Emo este, la baza, un stil inrudit cu muzica punk. In anii ‘80 acest termen era folosit in SUA, in special in zona Washington-ului, pentru a defini stilul trupelor care cantau hardcore punk. Termenul a deviat ulterior in ceea ce s-a numit emocore si era caracteristic pentru cele cateva trupe din Washington care abordau asa-numitul emotion punk, adica punk melodic. Astfel, emo a devenit un cuvant care descria acest trend muzical, specific vremii respective.

Ian MacKaye si Guy Picciotto, doi dintre veteranii hardcore punk au renuntat spre sfarsitul anilor ‘80 la acest gen de muzica, sub pretextul ca stilul incita la foarte multa violenta, opinii confirmate si de atitudinea fanilor la concertele de profil.

Ian si Guy au hotarat ca acest tip de muzica mai poate fi exploatata si, astfel, dupa cativa ani in care au studiat intens si au reusit sa aduca influente din diferite genuri in muzica pe care o compuneau, in vara anului 1985 isi prezinta noile melodii emocore in cadrul festivalului “Revolution Summer”. Succesul a fost neasteptat de mare, iar pana la sfarsitul anilor ‘80 multi dintre fanii celor doi artisti catalogau aceasta “noua muzica” ca facand parte dintr-un curent nou: Emo.

La inceputul anilor ‘90, dupa multe incercari de a combina mai multe influente, se naste si stilul muzical “indie”, derivat din miscarea Emo a anilor ’80 si rezultand apoi in “indie emo”. Trupe precum Sunny Day Real Estate sau Texas Is The Reason au promovat acest stil melodic, ale carui adevarate origini erau in muzica punk.

Astfel, la mijlocul anilor ‘90, termenul Emo era destul de folosit, dar nu mai definea doar un anumit gen de muzica sau o anumita miscare, ci un buchet de genuri combinate, cu raspandire destul de larga in intreaga lume, dar la nivel underground.

Probabil un moment cheie a fost lansarea albumului Diary a trupei Sunny Day Real Estate, in anul 1994, album care i-a asigurat trupei un succes similar cu cel al trupelor Nirvana sau Soundgarden in acel an. Astfel, curentul Emo intra in atentia publicului larg, devenind comercial. Piese cu substrat melodic, avand in general mesaje care atrageau atentia asupra tranzitiei emotionale din perioada adolescentei, a trairilor nuantate din aceasta etapa a vietii si implicit asupra comportamentul tinerilor in societate - perioada adolescentei fiind cea mai putin exploatata in muzica pana ala acea vreme.

Citeste si:

Dupa succesul rasunator al celor de la Sunny Day Real Estate multe alte trupe au inceput sa compuna in acest stil contribuind la raspandirea curentului Emo in toata lumea.

Un al treilea val al trend-ului este prezent acum, de la sfarsitul anilor 2000, cand la nivel muzical se introduc influente “grunge”, probabil mostenirea lasata muzicii de Nirvana.

Termenul Emo mai nou este folosit in primul rand pentru a descrie o anumita atitudine, reflectata si in stilul vestimentar adoptat de unii tineri. Denumirea provine de la "emotional", notiunea de baza a unui curent care incurajeaza sentimentele extreme, precum melancolia si depresia. De multe ori copiii Emo au tendita sa se urasca, sa se considere inferiori celor din jur, sa fie aspri cu ei insisi, toate acestea culminand, uneori, cu tentative de sinucidere.

Multi romani au aflat de generatia Emo recent, cand o fetita de doar 12 ani s-a aruncat de la etajul 10 al unui bloc din Capitala. Se pare ca aproximativ 3.000 de tineri romani sunt adepti ai acestui curent in tara noastra.

Vestitele coafuri drepte, orientate intr-o parte sau in alta a capului, parul lung acoperind ochii, dar si pierce-urile prezente pe fata, blugii stramti si hainele colorate, cu diferite marimi de carouri, accesoriile metalice care ies in evidenta, vocabularul specific sunt cateva dintre elementele care confera cuiva statutul de… Emo. Pe de alta parte, tristetea exagerata si atitudinea de protest a cuiva la adresa familiei sau a societatii, care nu par sa accepte astfel de manifestatii sau comportamente sunt catalogate in mod gresit ca fiind Emo.

Sursa: Yuppy.ro