Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

prieten depanator radiofonist. Il cheama sa vina sa-l repare. A doua zi tata se chitrofonise. Pe la 4 vine Nea Popa. Mama cand a vazut in ce hal era tata, nu a mai deschis usa. Pana la urma a plecat. A doua zi se duce tata la el si vin impreuna acasa. Se apuca omul sa repare. Eu curios in spatele lui, il ispiteam. Cei ala, cei aia. Omul era in varsta dar dadea curs intrebarilor mele. Asa a sadit in mine si dragostea pentru electronica. Imi dadea tot felul de carti, cu care ma delectam. Dupa un timp nu ma mai multumeam cu ce imi spunea el, si luam carti de la librarie sau imprumutam de la biblioteca. Imi gasisem acu o noua ocupatie. Nici acu tata si mama nu erau de acord cu asta. Spuneau ei ca nu mai invat pentru scoala. Drept sa spun cred ca aveau aici dreptate. Notele mele incepuse sa intre la apa. Pana la urma am mai facut o pauza, la rugamintea lor. In vacanta contimuam, facandu-mi diverse montaje, atat din comert cat si aparate de radio. Facusem primul meu aparat cu galena. Eram foarte mandru. Apoi am facut si altele si mereu altele. Si asa am progresat. Am inceput cu detectorul cu reactie, reflex, heterodina, si superheterodina. Mai tarziu m-am axat pe tehnica tranzistoarelor. Erau mai eftine decat lampile. Si mai moderne. Cunosteam toata teoria . Numai ca la practica stateam mai prost din lipsa de fonduri. Tata de abia reusea sa ne intretina, dar sa mai dea si mie bani. Strangeam leu cu leu, din diferite ocazii, ca sa-mi cumpar piese. Ma duceam mereu la nea Popa ispitindul. Imi trebuia si un aparat de masura. Asta era peste poate fiind destul de costisitor. Am incercat eu sa incropesc unul. Nu avea el precizie, dar pentru inceput era bun.. mai tarziu am cumparat eu unul mai bun. Erau niste bani care se duceau cam repede. Trebuiau si scule. Dar nu m-am dat batut facndu-mi un adevarat laborator. Din cand in cand mai dadeam cate o fuga la pescuit si la cotul Pisicii, impreuna cu tata. Avea acolo tata niste prieteni. O vreme o luam si pe mama. Dar de la un timp, cand incepuse sa intre in faza critica nu mai o luam cu noi. Ramanea singura acasa. Cand in sfarsit in iarna lui `70 se hotarase sa se duca la operatie, era deja prea tarziu. Din ce in ce i se facea tot mai rau. Tin minte ca in anul urmator a fost inundatii. Dunarea crescuse, si aducea tot felul de corpuri si obiecte. Mai mult taras, a tinut sa mearga si ea la Dunare, sa vada si ea. Dupa cateva zile incepuse sa sufere. Nu mai manca si avea arsita. Ii dadeam sa bea suc, pe atunci era un suc numit `quick`. Ii placea mult. Un fel de coca cola. Dar ii facea si rau. Ii luase gheata , tata si le racea. Cum beia ceva dadea afara tot. Dadea afara ficatul. Avea ciroza. Dupa ce ii scosese fibronul, ramase cu asta. Din lac in put. Inca de la primele analize se edificasera doctorii. Ii iesse analizele proaste. Avea mai multe leucocite decat hematii. Cum nu mai putea sa se deplaseze o cara tata la toaleta. Ca sa-i vina mai usor o imbracase numai intr-o camasa de noapte , si aia cam scurta, fara nimic alceva. Intr-una din zile , pe cand se chinuia sa o care, ma chiama si imi zice: Lasam la o parte toata rusinea , dar vino si ajutama. Tata o apucase de substiori, iar eu de picioare. Era prima data cand aparea in fata ochilor mei in ipostaza asta. Am intors capul intr-o parte. Picotea tot timpul. Se trezea vorbea ceva nedeslusit, apoi adormea din nou. Asa ne-am chinuit aproape 6 luni intr-una. Era duminca dimineata. Se trezise, si ne urmarea pe rand pe amandoi. Avea o privire cum nu cred ca am s-o mai uit vreodata. Era lucida si vorbea bine:
- Fanica, am sa mor cu sufletul neimpacat. Tata incepu sa planga , starnindu-ma si pe mine... Apoi adormi din nou. Pe la 4 pm se trezeste din nou si intreaba:
- - Cat e ceasul? Ii raspund ca e 4.
- - Da? Face ea, am crezut ca e 7. Apoi adoarme iar. Pe la 7 si 5 se trezeste iar ,se uita la noi, si incepu sa se compoarte ciudat. Tata ma da afara, si ma trimite la nana si tanti Lili ,sa le anunt ca mama se simte rau. Plec aproape fugind. Aveam de mers pana la tramvai inca un km. Pe cand fugeam ca sa ajung mai repede, ma impedec de o bordura , pe care nu o obsevasem . Cazui cat eram de lung. Ma juli la cot si la genunchi. Asta e un semn , mi-am zis. Ajung la tramvai si cand cobor la capat ma duc intai la nana. Aceasta cand ma vede isi da seama ca ceva nu e in regula. Eram si speriat. Mai mult printre lacrimi, incerc sa-i povestesc sa vina repede la noi ca e rau lui mama. Aceasta incepu sa umble aiurea prin toata casa. Se perduse. Tot cauta ceva prin sifonier si nu gasea. Ma duc la tanti Lili si ii spun siei Ele , stateau la doua strazi de nana. Vin cu tanti Lili inapoi la nana. Ea inca nu isi revenise . Tanti Lili tot o zorea . Intru-n final gaseste baticul negru.Apoi plecam luam tramvaiul si ne ducem in graba la mine acasa. Cand intram tata statea langa pat plangand, si o lumanre, ardea langa ea. Mi-am dat seama ca ii venise sfarsitul. Un bocet general incepu... Dupa un timp , cand ne mai linistiram, povesteste tata ce si cum. Imediat dupa ce am plecat eu, povesteste tata, s-a trezit din nou. Intrebase de mineUnde e bebi?. Tata i-a spus ca afara. Apoi a roti ochii prin toata camera, parca cautand ceva, dupa care si-a luat ramas bun . Apoi a aprins lumanarea. Imi pare rau ca nu am fost acolo sa prind ultemele ei clipe. Si nici nu ma vazuse. Cu toata durerea pe care o stransem in suflet , nu m-am mai putut abtine si mi-am dat drumul in hohote. Nu stiu ,dar acum cand nu mai era , parca o iubeam mai mult, ca niciodata. Stiam ca nu aveam s-o mai vad vreodata. Stiam ca ne parasise si ne lasase singuri. Tata imi da un text si ma trimite la posta sa trimit o telegrama, ca sa anunt pe sora de la Bucuresti, Tanti Lita. ``Veniti urgent ,stop. Mimi moarta` stop. Bunica veni a doua zi. Cand a vazut-o.... nu mai am putere sa mai scriu.... Reinvierea acestor scene ma tulbura foarte tare... In drum ma abat si la rudele lui tata si nasa lor de cununie, tanti Niculina. Ea era bucatareasa. Si aduse o tigaie mare pentru pilaf si alte olite pentru mancare. Au venit a doua zi si matusa de la Bucuresti. Nu parea prea afectata. A facut mai mult teatru. Eu in tot timpul slujbei , suspinam continuu. La groapa ne-am luat ramas bun pentru totdeauna....Acum si inainte cand retraiesc aceste momente, imi dau seama cat aveam sa-i simt lipsa. Tata incerca ca sa nu simt prea tare lipsa ei. Nu ne ajuta nimeni. Cu spalatul , o rezolvase tata. Duceam rufele la curatatorie. Faceam mancare impreuna. Simteam ca se petrece ceva neinregula cu el. Pe zi ce trecea devenea tot mai inchis si posac. Suferea de ulcer, si de inima. Nu spunea nimic. Rudele lui ii tot ridica moralul, bagandu-ma pe mine la mijloc. A tinut-o asa inca 5 ani. Mai aveam un an ca sa termin Liceul. Pe zi ce trecea slabea tot mai mult . Nu mai vroia sa manance. Nemai putand rabda ma trimite dupa un doctor particular. Vin cu el, ii prescrie o reteta, si da sa plece. Afara , in curte , doctorul , imi spune ca sa am grija de el ca nu o so mai duca mult. Cand intru in casa , tata se uita lung la mine. Ma intreaba ce mi-a spus doctorul. Eu incerc sa spun ca e bine si ca o sa se fac bine. Nu cred ca a tinut. M-a cunoscut. Intr-o zi ma pune sa chem popa. Mi se puse un nod in gat. S-a impartasit. Seara ma cheama si imi da scris:
- Draga Bebi, in caz ca mor, iti las tie toate lucrurile din casa . ...Imi da si verigheta lui, si a mamei, si ma pune sa promit ca o sa le pun indeget celei care o sa merite. Nu avea lucruri de valoare, dar pentru mine avea valoare sentimentala. ... Si alte sfaturi, unde trebuie sa umblu si ce sa fac. Aveam in curte o noua chiriasa mai in varsta, dara se intelesese tata cu ea. Cred ca vorbise cu ea ca sa ma ajute, daca va fi cazul. Intr-o alta zi era teribil de rau. Am chemat salvarea. L-am dus vineri seara. Cat a lipsit el , am stat la nana. Luni dimineata ma intorc inapoi acasa. Parca nu mai aveam stare. Nana incerca sa-mi ridice moralul. Eu eram numai cu gandul la el. Acasa ma

