Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

Intr-o dimineata, pe cand ma trezeam , ma apuca asa deodta vrednicia, ca hai sa fac gimnastica de inviorare. De obicei la acest capitol sunt in in generala absent. Dar atunci mi-a vrnit mie. Dupa cateva miscari ma pune apoi dracul sa fac podul. Pe la urma , ma aleg cu o durere ascutita la nivelul soldului. Pri,a data nu i-am dat i,portanta. Dar dupa cateva ore. Incepu mai tare. M-am frecat , ce nu am facut, degeaba. Era in anul `94. Nu vroia sa treaca , neam. Orce faceam sau cum ma puneam, tot aia era. Dupa o saptamana incepu mai tare. Ma duc la policlinica sectoriala din combinat, pentru investigatii. Ma pune sa fac o radiografie, nimic suspect. Nu ai nimica. Gata mi-au ridicat moralul. Imi da doctorita niste unguente, si gata pe aici tii drumul. Dupa o saptamana ma duc inapoi la doctorita, si pentru ca nu-mi trecuse, imi prescrie niste injectii. Aceste injectii , dupa cum eram sa aflu mai tarziu, nu trebuiau sa le fac, ca mai tare ma agrava. Era Dypropos. Nu facusem dacat doua si m-am oprit. A mai trecut o luna , durerea sa ma lase pace. Era ca o durere de masele care te sfasie. Asa era la mine la sold. Cumnata mea , Lia terminase scoala de surori si era la spitalul judetean. Imi spune intr-o zi vino la noi sa iti facem si noi o radiografie. Ma duc , si intr-un final , dupa vizualizarea filmului, concid: Necroza, cap femural stang. Hai ca e bine. La , noi nu mai aveam curaj sa ma operez , dupa ce suferisem prima operatie. Atunci Lia , imi propune sa ma duc iar la iasi, ca acolo, zicea ea, ca sunt cei mai buni doctori. Inarmat cu 80000 de lei, la vremea aia, mi-am luat inimna in dinti, si m-am dus iar la Iasi. Rodica nu a mers cu mine , ea urmana sa vina mai tarziu, ca lucra. Ca sa-mi ridice moralul soacramea impreuna cu cumnata ,si socrumiu, m-au insotit pana la spital. Simtea si ea ca e datoare, eu cum ma dusesem pentru barbatul ei la Bucuresti. Mai bine nu mai era datoare. Incepuse sa planga, cand ma vedea ca sufar. Ce vreti socrumiu bolnav de picior si mana, acu si eu de picior.... Socrumiu venise si el acolo la recuperare. Asa credea el. Ca se va face bine. Acolo aveam sa cunosc pe doctorii , Popescu si Hobinca. Ei aveau sa ma opereze. Dupa investigatiile de rigoare se apropia si ziua H. I-am dat dreptul , toti banii care ii aveam la mine. In salaon cu mine era un om de 52 de ani care suferea de aceiasi boala ca mine. El venise inaintea mea. Asa ca l-a si operat inaintea mea. Asta se petrecea la spitalul de recuperare Nicolina. Il anunta seara pe colegul meu de camera , ca maine il opereaza. A doua zi de dimineata, cred ca , si de frica,inchirioase wc-ul . Se speriase tare. In fine pe la 9 si un sfert il duce in sala de operatii. Dupa o ora si jumate apare. Il las sa se linisteasca, si il intreb mai tarziu: Ei cum a fost a durut? Binenteles ca ma asigura ca nu trebuie sa-mi fac griji, ca totul e ok. Nu cred ca m-a linistit prea mult. Dupa alte doua zile imi vine si mie randul. Acum era randul meu sa inchiriez wc-ul dimineata. Facea si asta parte din procedura.Au venit asistentele si mi-au ferchezuit piciorul pana sus, si l-au ras de par pana sus si chiar pe burta. Facea si asta din procedura. Cand intr-un tarziu , ajung si eu , iar pe masa de operatii, ma dezbraca , cum m-a facut mama, ma pune sa ma incovoiez, cu capul in jos , ca sa-mi faca injectia in coloana, pentru anestezie. Trebuie sa spun ca era cea mai dureroasa pozitie. La un moment dat simteam ca nu mai pot. Pana la urma reusesc sa-mi faca injectia.Ma intinde pe masa, si ma leaga zdravan, de picioare si de corp. Dupa ce au crezut ei , ca injectia , si-a facut efectul , ma inteapa in talpa cu un ac sa vad daca simt ceva. Ma pune sa misc si piciorul. Il miscam . Se cam luase