Galceava buburuzei republicane cu gandacul monarhist

In jungla
Un naufragiat ajunge in jungla unde este inconjurat de un trib de canibali. Disperat, omul isi indreapta privirea spre cer si spune:
- Doamne, sunt pierdut! Cerul se lumineaza deasupra lui, este invaluit de raze si se aude o voce de sus:
- Fiul meu, nu esti inca pierdut. Ia o piatra si arunc-o in capul conducatorului lor. Omul ia o piatra si o arunca in capul sefului canibalilor.
Vocea de sus: - Acum esti pierdut...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2011-12-12 21:59:06 In jungla
Un naufragiat ajunge in jungla unde este inconjurat de un trib de canibali. Disperat, omul isi indreapta privirea spre cer si spune:
- Doamne, sunt pierdut! Cerul se lumineaza deasupra lui, este invaluit de raze si se aude o voce de sus:
- Fiul meu, nu esti inca pierdut. Ia o piatra si arunc-o in capul conducatorului lor. Omul ia o piatra si o arunca in capul sefului canibalilor.
Vocea de sus: - Acum esti pierdut...

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

De la: Ingrid, la data 2011-12-12 21:59:06 In jungla
Un naufragiat ajunge in jungla unde este inconjurat de un trib de canibali. Disperat, omul isi indreapta privirea spre cer si spune:
- Doamne, sunt pierdut! Cerul se lumineaza deasupra lui, este invaluit de raze si se aude o voce de sus:
- Fiul meu, nu esti inca pierdut. Ia o piatra si arunc-o in capul conducatorului lor. Omul ia o piatra si o arunca in capul sefului canibalilor.
Vocea de sus: - Acum esti pierdut...

Un speolog american, unul francez si unul roman sunt prinsi de canibali.
Canibalii, si ei speologi, le explica speologilor ca le sunt simpatici, dar ca au de ales doar doua variante: sa fie mancati sau sa se inscrie in clubul local de speologie.
Cei trei accepta sa se inscrie in clubul local si constata ca au de indeplinit trei probe obligatorii pentru admiterea in clubul de speologie: sa traverseze un lac plin cu crocodili care se continua cu o pestera dupa un sifon, sa treaca in sifon, iar in capatul sau sa se lupte cu ursoaia cea batrana si sa-I rupa o laba ursoaicei, si in sfarsit, sa faca sex cu ce mai batrana baba din sat.
Americanul se echipeaza, sare in apa si este instantaneu devorat de crocodilii flamanzi.
Francezul sare si el repede in apa, ocoleste crocodilii care erau ocupati cu americanul si tece sifonul, dar dupa cateva secunde se aud niste ragete si apoi liniste totala.
Romanul se echipeaza, ia niste vodca la bord, se face praf de beat, sufla cu duhoare de vodca spre crocodili care o rup la fuga, apoi trece sifonul, de unde iese dupa vreo trei ore:
- Mai baieti, unde-i baba sa-i rup laba?!

Un copil optimist si unul pesimist il asteapta pe Mos Craciun .
Pesimistul e sigur ca nu o sa primeasca mare lucru.
Optimistul nu mai poate de incantare si abia asteapta sa vada darurile .
Vine Mosul, iar copilul pesimist primeste super - cadouri : trenulete, masinute, ciocolata, tot ce i-ar fi putut trece prin cap.
Copilul optimist primeste ... o balega .
Se intalnesc copiii si schimba impresii .
Pesimistul: - Mai, eu am primit un trenulet, da' nu e prea mare, o masinuta, da' nu e culoarea pe care o vroiam, si ciocolata, da' e cu lapte si fara alune ... si asa mai departe .
Optimistul rade incantat:
- Mai, eu am primit un cal ! Trebuie sa fie pe aici pe undeva, ca i-am gasit balega!

Intr-o zi in apropierea Craciunului un copil la vreo 5 anisori care abia invatase sa scrie vine cu o scrisoare la posta. Postaritele curioase se putea sa scrie copilul acela de 5 ani au deschis scrisoarea. In scrisoare scria:
"Draga Mos Craciun,
Te rog frumos ca si de anul acesta de craciun sa imi aduci si mie un trenulet, o masina cu telecomanda si o ciocolata."
Femeile s-au gandit sa nu il dezamageasca pe saracul copilas si au pus mana de la mana sa ii cumpere cadourile. Au cumparat ele trenuletul, masinuta dar de ciocolata nu l-au mai ajuns banii. Ce sa faca au trimis cadourile pe care le aveau si asta e! Dupa o saptamana vine din nou copilul cu o scrisoare la posta. Femeile curioase o desfac.

"Draga Mos Craciun,

Iti multumesc pt cadourile trimise. Trenuletul e exceptional, masinuta merge perfect dar despre ciocolata ce sa zic, eu cred ca tu mi-ai trimis-o dar cred ca au mancat-o proastele alea de la Posta!!!

De la: coradu, la data 2011-12-12 22:46:28Intr-o zi in apropierea Craciunului un copil la vreo 5 anisori care abia invatase sa scrie vine cu o scrisoare la posta. Postaritele curioase se putea sa scrie copilul acela de 5 ani au deschis scrisoarea. In scrisoare scria:
"Draga Mos Craciun,
Te rog frumos ca si de anul acesta de craciun sa imi aduci si mie un trenulet, o masina cu telecomanda si o ciocolata."
Femeile s-au gandit sa nu il dezamageasca pe saracul copilas si au pus mana de la mana sa ii cumpere cadourile. Au cumparat ele trenuletul, masinuta dar de ciocolata nu l-au mai ajuns banii. Ce sa faca au trimis cadourile pe care le aveau si asta e! Dupa o saptamana vine din nou copilul cu o scrisoare la posta. Femeile curioase o desfac.