Acasa ma asteapta o surpriza. Gasesc in usa un bilet: ` Va aducem la cunostinta pe aceasta cale ca tatal dumneavoastra a decedat la spital. Era prea mult pentru mine. Dupa 5 ani imi moare si tata. Am apelat la vecina aceia . Ma pus sa caut niste lucruri ca sa i le dau , sa il imbrace ea la spital. De sicriu se ocupase echipa de la SPIACT. Cum am vazut ca nana, nu prea ma ajuta. Nu stiu ce era cu ea. Cazuse si ea intr-o depresie. M-am dus cu vecina la spital. Am intrat pe la morga. Acolo cautand pe tata, deschid o usa la intamplare. Inauntru erau doi doctori. Tocmai `lucrau` la el. M-a inspaimantat teribil cea ce am vazut acolo.Nu pot descrie ce am vazut. Eu la vederea sangelui mi se face rau. Putin a lipsit sa nu lesin. Ma dau afara doctorii, si dupa afla ce vreau , ma pune sa astept. Dupa cateva ore il iau . Femeia cu care am venit eu, si cu femeia de serviciu, se duc sa-l imbrace. Ma duc la SPIACT. Sicriul era gata. Vin cu mine doi lucratori de acolo, unul fiind nea Costica. Ma duc la spital. Il iau pe tata si il duc la cimitir, la capela. Fusese ideea nanei. Ca de ce sa-l mai aduc acasa. Nu prea mi-a convenit. Dar nu aveam ce face. Dupa aia a stat ea mai mult in preajma mea. Dupa ce l-am ingropat am umblat peste tot unde imi scrisese el. Am facut intocmai. Tot baietii de la SPIACT m-au si mutat. Plecasem de la madam berdan. Luasem si lemnele cu mine. O perioada mi-a fost greu. Dar am terminat si liceul. M-am mutat la tanti Lili. Adusesem si lemnele. Nana ar fi vrut sa vin la ea. Dar nu aveam unde sa pun atatea lucruri. Erau doar trei camere acolo unde fusesem. Nu era mobila de speriat dar nici alta nu aveam si foloseam ce aveam. Era veche de la bunica , mama lui tata. ....din cauza intrigilor lui verisoara lui mama si a lui nana, m-a facut sa ma mut, anul urmator la nana, unde am si ramas....

www.you-tube.ro/scrisoare-catre-mama-incearca-plangi-v15178.html

De la: Tramp, la data 2010-11-17 08:50:49www.you-tube.ro/scrisoare-catre-mama-incearca-plangi-v15178.html...] prea trist