de ganduri ei. Isi facea injectia greu efectul. Dupa aia se apuca intr-un final , si simt ca incepe sa ma taie, la sold. Il aud pe unul din ei , Popescu, zicand: vezi ca nu simte... Ei , la un moment dat au ajuns la locul dureros, cred ca la `carie` , ca de atunci pana la sfarsit , nu am crezut ca o sa ma mai ridic de acolo. Si curios , fara sa controlez piciorul, acesta incepuse sa tremure si sa se zbata, ca de abia reuseau aia sa-l opreasca. Cu tot efortul meu , nu reuseam nici eu sa-l stapanesc. Intrun tarziu se potoleste , piciorul , si s-au apucat iar doctorii de treaba. Mi-am adus aminte de controlul durerii, cu ajutorul respiratiei, si am aplicat-o din nou. Asa am reusit sa fac fata operatiei. La un moment dat au folosit dalta si ciocanul. Au cioplit acolo , au dat jos raul , si in final respir usurat, se terminase operatia. Una din suroar imi spune , a-ti tras-o tare, hai ca e gata. Simteam cum ma cusa. M-au dus in salon. Ii reprosez omului meu , : ai spus ca nu o sa ma doara de loc... Iar el : Ce eram nebun sa-ti spun... Am concis, si el suferise tot asa de mult la fel ca si mine. Dupa operatie mai tarziu vine si socrumiu sa vada ce fac. Eu dormeam, au zis ceilalti ca sunt bine si a plecat la el in salon.Apoi a venit seara Rodica. I-am spus si ei prin ce trecusem. Astat si ea cateva zile pana m-am mai inzdravenit. Apoi a plecat ca trtebuia sa se duca la muncaDupa vreo ora incepuse sa ma ia durerile. Mi-au facut la injectii cu piafen de , le uitasem numarul. Dupa o saptamana mi-am mai revenit. Incepuse sa se vindece si rana. . Mai tarziu ne plimbam amandoi sontac, sontac, pe culoare, cu socrumiu..Dupa ce mi-au scos atele am mai stat vreo cateva zile si au zis ca pot sa plec. Dar cum sa pleci. Nu aveam carje. Ma rog de cineva in salon sa-mi faca si mie niste carjecontra cost Am dat 200 de lei si pe alea Le mai am si acu. Era sambata. Rodica nu aparuse. Imi spune ca vine tocami marti. Marti, fac eu , gata plec ,nu mai stau. Imi face externarea, si o iau usor prin zapada si gheata, pana la gara. Era iarna. Plecasem cu 2 ore inainte. Cred ca am facut o jumatate de ora pana la gara , care in mod normal o faceam in 5 minute. Acolo , surpriza nu mai aveau bilete cu loc. Ma rog de ele , si ii zic ca sunt operat si ca trebuie sa ajung pana la Galati. Cum sa stau atat timp in picioare. Faceam vreo 4-5 ore. Pana la urma imi da un bilet cu loc. Cand vine trenul , aglomerat de parca venea din America. Cu chiu cu vai de abia am putut urca in tren. M-au ajutat si niste crestini. Dar sa vezi comedie. Eu ,ca sa ma urc mai repede in tren, nu am realizat ca eram la coada trenului. Iar biletul meu era la capatul celalalt al garniturii. In doua carje cum numai eu stiu cum am facut, am parcurs vagon cu vagon , apeland la `claxon` ca sa se dea la oparte si sa-mi faca loc. Cativa au fost de treaba, dar altii.... doar vedeau in ce hal eram. Intr-u tarziu ajung si eu la vagonul meu. Era ultimul. Acolo sa vezi obraznicie. Locul meu era ocupat. Cu greu , si mai ales cu ajutorul oamenilor am reusit sa-mi iau locul in primire. Doar aveam bilet. Sun pe cumatru Negru, tatal lui Eugen, sa ma astepte in gara la Barbosi. Venise sa ma ia acasa cu masina lor. Ei de urcat m-am urcat eu , dar acu la coborare sa vezi panarama. In fine ajutat si de ei ,ma dau jos . Cand s-a trezit cu mine Rodica acasa, mai sa nu-si creada ochilor: `Ce faci mai ,cum ai reusit sa vii, de ce nu mai asteptat. Si asa am mai trecut iar printr-o noua cumpana. Au urmat zile de chinuiala si suferinta. Cumnata se oferise voluntar sa ma vegheze ca la capataiul unui bolnav. Era in co. O perioada a stat cu noi. Trebuie sa spun ca m-a ajutat mult. O avea in sange . era asistenta perfecta. Tare as fi vrut sa nu fie cazul sa faca scoala cu mine....to be...

