Mihai eminescu

Mihai Eminescu
Doina

De la Nistru pân' la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Cã nu mai poate strãbate
De-atâta strãinãtate.
Din Hotin ºi pân' la mare
Vin muscalii de-a cãlare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aþin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
ªi strãinul te tot paºte
De nu te mai poþi cunoaºte.
Sus la munte, jos pe vale
ªi-au fãcut duºmanii cale,
Din Sãtmar pân' în Sãcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român sãracul!
Îndãrãt tot dã ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnã,
Nici îi este toamna toamnã,
Nici e varã vara lui,
ªi-i strãin în þara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duºmanii în puhoi
ªi s-aºeazã pe la noi;
ªi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboarã pãsãrile toate
De neagra strãinãtate;
Numai umbra spinului
La uºa creºtinului.
κi dezbracã þara sânul,
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacã
ªi izvoarele îi seacã -
Sãrac în þarã sãracã!

Cine-au îndrãgit strãinii,
Mâncã-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
ªi neamul nemernicia!
ªtefane, Mãria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija sfinþilor
În sama pãrinþilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua-ntreagã, noaptea-ntreagã,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca sã-þi mântui neamul tãu!
Tu te-nalþã din mormânt,
Sã te-aud din corn sunând
ªi Moldova adunând.
De-i suna din corn o datã,
Ai s-aduni Moldova toatã,
De-i suna de douã ori,
Îþi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oarã
Toþi duºmanii or sã piarã
Din hotarã în hotarã -
Îndrãgi-i-ar ciorile
ªi spânzurãtorile!


Eminescu

La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa Tara- Eminescu.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!

de Grigore Vieru

La Multi Ani in literatura noastra romaneasca, drag Eminescu!

Azi am ascultat fara sa vreau Itzi-Bitzi FM - un radio pentru copii pe 90.30 FM (sau 99.30??? nu mai stiu). Tema emisiunii a fost Eminescu si copiii trebuiau sa sune sa discute despre Fat-Frumos-din-lacrima si despre poezia Luceafarul (subiectul poeziei, povestea Catalinei si a Luceafarului). M-au uimit, stiau mai mult decat adultii despre subiect. Multi stiau strofe destul de multe, altii stiau subiectul, altii nu terminasera "cele 98 de strofe" dar spuneau pana unde au ajuns. Gazda emisiuniii, Zapa, incerca sa ii mai si incurce, dar nu a mers cu nici unul dintre copii :)

Bravo copii, bravo invatatori, bravo parinti! In plus, inteligenta copiilor este de admirat si puritatea sufletului lor. Eminescu e viu in inimile tinerei generatii.

Intrebare la radio I...B...-FM: "Ce ai facut deosebit astazi?".
Raspuns (o fetita de 9 ani): "Nimic. A, ba da, am facut ceva deosebit: la scoala am serbat nasterea lui Eminescu".

Floare-albastrã

- Iar te-ai cufundat în stele
ªi în nori ºi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieþii mele.

În zadar râuri în soare
Grãmãdeºti-n a ta gândire
ªi câmpiile asire
ªi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcã-n cer vârful lor mare -
Nu cãta în depãrtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi pãrul.
Ah! ea spuse adevãrul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaþã,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stã sã se prãvale
În prãpastia mãreaþã.

Acolo-n ochi de pãdure,
Lângã balta cea seninã
ªi sub trestia cea linã
Vom ºedea în foi de mure.

ªi mi-i spune-atunci poveºti
ªi minciuni cu-a ta guriþã,
Eu pe-un fir de romaniþã
Voi cerca de mã iubeºti.

ªi de-a soarelui cãldurã
Voi fi roºie ca mãrul,
Mi-oi desface de-aur pãrul,
Sã-þi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sãrutare,
Nime-n lume n-a s-o ºtie,
Cãci va fi sub pãlãrie -
ª-apoi cine treabã are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de varã,
Mi-i þinea de subsuoarã,
Te-oi þinea de dupã gât.

Pe cãrare-n bolþi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sãrutãri pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

ªi sosind l-al porþii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastrã n-aib-o nime,
Cui ce-i pasã cã-mi eºti drag?

Înc-o gurã - ºi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lunã!
Ce frumoasã, ce nebunã
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

ªi te-ai dus, dulce minune,
ª-a murit iubirea noastrã -
Floare-albastrã! floare-albastrã!...
Totuºi este trist în lume!


LA MULTI ANI, EMINESCU, IN INIMILE NOASTRE DE ROMANI CARE NE IUBIM TARA SI NEAMUL SI LIMBA!!!!!!!! ( pt. 15 ianuarie )

cititorilor

K/EStatul Monarhic. Eminescu arata pe larg ideile sale asupra statului. Adâncind problemele istoriei neamurilor moderne, el ajunge la convingerea
ca statele în care principiul monarhic a fost în floare, au progresat si au ajuns cele mai puternice în Europa.

"Popoarele,sunt producte ale naturii, nu ale inteligentei. La începutul desvoltarii, ele au nevoie de un centru spre care sa graviteze si sa se grupeze în jurul dinastiei ca albinele în jurul matcii lor.

In ce priveste viata satala interna a popoarelor,aceasta- i numai o lupta între ideia statului si individualism.
Individualismul exageratdistruge, cel inteligent e creator de armonie. Când individualismul se gândeste si lasa
interesele colective, se ajunge la armonizarea intereselor individuale. Ideia statului e ideia armonizarii intereselor.
Interesele comune creaza clase, parerile comune dau nastere la principii, pentru realizarea principiilor se formeaza partide.
Statul nu trebue sa vada în clase indivizi deosebiti, ci un singur individ: natiunea.

Clasele ca parti ale natiunii trebue sa ramâna egal de importante în fata statului a carui menire statornica e de a le aduce în armonie.
Societatea exista prin exploatarea unei clase prin alta, dar la baza e o clasa care singur produce, si e singura care lucreaza de- a dreptul materiile prime.

Statul trebue sa aiba grija de aceasta clasa de producatori, s-o fereasca de spoliatori, s-o cultive, sa vegheze la prosperitatea ei materiala si sa -si îndeplineasca astfel scopul lui moral.
Având în vedere caracterul firesc al claselor sociale, viata sociala e un câmp deschimbari vesnice,e miscare, iar statul care- i regulatorul acestei vieti e stabilitate. Pentru ca armonizarea claselor sa fie cu putinta e nevoie de-o dinastie."

Eminescu e pentru o dinastie în jurul careia sa se cristalizeze viata statului si care sa asigure armonizarea intereselor de clasa .

"Istoria noastra a aratat ca atât timp cât în statul nostru a fost stabilitate a domnilor, noi am progresat; exemplu este epoca lui Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare în Moldova, a lui Mircea cel Mare în Muntenia. Când însa sub influenta dreptului public polon ne-am rasturnat mereu domnii,
am decazut, trezindu- ne în pragul epocei contimporane desbinati si cu trupul tarii sfâsiat, în timp ce 'n jurul nostru state uriase au luat fiinta numai fiindca aveau o monarhie stabila ."

Urmarind istoria tarilor noastre minate de individualism destructiv, de nestabilitate în
domnie, de asuprire a claselor productive, Eminescu ajunge la concluzia ca pentru pastrarea
nationalitaii, avem nevoie de- o organizare de stat care sa permita urmatoarele
conditiuni:

"a)Stabilitate prin monarhia ereditara , mai mult ori mai putin absoluta,
b)Munca , adica excluderea parazitilor condeiului si silirea lor la munca productiva ,
c)Economie,adica cumpanire între foloasele aduse de cutare cheltuiala si sacrificiile facute pentru ea.
Avem nevoie de aceasta organizatie, fiindca numai ea salveaza nationalitatea, adica
principalul scop pe care trebue sa -l urmarim:
Nu dreptul public, ci pastrarea nationalitii noastre e lucrul de capetenie pentru noi si-ar fi mai bine sa nu alegem
deputati, decât sa se pearda natia româneasca ".

In conceptia lui Eminescu asupra statului, ideia monarhica e punctul central.