Era sambata, seara. Abia intrasem in tura. Stateam in fata pupitrului, si ma plictiseam groaznic. Era in jurul orei 19. In asteptarea unui anunt de incendiu, rasfoiam cartea de telefoane galbena. Tot uitandu-ma pe la diversi abonati, imi sare in ochi un nume de familie - Boroda. In mintea mea incolti o intrebare: `Nu o fi chiar ea`? Adresa se cam potrivea. O fi ea , nu o fi ea...pana la urma, Imi i-au inima in dinti si sun. Imi raspunde de la capatul celalalt al firului , un glas de femeie in varsta. Ma recomand si ii zic ca as dori sa vorbesc cu fica ei Any. Intai mi-a zis ca nu e acasa. Apoi ma intreaba cine sunt si de ce o caut, si ce treaba am cu ea. Ii povestesc ca am fost un vechi coleg de scoala si de banca cu ea. La inceput ramane cam surprinsa. Din glasul ei reisea o neincredere si o nedumerire. Atac atunci. Nu sunteti mama dansei, care statea cu ani in urma la blocul de garsoniere de la A8? Imi zice ca da. Atunci prind curaj. Imi dadusem seama ca ea era. Continui: Nu aveti o fata care a facut scoala generala la nr 7? Da imi spune. Si mai are si un frate mai mare, care pe atunci el era prin a 7-a. ? Da imi confirma. Ce memorie aveti, face ea. Motiv ca eu sa continui. Si stateati in casa cu o persoana care era sora dumneavoastra. . pentru ca rama se perplexa, eu continui: Eu am fost colegul ei de banca. Intr-un final ma intreaba: Si acu ce doresti de la ea. A, nimic, vroiam numai sa ne vedem ca nu ne-am vazut de mult, ca ce mai face unde lucreaza. Imi spune ca la o firma undeva pe Siderurgistilo, spunand ca nu stie exact unde si la ce.. La intrebarea mea cum dau de ea, imi da numarul ei de telefon de la birou. Ii multumesc si dupa ce imi iau la revedere, inchid. In mintea mea renastea o noua speranta. Dupa atatia ani iata ca o regesasc. Abia asteptam sa se faca Luni , ca sa o sun la birou. Luni eram chiar de zi. Noi lucram, 12/24. Luni pe la 10 imi iau inima in dinti si sun, la ea la firma. De la capatul firului , imi raspunde un glas cam intepat. Da ? Cine? Cu ce va putem ajuta. Cu nimic , fac eu, as dori daca se poate sa vorbec cu domnisoara Any Nu stiam daca e maritata sau nu. Tipul ramase un pic surprins, dar ma intreaba de unde o cunosc. Incerc sa fabric ceva la intamplare. Mi-am dat seama din glasul lui, ca convorbirea cu mine , nu o agreea. Ii spun ca sunt un fost coleg de scoala si ca as vrea sa o vad. Bine, face ala, dati-mi un numar de telefon ca sa va putem contacta. Dupa ce ii dau numarul si interiorul, inchid. Nu stiu dece dar simteam ca telefonul meu nu �i facuse placere. Dupa vre-o 10 minute ma suna, si cu un ton de mare sef, imi spune: Ati vazut? Va putem da de urma cand vrem. El credea ca ma luase tare si ca ma sa ma intimidez. Si un copil ar fi putut da un telefon ca sa ma gaseasca. Intreb, dar doamna Any unde-i si cand o pot gasi? Imi tranteste un `asteptati` si imi inchide grosolan. Dupa alte 10 minute ma suna din nou si imi comunica: Aveti un mesaj de la doaman Any: Va transmite sa nu o mai deranjati.Doamna directoare , Any ,este ocupata intr-o sedinta. Inchd abatut si posomorat. Eram mai mult ca sigur ca fusese din vina aluia. Si ca poate ala nici nu comunicase cu ea. Eram foarte frustrat. Dupa cateva ore, sun din nou. Ma pregatisem de cuvantare , in caz ca dadeam iar de moftangiu. Spre surprinderea mea imi raspunde o voce , pe care as fi recunoscut-o din o mie. Era vocea ei. Ma cam perdusem ,si mi se puse un nod in gat. In sfarsit ,ingaim un buna ziua, as dori sa vorbesc cu doamna Any, Boroda. Da, eu sunt.. Desi stiama si eu ,ca era ea. Ma intreaba si ea cine sunt si ce doresc. Dupa ton , mi-am dat seama ca vorbise cu masa, si ca nu fusese prea intuziasmata de convorbirea ei cu mine. Imi cer scuzele de rigoare, si o intreb daca nu a facut scoala generala la 7. Imi raspunde ca da. Atunci mai tii minte pe unii colegi? Si incepe sa-i enumar: Valy Mogos; Da , face ea; pe Ema, Vlad, Veliche- incep eu, pe Vranceanu, si ii insir pe cativa pe care imi venea in minte. Da, face ea, mi-i amintesc. Ei , fac eu dar de Grigoriu mai stii? Nu , face ea. Cum asa , fac eu, de colegul tau de banca , pe care il cafteai zilnic, nu il mai cunosti? Eu sunt. Nu , nu imi amintesc. Dar glasul ei trada nesiguranta si indoiala. Nu eram convins ca neaga, dar nici ca spunea adevarul. Cum naiba sa stii o clasa intreaga si tocmai pe mine sa ma uite. Dar de Groza , il stii? Intreb eu cu o speranta. Da ,face ea. Sti cu ajutorul lui mi-am rupt piciorul. A ,face ea da il stiu. Si pe mine , nu , fac eu. Nu mi-a mai raspuns. Poate se gandea sau poate se prefacea ca nu ma cunoste. Zic ne-am vazut ultima oara in anul 1 de liceu, pe cand faceam munca patriotica obligatorie, la Vanatori. Tu erai la sadit de pomi. Da , da , face ea in sfarsit. Si ce vrei acum ? Poi vroiam sa ne mai vedem sa mai povestim de una alta. Mai fac o incercare. Daca vrei uite iti dau numarul meu de telefon de acasa. Il noteaza. Si cu asta gata. Asta era sa fie ultima noastra convorbire. Am vazut ca nu mai da nici un semn de viata, sun iar la mama ei. M-a recunoscut imediat si imi spune ca din cauza mea a i-a facut morala ficasa. Imi cer scuze. Si cum ii mai cer amanunte despre ea, imi spune ca a inteles ca am discutat cu ea. Ii dadu-se raportul. Da , fac eu dar nu prea am avut timp. Imi spune sa-mi vad de treaba si sa nu o mai deranjez. Am inchis. Aveam un gust amar. Imi zic : asa iti trebuie, ce ai cautat ai gasit. Imi stricase toate ploiile. Si increderea. Intr-o seara suna telefonul acasa la mine. Parca presimtind ceva ,ma arunc asupra telefonului. Nadajduiam sa fie ea. Rodica era si ea prin apropiere. Strig `alo` dar nimic. Aud o rasuflare, in receptor. Nimic. Zic iar `alo` , iar nimic, si deodata ,aveam sa aud vocea ei inconfundabila. Se auzi un `da` care te indemna la viata. Rodica se supara si imi ia receptorul din mana, si ii zice: Auzi cucoana, daca ai ceva de vorbit , vorbeste, daca nu lasa-l in pace, ca te dau si pe mana militei. Si inchide. Scurt si conchis. Ma uit la ea si raman perplex. Rodica reusise sa-mi naruiasca toate planurile. Ce ai facut ?, fac eu. Mi-ai distrus unica legatura , in speranta ca imi voi revedea si ceilalati colegi. Poi eu de unde sa stiu, daca nu vorbea? ...In seara aia am ramas bosumflat. Nici nu am mai mancat de suparare.. Se dusese si ultima mea speranta , pe apa sambetei. De sunat din nou , nici nu se mai punea problema. Si asa , de abia reusisem sa vorbim cumva, dar dupa toate intamplate? ... Cum as aparea eu atunci...De atunci nu am mai sunat la nici una. Si nici nu m-am mai intalnic cu ea. Si sunt ani buni de atunci. Mai am o speranta, sa sun Pe Ciocazan, sau Oprea. Ei mai sunt singurii colegi care ar mai putea repera ceva. Asta a fost ,nu am noroc...si nu numai...poate le dadeam si eu o cafea...:)))