Daca ati fost cuminti si nu v-ati culcat o sa va spun iar , povestea de seara....Si nu erau singurele clipe de ragaz , pe care le aveam. Ne duceam in weekend la cabana de la Macin. Prima data am fost cu parintii cu un an in urma. Acum am luat-o si pe tanti Lili, sora lui maicamea., cu noi.La inceput cand a auzit mam`mare , bunica ,ca vrem s-o luam cu noi, a inceput sa planga, ca de ce s-o luam . Ca cine are sa aiba grija de ea, cat o sa fie plecata. I-am promis � mai multe tata- ca nu o sa i se intample nimic, si ca o s-o aducem intreaga acasa, si nevatamata. Cu greu s-a lasat induplecata. I-a spus ei , ca nu care cumva sa intre in apa. In fine ,dupa promisiunile , facute, am luat-o si pe tanti Lili cu noi, la Macin. Era in oras , o agentie ( asociatie)AVPS , al pescarilor si vanatorilor amatori. Plateai aici si te duceai cu mancare si inchiriai o camera la cabana de la Macin. Daca te uiti cu un binoclu, de aici de pe malul Dunarii, poti vedea Cabana Macin. Pe atunci se putea ajunge prin doua moduri: prin balta direct, sau pe sosea, pana la Garvan. Noi acum am ales calea pe apa. Dupa cateva peripetii, ajungem , seara la cabana. Eu o stiam , ca fusesem cu un an in urma. Eram nerabdator s-o vad pe Aurica, fata cabanierului. Eram pe atunci in clasa a �vi-a. Era draguta. Mai avea un frate. Din pacate, spre deceptia mea , ea nu se afla atunci. Tanti Lili de abia astepta sa se odihneasca. Tot drumul numai s-a vaitat, ca o dor picioarele. O cred, ca ea era cam grasa, si nu-i placea sportul. Noi ne amuzam pe chestia asta, spre supararea ei. A doua zi, mama cu tata au plecat la pescuit in balti, iar eu cu tanti Lili cuteieram imprejurimile. Nu am mers nici un kilometru ca tanti Lili s-a pus jos, ca nu mai poate. Stand asa prin preajma ei, vad o piatra cu multe culori, si cu fete drepte , de parca o slefuise cineva, cam de zece cm. Aducea cu un paralelipiped, alungit, cu multe culori alternante. De la cafeniu , caramiziu, rosu, verde, si alb-cenusiu. Am luat-o , si cand am ajuns acasa tanti Lili a scris pe ea cu creion chimic : `Amintire din anul... de la muntii Macinului`. Mult timp aveam sa revad acea piatra, pe o masuta din hol, din casa ei. Trebuie sa spun ca dupa crime ,acea piatra disparuse. Am presupus ca o luase ala. Dupa ce s-a mai odihnit, tanti Lili a coborat cu mine la marginea baltii, unde se odihneau diverse barci colorate, legate de mal. Isi puse costumul de baie, si bagase picioarele in apa, stand intr-o barca. Eu, de colo : `A zis mama`mare sa nu intri in apa. Ei si tu, numai picioarele oleaca. Sa nu ma spui. Pana seara amandoi ne bronzasem oleaca. Ea se facuse rosie. Dar nici eu nu eram prea departe. Noaptea ma frigea spatele. La fele se vaita si ea. Mama si tata faceau haz pe seama nostra. Urmatoarea zi am plecat cu totii cu barca pe balta. Cativa vanatori prin preajma faceau uz de arma. Auzeam cum cadea cate o ploie de alice prin stufaris. Ni se facuse inima cat un purice , de frica. Mai ales lui tanti Lili, care ne ruga sa ne intoarcem. Oricum vanatorii trageau in sus dupa rate, si ne improscau pe noi cu alice. Am prins si peste. A venit si ziua plecarii. Langa noi era o cherhana , de unde am imprumutat si noi ca oamenii, ceva captura si , spre bucuria mea , o traista de raci. Cat am fost la mal atunci, cu tanti Lili , am vazut un rac urias venind agale catre mal. Apa nu era adanca. Asa ca am bagat mana sa-l prind. Dar racul nefiind chior nu s-a lasat prins, si m-a mai si muscat de deget. La plecare am luat-o pe jos, spre disperarea lui tanti Lili. Drumul nostru trecea pe langa o stana. Cand ne-a simtit cainii , inca de departe, se dadura la noi. Nu mai vazusem pana atunci asa caini rai. Sa ne manance nu alta. Cu greu am reusit sa facem fata situatiei. Cu toate ca ciobanii erau acolo , nu s-au sinchisit nici unul sa potoleasca macar cainii. Am reusit sa ne indepartam. Tanti Lili uitase ca o mai dureau picioarele. Se puse la pas, ca de abia reuseam s-o ajungem. Am intrat apoi intr-o padure, prilej de popas, si pana de tufis. Cum tanti Lili incepuse sa se vaicare iar, am iesit la sosea cu gandul ca v-a trece vreo masina , si sa ne ia. Tarziu dupa un ceas de mers , ne-a ajuns in sfarsit un camion. Eu cu tata ne-am suit in remorca , iar mama si sorusa, in cabina. Am ajuns la Zaclau de unde am luat bacul si am ajuns pe inserat acasa. Vai ce bucuroasa era mama`mare ca i se intoarse odrasla acasa. Tata a pregatit ciorba si saramura din captura noastra. I-am dat si lor de o ciorba si o mancare buna. Mai ramasese o jumate de ranita si pentru noi. Cadea peste pe atunci. Cred ca prinsesem vreo 10 kg de peste. Peste alte zile cand ma duc iar la mam`mare, ma ispiteste sa ii zic daca a ascultat-o si nu a intrat in apa. Eu ii zic ca a bagat numai picioarele. Vai cand a auzit s-a facut foc. Cum ca i-a zis sa nu intre in apa. Cand a venit acasa , si tanti Lili , ca fusese plecata, -`razboiul rozelor`.

