Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

De la: Marin56, la data 2011-05-16 12:51:43Da ! azi e si zi festiva ptr noi. Sora , Danei , impreuna cu sotul ei Maricel s-au hotarat sa ne fie nasi la celbrarea a 35 de ani de la ....adica de argint E bine si acu...

La multi ani fericiti in continuare, Marine!

...si multumesc pentru povesti , sper sa nu mai lipsesti asa mult

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Mersi Cami Sa stii ca mi s-a defectat robotul... Ca nu mi-a mai facut cafeaua azi...Trebuie sa-l pun la treaba ca nu mai tine...

3.

- Da Robi , a fost excelenta.
- Ma bucur nespus, sa stiu ca v-am fost de mare folos.
- Bine! La facutul mancarii trebuie sa mai exersezi. Ai facut-o cam fara sare...
- Ati uitat...
- Da stiu eu sunt de vina...
- Stii ceva Robi cred ca ar fi timpul sa-ti dau sa citesti toate cartile mele tehnice si nu numai ,ca sa te documentezi. Ce, eu sa nu am un robot cult...?
- O sa incerc sa nu te dezamagesc , creatorule....
- Cand incepem?
- Chiar imediat !
Ma indreptai catre faimoasa mea biblioteca , in care se regaseau sute de volume de carti de toate tipurile. Din urma mea, ma urma ca o umbra, Robi. Luai la intamplare un rand de carti din primul raft si ii le dadui ca sa le citeasca. Le pusei in stanga lui pe o masa.
- Cat o sa ma odihnesc eu, iti dau motiv de studiu...
- Prea bine.
Ma uit. Erau un teanc bunisor. In sinea mea imi ziceam ca i-am dat de treaba macar pentru o saptamana. Poate asa mai scapam si de sacaiala lui, cand nu-l mai puneam la treaba. Cum abia mancasem ma gandeam sa-mi fac siesta. Vorba lui cumnata mea:``Fie puiul cat de mic , dupa masa doarme un pic``Ma arunc in pat in camera alaturata , lasandu-l pe Robi , sa se cultive. Nu stiu cat am adormit, ca m-am trezit intr-un tarziu speriat. Nu stiam daca e dimineata sau seara. Afara era in amurg. Ma ridic in fund, si analizez mai bine situatia. Pana la urma imi amintesc si ma dumiresc. Imi aduc aminte de Robi, caruia ii trasesem sarcini. Trec prin sufragerie, crezand ca il gasesc acolo. Dar nu era nicaieri. Ma duc in bucatarie, nimic ! Ies afara si il vad pe Robi in sezlongul meu, leganandu-se. La aparitia mea se ridica anevoie si scuzandu-se:
- Am vrut sa-l incerc si eu. Este chiar foarte confortabil.
- - Eu ti-am dat sa citesti sisa studiezi nu sa lene vesti. Ai profitat de mine ca am adormit si tu...
- Sa-mi fie cu ertare , creatorule, dar ma plictiseam grozav. Dupa ce am terminat d e zwce ori de citit vraful ala de carti , am iesit sa ``iau si eu putin aer``
- Aer, fac eu, de unde pana unde?
- Am mai invatat si eu ceva din aceste carti.
- Cum de zece ori, fac eu, nefiind atent la ultima remarca a lui Robi. Poi mie imi trebuia cel putin o luna ca sa le citesc si , cum tu spui ca le-ai citit de zece ori, in cateva ore. Apropo cat e ceasul?
- E 18 si 35 de minute... si 47 de secunde...
- Vai cat am dormit!...De ce nu m-ai sculat ?
- Dormeati asa de adanc si nu am vrut sa va deranjez.
- E in regula maine trebuie sa le termini de citit, atunci pe toate, dupa ce termini si cu treburile din bucatarie si mai ales dupa ce imi faci si acu o cafea...repede, sa ma dezmeticesc.
Robi se executa fara sa imi mai puna intrebarile zilnice. `Invata repede`` reflectai eu. In asteptarea cafelei ma pusei eu in locul lui Robi. Dupa alte 5 minute in sfarsit aparu si cafeluta.
- Sa stiti ca prea multa cafea intr-o zi dauneaza corpului dvs firav...
Cand auzii si ultima remarca a lui Robi, in timp ce imi sorbeam linistit cafeluta, era cat pe ce sa ma inec, intr-un acces de tuse.
- Asta de unde ai mai invatat-o? Spuneam eu intre doua pauze de tuse, si cu lacrimi in ochi.Tot din cartile alea?
- Tot ! imi raspunse monosilabic , Robi.
- Sa fiu al naibi, izbucnii eu , o sa devii mai destept decat mine. - - Gata de maine imi rezolvi si problemele de la matematica...Iti dau lectura suplimentara si cartile de la scoala...
Ma uit la Robii , urmarindu-i reactia pe fata. Dar nu parea deloc surprins. As fi putut spune ca ii facea mare placere , sa citeasca cate o carte. Da poi vezi ce mai faci aici, ca eu merg la televizor sa mai aud ce stiri mai sunt. Sa vad si eu cine a mai murit cine a mai crapat, cum o s-o mai ducem mult , daca nu murim pana maine...etc...
Robi se uita la mine si nu intelese de prima data. De abia dupa ce dadui drumul la TV se dumiri si el.
- Da-l pe` Science` ca imi place postul asta...E pe intelesul meu.
- Dupa ce vad stirile sau mai bine zis le aud...sau ma rog le aflu... trec pe `Sc ficsen`, sa vad `O lume disparuta` dupa care urmeaza si `Merlin`. Daca ai terminat ia o pauza si hai cu mine la TV.
Ma uit intai la stiri. Unele stiri mai imi capata atentia, dar altele erau chiar penibile. Robi al meu, era numai `` ochi si urechi`` Dupa ce butonai de cateva ori telecomanda ma plictisi si ii spun lui Robi.
- Pana incepe `Lost world` al meu, uitate la `science` al tau.
Trag cu ochiul la acel post. Si pe mine ma pasioneaza acest tip de film documentar. Mai ai de invatat cate ceva de acolo. Dar unele sunt prea cusute cu ata alba , cum se spune. Cred ca nici ei nu cred nici jumate din ce ... spun ei acolo. Tocmai se discuta despre posibilitatea construirii a unei masini a timpului. Si posibilitatile noastre viitoare de a cutreira prntr astri in viitor. Dupa ce termina de prezentat tema, il intreb pe Robi:
- Ia spune Robi, Tu ce parere ai, oare oamenii or putea sa construiasca o asa zisa ``masina timpului.``si sa se deplaseze cu ea dupa bunul lor plac?
- Dupa parerea mea , din ce am mai reusit sa citesc si din carti, am ajuns la concluzia ca `omul` inca nu este hotarat si nici pregatit ca sa faca acest pas.
- Si ce te face sa crezi asta, Robi?
- El este tot timpul pentru `senzational` Nu este pregatit nici pentru ziua de azi , dar pentru cea de maine. Si nici nu-l intereseaza decat viitorul. De a gasi cat mai multe metode de a lenevii cat mai mult, cum a facut si in decursul istoriei sale, inca de la inceputuri.
- Aici, cam ai dreptate, fac eu. Omul din firea lui a fost un mare puturos, si a incercat sa-si usureze mult munca, fara ca sa tina seama de unele situatii.
- Poi si tu ,aici ai dreptate . Aparitia mea a fost rodul lenei dvs.
- Eu as numio `plictiseala` incercai eu sa abat discutia pe un alt fagas. Spune mai departe cu `masina timpului`.
- `Masina timpului` omul nu o sa o poata face niciodata, chiar daca viseaza de secolo la ea. Pentru simplul motiv ca daca acea masina ar fi fost facuta in viitor, aceasta ar fi si in prezent si ar fi fost in tot timpul omenirii. Ca omul e si curios din fire. Nu la-r fi rabdat ca sa nu fie curios sa-si afle istoria. Si mai e o treaba , ar fi schimbat istoria. Nu ar mai fi fost Decebal infrant de Romani , Nemtii nuar mai fi cuserit lumea , si multe altele.
Ma uitai minunat la Robi. Cum de putea fi atat de sigur in privinta viitorului nostru.
- Cu schimbarea viitorului, ca nu ar fi posibil , cred ca ai dreptate. Daca ar veni cineva simi-ar omora stramosii , stiu si eu , bunicul sau tata , eu nu as mai fi existat si i implicit poate nici tu, acu si nici nu am mai fi stat de vorba acu.
- Aici te inseli. Eu nu am nici o legatura cu specia voastra. Nu ma facveai tu, ma facea altul.
- Atunci, sa te ia barza inapoi, ii zic eu, straduindu-ma sa nu izbucnesc in ras.
- Ce e asta cu barza? Nu pot procesa.
- Ei lasa ca de maine ai sa poti procesa in voie. Ai sa afli si aici cum sta treaba. Mie mi-ar fi palcut sa am masina timpului ca sa ma imbogatesc. As juca la o forma de joc si as fi milionar.
- Inca un motiv ca sa-mi dai dreptate. Nu esti milionar. Deci masina timpului nu este decat o himera...
- Poi cum Robi, Eu m-as duce in viitor pentru doua zile, as afla ce numere s-a jucat , de exemplu si cand m-as intoarce sa zic azi, as stii ce numere sa joc.
- Fals! Nu vei castiga , ca vei schimba istoria, odata cu ducerea ta in viitor. Pentru ca numerele tale or fi altele.
- Nu inteleg!
- Poi uite aici. Tu zici ca vei stii numerel. Da? Bun!. Daca nu ai fi stiut ar fi sa zicem un singur castigator, Da! Ei cand tu ai stii numerele , nu ar mai fi decat doi castigatori sa zicem si suma s-ar imparti la 2 decat la unul, Am dreptate?
- Asta cam asa e, recunoscui eu. Dar ar fi inutil pentru ca schimband istoria ai schimba si numerele, Or sa iasa altele. Asa ca ... Iar probabilitatea ca sa prinzi 6 numere din 49 sau 90 este foarte mare.
- Vad ca ai invatat si probabilitati, ma bucur. Poi este combinari de 90 sau 49 luate cate 6 sau 3 . Asta inseaman ca ai 90*cu 89* 88 impartit la 1*2*3 sau in cazul la 6/49, 49*48*47*46*45*44 impartit la 1*2*3*4*5*6. Pune si calculeaza
- Nu ai vrea tu sa calculezi ca pe mine ma .... nu am chef acu.
- Ai 10068347520 impartit la 720 este egal cu 13983816 variante.
- Bravo ! Robi...
- Cat e o varianta?
- Poi cam 44 000 de lei .
- Ei inmulteste acu cu numarul meu si vezi cati bani ti-ar trebui ca sa fii sigur ,ca iti ies toate numerele, dar nici nu ti-ai scoate nici un sfert din banii care i-ai fi dat...615287904000..
- Bravo, m-ai convins! Nu mai joc!
- Ideal, ar fi sa prinzi cat mai multe numere dar cu bani putini. Cu cat mi-ai explicat ca nu se poate cu atat parca as zice ca totusi te inseli. Nu stiu este ceva, care ma face sa cred ca totusi cumva se poate...nu stiu ce sa mai zic. Nici eu nu stiu cum?
- Tot nu ai inteles ca daca oamenii ar construi masina timpului ce dezastru ar fi? Ca de rele nu va intrece nimeni...
- Da si aici ai dreptate. Dar nu toti suntem rai, Robi. Mai sunt si oameni buni printre noi. Nu trebuie sa ne judeci la general.
- Dar razboaile voastre , dar certurile si bataile zilnice si invidia rautatea , si multe altele , astea ce reprezinta? Nu este oare o forma de rautate ce rabufneste din cand in cand in fiecare dintre voi , asemenea unui vulcan, care pana atunci dormea linistit?
- Da bine, inseamna ca dupa parerea ta, si eu sunt rau. Si eu pot sa te iau la batae. Si as avea si multe motive. Cate oale si cesti , farfurii mi-a spart pana acu?
- Ei asta nu se pune, vorbeam la general. Dvs sunteti creatorul meu si mie imi place sa va slujesc cu credinta.
- Gata! ca a inceput serialul meu cu lumea disparuta...
Dupa ce urmari si Robi, cu oarecare interes imi spuse: Asta e un alt SF reusit. , dar istoric...istorie mare domnule...
- Stai sa vezi pe Merlin vrajitorul...Asta e tot istoric din vremea regilor din Anglia...
Dupa ce se termina si acest serial il astept cu sufletul la gura sa aflu si parerea lui Robi.

4.