Dupa sedinta de fizoterapie, de la Spitalul Nicolina Iasi, medicii imi recomandase sa fac in continuare anual tratament la unele din urmatoarele statiuni: Amara, Herculane, Mangalia sau Techirghiol. Am ales Amara ca era mai aproape de mine. Acolo predomina iodul. Era cica bun pentru mine. Era in apropierea hotelului ,o livada mare de nuci. In hotel se facea si tratamentele. Faceam destule . Bazin cu sulf, bai de namol, si ungere cu namol, de ziceai ca suntem draci. Baile ferbinti cu namol nu prea imi placeau. Dar de nevoie le faceam. Apoi urma diadinamicile, elctro masaj , masaj si gimnastica. La masaj erau oameni cu vederea slaba sau deloc. Eu il aveam pe nr 6. Asa ca dupa ce seveam masa la 7-7,30 plecam la exercitii. Prima data am venit numai cu Rodica. Urmatorul an l-am luat si pe juniorul, Costica. Aveam un profesor la gimnastica si la bazin. Faceam diferite miscari in apa. Pe Costica al meu, cand il vede , il pune sa faca unde era apa mai adanca. Ii era frica de apa. Daca a vazut ca nu vrea l-a lasat in pace. Dupa doua zile, Rodica pleaca si ramasese sa vina sa ma ia la plecare. A doua zi veni o doaman tanara langa mine sa faca exrcitii si ea. Nu avea barbat si avea un baiat, dupa cum aveam sa aflu. Feciorusu se imprietenise cu Costica al meu. Ea tot timpul langa mine. Profesorul se tot uita la noi. Intr-o zi ii zice profesorul, mai in glum mai in serios, mai lasa-l in pace pe domnul Grigoriu. Hotarat lucru, ghinion. Ba mai mult imi promite ca ma spune lui Rodica. Nu stiu daca glumea sau nu, dar...oala acoperita... Si nici doamna mea nu mai venea . M-am simtit bine o perioada. Am stat 3 saptamani. Aveam in schimb febra de la gimnastica si la plecare abia mai mergeam. La asta se mai adauga si durerea mea de la picior. Se tinuse de cuvant, profesorul, ma dadu in gat. Asta facu niste priviri, urate spre mine, din partea ei. Dar tot profesorul ma salva. Dar nu a fost nimic. Si asa nu fusese nimic. Si cand a venit Rodica, veni si cu sorusa, si cu ficamea, Roxana. Inainte sa vina , Lia ne da telefon, si ne intreaba cum e acolo e frumos? Ce fel de lume este. Noi ii spunem ca sunt numai mosi si babe. Ea intelegea ca: sunt tineri si frumosi?...Fiecare cu ce-l durea. A stat si ele o saptamana pe cont propriu si au facut si ele cateva sedinte cu bai de namol. Cand a vazut prima data cada cum arata, face Rodica si cum eu sa intru in apa asta murdara? Dar pana la urma a intrat impreuna. . Ca si pe Lia o durea picioarele. Al treilea an nu am mai fost, ca auzisem ca se destramase. Nici bazin numi era. Asa ca am luat drumul Mangaliei...Acolo era deosebire de Amara. Era alfel lucrurile. Era parca un pic mai multa disciplina. La Amara ne certam mereu cu toate babele. Si erau destule .Cred ca erau cam 75 la suta. Aici daca intarziai la masa ramaneai flamand. In rest procedurile erau cam la fel. La controlul de venire , doctorita imi gaseste nu stiu ce la inima, si imi mai taie din sedinte. Nu aveam voie sa fac efort. Ce aveam sa constat si eu mai tarziu pe propia piele. De aici avea sa mi se traga toate. Asa e cand e sa fie rau , nu mai ai ce face.Sau cum se zice : Cand intra boala in om , apoi sa te tii... bine... Dupa ani aveam sa aflu in urma unei crize , ca sufar si de tensiune. Era oscilanta. In fine fac cum pot sedintele si vin acasa. Acum , nu stiu. Ori din vina bailor cu namol , ori din alte motive, m-am ales cu o infectie la genunchi. Si nu mai trecea. Lia , care statea atunci pe la noi, ma ingrijea. Si cum curgea continuu un lichid de la buba de la genunchi, ea mi-a spus sa o las sa curga singura sa nu o acopar. Dupa 3 saptamani s-a vindecat dar ramasesem si cu genunchiul umflat. Acum ma durea si genunchiul pe langa sold. Si tot stangul, al naibi. Dreptul incepuse sa prezinte si el semne de limitare la miscari. Stangul era de mult. Asa ca la primul diagnostic facut de doctori , era: Coxatroza bilaterala avansata. Tot ei mi-au propus sa ma operez pentru proteza. Asta mai lipsea. Iar durere si de unde atatia bani. Era cu programare si dupa ani , daca iti venea randul. De abia azi s-a mai dezumflat genunchiul , dar durerea din sold , tot nu a disparut. Ba din contra se facea mai mare pe zi ce trecea. La efort mai mare, ca mers indelungat, sau stat mult in picioare, ma durea. Chiar si daca stateam jos prea mult era acelasi lucru. Asta facuse ca la servici sa- mi faca greutati sefii ,si nu numai ei. Expre ma trimiteau, pe teren numai pe mine, sa cutreier tot combinatul, cococlosind-ui pe altii.Ba mai mult lor le dadea toate suplimentarele si duminicile , iar mie ce imi mai ramanea. Dar avea grija sa nu ramana prea mult. Ce vroiau sa ma imbogatesc cumva? Cand eram sanatos era alceva , dar acu... Pana cand intr-o zi nu am mai putut sa indur atata durere, si m-am pensionat.
Intr-o zi aveam sa aflu ca soacramea , mama lui Rodica fusese adusa de urgenta la spital la noi. Cu diagnosticul ... se sparse apendicita in ea. Si de la tara pana la noi i se agravase situatia. Noaptea intra in operatie de urgenta. Dar nu a mai apucat dimineata. Fusese prea tarziu, si orce efort al medicilor fusese de prisos. Dase in septicimie. Lia si Rodica , ramasase cu convingerea ca mama ei murise cu zile. A urma 3 zile de jale. Ramasese singur saracu socrumiu. Si bolnav cum era avea sa-i fie si mai greu de acum inainte. Dupa inmormantare, socru se oferise sa stea la mine. Nu aveam nimic cu el , dar nu mai el mai lipsea. Eu cu boala mea, el cu a lui .Si aveam numai doua camere. Unde mai statea si el. Aveam si numai doua paturi. Devenise si agasant si nesuferit. Asta ma facea sa fiu si eu nervos. Gigi , baiatul lui , nu mai avea grija de el. Il lasa singur si pleca. De mancare nici nu se mai punea problema. Se certa mereu cu Gigi. Asta l-a facuit sa se decida sa vina la azilul de batrani de la noi. Acum ma suna intruna si ma punea sa vin la el. Am mers de cateva ori. Dar acolo imi facea tot felul de scene. Se repezea la colegul de camera, cu o sticla goala ca sa-i dea in cap. Se certa cu toti de acolo. Incercasem sa atenuez situatia. Il stiau si doctorii de acolo , si se invatase cu el. Mai avea si momente mai bune. Dar rare. Mie imi facea rau asemenea scene. Stateam cu frica continua, de cate ori veneam la el. Dupa un timp nu m-am mai dus la el. Se apucase sa bea. Era bolnav si de inima. Lua medicamente cu pumnul cu alchool. (alcohol) . Asta era sa-i fie fatal. Intr-o zi ne anunta cei de la azil ca a murit. La cinci ani de cand ii murise sotia, se stingea si el. L-am dus inapoi la tara la el si l-am inmormantat si pe el. Ramase si Rodica si Lia si Gigi, singuri. Lia era in vorba cu viitorul cumnat. Era inginer la CFR. Avea si masina .Visul lor. Dupa un an sau si luat. Au facut petrecerea la mine in casa ,la bloc. Am ramas prieteni in continuare. Si acu mai apeleaza cumnatu pe la seviciile mele. In calculatoare si in electronica. Iar el ca recompensa ,ma plimba cu masina pe la diverse destinatii: plaja, picnic, tara si altele.