Ma bucur Marine ca iti amintesti si lucruri placute din trecut nu doar necazurile prin care ai trecut.
Iti doresc sanatate si o viata frumoasa.

MERSI FRUMOS , ELODY, SI TIE DE ASEMENEA, SI LA TOTI CARE MA URMARESC.

BUNA DIMINEATA ! CE FACETI COPII ? V-ATI SCULAT?...

De la: Marin56, la data 2010-11-12 11:22:55BUNA DIMINEATA ! CE FACETI COPII ? V-ATI SCULAT?...

Da, si asteptam povestea!

Asa cum spuneam , inurma cu un an , cand eram la scoala in a �iv-a s-a hatarat tata sa ne ia la cabana la Macin. Dupa demersurile facute, plecam. Tata pe bicicleta- avea un carpati, iar noi pedestrasi. Cand a auzit mama ca pana acolo sunt 7 km s-a speriat. Tata a linistit-o spunand ca o duce cu bicicleta. Fiecare aveam cate o ranita in spate. Binenteles ca a mea era mai mica. Ei aveau mai mari. Dupa ce trecem la Zaclau cu bacul- azi C.I. Bratianu, si 23 August pana la revolutie, ma ia tata, pe mine intai, si ma ducer cam un km. Dupa aia s-a intors dupa mama, si a adus-o si pe ea. Si tot asa a facut vreo sapte curse. Am facut asa vreo cinci ore. Pe la 13 am ajuns si noi la cabana. Aici ne astepta toata suita. Cabanierul cu sotia si cei doi copi. Aveam sa aflu ca pe fata o chema Aurica. Pe baiat numai stiu. Fata era de varsta mea. Ne-am imprietenit foarte repede , in ciuda faptului ca eu la capitolul asta stateam prost. Ne-am plimbat pe munte, admirand peisajul si culegand flori nemuritoare. Dupa ce am ajuns am mancat , si ne-am odihnit. Mai pe seara am facut cu toti o plimbare pe lac , adica balta. Era o balta mai mare, cu multe canale. La un momentdat ne si ratacisem ,nu mai stiam cum sa ne intoarcem. Era pe la asfintit si am ramas placut surprins de privelistea unui apus de soare in balta. Parca apa luase foc si isi schimba culorile pe rand in o multime de nuante. Pasarile cantau frumos, vantul abia adia, ce mai o placere. Cred ca atunci au fost singurele clipe , mai frumoase din viata mea, cand m-am mai destins si eu. Dar imi pare rau ca nu am mai fost de atunci . De cand cu tanti Lili anul urmator , nu am mai fost niciodata. Tare as fi vrut sa ma mai duc pe acolo. Nici nu stiu ce mai e acolo si daca mai e ceva. Baltile se micsorase. Altele disparuse. Am aflat la cativa ani ca a iesit un izvor in apropiere de cabana. Nici pe Aurica nu am mai vazut-o vreodata. Erau dimineti cand ma duceam sa explorez de unul singur, spre nelinistea parintilor, care ma daduse disparut odata. M-am aventurat cat mai sus. La un moment dat cand ma aflam acolo sus , se starni un vant puternic. Am ezitat sa ma mai catar, si am revenit la cabana.alteori mergeam impreuna cu Aurica, pana la o cariera, de piatra. Cateodata ma lua tata la cate o partida de pescuit. Am invata de la el multe, in arta pescuitului. Invatasem diferite noduri, la legarea unditei, noduri marinaresti, si tot despre arta pescuitului. Numai ca nu s-a prins asa ceva de mine. Nu aveam rabdare, ma plictiseam repede. La el pestii veneau mereu , iar la mine cate unul la o ora . Si atunci cand incercam sal scot , cadea inapoi, in balta. Il invatam sa inoate. A trebuit mult ca sa invat sa-l pot scoate. Mi-a rata tata cum sa fac. Dar tot nu se inghesuiau , pestii la mine. Seara ne admiram captura. Tata imi zice : tu sa mananci din pestii prinsi de tine. Noroc ca nu vorbea serios, ca altfel as fi ramas flamand. Si asa au trecut trei zile. Cam repede dupa parerea mea. Luni ne-am intors. Cabanierul a insistat sa ramanem inca o saptaman, dar noi am motivat ca nu mai aveam mancare. Puteam sa facem mamaliga , ca cabanierul avea faina din belsug. Numai ca eu eram certat cu mamaliga. Nu prea imi placea. Mai bine zis nu ma satura. Nici azi nu consum acest aliment. Doar in cazuri exceptionale- cum sar spune `bucatele vinului`...Cica un popa era cam egoist, dar ii placea teribil vinul. Intr-o zi il cheama la o pomana un satean, motivand ca face o pomenire. Dar sateanul nostru ii cunostea meteahnele popei. Asa ca aducea la masa numai bucate care sa-i taie popei pofta de a mai bea vin. Aduce intai lapte acru cu mamaliga. Luati parinte , cu ce putem si noi. Luam taica , luam orce e primit. Dar cu ochii tot timpul la clondirul cu vin. Dupa ce termina cu laptele, face popa vai ce sete imi este si da o dusca pe gat. Ceilalti se uitau mirati. Dupa aia sateanul aduce alte bucate, varza acra si multe altele , doar , doar , i-o taia popei pofta de vin. Pe la sfarsit aduce sateanul nostru si alte bucate numai bune de a taia pofta de vin a popei. Cand vede popa : Uite ca vin si bucatele vinului... Asa si eu... La plecare nu am mai folosit bicicleta, tatei pentru ca : zicea mama ca nu mai putea sa stea pe cadru, ca o durea rau. Asa ca am apelat la o ocazie. A oprit un camion si ne-a luat. Pe mine si tata cu bicicleta ne-am urcat sus , iar mama in cabina. Si asa am ajuns acasa. Cand m-am dus la scoala , ne cere invatatoarea o compunere, despre cum ne-am petrecut vacanta. Acasa mama imi da ideea sa spun ca am fost la cabana la macin. Nu prea eram de acord cu ce imi dicta mama. Mie era oricum sa citesc asa ceva. Ce o sa zica colegii. A doua zi ma pune chiar pe mine invatatoarea sa citesc compunerea. Cum intamplarile erau pe aici pe acolo mai picante, date de mama, la un moment dat nu am mai citit. Toti colegii incepusera sa rada, de povestile mele. Invatatoarea imi ia caietul si citeste ea.: ` Intr-o dimineata m-am urcat pe munte si unde nu se starnise o furtuna si un vant de sa ma dea jos. Atunci nu am mai urcat de frica sa nu ma ia vantul..... Seara am mancat mamaliguta cu saramura de peste si bors pescaresc, cum numai tata se pricepea sa-l faca. Spunea ca o ciorba buna de peste trebuie facuta cu apa din balta, de unde e pestele. Sau episodul cu tantarii, ca nu mai puteam dormii de ei, erau si la o buda de prin apropiere. Cand intrai inauntru se ridicau tai tantarii de pe pereti, cred ca era mii . Ei unde sa mai faci ceva acolo.... Si multe alte trasnai , a citit invatatoarea, starnind hohote de ras, al colegilor. A ras in final si invatatoarea. Numai eu eram stanjenit. La urma invatatoarea mi-a pus 10 , fusese cea mai buna compunere.