- Nu stiu ce sa zic? Nu e mare diferenta dintre un SF si celalalt film. E cum am presupus , oamenii din cele mai vechi timpuri au incercat sa iasa cu cate ceva in evidenta. Fie ca umblau cu sarlatanii, fie ca se inchinau la zei presupusi falsi. A fost si asta buna la ceva. Nu stiu cat de `Vrajitori` erau acei vrajitori, in acele timpuri. Erau un fel de vraci sau doctori ai timpurilor voastre. Cunosteau bine chimia si profitau de ea. Totul nu era decat niste efecte. Poi daca Merlin ar fi fost un vrajitor mare in acele timpuri , cum de nu s-a pastrat inca invataturile lui pana azi. Chiar sa fi disparut toate aceste `formule magice`? Ca sa nu mai zic de acele carti `magice`. Dar incultura , teama de necunoscut si frica de stapanire, i-a facut pe acei oameni sa se teama unii de altii. Iar cei care erau prinsi ca practicau asa ceva, erau executati , torturati sau persecutati. Pentru ca nu erau vazuti cu ochi buni acei oameni, mai cultivati stiintific. Dar si din lipsa de cunostinte. I-a tu un om preistoric si dul la doctor. Sa vezi ce fata o sa faca. Sau chiar unul din evul mediu...
- Tot din cartile alea ai aflat atatea lucruri?
- Tot !
- Sa sti ca daca as avea si eu puterea lui Merlin as folosi-o si eu tot asa de discret, ca si el pe atunci. As ajuta pe cei mai slabi si saraci.
- Poate cineva a avut interesul ca toate acestea sa dispara, stiind ca daca ar cadea in maini nepotrivite ar fi vai si amar de omenire. Oamenii ar face si mare exces de zel cand s-ar vedea cu aceste puteri in mana. Asa sunt oamenii de azi sa faca pe teroristii, ca sa fie ei cu un pas in fata , intotdeauna. Si sa-l exploateze pe cel sarac si slab...
- Oricum oamenii au invatat sa faca si alte `vraji` mai mari decat pe atunci. Au creat cea mai mare arma: Bomba atomica. Si cred ca nu Merlin i-a invatat.
- Nu Merlin, ci unul Einstein. Am sa-ti dau sa citesti si despre el...si cartile mele de scoala , sau ai uitat. Acum se termina vacanta si incepe scola iar, iar eu am o multime de probleme din culegere de facut. Asa ca asta cade in sarcina ta.
Ma duc iar in biblioteca si ii mai pun niste carti la dispozitie, pentru studiu, lui Robi, printre care si manualele mele, si mai ales de aritmetica , algebra , trigonometrie...Ba chiar i-am dat si doua manuale de Anatomia omului si Biologie , ca sa inteleaga si el secretul si functionarea corpului nostru. Poate cu ajutorul lui as putea sa rezolv si alte probleme si idei, ce imi venisera in minte sau erau mai demult in mintea mea. Il las sa studieze si ii zic ca il las singur ca ma duc pana in piata.
- Ce e aceea piata, nu proceses!
- Ma duc sa cumpar materie prima pentru mancarea pe care trebuie tu sa o termini pe ziua de azi. Zarzavaturi , carne...Sa ai grija sa nu te arati la nimeni, indiferent cine vine, sau ma cauta. Nu raspunzi la nimeni! Ai inteles?
- Am inteles!
- Dezactiveaza alarma si `protectia la gard`, pana ies eu.
Ma indrept spre poarta , in timp ce Robi dezactiva alarma. Ies in strada si plec mai departe. In urma mea poarta se inchide automat. A inceput sa-si intre bine in atributiuni Robi al meu, reflectez eu.
Ajung in piata , nici eu nustiu cum, si cand. Cum eram adancit in atatea ganduri, nici nu am observat asta. Ma dusese picioarele singure. Incep sa fac piata si dupa vreo 30 de minute termin, si ma grabesc spre casa. Cand ajung la poarta , si dau sa intru ,observ ca in graba mea, uitasem telecomanda de la poarta, acasa. Mai intra acu daca poti. Nici de gard nu puteam sa ma mai apropii prea mult ca intram in raza de `protectie ` a campuli protector. Incerc cata de cat sa ma apropii de poarta si il strig pe Robi, cu gandul sa-mi deschida poarta. Dar in zadar , ori nu ma auzea ori, stiu si eu ce era in capul lui? Mai insist . Nimic!
- Robii !
- Asa imi trebuie daca am fost uituc. Si Robii asta ma calca pe nervi. Cred ca intentionat o face, ca sa ma scoata din pepeni. Lasa ca ii dau eu cand o sa intru. Da! Dar cum intru? Mai bine faceam sa se deschida poarta, cu comanda vocala. Asa cum era la `Ali-Baba si cei 40 de hoti`. Da! `Sesam deschide-te`! Nu-mi termin bine vorba ca vad cu surprindere ca poarta se deschide . Raman perplex. Oare ce o facuse sa se deschida. O fi fost Robi, si vrand sa�mi joace un renghi, se jucase cu rabdarea mea. Incerc sa intru dar ma dau iute inapoi de frica sa nu ma `curenteze` Doar mai patisem asta odata , tot asa de uituc. Imi iau inima in dinti si incerc sa intind doar un deget apoi toata mana. Nimic! Nu se intampla nimic. Prind curaj si imi fac vant repede in curte.
- Robi ! Ce faci te joci cu mine?...
- Intru in casa si il gasesc pe Robii, trebaluind de zor la niste aparate de ale mele. Lucra de zor.
- Ce faci aici Robi? Eu te-am lasat sa citesti nu sa te joci aici in laboratorul meu. Ce cauti aici?
- Creatorul meu ! Mi-am permis sa iti modernizez un pic sistemul de comanda de la poarta si sistemul de efractie.
- Deci tu erai ala! Cum de ti-a veni ideia aia cu `Sesam`?
- Am invatat-o din cartile tale. Trebuie sa recunosti ca e o idee buna. Comanda vocala a mea. Ti-am analizat frecventa vocii si am adaptat-o la acel dispozitiv.
- Poi cand ai facut-o?
- Imediat dupa ce am citit cartile alea. M-am gandit sa-ti fac o surpriza. Sper ca nu v-ati suparat pe mine?
- Nu! Dar cum mai inchid poarta, ca a ramas deschisa.
- Poi inseamna ca nu ati citit cartea Ali- Baba sau ati uitat-o. Ca sa inchideti poarta trebuia sa rostiti cuvintele magice: ``Sesam inchide-te``.
- Hai ca mai dat gata! ...
Ma duc la poarta si zic: ``Sesam inchide-te``.
Poarta se inchise cuminte, la loc, automat. Ma intorc la Robi si ii zic:
- Dar cand ai avut timp sa termini atat de repede, doar nu am lipsit decat o jumatate de ora.
- O! a fost mai mult decat suficient. Asta ca am vazut ca ti-ai uitat telecomanda acasa, si am vrut sa-ti fac si o surpriza...
- Vad ca esti plin de surprize...Dar pe viitor sa incerci sa ma mai si consulti, cand iti vine vreo alta idee genial ...
Imi placea ideea lui, dar nu voiam sa recunosc ca as fi foarte multumit , si asta pentru ca nu fusese in totalitate a mea. Chiar daca avusesem si eu odata acea idee, dar nu gasisem timp pentru ea.
- Nu s-ar zice ca sunteti prea multumit de realizarea mea, se imbufna Robi.
- Ba da Robi. Cred ca pe viitor o sa facem multe lucruri impreuna. Eu cu ideeile, si tu cu munca. Adica punerea in practica. Pentru asta ai de la mine nota 10. Acum esti multumit?
- Imi cer scuze inca odata pentru ca v-am facut sa asteptati atat la poarta, incerca Robi sa se dezvinovateasca.
- A, deci ai auzit ca am strigat ,dar m-ai lasat sa-mi racesc gura de pomana.
- Nu a fost de pomana ca pana la urma v-a venit ideea cu `Sesam`
- Ce as fi facut daca nu cunosteam povestea?
- Ei , pana la urma veneam eu sa deschid...
- Ce mai urmeaza Robi? Si cand o sa mananc imi pui `restrictii` electronice? O sa ma pui sa recit vreo poezie inainte de a manca?
- Mi-ati dat o idee buna, pentru viitor...
- Robiii!!!...
- ?!?
Trebuie sa recunosc ca incepea sa ma calce pe bataturi. Dar asta e! Nu eu am vrut robot? Robot am vrut , robot am gasit ...sau am facut...Nu era vina lui la urma urmei. Facea parte din ...riscurile meseriei...tehnice...
- Creatorul meu maine ma luati cu dumneavoastra la `Piata` Ca am aflat ce inseamna.
- Daaaa? In nici un caz! Si mai ales cu fata asta. Ce o sa zica lumea?
- Ma puteti schimba in asa fel ca sa seman ca unul din dumneavoastra....
- Robiiii..!. Esti Un geniu! strigai eu intuziasmat. Cand te-am facut prima data, nu prea am pus accent pe prezentarea ta. Da Sigur ! Atunci ma interesa faza finala , nu ma interesa atunci fata ta. Sigur o sa-ti fac o fata mai umana. Si asa nu avea cine sa-mi care sacosele cu cartofi si alte alea, din piata pana acasa...Hai treci la lucru! Apucate de treaba si fa-ti o fata mai frumoasa. Dar vezi sa nu fie prea frumoasa, ca o sa ma indragostesc de tine....Asta e! Sa-ti faci o fata de fata, de 25 de ani, satena cu par potrivit si cu ochi caprui...
- ?!?...

Oare chiar trebuie sa dam curs la toate zvonurile si rautatile altora, care s-au saturat de viata. Nu facem d4ecat sa le facem jocul publicitatii lor, de a ne dori si accepta destinul. Si mai grav e ca chiar si noi le facem jocul acceptand toate viziunile lor de sfarsit al lumii. Cum de sunt atat de siguri de data de 21 mai ? Ori este ceva aranjat de cineva, ca sa se intample ceva. Poate la Americani intai. O fi razbunarea lui Biladen...mai sti? Dar de aici pana a prosti o intreaga lume cu prezicirile lor e o prostie curata. Mereu cauta date si alte date care nu se vor adevri niciodata. Dupa ei trebuia sa murim demult. O sa murim odata si modata dar ziua aceea e inca foarte departe. Ar trebuii macar presedintii statelor sa ia masuri impotriva acestor oameni care baga panica nefondata...Sa fie distrus tot acest aparat aducator de nenorociri. Daca nu se v-a intampla pe 21, vor descoperi o alta data, in prostia lor de a se adeveri ca si ei sunt tot atat de prosti.Dar multi....Incep sa cred ca Hitler nu degeaba ii perscutau pe Evrei, si nu numai el. Ei sunt devina , ei poarta toata vina pentru toata religia lor scrisa in Biblie de care altii acum profita, Si o face sa se intoarca impotriva noastra. dar ei oare nu se gandesc ca nici ei nu vor fi scutit? Sau cred ca ei o sa traiasca...Fals!!!

5.

A trebuit sa mai treaca inca o saptamana, pana sa finalizez, pardon sa finalizam noua infatisare a lui Robi. De fapt ma gandeam sa-i schimb si numele. Daca tot arata ca o fata, sa-i zic...hmmm...Robotica! Nu ! E prea lung si nici nu are....Robita!...Hmmm... parca nu!...Sa-i zic ...Radita, parca e prea...
- Auzi Robi cum ai vrea sa te cheme pe viitor? Ce nume ai vrea sa-ti pun, acum cu noua ta infatisare...Sa fie un nume de femeie, sau ma rog de fata...
- Las la latitudinea ta , Creatorule!...Imi este indiferent de cum o sa ma cheme.
- Poi sa-ti zic: Nina! mai bine. Gata de azi te vei chema Nina.
- E bine Creatorule!
Ma uiatam la el, pardon la ea si parca semana chiar cu o fata pe nume Nina. Cred ca de la asta mi-a venit si ideea. O imbracasem in haine de femeie si pe cap ii pusesem o peruca. Avea si o rochie si pantofi de dama. Cu mersul insa era tot cam stangaci. Nu reusisem sa rezolv si aceasta problema. Dar ce mai conta. O sa crape acum vecinii de ciuda cand o va vedea. Dar trebuie sa am foarte mare grija si cu asta...Prea multe vizite strica. Ei astai m-am prostit de tot. Sa nu-mi spuneti ca am devenit de acu si gelos.
- Poi Nina , acestea fiind zise, poti sa-ti intri in atributiuni de azi sub noul tau nume.
- Multumesc Creatorule...
- Auzi Robi,, a,aaa Adica Nina, te rog cel putin de fata cu altii, sa nu-mi mai spui Creatorule! Nu de alta dar se poate interpreta gresit. Iar oamenii sunt rautaciosi. Nu ar vrea sa se interpreteze alceva. Ai citit si tu, si ai vazut cat de imprevizibili sunt oamenii.
- Am inteles Creat... pardon ...dar cum sa-ti spun atunci?
- Zi simplu : Marin!
- Bine nea Marine...
- Ei vezi ca faci confuzie . Eu nu sunt olteanul ala, pe care l-ai citit tu. Orce potrivire de nume este... nu este decat o intamplare. O potrivire. Ce ? Numai pe mine ma cheama Marin?
- Bine domnul Marin !...
- Ei gata treci la treaba...Nino...De maine facem piata.
- De abia astept.
- Nu te entuziasma asa de repede. Oamenii te vor cunoaste si o sa vrea sa vorbeasca si cu tine. Sa ai grija cum vorbesti cu ei ca sa nu te dai de gol. Daca o sa te enerveze vreunul sa te abtii. De alfel cel mai bine ar fi sa nu le vorbesti deloc, o perioada. E mai bine asa. Hai la treaba si spor la treaba. Directiva 1...
- Prea bine Mr. Marin...Asa cred ca e mai bine. E mai englezeste...
- Nu spun eu ? mereu vrei sa fii cu un pas mai in fata...Fie voia ta.
Il lasai, adica o lasai- asta pana o sa ma obisnuiesc si eu- sa-si vada de treaba si incercai sa ma apuc de exercitiile mele personale din culegere, care parca nu se mai terminau. Facui vreo doua, trei si ma plictisii repede. Erau prea grele pentru mine. `Lasa ca mi- le rezolva Nina` reflectai eu, cascand, simtind cum ma apuca oboseala si implicit somnul. Adormii pana la urma cu capul pe masa. Nu stiu cat oi fi stat asa ca la un moment dat ma trezesc in galagie mare. Venise vecinul sa-mi inapoieze `rasnita` de iarba, si cum striga la poarta, ma trezise si pe mine. Robi , adica Nina isi vedea netulburata de treaba in bucatarie. Ies in sfarsit afara in curte si ma indrept spre poarta. Ma apropii de locasul microfonului si zic `parola` Poarta se deschise. Vecinul cand ma vazu, respectos ca intodeauna imi multumi pentru` rasnita` si mi-o inapoie. Cum eu nu ma trezisem bine si cum vecinul avea si chef de vorba, incerca sa mai schimbe vreo doua vorbe si cu mine.
- Vecine am mai sporavai ,dar nu ma simt deloc bine, si dau sa inchid poarta manual.
- Da te cred, vecina sa traiasca, zise el facandu-mi cu ochiul. Si aratand spre bucatarie de unde razbateau diferite zgomote. La inceput nu pricepui la ce face aluzie vecinul. Cand ma dumiri, il linistii , spunandu-i , ca nu e ceea ce credea el. In fine intr-un final scap de el. `Zavorasc` usa si ma indrept spre bucatarie.
- Dar ce faci ? Nu ai auzit pe vecin la poarta? De ce nu i-ai deschis?
- Poi nu ai spus Mr. Marin ca sa nu vorbesc cu nimeni si sa dau drumul la cineva la poarta...?
- Bine , bine...E gata mancarea?
- Peste exact o jumatate de ora, e gata!
- Perfect ! ca incepuse sa mi se faca si foame. Vezi ca dupa ce termini si eu o sa mananc, ai o misiune grea: Sa-mi rezolvi exercitiile si problemele pentru scoala din culegere. Ca acu incepe iar scoala si mai sunt destule...Si la ora 18 ma scoli, si pui si de cafea. Cand ma voi scula sa fie gata! Ai inteles?
- Desigur Mr. Marin!
Imi mai facui de treaba prin curte , pana fu gata mancarea. Odata facuta si racita de Nina, mancai pe saturate. Iesise buna. Parca acu cand ii dadui numele de Nina, iesise mai buna mancarea. Sau poate numai mi se paruse. Ma ridicai de la masa, lasand restul in sema Ninai, si ma dusei sa-mi continui somnul, din care ma scoase vecinul.
La 18 fix Nina ma trezi. Alaturi de min e statea ceasca pe o tava plina cu cafea. Langa ceasca se mai aflau cateva aperitive.
- Ma gandeam ca o sa-ti fie foame., se scuza Nina.
- Mai bine scoatele afara in curte la sezlongul meu.
- Indata Mr. Marin.
- Ma scol anevoie si ma indrept spre curte. Din urma mea pasind stangaci ma urma Nina cu tava in maini. O depuse pe masuta de langa sezlong, si imi ura pofta buna. Sorbi un gat din cafea. Apoi atacai un sandwich, cu cascaval si salam. Apoi amintindu-mi de ceva , o atac pe Nina:
- Mi-ai rezolvat problemele, Nina?
- Unele da, altele nu , cred ca sunt gresite. A trebuit sa invat toate manualele din anul i pana acu ca sa le pot rezolva.
- Bravo! Poi daca tu nu poti atunci ce pretentii mai ai la mine? incercai eu o scuza. Nu vreau sa stiu, trebuie sa le faci pe toate.
- Dar tu crezi ca eu pot sa le fac chiar pe toate?
- Poi cum asa? De ce crezi ca te-am creat? Mai mult pentru asta. Poi cum asa Mr. Marin? Ai reusit sa ma creezi, si nu stii sa rezolvi niste exercitii si probleme simple?
- Or fi pentru tine simple, dar pentru mine sunt al naibi de complicate...iar in ceea ce te priveste nu te-am proiectat in intregime eu. Eu nu am facut decat sa urmaresc niste scheme si date, la care le-am adus unele imbunatatiri. De asta se ocupa proiectanti electronisti si ciberticienii...Doar stii ca eu ma adaptez repede la nou.
- Interesant , reflecta Nina, esti ultimul din clasa la matematica dar ai stiut sa ma creezi?
- Te rog frumos sa nu mai spui asta la nimeni! Auzi?
- Bine !
Ma uit la ceas. Era 18,30. Mai aveam inca o jumate de ora pana la stiri, dupa care urmau serialele mele preferate. `O lume disparuta si Merlin`Mai zabovi o vreme la trecerea timpului stand in sezlong, si ascultand natura. Era o dupa amiaza calda de vara. Undeva spre rasarit aparu niste nori negri amenintatori. In scurt timp soarele disparu dupa o perdea de nori. Se intuneca rapid. Din departare se auzi primul tunet. Semn ca se apropia furtuna si ploaia. Se starni si un vant nebun. Ma grabi sa duc sezlongul in casa, in timp ce Nina strangea masa si ce mai era pe ea in bucatarie.
- Vine ploaia! fac eu. Strange tot si baga in casa. Intrai in casa cand un fulger se aprinse pe cer. Dupa cateva secunde un tunet asurzitor zgudui curtea si casa. Nina nu se astepta la asta si ramase surprinsa.
- Nu stii ce aia e o furtuna. Ai sa ai timp sa le inveti pe toate. Nu trtebuie sa-ti fie frica cat esti inauntru. Dupa primul tunet urma o alta strafulgerare si un aldoile tunet mai rasunator decat primul nu se lasa mult asteptat. Inchisei usa si ma uitam impreuna cu Nina pe geam afara. Aparura si primii stropi de poaie, care se transforma in aversa. Ploua cu galeata. Strasinile si uluscele nu mai faceau fata. Toata curtea se umplu in scurt timp cu baltoace. Trebuie sa modific un pic inclinatia curtii si sa fac un sant de scurgere, maine, reflectai eu. Priveam amandoi cum ploua afara.
- Cum ti se pare ploaia asta? O intreb eu pe Nina.
- Cam romantica...
- Poftim! strig eu la ea , surprins. Romantica?
- Asta de unde ai mai scos-o?
- Este de la programarea ta! Ce ai uitat? Mi-ai trasat si instincte femenine, odata cu noul chip...
- O ! Da? Ce chestie ! Nu credeam ca o sa iesi asa de perfecta. O inima reala iti mai trebuia si gata! Erai `Femeia perfecta`.
Ma uitai in continuare afara cum ploua.
- Stii , Nina , maine ai scapat de udatul florilor...spun eu absent, cu gandul aiurea. Uitandu-ne afara cum ploua uitai cu desavarsire de stiri si de seriale. Intr-un tarziu imi aminti Nina. Ma grabi sa deschid TV, dar ma oprii.
- Pana nu trece furtuna nu deschid TV-ul. Lasa ca o trece ea...
- Iti este frica sa nu sa se strice TV-ul?
- Sigur daca trasneste in antena?...Eu la ce o sa ma mai uit?
- La mine!...
- Nu stiam sa te fi facut si cu TV, replicai eu. Dar sa stii ca ar fi o idee pe viitor, facui eu nefiind atent la ce spuse Nina. Intr-un tarziu se opri si ploaia. In departare inca se mai auzea tunetele care se perdeau incetul cu incetul. Se opri definitiv si ploaia. Soarele incerca timid sa-si faca aparitia. Cateva raze razbatu prin perdeaua de nori. Oricum soarele nu mai avea mult si se pregatea si el de culcare, obosit de atata alergat pe cer. Vorba vine. Se pregatea de fapt de un alt drum de partea cealalalta a pamantului.
- Unde se duce soarele?intreba Nina.
- Pe alte meleaguri sa mai lumineze si pe altii, facui eu in graba ducandu-ma sa deschid TV-ul. Ma uitai iar la ceas Se dusesera stirile. Oricum nu imi parea rau ca le perdusem. Oricum nu prea era nimic interesant. Asa ca schimbai canalul. Trecui iar pe Sci-Fi. Inca nu incepuse serialul. Dupa un timp il urmariram amandoi. Apoi dupa zece minute incepu si Merlin al meu. Si asa trecu seara, si veni si ora de culcare, dupa ce mai ciuguli ceva pe la 20. Pana sa ma culc ma mai uitai la un film pe alt canal , care mi se paruse mai interesant. In timp ce schimbam canalele in cautarea unui post care sa-mi prezinte un interes aparte , dau de Romantica. Nina ma opreste, si imi zice sa-l las acolo. Ma uit cu surprindere la ea. Decand ii placea serialele astea? Oare unde si cu ce am gresit? Incepuse o telenovela. Nina mea era numai ochi si urechi, cum vine vorba. Incercai sa schimb postul , in timp ce imi facu o multime de reprosuri.
- Lasa-l aici ca e interesant, facu ea.
- Decand iti place tie asta? Parca iti placeau `Sciernce`, nu ma rabda pe mine.
- E mai palpitant asta acu...
Era clar, incepuse sa-mi puna sechestru pe televizorul meu. Ba mai mult imi impunea la ce sa ma uit, sau nu. Pusei mana pe telecomanda , dar nu ca sa schimb canalul , ci ca sa o scot din functiune pe Nina mea. Era prea mult. Cred ca maine o sa-i fac o revizie. Poate ii schimb putin temperamentul. Ca nu mai tine. Dupa ce am oprit-o ma uitai linistit in continuare la un film de actiune, pana mi se facu somn si adormii. Televizorul era programat ca dupa 2 ore sa se deconecteze automat , asa ca nu-mi faceam probleme daca o sa adorm cu el deschis. S-ar fi inchis singur. Totusi inainte de a ma culca o conectez la priza pe Nina. Doar maine o astepta o zi grea. Facutul pietii.