ELIADE:"EMINESCU e tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc" Print E-mail
Written by Admin
Jan 15, 2009 at 04:03 AM
Image

Un Cuvant inainte si o Postfata mai putin cunoscute ale lui Mircea Eliade la o "editie de pribegie" a Poesiilor lui Mihai Eminescu

Dupa rezistentele pe care le-a intampinat in timpul scurtei si chinuitei lui vieti, opera lui Mihai Eminescu s'a impus fulgerator neamului intreg, iar nu numai paturei culte. Nu stiu daca s'a facut vreodata socoteala exemplatelor tiparite din Poeziile lui Eminescu. Dar, in mai putin de o jumatate de veac. poeziile acestea au fost reproduse in multe zeci de editii, dela modestele tiparituripopulare pana la admirabilaeditie critica a Fundatiilor Regale, ingrijita de Perpessicius. Astazi, dupa ce-au cunoscut atatea culmi si atatea onoruri Poeziile lui Eminescu, cenzurate in tara, apar, asa cum le vedeti, in haina sfioasa a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi poate mai putin semnificativa, daca n'ar fi luat si el parte, de peste veac, la tragedia neamului romanesc.

II

Ce inseamna, pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s'o reamintim inca o data. Tot ce s'a creiat dupa el, dela Niculaie Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetia geniului, cugetului sau macar a limbei eminesciene. Rareori un neam intreg s'a regasit intr'un poet cu atata spontanitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s'a regasit in opera lui Mihail Eminescu. Il iubim cu totii pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scrim de la Odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa il recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a revelat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi. El, si numai el, ne-a ajutat sa ne intelegem bataia inimei. El ne-a luminat inteles ul si bucuria nenorocului de a fi roman.

III

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi, cei de aici, rupti de pamant si de neam regasim in el tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa. Intreg Universul nostru il avem in aceste zeci de pagini, pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.

Mircea Eliade, Paris, Septembrie 1949

Cuvant Inainte la Mihai Eminescu - Poesii - editie de pribegie ingrijita de Mircea Eliade

Editura Criterion Publishing

Eminescu

La 15 Ianuarie s'au implinit o suta douazeci si cinci de ani de la nasterea lui Mihail Eminescu. Romanii din exil au comemorat acest eveniment dupa puterile lor, pretutindeni unde i-a aruncat soarta: in Argentina, in Statele Unite, in Franta, sau in Germania si Austria.

Nu e deloc de mirare solidaritatea intregei emigratii romanesti in jurul lui Mihail Eminescu. Deasupra tuturor gloriilor efemere si desertaciunilor legate de patimile noastre omenesti, un singur punct ramane fix, neclatinat de nici o catastrofa istorica: geniul. Vechea Helada a pierit demult, dar geniul lui Homer, al lui Eschil sau al lui Platon a supravietuit tuturor naufragiilor si va supravietui chiar daca ultimul descendent al Greciei clasice va fi sters de pe suprafata pamantului. Lumea medievala a disparut demult din istorie, dar opera lui Dante continua sa nutreasca viata spirituala a milioane de cetitori, din toate colturile pamantului. Dramele lui Shakespeare vor fi tot atat de proaspete si tot atat de "adevarate" chiar cand istoria Angliei va fi uitata pana si de ultimii descendenti. Orice s'ar intampla cu neamul romanesc, oricate dezastre si suferinte ne-au fost urzite de Dumnezeu, nici o armata din lume si nici o politie, cat ar fi ea de diabolica, nu va putea sterge Luceafarul lui Eminescu din mintea si din sufletul Romanilor.

|n dragostea neamului romanesc pentru cel mai mare poet al sau, se desluseste setea de nemurirea a comunitatii intregi. Un neam supravietuieste nu numai prin istoria sa, ci prin creatiile sale. Daca vechea Helada n'ar fi avut decat istoria sa, si n'ar fi avut geniile ei dela Homer si pana la Plotin, astazi am fi stiut despre Heleni cam tot atata cat stim despre Sciti, Elamiti sau Iliri; adica atata cat suntem obligati sa invatam la scoala (evident, presupunand ca, fara patrimoniul spiritual Helen, ar mai fi fost posibil sistemul european de educatie, ceeace e cu totul improbabil). Istoria este prin definitie devenire, transformare continua, in cele din urma desertaciune. Zadarnic incearca un rege sau un despot sa-si cladeasca Statul pentru eternitate. O forma istorica, chiar daca ar fi perfecta, este totdeauna precara: dureaza un anumit numar de ani, sau de decenii, si apoi lasa locul unei alte forme istorice. Nici un fel de "eternitate" nu este ingaduita organismelor politice si sociale. Singura "eternitate" acceptata de istorie este aceea a creatiilor spirituale. Care, bine inteles, reflecteaza si specificul national al gintei creatorului si momentul istoric in care a vietuit acesta; le reflecteaza si, am spune, le proiecteaza in "eternitate". Patetica lupta a Heladei cu Persii este actuala pentru lumea moderna, pentru ca a cantat-o Eschil. Au mai fost si alte invazii, de o parte si de alta a Marii Egee, dar despre ele stim foarte putin, pentru ca n'a existat un Eschil care sa le scoata din istorie si sa le fixeze in "eternitate".

Obscur, dar mai putin patetic, neamul romanesc simte ca si-a asigurat dreptul la "nemurire", mai ales prin creatia lui Mihail Eminescu. Petrolul si aurul nostru pot intr'o zi, seca. Graul nostru poate fi facut sa creasca si aiurea. {i s'ar putea ca intr'o zi, nu prea indepartata, strategia mondiala sa sufere asemenea modificari, incat pozitia noastra de popor de granita sa-si piarda insemnatatea pe care o are de un secol incoace. Toate acestea s'ar putea intampla. Un singur lucru nu se mai poate intampla: disparitia poemelor lui Eminescu. {i cat timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului romanesc a fost "proiectata in eternitate" prin versurile unui poet care a suferit toata viata de saracie, uneori chiar si de foame, si a murit, omorat de un nebun, intr'un ospiciu...Este o lectie de modestie pe care insasi istoria ne-o da, noua tuturor...

Mircea Eliade

15 Ianuarie 1975 - Ziarul America - an 69, nr. 11

Detroit, Michigan

Cu mâne zilele-þi adaogi,
Cu ieri viaþa ta o scazi
ªi ai cu toate astea-n faþã
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astã lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El ºi rãsare undeva.

Se pare cum cã alte valuri
Cobor mereu pe-acelaºi vad,
Se pare cum cã-i altã toamnã,
Ci-n veci aceleaºi frunze cad.

Naintea nopþii noastre îmblã
Crãiasa dulcii dimineþi;
Chiar moartea însãºi e-o pãrere
ªi un visternic de vieþi.

Din orice clipã trecãtoare
Ãst adevãr îl înþeleg,
Cã sprijinã vecia-ntreagã
ªi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
ªi se cufunde în trecut,
Tu ai º-acum comoara-ntreagã
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâne zilele-þi adaogi,
Cu ieri viaþa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faþã
De-a purure ziua cea de azi.

Priveliºtile sclipitoare,
Ce-n repezi ºiruri se diºtern,
Repaosã nestrãmutate
Sub raza gândului etern.

"Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã în Cosmos, eu viaþa întreagã am visat sã trec Prutul", spunea Grigore Vieru în 1973, la prima sa vizitã în România.

209.85.129.132/search?q=cache:QQVyAImm0asJ:poezii.t2i.info/grigo...




PENTRU EA - Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,

Pentru ea mi-i teama de pacate,

Pentru ea e bolta mai albastra

Pentru limba, pentru limba noastra.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spatii,

Pentru ea puternici sunt Carpatii,

Pentru ea e calda vatra poamei

Pentru limba, pentru limba mamei.

Pentru ea noi varuim peretii,

Pentru ea mai sunt raniti poetii,

Pentru ea cresc florile visarii

Pentru limba, pentru limba Tarii.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!


Dana P

P.S.

Poetul Grigore Vieru, în stare criticã

Dan Arsenie
Vineri, 16 Ianuarie 2009

Scriitorul basarabean este internat în stare gravã la un spital din Chiºinãu, dupã ce maºina în care se afla a fost implicatã, azi-noapte, într-un accident de circulaþie.
Vieru este conectat la aparatele de respiraþie artificialã ºi este tratat de specialiºtii moldoveni. Directorul general al Spitalului de Urgenþã Chiºinãu, Grigore Ciobanu, a declarat pentru agenþia Info-Prim Neo cã starea poetului este criticã.
În urma accidentului de azi-noapte, Vieru a suferit traume grave la nivelul capului, toracelui ºi abdomenului.

La volanul maºinii se afla vicedirectorul Ansamblului Joc, Gheorghe Munteanu. Acesta nu a fost internat. Cei doi se întorceau la Chiºinãu din sudul Republicii Moldova.