pai zi-i sa te aduca sambata viitoare la Busteni daca vrei sa ne cunosti

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

e DEPARTE...

SA NE CUNOSTI?... ADICA ...SI MAI PE CINE...

De la: Marin56, la data 2010-11-19 10:00:29SA NE CUNOSTI?... ADICA ...SI MAI PE CINE...

..pe noi astia de pe aici...forumistii care te citesc si te apreciaza.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Interpretul locotenentului Colombo a ajuns sa umble razna pe strazi










Cine ar fi crezut ca batranetea il va lovi atat de crunt pe actorul Peter Falk, charismaticul interpret al detectivului Colombo. Zilele trecute, vedeta anilor '70 a socat trecatorii aflati pe un bulevard din Beverly Hills cu un comportament ciudat. Martorii citati de "Daily Mail" povestesc ca actorul de 80 de ani dadea din maini, avea parul ciufulit si hainele ravasite. Parea confuz si usor violent. Ingrijorati, oamenii au chemat politia, in speranta ca autoritatile il vor putea ajuta in vreun fel. Sositi la fata locului, politistii au fost asigurati de actorul insusi ca se simte bine si ca interventia lor nu mai este necesara.
Castigator a nu mai putin de patru premii Emmy, Peter Falk este cunoscut si iubit in special datorita rolului detectivului Colombo, un individ imbracat intr-un trenci alb murdar, in aparenta distrat si neatent, dar extrem de eficient in cariera politieneasca. Falk a urcat pentru prima data pe scena la varsta de 12 ani, in productia "Piratii din Penzance". Dupa ce a absolvit liceul din Ossining, unde era vedeta la atletism si presedintele clasei, Falk a fost bucatar in marina comerciala, apoi a studiat la Colegiul Hamilton din Clinton, New York, orasul sau natal. Si-a finalizat studiile cu o diploma in stiinte Politice, la New School for Social Research, in 1951. A facut un master in Administratie Publica, la Universitatea din Syracusa, in 1953. Dupa ce a incercat fara succes sa obtina o slujba la Agentia Centrala de Informatii, a devenit analist de management la Bugetul de Stat din Connecticut, in Hartford. In timpul liber, juca alaturi de trupa de teatru Mark Twain Maskers in Hartford si studia la White Barn Theatre, din Westport, unde a inceput sa cocheteze cu ideea de a deveni actor profesionist. In 1956, la varsta de 39 de ani, si-a abandonat slujba de la Bugetul de Stat si s-a mutat in Greenwich, pentru a urma o cariera ca actor.








Desi Falk se bucura de succes pe scena, un agent de teatru l-a sfatuit sa nu se astepte sa lucreze prea mult in filme, din cauza ochiului sau de sticla. Chirurgii ii indepartasera ochiul drept, din cauza unei tumore maligne, pe cand Peter avea trei ani. Dupa ce a refuzat multe alte oferte de seriale de televiziune, in 1965, Falk accepta sa apara in "The Trials of O'Brien", productie ce i-a adus o multime de cronici pozitive din partea criticilor. Dar inimitabilul lt. Frank Colombo e cel care i-a adus renumele si patru premii Emmy. In aprilie 2003, la a 5-a editie a Festivalului de Film Independent e rasplatit cu "Premiul pentru intreaga cariera".
Dincolo de talentul lui actoricesc, presa a scris despre Falk ca exceleaza ca artist desenator. Si-a dezvoltat aceasta pasiune ca mod de petrecere a timpului intre doua scene. A avut numeroase expozitii, precum si o expozitie a operei sale de arta in 2004, la Bulgari, in Roma.

Da ce toti sunt din Busteni?

Am facut o pauza. O sa mai continui

De la: Marin56, la data 2010-11-22 18:00:43Da ce toti sunt din Busteni?

Busteni e mai in centrul tarii, deci abordabil cam la fel si daca vii din nord, est, sau oricare directie.Tocmai ca suntem din toate zonele tarii l-am ales ca punct de intalnire.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

A inceput al-III-lea Razboi Mondial

De la: Tramp, la data 2010-11-24 13:15:40 A inceput al-III-lea Razboi Mondial

bate-n lemn piratule, nu-i de gluma~

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

SI MIE MI-A LUAT CHEFUL DE A MAI POVESTII... NU TREBUIE SA NE LUAM DUPA TOATE BABELE....ORICUM CINEVA TOT TREBUIA SA INCEAPA. SE FAC TOT FELUL DE INTREPRETARI.. POATE NUMAI APUCAM SFARSITUL LUMIII...

Daca vine ceva rau nu trebuie sa ne aruncam in prapastie preventiv, ci sa ne bucuram de ceea ce avem, sa dam ceea ce putem oferi bun celor din jurul nostru .Nu putem schimba soarta lumii dar putem sa oferim bucurii in lumea noastra.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Tramp, la data 2010-11-24 13:15:40 A inceput al-III-lea Razboi Mondial

Nu a inceput nimic.
Au facut urticarie la creier de atita stat in tara, aia din N. Asta e tot.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-11-24 17:52:39

De la: Tramp, la data 2010-11-24 13:15:40 A inceput al-III-lea Razboi Mondial

Nu a inceput nimic.
Au facut urticarie la creier de atita stat in tara, aia din N. Asta e tot.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Te-ai facut invizibila , ingrid...

mda...nu vrea nimeni sa ma vada, oricum ...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-11-24 18:22:34mda...nu vrea nimeni sa ma vada, oricum ...

Iar tu dau o mina de ajutor.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Bine-ai reaparut, Marine, asta-i avatarul cu care imi place mie sa te vad..

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Dar nu inteleg , de ce apare mereu alceva. Eu il schimb si el nu si nu se schimba, ramane mereu asta...