DA CE FACETI FRATILOR MA-TI PARASIT CA VA VAD SI PE ALTE .. SUBIECTE... MAI CONTINUI...

De la: Marin56, la data 2010-11-12 17:48:42DA CE FACETI FRATILOR MA-TI PARASIT CA VA VAD SI PE ALTE .. SUBIECTE... MAI CONTINUI...

Sigur, continua! Sunt destui cei care ,,te citesc'', insa sunt mai timizi si nu posteaza. Uita-te ce multi sunt online , cateva sute, uneori 1000 de useri insa cei mai multi doar citesc.

Povestesti frumos din viata TA...fa-ti un blog...sau scrie o carte...ai talent..Mie mi-a placut...

Dac vrei i-ti ofer un spatiu dintr-un blog al meu...

De la: Gaius_Baltar, la data 2010-11-12 21:53:26Dac vrei i-ti ofer un spatiu dintr-un blog al meu...

Romania lui Gaius...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Buna Marine, am fost plecata...ma bucur ca-ti regasesc povestile.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Am incercat sa-mi fac si eu un blog, dar nu am stiut sa-l finalizez. El la mine apare dar cand il accesam din alta parte nu aparea. Pana la urma m-am suparat si l-am sters. Mersi ptr intentie.Gaius. Dar cum procedez. Ca la capitolul cu netul nu prea am multe cunostinte. Unele le-am furat din mers de la feciorumiu, Costel, si unele le-am invata la sugestiile voastre. mersi oricum, pentru incredere.

P. S. DE CE ...``TA``? EU NU MA CRED IISUS, CHIAR DACA SI `EL` O FI PATIMIT MAI MULT SAU MAI PUTIN DECAT MINE....SI AVEA SI UNELE PUTERI...

imi pare bine ca v-au placut povestile, o sa continui... si dupa ce o sa termin cu viata mea, o sa va fac o surpriza...