Poetul de 73 de ani este cunoscut mai ales pentru volumele de versuri "Numele tãu", "Aproape" ºi "Metafore albastre". Vieru a scris ºi numeroase cãrþi pentru copii.

"Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã în Cosmos, eu viaþa întreagã am visat sã trec Prutul", spunea Grigore Vieru în 1973, la prima sa vizitã în România.


www.evz.ro/articole/detalii-articol/835951/Poetul-Grigore-Vieru-...

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

De la: pasadro, la data 2009-01-17 14:38:09"Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã în Cosmos, eu viaþa întreagã am visat sã trec Prutul", spunea Grigore Vieru în 1973, la prima sa vizitã în România.

209.85.129.132/search?q=cache:QQVyAImm0asJ:poezii.t2i.info/grigo...



PENTRU EA - Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,

Pentru ea mi-i teama de pacate,

Pentru ea e bolta mai albastra

Pentru limba, pentru limba noastra.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spatii,

Pentru ea puternici sunt Carpatii,

Pentru ea e calda vatra poamei

Pentru limba, pentru limba mamei.

Pentru ea noi varuim peretii,

Pentru ea mai sunt raniti poetii,

Pentru ea cresc florile visarii

Pentru limba, pentru limba Tarii.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!


Dana P

P.S.

Poetul Grigore Vieru, în stare criticã

Dan Arsenie
Vineri, 16 Ianuarie 2009

Scriitorul basarabean este internat în stare gravã la un spital din Chiºinãu, dupã ce maºina în care se afla a fost implicatã, azi-noapte, într-un accident de circulaþie.
Vieru este conectat la aparatele de respiraþie artificialã ºi este tratat de specialiºtii moldoveni. Directorul general al Spitalului de Urgenþã Chiºinãu, Grigore Ciobanu, a declarat pentru agenþia Info-Prim Neo cã starea poetului este criticã.
În urma accidentului de azi-noapte, Vieru a suferit traume grave la nivelul capului, toracelui ºi abdomenului.

La volanul maºinii se afla vicedirectorul Ansamblului Joc, Gheorghe Munteanu. Acesta nu a fost internat. Cei doi se întorceau la Chiºinãu din sudul Republicii Moldova.

Poetul de 73 de ani este cunoscut mai ales pentru volumele de versuri "Numele tãu", "Aproape" ºi "Metafore albastre". Vieru a scris ºi numeroase cãrþi pentru copii.

"Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã în Cosmos, eu viaþa întreagã am visat sã trec Prutul", spunea Grigore Vieru în 1973, la prima sa vizitã în România.

www.evz.ro/articole/detalii-articol/835951/Poetul-Grigore-Vieru-...]



Multumesc pt. informatie @pasadro

Eminescu
GRIGORE VIERU


La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa Tara- Eminescu.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!



DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

tocmai ma uitam pe net la o poezie de a lui Vieru
Mi-a placut f mult aceasta:
DE CE- AI DAT, DOAMNE?!


Lui Ozea Rusu
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.

Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!


Dumnezeul sa-l odihneasca in pace...ca prea a fost zbuciumat!

LINISTEA LACRIMII - Grigore Vieru
lui Eugen Simion

Mi-am regasit Tara
In lacrima,
In linistea inimii tale
Din care atat de luminos
Rasare dimineata
Poetilor!
Aud in rasaritul rourat
Cum striga Dorul dor
Spre Basarabia,
Spre suferinta ei,
Eu insumi preschimbandu-ma
In linistea,
In rabdatoarea ei lacrima.



Cuvântul MAMA - Grigore Vieru

Pruncii îl zuruie.
Bãtrânii îl viseazã.
Bolnavii îl ºoptesc.
Muþii îl gândesc.
Fricoºii îl strigã.
Orfanii îl lacrimã.
Rãniþii îl cheamã.
Iar ceilalþi îl uitã.
O, Mamã! O, Mamã!


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Home » Actualitate » Culturã & media » Poetul Grigore Vieru a murit în aceastã noapte
Poetul Grigore Vieru a murit în aceastã noapte
Astazi, ora 08:37
Vot:

*

66
15085 vizualizari, 61 comentarii, 24 voturi
Taguri: accident, Chiºinãu, Grigore Vieru,
Poetul Grigore Vieru a murit în aceastã noapte

DESTINATAR:
Nume:
Email:

EXPEDITOR:
Nume:
Email:
Poetul a murit în aceastã noapte la Spitalul Municipal de Urgenþã din Chiºinãu unde era internat. Potrivit medicilor de la Chiºinãu decesul a survenit la ora 01:30. Poetul a fost implicat într-un grav accident rutier în urmã cu douã zile. Astãzi, la Chiºinãu urma sã plece o echipã de medici români printre care ºi profesorul Dan Tulbure de la Institutul clinic Fundeni



realitatea.net

Eminescu


La zidirea Soarelui, se ºtie,
Cerul a muncit o veºnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasãre mãiastrã,
Domnul cel de nemurirea noastrã-Eminescu.

Suntem în cuvânt ºi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sã ne judece.

Mi-l furã, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mã uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ºtiam cã dor mi-era de dânsul,
Nu ºtiam cã doina mi-o furarã
Cu strãvechea ºi frumoasa Þarã- Eminescu.

Acum am ºi eu pe lume parte:
Pot îmbrãþiºa mãiastra-þi carte,
ªtiu cã frate-mi eºti ºi-mi eºti pãrinte,
Acum nimeni nu mãpoate minte.
Bine ai venit în casa noastrã,
Neamule, tu, floare mea albastrã-Eminescu.

Suntem în cuvânt ºi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sã ne judece!




Formular



-Numele ºi prenumele?
-Eu.

-Anul de naºtere?
-Cel mai tânãr an
când se iubeau
pãrinþii mei.

-Originea?
-As ºi semãn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
ªtiu toate doinele.

-Profesiunea?
-Ostenesc în ocna cuvintelor.

-Pãrinþii?
-Am numai mamã.

-Numele mamei?
-Mama.

-Ocupaþia ei?
-Aºteaptã.

-Ai fost supus
Judecãþii vreodatã?
-Am stat niºte ani închis
În sine.

-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat.
În pãmânt strãin. Anul 1945.




Ascultã


Bre muscale, am ostenit
Sã te-ascult necontenit,
Sã te-ascult neîncetat
Cã m-ai fost eliberat;
Cã m-ai ajutat isteþ
Sã trãiesc un timp mãreþ,
Cã mã-mbraci, cã m-ai nãscut,
Iar eu mã uit peste Prut.
Dar ce fel de ajutor
Când mai sunt mãturãtor
Al strãzii pe care stai
Plinã zilnic de-ntâi Mai?!
ªi ce fel de falnic timp
Când muncesc ca robu-n câmp,
Când ficatul mi-i distrus
De otrãvuri ce-ai adus,
Când ne mor copiii-n leagãn,
Iar tu cânþi pe sub mesteacãn
ªi te baþi cu pumnu-n piept
C-ai luptat ºi ai un drept...
Nu zic nu: ai ars în foc,
Dar eu ce: jucam sau joc?!
Nu zic nu: te-ai ºi bãtut,
Dar noi ceilalþi ce-am fãcut:
Bielarusul ºi armeanul,
Românul ºi-americanul,
Letonul ºi polonezul
ªi tadjicul ºi englezul...
Bre muscale, ia fii bun,
Ascultã ºi eu ce-þi spun:
Fãrã ceilalþi, negreºit,
Azi nemþeºte-ai fi grãit
ªi cerºeai chiriliþa,
Limba, cântul, ºcoala ta,
Hramul tãu ºi propriul pom...
Bre muscale, fii, bre, om!