Stateam aplecat peste ultimele bilete si le urmaream cu sufletul la gura. Jucasem la pariuri, si mai aveam nevoie de un singur meci ca sa castig ceva. Nu era prea mare castigul dar era bun si ala decat deloc. Jucasem 12 meciuri. Ultimul pe care il asteptam il jucasem cu 1. Consult liste de meciuri de pe net si observ ca pana acu tinea cu mine. Ma uitam cum trece timpul si asteptam infigurat sa se termine mai repede meciul. Mai era 5 minute si scorul era tot 1-0 pentru cei favorabili mie. Trec si cele 90 de minute incep prelungirile. Scorul ramane la fel. Mai e un minut. Maie 30 secunde. Si arbitrul toto nu se gandea sa intrerupa jocul. In fine imi pierd rabdarea si dau sa incercuiesc meciul ca fiind castigator, cand � stupoare. Ma lasa blocat . In ultima secunda oaspetii egaleaza. Dupa care , binenteles ca arbitrul a oprit jocul. Ma uitam uimit la hartie si la meci. Numi venea a crede cat de rea e realitatea asta. Cum poti pierde intr-o secunda tot. Toate sperantele sau naruit intr-o clipa. Si binenteles ca si banii . Tocmai ei imi facusera jocul . Cand ma gandeam mai putin . Asta e ! Ce sa fac? Mereu am bafta asta. Nu e joc sa nu fi fost` faultat` de vreo echipa. Cand joc cu italienii trebuie si una de acolo sa ma lucreze. Daca joc cu romanii la fel. Cate echipe mari si bune s-au prostit numai ca sa-mi strice mie biletul. Steaua , Dinamo, sau Rapid, echipe cu vechime si experienta se impedicau de cate o noua promovata sau una fara rasunet. Mahnit mototolesc biletele, spunandu-mi in sinea mea:` lasa ca tura viitoare ii prind Gata! Si cate turi viitoare nu am spus: gata! Si acu la fel. Gata! Da ce parca poti? Te impinge mereu de la spate cineva, care iti zice ca acu e ziua ta. Bine ! E in regula imi zic. Miercuri mai joc inca un bilet si gata!... Incep sa consult jocurile de Miercuri. Nu prea aveam de unde alege. Cu exceptia a catorva echipe, dar in rest...pauza. Nu mai gaseam nimic alceva. In fine cu pretul a unei triple si patru duble si alti solisti reusesc pana la urma dupa ore bune sa finalizez ciorna. Imi zic: Miercuri ma duc sa depun biletul. Miercuri intrucat aveam treaba si pe la piata, imi zic ca rezolv doi iepuri dintr-un foc: Fac si piata si imi depun si biletul la o agentie aflata in apropiere. Zis si facut. Ma imbrac si imi iau geaca ca era cam rece. Imi pun biletul , adica ciorna, in buzunarul de la piept. O tai spre tramvai. Cu el aveam degand sa ma duc. Ma sui in tramvai si ma postez undeva pe o banca. Asteptand ca tramvaiul sa ajunga in piata, stateam de vorba cu mine insumi de una de alta. Mai era oleaca si ajungeam in piata. In timp ce discutam cu mine insusi, Eu din fata mea pleca in fata langa usa din fata de la vatman. Il strig sa se intoarca ca se apropie statia. El nimic. Nu imi raspunde si statea cu spatele la mine. In final tramvaiul se opreste si face o ultima statie inainte de a se inscrie in rondou. Profit de situatie si ma dau jos acolo. Zicand ca e mai aprope aici. Ma strig sa coboram dar nu-mi raspunde. Ma dau totusi jos, zicandu-mi ca lasa ca coboara el si ne intalnim la agentie. Ma uit de jos sa vad ce face. Nu-l puteam vedea bine de jos si afara. In fine tramvaiul pleaca si se inscrie in curba facand statie la capat de linie. Se opreste tramvaiul, dar pe mine nu ma vad sa cobor.. Lasa ca ne intalnim acolo, imi zic. Ma apropii de agentia de pariuri. Intru inauntru. Eu nu eram inca inauntru. Il mai astept pret de 5 minute. El , sa vina ? As! Pana la urma dau sa scot ciorna si sa io dau fetei de la ghiseu ca sa-mi faca biletul. Dar constat ca biletul disparuse. Numai era in buzunar. Incep sa-l caut prin toate buzunarele. Degeaba! Biletul parca il inghitise pamantul. Pesemne ca l-am uitat acasa, sau lasa ca il intreb pe el adica pe mine. Dar eu tot nu mai apaream. Pana la urma ma duc la listele de oferte cu meciuri afisate pe pereti. Dar acolo nu erau decat pentru Luni. Ma duc la ghiseu si o intreb pe cea de la ghiseu:
- Nu aveti si ofertele de miercuri? Doar e Miercuri azi.
- Ce ai nene? Azi e Luni nu Miercuri.
- Cum asa ? fac eu, nu e Miercuri? Eu voiam sa joc pentru Miercuri.
- Nu le avem pentru Miercuri.
Ma uit afara sa vad, poate apar si eu. Dar afara nu era nimeni. O intreb totusi pe vanzatoare:
- Nu a venit nimeni, azi, cineva ca mine si imbracat la fel ?
- Nu ! face ea. Ies afara derutat. Oare pe unde umblam. Ma ratacisem de mine. Nu ma mai gaseam sau regaseam. Ma uit in statie, si vad ca tramvaiul era mai departe in statie. Dar eu nicaeri. Pana la urma cum ma cautam nedumerit, se facu ziua si ma trezii dezamagit ca nici nu jucasem la pariuri...

Of, ce emotii am avut! credeam ca te-ai pierdut, bine ca a fost vis...
Bine, daca tu esti fericit cu Nina, fa-mi si mie un Robi...o sa-i zic Kurt. Fa-l un pic mai indemanatic sa nu-mi sparga ce au ratat copii, si mai tehnic, eventual cu aspirator incorporat.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Nu scapati asa de usor de mine... Nici cand o sa mor, de acolo de unde oi fi, am sa va trimit cate opoveste de culcare... Imi ajunge unul , adica una, Kurt imi mai trebuia. dar daca vrei sa aspire praful... o s-o fac si pe asta.dar mai tz.

Am intrat...intrtat pe secre...secretele..lu Lovendala asta...si zicea...zicea ca asta...sfrasituuu...nu mai vine ...a plecat...da vine iar i numai e in mai..e cica zice el cae in Octo.Octombie...Asta cum ii zice...Aposiclasa...APOCLISATA...ASTA CUM II ZICEA?...aPLOCASILA...MA ROG O SA VIE CAND ..OI IO. OI FI mORT DE BEAT....HAI NOROC SI LA MAI MARE...

Unde esti Bebiiii...ai scapat de mahmureala? cum a fost aniversarea?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Ce? Voi chiar ati crezut ca m-am imbatat? Am zis si eu la oha! Ca raspuns lui ala de la Lovendal. Azi am fost la pomana matusii Sofia. de 20 de zile M-a chemat si la cea de 40...Ma dus c-o scol pe Nina... sa faca piata....

De la: Marin56, la data 2011-05-28 12:51:41Ce? Voi chiar ati crezut ca m-am imbatat? Am zis si eu la oha! Ca raspuns lui ala de la Lovendal. Azi am fost la pomana matusii Sofia. de 20 de zile M-a chemat si la cea de 40...Ma dus c-o scol pe Nina... sa faca piata....

nu stiai tu sa pui punctele alea daca te-mbatai

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De unde stii tu ,ca daca ma imbatam, nu vedeam punctele... Eu atunci le vad mai bine. Chiar o sa incerc sa vad odata , daca mai vad ceva sa mai si scriu ,daramite punctele....

LOVENDAL ASTA , `DIN SECRETELE LUI LOVENDAL` MA ENERVEAZA TARE . EL SE CREDE BURICUL PAMANTULUI PE SITE-UL LUI, SI NU VREA SA IMI MAI PUBLICE COMENTARIILE MELE. SAU LE PUNE NUMAI PE CARE II CONVINE LUI, ORI MI LE STERGE PE CELE ANTERIOARE. NU-I CONVINE CA I-AM ZIS CA FACE RECLAMA `GRATUITA ` LA BISERICA. EL VREA CA TOATA LUMEA SA FIE DE ACORD CU TAMPENIILE SI ABERATIILE LUI PUSE ACOLO. DAR MACAR SA -MI DEA VOIE LA REPLICA, CA RASPUNS LA CEI CARE COMENTEAZA LA ADRESA MEA. POI UNDE E DEMOCRATIA? E MUNCA MEA SI VREAU CA SA FIE RESPECTATA CA ATARE.

6.

Cum ma trezisem destul de dimineata, din pricina visului, si numai puteam sa adorm din nou, ma hotara sa ma dau jos din pat, gandindu-ma cat de incarcata zi o sa am azi. Ma uit la Nina, i se aprinse un led verde , semn ca se incarcase. O deconectez de la priza si actionez telecomanda.
Nina mea dupa ce clipi nehotarat din cei doi ochi ai ei, se uita la mine si imi dadu un `Buna Dimineata` cam rece , dupa parerea mea. Ii raspund pe acelasi ton. Nu stiu daca ea sesizase accentul din glasul meu. Dar ca sa nu mai dau curs la alte discutii inutile, actionai telecomanda pentru directiva 1. Ceea ce facu ca Nina sa se duca in bucatarie si sa-mi faca nelipsita cafea de dimineata.
Ma culc iar in pat si ma intind de imi trosnira toate incheiturile. Incerc niste miscari timide de asa zise de gimnastica. Insa dupa cateva miscari ma las pagubas, si ma scol luand loc la masuta mea de langa sezlong. Pasarile se trezisera de dimineata. Erau foarte matinale. Cativa gugustiuci isi faceau `serenada ` de dimineata. Altii, le raspundea la departare de la doua curti. Cateva vrabii se jucau si ele prin apropiere fugarandu-se reciproc. Ma uitam la ele si simteam ca ma cuprinde invidia. Cat de libere si vesele sunt ele. Cred ca erau fericite. Nu tu invatat, nu tu piata, nu tu mancare se gasea libera din belsug peste tot. Mai greu erau pentru ele iarna. Cand tottul era acoperit cu o plapuma alba de zapada. Sau cel putin , asa credeam eu. Dar poate ma inselam . Poate in legea lor , nu se jucau ...sau poate cine stie. Mi-ar fi placut sa pot intelege glasul pasarilor si a tuturor vietuitoarelor. Inca de mic m-a pasionat acesta problema. Dar nimeni inca nu a reusit sa comunice cu pasarile. Poate in viitorul indepartat o sa reusim poate sa comunicam si cu ele. Ma si gandeam cat de distractiv o sa fie, cand ne-o intelege si ele graiul nostru. Ma pufnea si acu rasul , gandindu-ma la fata pe care ar face-o oamenii cand ele si-ar exprima adevarata parere, fara prejudecati , in privinta noastra.
- Cafeaua e servita Ms. Marin! ma intrerupse din gandurile mele, Nina.
- Auzi , Nina, ce zici daca am face ceva ca sa intelegem graiul pasarilor sau animalelor...
- Sa inteleg ca asta a fost in loc de `Multumesc` , ma readuse la realitate Nina.
- Sa inteleg ca asta a fost un fel de `NU` nu ma las nici eu.
Ce pasari ce animale ? Eu nu ma pot intelege cu Nina , pe care o facusem eu, daramite cu alte oratanii...
- Imaginatia dumneavoastra este fara limite. Si depasete orice inchipuire. Ma maguli Nina.
- Adica sa inteleg ca e `Nu`! , repet eu.
- Ar fi nevoie de un program foarte complex. Pentru ca animalele sau pasarile , au un comportament foarte ciudat si se poate interpreta orce sunet care ar fi foarte dificil de a i se da o destinatie spre intelgere...Ar fi tonul si frecventa care le-ar diferentia...
- Gata ! mai convins.
Ma lupt in continuare cu cafeaua. Langa cafea Nina imi adusese si nelipsitul aperitiv. Avea grija de mine, ca sa-mi mentin silueta. Dupa ce imi termin micul dejun ii spun:
- Gata Nina ! E timpul sa mergem la piata.
Ma dusei sa ii aduc doua sacose mari , pe care i le dadui spre grija. Luai telecomanda cu mine, stiind ce patisem atunci cu cateva zile in urma , cand Nina mea ma tinuse afara la poarta. Ne indreptam spre poarta nu inainte de a dezactiva-o . In fine iesim pe poarta. In urma noastra poarta face `tranc`!. Se actiona automat si ``gardul electric`. Cateva vrabii care tocmai atunci incercara sa zboare peste poarta noastra intrand in campul de forta, de la poarta, le `zdruncinara` un pic. Ametite cazura pe jos. Dar isi revenira repede, comentand. `Cred ca ma injura zdravan`, imi zic in gand.
- Prima victima , imi zise Nina.
- Lasa ca nu au nimc, fac eu impaciuitor.
- Tot mai vrei sa stii ce spun?...Ma asalta Nina.
- Binenteles...
In fine dupa ce cotiram si strabatura-m cateva strazi ajunseram in sfarsit si la piata. Acolo lumea de pe lume. De abia ne mai puteam strecura prin multime. Ma indreptai in graba catre locul unde se vindea cartofi. Alesei o zona unde erau mai de incredere. Ii spun vanzatoarei sa imi cantareasca 6 kg de cartofi.
- De care ? face ea. Rozi sau albi?
- De amandoua , fac eu.
Nina se uita la mine dar nu comenteaza. Ii fac semn vanzatoarei sa deserte cartofii in sacosa pe care Nina trocmai o pregatise. Vanzatoarea se uita cam urat la mine. Nu intelesesem prima data , de ce. Am aflat mai tarziu cand o incarcasem mai bine pe Nina. Ei ce vreti avea acum cine sa-mi care sacosele. Ma mai invart eu prin piata dupa alte produse. Era o galagie de nedescris. Fiecare isi lauda care mai de care mai tare marfa. Inghesuiala mare frate! Ma loveam mereu de ei ,dar nici nu catadicseau sa se dea la o parte. Multi numai se uitau. Nu le era de a cumpara. Cateva babe se oprisera in mijlocul drumului depanandu-si amintirile. Multi se loveau de ele , dar lor nici nu le pasa. Cativa mosi suparati incercara sa le abata atentia ca sa se dea din drum. La inceput babele fiind asa de aprofundate in discutie, nu il luara in seama . Unu trecu expre direct spre ele, impigandu-le. Ceea ce avu un efect neasteptat. Sa fi vazut ce erau la gura babelor, de parca luasera foc. Dar nici lui ala nu-i pasa de ele. Le lasase sa vorbeasca singure.
- Bunico , fac eu date la o parte ca incurci circulatia, incerc eu sa le conving ca sa se dea la o parte.
- Bunica e mata face ele, catre mine.
- Ei poftim! Iti gasesti beleua cu astea, face Nina.
Dar tot Nina ma salva. Ea nu mai tinu cont de politete, si se avanta direct spre una desi avea acum loc. In viteza se lovi de una, care incepuse sa comenteze si mai aprins.
- Da tu cucoana nu vezi pe unde mergi? face una din ele.
Le las in pace si ne continuam drumul.
- Are dreptate face un mos, stati in drum si nici nu cumparati nimic, si nici nu va miscati. V-ati gasit tocmai aici sa discutati....?
- De aia nu poti tu de noi acu ! fac ele.
Nu stiu cum s-a mai terminat discutia. Ne mai invartim noi prin piata o vreme. Mai iau si niste rosii, paine, niste salam , carne ,verdeturi, si ne pregateam sa venim acasa. Cand ma intalnesc nas in nas cu un prieten, si coleg de liceu.
- Gata piata? Ma intampina el , in loc de buna ziua.
- Gata ! fac eu, facandu-ma ca nu observ ca colegul se uita la Nina atat de intens, de parca eu nici nu existam acolo.
- Ai si o prietena, si mie nu-mi spui nimic ? face el ne luand in sema observatia mea.
- Da si ce e ...? fac eu artagos, si simtind ca parca ma incerca o nuanta de gelozie.
- Poi fa prezentarile ! insista el.
- Nina! - face ea in locul meu facand o reverenta, si ducand mana in fata ca sa ii fie pupata. Colegul meu totusi ii raspunde la amabilitate usor surprins. Il las sa-si faca damblaua. Dupa care: - Victor! complecteaza el.
- Incantat de cunostinta, face si Nina entuazismata.
- Vai dar ce mana rece ai ? face el in continuare.
- E sincera , atac eu.
II pusesem o pereche de manusi peste maini ca sa nu sa se observe materialul din care fusese facuta.
- Se vede , face si el. Ati facut piata? nu se lasa el ,vazand ca are chef de vorba.
- Da !
- Credeam ca esti si tu cavaler, sa o ajuti sa cari tu sacosele.
- Ei asta dar de ce crezi ca am facut-o ... asta .. am luat-o la piata ca sa ma ajute si pe mine., incerc eu sa scap, gandindu-ma ca remarca mea ii scapase. Dar nu era asa. Era sa fac o gafa.
- Cum adica ai facut-o ? nu se lasa el.
- Uite asa...cautand eu disperat o solutie.
- A vrut sa zica ca m-a facut sa ma convinga sa-l ajut , incearca Nina sa ma scoata din incurcatura.
- A asta e alceva... Unde locuiesti?
- La el, spuse Nina sec.
- Adica am vrut sa spun de unde esti ? incerca el sa schimbe macazul.
- De aici din totdeauna... Hai Nina acasa, ca avem atata treaba... La revedere Victor, mai vorbim noi. Si tragand-o pe Nina de mana, aproapoe ca zburam cu ea , spre casa. Victor ramase prostit in drum multa vreme uitandu-se dupa noi.
- Nu pot spune ca ai bune maniere, nu se lasa Nina.
- Nu verzi ca devenise cam insistent? Ce il interesa pe el unde stai sau cine esti?
O vreme Nina nu imi mai raspunse. Ajungem in sfarsit si acasa. Actionai telecomanda, si intram amandoi in curte. Din urma noastra poarta se fereca singura. Nina se duse direct la bucatarie unde descarca sacosele. Dupa care se apuca de Directiva 2. O lasai in bucatarie si ma dusei in casa. Dupa ce ma schimbai revenii in sezlongul meu, odihnindu-ma dupa atata munca. Nina mea , trebaluia prin bucatarie, dupa sunetele si zgomotele produse.
- Mai incet si cu grija ca ma lasi fara oale si cratiti....tip eu la ea. In fine aud ca mancarea e pus la fiert. Puse de un bors si o mancarica de cartofi. Era mancarea mea preferata. De abia asteptam.
- Peste o ora e gata! face ea. Ma plictiseam grozav. In asteptarea mancarii ma apucai sa citesc o carte de aventuri. Dupa un timp Nina reveni in curte langa mine.
- E o carte interesanta , face ea. Am citit-o de zece ori , face ea.
- Si ti-a placut ?
- Da!
- Nici cu tine nu imi este rusine...fac eu neridicandu-mi ochii de pe carte, aducandu-mi aminte de ceva...
- Adica!...
- Poi spuneai de mine ca nu sunt politicos , dar tu? Erai sa o darami pe biata baba...
- Poi ce vrei daca era pe `traiectoria` mea...
- Trebuie sa ai grija ca astea-s cu mare bucluc. Daca iti intra una de asta in `traiectorie` , nu te mai speli nici cu toata Dunarea pe cap...
- Ce e asta?
- Ei , e un fel a spune ! E o ...E un ...asta ma rog...un fel de comparatie.
- Sau poate o replica...gasi Nina solutia.
- Nu ai vrea , daca tot ai chef de treaba, sa-mi rezolvi si problemele mele...Pana se face mancarea ...
- Bine o sa incerc sa le rezolv.
- Adu aici culegerea si pune-te pe treaba.
O vad ca dispare cam nehotarata in casa. Apoi o vad ca apare cu o carte groasa in mana si un caiet. Lua loc la masa, deschise cartea si incerca sa rezolve problemele. Nu prea sar fi zis ca facea progrese. La un moment dat , se bloca la o problema si nu mai zicea nimic.
- Ce astepti Nina ! Rezolva-mi problema ! Ce astepti sa �ti cada rezultatul din cer?...
Nici nu-mi sfarsi bine vorba, cand un suierat ascutit, insotit de o lumina puternica si un zgomot asurzitor, care crestea tot mai mult, in intensitate, se revarsa in curte. De undeva din cer ateriza, mai bine zis se prabusi , peste masa mea , si care reusii sa o parasim in mare graba, ca alfel, cine stie ce am fi patit, - o racheta. Mai bine zis o naveta extraterestra. La contact cu ea, masa se facu farame si lua foc. In pamant aparu o gaura mare si arsa pe margini. Toata curtea se umplu de fum. Nu se mai vedea nimic. ...

Ce astepti Nina ! Rezolva-mi problema ! Ce astepti sa �ti cada rezultatul din cer?...
Nici nu-mi sfarsi bine vorba, cand un suierat ascutit, insotit de o lumina puternica si un zgomot asurzitor, care crestea tot mai mult, in intensitate, se revarsa in curte. De undeva din cer ateriza, mai bine zis se prabusi , peste masa mea , si care reusii sa o parasim in mare graba, ca alfel, cine stie ce am fi patit, - o racheta. Mai bine zis o naveta extraterestra. La contact cu ea, masa se facu farame si lua foc. In pamant aparu o gaura mare si arsa pe margini. Toata curtea se umplu de fum. Nu se mai vedea nimic. ...

si luminita .................................

Care Tramp ? De la capatul tunelului...?

6.

Cum ma trezisem destul de dimineata, din pricina visului, si numai puteam sa adorm din nou, ma hotara sa ma dau jos din pat, gandindu-ma cat de incarcata zi o sa am azi. Ma uit la Nina, i se aprinse un led verde , semn ca se incarcase. O deconectez de la priza si actionez telecomanda.
Nina mea dupa ce clipi nehotarat din cei doi ochi ai ei, se uita la mine si imi dadu un `Buna Dimineata` cam rece , dupa parerea mea. Ii raspund pe acelasi ton. Nu stiu daca ea sesizase accentul din glasul meu. Dar ca sa nu mai dau curs la alte discutii inutile, actionai telecomanda pentru directiva 1. Ceea ce facu ca Nina sa se duca in bucatarie si sa-mi faca nelipsita cafea de dimineata.
Ma culc iar in pat si ma intind de imi trosnira toate incheiturile. Incerc niste miscari timide de asa zise de gimnastica. Insa dupa cateva miscari ma las pagubas, si ma scol luand loc la masuta mea de langa sezlong. Pasarile se trezisera de dimineata. Erau foarte matinale. Cativa gugustiuci isi faceau `serenada ` de dimineata. Altii, le raspundea la departare de la doua curti. Cateva vrabii se jucau si ele prin apropiere fugarandu-se reciproc. Ma uitam la ele si simteam ca ma cuprinde invidia. Cat de libere si vesele sunt ele. Cred ca erau fericite. Nu tu invatat, nu tu piata, nu tu mancare se gasea libera din belsug peste tot. Mai greu erau pentru ele iarna. Cand tottul era acoperit cu o plapuma alba de zapada. Sau cel putin , asa credeam eu. Dar poate ma inselam . Poate in legea lor , nu se jucau ...sau poate cine stie. Mi-ar fi placut sa pot intelege glasul pasarilor si a tuturor vietuitoarelor. Inca de mic m-a pasionat acesta problema. Dar nimeni inca nu a reusit sa comunice cu pasarile. Poate in viitorul indepartat o sa reusim poate sa comunicam si cu ele. Ma si gandeam cat de distractiv o sa fie, cand ne-o intelege si ele graiul nostru. Ma pufnea si acu rasul , gandindu-ma la fata pe care ar face-o oamenii cand ele si-ar exprima adevarata parere, fara prejudecati , in privinta noastra.
Cafeaua e servita Ms. Marin! ma intrerupse din gandurile mele, Nina.
Auzi , Nina, ce zici daca am face ceva ca sa intelegem graiul pasarilor sau animalelor...
Sa inteleg ca asta a fost in loc de `Multumesc` , ma readuse la realitate Nina.
Sa inteleg ca asta a fost un fel de `NU` nu ma las nici eu.
Ce pasari ce animale ? Eu nu ma pot intelege cu Nina , pe care o facusem eu, daramite cu alte oratanii...
Imaginatia dumneavoastra este fara limite. Si depasete orice inchipuire. Ma maguli Nina.
Adica sa inteleg ca e `Nu`! , repet eu.
Ar fi nevoie de un program foarte complex. Pentru ca animalele sau pasarile , au un comportament foarte ciudat si se poate interpreta orce sunet care ar fi foarte dificil de a i se da o destinatie spre intelgere...Ar fi tonul si frecventa care le-ar diferentia...
Gata ! mai convins.
Ma lupt in continuare cu cafeaua. Langa cafea Nina imi adusese si nelipsitul aperitiv. Avea grija de mine, ca sa-mi mentin silueta. Dupa ce imi termin micul dejun ii spun:
Gata Nina ! E timpul sa mergem la piata.
Ma dusei sa ii aduc doua sacose mari , pe care i le dadui spre grija. Luai telecomanda cu mine, stiind ce patisem atunci cu cateva zile in urma , cand Nina mea ma tinuse afara la poarta. Ne indreptam spre poarta nu inainte de a dezactiva-o . In fine iesim pe poarta. In urma noastra poarta face `tranc`!. Se actiona automat si ``gardul electric`. Cateva vrabii care tocmai atunci incercara sa zboare peste poarta noastra intrand in campul de forta, de la poarta, le `zdruncinara` un pic. Ametite cazura pe jos. Dar isi revenira repede, comentand. `Cred ca ma injura zdravan`, imi zic in gand.
Prima victima , imi zise Nina.
Lasa ca nu au nimc, fac eu impaciuitor.
Tot mai vrei sa stii ce spun?...Ma asalta Nina.
Binenteles...
In fine dupa ce cotiram si strabatura-m cateva strazi ajunseram in sfarsit si la piata. Acolo lumea de pe lume. De abia ne mai puteam strecura prin multime. Ma indreptai in graba catre locul unde se vindea cartofi. Alesei o zona unde erau mai de incredere. Ii spun vanzatoarei sa imi cantareasca 6 kg de cartofi.
De care ? face ea. Rozi sau albi?
De amandoua , fac eu.
Nina se uita la mine dar nu comenteaza. Ii fac semn vanzatoarei sa deserte cartofii in sacosa pe care Nina trocmai o pregatise. Vanzatoarea se uita cam urat la mine. Nu intelesesem prima data , de ce. Am aflat mai tarziu cand o incarcasem mai bine pe Nina. Ei ce vreti avea acum cine sa-mi care sacosele. Ma mai invart eu prin piata dupa alte produse. Era o galagie de nedescris. Fiecare isi lauda care mai de care mai tare marfa. Inghesuiala mare frate! Ma loveam mereu de ei ,dar nici nu catadicseau sa se dea la o parte. Multi numai se uitau. Nu le era de a cumpara. Cateva babe se oprisera in mijlocul drumului depanandu-si amintirile. Multi se loveau de ele , dar lor nici nu le pasa. Cativa mosi suparati incercara sa le abata atentia ca sa se dea din drum. La inceput babele fiind asa de aprofundate in discutie, nu il luara in seama . Unu trecu expre direct spre ele, impigandu-le. Ceea ce avu un efect neasteptat. Sa fi vazut ce erau la gura babelor, de parca luasera foc. Dar nici lui ala nu-i pasa de ele. Le lasase sa vorbeasca singure.
Bunico , fac eu date la o parte ca incurci circulatia, incerc eu sa le conving ca sa se dea la o parte.
Bunica e mata face ele, catre mine.
Ei poftim! Iti gasesti beleua cu astea, face Nina.
Dar tot Nina ma salva. Ea nu mai tinu cont de politete, si se avanta direct spre una desi avea acum loc. In viteza se lovi de una, care incepuse sa comenteze si mai aprins.
Da tu cucoana nu vezi pe unde mergi? face una din ele.
Le las in pace si ne continuam drumul.
Are dreptate face un mos, stati in drum si nici nu cumparati nimic, si nici nu va miscati. V-ati gasit tocmai aici sa discutati....?
De aia nu poti tu de noi acu ! fac ele.
Nu stiu cum s-a mai terminat discutia. Ne mai invartim noi prin piata o vreme. Mai iau si niste rosii, paine, niste salam , carne ,verdeturi, si ne pregateam sa venim acasa. Cand ma intalnesc nas in nas cu un prieten, si coleg de liceu.
Gata piata? Ma intampina el , in loc de buna ziua.
Gata ! fac eu, facandu-ma ca nu observ ca colegul se uita la Nina atat de intens, de parca eu nici nu existam acolo.
Ai si o prietena, si mie nu-mi spui nimic ? face el ne luand in sema observatia mea.
Da si ce e ...? fac eu artagos, si simtind ca parca ma incerca o nuanta de gelozie.
Poi fa prezentarile ! insista el.
Nina! - face ea in locul meu facand o reverenta, si ducand mana in fata ca sa ii fie pupata. Colegul meu totusi ii raspunde la amabilitate usor surprins. Il las sa-si faca damblaua. Dupa care: - Victor! complecteaza el.
Incantat de cunostinta, face si Nina entuazismata.
Vai dar ce mana rece ai ? face el in continuare.
E sincera , atac eu.
II pusesem o pereche de manusi peste maini ca sa nu sa se observe materialul din care fusese facuta.
Se vede , face si el. Ati facut piata? nu se lasa el ,vazand ca are chef de vorba.
Da !
Credeam ca esti si tu cavaler, sa o ajuti sa cari tu sacosele.
Ei asta dar de ce crezi ca am facut-o ... asta .. am luat-o la piata ca sa ma ajute si pe mine., incerc eu sa scap, gandindu-ma ca remarca mea ii scapase. Dar nu era asa. Era sa fac o gafa.
Cum adica ai facut-o ? nu se lasa el.
Uite asa...cautand eu disperat o solutie.
A vrut sa zica ca m-a facut sa ma convinga sa-l ajut , incearca Nina sa ma scoata din incurcatura.
A asta e alceva... Unde locuiesti?
La el, spuse Nina sec.
Adica am vrut sa spun de unde esti ? incerca el sa schimbe macazul.
De aici din totdeauna... Hai Nina acasa, ca avem atata treaba... La revedere Victor, mai vorbim noi. Si tragand-o pe Nina de mana, aproapoe ca zburam cu ea , spre casa. Victor ramase prostit in drum multa vreme uitandu-se dupa noi.
Nu pot spune ca ai bune maniere, nu se lasa Nina.
Nu verzi ca devenise cam insistent? Ce il interesa pe el unde stai sau cine esti?
O vreme Nina nu imi mai raspunse. Ajungem in sfarsit si acasa. Actionai telecomanda, si intram amandoi in curte. Din urma noastra poarta se fereca singura. Nina se duse direct la bucatarie unde descarca sacosele. Dupa care se apuca de Directiva 2. O lasai in bucatarie si ma dusei in casa. Dupa ce ma schimbai revenii in sezlongul meu, odihnindu-ma dupa atata munca. Nina mea , trebaluia prin bucatarie, dupa sunetele si zgomotele produse.
Mai incet si cu grija ca ma lasi fara oale si cratiti....tip eu la ea. In fine aud ca mancarea e pus la fiert. Puse de un bors si o mancarica de cartofi. Era mancarea mea preferata. De abia asteptam.
Peste o ora e gata! face ea. Ma plictiseam grozav. In asteptarea mancarii ma apucai sa citesc o carte de aventuri. Dupa un timp Nina reveni in curte langa mine.
E o carte interesanta , face ea. Am citit-o de zece ori , face ea.
Si ti-a placut ?
Da!
Nici cu tine nu imi este rusine...fac eu neridicandu-mi ochii de pe carte, aducandu-mi aminte de ceva...
Adica!...
Poi spuneai de mine ca nu sunt politicos , dar tu? Erai sa o darami pe biata baba...
Poi ce vrei daca era pe `traiectoria` mea...
Trebuie sa ai grija ca astea-s cu mare bucluc. Daca iti intra una de asta in `traiectorie` , nu te mai speli nici cu toata Dunarea pe cap...
Ce e asta?
Ei , e un fel a spune ! E o ...E un ...asta ma rog...un fel de comparatie.
Sau poate o replica...gasi Nina solutia.
Nu ai vrea , daca tot ai chef de treaba, sa-mi rezolvi si problemele mele...Pana se face mancarea ...
Bine o sa incerc sa le rezolv.
Adu aici culegerea si pune-te pe treaba.
O vad ca dispare cam nehotarata in casa. Apoi o vad ca apare cu o carte groasa in mana si un caiet. Lua loc la masa, deschise cartea si incerca sa rezolve problemele. Nu prea sar fi zis ca facea progrese. La un moment dat , se bloca la o problema si nu mai zicea nimic.
Ce astepti Nina ! Rezolva-mi problema ! Ce astepti sa �ti cada rezultatul din cer?...
Nici nu-mi sfarsi bine vorba, cand un suierat ascutit, insotit de o lumina puternica si un zgomot asurzitor, care crestea tot mai mult, in intensitate, se revarsa in curte. De undeva din cer ateriza, mai bine zis se prabusi , peste masa mea , si care reusii sa o parasim in mare graba, ca alfel, cine stie ce am fi patit, - o racheta. Mai bine zis o naveta extraterestra. La contact cu ea, masa se facu farame si lua foc. In pamant aparu o gaura mare si arsa pe margini. Toata curtea se umplu de fum. Nu se mai vedea nimic. ...

7.

Ma uit dupa Nina. Disparuse! Incerc sa-mi croiesc drum prin fumul inecacios. Nu distingeam nimic. Cand fumul se mai risipi, o vad pe Nina in pragul bucatariei. Cred ca se speriase si ea.
- Ce s-a intamplat? ma intreaba ea. Au venit `martienii `` si dau cu bombe?
- Vezi daca citesti prea multe SF-uri? Ce martieni...Stai asa ca lamurim acu problema...
Ma indrept spre groapa din mijlocul curtii, care mai fumega inca. Ma uit in ea cu bagare de seama. Cu tot fumul reusii sa vad oarecare miscare inauntru. Din naveta avariata, reusii sa se strecoare afara o faptura, cam de un metru cu un costum spatial. Avea o casca in cap si niste antene pe margini. Reusii sa se catare pana la marginea gropii si calca pe pamant. Se opri nehotarat in fata mea. Apoi auzi ca scoate niste sunete ce nu le intelegeam. Nina mea cand il vazu, se apropie in graba si ea de el.
- Tradu , Nina , incearca si vezi ce vrea sa spuna.
- Nu stiu acest limbaj. Nu mi-a fost implementat in memorie. Regret!
- Poi de unde o sa stiu eu ca ograda mea o sa fie vizitata de extraterestrii?
In timp ce vorbeam ,`aratarea ` isi scoate casca si uimirea ma cuprinse si mai tare. Dar si mai mare cand incepu sa vorbesca rar si raspicat.
- Buna ziua! Am venit sa va ajut!...numele meu e Kurt....
- Ura ! Exclama Nina, Ne rezolva problema la matematica....
- Cum pentru o problema ati trimis acest mesaj?
Duse mana sau ceva asemanator cu doua degete, si deschizandusi un buzunar de la piept, scoase un pergament. Il desfacu si il citi:
- ``A jutor! Suntem in pericol va rugam cine aude acest mesaj sa vina deindata sa ne ajute. Toata populatia de pe `Merra` este in pericol``
- Bine , dar noi nu suntem pe `Merra` , ci pe Terra...adica pe pamant, mai exact...
- Cum nu voi ati trimis mesajul?
- Nu!
Il vazui pe omulet ca se intrista grozav.
- Cum mai ajung acolo? Si naveta e distrusa si nici acasa nu mai pot ajunge...
- Da de unde vii? Si cum ai reusit sa strabati atat distanta pana la noi?
- Din Constelatia Lira.
- Tocmai de acolo dar e foarte departe. Noi nici zece vieti nu ne-ar ajunge sa ajungem acolo , dar sa ne si mai intoarcem...
- Presupun ca sunteti in urma tare cu tehnica, daca nu ati reusit sa plecati pana la marginea galaxiei macar...Inseaman ca totul e pierdut. Sunt condamant sa raman pe aceasta planeta.
- Nu te necajii, asa tare. Noi o sa incercam sa te ajutam. Nu e asa Nina? Hai sa scoatem naveta afara. Sa vedem ce mai are bun in ea , si poate ,daca macar, nu o reparam , poate facem alta.
- Credeti ca s-ar putea ? zise plin de speranta Kurt. Noi suntem de pe o constelatie foarte indepartata de voi. Intr-o zi pe cand ma aflam in recunoastere prin spatiu, am primit mesajul. Cum eram prin apropiere de galaxia voastra, am crezut ca e de la voi , mesajul.
- Nu, cred ca de pe o alta planeta , care era prin zona ta...
- Totusi nu inteleg? Coordonatele corespund cu ale voastre. Sa ma fi inselat eu?...
- Cred ca avut loc o distorsiune Spatiu -Timp, alfel nu-mi explic nici eu. Poate ai nimerit intr-un `vortex`, sau ceva ce noi o numim `Gaura neagra`...
- Se prea poate...Intrebarea ce fac? Cum ii mai salvez...pe Merieni
- Nu iti face probleme te ajutam noi. Dar cum de ne stii graiul?
- Acest translator universal face totul.
Si zicand acestea scoase la iveala, un mic aparat. Il analizaram amandoi pe rand. Nu cunosteam aceasta tehnologie. Nina il analiza mai atenta.
Ma uit apoi la noul venit. Nu se deosebea prea mult de noi. Era un pic mai mic, si avea alta culoare a pielii. In loc de urechi avea ceva ca niste palnii micute. Era imbracat cu un costum spatial argintiu, dintr-un material special. Vazand ca il cercetez, ma lamuri:
- Acest costum e special. Tine si de cald si de frig. Si regleaza temperatura automat cu cea a corpului. Dupa cum vad eu sunteti in urma tare...cu tehnica .
- Ei chiar in urma asa de tare nu suntem nici noi. Uite eu de exemplu, mi-am facut un robot care ma ajuta la toate treburile gospodaresti. O cheama Nina.
Auzind ca ii pronunt numele, Nina se inclina usor:
- Ma cheama Nina si m-a facut `creatorul` meu , Mr. Marin...
- Poi daca stiti sa faceti si roboti inseamna ca, totusi sunteti oleaca mai destepti , dar mai aveti inca multe de invatat. Mai aveti mult pana ne ajungeti pe noi. La noi robotii au inlocuit totul. Stapanim si destule tehnici si alte planete.
- Poi o sa te ajutam noi sa facem o alta naveta. Dar o sa fie suficient? Combustibil de unde luam. Apropo cu ce fel de combustibil merge...?
Fara sa raspunda , Kurt, cobora inapoi in groapa si actionand un dispozitiv de pe costum micsora naveta , pana la dimensiunea unei jucarii. Urca la suprafata cu ea in mana. Apoi merse mai in colo, spre mijlocul curtii, si o puse jos. Actiona un alt buton, si aceasta se marii ajungand la dimensiunile normale. Acum o vedeam mai bine. Era o naveta de doua persoane. I se avariase un pic partea din fata. Kurt intra in ea. Noi il urmaram. Dupa ce apasa pe niste butoane aflate pe consola de la bord, urmari niste date ce aparura pe un ecran , intr-o heroglifa necunoscuta. Dupa ce le analiza , chipul lui Kurt se mai lumina.
- Nu e grav avariata. Mai merge reparata. Sper ca si cu ajutorul vostru sa o punem cat mai repede pe picioare. Adica gata de zbor.
- Ne iei si pe noi cu tine, daca merge?
- Binenteles! Vom porni tus trei sa salvam locuitorii de pe Merra.
- Nina se arde mancarea, fac eu simtind ca vine un miros din bucatarie.
Nina se executa imediat. Cum noi ne intinsem la vorba Nina uitase de mancare. Nu cred ca se mai putea face ceva in privinta ei. Vad ca dupa cateva minute iese Nina afara.
- E in regula am mai salvat ceva din ea. Nu e asa de avariata...S-a afumat un pic....
- -...Cam mult , complectez eu dezamagit. Doar mama mai facea mancarea asa...Apropo ce o sa-i dam sa manance musafirului nostru?
- Nu va faceti griji in privinta mea. Eu am mancarea mea.
- Totusi hai cu noi la masa sa manaci si pe urma mai vedem...
- Daca insistati...
- Ma dusei cu Nina in casa sa aduc o alta masa. Cand venii cu ea, Kurt imi spuse:
- Mi se pare ca va sunt dator cu o masa...
- Nu e nimic nu-ti face probleme...
Instalaram noua masa sub umbrar, si asezai si cateva scaune la masa.
Ne asezam amandoi la masa , in timp ce Nina aduse mancarea in farfurii.
- Eu nu mananc mancare de la voi, nu sunt obisnuit cu asa ceva. Eu am pastilele mele...
- Totusi nu cred ca vrei sa ne refuzi? Ia oleaca si gusta....
Kurt se lasa induplecat si lua o imbucatura. Dupa ce o analiza, zise:
- Asta mancati voi? ma mir cum de ati crescut asa de mari.
- Nu s-ar zice ca esti mai mare ca noi...facu Nina.
- Asa ni-i statura. La noi, mai toti, cu exceptia unor roboti , toti suntem la fel. Apoi isi scoase cateva pilule pe masa. Le lua pe rand.
- Cu astea ma satur o saptamana, zise el.
- Mai bine ai face si tu asa ceva Mr. Marin , ca sa nu mai car sacosele din piata, si sa nu ma mai cert cand iti ard mancarea...
- Ei ce gata, ai dat de greu? Ai facut si tu odata piata si gata...
Dupa ce terminaram de mancat , oaspetel nostru incepu sa ne povesteasca despre el si despre semenii lui. Eu sunt cibernitician si electronist , si specialist in programare. La noi mai toata lumea este experta in asa ceva. La noi este treaba pentru toata lumea. Fiecare are ceva de facut.
- Numai la noi somajul e in floare, zic eu dazamagit.
- Da din puncte de vedere politic stati rau. Am analizat unele emisiuni de ale voastre. Va monitorizam de mult. Sunteti la o extrema inca. Mai aveti multe de invatat. Si daca nu va-ti ocupa si cu razboaile astea...
- La voi este pace ?
- Binenteles! Noi am uitat de mult de asa ceva. Acum cateva sute de milioane de ani, faceam si noi ca voi, pana ne-am mai desteptat si am vazut ca viata poate sa fie si altfel.
- Nina nu imi aduci si mie cafeaua? Sau ai uitat?
- Ce e aceea `cafea` ma intreba curios Kurt.
- Poi pentru mine e un fel de energizant...
- I-a de aici, zise Kurt . Si imi intinse doua buline colorate, ca niste bomboane. Sunt energizante. Nu iti mai trebuie cateva zile nici o cafea...
- Multumesc Kurt!
Le luai cam cu neincredere. Dupa ce le consumai , ma simtii intradevar mult mai revigorat.
- Intradevar fac minuni, zisei eu. Ma simt mult mai bine. Ai scapat si de cafea Nina, azi.
- Atunci daca te simti in stare hai cu mine in naveta si ma ajuta. Il urmai cu bucurie. Eram curios sa aflu mai multe despre tehnologia lui si despre acea nava...

8.

Cu cat ma uitam mai atent, cu atat ma minunam mai tare. Incercam sa aflu cate ceva din multimea aparatelor ce erau in nava , precum si destinatia si rostul lor.
- Cu ce combustibil merge?
- E secret , face Kurt. Oricum chiar daca iti spun cum se cheama tot nu vei intelege mare lucru. E un fel de mineral cu propietati speciale care aflat sub niste campuri speciale face ca sa degaje o energie mare si care este controlata.
- Inteleg e un fel de fuziune nucleara...
- Nu chiar ! Foloseam si noi asta pe vremuri dar s-a dovedit foarte periculoasa si instabila. E greu de controlat. Si pe deasupra asta nici nu este nociva. Adica nu radiaza. Si mai sunt inca cateva secrete pe care o sa le afli pe drum. Ai sa vezi atunci ca ne deplasam altfel decat voi ,cu navele clasice ale voastre.
- Vrei sa spui ca ale noastre nu sunt bune?
- Pentru voi acu sunt exceptionale. Dar mai tarziu o sa le aruncati la gunoi. Sunt prea primitive. De altfel toate mijloacele voastre de transport de pe pamant sunt cele mai primitive. Nici noi nu am avut asa ceva...
Vorbea in timp ce verifica fiecare aparat si dispozitiv in parte. Desfacu consola de la pupitrul de comanda si inlocui niste componente ca niste cartele.
- Astea ce mai fac? Il intreb din nou.
De data asta nu-mi raspunse. Era prea adancit in treburi ca sa mai zica ceva. Sau poate nu fusese atent la intrebarea mea. Parca ghicindu-mi gandul, imi spuse totusi:
- Iti trebuie ani de zile ca sa inveti functionarea navei asteia, precum si componentele tehnice ale ei.
Dupa ce termina de verificat toate componentele, se apuca sa faca simulari.
- Da , sa vedem sistemul de propulsie, si zicand asta apasa pe un buton.
O vapae albastra se aprinse in coada navei, facand-o sa trepideze usor.
- Da , ia sa vedem si sistemul de acceleratie....Da e Bun. Sistemul de franare...merge. Senzorii...merg. Sistemul de decolare...merge, si simtii ca nava se ridica vertical cativa metri in sus dupa care ateriza lin pe pamant.
- Sistemul de mentinere a vietii... fac eu merge?
- Sigur! Avem un mineral care da oxigen pentru multi ani.
- Sistemul de navigatie e perfect, sistemul de comunicatie e bun...
- Vad ca nava ta merge numai cu minerale...
- Da e mai sigur e simplu si eficient. De ce sa cari rezervoare de combustibil dupa tine, cand cu cuteva kg de minereu obtii tot ce vrei. Bine , cu efecte speciale, datorita acestor convertoare de energie...
- Vad ca e dotata nava ta cu de toate. Spunem daca plecam, in cat timp ajungem la merrieni? Nu de alta dar sa am timp sa ajung pana in toamna , cand incepe scoala. Acum sunt in vacanta. Mai am doua luni.
- Nici o grija in cateva... ai sa vezi si singur... da mai trebuie sa lucrez la antena ca s-a rupt la aterizare.
- Nu prea as spune ca a fost o aterizare prea reusita, fac eu, ca vad ca mai mult ai cazut, decat ai aterizat...
- Nu iti lipseste simtul critic...Da nu e vina mea. Din cauza frecarii cu atmosfera voastra s-a aprins stabilizatorul si nu am mai putut stabiliza nava.
Kurt cobora din nava si impreuna schimbaram antena si cateva stabilizatoare laterale. Geamul carlingii se cam afumase si era greu sa mai vezi ceva prin el. Dupa cateva ore toata nava stralucea , ca la ea nu te puteai uita dar la soare ba!
- Poi , face Kurt, maine putem pleca...
- Ura ! fac eu entuziasmat. Pana si Nina era fericita. Sau cel putin asa o vedeam eu. Probabil ca se gandeste iar la piata, reflectez eu. Sau poate problemele mele, Sigur! Ca a scapat de ele...Ma uit la ceas era aproape seara . Il invit pe Kurt inauntru si dau drumul la TV. Era pe Science. O vreme urmari si el ce propunea ala cu fata de japonez, karl sau kan nu mai stiu cum il chema. Dupa ce se termina, Kurt imi spune vesel:
- De asta nu progresati! Faceti prea multe presupuneri false, fara fundament stiintific. Visati prea mult. Nu puneti punctul pe `I`. Prea vedeti totul in roz. Aveti in schimb imaginatie bogata. Prea putin! Nu e suficient! In ritmul asta o sa va intreaca toate sitemele invecinate din toate galaxiile...O sa ajungeti codasi...
- Poi asta ca pe vremuri ,uni oameni rauvoitori nu nea lasat sa ne expunem ideeile in public. Si am ramas in urma mult cu stiinta. Ba mai mult . Erau aspru pedepsiti, pentru ideeile lor indraznete. Chiar cateva capete luminate , Galileo, Copernic si multi altii au incercat sa ne lumineze, iar indrazneala lor a fost pedepsita cu arderea pe rug , cum ar fi Copernic...
- Da imi amintesc de istoria voastra neagra, unde omul nu era om. Ti-am spus ca va monitorizam de mult. De aceia nu a intrat inca nimeni in contact cu voi. Voi prezentati un pericol public, pentru alte civilizatii. Cand o sa invatat sa va comportati , atunci o sa fie si vremea voastra, pana atunci...
- Ne ai pe noi...Noi nu suntem ca restul omenirii. Si nici toti oamenii sunt rai. Mai sunt si exceptii geniale in randul nostru , dar care mai marele puteri, nu le lasa sa se dezvolte, pentru ca le strica planurile finaciare. Noi suntem invatati sa profitam la maxim de o forma de energie, fara sa ne mai gandim si la alta, sau ce vom face cand se va termina si aceea. Dupa cum ai vazut , petrolul e baza energiei noastre si uraniul de fapt izotopii lor...
- Aveti si voi resurse inepuizabile de energie de care nu aveti habar , pentru ca nu stiti sa le exploatati. Pamantul vostru e plin de aceasta resursa. Ea e pe toata planeta voastra. Da Apa! Apa e viata voastra, dar inca nu stiti sa o exploatati.
- Sa nu imi spui ca si nava sau la voi merge toate cu apa...
- Nu nici decum noi suntem mai inventivi. Cautam mereu noi surse de energie,care sa nu polueze si sa faca si treaba buna.
- Mai convins. Poate ne dai si noua o monstra de mineral ca al vostru...
- Ar fi inutil. Nu ati sti ce sa si faceti cu el. Intai trebuie prelucrat, si apoi ` ajutat`. Apoi....e mult de munca...iar Voi nu detineti aceste instalatii speciale...
Intre timp se aude soneria la poarta. Il las pe Kurt in compania Ninai, si ies la poarta. Dar ma intorc inapoi. Uitasem telecomanda, nu voiam sa auda oricine era , parola mea. Ma intorc si deschid poarta. Vecinul caruia ii imprumutasem `rasnita` de iarba, - chiar oare sa io arat si lui kurt , poate o mai perfectioneaza- ziceam eu in gand.
- Da vecine ce s-a intamplat?
- Poi asta voiam sa te intreb pe tine vecine. Ce a fost cu fumul ala? Credeam ca ti-a l;uat foc casa...
- ...A Fumul...Aaa...Am uitat mancarea pe foc si s-a ars...
- Mancarea?...dar parca auzisem si un sunet si un zgomot puternic...nu se lasa vecinul.
- Era oala de presiune...vecine A explodat oala... stii a suierat si apoi a facut bum!...
- Oala ...presiune, face vecinul neincrezator. Dar cu groapa aia cei in curte?
- Ei am vrut sa sadesc niste pomi...
- Pomi, ...oala...presiune...Bum! face vecinul prostit.
Noroc ca nava era mai la dos . Nu era in raza lui vizuala, ca altfel m-ar fi intrebat si despre ea ceva , precis. Chiar ma gandeam daca o vedea ce as fi mai putut nascoci...Norocul meu...Bine vecine la revedere , zic eu si ii inchid poarta in nas. Prea era curios. Ma intorc la prietenii mei in casa. In graba mea uit de poarta. Nu am mai zavorat-o. Si nici ``sistemul de securitate``nu-l pornisem. Mai vorbim noi de una alta, cand Kurt imi zice:
- E cineva langa nava...iesim val vartej amandoi odata mai sa nu putem iesi pe usa. Ne blocasem in cadrul ei si nu reuseam sa mai trecem. In final Kurt fiind mai mic si sprinten iese primul. Cand ne uitam la nava, vecinul meu intrase in curte si ne studia cu uimire nava. Se uita si la groapa mea pentru `pomi` si la nava. Kurt se indreapta spre el si il intreba:
- Ce e cu dumneata aici. Decand iti permiti sa intri pe furis. Apropo, cum ai intrat?zise kurt, uitandu-se la mine. Eu ridic din umeri , uitasem de alarma. Vecinul cand il vazu ramase pironit langa nava si nu mai era in stare sa mai zica nimic.
- A deci nu vrei sa vorbesti?, si scoase din buzunar un dispozitiv pe care il indrepta asupra lui. O raza albastra tasni spre vecin. Cand il atinse aceta se pulveriza. Diparu. Nu mai ramasese nimic din el.
- Ce faci? Te trezesti la tine pe planeta? Ma bagi in incurcatura. Poi daca se afla , suntem in primejdie.
- Nu mai are cine sa le spuna ceva. Ne vom ocupa de el cand ne intoarcem.
- Bine dar unde e?
- Nu-ti mai face atatea griji! I-am schimbat un pic infatisarea. Cu noua lui infatisare nu o sa ne mai faca nici o problema. Ti-am spus ca ma ocup de el la intoarcere.
- Dar unde a disparut , fac eu ingrijorat mai mult pentru ai lui. Cand o sa observe disparitia lui...
- Nu o sa observe nimeni disparitia lui...Doar ca o sa fie cam confuz. Oricum o sa uite tot. Este la el acasa. Dar l-am trimis in ziua de ieri.
- Cum voi ati descoperit si `masina timpului`?
- Numeste-o cum vrei ca e tot aia...dar ceva mai complex...
- Esti sigur ca nu o sa ne faca probleme?
- In nici un caz, ma linisti Kurt. L-am deplasat un pic prin spatiu-timp. I-am dat o lectie ca sa nu mai dea buzna prin curtile oamenilor, neanuntat. Hai la culcare ca e tarziu si maine avem de umblat...
- Ma mir ca mai dormiti si voi.
- Sigur! Dar ce credeai!...

De la: Marin56, la data 2011-05-31 10:48:11
8.

Cu cat ma uitam mai atent, cu atat ma minunam mai tare. Incercam sa aflu cate ceva din multimea aparatelor ce erau in nava , precum si destinatia si rostul lor.
- Cu ce combustibil merge?
- E secret , face Kurt. Oricum chiar daca iti spun cum se cheama tot nu vei intelege mare lucru. E un fel de mineral cu propietati speciale care aflat sub niste campuri speciale face ca sa degaje o energie mare si care este controlata.
- Inteleg e un fel de fuziune nucleara...
- Nu chiar ! Foloseam si noi asta pe vremuri dar s-a dovedit foarte periculoasa si instabila. E greu de controlat. Si pe deasupra asta nici nu este nociva. Adica nu radiaza. Si mai sunt inca cateva secrete pe care o sa le afli pe drum. Ai sa vezi atunci ca ne deplasam altfel decat voi ,cu navele clasice ale voastre.
- Vrei sa spui ca ale noastre nu sunt bune?
- Pentru voi acu sunt exceptionale. Dar mai tarziu o sa le aruncati la gunoi. Sunt prea primitive. De altfel toate mijloacele voastre de transport de pe pamant sunt cele mai primitive. Nici noi nu am avut asa ceva...
Vorbea in timp ce verifica fiecare aparat si dispozitiv in parte. Desfacu consola de la pupitrul de comanda si inlocui niste componente ca niste cartele.
- Astea ce mai fac? Il intreb din nou.
De data asta nu-mi raspunse. Era prea adancit in treburi ca sa mai zica ceva. Sau poate nu fusese atent la intrebarea mea. Parca ghicindu-mi gandul, imi spuse totusi:
- Iti trebuie ani de zile ca sa inveti functionarea navei asteia, precum si componentele tehnice ale ei.
Dupa ce termina de verificat toate componentele, se apuca sa faca simulari.
- Da , sa vedem sistemul de propulsie, si zicand asta apasa pe un buton.
O vapae albastra se aprinse in coada navei, facand-o sa trepideze usor.
- Da , ia sa vedem si sistemul de acceleratie....Da e Bun. Sistemul de franare...merge. Senzorii...merg. Sistemul de decolare...merge, si simtii ca nava se ridica vertical cativa metri in sus dupa care ateriza lin pe pamant.
- Sistemul de mentinere a vietii... fac eu merge?
- Sigur! Avem un mineral care da oxigen pentru multi ani.
- Sistemul de navigatie e perfect, sistemul de comunicatie e bun...
- Vad ca nava ta merge numai cu minerale...
- Da e mai sigur e simplu si eficient. De ce sa cari rezervoare de combustibil dupa tine, cand cu cuteva kg de minereu obtii tot ce vrei. Bine , cu efecte speciale, datorita acestor convertoare de energie...
- Vad ca e dotata nava ta cu de toate. Spunem daca plecam, in cat timp ajungem la merrieni? Nu de alta dar sa am timp sa ajung pana in toamna , cand incepe scoala. Acum sunt in vacanta. Mai am doua luni.
- Nici o grija in cateva... ai sa vezi si singur... da mai trebuie sa lucrez la antena ca s-a rupt la aterizare.
- Nu prea as spune ca a fost o aterizare prea reusita, fac eu, ca vad ca mai mult ai cazut, decat ai aterizat...
- Nu iti lipseste simtul critic...Da nu e vina mea. Din cauza frecarii cu atmosfera voastra s-a aprins stabilizatorul si nu am mai putut stabiliza nava.
Kurt cobora din nava si impreuna schimbaram antena si cateva stabilizatoare laterale. Geamul carlingii se cam afumase si era greu sa mai vezi ceva prin el. Dupa cateva ore toata nava stralucea , ca la ea nu te puteai uita dar la soare ba!
- Poi , face Kurt, maine putem pleca...
- Ura ! fac eu entuziasmat. Pana si Nina era fericita. Sau cel putin asa o vedeam eu. Probabil ca se gandeste iar la piata, reflectez eu. Sau poate problemele mele, Sigur! Ca a scapat de ele...Ma uit la ceas era aproape seara . Il invit pe Kurt inauntru si dau drumul la TV. Era pe Science. O vreme urmari si el ce propunea ala cu fata de japonez, karl sau kan nu mai stiu cum il chema. Dupa ce se termina, Kurt imi spune vesel:
- De asta nu progresati! Faceti prea multe presupuneri false, fara fundament stiintific. Visati prea mult. Nu puneti punctul pe `I`. Prea vedeti totul in roz. Aveti in schimb imaginatie bogata. Prea putin! Nu e suficient! In ritmul asta o sa va intreaca toate sitemele invecinate din toate galaxiile...O sa ajungeti codasi...
- Poi asta ca pe vremuri ,uni oameni rauvoitori nu nea lasat sa ne expunem ideeile in public. Si am ramas in urma mult cu stiinta. Ba mai mult . Erau aspru pedepsiti, pentru ideeile lor indraznete. Chiar cateva capete luminate , Galileo, Copernic si multi altii au incercat sa ne lumineze, iar indrazneala lor a fost pedepsita cu arderea pe rug , cum ar fi Copernic...
- Da imi amintesc de istoria voastra neagra, unde omul nu era om. Ti-am spus ca va monitorizam de mult. De aceia nu a intrat inca nimeni in contact cu voi. Voi prezentati un pericol public, pentru alte civilizatii. Cand o sa invatat sa va comportati , atunci o sa fie si vremea voastra, pana atunci...
- Ne ai pe noi...Noi nu suntem ca restul omenirii. Si nici toti oamenii sunt rai. Mai sunt si exceptii geniale in randul nostru , dar care mai marele puteri, nu le lasa sa se dezvolte, pentru ca le strica planurile finaciare. Noi suntem invatati sa profitam la maxim de o forma de energie, fara sa ne mai gandim si la alta, sau ce vom face cand se va termina si aceea. Dupa cum ai vazut , petrolul e baza energiei noastre si uraniul de fapt izotopii lor...
- Aveti si voi resurse inepuizabile de energie de care nu aveti habar , pentru ca nu stiti sa le exploatati. Pamantul vostru e plin de aceasta resursa. Ea e pe toata planeta voastra. Da Apa! Apa e viata voastra, dar inca nu stiti sa o exploatati.
- Sa nu imi spui ca si nava sau la voi merge toate cu apa...
- Nu nici decum noi suntem mai inventivi. Cautam mereu noi surse de energie,care sa nu polueze si sa faca si treaba buna.
- Mai convins. Poate ne dai si noua o monstra de mineral ca al vostru...
- Ar fi inutil. Nu ati sti ce sa si faceti cu el. Intai trebuie prelucrat, si apoi ` ajutat`. Apoi....e mult de munca...iar Voi nu detineti aceste instalatii speciale...
Intre timp se aude soneria la poarta. Il las pe Kurt in compania Ninai, si ies la poarta. Dar ma intorc inapoi. Uitasem telecomanda, nu voiam sa auda oricine era , parola mea. Ma intorc si deschid poarta. Vecinul caruia ii imprumutasem `rasnita` de iarba, - chiar oare sa io arat si lui kurt , poate o mai perfectioneaza- ziceam eu in gand.
- Da vecine ce s-a intamplat?
- Poi asta voiam sa te intreb pe tine vecine. Ce a fost cu fumul ala? Credeam ca ti-a l;uat foc casa...
- ...A Fumul...Aaa...Am uitat mancarea pe foc si s-a ars...
- Mancarea?...dar parca auzisem si un sunet si un zgomot puternic...nu se lasa vecinul.
- Era oala de presiune...vecine A explodat oala... stii a suierat si apoi a facut bum!...
- Oala ...presiune, face vecinul neincrezator. Dar cu groapa aia cei in curte?
- Ei am vrut sa sadesc niste pomi...
- Pomi, ...oala...presiune...Bum! face vecinul prostit.
Noroc ca nava era mai la dos . Nu era in raza lui vizuala, ca altfel m-ar fi intrebat si despre ea ceva , precis. Chiar ma gandeam daca o vedea ce as fi mai putut nascoci...Norocul meu...Bine vecine la revedere , zic eu si ii inchid poarta in nas. Prea era curios. Ma intorc la prietenii mei in casa. In graba mea uit de poarta. Nu am mai zavorat-o. Si nici ``sistemul de securitate``nu-l pornisem. Mai vorbim noi de una alta, cand Kurt imi zice:
- E cineva langa nava...iesim val vartej amandoi odata mai sa nu putem iesi pe usa. Ne blocasem in cadrul ei si nu reuseam sa mai trecem. In final Kurt fiind mai mic si sprinten iese primul. Cand ne uitam la nava, vecinul meu intrase in curte si ne studia cu uimire nava. Se uita si la groapa mea pentru `pomi` si la nava. Kurt se indreapta spre el si il intreba:
- Ce e cu dumneata aici. Decand iti permiti sa intri pe furis. Apropo, cum ai intrat?zise kurt, uitandu-se la mine. Eu ridic din umeri , uitasem de alarma. Vecinul cand il vazu ramase pironit langa nava si nu mai era in stare sa mai zica nimic.
- A deci nu vrei sa vorbesti?, si scoase din buzunar un dispozitiv pe care il indrepta asupra lui. O raza albastra tasni spre vecin. Cand il atinse aceta se pulveriza. Diparu. Nu mai ramasese nimic din el.
- Ce faci? Te trezesti la tine pe planeta? Ma bagi in incurcatura. Poi daca se afla , suntem in primejdie.
- Nu mai are cine sa le spuna ceva. Ne vom ocupa de el cand ne intoarcem.
- Bine dar unde e?
- Nu-ti mai face atatea griji! I-am schimbat un pic infatisarea. Cu noua lui infatisare nu o sa ne mai faca nici o problema. Ti-am spus ca ma ocup de el la intoarcere.
- Dar unde a disparut , fac eu ingrijorat mai mult pentru ai lui. Cand o sa observe disparitia lui...
- Nu o sa observe nimeni disparitia lui...Doar ca o sa fie cam confuz. Oricum o sa uite tot. Este la el acasa. Dar l-am trimis in ziua de ieri.
- Cum voi ati descoperit si `masina timpului`?
- Numeste-o cum vrei ca e tot aia...dar ceva mai complex...
- Esti sigur ca nu o sa ne faca probleme?
- In nici un caz, ma linisti Kurt. L-am deplasat un pic prin spatiu-timp. I-am dat o lectie ca sa nu mai dea buzna prin curtile oamenilor, neanuntat. Hai la culcare ca e tarziu si maine avem de umblat...
- Ma mir ca mai dormiti si voi.
- Sigur! Dar ce credeai!...

Nea' Marine,baga un capitol si cu DRONELE,sa moara de ciuda Obama Bin Laden!

Buna Dimineata ! vad ca sunteti iar pe baricade! Bin Laden? Daca afla Kurt de el il mai omoara inca odata....

Sau il trimite cu aparatul direct la ei pe planeta , ca sa faca munca in folosul comunitatii...

9.

Ne-am sculat dis - de - dimineata. Eram foarte nerabdator. Kurt ma intampina si el:
- Buna Dimineata. Cum ai dormit? Cred ca nu ai inchis ochii toata noaptea de grija, ca nu cumva sa plec fara tine...
- Da am avut o grija, dar stiam ca nu ai sa pleci fara mine.
Ma duc la bucatarie si ii spun Ninai sa imi pregateasca niste aperitive pentru drum si o cafea la `pachet`
- Nu e nevoie de toate astea ...Cu cateva pastile ...
- Nu lasa, pana ma voi obisnui cu `mancarea` voastra...
- Oricum nu trebuie sa mananci prea mult cat o sa ne `plimbam` prin spatiu.
- Da ce vrei sa ma tii la regim?
- Nu da...lasa ca vezi tu...
Luai o geanta mare unde inghesui cateva pachete cu mancare si niste schimburi. La urma luai si termosul cu cafea si il puse si pe el inauntru.
- Eu sunt gata! Putem pleca! Nina inchide tot si pregatestete si tu. Deodata imi aminti de ceva care imi scapase .
- Kurt la tin pe nava este 220 de volti?
- Nu! Dece?
- Poi unde o incarc pe Nina? Aici o bag in priza la tin ce fac? Noroc ca am avut inspiratai sa o pun aseara in priza...
- Cu cati volti merge robotul tau, pardon robotica ta? Ma intraba vesel Kurt.
- Cu 24V ...dar asta la acumulatori...
- Nui nimic! Gasim noi o solutie pe drum. Hai sunteti gata?
- Gata!.. raspundem eu si Nina in cor.
- Atunci sa mergem! Ti-ai luat telecomanda? Sa nu uiti sa `fereci` poarta. Desi, te-as putea ajuta cu o ....
- Cu ce?
- As putea sa-ti fac invizibila toata casa , ca sa nu vina nimeni in lipsa , cat tu ai fi plecat. Ca vad ca ai vecini foarte curiosi si prost crescuti.
- Nu! las-o asa . Ce vrei sa starnesc si mai multe banuieli?
- Cum doresti !
Ne indreptam catre nava. Primul intra Kurt. Eu dupa el. Din urma mea pasea si Nina. Kurt se instala comod pe un fotoliu, in fata pupitrului de navigatie. Imi oferi si mie un loc in stanga lui pe un alt fotoliu. In spate pe un alt fotoliu se asezase Nina. Kurt pregati manevrele navei. Dupa ce mai facu o ultima verificare, porni nava. Aceasta se ridica incet vertical, fara nici un zgomot, si cand se afla la o inaltime destul de mare, Kurt aprinse propulsoarele din spate. Aceasta facu ca nava sa zvacneasca brusc, ceea ce mie nu-mi facu nici o placere. Simtii ca stomacul cedeaza. Kurt se uita la mine si zambi.
- Ti-am zis , ca nu trebuia sa mananci. Uite ia niste pastile de la mine . Te vor ajuta sa te mentii pe toata perioada calatoriei. Tu nu esti pregatit pentru astfel de calatorii spatiale. Pariez ca nu ai fost macar nici cu avionul. Asai?
Se uita la mine, dar indispozitia ce se citea pe fata mea il lamuri.
- Da nu prea am avut parte sa zbor pana acu...zic eu, uitandu-ma in jos.
Deja casele incepura sa se faca mici, iar oamenii erau ca niste furnici. In curand si casele ajunsera la fel ca furnicile. In cateva minute aparu si pamantul in toata splendoarea lui. Vazut de sus pamantul. Arata pentru mine altfel. Era ca un glob de carton din librarie. Ce ma mira mai tare ca nava nu scotea prea mult zgomot. Kurt statea aplecat deasupra unui monitor si tot apasa pe niste butoane. Dupa un timp se ridica vesel si imi spuse:
- Am trecut nava pe pilot automat. Am introdus noile coordonate in computer spre Merra. In cateva zile ajungem acolo.
- Cateva zile? Exclam eu , simtind ca mai imi revin din ameteala. Poi cat e pana la ei?
- ...3,14151617181920 U A (unitati astronomice)
- Adica mai exact...
- A ! Da ! Uitasem ca tie nu iti plac cifrele...Poi imagineaza-ti ca cu o nava preistorica de �a voastra ati ajunge in 80 de ani ! Noi o sa face distanta asta in mai putin de 3 zile.
- O,o,o! ...Interesant! Ma uit afara din nou. Se intunecase. Stelele, care pana acu se miscau linistite, acum alergau si ele lasand in urma lor niste dare albe si lungi. Prinsesem viteza.
- Poate merge si mai repede? Intreb eu.
- Sigur! Dar acu nu e cazul . Avem timp berechet. Pot atinge chiar si de zece ori o U.A. Cand o sa terminam treba pe Merra o sa te duc si pe planeta mea. O sa-ti placa. Atunci trebuie sa accelerez mai tare. Pana la mine ,mi-ar trebui cam o luna de-a voastra, la viteza mea. Ma uitam fascinat la imensitatea cosmosului. La culorile de nedescris ce ne invaluia in toate luminile curcubeului.
- Cum faci de ocolesti `gaurile` si asteroizii.
- Are grija nava de toate astea. E echipata cu o multime de senzori. Si multe arme de bord. In caz ca apre neprevazut un astfel de corp, il volatizez cu armele laser.
- Vad ca nava ta e pregatita sa fac fata oricarui atac. Spunem , nu ai fost atacat de alte nave de pe alte meleaguri?
- Ba da! Dar nu trebuie sa ne facem griji in privinta asta. Nava mea poate deveni si invizibila, la nevoie.
- Ce bine e Nina , sa hoinaresti prin spatiu....Sa nu mai faci mancare , piata, sa nu faci probleme....sa scapi de invatat...
- Apropo, bine ca mi-ai amintit, face Kurt. Si se scola de la pupitru ducandu-se la un dulap prins de o consola. Il deschise si scoase de acolo doua carti groase. Le lua si ni le puse in brate. Una mie si una Ninai.
- Asta e pentru voi baieti...
Ma uit disperat la ele . Intreb :
- Ce sunt astea?Fac eu vadit surprins.
- Manualul de limba Merriana si Gramatica limbii Merriane...Ce credeati ca ati scapat de invatat? Poi cum o sa va intelegeti cu locuitorii de pe Merra?...In trei zile trebuie sa invatati limba...
Ma uit disperat la el. Nina nu avea probleme...

10.

- Succes! Face el, trebuie in aceste trei zile ,sa invatati tot.
- Tie iti este usor , ca ai aparatul, de ce nu ne dai si noua unul?
- Nu am decat unul si asta il tin pentru mine. Nu stiam ca o sa va intalnesc, ca imi luam inca doua. Asa ca , spor la treaba.
Ma uit pe prima pagina Vad o hieroglifa. Pe alta pagina un grup de hieroglife.
- Nu ai si un dictionar? Eu de unde sa stiu ce litera e asta sau ce semn?
- Dute la computerul de bord . Cu ajutorul lui o sa te descurci.
Kurt apasa pe niste butoane cu o viteza fantastica. Dupa cateva secunde se desfasoara in fata mea, alfabetul nostru iar alaturi literele merriene. Era o treaba foarte grea. Cand credeam ca am scapat de invatat...Ma uit la Nina. Ea terminase de citit cartea si mi-o ceru si pe a mea. Iar eu io dadui bucuros.
- Sa ma inveti si pe mine.
Incercai sa ma concentrez cateva minute la monitor. Dar imi pierdu-i rabdarea. Ochii mei ramasera pironiti pe peisajele de afara. Nu-mi era capul la lectii. Kurt se uita la mine si imi zise:
- Prea mult te ostenesti , mai ia o pauza...
Ma facui ca nu observ remarca lui , si imi aruncai iar ochii pe monitor si carte. Incepusem incet, incet cu timpul , sa descifrez si literele si mai tarziu si cuvinte si expresii. Semana limba cu cea egipteana veche. Iar unele semne chiar semanau si cu siriana sau chineza noastra. Era un fel de amestec de semne si litere din toata lumea cred. La cifre a fost mai simplu. Trecu o zi si Kurt al meu , era destul de multumit de avansul luat de mine cu privire la invatat. Kurt ii spune ceva Ninai , iar ea ii raspunde intr-o limba , cred ca merriana. Ea reusise sa inteleaga si vorbele. Numai eu nu reuseam sa pronunt mare lucru. Ma certam mereu cu computerul si ma corecta intr-una. Si asa veni si a doua zi. Ziua asta nu aveam sa o mai uit. Dupa ce se uita la datele de pe un monitor, Kurt ramase pe ganduri.
- Ce e ? fac eu.
- Trebuie sa trecem neaparat prin zona XY_%5@ , dar aici...
- Ce e aici?
- Ei aici e aici. Nu am incotro trecem printr-o zona de mare risc. Nu ca nu m-as descurca , dar as fi fost mai bucuros sa o ocolim. Dar din pacate nu pot. Ar trebui sa facem un ocol prea mare. Norocul nostru sa nu fie nave in zona noastra.
- Poate reusim sa trecem neobservati.
- Asa as vrea si eu. Dar herienii din acest sistem sunt foarte bataiosi. Nu suporta sa trecem prin zona lor.
- Un semnal de avertizare se aprinse pe monitor, impreuna cu un semnal sonor.
- Ne-au depistat! Nu mai avem incotro. Trebuie sa ne pregatim de lupta, desi as fi vrut sa nu fie nevoie. O sa trec nava pe invizibil. Asta o sa ii mai intarzie un pic. Intre timp noi o sa trecem la arme.
Si zicand asta ma invita pe un alt scaun, ce se afla langa o piesa de armament , tun sau pusca...ceva... tot aia era. El lua loc pe alt scaun in dreptul altei arme. Ma invata cum sa lucrez cu arma si cum sa fixez cu ajutorul computerului sistemul de ochire. Ma prinsei repede. Cred ca era la fel ca in jocurile mele video. Numai ca aici era ceva real.
- Chiar e nevoie de asa ceva? Nu putem sa-i ignoram, fac eu, crezand ca este totusi o scapare.
- As vrea eu dar nu ne mai lasa ei acum. Si apoi e un fel de principiu. Noi suntem in `razboi` cu herienii de mult timp. Ei ne-au interzis sa ne mai apropiem de sistemul lor. Iar acum nu am avut incotro. Era drumul mai scurt pe la ei. Dar nu trebuie sa ne facem griji.
Un alt semnal de avertizare clipi pe ecran. Cineva ne invita sa le raspundem. Kurt apasa pe un buton. Se auzi un glas ragusit, care incepu sa haraie dar nu reusii sa inteleg nimic. Dar gratie traducatorului universal am tradus acest mesaj:
- Nu incercati sa va ascundeti. V-am detectat. Cine sunteti si unde va duceti? Daca nu, deschidem focul.
Kurt se apropie si le raspunse in limba lor. Dupa cateva replici imi dadui sema ca nu prea ne-a crezut.
- Si cine v-a trimis acest mesaj , continua cel de pe nava heriana, traduc eu. Ca noi nu stim nimic. Dupa alte convorbiri, inteleg ca nu putem trece fara lupta. Kurt imi facu semn sa armez si sa fiu gata. Ma cuprinse emotiile. Era pentru prima data ca luam parte la o lupta spatiala reala. Deodata pe radar apare nava lor. Se apropia incet de centrul unui cerc.
- Cand ajunge nava lor in centru tragi, imi spune Kurt.
Probabil ca nava lor isi dadu seama ca eu o luasem in colimator, ca incerca sa se eschiveze. Dar mai era si Kurt. Apasa pe tragaci si doua forme sferice luminoase , de materie se indrepta cu viteza spre nava lor. Dupa cateva secunde o lumina puternica alba ne anunta ca nava nu mai exista.
- Bravo ! fac eu entuazismat. L-ai doborat. Ce ara asta? Semanau cu asa zisele `drone` din serialele noastre Sf cu Atlantis...
- Da , ceva pe acolo numai ca efectul e altul. Au alta menire. Nava nu a patit nimic. Si nici echipajul. Numai i-a adormit oleaca pana trecem noi.
- Cum dar am vazut clar ca nava a explodat...
- Asa ti s-a parut tie. Dar la impact nava s-a facut invizibila pentru noi. Noi nu ne distrugem cum ati face voi. Noi incercam pe cale cat mai pasnica , sa ne intelegem. Fara violenta. Si apoi nu mai sunt nici in raza noastra. I-am deplasat putin in timp si spatiu. Cand s-or trezi o sa le trebuiasca oleaca de timp pana or reveni la pozitia initiala , dar noi atunci om fi departe.
- Asta inseaman ca voi sunteti mai avansati, decat ei, nu?
- Nu , problema e sa se speculeze slabiciunile celuilalt. Adica cine loveste primul. Tot asa de avansati sunt si ei . Doar suntem vecini...
- Si nici voi nu va intelegeti? Nu ar fi mai bine daca ati juca un sah?...
- ?!? Ce e ala?
- Lasa ca te invat eu...
- Nu te grabi sa tragi concluzii pripite. Noi am eliminat razboaiele de mult. Asta tine de `principiu`. Trebuie sa fim vigilenti. Ca sa ne testam viteza de reactie, sa fim vesnic pregatiti, in caz de o invazie adevarata. Ca sa cooperam. Ca mai sunt destul sisteme in care razboiul nu a disparut.
- Aha , fac eu, e un fel de joaca a la `Pantera Roz, de la noi , cand comisarul Clouseau, ii cerea lui Kato, un luptator japonez, sa-l mentina mereu in forma, pentru a fi gata oricand de un atac de la un eventual adversar. Credeam ca numai la noi este asa...
- Ei la voi e nimic, pe langa alte razboaie din alte sisteme. Si acolo crede-ma ca nu ai vrea sa ajungi. Au o multime de arme de nimicire in masa, care mai de care mai sofisticate. Ei nu se mai joaca. Chiar ma mira faptul ca Merria a cerut ajutor, ca ii stiam pasnici. Dar cine stie ce s-a intamplat si la ei...Nu i-am mai vazut de 5 ani...

Trecuse si a doua zi. Ma minunam ca nu-mi era foame. Cu acele pastile date de Kurt , inselasem foamea. Ma gandeam ca sandwichiu-rile mele erau inutile . Si mai ales cafeaua...
Parca ghicidu-mi gandurile, Kurt imi spuse.
- Nu e nici o problema punele in frigider si le vei consuma cand ajungem pe planeta. Cat zburam nu trebuie sa mancam nimic, deocamdata. Facem cercetari in continuare sa eliminam si aceasta incovenienta...Poate pe viitor...
- Cum stam cu invatatul ca acu e `maine` si tu nu prea ai dat semne ca ai fi progresat prea mult...
Imi luai iar cartea in mana fara prea multa tragere de inima, fapt observat si de Kurt...

11.

Pana la urma imi iau inima in dinti, cum se spune, si ma concentrez asupra invatatului, sau ma faceam ca ma concentrez. Pana la urma ajutat si de Nina si de computerul de bord reusii sa leg cat de cat o conversatie simpla cu Nina.
- Felicitari ! Ei vezi ca se poate! Incepi sa avansezi...
- Poi sigur tu ai invatat-o in ani de zile si pe mine ma pui sa o invat in 3 zile...
- Te inseli amarnic. Asta este prima mea limba straina invatata de mine. Mai stiu inca casteva mii , si alte cateva sute de mii de dialecte....printre care si limba voastra...
- Nu se poate? Dar ce esti robot ? Numai ei ar fi putut stii asa ceva. Avem noi un film care se chema ``Star wars`` Acolo era un robot C3 PO care stia de toate. Si se intelegea cu altul mai mic si bondoc, pe nume R3. Toata ziua il certa C3PO pe bietul Robotel...
Dar Kurt nu-mi raspunse la remarca mea. El statea adancit in ``probleme``. Mai era o zi si ne pregateam sa intram pe orbita Merriei. Facea ultimile calcule. Si apoi mai apasa pe niste butoane. Niste bipuri ne anunta ca se interpuse ceva pe traiectoria navei. Kurt puse pe monitor. Un asteroid destul de urias, mi se paru, aparu in toata splendoarea lui pe monitor.
- Ce faci cum trecem de asta?
- Nu iti face griji, rezolv eu cumva...
Kurt ii analiza, dimensiunile, viteza si distanta. Apoi se duse la arme. Cateva bubuituri ma anunta ca asteroidul nu mai era , fapt confirmat si pe monitor. Disparuse. Sau mai bine zis se transformase in o multime de particule care mai de care mai mici.
- Poi cu asemenea arme si dispozitive nu trebuie sa-mi mai fac griji...
- Desigur! Nava asta este dotata cu ultima generatie tehnica. Mai avem la noi cateva nave , care sunt si mai moderne si pot face ocolul galaxiei in cateva luni, de- a voastre.
Kurt se uita la ceasul dependent de pe nava. Arata orele 16. Ma uit si la al meu si vad ca Kurt il pusese dupa timpul nostru.
- Maine pe la 6 descindem pe Merra...
- ``Suntem Merra . Suntem in pericol . Va rugam cine asculta acest mesaj sa vina sa ne ajute...`` se auzi in difuzor, iar traducatorul automat il traduse, aparand si pe ecran.
- Iar ? Face si Kurt. Credeam ca nu mai era cazul. Oare cine tot insista? Chiar or fi in pericol? ...Ia sa vedem. Si zicand acestea Kurt, transmise si el un mesaj de raspuns: ``Suntem Vega de pe XY_%5@. Nu va faceti griji am receptionat mesajul vostru. Venim imediat sa va ajutam.`` Trecu apoi pe receptie dar nici mesajul nu se mai repeta, dar nici nimeni nu mai raspunse.
- Ciudat! Facu Kurt . Ceva nu-mi miroase bine...De ce nu raspund? De ce acu tac? Lasa ca lamurim noi lucrurile cand ajungem acolo.
- Eu cred ca au primit mesajul tau , dar vor sa ne faca o surpriza , fac eu.
- Nu stiu ce sa mai zic? Mai avem cateva ore bune...Si doar suntem in raza lor de receptie...Ar fi trebuit sa ne raspunda...Zis Kurt ganditor, controland parametrii de zbor, si cercetand cu bagare de seama locul unde eram acum. Nu pare nimic ca sa-l faca sa-l nelinisteasca. Se puse intr-un fotoliu si se stropsi la mine:
- Hai continua cu invatatul ca acu aterizam si nu ai progresat prea mult. Cum vrei sa te intelegi cu merrienii astia....?
Voia sa para indiferent dar ii citeam pe fata lui ingrijorare. Poate avea si motive. Sau poate nu.
- Poate li so stricat aparatura de emisie- receptie. Poate nu ne aud...incercai eu sa mai risipesc grijile lui Kurt.
- E imposibil! Ce te crezi la voi pe planeta? La noi Emisia- receptia, este comuna nu se strica asa de greu. Ori nu mai merge de loc ori merge. Poate ai observat si singur ca au o bataie lunga. Acest mesaj l-am receptionat si pe cand ma aflam in apropierea planetei voastre. Asta m-a facut sa aterizez intai la voi. Nu sunt alternative... Desi ma indoiesc sa nu mearga...
- Poate era un semnal reflectat, pe cand se propaga in spatiu , ceva la facut sa devieze la noi...
- Poate, dar acum e bizar...
Acum cu apropierea noastra de aceasta planeta curioasa, ma facea tot mai nerebdator. Ma uitam intr-una la ceas. Mi se parea ca timpul trece asa de greu. Numaram si minutele. Kurt imi spuse ca pana la ivirea planetei sa incerc sa dorm oleaca ca ma asteapta zile destul de anevoioase ptr mine. Dar ce parca mai aveam chef de dormit. Kurt imi dadu o pastila zicand ca face bine la aterizare. O iau si apoi simtii ca ma apuca o toropeala placuta. Totul incepu sa se invarta cu mine si eu odata cu ele. Adormi.
Cu o jumatate de ora inainte de aterizare, Kurt ma trezi:
- Gata cu somnul! Hai ca mai avem oleaca...
- Poi dupa ce mai adormit? Credeam ca o sa ma trezesti cand plecam inapoi.
- Daca tii neaparat...
- Nu! , nu, cum o sa ma lipsesti de a vedea aceasta planeta si de a �ti cunoaste prietenii tai...
- Lasa ca de cunoscut ai sa-i cunosti , si inca foarte bine...
- Poi spuneai ca sunt pasnici!
- Sunt dar de 5 ani care nu i-am mai vazut...Lucrurile se pot schimba....
- Faci aluzie la acea transmisie...
Kurt se uita pe monitor. Vedeam si eu o planeta mica tot asa de albastra ca a noastra numai ca apa era un element mai rar decat la noi. Vazui pe ecran datele tehnice. Oxigenul era 35%, Azotul 35%, Co2 era mai mic, decat la noi. Hidrogenul 25% Iar restul erau alte gaze , care, dupa cum spunea Kurt , nu sunt daunatoare.
- E cam oxigenata planeta asta....
- Da si e mai usoara decat a voastra de doua ori. La voi `G �ul` , e 10, Iar aici , e aproape 5.
- Deci o sa fiu mai usor cam de doua ori, aici, remarc eu.
- Da ! Aici o sa zbori mai mult. O sa fie mai greu pana te obisnuiesti.
Mai trecu inca 15 minute care mi se parura o infinitate. Un nou piuit ne anunta ca nava intrase in raza planetei si se inscrise pe orbita. Dupa ce facu o rotatie complecta, Kurt conecta motoarele de coborare. Nava prinse la inceput sa coboare rapid. Poate prea rapid pentru mine. Kurt mai apasa cateva butoane, si nava incepu sa coboare mai lin. Se pusera in functiune motoarele de franare.
- Sper ca nu ai sa cobori cu nava ca la noi.
- Nu, nu avea nici o grija, aici imi cunosc terenul ,stiu datele mult mai bine. La voi mi-a stricat `G �ul` treaba, era mai mare si nu o prevazusem. O minune in ultima clipa m-a facut ca sa nu ma prabusesc. A mai fost si atmosfera care mi-a prajit stabilizatoarele...
Nava se apropie tot mai mult de sol. Se inscrise in coborare. Cand mai erau cateva sute de metri de sol , Kurt apasa iar pe un buton, si nava incepu sa coboare lin , in liniste, parca plutea. Curand asoliza , sau mai bine zis `amerriza`...pe o platforma betonata, ce se afla in apropiere.

Marine,poate gasesti si ceva fulgere globulare pentru Mihai!
sa sarbatorim pe Anca,caci este ziua iei!

SA LE FIE DE BINE SI LA MULTI ANI LA AMANDOI. SA VA TRAIASCA FAMILIA....:))) SI TOT CE DORITI PRESUPUN CA ANCA E FICA...ORICUM IN FINE ... CUM S-AR ZICE ...SA TRAIASCA....:)))

UITASEM BEREA ADICA ...BRAGA...

De la: Marin56, la data 2011-06-07 16:20:05 UITASEM BEREA ADICA ...BRAGA...

Braga la mine! Anca e prietena noastra de pe forum, aceea frumusica foc, ei ii dam bere !

Nu te teme ca ai prea mult bun simt