Dupa operatia de la picior, am facut o pauza de o luna. Perioada in care , dupa spusele doctorului, nu aveam voie sa pun piciorul in pamant, timp de 6 luni. Mergeam numai ajutat de carje. La o luna a trebuit sa vin din nou la control. Trebuia sa fac sedintele de recuperare. Asa ca am venit iar la spitalul de la Nicolina-Iasi. Faceam multe proceduri. De la gimnastica medicala, la miscare in bazin cu apa calda si sulf, la Diadinamice, electromasaj, si masaj. Trebuie sa spun ca am fost un elev silitor. Cea ce ma frapat era ca maseurul il chema la fel ca si pe mine. O asistenta si un bolnav din salon aveau acelasinume cu mine- Grigoriu. Maseurul nu prea s-a arat incantat si prietenos. Cand l-am intrebat , vazand-ui ecusonul, `da aveti acelasi nume cu mine`? La care dansul :`in cazul ca vreti sa ma denuntati , da`! Poftim la el raspuns. L-am lasat in pace. Bolnavul din salon era un om de 90 si ceva de ani. Visa si el sa faca 100, ca bunicamea. Nu stiu daca a mai apucat. Fusese gradat in militie. O spunea cu mandrie. Activa si la un partid, nu stiu care. Era tare mosu...in politica . Nu permitea sa-l contrazici , ca se facea foc si para. Venise la spital ca , spunea el , ca nu-l mai ascultau picioarele, si vroia sa faca si el fizio-terapie. Intr-una din zile niste `colorati` cu niste sticle cu sirop de GINSING ,sau asa ceva. Spuneau ei ca revitalizeaza organismul. Mosul cum ii vede : cat costa ca vreau si eu una. Aveau sticle mari si mici. El a luat una mare. . Daduse parca 600 de lei. Am luat si eu una mica , ca nu aveam ce face, m-am luat dupa mos. Acu mosul se lauda ca daca ia sirop de asta o sa se puna pe picioare, fara gimnastica. Asistenta de salon , tiza mea, il aude si-ii spune: Te pominesti ca acum o sa intineresti!` mergeam dupa masa in fiecare dimineata la sala de gimnastica. Nu spun cata vaicareala pe capul lui. Ca il doare, sa il ia mai incet, valeu...! asa isi facea exercitiile , mosu, spre disperarea asistentei. Eu eram silitor. Strangeam din dinti, si faceam cat puteam. Asistenta ii spune mosului: Mosule, in fiecare dimineata , inainte de a te da jos din pat, sa faci exercitii de inviorare. Chiar ma amuza urmarindul. Dimineata statea cu fata in sus si ridica doua degete de la maini, si le misca. Cica el facea gimnastica. Eu incerc sa-l conving, nu asa, mai cu viata si ridica mainele sus. Atat a mi-a trebuit. Incepuse stirile de la pro tv. Cand vine asistenta in salon si-l intreaba,: Ei mosule ai facut gimnastica? Sigur ca da, se poate? Iar noi eram pe burta. Ne intreaba si pe noi?: a facut mosul gimnastica cum i-am zis? Noi : NU!!! Iar, el de colo, ce stiu ei , ei dormeau cand eu faceam gimnastica...In acest spital ca si in celalalt Sf. Andrei , aveam sa vad cati oameni mai multi sau mai putini nenorociti, erau. Fiecare avea cate ceva. La SF. Andrei, erau doua cazuri mai deosebite. Un inginer din mina ramase si el fara vedere in urma operatiei de dezlipire de retina, ca mine , dar la amandoi ochi. Nu stiu ce mai spera omul acela, nu stiu... Si cel cu nevasta , care l-a lasat orb pe viata arucandui, soda caustica in fata. Si aici la picioare, lucrurile stateau cam la fel. Pentru ca nu erau locuri , dormeam cate doi in pat. Cel cu care dormeam avea probleme cu o infectie care se localizase la glezna, si acu urca catre genunchi. Nici in ruptul capului nu vroia sa se opereze, stiind ca v-a perde piciorul. Dar i-ar fi ramas totusi viata. Nici un doctor nu a reusit sa-l convinga, ca sa-i taie piciorul mai su de genunchi. Zicea ca mai bine prefera sa moara decat sa umble olog. Oameni si oameni... Sau altul venise cu fractura de tibie deschisa. Zicea ca l-a tarat vaca cand incerca sa o suie pe o capita ca sa manance. Tare semana povestea asta cu a lui Creanga. Vaca s-a speriat si s-a agatat lantul de piciorul lui , pe care l-a tarat, o buna bucata de drum. Pana l-au gasit eara deja prea tarziu. Ce a patit si el... Il legase cu bandaje sa se aseze osul la loc, urmand sa-l opereze. Noaptea de durere si-a dat foc la bandajele care ii tineau sus piciorul, si o data cu ele, si greutatea care cazand jos ,bubui puternic. Sarise toate asistentele sa vada ce s-a intamplat. Cand l-au vazut, l-au certat ,dar el nu se sinchesea de ele. Nu stiu ce a mai patit, ca atunci cand m-am intors peste o luna , el tot acolo era. Si multi , multi altii....cu tot felul de probleme. Cand s-a facut iar o luna am plecat acasa cu recomandarea sa ma duc intr-o statiune la Amara, Techirghiol, Mangalia, sau herculane. Am ales intai Amara ca era mai aproape de mine. ...

Mai comentati si voi pe margine, nu va fie jena. Indiferent de critica , nu ma supar.In cel mai rau caz opresc povestile ,daca nu va plac. Mai vroiam ,sa mai schimb si eu o vorba cu voi ,si asa sunt singur... nu am cu cine vorbii...cu voi mai imi trece si mie ziua , altfel....

Nea Marine... tu ..esti povestitorul...,,ascultam'''...