Ca prima oarã



Merg pe pãmânt
ªi sun ca vioara.
Toate îmi par cã sânt
Prima oarã.
Ca un copil
Aºtept dimineaþa,
Pânã la lacrimi
Mi-e dragã viaþa.
Orice splendoare
Mã doare,
Mã doare-aceastã floare
ªi frumuseþea ta,
ªi frumuseþea ta!
ªi-aceastã zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mamã ºi tatã
De parcã îmi vãd pãrinþii
Prima datã.
Ca un copil
Aºtept dimineaþa,
Pânã la lacrimi
Mi-e dragã viaþa.
Când mã cuprinzi
Tremur, ah, toatã,
De parcã-aº iubi, iubi
Prima datã.
Ca un copil
Aºtept dimineaþa,
Pânã la lacrimi
Mi-e dragã viaþa



Auzi-ne



Mariei ºi lui Marcel Dinu


Doamne sfinte, auzi-ne,
Cum þi-auzi albinele!
Doamne sfinte, vezi-ne
Cum îþi vezi livezile!
Cã pe meri sunt numai flori,
Iar pe noi numai sudori!
Doamne sfinte, plânge-ne!
Nu-þi suntem noi sângele?!
Plânge-ne, îndurã-te!
Nu-þi suntem noi rudele?!
Noii huzuresc ciocoi
Noi flãmânzi ºi triºti, ºi goi!
Doamne bun, desprinde-ne
De pârjol ºi grindine!
Culcã-ne, aºeazã-ne
Pruncuþii în leagãne!
Cã mulþi dintre dânºii mor
În pântecul maicilor!
Nu mai vie stelele
Roºii! Cu smintelele
Ce vestirã ceþile
ªi pustietãþile!
Sã rãsarã numai stea
Ziditã de mâna ta!
Doamne drept, adunã-ne
Lângã Prut ºi Dunãre!
Înalþã-ne zilele
Lângã Tine þine-le!
Cã suntem copiii Tãi
Poate nu chiar cei mai rãi!
Doamne sfinte, mutã-ne
În bãrbate tunete,
Sã gonim tristeþile,
Toate strâmbãtãþile!
Fraþi alãturea de fraþi
Ca ºi brazii în Carpaþi!



Cuvântul mama



Pruncii îl zuruie.
Bãtrânii îl viseazã.
Bolnavii îl ºoptesc.
Muþii îl gândesc.
Fricoºii îl strigã.
Orfanii îl lacrimã.
Rãniþii îl cheamã.
Iar ceilalþi îl uitã.
O, Mamã! O, Mamã !



In limba ta



In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta




REAPRINDETI CANDELA



Reaprindeþi candela-n rãscruce
Lângã busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasã Dumnezeu.

Doamne,Cel din slãvi creºtine
Ce pãcate oare-ai sãvârºit
Cã te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fãrã de sfârºit ?!

Refren:
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândeþe mãreaþã
Chiar ºi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaþã


Ninge frigul ºi pustiul plouã
Degeratã-mi este inima
Doamne,bine nu ne-a fost nici nouã
Fãrã sfatul ºi lumina Ta

Doamne, intrã ºi-n a mea chilie
Si-amândoi, rãniþi ºi îngheþaþi
Sã ne încãlzim cu bucurie
Unul lângã altul ca doi fraþi.

Refren.
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândeþe mãreaþã
Chiar ºi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaþã



România este o þarã plinã de câmpii, munþi, ape, cântece, istorie ºi graniþe.

* Dacã n-ar fi iubirea, m-aº teme de viaþã.

* Patria este ca un copil: dacã uiþi de ea, poate sã plece de acasã.

* Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.

* S-ar putea crede cã întreaga naturã a ostenit la zidirea Limbii Române.

* Cât caracter, atâta þarã.

* Singurul lucru pe care nu-l poate face românul este s-o pârascã pe Moartea Vieþii.

* Românul dezmiardã ºi drãgãlãºeºte pânã ºi pe diavol - l-a numit Michiduþã - crezând cã astfel îl pãcãleºte ºi-l îmbuneazã. Pe dracu!

* Poþi iubi pânã la Dumnezeu, dar este cu neputinþã sã ºi gândeºti pânã la El.

* Românul e ruºinos, dar uneori poate lua de cumãtru ºi pe Dumnezeu.

* Eu n-am trecut Prutul - l-am sãrit.

* Chiar dacã nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.

* Românul îºi cheltuieºte viaþa dovedindu-ºi dreptatea.

* Nu m-ar cuprinde mirarea dacã douã morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aº dacã s-ar împãca.

* Câtã limbã românã a rãmas în Basarabia, ar putea s-o înveþe uºor ºi rusul.

* Durerea nu este un stil artistic.

* Românul nici pe al sãu pãmânt nu a umblat destul, nu cã sã calce moºia altora.

* Degeaba a venit libertatea dacã fraþii nu se cunosc între ei.

* Mi-ar fi ruºine sã întreb pe maicã-mea dacã-i româncã sau nu.




13 strofe despre mankurþi



Ei ne hãcuirã graiul
ªi doina, ºi harta!
Ei, care astãzi vâneazã
„Literatura ºi Arta!“
Ei datina o spurcarã
Barbar ºi sinistru!
Ei, care astãzi adulmecã
Revista „Nistru“!
Ei gâtuirã prãdalnici
Biserici frumoase!
Ei ne rãstignirã pe crucea
Lui ’46!
Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urmã!
Ei ne-au scos din ogradã
Vãcuþa ºi turmã!
Ei au dus omul la ocnã
Pentru trei ciocãlãie!
Ei ne remodeleazã fiinþa
Pe diferite ilãie!
Ei pe dealuri lãsarã
Sã nãvãleascã tutunul
Ca friþul cel fãrã de milã
Cu tancul ºi tunul!
Ei marcheazã locul
Unde-n þãrâna mãnoasã
Se va crãci uzina
Ca la dânsa acasã!
Ei otrãvesc pãmântul
ªi izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata sã tragã
În cei care-ºi cer alfabetul!
Ei linguºesc strãinul
Cu struguri ºi glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!
Ei spun cã ªtefan cel Mare
Armonia urbanã o stricã.
Ei ne-au minþit la ºcoalã
Cã nu avurãm nimicã!
Ei se urcarã pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Sã ne anunþe cã-n poartã
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinþi, cu folosul,
Aleargã în cuºti fericiþi
Ca javra cu osul!
Ei prin lacrimã graniþi
Trag ºi-n douã o taie!
Ei, înnodaþii neruºinãrii!
Huideo, potaie!






GRIGORE VIERU

Preot ºi filozof
de Mihai Eminescu


Cãci n-avem sfinþii voºtri, voi ne mustraþi, preoþi,
Deºi de-a voastrã tagmã suntem ºi noi cu toþi...
ªi nouã vânãtoarea de aur ºi mãrire
Ne-nsamnã-n astã lume a Rãului domnire.
ªi nouã-nghesuirea pe drumul spre plãcere
În suflet naºte scârbã ºi inimei durere.
ªi noi simþim cã suntem copii nimicniciei,
Nefericiri zvârlite în brazdele veciei...
ªi sufletu-ne-n tremur ca marea se aºterne,
Tãiat fiind de nava durerilor eterne;
Ca unde trecãtoare a mãrii cei albastre,
Dorinþa noastrã, spuma nimicniciei noastre.
ªi noi avem o lege ­ deºi nu Dumnezeu ­

Simþim cã Universu-l purtãm ºi prea ni-i greu:
ªtim a fi strãnepoþii acelui vechi pãcat,
Ce seminþia Cain în lume-o a creat.
De n-o-mbrãcãm în pilde, e semn c-am înþeles,
Cã-n noi este credinþã, ce-n alþii e eres.
Cãci eretic tiranul, ce Crucii se închinã
Când oardele barbare duc moarte ºi ruinã.
În van cu mâni uscate se roagã, þiind strana,
Deasupra lui cu aripi întinse stã Satana.
Degeaba lângã patu-i alãturi stã sicriul
Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul.
Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea sã-l ierte
Cã þãri întregi schimbat-au în întinsori deºerte?
ªi eretic e-acela ce rasa v-o sãrutã
Când ura-n a lui suflet, de veche, e stãtutã?
În van cercaþi a-i drege cãci rãi rãmân de-a valma
ªi trebuie ca soarta sã-i spulbere cu palma,
Din visul sã-i trezeascã, cu care-i înconjoarã
Demonul lumii-aceºtei ­ comedia-i bizarã.

Nu ne mustraþi! Noi suntem de cei cu-auzul fin
ªi pricepurãm ºoapta misterului divin.
Urmaþi în calea voastrã mulþimii de absurzi
ªi compuneþi simfonii ºi imnuri pentru surzi,
Ascuteþi adevãrul în idoli, pietre, lemn,
Cãci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn
Al oamenilor zilei sublimul adevãr ­
Ce voi spuneþi în pilde, iar noi l-avem din cer.






O, adevãr sublime...
de Mihai Eminescu


O, adevãr sublime ­ o, tinichea ºi paie!
O, poezie mândrã ­ o, buiguit nerod!
Istorie spiratã ­ minciunã ºi bãtaie,
Amor ceresc ºi dulce ­ a mùcoºilor plod.

O, om, oglind-a lumei cu capul ºui ºi sec,
Cu creierul ca ceaþa, cu coaste de berbec,
Stãpân pe-a ta gândire ­ cum eºti p-instinct stãpân ­
Se vede când femeia goleºte al ei sân.

Când poala ºi-o ardicã, de pulpa-i vezi, stãpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom ºi murdar,
Tu nu eºti ca un taur ºi nu eºti ca un câne,
Ce umil dã din coadã cãþelei lui cu har.

Nu eºti gelos ­ ferit-a... cucoºii doar ºi vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe ºi lacrima muierii
Nu miºcã al tãu suflet, nu-ntunecã defel.

Eºti bun cu ai tãi semeni, nu c-alte animale.
Tu îi iubeºti atâta încât îi strângi de gât...
ªi-i faci s-admire geniul ­ sunarea unei oale ­
ªi limba ta de flacãri ºi plinã de urât.

Istoria omenirei cu regi de poezie,
Cu regii de rãzboaie e ca ºi un poem;
Dar totuºi rog divina ca depãrcior rãmâie
De corpul meu nevrednic ­ nu-mi vine la cherem.

Cugetãtori ai lumei! o, împuþiþi eterul
Cu sisteme înalte, puneþi-l în sãltar.
O ladã este lumea cu vechi buclucuri ­ ceriul
De stele ºi comedii vã este un hãmbar.

Preoþi cu crucea-n frunte, visternici de mistere,
Voi sunteþi sarea lumei, formaþi inima ei.
E rãu numai cã ziua staþi pe mâncat ºi bere
ªi sara pe minciune ºi noaptea pe femei.

O, drãngãniþi pe gânduri voi, muzici; voi, sculptor,
Îmi pipãiþi cu mâna un corp tremurãtor;
ªi, voi, artiºti dramatici, strâmbaþi-vã la lunã,
Pictori, eternitatea v-aºteaptã c-o cununã.

Tu, timp, nu poþi cununa în degete s-o sfermi,
Cãci zugrãvir-atâta de bine saci de viermi.
O, regi, ce puºi pe tronuri de Dumnezeu sunteþi,
Sã plãtiþi balerine ºi þiitori s-aveþi,

O, diplomaþi cu graiul politicos ºi sec,
Lumea cea pingelitã o duceþi de urechi.
Îmi place axiomul cel tacit, fiinþi spurcate:
Popoarele existã spre a fi înºelate





E împãrþitã omenirea...
de Mihai Eminescu


E împãrþitã omenirea
În cei ce vor ºi cei ce ºtiu.
În cei dentâi trãieºte firea,
Ceilalþi o cumpãnesc º-o scriu.
Când unii þese haina vremei,
Ceilalþi a vremii coji adun:
Viaþã unii dau problemei,
Ceilalþi gândirei o supun.

Dar pace este între dânºii:
Ce unii fac iau alþi-aminte.
Cãci pânã azi domneºte-ntr-înºii
A cãrþii tale graiuri sfinte.
N-a intrat viermele-ndoielii,
Copil e ochiul lor când vede,
Cãinþa vãd urmând greºelii,
Cãci omul tot în tine crede.

Al rãului geniu arate-mi
Un om din viþã pãmânteascã,
Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi
Naintea ta sã-ndreptãþeascã;
Cãci buni ºi rãi trãiesc în tine,
Cuvântul tãu e calea lor ­
De-a lor abateri li-i ruºine,
Cãci tu eºti þinta tuturor.

Virtutea nu mai e un merit,
Cãci merit nu-i când nu e luptã.
Asupra ta ei nu se-ntãrât
Cu viaþa-n joc, cu mintea ruptã;
Mânând cu anii colbul ºcolii,
Ei cred fãr-a fi înþeles,
Din cãrþi strãvechi roase de molii
κi împlu mintea cu eres.

Ei nu pãtrund a ta mãrire ­
Minune-i pentru dânºii tot.
Necercetând nimic în fire,
Nimic nu ºtiu, nimic nu pot;
Cãci nu-i supusã lãmuririi
Gândirea-n capul înþelept ­
La toate farmecele firii
Se bat cu mânile pe piept.

Urmând a cãrþilor strãveche
Statornic, nemiºcat învãþ,
E surdã azi a lor ureche
Privindu-þi firea cu dispreþ;
Legatã-n lanþ e a lor minte
ªi rodul minþii e sãlbatec,
Se plac în mistice cuvinte
ªi-esplicã totul enigmatic

Rugaciune

a lui Mihai Eminescu


Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

MAI MYTCOR, CE TARE E INTERNETUL TAU MAI.....

CINSTE LUI EMINESCU!!!!!!

Din strãinãtate
de Mihai Eminescu


Cînd tot se-nveseleºte, cînd toþi aci se-ncîntã,
Cînd toþi îºi au plãcerea ºi zile fãrã nori,
Un suflet numai plînge, în doru-i se avîntã
L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i rîzãtori.

ªi inima aceea, ce geme de durere,
ªi sufletul acela, ce cîntã amorþit,
E inima mea tristã, ce n-are mîngîiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemãrginit.

Aº vrea sã vãd acuma natala mea vîlcioarã
Scãldatã în cristalul pîrãului de-argint,
Sã vãd ce eu atîta iubeam odinioarã
A codrului tenebrã, poetic labirint;

Sã mai salut o datã colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniºtiri,
Ce respirau în tainã plãceri mai naturale,
Visãri misterioase, poetice ºoptiri.

Aº vrea sã am o casã tãcutã, mituticã,
În valea mea natalã, ce undula în flori,
Sã tot privesc la munte în sus cum se ridicã,
Pierzîndu-ºi a sa frunte în negurã ºi nori.

Sã mai privese o datã cîmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile ºi albe le-a þesut,
Ce auzi odatã copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a vãzut.

Melodica ºoptire a rîului, ce geme,
Concertul, ce-l întoanã al pãsãrilor cor,
Cîntarea în cadenþã a frunzelor, ce freme,
Nãscur-acolo-n mine ºoptiri de-un gingaº dor.

Da! Da! Aº fi ferice de-aº fi încã o datã
În patria-mi iubitã, în locul meu natal,
Sã pot a binezice cu mintea-nflãcãratã
Visãrile juniei, visãri de-un ideal.

Chiar moartea, ce rãspînde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrînde gheþoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniºtire,
În visuri fericite m-ar duce cãtre nori.

Prin nopþi tãcute

de Mihai Eminescu


Prin nopþi tãcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece
Din visuri sece,
Mã scutur treaz..

Lumea seninã,
Luna cea plinã
ªi marea linã
Icoanã-i sunt;
Ochiu-mi o catã
În lumea latã,
Cu mintea beatã
Eu plâng ºi cânt

Sarmis
de Mihai Eminescu


Mijeºte orizonul cu raze depãrtate,
Iar marea-n mii de valuri a ei singurãtate
Spre zarea-i luminoasã porneºte sã-ºi uneascã
Eterna-i neodihnã cu liniºtea cereascã.
Natura doarme dusã, tãriile în pace.
Din limpedea nãlþime pe-alocuri se disface
O stea, apoi iar una; pe ape diafane
Iºi limpezesc în tremur pe rând a lor icoane.
Tot mai adânc domneºte tãcerea înþeleaptã ­
Se pare cum cã noaptea minunea ºi-o aºteaptã.

Deodatã luna-ncepe din ape sã rãsaie
ªi pân- la mal dureazã o cale de vãpaie.
Pe-o repede-nmiire de unde o aºterne
Ea, fiica cea de aur a negurei eterne.
Cu cât lumina-i dulce pe lume se mãreºte.
Cresc valurile mãrii ºi þãrmul negru creºte
ªi aburi se ridicã din fund de vãi spre dealuri.
O insulã departe s-a fost ivind din valuri,
Pãrea cã s-apropie mai mare, tot mai mare,
Sub blândul disc al lunii, stãpânitor de mare.

Din umbra de la maluri s-a desfãcut la larg
O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg.
Tãind în douã apa, ea poartã o pãreche:
Pe Sarmis, craiul tânãr din Getia cea veche,
Mireasa-i în picioare, frumoasã ca o zânã,
Stetea ºi pe-a lui umãr îºi sprijinã o mânã.
Se clatin visãtorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu umbra latã ºi flori pânã-n pãmânt
Spre marea-ntunecatã se scuturã de vânt.