Aici la bloc , in compania bunei vecine , Luca , aveam sa mai uit din multe necazuri ale mele. Era o familie foarte de gasca. Erau oameni in vasta si foarte primitori. Aveau o fata care nu prea avusese noroc in dragoste, cum se spune.O chema Vali. Era recasatorita. Acum iar e singura. Totusi avea o fata , pe Dana. Noi ii ziceam Dana mica, ca sa o deosebim de alta cunostinta de familie, care purta acelasi nume cu ea. Dana, nepoata lor era cu doi ani mai mica decat fica mea, Roxy. Ea si cu fica mea se intelegeau foarte bine. Ne vizitam mereu. Si cand te gandesti ca ei stateau cu o strada mai incolo, de matusa mea. Dar , astai soarta , sa ne cunoastem dupa ani. Nevastamea si cu mine ne mai duceam pe la ei, si unde nu incingeam cate un zarafet, de sa se duca vestea. Mai venea si cate un prieten de familie al lor, domnul Ion Rapotan, cadru ... nu spune ce ca e beker...ce mai fost activist de partid pe tema de propaganda artistica. Se pricepea sa cante la chitara. Isi facuse si multe compozitii proprii, pe care si le prezenta pe langa altele mai vechi, tangouri , braziliene, argentiniene, spaniole, etc. Mai veneam si eu ca orga mea, unde il mai acompaniam. Imi daduse si mie niste cantece sa le invat la orga. Va dati seama ce iesea. Nu mai dormea nimeni in aceea seara. Batranul Luca, fusese si el in ansamblul de mandoline, din acea vreme. Acolo se cunoscusera cu Rapotan. Am ramas si acu prieten cu nea ioan R. Dupa cativa ani moare mosul , domnul Luca. Ramase singura doamna Luca. Singura ei mangaiere era nepoata-sa pe care nu prea o baga in seama , si noi. Acum baba, cum ii zicea Rodica, - dar ea nu se supara- venea mai des pe la noi. Doar ne despartea un etaj. Noi stateam la 3 si ei la 2, in acelasi bloc. Ca sa mai ii treaca vremea venea pe la mine, si jucam poker , pe bete de chibrit. Eu , drept sa va spun nu prea imi placea acest joc si nici nu-l sta[aneam prea bine, motiv ca baba sa ma bata . Mai schimbam jucam si Tabinet. Aici o bateam eu. Trceau betele de la unul la altul. Si cate nu mai faceam. Odata de Sanziene, ne-am udat cu apa. Rodica nu era acasa. De dimineata vine nepoatasa , Dana la Roxana mea si incep ritualul, in baie. Ele erau cat decat mai imbracate. Eu ma las la slip si incep cu apa pe ele. Am inceput in baie si am terminat pe hol. Dupa ce le udam pe ele, ele fugeau dupa mine prin casa sa ma ude. Cand apare si bunicasa, Luca. Eu cand o vad , o ud din cap pana-n picioare. La fel si fetele. Si unde a inceput o balaceala de sa te tii. Udasem covorasele de pe hol, si le scosesem afara si le pusesem pe bara, la uscat. Cand a venit seara Rodica , a vazut covoarele afara. Vine speriata in casa crezand ca ne-am inundat. Cand s-a dumerit ea incepuse sa ne faca morala. Doamna Luca zvar!.. cu apa in ea. La inceput s-a suparat, dar dupa aia -ia trecut, si a participat si ea . Pe doamna Luca o udasem peste tot asa ca a trebuit sa se schimbe de la piele. Eu eram cel mai castigat. In alta zi vine baba la mine, si sa imi mai povesteasca si mie din anii ei de tinerete. Ovecina de la 3 care statea in fata usii noastre, o vede cand intra la mine, si repede dupa nici 5 minute isi face aparitia la usa mea. Se face ca nu o observase pe baba. Ca ce fac... a uite si doamna Luca.... Ce faci babo?...Ei uite am venit si eu pe la Marin ... Ce esti geloasa.?... Adevarul, e ca, nu stiu cat de ral o spuses l, si de fata cu Rodica ,` ca nu mi-l dai si mie pe Bebi al tau, sa-mi faca si mie un baiat cu parul rosu, ca Costica al tau?... Cum statea la balcon cu spatele si se uita afara, i-am facut si ei o baie de jos in sus, udand-o toata. Binenteles ca ea nu s-a suparat dar in schimb s-a uitat Rodica urait la mine, si apoi ,si la ea. Vecina avea un baiat cu parul negru ca al ei si al lui tasu. Erau cioroi amandoi. Si asta pana inca vreo 5 ani , cand ne-a parasit si Doamna Luca. Intradevar a fost o doamna. In ultimul timp ii pierise si ei cheful de viata. Ii aparuse poftele. Ma trimitea pe mine la piata , sa-i cumpar salau si sa il fac rasol. Ma pricepeam de la taicamiu. Doar era pescar amator. Sau in alta zi ii luam raci , pe care eu ii pregateam. Si asta ii stiam Doar vazusem la mine acasa, cum , incercau sa evadeze racii, din oala de pe plita, nemai suportand saracii, caldura prea mare, care creste cu timpul. Dupa moartea ei , incepusem sa-i simt lipsa. Cine mai venea la mine sa ma mai inveseleasca cu ceva. Ea fusese pentru mine o adoua mea mama. Zambeam in sinea mea aducandu-mi aminte cate nazdravenii, mai faceam , spre nemultumirea lui Rodica. Asa e cand vecinii incepe sa vorbeasca prostii. Multi din invidie. Si cum Rodica pleca urechea la aproape orce... stia ea ca nu avea motive intemeiate, doar ma cunostea de acuma, trecuse atatia ani, de cand eram impreuna. Nu calcasem stramb niciodata...De multe ori ma mai distram pe seama ei , spunandu-i ca o inselam . Vroiam sa vad ce spune. Drept rezultat , la inceput imi facea rost de o retea de slabire. Si asa eram numai piele si os, mai mult os... Aveam doar 60 kg. La parter statea , doamna Profira. Ea avea 4 sau 5 fete. Numia stiu exact. Mai veneau si ele pe la mine, cateodata. Si cand te gandest,i ca acele fete ale ei stateau visa-vis de matusa mea Lilica. Ele stateau pe Calugareni si noi pe Gladiolelor. Cand eram mic ele veneau la poarta matusii, cand eram si eu in poarta. De unde sa stiu ca , aveam sa ma intalnesc iar cu ele, peste ani. Pe atunci nu prea ne jucam impreuna , pentru ca nu ma lasa matusa. Ma baga in curte, si ce mai vorbeam, doar dupa gard. De multe ori cand le vedea la poarta , matusa le fugarea, zicandu-le sa se duca la casa lor. Da . la fel cum mi-a zis si ficamea, cand era mica. Noroc ca gardul era din sipci late de 5 cm si rare tot de 5. . Eu ii spuneam pe atunci :` `Uite au venit iar fetele alea de la casa cu multi copii`` - Erau copii lui doamna Profira. Si multa lume aveam sa le cunosc , dupa ce ne-a demolat, si care stateau prin apropiere, mahalaua mea. Culmea , ca sa vezi , ce e soarta asta, toti vecinii de acolo erau in blocul meu, dar la scari diferite. O parte se mutasera peste strada la un alt bloc. Intregirea familiei, cum se zice. Puteam sa aleg alt bloc care poate nu mai eram cu ele. Dar asta a fost. Cei de la primarie ne dadusera de ales intre trei zone si trei blocuri. Si noi am ales acel bloc. Ei ma cunosteam de cand eram mic . Numai eu nu le dadusem imortanta, prea mare pe atunci. Dar alta chestie. Cand venisem din armata , si nana mea , cauta disperata sa i-mi gaseasca o fata, cu cine credeti ca vorbise prima oara, chiar cu vecina din fata. Cu Zuza, cum ii zicea Rodica, aia cu copilul brunet, si care vroia cu mine unul cu parul ros....si multe alte chesti ,care acum cand ma gandesc la ele, imi zic : Uite ce e viata si soarta oamenilor sa se intalneasca sau nu...De multe ori aveam in fata niste Deja vu . Parca traisem niste intamplari pe care le mai avuseram odata... sau poate era o parere sau imaginatia mea bogata imi juca feste... cine stie...oricum sunt sigur ca nimic nu e la voia intamplarii, si ca toate evenimentele sunt bine ... venite. Sunt ca niste strazi paralele pe care viata ta poate sa i-a o alta trasatura, numai schimband banda de mers. Totul e sa stii sa alegi bine de la inceput banda. Viitorul poate fi in continua miscare. Nu-i vezi nicioadata capatul. Dar uneori poti schimba soarta viitorului. Cu toate ca unele lucruri , deja facute, raman asa o viata intreaga , fara putinta de a mai putea modifica ceva, vreodata...Multi spun ca asa le-a fost soarta Si cred ca au dreptate...intr-un anumit fel. ....