Era prin primavara anuli `72. De abia intrasem la liceu.Dimineata dupa ce faceam piata treceam si pe la bunica si matusa. Cand ajung , tanti Lili, imi zice: vino sa-ti arat ceva. Cand ma duc in curte , ce credeti ca imi arata. O broscuta . Mai exact un pui de broasca testoasa. Era mica cat o palma de copil. Cred ca avea vreo 6-8 cm. Era foarte frumoasa. Avea un capusor mititel cu niste ochi mici negri, si foarte vioaie. Cand m-am apropiat eu broscuta sa bagat la cutie. Isi retrase mai intai capul.Cand am incercat sa o mangai pe picioare, si lea retras si pe acelea. Mai incet ca o sperii, mi-a zis matusa. Am lasat-o jos sa vad ce face. Dupa cateva minute, a scos picioarele si apoi mai timid , capul , dupa care a incercat sa o ia la sanatoasa. O intreb cine tia dat-o? Ea , ca a venit singura . M-am trezit cu ea intr-o dimineata in curte. Ma jucam acum , d4ecate ori veneam la ele , cu broscuta. Era foarte simpatica. Acum se obisnuise si cu mine si numai se retragea. In carapace. Fiindca mereu fugea, o luam si o intorceam cu `rotile` in sus, crezand ca asa nu o sa mai plece. Da de unde dupa cateva minute numai era. Ma minunam cum poate sa se intoarca singura. O gasesc si iar o intorc, stand la panda sa vad cum face. La inceput s-a chinuit un pic . Se invartea in loc, dupa care a scos picioarele din carapace si le intindea , de credeam ca o sa iasa afara. Apoi le infingea in pamant cu ghiarele si se rasturna singura. Asa au trecut anii si broscuta se facuse mare. Avea acu vreo 15 cm. Dar facea numai pozne. Cum scapa in curte, spre bucuria ei, dadea iama in rasadurile cu rosii si salata. Preferatele ei. Tanti Lili avea grija , si o mai muta din cand in cand. Da de unde broasca facea ce stia. Se ducea glont ca teleghidata, la rasadurile ei preferate. Odata am vrut s-a dezorientez. Da ti-ai gasit. Stia drumul pe de rost. Cred ca daca o legam la ochi tot ar fi stiut drumul. Era nostima tare. Odata a prins-o bunicamea , cum isi lua masa de dimineata in rasadurile cu salata si rosii. Atat i-a trbuit bunicamii. A inceput s-o bata cu bastonul. Si cum ea nu vroia sa plece, ba se mai punea si de-a raca cu ea, a apelat la ficasa. A amenintat-o ca daca o mai prinde prin rasadurile de rosii o omoara, sau o arunca. Dupa ce am inchis broasca, ii aduceam , eu , pe ascuns salata sa manance. Ei manca ea si nu prea . Tot mai buna era salata direct de la sursa. Stia ea ce stia. Si a mai trecut un an. Se marea vazand cu ochii. Ca Fat-Frumos din poveste. Crestea intr-un an, cati altii in zece. Intr-o zi de vara calduroasa, i-am mai dat drumul sa zburde prin curte, fara stirea lui bunica. S-a invartit toata curtea. Cauta ceva. Apoi ajunge la canal. Robinetul cam picura. Ce credeti , s-a dus exact sub robinet si se asezasa sub el asteptand sa picure apa pe ea. Am deschis mai mult robinetul si am lasat sa curga apa pe ea. Ce bucuroasa era. Si-a scos tot capul afara, si picioarele, de credeam ca o sa iasa fara, si facea baie. Ii arat lui tanti Lili, ce facea broasca. Ia uite si lor le cald , face matusa. Poid a ii era si sete, fac eu. Dupa ce s-a racorit bine , de bucurie s-a dus sa atace rasadurile ei preferate, spre disperarea bunicii. Dar las-o , fac eu, ca nu mananca toata gradina. Adevarul ca ea ciugulea la intamplare de peste tot. Nu alegea o salata si gata, sa se ospateze mereu din aceiasi. Nu, ea le incerca pe toate. Si pentru asta , primea bastoanele lui bunica. Ei dar pe ea no durea ca se ascundea inauntru , cand o vedea pe bunicamea. Invatase de frica. Cum pleca , esea si ea afra si isi vedea in continuare de treaba. Cand se intorcea bunicamea , o lua de la inceput . Ea nu stia nimic, nici usturoi nu mancase. Era o hoata.,fara pereche. Si asa au trecut 5 ani si inca 2 ani dupa aia, iar cand am venit din armata, tanti Lili mi-a spus ca broasca ei disparuse. A cauta-o toata curtea dar degeaba. La scurt timp dupa aia se petrece episodul lor. Dupa aceea am cautat-o si eu toata curtea dar nu am gasit-o. Urmatorul an am vandut casa, la niste rromi mai civilizati, care se imbracau ca noi, aveau copii care se duceau la scoala. Mai mult presat de matusa de la Bucuresti. Initial inchiriasem. Ei erau chiriasi, si aveau pretentie sa le dau jumate din chirie si lor , la cei de la Bucuresti. Cum tiganul se puse stapanire pe casa mea, ca nu mai vroia sa plece, atunci le-am zis daca nu vreti sa plecati atunci cumparati-o. Vo vand. Au cumparat-o. Nu prea sau grabit sa ma imbogateasca prea tare. Am luat 15 000 partea mea. Celor de la Bucuresti dandui un sfert, motiv , ca sa deschida recurs la tribunal , crezand ca o sa ia mai mult. A ramas asa. Vazand ca nu s-a ales cu nimic, mi-au cerut sa le dau o jumatate din banii de pe lucrurile din casa, pe care le-am stabilit in comun de acord. Sau ami ales cu inca 3900 de lei. Nu stiu ce fel de oameni erau. Dca au avut curaj sa care si covoarele de lana, pline de sange... Ce sa mai spun...Dupa ce am vandut la un an , ma pomensc cu tiganul la mine la poarta si imi spune sa vin sa-mi dea ceva. Ma duc acolo , cand ce credeti , broasca, da broasca ei aparuse. Mai crescuse un pic. Nu stiu cum de si-au dat seama ca acea vietate era a lor. Am luat-o si am adus-o la mine acasa, la matsa cealalalta , nana mea. � Maria. Ea murise si imi lasase prin testament casa cu tot ce se afla in ea, spre nemultumirea si disperarea matusii din Bucuresti. Dar asta era , ce a fost s-a dus. Nu mai putea da timpul inapoi. Eram atunci cu Rodica. De abia ne luasem. Cand a vazut si ea broasca, nu mai putea de bucurie. Cand a vazut-o pe Rodica, ca vine la ea, se facuse mica, mica. A trecut o perioada pana s-a acomodat si cu Rodica. Acum invatasem tabieturile ei. Ii faceam baie zilnic la canal. I-am aratat si ei faza cu apa. A ramas foarte surprinsa. Toamna am observat ca disparea. Se ingropa chiar in pamant langa nuc. Noi nici nu stiam ca calcam peste ea, dar ea nu se sinchisea. Isi vedea de hibernare. Iar primavara aparea. O vedeam cum patrula pe alee. Aveam si eu cateva randuri de rosii si o vadra de salata, spre bucuria ei. Se simtea bine la noi. Acum numai era bunica sa o croiasca cu bastonul. Si cred ca si ea stia acest lucru. Aveam si cativa butuci de vie. Strugurii de jos numai erau. Disparusera. Cand intr-o zi vine parintii lui Rodica. Cand o vede : ce va trebuie lighioana asta, aduce necazuri , scapati de ea. A convis-o , cu toate ca eu eram pentru, nu a mers . Cu majoritate de voturi i s-a hotarat soarta. Trebuia s-o exilez. Sora lui Nela, Gina, a lui tanti Tinca, cand a vazut-o ,se ofera , s-o duca la ea la scoala. Si asa am scapat de ea , spre satisfactia socrilor. Nu stiu ce avea cu mine ca tot timpul avea ceva de comentat. Poate de unde ca nu aveam masina si nu eram inginer, cum ar fi visat ei. Pe Lia , sora, cealalalta, a maritat-o cu un inginer si care avea si masina. Nu stiu ce vedea ea bun in asta, de parca inginerul era altfel de om, sau poate mai stii, poate chiar de aia. Pana si pe `Sominica , catelul preferat a lui ficamea , mi la exilat. Lau dus la tara. Venise odata pe cand eu nu eram acasa, si l-au luat cu masina. Acum ficame plangea dupa Sominica al ei , eu dupa broasca... Fiecare cu al ei. ...

Sa numi spuneti ca ati plans si voi dupa broscuta mea...:)

De la: Marin56, la data 2010-11-14 11:17:27Sa numi spuneti ca ati plans si voi dupa broscuta mea...:)

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Imi p[lace citatul asta :
,,Eram atunci cu Rodica. De abia ne luasem. Cand a vazut si ea broasca, nu mai putea de bucurie. Cand a vazut-o pe Rodica, ca vine la ea, se facuse mica, mica. A trecut o perioada pana s-a acomodat si cu Rodica. Acum invatasem tabieturile ei. Ii faceam baie zilnic la canal. I-am aratat si ei faza cu apa. A ramas foarte surprinsa. Toamna am observat ca disparea. Se ingropa chiar in pamant langa nuc. Noi nici nu stiam ca calcam peste ea, dar ea nu se sinchisea. Isi vedea de hibernare. Iar primavara aparea. O vedeam cum patrula pe alee. Aveam si eu cateva randuri de rosii si o vadra de salata, spre bucuria ei. Se simtea bine la noi. ''
Nea Marine...esti un om cu mare suflet...

Chiar nu vrei sa fii prieten cu mine..!?

Despre broscuta era vorba? Credeam ca e vorba de un urs....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: Gaius_Baltar, la data 2010-11-14 17:25:41Chiar nu vrei sa fii prieten cu mine..!?

...nici cu mine nu vrea...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Si eu am suflet mare. Cind am tinut catelusa lui fi-mea citeva zile, zgiria usa cu disperare. Vroia sa plece. Nu avea loc in casa....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 17:29:20Si eu am suflet mare. Cind am tinut catelusa lui fi-mea citeva zile, zgiria usa cu disperare. Vroia sa plece. Nu avea loc in casa....

Chiar ai...pentru fiecare user nou ai un gest de incurajare, ceea ce e rar si conteaza enorm pentru cei noi.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: nastasemihail, la data 2010-11-14 17:29:20Si eu am suflet mare. Cind am tinut catelusa lui fi-mea citeva zile, zgiria usa cu disperare. Vroia sa plece. Nu avea loc in casa....

De ce...zgiria,...lasa...locul...

Oricum, nea Marin e un sufletist...