,,­ De câte ori, iubito, mã uit în ochii tãi,
Mi-aduc aminte ceasul când te-am vãzut întãi.
Ca marmura de albã, cu mâni subþiri ºi reci,
Strângeai o mantã neagrã pe sânul tãu... În veci
Nu voi uita cum tâmpla c-o mânã netezind
ªi faþa ta spre umãr în laturi întorcând,
ªtiind cã nimeni nu e în lume sã te vadã,
Ai fost lãsat în valuri frumosul pãr sã cadã.
În orbitele-adânce frumoºii ochi ce-ncântã,
Pierduþi în visuri mândre, priveam fãrã de þintã.
ªi tu zâmbeai, c-un zâmbet cum e numai al tãu,
Nu te-a mai vãzut nimeni cum te vãzusem eu...
ªi plini îþi erau ochii de lacrimi ºi de foc,
Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc...
De ce zâmbeai tu oare? Vrun cântec blând de jale
Au deºteptat în tainã glasul gândirii tale?...
Pluteai ca o uºoarã crãiasã din poveºti.
Dintr-o zâmbire-n treacãt simþii ce dulce eºti!
ªi cum mergeai, armonic ºi lin îþi era pasul,
Rãmas în nemiºcare m-a fost cuprins extasul,
Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu,
Tu, gingaºã mireasã a sufletului meu...
De-atuncea cu pustiu-mi stãtut-am sã mã cert,
Urmând cu-a mele braþe o umbrã în deºert...
Pân- ce-n sfârºit ajuns-am sã mângâi chipul sfânt
Al celei mai frumoase femei de pre pãmânt.
Ce zeu din cer te puse în calea mea sã ieºi,
O, fragedã fiinþã ca floarea de cireº!
Cum s-a putut ca-n lume aºa minuni sã steie,
Cãci tu eºti prea mult înger ºi prea puþin femeie!
ªi fericirea-mi, scumpo, nici îndrãznesc s-o crez.
Tu eºti? Tu eºti aievea? Sau poate cã visez...
Dacã visez, te-ndurã, rãmâi la al meu piept
ªi fã ca pe vecie sã nu mã mai deºtept".

Se clatin visãtorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu frunza latã, cu flori pân-în pãmânt
Spre marea-ntunecatã se scuturã de vânt.

Ea cade în genunche sub florile ce plouã.
Grumazul i-l cuprinde cu braþele-amândouã,
Lãsând pe spate capul...,,Copile! n-o sã mântui?
Cãci fioros de dulce, pe buza ta cuvântu-i ...
ªi cât de mult ridici tu, în gând pe-o biatã roabã!
Comoara ta din suflet e singura-mi podoabã,

Cu focul blând din glasu-þi, iubite, mã cutremuri,
De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri.
ªi ochiul tãu adânc e ºi-n adâncime tristu-i,
Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui!
O, dã-mi-i numai mie ºi nu-i întoarce-n laturi,
De noaptea lor cea dulce în veci nu mã mai saturi...
Las' sã orbesc privindu-i, iar tu ascultã-ncoace
Cum stã la sfaturi marea cu stelele proroace
ªi codri aiureazã, ­ izvoarele-i albastre
ªoptesc ele-nde ele de dragostele noastre.
Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini,
Pãmântul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni,
Cât ai putea departe lopeþile sã lepezi,
Ca-n voie sã ne ducã a mãrii unde repezi.
Oriunde ne vor duce în farmecul iubirii,
Chiar de murim, ajungem limanul fericirii."

Ea mânile-amândouã le pune pe-al lui creºtet...
Frunziº purtat de vânturi pe valuri cade veºted.
Se clatin visãtorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu umbra latã, cu flori pânã-n pãmânt
Spre marea-ntunecatã se scuturã de vânt.

Din codri singurateci un corn pãrea cã sunã
Sãlbatecele turme la þãrmuri se adunã.
Din stuful de pe mlaºtini, din valurile ierbii
ªi din poteci de codru vin ciutele ºi cerbii,
Iar caii albi ai mãrii ºi zimbrii zânei Dochii
Întind spre apã gâtul, la cer înalþã ochii

mytcor ... nota 10 la +infinit pentru initiativa ...

"Nimic nu este ceea ce pare a fi!"

Preot ºi filozof
de Mihai Eminescu


Cãci n-avem sfinþii voºtri, voi ne mustraþi, preoþi,
Deºi de-a voastrã tagmã suntem ºi noi cu toþi...
ªi nouã vânãtoarea de aur ºi mãrire
Ne-nsamnã-n astã lume a Rãului domnire.
ªi nouã-nghesuirea pe drumul spre plãcere
În suflet naºte scârbã ºi inimei durere.
ªi noi simþim cã suntem copii nimicniciei,
Nefericiri zvârlite în brazdele veciei...
ªi sufletu-ne-n tremur ca marea se aºterne,
Tãiat fiind de nava durerilor eterne;
Ca unde trecãtoare a mãrii cei albastre,
Dorinþa noastrã, spuma nimicniciei noastre.
ªi noi avem o lege ­ deºi nu Dumnezeu ­

Simþim cã Universu-l purtãm ºi prea ni-i greu:
ªtim a fi strãnepoþii acelui vechi pãcat,
Ce seminþia Cain în lume-o a creat.
De n-o-mbrãcãm în pilde, e semn c-am înþeles,
Cã-n noi este credinþã, ce-n alþii e eres.
Cãci eretic tiranul, ce Crucii se închinã
Când oardele barbare duc moarte ºi ruinã.
În van cu mâni uscate se roagã, þiind strana,
Deasupra lui cu aripi întinse stã Satana.
Degeaba lângã patu-i alãturi stã sicriul
Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul.
Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea sã-l ierte
Cã þãri întregi schimbat-au în întinsori deºerte?
ªi eretic e-acela ce rasa v-o sãrutã
Când ura-n a lui suflet, de veche, e stãtutã?
În van cercaþi a-i drege cãci rãi rãmân de-a valma
ªi trebuie ca soarta sã-i spulbere cu palma,
Din visul sã-i trezeascã, cu care-i înconjoarã
Demonul lumii-aceºtei ­ comedia-i bizarã.

Nu ne mustraþi! Noi suntem de cei cu-auzul fin
ªi pricepurãm ºoapta misterului divin.
Urmaþi în calea voastrã mulþimii de absurzi
ªi compuneþi simfonii ºi imnuri pentru surzi,
Ascuteþi adevãrul în idoli, pietre, lemn,
Cãci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn
Al oamenilor zilei sublimul adevãr ­
Ce voi spuneþi în pilde, iar noi l-avem din cer.

Criticilor mei
Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar puþine
Rod în lume o sã poarte,
Toate bat la poarta vieþii,
Dar se scutur multe moarte.

E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înºirând cuvinte goale
Ce din coadã au sã sune.

Dar când inima-þi frãmântã
Doruri vii ºi patimi multe,
ª-a lor glasuri a ta minte
Stã pe toate sã le-asculte,

Ca ºi flori în poarta vieþii
Bat la porþile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veºtmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-þi viaþã,
Unde ai judecãtorii,
Ne'nduraþii ochi de gheaþã?

Ah! atuncea þi se pare
Cã pe cap îþi cade cerul:
Unde vei gãsi cuvântul
Ce exprimã adevãrul?

Critici voi, cu flori deºerte,
Care roade n-aþi adus -
E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

Femeia?... mãr de certã
de Mihai Eminescu


Femeia? Ce mai este ºi acest mãr de ceartã,
Cu masca ei de cearã ºi mintea ei deºartã,
Cu-nfricoºate patimi în fire de copilã,
Cu fapta fãrã noimã, când crudã, când cu milã,
A visurilor proprii eternã jucãrie?
Un vis tu eºti în minte-i ­ ºi astãzi te mângâie,
Iar mâne te ucide. Cu acelaºi râs pe buzã
Ea azi ascultã ºoapta-þi de-amor sã o auzã,
Iar mâni cu mii propuneri te chinuie ºi ºtie
Cã orice nerv în tine îl rumpe ºi-l sfâºie.
Comediantã veche ca lumea ­ comedie
Ea joacã azi ­ juca-va de astãzi ani o mie,
Cu-aeeaºi mascã mândrã, netedã, miºcãtoare ­
ªi cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare.
ªi astã nerozie, cruzime întrupatã,
În lumea cea de chinuri ea oare ce mai catã ­
Ea, cea ce nu gândeºte, gândind doarã cu gura?
Cãci sãrutãri ºi vorbe de-amor i-a dat natura,
ªi râsul cel mai vesel, zâmbirea-mbãtãtoare,
Atâta-nþelepciune e-n gura ei de floare,
Atâta-nþelepciune pari a vedea, º-atâta
Plãcere pare-a duce în inima-amãrâta,
Când capul c-obosealã pe umãru-i þi-l culci
Sau când te uiþi în ochii-i ucizãtori de dulci,
Încât chiar mântuirea cea vecinicã þi-o sfermi
ªi redevii un Sizif ­ sacrifici pentru viermi:

Sã le compui în lume o hainã-n generaþii ­
Sacrifici ºi mândrie, ºi minte, º-aspiraþii.
O, moarte, dulce-amicã ­ sub mantia ta largã
Acoperi fericiþii ­ ºi magica ta vargã
Atinge câte-o frunte de om, ce te doreºte:
Îl face ca titanii, de tot despreþuieºte,
Despreþuieºte lumea, pe sine ­ ºi-n sfârºit ­
Despreþuie gândirea cã e despreþuit.
Priveºte astã viaþã ca pas spre mântuire,
Ocazie durerei, o lungã adormire
În inimi spãimântate ­ un chin ºi o povarã,
Ce veacuri ce trecurã pe umeri i-ncãrcarã.
A vieþii comedie miºcatã e de aur ­
Când scena astei vieþe e-al mântuirei faur.
Ironicã e ziua ce vesel te priveºte
Pe când în fire-o fiinþã pe alta prigoneºte,
Ironicã-i miºcarea a florilor în vânt
Când sug cu rãdãcina viaþa din pãmânt;
Ironic e pãmântul ­ visternic de vieþe
Când sânul lui ascunde seminþe mii, rãzleþe,
Cari ieºind odatã l-a soarelui luminã,
Cu capul se salutã, se sug cu rãdãcinã.
O luptã e viaþa ºi toatã firea-i luptã,
Milioane de fiinþe cu ziua întreruptã
Susþin prin a lor moarte, hrãnesc prin putrezire,
Acea frumoasã hainã ce-acopere pe fire.
În van creaþi la vorbe ºi le-azvârliþi în vânt:
Plodirea este rodul femeii pe pãmânt.
Priviþi acele râsuri, zâmbiri, visãri, suspine,
Dorinþa de plodire o samãnã în tine.
Ce vã certaþi cu noaptea ºi buiguiþi cu luna?
De-þi face-o, de nu-þi face-o... tot una e, tot una.
De nu-þi fi voi în lume din nou sã prãsiþi neamul
Oricare vitã ºuie, oricare tont e-Adamul
Vieþei viitoare... ºi fie-un par de gard,
Femei rãmâie-n lume, de doru-i toate ard.

O, moarte! ­ nu aceea ce-omori spre-a naºte iarã.
Ce umbrã eºti vieþii, o umbrã de ocarã ­
Ci moartea cea eternã în care toate-s una,
În care tot s-afundã, ºi soarele ºi luna,
Tu, care eºti enigma obscurei conºtiinþi,
Cuprins-abia de-o minte, din miile de minþi,
Tu, stingere! Tu, haos ­ tu, lipsã de viaþã,
Tu, ce pân- ºi la geniu spui numai ce-i în cãrþi;
O, slabã fulgerare... cea, cãrui nu te teme,
Îngheþi nervul vieþii din fugãtoarea vreme,
Când alþii cu-a lor gânduri mereu în lume sapã,
­ Istorie e viaþa ce scrisã e pe apã ­;
Pe tine, dulce-amicã, pe tine, întuneric,
Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric
Al lumei sclipitoare ­ pe tine, gând de noapte,
Te stinge o femeie cu tainicele-i ºoapte.
Nimic nu e în ºoapta-i ­ ºtii tu ce ea ºopteºte?
Ea nu mã vrea pe mine ­ pe tine te urãºte
Când îmi zâmbeºte mie, ea-atunci s-a pus la pândã:
Tu eºti jertfa la care þinteºte-a ei izbândã,
Ea n-a ºtiut vodatã, cã ce voieºte-i alta ­
Cã tu eºti inamicu-i ºi cã eu sunt unealta.
Unealtã chinuitã! unealtã de ocarã,
Când eu cunosc prea bine iubirea cã-i amarã,
Mã mint pe mine însumi, doresc ºi cred c-amorul
Folos mi-aduce mie..

La moartea lui Neamþu
de Mihai Eminescu


Lãsaþi clopotul sã plângã cu-a lui voce de aramã,
Lãsaþi turnul ca sã miºte a lui inimã de fier,
Cãci de stele mai aproape el le dã acuma samã
Cã un suflet bun ºi nobil se îndreaptã cãtrã cer.

Clopote, tu simþi durerea ºi urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmãm cu pasul cel rãrit de întristare
Lutul palid, fãrã suflet, sã-l depunem în pãmânt.

Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtã simþire frãmântat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranþe, câte visuri a pãstrat?

ª-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfãrâmatã
De lemnoasa mân-a morþii inima e stoars-acum,
ªi imaginele-s ºterse, ce prin el treceau odatã,
Sufletul (dacã esistã) printre nori îºi face drum.

Ai ºtiut tu, scumpe frate, cã pãmântu-i o ruinã?
Cã-i o sarcinã viaþa? Cã-i martiriu sã trãieºti?
Ai ºtiut tu cum cã moartea e un caos de luminã,
Cã la finea veciniciei te-aºtept stelele cereºti?

De-a vieþii grea enigmã þie-acuma nu-þi mai pasã,
Cãci problema ei cea mare la nimic o ai redus.
Pe când nouã-ncã viaþa e o cifrã nenþeleasã
ªi-n zãdar cãtãm rãspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.

În zãdar ne batem capul, triste firi vizionare,
Sã citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.
Potrivim ºirul de gânduri pe-o sistemã oarecare,
Mãsurãm maºina lumei cu acea mãsurãtoare
ªi gândirile-s fantome, ºi viaþa este vis.

# "ªcoala va fi ºcoalã când omul va fi om ºi statul va fi stat."



# „Copiii români sunt încãrcaþi cu materii atât de multe ºi atât de diverse, încât nici profesorii, nici ºcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceºti copii nu învaþã nimic, pentru cã memoria nu pãstreazã nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu ºi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încãrcãrii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila ºi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate ºcoalele la noi. Vezi tineri care au învãþat latineºte, greceºte, istoria universalã, logicã ºi psihologie, ºtiinþe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politicã, au trecut bacalaureatul ºi… cu toate astea, nu ºtiu a scrie o frazã corectã, iar a doua zi dupã ce au pãrãsit ºcoala au uitat tot”.,

MIHAI EMINESCU

De la: mytcor, la data 2009-02-13 18:39:01# "ªcoala va fi ºcoalã când omul va fi om ºi statul va fi stat."



# „Copiii români sunt încãrcaþi cu materii atât de multe ºi atât de diverse, încât nici profesorii, nici ºcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceºti copii nu învaþã nimic, pentru cã memoria nu pãstreazã nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu ºi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încãrcãrii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila ºi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate ºcoalele la noi. Vezi tineri care au învãþat latineºte, greceºte, istoria universalã, logicã ºi psihologie, ºtiinþe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politicã, au trecut bacalaureatul ºi… cu toate astea, nu ºtiu a scrie o frazã corectã, iar a doua zi dupã ce au pãrãsit ºcoala au uitat tot”.,



MIHAI EMINESCU

"TOATE-S VECHI SI NOUA TOATE:
VREME TRECE, VREME VINE."

Dana P

P.S.

GLOSSA - MIHAI EMINESCU
(1883, decembrie)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

La Bucovina



N-oi uita vreodatã, dulce Bucovinã,
Geniu-þi romantic, munþii în luminã,
Vãile în flori,
Rîuri resãltînde printre stînce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste cîmpii-n zori.

Ale sorþii mele plîngeri ºi surîse,
Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise
Tainic ºi uºor,
Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o furã ºi cu dulci cuvinte
Îmi ºoptesc de dor.

Numai lîngã sînu-þi geniile rele,
Care îmi descîntã firul vieþii mele,
Parcã dormita;
Mã lãsarã-n pace, ca sã cînt în lume,
Sã-mi visez o soartã mîndrã de-al meu nume
ªi de steaua mea.

Cînd pe bolta brunã tremurã Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpã blînd rãsunãtoare
Cînt-a nopþii dulce, misticã cîntare,
Cînt din Valhala.

Atunci ca ºi silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate, ºi nu tace,
Tremurã uºor,
În fantazii mîndre ea îºi face cale,
Peste munþi cu codri, peste deal ºi vale
Mînã al ei dor.

Mînã doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeºte, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna cînd gîndesc la tine,
Sufletul mi-apasã nouri de suspine,
Bucovina mea!


Mihai Eminescu

Noaptea 'n Doma întristata, prin lumini îngalbenite
A facliilor de ceara, care ard lânga altare -
Pe când bolta 'n fundul Domei sta întunecoasa, mare
Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite,

În biserica pustie, lânga arcul în parete
Genunchiata sta pe trepte o copila, ca un înger,
Pe-a altarului icoana in de raze rosii frângeri
Palida si mohorâta maica Domnului se vede.

O faclie e infipta într-un stâlp de piatra sura,
Lucii picaturi de smoala la pamânt cad sfârâind
Si cununi de flori uscate fâsâiesc amirosind,
S-a copilei rugaciune tainic un soptit murmura.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce marmurita,
Într-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe bratul crucii le destinde si le-asaza,
Ochii cufundati în capu-i, fruntea trista si-ncretita.

Si barbia lui s-apasa pe al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei ros-alb
Blând o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece.

Ea un înger, ce se roaga - El un demon, ce viseaza;
Ea o inima de aur - El un suflet aposat;
El în umbra lui fatala sta-ndaratnic razimat -
La picioarele Madonei trista, sfânta Ea vegheaza.

Pe un mur înalt si rece de o marmura curata
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfrânge ca-n oglinda a copilei umbra plina -
Umbra ei, ce ca si dânsa sta în ruga-ngenunchiata.

Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu mâinile de ceara,
Val - o negura diafanta mestecata-n stele, clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire -

Ce-ti lipseste sa fii înger? aripi lungi si constelate?
Dar ce vad? Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremurânde,
Doua aripe de umbra catra ceruri ridicate.

O nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de paza,
Lânga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana,
Peste viata-i inocenta viata lui cea sfânta plana,
Lânga dânsa el se roaga, lânga ea îngenuchiaza.

Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,
Însa aripele-i albe lume-a le vedea nu poate;
Muri sfinti de-a omenirii rugaciuni îndelungate
Vad aripele-i diafane si de dânsele dau veste.

Te iubesc! Era sa strige demonul în a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor - spre-nchinaciune el genunchi-si încovoaie
Si asculta, dus din lume, a ei dulci si timizi soapte.

..............................................................................

Ea? -- O fiica e de rege blonda-n diadem de stele,
Trece-n lume fericita, înger, rege si femeie, --
El - rascoala în popoare a distrugerii scânteie
Si în inimi pustiite seamana gândiri rebele.

Desparititi de-a vietii valuri, între el si între dânsa -
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, un popor;
Uneori - desi arate - se-ntâlnesc si ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinta lor aprinsa.

Ochii ei cei mari, albastri, de blândete dulci si moi,
Cu adânc patrund în ochii lui cei negri furtunosi,
Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros -
Se iubesc - si ce departe sunt deodata amândoi!

A venit un rege palid, si coroana sa antica,
Grea de glorii si putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Si în mâna-i însceptrata, mâna ei îngusta mica.

Dar nu - mute ramas-au buzele-i abia deschise,
Muta inima-i în pieptu-i, mâna ei trase-ndarat.
În a sufletului taina ea iubea. Clar si încet
Se ivea fata de demon feciorestilor ei vise.

Ea-l vedea miscând poporul cu idei reci, îndraznete.
Ce puternic e! gândi ea cu-amoroasa dulce spaima,
El prezentul ei rascoala cu-a gândirilor lui faima
Contra tot ce gramadira veacuri lungi si frunti marete.

El ades suit pe-o piatra cu turbare se 'nfasoara
În stindardul ros si fruntea-i aspra-adânca, încretita,
Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita,
Ochii fulgerau si vorba-i trezea furia vulgara.

....................................................................

Pe un pat sarac asuda într-o lunga agonie
Tânarul. O lampa-ntinde limb-avara si subtire,
Sfârâind în aer bolnav - nimeni nu-i stie de stire,
Nimeni soarta-i n-o-mblânzeste, nimeni fruntea nu-i mângâie.

Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra odihnii-mbracate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astazi toate-s îndreptate
Contra inimei murinde -- sufletul vor sa-i sugrume!

A muri fara speranta! Cine stie-amaraciunea
Ce-i ascunsa-n aste vorbe? -- Sa te simti neliber, mic,
Sa vezi marele-aspiratii ca-s reduse la nimic,
Ca domnesc în lume rele, caror nu te poti opune,

C-opunându-te la ele tu viata-ti risipesti -
Si când mori, sa vezi ca-n lume vietuit-ai în zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud, nici e cu putinta. Simti ca nimica nu esti.

Si acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasa:
Cum a intrat el in viata! Cat amor de drept si bine,
Câta sincera fratie adusese el cu sine!
Si rasplata? -- Amarârea, care sufletu-i apasa.

Dar prin negurile negre, care ochii ai acopar,
Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui înger,
Se asaza lin pe patu-i; ochii lui orbiti de plângeri
Ea-i saruta; de pe dânsii negurile se descopar -

Este Ea - Cu-o multumire adânca, ne mai simtita,
El în ochii ei se uita. Mândra-i de înduiosere,
Ceasul ultim a împaca toata viata-i de durere.
Ah! sopteste el pe moarte, cine esti ghicesc, iubita.

Am voit viata-ntreaga sa pot rascula poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis -
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pe un înger, sa ma-mpace, si-mpacarea - e amorul.


Pun pariu ca ati recunoscut "inger si demon". e una din poeziile mele preferate. eram un pusti de cartier... pe la 15 ani... cu fitze de cartier in scoala si tricouri XXL pe 55 de kilograme... cu blugi ce "ii tineam in sula"... cum zicea bunica... sau..."curgeau pe mine"... era perioada cand am facut multe nopti albe si simteam ca lumea e a mea... l`am cunoscut pe Eminescu prin aceasta fetiscana minunata (prima iubire... stiti voi). L-am cunoscut cu adevarat... nu asa... ca la scoala. Ca de poeziile lui am auzit si eu... ca invatatoarea din clasele 1-4 era nationalista... din sat cu mama... Eminovici era la ordinea zilei...! Luceafarul i l-am zis de la prima la ultima strofa pt un 10. Insa acum... dupa o vreme .. l-am cunoscut cu inima. l-am simtit si i-am simtit poeziile.Tot in vremea aia am impns prima oara hartia cu varful creionului... in incercarea mea de a scoate "demonul" din mine...! desi daca citesc acum poeziile ce le-am scris imi suna mai mult a manele... eram fericit ca am gasit un mod de a ma descarca. Dupa cateva luni faceam furori... cu poeziile mele prin ziarele la pagina culturala... piesele de teatru ce le jucam cu echipa noastra de amatori. copilarie copilarie... te-ai dus si nu ai lasat in spate decat o amintire...! era frumos...! si asa trebuie sa fie si acum... sa nu ne pierdem copilaria din noi. va iubesc...! :)

Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) a anuntat ca a omologat, sambata, "Luceafarul" lui Mihai Eminescu drept cel mai lung poem de dragoste, cu 98 de strofe.
Pe site-ul oficial al World Records Academy, se scrie ca poezia lui Eminescu "poate fi descrisa simplu (ca pentru generatia You Tube de astazi) ca o combinatie intre , datorita caracterului romantic, , pentru elementele de science fiction, si ". In baza acestor argumente, cei de la World Records Academy spun despre "Luceafarul" ca poate fi considerat atat un poem romantic, cat si unul modern, al mileniului trei, informeaza NewsIn.

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

Adio


De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rãmâi, rãmâi, cu bine!
Mã voi feri în calea mea
De tine.

De astãzi dar tu fã ce vrei,
De astãzi nu-mi mai pasã
Cã cea mai dulce-ntre femei
Mã lasã.

Cãci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sã mã îmbãt ºi de scântei
Din stele,

Când degerând atâtea dãþi,
Eu mã uitam prin ramuri
ªi aºteptam sã te arãþi
La geamuri.

O, cât eram de fericit
Sã mergem împreunã,
Sub acel farmec liniºtit
De lunã!

ªi când în tainã mã rugam
Ca noaptea-n loc sã steie,
În veci alãturi sã te am,
Femeie!

Din a lor treacãt sã apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Cãci astãzi dacã mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.

ªi dacã luna bate-n lunci
ªi tremurã pe lacuri,
Totuºi îmi pare cã de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rãmâi -
Adio!