"Draga Mos Craciun,

Iti multumesc pt cadourile trimise. Trenuletul e exceptional, masinuta merge perfect dar despre ciocolata ce sa zic, eu cred ca tu mi-ai trimis-o dar cred ca au mancat-o proastele alea de la Posta!!!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

O adolescentă, întorcându-se acasă după prima zi de gimnaziu:
- Tată, un băiat de la şcoală mi-a zis ceva ce nu înţeleg. Mi-a spus că am parbrizul frumos, un portbagaj şmecher, nişte şasiuri tari şi amortizoare excelente. Ce înseamnă asta?
- Nimic interesant, dar spune-i aşa colegului: dacă îndrăzneşte să-ţi ridice capota ca să verifice uleiul, o să-i rup ţeava de eşapament!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Intr-un magazin cu papagali, o domnişoară interesată:
- Cât costă acesta?
- 500 euro!
- Dar acesta?
- 300 euro!
... Neputându-şi permite asemenea preţuri îl întreabă pe vânzător:
- Dar ieftini nu aveţi?
- Ba da, unul la 1 euro, dar e vai de mama lui şi înjură.
- Îl iau pe acela.
Ajunge acasă şi dă la o parte pânza ce proteja colivia, moment în care papagalul începe să o înjure şi să îi spună ce casă de căcat are şi ce mizerie de femeie este. Fata revoltată pune pânza la loc şi uită de papagal vreo câteva săptămâni.
Aducându-şi aminte de el şi gândindu-se ca nu cumva biata pasăre să fii murit, ridică uşor-uşor pânza, la care papagalul se uită la ea şi exclamă:
- Te mănâncă în c*r, văd!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Dupa o seara petrecuta la amanta, un barbat ametit bine de alcool isi face curaj si o suna pe nevasta lui ca sa se scuze ca nu va ajunge acasa:
- Draga mea, am o sedinta prelungita in noaptea asta, raman sa dorm la ea.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Intr-o zi ajunge Marie tarziu acasa de la servici. Ion:
- Unde-ai fost, Marie?
- La caminu’ coltoral, e un curs unde invat sa vorbesc elevat.
A doua seara, ajunge Marie si mai tarziu, dupa ora 10 seara. Ion, nervos:
- Marie, unde-ai fost?
... - Nu ti-am spus, Ioane, la caminu’ coltoral… Invat sa vorbesc elevat.
A treia seara ajunge Marie acasa dupa miezul noptii. Ion:
- Sa nu-mi spui ca iar ai fost la caminul cultural…
- Ba da, Ioane, nu ti-am spus?
Ion, banuitor:
- Fa, Marie, voi vi-o trageti acolo!
La care Marie:
- Indubitabil!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2011-12-13 07:48:14
Intr-o zi ajunge Marie tarziu acasa de la servici. Ion:
- Unde-ai fost, Marie?
- La caminu’ coltoral, e un curs unde invat sa vorbesc elevat.
A doua seara, ajunge Marie si mai tarziu, dupa ora 10 seara. Ion, nervos:
- Marie, unde-ai fost?
... - Nu ti-am spus, Ioane, la caminu’ coltoral… Invat sa vorbesc elevat.
A treia seara ajunge Marie acasa dupa miezul noptii. Ion:
- Sa nu-mi spui ca iar ai fost la caminul cultural…
- Ba da, Ioane, nu ti-am spus?
Ion, banuitor:
- Fa, Marie, voi vi-o trageti acolo!
La care Marie:
- Indubitabil!

CONITA SA AM PARDON... , DAR CE INSEAMNA `INDUBITABIL`, REZOM ! ...

De la: Ingrid, la data 2011-12-13 07:36:45O adolescentă, întorcându-se acasă după prima zi de gimnaziu:
- Tată, un băiat de la şcoală mi-a zis ceva ce nu înţeleg. Mi-a spus că am parbrizul frumos, un portbagaj şmecher, nişte şasiuri tari şi amortizoare excelente. Ce înseamnă asta?
- Nimic interesant, dar spune-i aşa colegului: dacă îndrăzneşte să-ţi ridice capota ca să verifice uleiul, o să-i rup ţeava de eşapament!

Interesant se cunoaste ca era tehnician auto....

- Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana ?
- Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
- Nu, fiule, stai sa-ti explic : exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei.
- Ah, nu stiam asta, tata.
- Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul ; degetul directiei – indexul -, il intinzi ca sa indici un anumit lucru ; degetul casatoriei – inelarul -, pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei – cel mic – pe care-l ridici cand bei cafea.
- Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
- Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit… degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos… pentru placere, fiule… il umezesti cu limba… si numeri bancnotele...

De la: Marin56, la data 2011-12-13 20:52:19

De la: Ingrid, la data 2011-12-13 07:48:14
Intr-o zi ajunge Marie tarziu acasa de la servici. Ion:
- Unde-ai fost, Marie?
- La caminu’ coltoral, e un curs unde invat sa vorbesc elevat.
A doua seara, ajunge Marie si mai tarziu, dupa ora 10 seara. Ion, nervos:
- Marie, unde-ai fost?
... - Nu ti-am spus, Ioane, la caminu’ coltoral… Invat sa vorbesc elevat.
A treia seara ajunge Marie acasa dupa miezul noptii. Ion:
- Sa nu-mi spui ca iar ai fost la caminul cultural…
- Ba da, Ioane, nu ti-am spus?
Ion, banuitor:
- Fa, Marie, voi vi-o trageti acolo!
La care Marie:
- Indubitabil!

CONITA SA AM PARDON... , DAR CE INSEAMNA `INDUBITABIL`, REZOM ! ...

Fara dubiu, bre! sigur si precis

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: coradu, la data 2011-12-13 20:58:27- Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana ?
- Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
- Nu, fiule, stai sa-ti explic : exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei.
- Ah, nu stiam asta, tata.
- Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul ; degetul directiei – indexul -, il intinzi ca sa indici un anumit lucru ; degetul casatoriei – inelarul -, pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei – cel mic – pe care-l ridici cand bei cafea.
- Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
- Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit… degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos… pentru placere, fiule… il umezesti cu limba… si numeri bancnotele...

Deci Simon a luat o fata cu bani...dragostea perfecta!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Marin56, la data 2011-12-13 20:52:19

De la: Ingrid, la data 2011-12-13 07:48:14
Intr-o zi ajunge Marie tarziu acasa de la servici. Ion:
- Unde-ai fost, Marie?
- La caminu’ coltoral, e un curs unde invat sa vorbesc elevat.
A doua seara, ajunge Marie si mai tarziu, dupa ora 10 seara. Ion, nervos:
- Marie, unde-ai fost?
... - Nu ti-am spus, Ioane, la caminu’ coltoral… Invat sa vorbesc elevat.
A treia seara ajunge Marie acasa dupa miezul noptii. Ion:
- Sa nu-mi spui ca iar ai fost la caminul cultural…
- Ba da, Ioane, nu ti-am spus?
Ion, banuitor:
- Fa, Marie, voi vi-o trageti acolo!
La care Marie:
- Indubitabil!

CONITA SA AM PARDON... , DAR CE INSEAMNA `INDUBITABIL`, REZOM ! ...

Nici un om nu e capabil
De-adevar indubitabi
S-o analizam pe Veta..
Se macheaza,ia poseta...
Si dupa ce -si pune naframa..
Ma anunta..,,plec la mama,,
Dup-o ora-i pe peron,
Sau la Gyuri in șopron???

Un tip beat mort intra intr-un bar, si dupa ce se izbeste de cativa clienti in drum spre tejghea, se opreste in fata unei perechi si ragaie. sotul, indignat, zbiara la el:
- cum indraznesti sa ragai inaintea sotiei mele?!
- vai, imi cer scuze, raspunde betivul. n-am stiut ca era randul dumneaei.

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Balada barbatului prins in flagrant


Draga mea, nu fii nervoasa,
S-a-ntâmplat netam-nesam:
Cu masina înspre casa
Prin furtuna conduceam.
Când deodata din sant apare
Drept în fata ochilor
O… ceva, o… aratare,
Si-am frânat sa n-o omor.
Era palida si trasa,
Uda, plina de noroi
Si-am zis:
Hai, te iau acasa
Sa manânci ceva la noi.?
S-a spalat, i-am dat mâncare
Si-o camasa, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.
I-am dat fusta de matasa
Si-un pulover galben-pai.
Fiindca te faceau cam grasa,
Tu nu le mai foloseai.
Rupti, pantofii din picioare
I-am schimbat, o bucurai!
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.
Când sa plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton soptit:
Nu mai ai cumva, crestine,
Si-altceva nefolosit?

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, să îţi faci lectura pe vapor decât să faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

cum gasesc chinezii nume la copiii lor ??? dau drumul la un lighean de tabla pe scari si noteaza sunetele.... !!!!

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, să îţi faci lectura pe vapor decât să faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

Zdrang-buf-trosc du-te-n camera ta!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Toti au impresia ca sunt sadic. In realitate nu este asa - am o inima de femeie blanda. Iat-o, in borcanul asta cu formalina!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

-I-am zis sotului meu ca, daca nu imi cumpara o rochie noua, ies goala pe strada, sa vada lumea ca nu am cu ce sa ma imbrac!
-Si ce a zis?
-Daca tot iesi, adu-mi si mie doua beri!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Buna ziua m-am intors. Cum nu cred ca se mai uita nimeni pe ` Minuni` am sa postez aici o nou serie de povesti putin mai altfel, unde baza este realitatea. Poate sub forma asta, or sa fie mai atractive, si pline de suspans. Sau poate nu... Las la `latitudinea si longitudinea` voastra sa va exprimati parerile indubitabile.

1. Era o zi de toamna timpurie si placuta. Era inca cald. Soarele se arata cu noi destul de bland. Nu era nici un nor pe cer. O zi numai buna de o plimbare. Asa ca inarmat cu vointa, am plecat sa mai cutreier pe meleagurile mele natale, unde am copilarit. I-au un maxi- taxi si cobor in Tiglina 1. De acolo o i-au linistit pe jos cu pas domol. In fata mea se insirau multe magazine care de multimea lor acopereau cele 8 A-uri . A-uri pe care copil fiind, le `vizitam` mereu impreuna cu prietenul meu Tutu. Ne placeau acele `fresce` de pe peretii lor. Acum sunt ascunse de privirile trecatorilor. De abia se mai pot distinge de varietatea magazinelor. Incep sa le urmaresc pe fiecare in parte. Le trec in revista unul cate unul. Ajung la capat la ultimul -A8. Dupa care ocolesc `Palatul de Justitie` si ma indrept catre Turnul I 1, de 10 etaje. Imi aduceam aminte cum noi amandoi il vizitam mereu, dupa ce ne dadea drumul de la scoala, intr-ucat era in drumul nostru, ce e drept ,cu o mica abatere. Mergeam deseori la parterul lui, unde ne placea sa ne ` dam ` cu liftul. Dupa ce ajungeam sus ne mutam in partea de sud, si priveam peisajul superb al Dunarii cu toata faleza, si peste Dunare,unde urmaream trecerea vapoarelor si a altor amabarcatiuni, pana hat departe. Acolo se vedeau si Muntii Macinului. Ma indrept catre intrare, si plin de emotia vremurilor de demult, patrund in incinta de la parter. Undeva in stanga era o platforma de marmura sau mozaic peste un calorifer, chiar langa geam. De multe ori mai poposeam si noi acolo. Cand intru nu mica mi-a fost mirarea cand in locul unde poposeam noi odinioara , erau doi copii. Ma uit la ei si raman socat. Erau doi copii de aproximativ 10-11 ani care stateau acolo pe acea banca improvizata. Daca pe primul nu mi-a atras prea multa atentia, in schimb cel de al doilea , vesnic cu capul in jos, nu era altul decat bunul meu prieten – Tutu. Parca avand o banuiala ma uit mai bine si la celalalt copil. Atunci inima incepu sa-mi bata cu putere, ca nu era altul decat propia mea persoana de acu 44 de ani, dar la varsta de 11 ani. La vederea mea cei doi se reped la lift. Eu ma grabesc sa-i ajung din urma. Cand se deschide usa intru si eu cu ei. Vad ca unul din ei apasa pe butonul 10. Eu la ei :
- Ce coincidenta, si eu tot la zece merg.
Chiar aveam de gand sa mai vad Dunarea iar de sus. Pe cand liftul ajunse in dreptul etajului 5 , eu intind mana catre baiatul care semana cu mine si incerc sa intru in vorba cu el. In clipa cand mainele noastre s-au intalnit, liftul se umplu de o ceata si de o lumina putenica si alba. Si ramase asa pana cand ajunse la etajul 10. Cand liftul se opri, ceata disparu si nu mica imi fuse mirarea, cand in lift nu mai era decat eu si Tutu, dar la marimea de atunci adica cam tot pe la 11 ani. Cand am impins usa, Tutu o zbughi ca din pusca afara in hol , luind-o la fuga inapoi pe scari in jos. Cred ca se speriase si el. Incercai sa-l strig , dar nu ma asculta , si fugii mai departe. Ies si eu din lift , si ma studiez emotionat. Cred ca nu pot descrie emotia care ma cuprinse , gandindu-ma la urmarile nefaste care ma asteptau. Devenisem iar copil. Dar cu amintirile de azi. Ce se intamplase? Ma intrebam la nesfarsit neputand gasi vreun raspuns. Ma indrept catre holul lung care dadea la unul din balcoanele de la sud. Speram sa dau de Tutu. Poate el stia ce se intamplase. Ajung in balcon si privesc afara catre Dunare. Pe cand ma uitam asa , parca mi se pare ca ceva nu e in ordine cu Dunarea si cu malurile ei. Parca nu aratau la fel ca altadata. Tocmai trecea un convoi de slepuri. Le urmaresc cu interes , daca as mai fi putut zice asta. Nelinistea ce puse stapanire pe mine, ma facea sa ma simt parca in alta lume. O iau si eu pe jos, si cobor unu cate unu, cate un etaj , pana ajung jos. Tutu nicaieri . Parca intrase in pamant. Mirarea mea era sa fie si mai mare cand incercand sa revin in strada , dupa ce ocolii blocul , observai ca toate se schimbasera. Strada , peisajul , blocurile , pana si oamenii. Parca erau altii. Pe locul palatului se afla vechiul complex cu de toate. Treceam pe sub boltile lui, uitandu-ma la fiecare magazin , Carne, Aprozar, Pescarie, si ajungand la capat, cotii la intrarea principala a `Auto servirii` in care mai functionau inca trei raioane: Paine , Branzeturi si salamuri, precum si Dulciuri. Ma uitam uluit si parca inca nu-mi venea a crede. Pana la urma ma indrept , mai mult automat , parca impins din spate, spre casa. ` Spre casa ` fac eu in gand, si nelinistea puse si mai tare stapanire peste mine. Oare ce o sa zica mama si tata. Traversez si o iau pe Morilor. Casa de cultura disparuse de parca nici nu fusese. Nici hotelul Turist. Pe locul lor era o prelungire a strazii Partizanilor. O i-au pe starda in sus, si revad , de parca erau aievea, toate casele si gardurile de care ma frecam odinioara. Le invatasem pe de rost. Stiam cu ochii inchisi toate culorile. Majoritatea alternau in verde , rosu,maro, si albastru. Unele erau nevopsite de un gri murdar , lasand sa se vada, urmele ploilor si a vremei. Chiar in capatul strazii pe care o strabateam acu, statea unul din fostii colegi Crisan. Mai incolo Petrea. Spre mijloc intr-o curte mare cu multe familii, era o alta fata- Rita, tot colega cu mine in clasa. Ajung la prima intersectie care dadea spre strada mea, pe care ani de-a randul imi povestise si bune si rele. Si cred ca mai mult rele- Zorilor. Era pietruita cu pietre mari de rau rotunde, in care , picioarele mele alunecau mereu scrantindu-mi mereu glezna. Vad de la colt , pe cand ma inscriam pe traiectoria catre Nr 10, binecunoscuta poarta solida cu gratii de sipci rare de culoare verde. Si uzata de vreme. Numai prin minune mai statea in picioare. Stalpul de baza putrezise. Cu cat ma apropiam de poarta , cu atat emotia mea crestea si mai mult. Ajung in sfarsit la poarta si incerc clanta. Intru. Cainele lui madam Berdan – Miki, era la datorie. Cum auzi poarta se si baga in seama. Ce era mai curios e , ca cu cat ma apropiam mai mult de intrarea mea, care era cam la 20 de metri de poarta, cu atat mai mult cainele incepu sa ma latre mai tare. Ma uitam si eu surprins la el , si nu-l intelegeam ce il apucase. Oare nu ma mai cunostea? Madam Berdan , alertata de hamaielel lui, deschide usa de la ea , si dand cu ochii de mine, incepe sa dojeneasca cainele in stilul ei.
- Ce ai nebuneala in cap? Vezi ca vin la tine si iti dau una in cap, de dracu te ia, si scap de tine acu... Ce te-a apucat? Te dau pe mana hingherilor...
Eu, la vederea lui madam Berdan, raman surprins, la felul cum arata, si ii reped un sarut mana. Cred ca uitase de ocara cainelui , ca se opri si ma privii pe mine si mai surprinsa. Intelesesem ! Nu prea ii dadeam binete, ca nu aveam dezlegare de la ai mei. Cainele se opri din latrat la insistentele lui madam Berdan . Continua sa maraie la mine , cand ajunsesem in dreptul usii mele, si ma pregateam sa deschid usa de la intrare.
Cu inima cat un purice , si tot odata si curios la cea ce avea sa urmeze, imi iau inima in dinti , deschid usa, si intru....

Se plimba 2 gandaci. Unul se misca tremurator, asa ca celalalt il intreaba:
"- Asta e brakedance?
- NU! E insecticid!...

De la: Marin56, la data 2011-12-14 13:40:32Buna ziua m-am intors. Cum nu cred ca se mai uita nimeni pe ` Minuni` am sa postez aici o nou serie de povesti putin mai altfel, unde baza este realitatea. Poate sub forma asta, or sa fie mai atractive, si pline de suspans. Sau poate nu... Las la `latitudinea si longitudinea` voastra sa va exprimati parerile indubitabile.

1. Era o zi de toamna timpurie si placuta. Era inca cald. Soarele se arata cu noi destul de bland. Nu era nici un nor pe cer. O zi numai buna de o plimbare. Asa ca inarmat cu vointa, am plecat sa mai cutreier pe meleagurile mele natale, unde am copilarit. I-au un maxi- taxi si cobor in Tiglina 1. De acolo o i-au linistit pe jos cu pas domol. In fata mea se insirau multe magazine care de multimea lor acopereau cele 8 A-uri . A-uri pe care copil fiind, le `vizitam` mereu impreuna cu prietenul meu Tutu. Ne placeau acele `fresce` de pe peretii lor. Acum sunt ascunse de privirile trecatorilor. De abia se mai pot distinge de varietatea magazinelor. Incep sa le urmaresc pe fiecare in parte. Le trec in revista unul cate unul. Ajung la capat la ultimul -A8. Dupa care ocolesc `Palatul de Justitie` si ma indrept catre Turnul I 1, de 10 etaje. Imi aduceam aminte cum noi amandoi il vizitam mereu, dupa ce ne dadea drumul de la scoala, intr-ucat era in drumul nostru, ce e drept ,cu o mica abatere. Mergeam deseori la parterul lui, unde ne placea sa ne ` dam ` cu liftul. Dupa ce ajungeam sus ne mutam in partea de sud, si priveam peisajul superb al Dunarii cu toata faleza, si peste Dunare,unde urmaream trecerea vapoarelor si a altor amabarcatiuni, pana hat departe. Acolo se vedeau si Muntii Macinului. Ma indrept catre intrare, si plin de emotia vremurilor de demult, patrund in incinta de la parter. Undeva in stanga era o platforma de marmura sau mozaic peste un calorifer, chiar langa geam. De multe ori mai poposeam si noi acolo. Cand intru nu mica mi-a fost mirarea cand in locul unde poposeam noi odinioara , erau doi copii. Ma uit la ei si raman socat. Erau doi copii de aproximativ 10-11 ani care stateau acolo pe acea banca improvizata. Daca pe primul nu mi-a atras prea multa atentia, in schimb cel de al doilea , vesnic cu capul in jos, nu era altul decat bunul meu prieten – Tutu. Parca avand o banuiala ma uit mai bine si la celalalt copil. Atunci inima incepu sa-mi bata cu putere, ca nu era altul decat propia mea persoana de acu 44 de ani, dar la varsta de 11 ani. La vederea mea cei doi se reped la lift. Eu ma grabesc sa-i ajung din urma. Cand se deschide usa intru si eu cu ei. Vad ca unul din ei apasa pe butonul 10. Eu la ei :
- Ce coincidenta, si eu tot la zece merg.
Chiar aveam de gand sa mai vad Dunarea iar de sus. Pe cand liftul ajunse in dreptul etajului 5 , eu intind mana catre baiatul care semana cu mine si incerc sa intru in vorba cu el. In clipa cand mainele noastre s-au intalnit, liftul se umplu de o ceata si de o lumina putenica si alba. Si ramase asa pana cand ajunse la etajul 10. Cand liftul se opri, ceata disparu si nu mica imi fuse mirarea, cand in lift nu mai era decat eu si Tutu, dar la marimea de atunci adica cam tot pe la 11 ani. Cand am impins usa, Tutu o zbughi ca din pusca afara in hol , luind-o la fuga inapoi pe scari in jos. Cred ca se speriase si el. Incercai sa-l strig , dar nu ma asculta , si fugii mai departe. Ies si eu din lift , si ma studiez emotionat. Cred ca nu pot descrie emotia care ma cuprinse , gandindu-ma la urmarile nefaste care ma asteptau. Devenisem iar copil. Dar cu amintirile de azi. Ce se intamplase? Ma intrebam la nesfarsit neputand gasi vreun raspuns. Ma indrept catre holul lung care dadea la unul din balcoanele de la sud. Speram sa dau de Tutu. Poate el stia ce se intamplase. Ajung in balcon si privesc afara catre Dunare. Pe cand ma uitam asa , parca mi se pare ca ceva nu e in ordine cu Dunarea si cu malurile ei. Parca nu aratau la fel ca altadata. Tocmai trecea un convoi de slepuri. Le urmaresc cu interes , daca as mai fi putut zice asta. Nelinistea ce puse stapanire pe mine, ma facea sa ma simt parca in alta lume. O iau si eu pe jos, si cobor unu cate unu, cate un etaj , pana ajung jos. Tutu nicaieri . Parca intrase in pamant. Mirarea mea era sa fie si mai mare cand incercand sa revin in strada , dupa ce ocolii blocul , observai ca toate se schimbasera. Strada , peisajul , blocurile , pana si oamenii. Parca erau altii. Pe locul palatului se afla vechiul complex cu de toate. Treceam pe sub boltile lui, uitandu-ma la fiecare magazin , Carne, Aprozar, Pescarie, si ajungand la capat, cotii la intrarea principala a `Auto servirii` in care mai functionau inca trei raioane: Paine , Branzeturi si salamuri, precum si Dulciuri. Ma uitam uluit si parca inca nu-mi venea a crede. Pana la urma ma indrept , mai mult automat , parca impins din spate, spre casa. ` Spre casa ` fac eu in gand, si nelinistea puse si mai tare stapanire peste mine. Oare ce o sa zica mama si tata. Traversez si o iau pe Morilor. Casa de cultura disparuse de parca nici nu fusese. Nici hotelul Turist. Pe locul lor era o prelungire a strazii Partizanilor. O i-au pe starda in sus, si revad , de parca erau aievea, toate casele si gardurile de care ma frecam odinioara. Le invatasem pe de rost. Stiam cu ochii inchisi toate culorile. Majoritatea alternau in verde , rosu,maro, si albastru. Unele erau nevopsite de un gri murdar , lasand sa se vada, urmele ploilor si a vremei. Chiar in capatul strazii pe care o strabateam acu, statea unul din fostii colegi Crisan. Mai incolo Petrea. Spre mijloc intr-o curte mare cu multe familii, era o alta fata- Rita, tot colega cu mine in clasa. Ajung la prima intersectie care dadea spre strada mea, pe care ani de-a randul imi povestise si bune si rele. Si cred ca mai mult rele- Zorilor. Era pietruita cu pietre mari de rau rotunde, in care , picioarele mele alunecau mereu scrantindu-mi mereu glezna. Vad de la colt , pe cand ma inscriam pe traiectoria catre Nr 10, binecunoscuta poarta solida cu gratii de sipci rare de culoare verde. Si uzata de vreme. Numai prin minune mai statea in picioare. Stalpul de baza putrezise. Cu cat ma apropiam de poarta , cu atat emotia mea crestea si mai mult. Ajung in sfarsit la poarta si incerc clanta. Intru. Cainele lui madam Berdan – Miki, era la datorie. Cum auzi poarta se si baga in seama. Ce era mai curios e , ca cu cat ma apropiam mai mult de intrarea mea, care era cam la 20 de metri de poarta, cu atat mai mult cainele incepu sa ma latre mai tare. Ma uitam si eu surprins la el , si nu-l intelegeam ce il apucase. Oare nu ma mai cunostea? Madam Berdan , alertata de hamaielel lui, deschide usa de la ea , si dand cu ochii de mine, incepe sa dojeneasca cainele in stilul ei.
- Ce ai nebuneala in cap? Vezi ca vin la tine si iti dau una in cap, de dracu te ia, si scap de tine acu... Ce te-a apucat? Te dau pe mana hingherilor...
Eu, la vederea lui madam Berdan, raman surprins, la felul cum arata, si ii reped un sarut mana. Cred ca uitase de ocara cainelui , ca se opri si ma privii pe mine si mai surprinsa. Intelesesem ! Nu prea ii dadeam binete, ca nu aveam dezlegare de la ai mei. Cainele se opri din latrat la insistentele lui madam Berdan . Continua sa maraie la mine , cand ajunsesem in dreptul usii mele, si ma pregateam sa deschid usa de la intrare.
Cu inima cat un purice , si tot odata si curios la cea ce avea sa urmeze, imi iau inima in dinti , deschid usa, si intru....

siiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii???????????????

De la: Ingrid, la data 2011-12-14 09:14:18-I-am zis sotului meu ca, daca nu imi cumpara o rochie noua, ies goala pe strada, sa vada lumea ca nu am cu ce sa ma imbrac!
-Si ce a zis?
-Daca tot iesi, adu-mi si mie doua beri!

Un englez, un irlandez si un scotian
joaca golf impreuna cu nevestele.
Cind sotia englezului se suie pe o movila de unde trebuia
sa loveasca mingea, vintul ii ridica fusta si o lasa in fundul gol.
- Doamne Dumnezeule, dar unde iti sint chilotii? intreaba englezul.
- Nu am avut suficienti bani ca sa imi cumpar, raspunde nevasta.
Jenat, acesta scoate 50 lire si o roaga
sa-si cumpere degraba o pereche de chiloti.
Vine rindul nevestei irlandezului sa loveasca mingea de pe o movila.
Bate vintul, ii ridica fusta, hop, nici asta nu avea chiloti!
Sotul sau o intreaba:
- De ce nu ai chiloti pe tine?
- Nu mi-am putut permite cu banii pe care mi-i dai de cheltuiala,
ii raspunde scurt sotia.
Tipul scoate 25 de lire din portofel
si o trimite sa-si cumpere o pereche de chiloti.
Scena se repeta identic cu sotia scotianului.
Nici asta nu avea chiloti pe ea.
La care scotianul scoate un pieptene din buzunar si zice:
- Pentru Dumnezeu, du-te si aranjeaza-te un pic!

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

La maternitate, un bebelus tocmai a venit pe lume.
A fost livrat cu toate piesele la el, si arata destul de normal.
Nimic nu parea a fi in neregula cu exceptia faptului ca radea incontinuu.
Adica radea de se prapadea, radea si nu se putea opri.
Toti specialistii, doctorii, asistentele examinau bebelusul, in fata parintilor topiti de ingrijorare ...
Dar lui nu-i pasa, radea in hohote, cu pumnii stransi si lacrimile ii curgeau pe obraji.
La un moment dat, unul din pediatrii incearca sa ii desfaca pumnisorul strans ...
Sa vada daca totul este in regula, si ce gaseste?
SURPRIZA ... o pilula contraceptiva!

Fugi de tentatii...........dar incet sa te poata ajunge

Doua calugarite mergeau cu masina la plimbare. La un moment dat, un vampir se izbeste de parbriz, se prinde de masina, incepe sa tipe si isi arata coltii. Soferita speriata, nu stie ce sa faca, la care pasagera:
-da-i cu stergatoarele!
Da drumul la stergatoare, îl loveste pe vampir, dar acesta nu cade.
Pasagera:
- Stropeste-l cu apa sfintintã!
Soferita dã drumul la jetul de apã, vampirul urlã, dar tot nu cade. Disperare, aproape cã vampirul intrã în masinã.
Pasagera:
- Incearcã si cu crucea!
La care soferita, dã geamul jos si strigã:
- Dã-te-n crucea mã-tii jos de pe masinã!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Vai conita mea...Cum se pune problema.... azi...ca tot Romanul impartial ,.... care va sa zica... si dai si lupta.... si dai.... eu ii dadeam cu stingatorul in cap....


Da nea Coradu... si ....?:))) Urmeaza acu avetiputintica rabdare....

2. Ca de obicei , mama ma intampina, in lungul hol, la care care noi ii spuneam – `sala`. Sala avea in dreapta doua usi si doua geamuri ce dadeau in alte doua camere, una a noastra si una a tatei. Asta vara. Iarna era la toata lumea, unde ne strangeam cu totii, din lipsa de lemne si se facea un singur foc . La vederea ei ,parca inima mea se franse si mai tare. Ma cuprinse emotia. Eram cat pe ce sa-i sar in bratele ei. Dar tonul ei aspru si sever, ma opri la timp. Dar nu avui timp pentru alceva, ca vorbele ei rastite ma rascolira iar, facandu-ma sa nu ii mai acord atentia revederii.
- Ai venit? Dar cum ai venit asa de repede? Nu te-ai mai intalnit cred cu Tutu, asai?
- Da , fac eu stins. Nu a venit azi la scola, imi vine mie o idee salvatoare.
- Poi da , ca altfel veneai iar la 4.
- Da ce ai ? Nu tie bine, ce vorbesti asa. Precis iar te-a ascultat si nu ai stiut. Ai luat iar 4?
Si pentru ca nu raspundeam, zice:
- Da-mi carnetul de note sa vad. La ce te-a ascultat?
Adevarul ca nu imi aminteam de nimic , ce ar fi trebuit sa se intample cu ore in urma, la scoala , la lectii...
- Dezbracarea si la lectii , aud eu indemnul vesnic si din totdeauna.
Dar parca acu, pentru mine , suna mai altfel.
- Hai odata ca nu stau cu tine toata ziua. Da-l odata , ma indeamna ea nerabdatoare, vazand ca trageam de timp. Dar si carnetul parca se lasa cautat dinadins. Incercam sa- i fac cat mai lunga cautarea , doar , doar , o uita de el. Vazand ca nu prea ma grabesc, imi smulge geanta din mana si il cauta ea. Cum in geanta erau cateva carti si caiete, se enerveaza si rastoarna continutul direct pe jos. Se adunara pe jos una peste alta 4 carti si patru caiete, un penar,sticluta cu cerneala – `calimara`- si la urma ateriza si carnetul meu de note. La vederea lui se repede si-l deschide consultandu-l. Da foile si vede ultimele note.
- Ce e azi? Da uite aici 20 a zecea, ... da ai doua note : Un 7 la istorie .... Ce, numai atat? Mai mult nu puteai? A aaa ! ... uite si cauza .... Da frumos, ai un 4 cat tine de mare la aritmetica....Da de ce ai luat 4? Si fara sa mai astepte raspunsul meu, imi sterge doua perechi de palme peste fata, pe nepusa masa, ca luat prin surprindere, si dandu-ma inapoi ma lovesc de pat si cad pe spate pe el. Imi retrag picioarele si ma sui repede in fundul patului, la perete. Dar tot ma ajunse si acolo loviturile ei. Dupa ce se satura , crede ca o durea mana, imi spuse:
- Da? Nu vezi mancare azi, pune si scrie pentru azi si maine, si apoi la lectii....
Ma supun , nu de alta dar parca nu mai voiam sa se repete alte batai , pe care de abia mi le amintea ea acu. Adun cartile si caietele de pe jos, si le pun pe masa. Incep cu Aritmetica. Acu nu stiam care or fi cele de azi, si care pentru maine. Norocul meu ca imi aduc aminte o chestie. Cand le notam la scoala, le insemnam cu un cerc rosu. Iar dupa ce le rezolvam le faceam cate un `x `pe cerc. Asta m-a salvat , pentru a le indentifica mai usor. Deschid cartea si le caut. Le gasesc usor. Erau 4 nescrise. Le copii si le rezolv.
- Scrie frumos , ca te controlez, face iar mama in treacat, printre doua aparitii in camera.
Le fac usor si relativ repede, fata de cum le faceam eu inainte. Ma si gandeam : ` Ce bine e sa fii elev cu mintea de azi.` Asa ca dupa ce le terminai , o strig ca is gata.
- Cum le-ai si terminat? Aaaa. Vezi ti-a prins bine nota aia...deci poti dar nu vrei?
Imi ia caietul nerabdatoare , si il consulta.
- Mai frumos nu puteai sa scrii? Parca a scris cu laba pisicii...Dupa ce il consulta se declara multumita si il pune jos
- lasa , cand vine tac`tu, te controleaza el , ca eu nu am timp acu, face ea , desi nu prea avea ca sa controleze.
- Alceva? Ce ai pentru maine ?
- Poi ... fac eu cautand sa castig timp, ...
- Uitate in orar, unde e orarul ?... Uite acolo, si imi arata o foaiie colorata ce scria ` Orar`, pe care mi-l pictase tata. Ma duc la el si citesc: Maine e ....
- Marti , face mama.
- Si ce an? Fac eu fara sa-mi dau seama.
- Ce intrebare e asta , ti-ai uitat si zilele? Suntem in `67
- Poi am : Istoria , Geografia , Aritmetica si Desenul, fac eu repede facandu-ma ca nu observ , reactia mamei.
- Foarte bine. Invata la istorie si geografie. Ce lectii ai?
La intrebarea ei simt ca inghet. Nu stiam nimic despre ele. Deodata imi vine o idee.
- Mama, tovarasa Invatatoare mi-a zis sa-i duc lectiile lui Tutu, ca ti-am zis nu a fost la scoala.
- Si ce, tu esti sluga lui? Tocmai pe tine te-a gasit din toata clasa?
- Da ...dar stie ca...
- Da...poi voi amandoi ...va potriviti amandoi... parca sunteti frati... numai prostii faceti. Ce nu stiu eu?.... Du-te !, dar vii repede . Nu stai mult, ca bataia ta nu e usoara....
Rasuflu usurat. Reusisem sa ma duc la el. Ma imbrac , si ies pe usa. Afara madam Berdan , statea pe nelipsita banca. Cand ies , Miki ma vede si iese din cusca , dar se opreste si se uita fix la mine. Madam Berdan , se uita si ea la el , spunand:
- Ei, iar te apuca?, vezi ca am pregatit un par langa usa.
Nu stiu daca vorble ei l-a speriat , dar nu a mai zis nimic. Ma indrept catre poarta. Madam Berdan ma petrece cu privirea , dar nu-mi spune nimic. Ies si las poarta intredeschisa, neincuind-o.
- Inchide poarta bine , ce o lasi cascata? aud din urma replica lui madam Berdan. Ma supun. Apoi o iau la vale si o cotesc la stanga pe Cazarmii. Dupa aia fac scurt la dreapta pe Romana. Cobor la vale si ajung in capatul ei la carciuma vestita a lui `Nea Meluta`, de unde tata se ` aproviziona mereu`. De acolo se auzeau cantece ` de voie buna` voci de oameni si unul care canta la acordeon. Cand ajung la usa , arunc o privire inauntru. Nea Meluta statea la tejghea, si isi servea clientii. Acu uitandu-ma la el imi rememoram toate trasaturile lui. Era un tip inalt , grasut, cu un picior beteag, si un inceput de chelie. Isi avea casa, chiar la colt intre Cazarmii si Romana. O casa destul de respectabila cu bist. Dar cu gust facuta. Merg mai departe si o cotesc iar la stanga pe Vlad Tepes la nr7 , unde statea Tutu al meu. Deschid poarta si intru inauntru. O curte mare in care se aliniau de o parte si alta, doaua corpuri de cladiri inchiriate de stat. In una din ele statea si Tutu. Cand ajunga la usa lor bat la usa. Imi deschide masa, care la vederea ei ,ma pierd oleaca.
- Ce e , Grigoriule, ce vrei? Iar ai venit la Melu? Asa il `mangaia` ea pe fiusu.
- Voi doi de cate ori va intalniti , faceti numai prostii.
Adevarul era , ca , el era cu prostiile , cu ideeile idioate , iar eu ii tineam isonul , drept care eu ieseam mai mereu in dezavantaj, spargandu-se toate oalele in capul meu. Cum s-ar spune, tot eu o trageam.
- Am venit sa-l intreb ceva, despre lectii... fac eu, nestiind cum sa-i fac pe plac.
- Melu Invata! Dute si il intreaba-l , dar nu stati mult la vorba, ca are de invatat.
Intru intr-o salita, oleaca mai mica decat a mea. De o parte si alta a ei, se vedeau doua usi , ce dadeau in doua camere. Ce bine semana cu casa bunica-mii. Ma uit pe geam si il vad stand pe pat si foarte studios. La intrarea mea pe usa, se ridica zambind, de parca nimic nu s-a intamplat . Ma uit la el nesigur, dar nu puteam sa-l intreb nimic, ca intra si masa din urma mea. Il intreb totusi:
- Ce lectie avem pentru maine, la Istorie, fac eu.
- Dar tu unde erai ? Nu erai in clasa?, face mustrator mama lui Tutu, catre mine. Ma uit la ea , si nustiu daca i-a placut privirea mea, si intorc capaul repede intr-o parte.
- Da , voi in loc sa fiti atenti la ore .... voi faceti nebunii....compleacteaza ea mai departe. – Ei dar lasa-l pe Grigoriu , ce ai cu el?
- - Ce am , poi da `Corb la corb nu –si scoate ochii` , face masa iar. Cum e Tandea e si Mandea...
- Asta ! face Tutu, dand foile si oprindu-se la o lectie.
Ma uit si notez lectia si pagina.
- Si la Geografie ?
- E aceeasi , nu stii....?
Bine, fac eu. Multumesc...
Dau sa ies si cand ajung la usa , imi amintesc de Desen.
- Dar la Desen?...
- Iauzi! Ai si la desen observa masa lui Tutu. De desen nici mie nu mi-ai spus nimic , nu se lasa ea.
- La desen , la desen ,...face el incercand sa-si aduca aminte.... Aaa da , trebuie sa facem un ...un desen dupa natura, la libera alegere....Chiar asa , stiu ca tu esti bun la desen , fa-mi si mie unul.
- Trebuie sa plec , ca ma asteapta mama, incerc eu sa ripostez.
- Haide Grigoriule, cati prieteni ai ? Ajutal si pe Melu , si fa-i un desen.
- Bine , accept eu, eu iti desenez , dar tu il colorezi. Da o foaie.
Dupa ce imi da foaia , schitez , un peisaj din natura, la intamplare. Cu niste dealuri, vai si munti strajuiti de o apa in care se oglindea soarele spre apus. Ia placut ideea. In 5 minute era gata.
- Gata , fac eu acum pot sa plec?
- Ce ii zici? face masa.
- Multumesc ! Multumesc !.... face repede Tutu, nelundu-si privirea de pe plansa.
Ma indrept spre iesire. Ies pe poarta si o tin numai intr-o fuga pana la nea Meluta. Trebuia sa recuperez timpul pierdut. Si asa eram in intarziere. De la nea Meluta, strada urca abrupt. Cred ca avea 20 %. Am alergat pana aproape de capat, si cand mai aveam 20 de metri m-am oprit gafaind. Oboseam foarte repede. Acu vedeam ca era un ce la sanatatea mea. Sanatate care abia acu avea sa mi se dezvaluie. Cand ajung la loc drept pe Cazarmii continui fuga. Intru si pe strada mea si impedicandu-ma de tot felul de pietre, ajung in sfarsit la mine acasa.
Cand deschid poarta , era liniste in curte. Postul lui madam Bedan era parasit. Numai Miki, care statea cu botul pe labe, in cusca. La venirea mea , ridica capul , si se uita fix numai cu un ochi la mine. Urc in balcon la noi , si deschid usa. Cand intru , ma ia in primire iar mama:
- Ce ai stat atata de mult? Nu ti-am zis sa vii repede acasa?
- I-am facut si lui Tutu la desen, m-a rugat mama lui....
- Poi da .... moaca....ingrasa. Treci mai repede si apuca-te de lectii, ca acu se face seara si nu ai invatat la nimica. Ce ai de invatat?
- La istorie.
- Si ...? Numai atat? La Geografie?
- E tot lectia de alaltaieri.
- Dupa ce o inveti pe asta sa mai citesti si aia inca o data , ca nu prea o stiai nici atunci bine. Daca te asculta?
Deschid cartea de istorie. Ma uit si vad ca am despre `Popoarele migratoare. ` Am citit-o de trei ori.
- Citeste tare sa aud si eu. Ca te ascult acuma si e vai de tine daca nu stii. Bataia ta nu e usoara.
Ii fac placerea. Asta m-a ajutat mai mult. Cu ce stiam eu si cu ce mi-am mai amintit acu, eram expert. Asa ca atunci cand mama ma asculta , sa vada ce am bagat in cap, a ramas foarte surprinsa.
- A poi vezi . Poti dar nu vrei. Trage ea concluzia. Esti branza buna in burduf de caine, asa cum spunea si invatatoarea ta. Bine , asta vad ca o stii. Ce mai ai? Parca ai si la desen ...
- Da , un desen dupa natura, la libera alegere.
- Poi apuca-te de treaba, nu sta!
Rup o foaie de desen din bloc, si raman cu ochii pironiti pe ea. Nu-mi mai venea nici o idee. Privirea mi se opreste pe masuta, unde trona un vas colorat de portelan , unde erau cateva flori. Ma hotarasc. Le desenez. Cand sa trec sa le colorez, o aud pe mama:
- Lasa sa coloreze tac`tu ca se pricepe mai bine. Cand vine il rogi frumos...
- `Da , tata` , fac eu simtind iar un nod in gat.
Las desenul si dau sa ma urc in pat. Privirea imi cade pe cartea mea preferata cu piratii- `trei pe o insula` O citisem de sute de ori. O stiam pe de rost. O iau si ma mai uit la ea. Iau la intamplare un capitol.
- Iar citesti prostiilel alea, nu se lasa mama.
O arunc cu naduf, cat colo. Ma plictiseam. Vad aparatul de radio si il deschid. Dupa cateva minute , timp in care ` se incalzea`, aud cum dadea ora exacta:` La al saselea semnal va fi ora 16. Tic, tic, ... tic, a fost ora 16. Radio - jurnal! ` Si urma o serie de stiri. Am fost tentat la inceput sa mai aud, sau mai bine zis sa reaud , stirile din acea vreme. Era la doi ani dupa moartea lui Gheorghiu Dej, cand a fost ales in functia de secretar general , tovarasul Nicolae Ceausescu. Era chiar la inceput. Dar faptul ca se facuse 4 , ma facea sa ma umple si de emotie ca , stiam ca se apropie ora de venire a tatei. Nu stiam cum am sa fac fata momentului revederii si cu el. Revederea cu mama nu ma umpluse de nici o bucurie, ba mai mult...Nu mai dura mult si aparea , asta daca nu se abatea pe la `una mica` la pravalia lui nea Meluta. Fapt constat si de mama , care spuse:
- Hai ca vine acusi tac`tu, sa va pun sa mancati, face mama.
- ` Deci m-a iertat ` fac eu in gand.
Dupa nici o jumate de ora , aud pe Miki ca latra . `Cred ca e tata` fac eu in gand, si iar mi se stranse inima. Intradevar dupa cateva minute apare in sala. Il aud. Se dezbraca si intra in camera noastra.