De la: Marin56, la data 2010-11-25 14:07:32Aici la bloc , in compania bunei vecine , Luca , aveam sa mai uit din multe necazuri ale mele. Era o familie foarte de gasca. Erau oameni in vasta si foarte primitori. Aveau o fata care nu prea avusese noroc in dragoste, cum se spune.O chema Vali. Era recasatorita. Acum iar e singura. Totusi avea o fata , pe Dana. Noi ii ziceam Dana mica, ca sa o deosebim de alta cunostinta de familie, care purta acelasi nume cu ea. Dana, nepoata lor era cu doi ani mai mica decat fica mea, Roxy. Ea si cu fica mea se intelegeau foarte bine. Ne vizitam mereu. Si cand te gandesti ca ei stateau cu o strada mai incolo, de matusa mea. Dar , astai soarta , sa ne cunoastem dupa ani. Nevastamea si cu mine ne mai duceam pe la ei, si unde nu incingeam cate un zarafet, de sa se duca vestea. Mai venea si cate un prieten de familie al lor, domnul Ion Rapotan, cadru ... nu spune ce ca e beker...ce mai fost activist de partid pe tema de propaganda artistica. Se pricepea sa cante la chitara. Isi facuse si multe compozitii proprii, pe care si le prezenta pe langa altele mai vechi, tangouri , braziliene, argentiniene, spaniole, etc. Mai veneam si eu ca orga mea, unde il mai acompaniam. Imi daduse si mie niste cantece sa le invat la orga. Va dati seama ce iesea. Nu mai dormea nimeni in aceea seara. Batranul Luca, fusese si el in ansamblul de mandoline, din acea vreme. Acolo se cunoscusera cu Rapotan. Am ramas si acu prieten cu nea ioan R. Dupa cativa ani moare mosul , domnul Luca. Ramase singura doamna Luca. Singura ei mangaiere era nepoata-sa pe care nu prea o baga in seama , si noi. Acum baba, cum ii zicea Rodica, - dar ea nu se supara- venea mai des pe la noi. Doar ne despartea un etaj. Noi stateam la 3 si ei la 2, in acelasi bloc. Ca sa mai ii treaca vremea venea pe la mine, si jucam poker , pe bete de chibrit. Eu , drept sa va spun nu prea imi placea acest joc si nici nu-l sta[aneam prea bine, motiv ca baba sa ma bata . Mai schimbam jucam si Tabinet. Aici o bateam eu. Trceau betele de la unul la altul. Si cate nu mai faceam. Odata de Sanziene, ne-am udat cu apa. Rodica nu era acasa. De dimineata vine nepoatasa , Dana la Roxana mea si incep ritualul, in baie. Ele erau cat decat mai imbracate. Eu ma las la slip si incep cu apa pe ele. Am inceput in baie si am terminat pe hol. Dupa ce le udam pe ele, ele fugeau dupa mine prin casa sa ma ude. Cand apare si bunicasa, Luca. Eu cand o vad , o ud din cap pana-n picioare. La fel si fetele. Si unde a inceput o balaceala de sa te tii. Udasem covorasele de pe hol, si le scosesem afara si le pusesem pe bara, la uscat. Cand a venit seara Rodica , a vazut covoarele afara. Vine speriata in casa crezand ca ne-am inundat. Cand s-a dumerit ea incepuse sa ne faca morala. Doamna Luca zvar!.. cu apa in ea. La inceput s-a suparat, dar dupa aia -ia trecut, si a participat si ea . Pe doamna Luca o udasem peste tot asa ca a trebuit sa se schimbe de la piele. Eu eram cel mai castigat. In alta zi vine baba la mine, si sa imi mai povesteasca si mie din anii ei de tinerete. Ovecina de la 3 care statea in fata usii noastre, o vede cand intra la mine, si repede dupa nici 5 minute isi face aparitia la usa mea. Se face ca nu o observase pe baba. Ca ce fac... a uite si doamna Luca.... Ce faci babo?...Ei uite am venit si eu pe la Marin ... Ce esti geloasa.?... Adevarul, e ca, nu stiu cat de ral o spuses l, si de fata cu Rodica ,` ca nu mi-l dai si mie pe Bebi al tau, sa-mi faca si mie un baiat cu parul rosu, ca Costica al tau?... Cum statea la balcon cu spatele si se uita afara, i-am facut si ei o baie de jos in sus, udand-o toata. Binenteles ca ea nu s-a suparat dar in schimb s-a uitat Rodica urait la mine, si apoi ,si la ea. Vecina avea un baiat cu parul negru ca al ei si al lui tasu. Erau cioroi amandoi. Si asta pana inca vreo 5 ani , cand ne-a parasit si Doamna Luca. Intradevar a fost o doamna. In ultimul timp ii pierise si ei cheful de viata. Ii aparuse poftele. Ma trimitea pe mine la piata , sa-i cumpar salau si sa il fac rasol. Ma pricepeam de la taicamiu. Doar era pescar amator. Sau in alta zi ii luam raci , pe care eu ii pregateam. Si asta ii stiam Doar vazusem la mine acasa, cum , incercau sa evadeze racii, din oala de pe plita, nemai suportand saracii, caldura prea mare, care creste cu timpul. Dupa moartea ei , incepusem sa-i simt lipsa. Cine mai venea la mine sa ma mai inveseleasca cu ceva. Ea fusese pentru mine o adoua mea mama. Zambeam in sinea mea aducandu-mi aminte cate nazdravenii, mai faceam , spre nemultumirea lui Rodica. Asa e cand vecinii incepe sa vorbeasca prostii. Multi din invidie. Si cum Rodica pleca urechea la aproape orce... stia ea ca nu avea motive intemeiate, doar ma cunostea de acuma, trecuse atatia ani, de cand eram impreuna. Nu calcasem stramb niciodata...De multe ori ma mai distram pe seama ei , spunandu-i ca o inselam . Vroiam sa vad ce spune. Drept rezultat , la inceput imi facea rost de o retea de slabire. Si asa eram numai piele si os, mai mult os... Aveam doar 60 kg. La parter statea , doamna Profira. Ea avea 4 sau 5 fete. Numia stiu exact. Mai veneau si ele pe la mine, cateodata. Si cand te gandest,i ca acele fete ale ei stateau visa-vis de matusa mea Lilica. Ele stateau pe Calugareni si noi pe Gladiolelor. Cand eram mic ele veneau la poarta matusii, cand eram si eu in poarta. De unde sa stiu ca , aveam sa ma intalnesc iar cu ele, peste ani. Pe atunci nu prea ne jucam impreuna , pentru ca nu ma lasa matusa. Ma baga in curte, si ce mai vorbeam, doar dupa gard. De multe ori cand le vedea la poarta , matusa le fugarea, zicandu-le sa se duca la casa lor. Da . la fel cum mi-a zis si ficamea, cand era mica. Noroc ca gardul era din sipci late de 5 cm si rare tot de 5. . Eu ii spuneam pe atunci :` `Uite au venit iar fetele alea de la casa cu multi copii`` - Erau copii lui doamna Profira. Si multa lume aveam sa le cunosc , dupa ce ne-a demolat, si care stateau prin apropiere, mahalaua mea. Culmea , ca sa vezi , ce e soarta asta, toti vecinii de acolo erau in blocul meu, dar la scari diferite. O parte se mutasera peste strada la un alt bloc. Intregirea familiei, cum se zice. Puteam sa aleg alt bloc care poate nu mai eram cu ele. Dar asta a fost. Cei de la primarie ne dadusera de ales intre trei zone si trei blocuri. Si noi am ales acel bloc. Ei ma cunosteam de cand eram mic . Numai eu nu le dadusem imortanta, prea mare pe atunci. Dar alta chestie. Cand venisem din armata , si nana mea , cauta disperata sa i-mi gaseasca o fata, cu cine credeti ca vorbise prima oara, chiar cu vecina din fata. Cu Zuza, cum ii zicea Rodica, aia cu copilul brunet, si care vroia cu mine unul cu parul ros....si multe alte chesti ,care acum cand ma gandesc la ele, imi zic : Uite ce e viata si soarta oamenilor sa se intalneasca sau nu...De multe ori aveam in fata niste Deja vu . Parca traisem niste intamplari pe care le mai avuseram odata... sau poate era o parere sau imaginatia mea bogata imi juca feste... cine stie...oricum sunt sigur ca nimic nu e la voia intamplarii, si ca toate evenimentele sunt bine ... venite. Sunt ca niste strazi paralele pe care viata ta poate sa i-a o alta trasatura, numai schimband banda de mers. Totul e sa stii sa alegi bine de la inceput banda. Viitorul poate fi in continua miscare. Nu-i vezi nicioadata capatul. Dar uneori poti schimba soarta viitorului. Cu toate ca unele lucruri , deja facute, raman asa o viata intreaga , fara putinta de a mai putea modifica ceva, vreodata...Multi spun ca asa le-a fost soarta Si cred ca au dreptate...intr-un anumit fel. ....

