepand cu gradina Ghesimani si pana la rastignirea pe cruce, chiar invierea. E greu de dovedit in ce trup a inviat, nu se cunosc dovezi, sau au fost distruse,
Mai mult ca sigur e faptul ca un Spirit care a atins Iluminarea se poate corporaliza si decorporaliza, nicidecum luand trupul fizic abandonsat de Spirit. In lumina acestei falsitati ca Isus s-a inaltat la cer in corp fizic a facut posibila credinta invierii mortilor. Se va vedea in ce corp s-a inaltat Isus la cer in cele ce urmeaza.

Corpul eteric.
Cu ajutorul unui aparat foarte sensibil, cu un galvanometru, se constată că atunci
cand celulele corpului carnal sunt in activitate, cand muşchii se contractă ori nervii sunt in funcţiune, se produc in corpul nostru curenţi electrici mai mari sau mai mici, in funcţie de intensitatea activităţii celulelor organelor corpului carnal. Prezenţa electricităţii implică prezenţa materiei eterice din aer. Rezultă aşadar că toate celulele, toate asociaţiile corpului nostru sunt inconjurate şi pătrunse de eter, reproducand astfel o copie exactă a organelor şi deci a intregului corp carnal, un dublu, un al doilea corp, de natură eterică, de unde şi numele de dublul eteric al corpului carnal. De fapt corpul eteric este tiparul, matriţa in care este turnat corpul carnal. Cu toate că pană acum acest eter nu a fost captat şi studiat in laborator, el se poate vedea ca şi orice obiect fizic (masă, scaun etc), insă nu cu vederea ochilor fizici, ci cu vederea astrală pe care unele persoane o au naturala, ca un dar de la Dumnezeu, sau o pot obţine prin anumite antrenamente. Deci un om inzestrat cu vederea astrală vede acest dublu eteric, care are o culoare cenuşiu-violetă. Calitatea, fineţea, organizarea şi puterea de funcţionare a acestui dublu eteric depind de calitatea şi fineţea corpului carnal. Cand printr-o anumită alimentaţie şi conduită morală purificăm corpul carnal, atunci in mod automat, inconştient, purificăm, innobilăm şi dublul nostru eteric. Rolul acestui dublu eteric este ca să intreţină vigoarea, puterea şi căldura corpului carnal. La moarte spiritul iese din corpul carnal, dar de această dată definitiv, rupand orice legătură cu el şi tarand acum după el şi dublul eteric, pe care il va lepăda curand după ieşirea din corpul carnal.
Dublul eteric trăieşte astfel cateva ceasuri langă asociatul său de existenţă – corpul carnal - devenit cadavru şi poate fi văzut de cei din jurul mortului, mai ales in prima noapte, deasupra sicriului sau a mormantului, ca o fantomă mută şi nemişcată. Ea va pieri peste cateva minute, materia ei risipindu-se in materia eterică a planului fizic inconjurător, servind in viitor la crearea unui nou corp eteric al unui copil ce va imbrăca spiritul care va veni in lumea terestră. Din cele spuse rezultă că depinde de noi ca acest corp carnal şi dublul eteric, să le avem grosolane sau să le formăm mai fine, prin alimentaţia noastră, prin gandurile şi acţiunile noastre nobile. După cum un om - prin cultură muzicală şi prin educaţia simţului muzical ajunge să perceapă cele mai fine note şi tonul fiecărui instrument dintr-o orchestră, tot astfel printr-o lungă şi metodică preparare - care nu este timpul şi locul a o descrie - omul işi poate face corpul foarte sensibil, ca auzul şi vederea lui să perceapă vibraţii mai fine decat cele fizice şi astfel să poată auzi şi vedea in lumea invizibilă, in lumea astrală, care e chiar in jurul său. Asemenea persoane sunt rare, dar cei care prin vieţile lor trecute, pline de cuminţenie, şi prin prepararea din viaţa prezentă au ajuns la această supersensibilitate, la această simţire mai fină decat cea obişnuită – fie auditivă,fie vizuală - sunt datori ca aceste daruri dumnezeieşti să le pună la dispoziţia umanităţii, să le intrebuinţeze dezinteresaţi pentru progresul omenirii. Corpul carnal şi eteric constituie corpul fizic. Prin el conştiinţa noastră, spiritul nostru gandeşte, acţionează in lumea sau in planul fizic, in lumea supusă cercetărilor noastre, in lumea ce cade sub simţurile corpului fizic.

*

La moarte spiritul iese din corpul carnal, dar de această dată definitiv, rupand orice legătură cu el şi tarand acum după el şi dublul eteric, pe care il va lepăda curand după ieşirea din corpul carnal. Dublul eteric trăieşte astfel cateva ceasuri langă asociatul său de existenţă – corpul carnal - devenit cadavru şi poate fi văzut de cei din jurul mortului, mai ales in prima noapte, deasupra sicriului sau a mormantului, ca o fantomă mută şi nemişcată. Ea va pieri peste cateva minute, materia ei risipindu-se in materia eterică a planului fizic inconjurător, servind in viitor la crearea unui nou corp eteric al unui copil ce va imbrăca spiritul care va veni in lumea terestră. Din cele spuse rezultă că depinde de noi ca acest corp carnal şi dublul eteric, să le avem grosolane sau să le formăm mai fine, prin alimentaţia noastră, prin gandurile şi acţiunile noastre nobile. După cum un om - prin cultură muzicală şi prin educaţia simţului muzical ajunge să perceapă cele mai fine note şi tonul fiecărui instrument dintr-o orchestră, tot astfel printr-o
lungă şi metodică preparare - care nu este timpul şi locul a o descrie - omul işi poate face corpul foarte sensibil, ca auzul şi vederea lui să perceapă vibraţii mai fine decat cele fizice şi astfel să poată auzi şi vedea in lumea invizibilă, in lumea astrală, care e chiar in jurul său. Asemenea persoane sunt rare, dar cei care prin vieţile lor trecute, pline de cuminţenie, şi prin prepararea din viaţa prezentă au ajuns la această supersensibilitate, la această simţire mai fină decat cea obişnuită - fie auditivă, fie vizuală - sunt datori ca aceste daruri dumnezeieşti să le pună la dispoziţia umanităţii, să le intrebuinţeze dezinteresaţi pentru progresul omenirii. Corpul carnal şi eteric constituie corpul fizic. Prin el conştiinţa noastră, spiritul nostru gandeşte, acţionează in lumea sau in planul fizic, in lumea supusă cercetărilor noastre, in lumea ce cade sub simţurile corpului fizic.

*

După moartea fizică duhul se poate arăta rudelor, prietenilor, sau dacă e vorba de
un om care a ajuns la starea de a se dedubla, de a-şi părăsi corpul fizic, de a ieşi in astral, atunci poate să se ducă la depărtări oricat de mari şi să se arate unui prieten. In ambele cazuri spiritul atrage din atmosferă particule de materie fizică pe care le introduce iri corpul său astral şi astfel devine mai material, mai vizibil pentru prietenul său, pentru ochii săi fizici, carnali. In cazul in care persoana vizitată este un clarvăzător sau un lucid, atunci această materializare nu mai este necesară. Cazurile acestea sunt rare, dar omul căruia i s-a arătat o asemenea fantomă a unui prieten mort sau viu, crede că a fost inşelat de o iluzie optică, de o halucinaţie a creierului, şi de cele mai multe ori - de ruşine de a nu fi ridiculizat - nu spune la nimeni. Sunt imprejurări cand oamenii fără a avea darul lucidităţii şi fără a fi la mijloc o materializare - totuşi văd fantoma unui prieten. Aceste persoane au pentru un moment sistemul nervos foarte sensibil din cauza slăbirii corpului de vreo boală sau mare osteneală. Ei bine, această slăbire a fizicului da o libertate mai mare corpului astral, din care cauză el incepe să funcţioneze mai intensiv şi omul devine pentru acele momente clarvăzător, lucid. Dacă o persoană are pe cineva drag intr-o ţară indepărtată şi se culcă cu gandul incordat, de exemplu la mama sa, in timpul nopţii va pleca prin vehiculul astral spre mama sa şi dacă aceasta este intr-o stare de hipersensibilitate, va vedea cateva minute pe fiul său. Acesta e cazul cand cel
care vede e intr-o stare excepţională, dar sunt şi cazuri cand voiajorul care pleacă in astral este cel care se află intr-o stare spirituală incordată şi se arată mamei sale, a cărei stare este normală. Acest caz este e des intalnit mai ales cand cineva e in ultimele momente ale morţii sau este intr-un moment de mare pericol; intr-o secundă spiritul iese din corpul fizic şi ca un fulger vine langă mama lui şi i se arată.

*
Corpul mental
Invelişul care, dintre cele descrise pană acum, este şi mai apropiat de interior, de spiritul omului se numeşte corpul mental. El este format din materie mentală,
materie cu mult mai fină, şi mai eterată ca materia invelişului astral, vecină cu
energia, adică in pragul materiei. Rolul acestui inveliş este de a servi ca centru al inteligenţei, al memoriei, al voinţei. El constituie in acelaşi timp şi vehiculul cu care călătoreşte şi lucrează spiritul in planul mental al lumilor. Ca şi corpul astral, şi corpul mental poate să fie format dintr-o materie mentală puţin dezvoltată şi neorganizată, sau prea puţin organizată. In acest caz, omul are puteri mentale foarte reduse, judecata intunecată. Spiritul lucrează la un asemenea om in planul fizic şi astral prin corpul său astral. Aşa se explică că omul inferior, omul sălbatic, este dominat in existenţa lui terestră mai mult de simţul foamei, al setei, al odihnei, al cruzimii, pentru că in viaţa lui pămantească spiritul său se manifestă mai mult prin corpul simţurilor, al pasiunilor, al geloziei, al poftelor, al fricii, al sentimentelor inferioare, intr-un cuvant prin corpul astral şi mai deloc prin corpul său mental, care
nu este incă bine organizat. Materia acestui corp este aşa de fină, că nu mai este
văzută prin vederea astrală de lucizi sau clarvăzători.
Cu cat omul in viaţa pămantească are o activitate cerebrală mai mare, cu cat
subiectele care fac obiectul gandirii lui sunt mai abstracte, cu cat aceste ganduri sunt de un profund adevăr şi imbrăţişează idei de frumos, de bine, de iubire, de milă, de dreptate pentru toţi, cu atat corpul său mental se dezvoltă, se organizează, atrăgand din spaţiu, din planul mental particule mentale fine care zi de zi contribuie la innobilarea, la purificarea corpului său mental. Nu numai că el devine mai fin, dar in acelaşi timp creşte, cum nu poate creşte corpul astral, creşte in mărime pe măsură ce omul se ridică mai sus. Pe cand materia astrală se introduce in toate celulele, in toate organele corpului nostru fizic şi formează o inimă astrală, un ficat astral, un stomac astral etc. - aşadar un corp astral asemănător ca formă cu corpul fizic, corpul mental din contră: are o formă ovoidă, mai mic ca omul, dar avand razecare străbat corpul astral, corpul fizic şi ies afară, depăşind aura formată de corpulastral şi pe cave o colorează cu culori foarte frumoase

Corpul cauzal
De cand a apărut omul pe pămant şi pană azi, corpul său mental s-a imbunătăţit in
calitate, s-a organizat treptat şi s-a diferenţiat in două părţi. Jumătatea externă a constituit mai departe sediul voinţei şi al inteligenţei, deci ca vehicul mental, iar jumătatea internă a constituit un nou inveliş spiritului, un nou corp numit corpul cauzal. I s-a dat denumirea de cauzal pentru că in el se inscrie, in esenţa sa, tot binele şi tot răul pe care l-a făcut omul in viaţa lui terestră, in el se inscrie, se aşează ca recolta intr-un hambar tot ce a semănat pe pămant. Această recoltă va determina in viaţa lui viitoare pe pămant bucuriile şi nefericirile, tot destinul lui, rolul pe care il va juca in viitoarea lui reincarnare. Viitorul său corp mental, viitorul său corp astral şi fizic cu care va trăi in viitor pe pămant vor fi astfel făcute după cele ce au fost inscrise in corpul cauzal. Cu alte cuvinte, tot ce va intampina omul in viaţa viitoare terestră este inscris in corpul cauzal şi işi găseşte cauzele in ceea ce a făcut pe pămant in precedenta viaţă. Semeni intr-o viaţă şi culegi in altă viaţă. Cu alte cuvinte, viaţa prezentă pregăteşte viaţa viitoare. Noi suntem făuritorii destinului nostru.
Corpul cauzal este format şi el dintr-un eter extrem de subţire, pe a cărui fineţe nu ne-o putem inchipui. El fiinţează in jurul spiritului mii şi mii de ani, sute şi mii de incarnări pană ce omul ajunge aşa de evoluat incat nu va mai fi nevoie să se mai incarnneze. Atunci corpul cauzal piere şi el şi spiritul va fi acoperit de un nou inveliş format din forţă comprimată a cărei natură nu o putem cuprinde cu mintea noastră slabă, inveliş numit corpul budhic. In lungimea secolelor nesfarşite şi in miile de incarnări, corpul cauzal a inregistrat toate actele, cunoştinţele şi facultăţile noastre caştigate. Sunt inscrise mii şi mii de pagini a tot ce am fost, pe unde am trăit, ce am infăptuit, ce bine sau ce rău am comis - o cinematografie fidelă a tuturor vieţilor noastre nenumărate. Tot răul pe care l-am putut face in aceste vieţi, nu contribuie cu nimic la organizarea corpului cauzal. Tot binele insă care l-am facut contribuie nemăsurat de mult la subtilizarea, din viaţă in viaţă , a corpului nostru cauzal. Credinţa profundă in Divinitate, iubirea, aproapelui nostru, pană la sacrificiu, gandurile cele mai inalte spirituale, contribuiesc la innobilarea, la fortificarea corpului cauzal. Cum asemenea
imprejurări sunt cat se poate de rare, evoluţia acestui corp este şi ea cat se poate de lentă. Corpul astral, corpul mental şi corpul cauzal la un loc constituie in jurul spiritului o invelitoare materială, dar invizibilă, numită perispirit.


*

O concluzie se cuvine a fi facuta.
Asadar, Isus s-a inaltat ca perispirit, in asa zis corp Budhic, corp care se poate reincarna la vointa sa si numai pentru a ajuta lumea sa progreseze spiritual si evolutiv. In acest corp el a avut constiinta a tot ce urma sa patimeasca, constiinta dobandita pe pamant dupa initierea in Tibet. Cunoscutul indian Sundar Sighn, care a vizitat si tara noastra inainte de 1910, care a scris si cunoscuta Profetie cu privire la Romania si evenimentele ce ar urma sa se intample in lume, (unele care dau de gandit), a facut si alte afirmatii cu privire la Isus. Aceste afirmatii se gasesc in cartea lui Paul Brunton,( si el un devenit initiat dintrun reporter englez sceptic),-India Secreta- In alte scrieri Sundar Sighn afirma:
Toate filozofiile si doctrinile religioase, incepand cu cele orientale , terminand cu crestinismul, au avut acelasi scop, reliefat sau relevat in diferite moduri,- si afirma el:
_ In zorii diminetii a fost trimis Vishu, in miezul zilei a fost trimis Budha si in apusul soarelui a fost trimis Isus. Intamplator sa fi fost ca acum peste 2000 de ani a aparut Isus cand lumea era in cea mai neagra depravare, lacomie, dezmat si lipsa totala de credinta?

Si ar mai fi o umila intrebare, retorica, evident:
Cat de mult a progresat omenirea din punct de vedere Spiritual?
Poate altii vor da un raspuns.

O pauza de meditatie e bine venita.

De la: 9am250228, la data 2011-12-26 18:41:11O concluzie se cuvine a fi facuta.
Si ar mai fi o umila intrebare, retorica, evident:
Cat de mult a progresat omenirea din punct de vedere Spiritual?
Poate altii vor da un raspuns.

Nu stiu daca te-ai decis daca intrebarea ta ramane retorica sau nu, insa na, imi permit sa dau un raspuns. Poate ca omenirea nu a progresat DESTUL din punct de vedere spiritual, dar de progresat, a progresat. Sa ne gandim numai ca am pornit existenta noastra, ca specie, de la niste fiinte pur instinctive si ca am ajuns, totusi, sa ne punem probleme de spiritualitate.


Ca sa raspund si la intrebarea initiala a topicului... habar nu am daca exista viata dupa moarte, logic ar fi sa nu fim doar niste existente in van. Candva credeam ca cea mai optimista viziune este aceea cu reincarnarile, insa pe masura ce inaintez in varsta ma gandesc tot mai mult ca cea mai optimista varianta ar fi aceea ca nu exista nimic dupa moarte, ca disparem in neant, astfel nu ar trebui sa suportam consecintele propriei noastre vieti... pentru ca, pana la urma, in toate religiile este, intr-o forma sau alta, despre asta : dupa moartea fizica, vom suporta consecintele a ceea si a cum am trait aici.

Deci problema e indoita.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Bai, fiti atenti ca de cind am tot spus si eu pe forum de acele corpuri energetice, mai nimeni nu mai vorbeste cu mine.
Asa ca atentie ca goniti pasarelele.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: 9am250228, la data 2011-12-26 18:41:11O concluzie se cuvine a fi facuta.
Asadar, Isus s-a inaltat ca perispirit, in asa zis corp Budhic, corp care se poate reincarna la vointa sa si numai pentru a ajuta lumea sa progreseze spiritual si evolutiv. In acest corp el a avut constiinta a tot ce urma sa patimeasca, constiinta dobandita pe pamant dupa initierea in Tibet. Cunoscutul indian Sundar Sighn, care a vizitat si tara noastra inainte de 1910, care a scris si cunoscuta Profetie cu privire la Romania si evenimentele ce ar urma sa se intample in lume, (unele care dau de gandit), a facut si alte afirmatii cu privire la Isus. Aceste afirmatii se gasesc in cartea lui Paul Brunton,( si el un devenit initiat dintrun reporter englez sceptic),-India Secreta- In alte scrieri Sundar Sighn afirma:
Toate filozofiile si doctrinile religioase, incepand cu cele orientale , terminand cu crestinismul, au avut acelasi scop, reliefat sau relevat in diferite moduri,- si afirma el:
_ In zorii diminetii a fost trimis Vishu, in miezul zilei a fost trimis Budha si in apusul soarelui a fost trimis Isus. Intamplator sa fi fost ca acum peste 2000 de ani a aparut Isus cand lumea era in cea mai neagra depravare, lacomie, dezmat si lipsa totala de credinta?

Si ar mai fi o umila intrebare, retorica, evident:
Cat de mult a progresat omenirea din punct de vedere Spiritual?
Poate altii vor da un raspuns.

O pauza de meditatie e bine venita.

se-ntimpla ceva ....nu stiu ce m-am apucat sa-ti raspund la intrebarea ta : de ce Biserica, prin oamenii ce-au promovat-o, procedeaza la tinerea in intuneric a omenirii si.....pac, mi s-a oprit brusc calc. ! o fi fost o cadere brusca de tensiune ? n-am bagat de seama sa fi fost vreuna ! in sfirsit , ideea este ca Cine a determinat venirea noastra-n acest spatiu, ne vrea aici pe timp cit mai indelungat si face tot posibilul sa ne amageasca ,oferind oamenilor avere, faima si putere si deci : de unde atita progres spiritual ?!
si, la cealalta intrebare a ta, raspunsul cred ca l-ai dat tu singur : ISUS le-a aparut discipolilor lui in perispirit !

De la: Calliope, la data 2011-12-26 19:16:49

De la: 9am250228, la data 2011-12-26 18:41:11O concluzie se cuvine a fi facuta.
Si ar mai fi o umila intrebare, retorica, evident:
Cat de mult a progresat omenirea din punct de vedere Spiritual?
Poate altii vor da un raspuns.

Nu stiu daca te-ai decis daca intrebarea ta ramane retorica sau nu, insa na, imi permit sa dau un raspuns. Poate ca omenirea nu a progresat DESTUL din punct de vedere spiritual, dar de progresat, a progresat. Sa ne gandim numai ca am pornit existenta noastra, ca specie, de la niste fiinte pur instinctive si ca am ajuns, totusi, sa ne punem probleme de spiritualitate.


Ca sa raspund si la intrebarea initiala a topicului... habar nu am daca exista viata dupa moarte, logic ar fi sa nu fim doar niste existente in van. Candva credeam ca cea mai optimista viziune este aceea cu reincarnarile, insa pe masura ce inaintez in varsta ma gandesc tot mai mult ca cea mai optimista varianta ar fi aceea ca nu exista nimic dupa moarte, ca disparem in neant, astfel nu ar trebui sa suportam consecintele propriei noastre vieti... pentru ca, pana la urma, in toate religiile este, intr-o forma sau alta, despre asta : dupa moartea fizica, vom suporta consecintele a ceea si a cum am trait aici.

sau, cu alte cuvinte : ce semeni aia culegi !
sau varianta cealalta : cum iti asterni asa dormi ! si, culmea, aceste proverbe vin de la un popor care are credinta ca : ce ti-e scris in frunte ti-e pus....deci , cum suntem noi ? fatalisti sau avem constiinta legii cauza- efect ?

De la: gabigabi2, la data 2011-12-27 10:39:00

De la: 9am250228, la data 2011-12-26 18:41:11O concluzie se cuvine a fi facuta.
Asadar, Isus s-a inaltat ca perispirit, in asa zis corp Budhic, corp care se poate reincarna la vointa sa si numai pentru a ajuta lumea sa progreseze spiritual si evolutiv. In acest corp el a avut constiinta a tot ce urma sa patimeasca, constiinta dobandita pe pamant dupa initierea in Tibet. Cunoscutul indian Sundar Sighn, care a vizitat si tara noastra inainte de 1910, care a scris si cunoscuta Profetie cu privire la Romania si evenimentele ce ar urma sa se intample in lume, (unele care dau de gandit), a facut si alte afirmatii cu privire la Isus. Aceste afirmatii se gasesc in cartea lui Paul Brunton,( si el un devenit initiat dintrun reporter englez sceptic),-India Secreta- In alte scrieri Sundar Sighn afirma:
Toate filozofiile si doctrinile religioase, incepand cu cele orientale , terminand cu crestinismul, au avut acelasi scop, reliefat sau relevat in diferite moduri,- si afirma el:
_ In zorii diminetii a fost trimis Vishu, in miezul zilei a fost trimis Budha si in apusul soarelui a fost trimis Isus. Intamplator sa fi fost ca acum peste 2000 de ani a aparut Isus cand lumea era in cea mai neagra depravare, lacomie, dezmat si lipsa totala de credinta?

Si ar mai fi o umila intrebare, retorica, evident:
Cat de mult a progresat omenirea din punct de vedere Spiritual?
Poate altii vor da un raspuns. As raspunde tot cu o intrebare,vrea omenirea sa evolueze si din punct de vedere spiritual ?-sau cauta raspunsuri in TEORI- pe care tot ei le-au lansat poate ar trebui sa cautam -adevarurile ADEVARATE doar acolo unde ,ciar sunt ADEVARATE ,adica in BIBLIE{ ,acum sceeptici au motiv de polemici}

O pauza de meditatie e bine venita.

se-ntimpla ceva ....nu stiu ce m-am apucat sa-ti raspund la intrebarea ta : de ce Biserica, prin oamenii ce-au promovat-o, procedeaza la tinerea in intuneric a omenirii si.....pac, mi s-a oprit brusc calc. ! o fi fost o cadere brusca de tensiune ? n-am bagat de seama sa fi fost vreuna ! in sfirsit , ideea este ca Cine a determinat venirea noastra-n acest spatiu, ne vrea aici pe timp cit mai indelungat si face tot posibilul sa ne amageasca ,oferind oamenilor avere, faima si putere si deci : de unde atita progres spiritual ?!
si, la cealalta intrebare a ta, raspunsul cred ca l-ai dat tu singur : ISUS le-a aparut discipolilor lui in perispirit !

TASA

Ce e ala perispirit? Spirit cu peri?
Eu nu cunosc aceasta notiune.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.