Nea Marine dai batai ,ca mei ai mult pana departe

Da, mie imi plac povestile domnului Marin. De doua zile tot ma uitam pe topic sa vad daca a mai postat ceva.

PROLOG
Nu incerca sa intri cu forta in sufletul meu. Sunt cioburi ale viselor mele, sfaramate peste tot. S-ar putea sa te ranesti. Nu te stradui sa-mi vinzi iluzii. le-am cumparat pe toate. Nu mai stiu ce sa fac cu ele si unde sa le mai pun. Nu te chinui sa ma faci sa mai plang. Lacrimile mele au ramas putine si sunt pretioase. Le daruiesc cu zgarcenie. Si am invatat demult , ca cel care ma va face sa plang, nu merita lacrimile mele. Iar cel care le merita, nu ma va face sa mai plang. Nu te osteni sa ma eliberezi. Doar eu am cheia de la colivia mea. Nu te cazni sa ma faci sa vorbesc. Cuvintele mele sunt inutile, si nu au viata. Nu te stradui sa-mi alungi cosmarurile. Nu doar somnul ratiunii naste monstri ,ci si absenta iubirii. O piatra e de ajuns sa sparga un geam. O propozitie e deaujuns sa franga o inima. O secunda e de ajuns sa te indragostesti. Si o nintelegere e suficienta sa strice o prietenie...
Cred ca ar merge in loc de inceput....

De la: Marin56, la data 2010-11-25 14:44:01PROLOG
Nu incerca sa intri cu forta in sufletul meu. Sunt cioburi ale viselor mele, sfaramate peste tot. S-ar putea sa te ranesti. Nu te stradui sa-mi vinzi iluzii. le-am cumparat pe toate. Nu mai stiu ce sa fac cu ele si unde sa le mai pun. Nu te chinui sa ma faci sa mai plang. Lacrimile mele au ramas putine si sunt pretioase. Le daruiesc cu zgarcenie. Si am invatat demult , ca cel care ma va face sa plang, nu merita lacrimile mele. Iar cel care le merita, nu ma va face sa mai plang. Nu te osteni sa ma eliberezi. Doar eu am cheia de la colivia mea. Nu te cazni sa ma faci sa vorbesc. Cuvintele mele sunt inutile, si nu au viata. Nu te stradui sa-mi alungi cosmarurile. Nu doar somnul ratiunii naste monstri ,ci si absenta iubirii. O piatra e de ajuns sa sparga un geam. O propozitie e deaujuns sa franga o inima. O secunda e de ajuns sa te indragostesti. Si o nintelegere e suficienta sa strice o prietenie...
Cred ca ar merge in loc de inceput....

Foarte frumos...daca ai acceptul autoarei, poate iti scrie si cateva cuvinte de recomandare.Daca nu ai acceptul ei, te poate face de bacanie, lucrurile astea sunt delicate.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt