Ateism si motivatii impotriva religiei.logica si ratiune existentiala.

De la: karpov, la data 2009-11-01 12:13:16

TUTENES

Cum poti sa consideri ca predarea evolutionismului inseamna indoctrinare ateista si sa fii de acord cu predarea religiei in scoli !
La scoala inveti matematica,fizica,biologie,desen,muzica,istorie,geografie si in functie de ce iti place mai tarziu iti alegi drumul in viata ,
Stiintele in general sunt exacte-uneori se mai lucreaza si cu date aproximative sau cu teorii!
Sa mergem pe ideea ca teoria evolutionismului e inexacta -cu atat mai bine-avem posibilitatea sa cercetam si sa aflam adevarul.
Adevarul insa nu va fi niciodata cel predat la ora de religie !
pariului lui Pascal, zice: "Daca eu cred si Dumnezeu nu exista, n-am pierdut nimic. Dar daca eu nu cred si El exista, am pierdut totul".
Acesta nu mai e de mult un argument pentru cineva care a frunzarit vreodata un manual de filozofie.
Prima observatie, celebrul “pariu” propus de Pascal libertinului, nu tine: el pleaca de la presupunerea ca Dumnezeu accepta pariul si zice “ma prind”
De acest pariu se prevaleaza uneori crestinii insa uita ca a fost gandit pe la anul 1600-in aceea perioada e clar ca religia era predominanta si indoctrinarea fortata te facea sa nu ai curajul sa gandesti altfel !
Totusi pentru acea epoca deja o astfel de afirmatie te inobila -adica te ajuta sa gandesti ca exista si alternativa !
Pascal insusi este foarte clar cand zice: “Omul nu face nicicand un rau mai complet si mai cu atat entuziasm, ca atunci cand il face din convingere religioasa.”
Nu se poate zice, de asemenea, ca cei care cred, nu pierd nimic: e vorba de timp personal dedicat rugaciunilor, stresul permanent stiindu-te etern si secunda de secunda supravegheat de o forta de care depinzi, care iti contorizeaza despotic orice gest dar chiar si orice gand fugar, stresul de a te plia pe ceea ce crezi ca o forta supranaturala iti cere sa faci (Freud vorbea de religie ca de o nevroza colectiva . . . .), dar cel mai important lucru de luat in seama este consecinta constanta a existentei unei populatii religioase: istoria ne arata zecile de razboaie religioase, crimele si abuzurile religiei in general, insa a monoteismelor in mod cu totul special, intoleranta ca efect al dogmelor primitive ce caracterizeaza aceste religiii si consecintele ei.
A indoctrina de mici -copiii mi se pare o mare prostie !
Copiii nu au discernamant la acea varsta si ca urmare a acestui fapt ramane tarat pe viata -nu vor avea curajul din cauza amenintarilor voalate cu pedeapsa iadului,sa renunte la credinta in dumnezeu -nu e cinstita o asemenea abordare -oamenilor li se ia dreptul de a opta pentru o alta religie sau pentru a deveni atei,gnostici,agnostici sau liber cugetatori .
Cei mai multi religiosi/credinciosi au nivelul de studii minim, iar intr-o populatie, cu cat un grup are mai multa educatie, cu atat e mai putin religios.
nu ajunge doar simpla credinta in Dumnezeu, existand in fapt multe alte conditii:
credinta in fiul sau, cainta,
“sa se nasca din nou” (????),
“sa se nasca din apa si din duh”,
sa creada tot ce sta scris in Scriptura,
“sa manance trupul si sa bea sangele fiului omului” (???),
“sa primeasca imparatia lui Dumnezeu ca un copilas”,
sa faca fapte bune si sa ajute nevoiasii,
Cei care cred in dumnezeul Bibliei, ar trebui sa stie lucrurile astea, caci daca ei nu le stiu, atunci cine sa le cunoasca, ateii?
In Academia americana [forul care reuneste oamenii de stiinta ai SUA si care se numeste Academia Nationala de Stiinte(NAS)] mai putin de 10 la suta sunt credinciosi; dintre cei din ‘bransa’ biologilor membrii ai N.A.S. ('stiintele vietii'), credinsiosi sunt mai putin de 5 procente
Rata divorturilor este mai mica la atei decat la credinciosi; cu cat o denominatie crestina este mai fundamentalista, cu atat rata divorturilor in cazul lor este mai mare
Un procent important (majoritatea) dintre superstitiosi considera ca in scoli trebuie sa se predea 'stiinta' (Teoria Evolutiei) si nu povestile Bibliei
Eu ,de exemplu am fost indoctrinat de mic ,aveam un bunic care era dascal la biserica ,am facut si religie in scoala si cu toate astea am reusit,singur,pe la varsta de 11-12 ani sa-mi dau seama de faptul ca divinitatea nu poate exista .
La inceput ,din cauza tarelor,aveam un fel de frica insa cu timpul am reusit sa ma autoeduc si aceasta frica a disparut.
Imi dau seama ca cei prosti sau lasi nu vor reusi sa treaca de frica pedepsei-lor chiar daca le aduci dovezi clare nu vei reusi sa le schimbi parerea .
Totusi daca te uiti in jurul tau ,daca ai putin creier ,observi ca asazisii credinciosi prefera duminica sa mearga la munte,la mare sau la iarba verde !
Majoritatea merg la biserica doar de pasti ,de craciun,la nunta proprie si la botezul lor(cu forta) si la cel al copiilor .
Religia in scoli trebuie sa dispara !
Icoanele din scoli trebuie sa dispara -ce ar fi daca intr-o clasa ar fi elevi din mai multe confesiuni -ar fi un adevarat talcioc de obiecte de cult !
Daca crestinii ar avea CREIER si ar sti ca exista un cult al falusului -s-ar gandi daca le-ar face placerea ca acel falus sa fie expus in clasa !
Langa scoala unde am invatat eu era o biserica,cu o mare cruce ,la intrarea in curte -ce ar fi fost daca langa biserica si scoala -unde exista un mare teren viran -cineva ar fi construit un templu al adeptilor falusului -cu un falus de 2 metri in curte,care s-ar fi observat chiar si din unele clase ,in timpul orelor .
Asa ceva exista in india
Undeva in Evul Mediu, penisul a devenit ceva necurat (in ambele sensuri). Sexul era pus la zid si catalogat drept arma a diavolului. Operele de arta in care era evident cultul penisului au fost fie “castrate”, fie acoperite.
Inca de la inceputuri, falusul simbolizeaza masculinitatea, forta si chiar viata
In Grecia si Roma Antica, imagini ale falusului erau prezente aproape peste tot. Pe vase erau pictate falusuri, sculpturile si decoratiunile le prezentau de asemenea, iar de la multe ceremonii publice nu lipseau penisurile erecte, gigantice. Aceasta obsesie/ admiratie fata de penis influenta viata sociala, privata, sistemul juridic, politic s.a.
In Roma Antica, baietii obisnuiau sa poarte pandantive aducatoare de noroc ce erau sub forma de falusuri. Casele erau decorate cu membre uriase. Rolul lor era acela de a proteja casa si de a le ura oaspetilor bunastare si fertilitate. Imaginati-va cum ar reactiona o femeie din zilele noastre daca ar intalni o statueta explicita in casa unui barbat…
Acum intelegi sfatul meu ?
Trebuie sa stii cate ceva din toate -ca sa poti sa gandesti-sa le legi- ca sa poti sa iei o hotarare logica ,in cunostinta de cauza !
Prostii care cred si multi dintre preoti nu au multe informatii ,la baza -ei cred si atat tot -la tine am pretentii !

Karpov,ti-am mai spus ca nu ma intereseaza polologhia pe care tot feci eforturi sa o scrii .
Cand vei aborda discutia cu respect si obiectivitate atunci iti voi raspunde .
Nu intelegi si am senzatia ca ni ci nu vrei sa intelegi cum gandesc credinciosii(ma refer la crestini in special) . Consider ca jignirile la adresa crestinilor nu ajuta la nimic .
Oricum,daca tot repeti cu infrigurare de crestini ca nu au creier,nu inteleg de ce cauti cu atata insistenta discutia cu ei ; oricum concluzia e deja formata in mintea ta .
Pana iti vei schimba atitudinea ,la revedere !

Ioan 8 ,32. ªi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi.

Pai eu nu-i jignesc de fapt pe crestini -eu ma refer la acei oameni care sunt fara creier si pe deasupra mai sunt si crestini !
Peste 80 % din populatia lumii nu gandeste-sunt prosti si usor de manipula!
Nu au informatii -se limiteaza in a lua de bun tot ce i se pare ca i se potriveste -religia si politica se bazeaza pe prostime !
Ceilalti ,care gandesc si totusi sunt manipulati -sunt in asemenea situatie din alte motive !
-indoctrinarea religioasa inca din copilarie
-lipsa dorintei de a cauta adevarul
-lipsa informatiilor
-accesul limitat la cunoastere
-probleme majore in familie sau societate-care il impiedica sa-si dezvolte gandirea
-frica de necunoscut
-lasitatea
-lipsa capacitatii de intelegere
-dorinta de a ramane ancorat in cultura din care provine
-nu vrea sa aiba probleme cu familia sau cu cei din imediata lor apropiere
-interesul de a sustine apartenenta la o anumita religie

Pe mine in general ma deranjeaza prostii,tampitii,nesimtitii,idiotii,nebunii,oligofrenii ,retardatii -ma deranjeaza deoarece ei inclina balanta la alegeri-ei impun comportamentul in societate-ei isca conflicte-din cauza lor avem razboaie-din cauza lor mor oameni de foame,mor oameni asasinati,au loc violuri si in societate exista o falsa scara a valorilor !
Acesti prosti daca nu existau atunci religiile ar fi fost de tolerat -ar fi fost o credinta intr-o divinitate
o credinta bazata pe bun simt !
Daca tu crezi in credinciosii care iubesc bautura in exces-asculta manele cu boxele la maxim-merg la sfintele moaste in speranta ca vor obtine un avantaj-se distreaza duminica ,in loc sa mearga la biserica-nu isi ajuta aproapele-sunt in stare sa faca rau -asa cum faceau pe vremea comunistilor cand erau turnatori sau informatori-prostii in general sunt si rai !
Daca tie iti place sa faci parte dintr-o asemenea elita -e dreptul tau !
Daca eu as fi crestin -as sta acasa-m-as ruga in liniste-nu cred ca dumnezeu te apreciaza mai mult daca mergi la biserica .
Eu consider ca sunt mai bun decat multi dintre crestinii tai -ajut oamenii si nu-i deranjez cu nimic!
Eu sunt revoltat de faptul ca s-a introdus religia in scoli-de faptul ca s-au introdus icoanele-de faptul ca la fiecare intersectie dai de o biserica-de faptul ca se mentine indoctrinarea fortata a noilor generatii !
Ma deranjeaza si faptul ca o parte din banii mei ajung pe mana preotilor !
Daca te lauzi ca ai 18 milioane de adepti atunci ar trebui sa-ti rezolvi partea materiala cu acestia -printr-o cotizatie lunara sau prin zeciuiala prevazuta in biblie !
Nu vad rostul bisericilor -cred ca ar fi suficiente cateva -la care enoriasii sa mearga din cand in cand eventual cu programare-Eu merg pe ideea ca poti sa te rogi acasa .
Rostul bisericilor cred ca este mai mult un mod de a face publicitate -vor sa te faca sa crezi ca sunt inca puternici -adevarul este ca de la revolutie -desi se preda religia in scoala -credinta a slabit-dar acei prosti care conduc biserica -nu inteleg asta !

Cineva spunea despre atei ca sunt trufasi ...poate in parte sa fie adevarat ...dar nu mai putin adevarat ca trufia credintei precum ca ortodoxia ar fi intr-adevar ,, dreapta credinta ,, .
Ce ii indreptateste pe credinciosi ,in pofida oricarei evidente sa creada acum in era informatiei ca ...Dumnezeu ...tine de hazardul nasterii???
Am sa redau un paradox descris de Kierkegaard ....... ne vorbeste despre “resemnare infinita” si “credinta”, avand in centrul dialecticii sale pe patriarhul credintei, credinciosul ultimativ, absolut – Avraam. Pentru Kierkegaard, resemnarea infinita nu este supunerea individualului in fata unui destin fatidic, ci este constientizarea permanenta ca in lumea aceasta obiectul dorintei ramane total inaccesibil. A te resemna, in sens kierkegaardian, inseamna a renunta la aceasta lume, la placerile ei, stiind bine ca fericirea este neputinta de a trai in lume (in conformism cu ideologia) si putinta de a trai in credinta (in non-conformism cu ideologia). De asemenea, resemnarea infinita este pasul prin care omul poate sa ajunga la credinta, si nu credinta este pasul prin care omul ajunge la resemnare infinita. Pentru a crede trebuie sa renunti la lume, si nu invers. Neputinta de a crede este tocmai aceasta confuzie dintre cele doua miscari: cand individualul confunda miscarea resemnarii infinite cu miscarea credintei, atunci apare necredinta; pot spune ca cred numai dupa ce am renuntat la lume. Dar ce inseamna a renunta la lume? A renunta la lume inseamna tocmai prima porunca din Decalog: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Sa nu ai alti dumnezei afara de mine, nici sa-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a celor ce sunt sus in cer, sau jos pe pamant, sau in apa si sub pamant” (Deuteronom 5:6-8). Sa te resemnezi infinit inseamna sa nu faci din stiinta vreun Dumnezeu, sa nu faci din filozofie vreun Dumnezeu, sa nu faci din morala vreun Dumnezeu si nici din estetica sa nu faci vreun Dumnezeu . Dumnezeu este dincolo de orice criteriu, el este absolutul. La resemnarea infinita poate ajunge orice om ce nu vrea sa fie las si vrea sa fie liber. La credinta nu pot ajunge toti cei care ajung la resemnarea infinita, caci, pentru Kierkegaard, credinta e paradoxala, e absurdul, iar pentru aceasta omul trebuie sa aiba un “curaj paradoxal”, intrucat credinta nu se lasa gandita.

...pt.mole :

Referitor la sustinerea ca pozitia ta actuala se datoreaza ratiunii si spiritului tau logic , as preciza urmatoarele :

Ideea de ratiune nu este contrara credintei prin asertiune, inaintasii spuneau :
„intellige ut credas, crede ut intelligas” , ...eu as spune insa ca fara sa extrapoleze egoul sau, fiecare individ poate fi indrumat de „lumina ratiunii” din interiorul sau.

Tainele pot primi o explicatie si oamenii pot raspunde la obiectiile ce se aduc impotriva acestora, chiar dacã sunt adevaruri care sunt deasupra ratiunii spiritului nostru, cum este Sfanta Treime dar de aici nu trebuie sa concluzionam ca un adevar ar fi contrar ratiunii sau ca o dogma combatuta si ingenuncheata de ratiune nu ar fi incomprehensibila.
Ratiunea reprezinta totalitatea propozitiilor adevarate indiferent de sursa acestora.
Adevarurile de credinta nu sunt contrare ratiunii desi depasesc ratiunea.
Din ratiune stiinta a creat bomba: – din ratiune omul a devenit propriul lui produs, fiind creat in eprubeta.

Daca din ratiune stiinta a determinat distrugerea si dezumanizarea, ar fi mai corect ca ratiunea insasi sa fie supravegheata.

777

Drum bun si vant din pupu...crestinule tutenes..Bine faci ca parasesti lumea noastra..atat de lipsita de logica..atat de neinteles pentru cei ca tine...Bye bye...Calatorie sprancenata si sa mai intri pe topic cand am sa te caut eu..

Ca un paragraf la ce spunea amicul Karpov..
Este adevarat ca pe spatele prostilor (crestinilor) sunt create averi de miliarde in tara asta.Tot ei se fac vinovati de saracia in care inotam de mai bine de 20 de ani.Din vina lor suntem datori vanduti fondului monetar international.Din vina lor suntem condusi de lipitori..din vina lor acceptam sa fim calcati in picioare atunci cand cautam dreptatea..atunci cand avem nevoie sa fim intelesi si suntem mintiti.Atunci cand nu avem ce pune pe masa.Atunci cand foamea si frigul,mizeria si saracia apar la fiecare colt de strada..Cand se inghesuie sa pupe oasele sfintilor inventati spre a ingrosa buzunarele si umple burtile putorilor bisericii romane...
Spui ca asta e rautate?....Nu maestre...Rautate este sa generezi prostie.Sa alimentezi prostia prin rationamentul care te impinge sa negi realitatea..Cel care te multumeste cu traiul indestulat pe care probabil il duci...Dar....multe sunt nespuse si putini sunt cei care vor sa inteleaga...sa vada adevarul in toata splendoarea lui....Au revoir..!

Somnul ratiunii naste monstrii.Bestii cu chipurii umane ce se hranesc cu neputinta acestei lumi ce se incapataneaza sa traiasca in ignoranta.

Cartea scrisa de Kirkegaard ,,Frica si cutremur,,, cautatorul credintei va ramane totusi nedumerit aproape suspendat de multitudinea de intrebari si lipsa de raspunsuri: Kierkegaard vorbeste despre credinta, insa nu crede – “[. .] curajul meu nu e curajul credintei si nici ceva asemanator lui. Dar eu nu am credinta, acest curaj imi lipseste”, ne spune el. Autorul danez este filozof. Totusi, treptat isi face simtita prezenta o mare calitate umana a autorului: el ne vorbeste despre credinta din postura necredinciosului, insa fara a utiliza impostura specifica acestuia. Consider ca opera kierkegaardiana ofera omului de azi posibilitatea de a citi prezentul din cheie retrospectiva, putand astfel sesiza mai usor neajunsurile unei lumi confiscate din ce in ce mai mult de o mana de viitorologi. Secretul credintei rezida in faptul ca viata noastra trebuie sa ramana in natura ei.

„Credinta nu este o emotie estetica, ci este ceva mult mai inalt, deoarece este precedata de resemnare. Ea nu este o inclinatie spontana a inimii, ci este paradoxul existentei“

Multiculturalismul nihilist al epocii noastre, deghizat in fata umana prin tot felul de “identitati de grup” sau de interes (feminism, gay fest, solidaritati ale “libertatii de constiinta” etc.), cunoaste foarte bine ignoranta fata de sacru. O individualitate fundamentata pe o realitate sacra devine mereu demna de “suspiciune” in fata politicului. Democratia de opereta, nulitati care se vor repere si monarhisti republicani care cred ca un nume care nu este a lor poate fi un reper sau o alternativa la insanatosirea unei natiuni. Ce dreptate a avut Søren Kierkegaard cand a scris: “umanitatea autentica este pasiunea prin care o generatie o intelege cu desavarsire pe cealalta” la noi generatiile s-au “dezlanat”, si a ramas numai neintelegerea.
Al naibi de pacat ca avem politicieni inculti care poate nici nu au auzit de Kierkegaard.

Søren Kierkegaard – Omul cu “Fricã si cutremur”


Søren Kierkegaard (1813- 1855) este unul din cei mai influenti filozofi ºi teologi crestini din secolul al XIX-lea. Concepþia filozoficã a lui Kierkegaard este filozofia neputintei omului de a-ºi alege destinul. Se poate spune fara dubiu ca Søren Kierkegaard este “tatal” filozofiei existenþiale. Studiazã teologia intre anii 1830 ºi 1840 la Universitatea din Copenhaga, susþinându-ºi dizertaþia finalã in iulie 1840 cu o tezã despre ironia socraticã. În acelaºi an, se logodeºte cu tânãra Regine Olsen, in vârstã de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna. Pasiunea lui neimplinita fata de Regine Olsen il va chinui toata viata si va lasa urme adinci in gandirea lui filozofica si teologica. Renunþã la intenþia de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precãdere filosofiei, ºi pleacã la Berlin, pentru a audia cursurile lui Schelling.

Incepând cu anul 1843, gânditorul danez îºi intensificã activitatea prin publicarea unor lucrãri, al cãror subiect variazã între filozofie, psihologie, religie ºi chiar predici creºtine. Va publica ºi o serie de eseuri si pamflete extrem de acide, in care atacã deschis ºi demascã pãgânismul ºi ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor sãi.

In luna octombrie 1855 suferã de un atac cerebral ºi moare la 11 noiembrie 1855 la varsta de numai 42 de ani. Opera sa a exercitat o influenþã considerabilã, mai ales dupa primul rãzboi mondial, fiind o sursã de inspiraþie pentru teologia dialecticã, existenþialismul filozofic ºi creºtin ºi chiar asupra psihologiei moderne.

Søren Kierkegaard este primul teolog ce va trage un semnal de alarma asupra urmarilor dezastruoase pe care rationalismul occidental le va genera in lumea spiritului. Promotoare a existentialismului filozofic si crestin, gandirea kierkegaardiana evidentiaza mutatiile suferite de ratiune in demersul ei iluzoriu de a merge mai departe (rationalismul, filozofia – Kant), “dincolo de Bine si de Bine si de Rau” (nihilismul multiculturalismului – Nietzsche), in sfera secularizarii trufase (“etica ce ignora pacatul” sau “stiinta zadarnica”). Pe aceste mutatii ale ratiunii, generatiile ajung sa nu se mai inteleaga intre ele, astfel viitorul devine pieirea noastra, intrucat “umanitatea autentica este pasiunea prin care o generatie o intelege cu desavarsire pe cealalta, intelegandu-se simultan pe sine. Fiecare individ incepe de la inceput si nu ajunge mai departe decat precedentul in masura in care a ramas fidela exigentei sale si nu a abandonat-o”. Insa care este pasiunea si exigenta cea mai inalta a unui neam sau a unui individual? Raspunsul este unul singur: credinta.

In 1854Kirkegaard , intra in conflict deschis cu Biserica daneza prin publicarea unei serii de articole-pamflet extrem de acide, in care ataca deschis si demasca paganismul si ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor sai. La inceputul lunii octombrie 1855 se prabuseste in plina strada si se stinge din viata cinci saptamani mai tarziu, la 11 noiembrie, intr-un spital din Copenhaga. Opera sa a exercitat o influenta considerabila, mai ales dupa primul razboi mondial, fiind o sursa de inspiratie pentru teologia dialectica, existentialismul filozofic si crestin si chiar in cadrul psihologiei moderne.

De la: The_Mole, la data 2009-10-31 17:51:05

De la: addan, la data 2009-10-31 13:55:29

pt. mole, (si ceilalti atei)... :

* Am observat ca esti o persoana civilizata,deloc trufasa,de aceea ma adresez in cele ce urmeaza ,daca imi pemiti , cu trimitere la ceea ce poate constitui o Cauza.
Ce te-a facut sa-ti pierzi credinta si sa lasi loc indoielii care ti-a intristat sufletul?
Efectul in cazul tau a fost unul regresiv pornind de la indoiala si sfarsind cu impietrirea inimii.
E trist sa aflii despre un om ca L-a pierdut pe Dumnezeu fie si temporar, insa mai exista o Speranta si pt. tine si pt. toti cei care cauta cu dragoste,fara mandrie Adevarul Biblic care nu e usor de gasit fara putin sacrificiu si ceva vointa.
Cand te considerai credincios L-ai avut cu adevarat pe Hristos in inima ta?
Eu spun ca nu, altfel nu ar mai fi iesit de acolo, te asigur. Odata ce a intrat in camaruta sufletului nimic nu mai poate scoate prezenta Lui de acolo,chiar daca ai indoiala in suflet ea este o borna de intarire a credintei si nu un zid de netrecut. diavolul cand sopteste la ureche iti cere mereu :dovezi...dovezi...dovezi! Vreau dovezi !
Ei bine,ele sunt peste tot, trebuie sa-ti deschizi cu adevarat "ochii mintii" si fereastra inimii si le vei avea.
Eu am avut astfel de dovezi fara sa le cer, fara sa ma gandesc la ele ,totdeauna am lasat o usita deschisa a inimii mele ,chiar daca si eu de-a lungul timpului am fost incercat de multe ori de indoiala,inima nu a fost impietrita pe deplin.
Nu judec un ateu, il recunosti imediat dupa cat este de trufas, dupa cum se considera bietul de el,deasupra tuturor si deasupra lucrurilor care nu le intelege,crezandu-se in ratacirea lui, superior semenilor sai care nu-i vede altfel decat ca niste posibil pretendenti la farfuria cu supa din care se hraneste doar el, ateul .

Opusul plinatatii Duhului Sfant este golul , vidul din sufletul oricarui ateu si nimeni si nimic nu il poate lua locul, nici cele mai ascutite minti pervertite nu poate inlocui golul lasat prin plecarea Duhului Sfant din inima ateului. Ti-as spune fara fatarnicie ca am simtit puterea Duhului Sfant , dar m-ai crede ?
Hristos daruieste, trebuie doar sa-I ceri, nu oricum , prin smerenie si cu inima indoita altfel la ce ar mai folosi instruirea omului daca sufletul sau este mort ?

Sufletul, este precum vita-de-vie,daca nu o ingrijesti la timp , ea se usuca si apoi nu mai da rod, in cele din urma...moare. Ti-am marturist cu inima curata si dovada prezentei fizice a Duhului Sfant , nu din interes doar pentru Marirea TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH ,

AMIN !

iti multumesc pentru apreciere si as dori sa clarific cateva lucruri.

Ceea ce m-a dus la pozitia pe care o am acum fata de divinitate se numeste ratiune, logica si spirit de observatie.
Afirmatia ta ca daca l-as fi avut cu adevarat pe Hristos in inima nu as fi putut sa imi pierd credinta este ceea ce numesc englezii "wishfull thinking". In logica e o eroare de argumentatie de genul:
"nici un roman nu mananca ciorba de fasole fara o ceapa. Cand cineva raspunde - uite ca Gheorghe mananca ciorba de fasole fara ceapa , se schimba propozitia: nici un roman ADEVARAT nu mananca ciorba de fasole fara ceapa"
Asta inseamna sa schimbi definitiile initiale ale cuvintelor pe care le folosesti.
La fel e si cu argumentatia ta. Daca eu zic ca am fost crestin candva dar acum nu mai sunt , tu raspunzi ca nici un crestin adevarat nu ar putea sa piarda credinta.
Ce definesti tu drept crestin?
Faptul ca tu nu poti intelege cum unii pot sa isi schimbe parerea in timp nu te indreptateste sa oferi o non-explicatie de genul "nu au avut niciodata parerea aia"
Pe ce te bazezi cand faci asemenea afirmatii? Cu siguranta nu pe logica.
Nu ai de unde sa stii cat de sinceri in trairi au fost alti oameni.
Non-explicatia pe care ti-o oferi nu este nimic altceva decat o auto-amagire. Pentru ca daca ai gandi pentru o singura clipa ca oameni rationali, sinceri etc pot sa fie atei , ar trebui sa cauti o explicatie. Preferi probabil sa crezi ca e ceva in neregula cu ei, ca sunt defecti cumva , ca au inima impietrita. Dar asta nu e decat o patura de siguranta sub care te ascunzi ca sa nu fii nevoit sa cauti adevarate raspunsuri.

un posibil raspuns ar fi afirmatia antica : " Omul e masura tuturor lucrurilor "!

Toma D'Aquino da 3 ratiuni în apararea lui :
1. Profetiile scripturii s-au îndeplinit.
2. În traditia crestina au avut loc miracole. (Summa contra gentililor, cartea 1, cap 7)
3. Biserica crestina a avut succes fara a promite placeri carnale în viata de apoi si fara a recurge la violenta.




Nu avem deloc motive bune sa credem ca profetiile biblice s-au îndeplinit. De exemplu :
* Conform Genezei 2:17, Adam va muri în ziua în care va mânca fructul. Totusi, el nu a murit atunci, ba mai mult, a trait 930 de ani. De notat ca acelasi cuvânt este folosit în vechiul Testament cu sens de a muri fizic.
* Conform Iosua 17:17-18, Efraim si Manase îi vor alunga pe Canaaniti, dar conform Judecatori 1:27-29, ei nu i-au alungat.
* Conform Exodul 3:8 israelitii vor trai într-un tarâm vast, foarte bogat iar conform 2 Samuel 7:10 ei nu vor fi deranjati de nimeni. Stim însa ca nu a fost asa. Etc.
Nu e clar nici ca avem motive sa credem ca exista într-adevar miracole. Sa luam cunoscutul caz al vindecarilor de la Lourdes. Multi cercetatori recunoscuti au negat caracterul supranatural al unor "vindecari" celebre. De pilda, în cazul lui Serge Perrin, somitati medicale precum Donald Harter, Dummond Rennie, Robert Levine etc. au sustinut ca nu avem de ce sa credem ca avem de-a face cu o vindecare miraculoasa. Mai mult, avem motive sa credem ca clasificarea acelor vindecari ca fiind "miraculoase" este urmarea cunostintelor medicale insuficiente ale celor care au facut-o la momentul respectiv. Într-adevar, daca aceasta clasificare s-ar datora cunostintelor medicale insuficiente, atunci ne-am astepta ca odata cu progresul medicinei sa apara din ce în ce mai putine vindecari considerate miraculoase si exact asta s-a întâmplat. Din 1883 pâna în 1947, nu mai putin de 5000 de vindecari au fost clasificate ca fiind inexplicabile (aproximativ 78 pe an), dar din 1947 pâna în 1980 numai 28 (mai putin de una pe an).
În plus, multe biserici interioare si exterioare crestinismului au avut succes în modul specificat de Toma. Este clar ca aceasta nu poate însemna ca Dumnezeu a revelat adevaruri religioase acestor traditii religioase, din moment ce ele prezinta propozitii contrare sau chiar contradictorii iar astfel de propozitii nu pot fi toate adevarate în acelasi timp.
În sfârsit, pretentia lui Toma cum ca biserica crestina nu s-a folosit de violenta pentru a-si câstiga adepti e cel putin dubioasa.

Contrariul pãcatului nu este virtutea, contrariul pãcatului este libertatea.
Kirkegaard

Dumnezeu a creat lumea din nimic. Minunat, vei spune. Fii sigur cã e aºa, dar face lucruri ºi mai minunate: face sfinþi din pãcãtoºi.
Kirkegaard

În aceastã viaþã mã mulþumesc sã fiu cãsãtorit cu mâna stângã, iar credinþa e îndeajuns de umilã pentru a o pretinde ºi pe dreapta; cã aceasta înseamnã umilinþã nu neg ºi nici nu voi nega niciodatã.

citat din Kierkegaard

Una dintre cele mai importante dintre lucrãrile sale este cartea „Sau – sau”. Kierkegaard distinge douã cãi în viaþã: esteticã (hedonistã), în care omul trãieºte pentru cãutarea plãcerilor sau acumularea bunurilor ºi calea eticã, alegând-o pe care omul simte o obligaþie, preocupare permanentã pentru viaþa socialã ºi religioasã.

În lucrãrile mai târzii Kierkegaard susþine cã ºi a doua cale, calea eticã, îl ajutã pe om sã fugã de individualitatea personalã, ºi propune o a treia cale: religia, când prin supunerea voii lui Dumnezeu poate fi gãsitã adevãrata libertate. Kierkegaard se opreºte asupra poruncii lui Dumnezeu lui Abraham de a-ºi sacrifica fiul (Geneza, 22:1 – 22:19). O astfel de faptã poate fi fãcutã numai într-o stare de „suspendare a eticii”, însã anume ea i-a permis lui Abraham sã „ajungã” la Dumnezeu. Kierkegaard considerã cã numai prin astfel de „aruncãri” în credinþã se poate obþine adevãrata libertate.

Dosarul unui detinut politic ,turnat si de sotia sa,Aurora !

La fel ca celelalte mii de victime ale represiunii, vrea sa isi vada dosarul personal de la Securitate. Dupa ani de solicitari, in noimbrie 2001, isi citeste dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS. Angoasele racapata chip, pentru ca afla ca Aurora semnase un formular de colaborare, iar dupa eliberarea din inchisoare informase Securitate cu privire la deplasarile, intentiile si scrierile lui. Perchezitia in apartament, descoperirea ascunzatorii cu manuscrise, toate i se datorau. " Dosarul continea lista a 43 de persoane, prieteni, cunostinte. colegi, vecini. "Toata lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un peste in acvariu", comenteaza Gavrilescu, care a scris17 carti, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie natura malefica a vechiului "sistem tortionar".

Dupa parerea unora de pe aici -respectivul traia intr-o oaza de ateism !
Toti cei 43 de turnatori adica rude,prieteni ,colegi si vecini erau atei !
Asa functioneaza logica crestina !
Crestinii nu puteau sa toarne la securitate-ei au o credinta netarmurita in dumnezeu -GANDESC APARTE !

QED

Ai sa gasesti contre cat cuprinde universul.Simplitatea lucrurilor decurge din complexitatea variabilelor posibile.Si asta numai in mintea si rationamentul bicisnic al celui care crede in ceva suprem...ceva care il conduce..Pentru ca..cel ce nu isi gaseste calea..asteapta intotdeauna un indrumator,un mentor...O parghie care sa il sprijine in prostia la care se raporteaza si atunci cand respira...Pentru ca da...Ooooooooo da..Pentru ca si atunci se leaga de ajutorul divin...Exemplul vine atunci cand vedem oile domnului in toiul praznicelor inventate de burtosii cu barbi sure..citind si fornaind pe nari slujbe nonsensuale...pline de evlavie..Evlavia de a da...nu de a lua cuiva ceva..Pentru ca...domnul a dat...domnul a luat....Iar prostul sa conformat..

Somnul ratiunii naste monstrii.Bestii cu chipurii umane ce se hranesc cu neputinta acestei lumi ce se incapataneaza sa traiasca in ignoranta.

Ne nastem diferiti , cu potential diferit ,din parinti diferiti ....cu vieti sociale diferite ......
Tutenes ...de ce respingi ...din start ce expune Karpov ??? eu am citit ...fara sa consider blasfemie ....
Adaug si altceva ...
Crucea este recunoscutã ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale bisericii romano-catolice. Ea este expusã pe vârful acoperiºurilor ºi al turnurilor. Este vãzutã pe altare, pe mobilier ºi pe veºmintele ecleziastice. Forma majoritãþii bisericilor catolice este ca cea a unei cruci. În cãminele, spitalele ºi ºcolile catolice, crucea împodobeºte pereþii. Pretutindeni, crucea este vizibil onoratã ºi adoratã - în sute de moduri!

Când un sugar este stropit cu apã, preotul face semnul crucii deasupra frunþii lui, spunând: „Primeºte semnul crucii pe fruntea ta". În timpul confirmãrii, candidatul este însemnat cu semnul crucii. În Miercurea cenuºii (zi de miercuri în care începe postul Paºtelui - n.tr.) se foloseºte cenuºã pentru a se face o cruce pe frunte. Când catolicii intrã în clãdirea bisericii, îºi înmoaie degetul arãtãtor al mâinii drepte în „apã sfinþitã", îºi ating fruntea, pieptul, umãrul stâng ºi umãrul drept - trasând astfel forma crucii. Acelaºi semn este fãcut înainte de luarea mesei. În timpul liturghiei, preotul face semnul crucii de 16 ori ºi binecuvânteazã altarul cu semnul crucii de 30 de ori.

În bisericile protestante, la modul general, oamenii nu cred în facerea semnului crucii cu degetele. Ei nu se apleacã înaintea crucilor, nici nu le folosesc ca obiecte de închinare. Ei au înþeles cã aceste lucruri sunt nescripturale ºi þinând de superstiþie. Dar folosirea crucii s-a pãstrat în continuare pe turnuri de bisericã, pe amvoane ºi în diverse alte moduri ca forme de împodobire.

Primii creºtini n-au considerat crucea pe care a murit Isus ca un simbol al virtuþii, ci mai degrabã ca „lemnul blestemat", un mijloc al morþii ºi al „ruºinii" (Evrei 12:2). Ei nu s-au încrezut într-o veche cruce tristã. Dimpotrivã, credinþa lor era în ceea ce s-a îndeplinit pe cruce; ºi prin aceastã credinþã, ei au cunoscut iertarea deplinã ºi completã a pãcatului! În acest sens au predicat apostolii despre cruce ºi au preamãrit-o (1 Corinteni 1:17,18). N-au vorbit niciodatã despre cruce ca despre o bucatã de lemn pe care ar putea-o atârna cineva de un lãnþiºor în jurul gâtului sau pe care ar purta-o la mânã ca protector sau talisman. O astfel de întrebuinþare a crucii a apãrut mai târziu.

Crucea a ajuns sã fie consideratã ca simbol creºtin doar din momentul în care creºtinismul a început sã fie pãgânizat (sau, aºa cum preferã unii, pãgânismul a fost creºtinizat). În anul 431 s-au introdus crucile în biserici ºi în încãperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a apãrut decât prin 586 [1]. În secolul 6, imaginea crucifixului a fost autorizatã de biserica de la Roma [2]. Nu li s-a cerut caselor particulare sã posede cruce decât începând cu al doilea Conciliu din Efes [3].

Dacã crucea este un simbol al creºtinismului, nu se poate afirma cu corectitudine cã ar fi avut originea în cadrul creºtinismului, cãci într-o formã sau alta a fost un simbol sacru cu mult înaintea erei creºtine ºi printre multe popoare necreºtine. Conform dicþionarului An Expository Dictionary of New Testament Words, ea ºi-a avut originea printre babilonienii din Caldeea anticã. „Forma bisericeascã a unei cruci cu douã raze... ºi-a avut originea în Caldeea anticã ºi a fost folositã ca simbol al zeului Tamuz (apãrând în forma misticului Tau, iniþialele numelui sãu) în acea þarã ºi în þinuturile dimprejur, inclusiv Egiptul... Pentru a face sã creascã prestigiul sistemului ecleziastic apostat, pãgânii au fost primiþi în sânul bisericilor fãrã regenerarea prin credinþã, ºi li s-a permis în mare parte sã-ºi pãstreze semnele ºi simbolurile pãgâne. De aceea Tau sau T, în forma ei cea mai frecventã, cu bara orizontalã pusã mai jos, a fost adoptatã ca sã reprezinte crucea lui Cristos"! [4]

În orice carte despre Egipt care aratã vechile monumente ºi ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea crucii Tau. Imaginea alãturatã jos îl prezintã pe Amon, zeul egiptean, care þine în mânã o cruce Tau.

Pe o clãdire a lui Amenofis IV din Teba, în Egipt, se aflã o imagine care îl aratã pe un rege cum se roagã. Se poate abserva cercul rotund al soarelui cu o reprezentare misticã a zeului-soare sub el. Un cunoscut istoric spune referitor la Egipt: „Aici gãsim, neschimbate de mii de ani, printre cele mai sacre hieroglife ale ei, crucea în diverse forme... dar cea care este cunoscutã în mod deosebit ca fiind ,crucea din Egipt’ sau crucea Tau are forma literei T, adesea cu un cerc sau un oval deasupra ei. Totuºi, acest simbol mistic nu a fost specific acestei þãri, ci a fost venerat... printre caldei, fenicieni, mexicani ºi în fiecare popor antic din ambele emisfere" [5].

Pe mãsurã ce simbolul crucii s-a rãspândit în diverse naþiuni, folosirea lui s-a dezvoltat în diferite moduri. Printre chinezi, „crucea este... recunoscutã a fi una dintre cele mai vechi reprezentãri artistice... este înfãþiºatã pe zidurile pagodelor lor, este pictatã pe felinarele folosite la iluminarea celor mai tainice niºe din templele lor" [6].

Crucea a fost un simbol sacru în India timp de secole printre necreºtini. A fost folositã la însemnarea borcanelor cu apã sfântã luatã din Gange, precum ºi ca un simbol al sfinþilor Jaina dezincarnaþi. În partea centralã a Indiei, au fost descoperite douã cruci grele de piatrã care dateazã cu mult înaintea erei creºtine - una având peste trei metri, cealaltã peste doi metri. Budiºtii, ºi numeroase alte secte din India, îi însemnau pe adepþii lor pe cap cu semnul crucii [7].

Pe continentul Africa, la Susa, bãºtinaºii înfing o cruce în râul Gitche. Femeile Kabile, deºi sunt mahomedane, îºi tatueazã o cruce între ochi. În Wanyamwizi, zidurile sunt împodobite cu cruci. Yarick-ii, care au întemeiat un ºir de regate din Niger pânã la Nil, aveau o imagine a crucii pictatã pe scuturile lor [8].

Când spaniolii au ajuns pentru prima datã în Mexic, „nu ºi-au putut reþine uimirea", spune Prescott, „când au vãzut crucea, simbolul sacru al propriei lor credinþe, înãlþatã ca obiect de închinare în templele lui Anahuac. Spaniolii nu ºtiau cã simbolul închinãrii din cea mai îndepãrtatã antichitate... a unor naþiuni pãgâne asupra cãrora lumina creºtinismului nu strãlucise niciodatã era crucea" [9].

La Palenque în Mexic, întemeiat de Votan în secolul 9 înaintea erei creºtine, se aflã un templu pãgân cunoscut sub numele de „Templul Crucii". Acolo, gravatã pe lespedea unui altar, se aflã o cruce centralã de 2 pe 3, 35 metri. The Catholic Encyclopedia conþine o fotografie a acestei cruci, sub care se aflã cuvintele: „Cruce pre-creºtinã din Palenque" [10].

În vremuri strãvechi, mexicanii s-au închinat unei cruci cu numele de tota (tatãl nostru). Aceastã practicã de a se adresa unei bucãþi de lemn cu titlul de „tatã" este menþionatã ºi în Biblie. Când israeliþii au amestecat idolatria cu religia lor, ei au. spus unui butuc: „Tu eºti tatãl meu" (Ieremia 2:27). Dar este contrar Scripturii sã numeºti o bucatã de lemn (sau un preot) cu titlul de „tatã" (Matei 23:9).

Cu multe secole înainte, în Italia, înainte ca oamenii sã fi ºtiut ceva despre artele civilizaþiei, ei au crezut în cruce ca simbol religios. Ea era consideratã ca protectoare ºi era pusã pe morminte. Monede romane din anul 46 î.Cr. îl aratã pe Jupiter þinând un sceptru lung care se termina cu o cruce [11]. Fecioarele Vestale ale Romei pãgâne purtau crucea atârnatã de lãnþiºoarele de la gât, aºa cum poartã acum maicile din Biserica Romano-catolicã [12].

Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o avea în jurul capului zeul lor, care corespundea lui Tamuz al babilonienilor. Porcelli menþioneazã faptul cã Isis era reprezentatã având o cruce pe frunte. Preoþii ei purtau cruci rituale în închinarea pe care i-o aduceau. Deasupra templului Serapis din Alexandria se afla o cruce. Când a fost dezgropat templul Sfinxului, s-a descoperit cã are o formã de cruce. Persanii aveau stindarde în formã de cruce în timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare (335 î.Cr.).

Crucea a fost folositã ca simbol religios de cãtre aborigenii din America de Sud în vremuri strãvechi. Copiii nou nãscuþi erau puºi sub protecþia ei împotriva duhurilor rele. Cei din Patagonia îºi tatuau o cruce pe frunte. S-a descoperit olãrie anticã în Peru, marcatã cu semnul crucii ca simbol religios. Monumentele aratã cã regii asirieni purtau cruci atârnate de lãnþiºorul de la gât, asemenea strãinilor care s-au luptat împotriva egiptenilor [13].

Niºte cruci erau reprezentate ºi pe veºmintele Rot-n-no, ºi anume deja în secolul 15 înaintea erei creºtine

The Catholic Encyclopedia recunoaºte cã „semnul crucii, reprezentat în forma lui cea mai simplã prin încruciºarea a douã linii în unghiuri drepte, exista cu mult înainte de creºtinism, atât în Est, cât ºi în Vest. E întâlnitã în trecutul foarte îndepãrtat al civilizaþiei umane" [15].

„Dar oare nu este crucea un simbol creºtin de când a fost crucificat Isus?" se întreabã unii. Este adevãrat cã în gândirea celor mai mulþi crucea a ajuns acum sã fie asociatã cu Cristos. Dar cei care îi cunosc istoria ºi modurile superstiþioase în care a fost folositã - mai ales în secolele trecute - pot vedea o altã faþã a monedei. Deºi sunã dur, cineva a pus întrebarea: „Sã presupunem cã Isus ar fi fost omorât cu o puºcã; ar fi oare acesta un motiv sã avem o puºcã agãþatã de gât sau pe vârful acoperiºului bisericii?" De aici rezultã: Lucrul important este cine a fost cel ce a murit, nu care a fost instrumentul morþii. Sf. Ambrozie a spus pe drept: „Sã ne închinãm lui Cristos, Regele nostru, care a atârnat pe lemn, ºi nu lemnului” [11].

Crucificarea ca metodã a morþii „a fost folositã în antichitate ca pedeapsã pentru crime oribile în Egipt, Asiria, Persia, Palestina, Cartagina, Grecia ºi Roma... Tradiþia atribuie unei femei, regina Semiramida, introducerea pedepsei cu moartea pe cruce"! [16]

De la: Horus, la data 2009-11-01 19:56:36

Dosarul unui detinut politic ,turnat si de sotia sa,Aurora !

La fel ca celelalte mii de victime ale represiunii, vrea sa isi vada dosarul personal de la Securitate. Dupa ani de solicitari, in noimbrie 2001, isi citeste dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS. Angoasele racapata chip, pentru ca afla ca Aurora semnase un formular de colaborare, iar dupa eliberarea din inchisoare informase Securitate cu privire la deplasarile, intentiile si scrierile lui. Perchezitia in apartament, descoperirea ascunzatorii cu manuscrise, toate i se datorau. " Dosarul continea lista a 43 de persoane, prieteni, cunostinte. colegi, vecini. "Toata lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un peste in acvariu", comenteaza Gavrilescu, care a scris17 carti, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie natura malefica a vechiului "sistem tortionar".

Dupa parerea unora de pe aici -respectivul traia intr-o oaza de ateism !
Toti cei 43 de turnatori adica rude,prieteni ,colegi si vecini erau atei !
Asa functioneaza logica crestina !
Crestinii nu puteau sa toarne la securitate-ei au o credinta netarmurita in dumnezeu -GANDESC APARTE !

QED

Abureala Perversitate si prefacatorie..Sau cum spun cres[t]inii...Fariseism

Somnul ratiunii naste monstrii.Bestii cu chipurii umane ce se hranesc cu neputinta acestei lumi ce se incapataneaza sa traiasca in ignoranta.

De la: Horus, la data 2009-11-01 19:56:36

Dosarul unui detinut politic ,turnat si de sotia sa,Aurora !

La fel ca celelalte mii de victime ale represiunii, vrea sa isi vada dosarul personal de la Securitate. Dupa ani de solicitari, in noimbrie 2001, isi citeste dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS. Angoasele racapata chip, pentru ca afla ca Aurora semnase un formular de colaborare, iar dupa eliberarea din inchisoare informase Securitate cu privire la deplasarile, intentiile si scrierile lui. Perchezitia in apartament, descoperirea ascunzatorii cu manuscrise, toate i se datorau. " Dosarul continea lista a 43 de persoane, prieteni, cunostinte. colegi, vecini. "Toata lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un peste in acvariu", comenteaza Gavrilescu, care a scris17 carti, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie natura malefica a vechiului "sistem tortionar".

Dupa parerea unora de pe aici -respectivul traia intr-o oaza de ateism !
Toti cei 43 de turnatori adica rude,prieteni ,colegi si vecini erau atei !
Asa functioneaza logica crestina !
Crestinii nu puteau sa toarne la securitate-ei au o credinta netarmurita in dumnezeu -GANDESC APARTE !

QED

Abureala Perversitate si prefacatorie..Sau cum spun cres[t]inii...Fariseism

Somnul ratiunii naste monstrii.Bestii cu chipurii umane ce se hranesc cu neputinta acestei lumi ce se incapataneaza sa traiasca in ignoranta.

DEX

AGHEASMÃ f. Apã sfinþitã. ♢ Vrei, nu vrei, bea, Grigore, ~ se spune când cineva trebuie sã facã ceva fiind constrâns.

??????????????????????????????????????????????

constrans ?

alehin,daca ti-ai asumat si inteles ideile lui kikegard .din tot ce am citit pe forumul asta.esti singura care stii ca religia are si nu are legatura cu credinta.care are si in acelasi timpnu are legatura cu biserica .ca o credinta sanatoasa .inteleasa cum trebuie te face liber de fapt si iti da discernamantul necesar sa circuli frumos pe pamant,ca poate sa-ti placa ,sa te bucuri de tot si toate si nimic sa nu te stapaneasca,nimic nu se transforma in patima si obsesie.Oamenii au considertat religia ca un cod penal,dar cred ca nu au citit nimic si sunt sclavii unor text,porunci,expresii, .scoase din context de terte persoane.Majoritatea cartilor sfinte, indiferent de religie,te sfatuiesc cum sa traiesti frumos ca fiinta sociala.Mi-a placut articolul tau

sunt asa cum m-a creat Dumnezeu.Daca nu va place reclamati la birou de relatii cu publicul

De la: 9am114782, la data 2009-11-01 21:38:21alehin,daca ti-ai asumat si inteles ideile lui kikegard .din tot ce am citit pe forumul asta.esti singura care stii ca religia are si nu are legatura cu credinta.care are si in acelasi timpnu are legatura cu biserica .ca o credinta sanatoasa .inteleasa cum trebuie te face liber de fapt si iti da discernamantul necesar sa circuli frumos pe pamant,ca poate sa-ti placa ,sa te bucuri de tot si toate si nimic sa nu te stapaneasca,nimic nu se transforma in patima si obsesie.Oamenii au considertat religia ca un cod penal,dar cred ca nu au citit nimic si sunt sclavii unor text,porunci,expresii, .scoase din context de terte persoane.Majoritatea cartilor sfinte, indiferent de religie,te sfatuiesc cum sa traiesti frumos ca fiinta sociala.Mi-a placut articolul tau

Ma bucura mult raspunsul tau ... ... si sper sa nu primesc pietre ...ca drept raspuns ....deja ....m-am obisnuit ...

De la: karpov, la data 2009-11-01 14:25:49

Pai eu nu-i jignesc de fapt pe crestini -eu ma refer la acei oameni care sunt fara creier si pe deasupra mai sunt si crestini !
Peste 80 % din populatia lumii nu gandeste-sunt prosti si usor de manipula!
Nu au informatii -se limiteaza in a lua de bun tot ce i se pare ca i se potriveste -religia si politica se bazeaza pe prostime !
Ceilalti ,care gandesc si totusi sunt manipulati -sunt in asemenea situatie din alte motive !
-indoctrinarea religioasa inca din copilarie
-lipsa dorintei de a cauta adevarul
-lipsa informatiilor
-accesul limitat la cunoastere
-probleme majore in familie sau societate-care il impiedica sa-si dezvolte gandirea
-frica de necunoscut
-lasitatea
-lipsa capacitatii de intelegere
-dorinta de a ramane ancorat in cultura din care provine
-nu vrea sa aiba probleme cu familia sau cu cei din imediata lor apropiere
-interesul de a sustine apartenenta la o anumita religie

Pe mine in general ma deranjeaza prostii,tampitii,nesimtitii,idiotii,nebunii,oligofrenii ,retardatii -ma deranjeaza deoarece ei inclina balanta la alegeri-ei impun comportamentul in societate-ei isca conflicte-din cauza lor avem razboaie-din cauza lor mor oameni de foame,mor oameni asasinati,au loc violuri si in societate exista o falsa scara a valorilor !
Acesti prosti daca nu existau atunci religiile ar fi fost de tolerat -ar fi fost o credinta intr-o divinitate
o credinta bazata pe bun simt !
Daca tu crezi in credinciosii care iubesc bautura in exces-asculta manele cu boxele la maxim-merg la sfintele moaste in speranta ca vor obtine un avantaj-se distreaza duminica ,in loc sa mearga la biserica-nu isi ajuta aproapele-sunt in stare sa faca rau -asa cum faceau pe vremea comunistilor cand erau turnatori sau informatori-prostii in general sunt si rai !
Daca tie iti place sa faci parte dintr-o asemenea elita -e dreptul tau !
Daca eu as fi crestin -as sta acasa-m-as ruga in liniste-nu cred ca dumnezeu te apreciaza mai mult daca mergi la biserica .
Eu consider ca sunt mai bun decat multi dintre crestinii tai -ajut oamenii si nu-i deranjez cu nimic!
Eu sunt revoltat de faptul ca s-a introdus religia in scoli-de faptul ca s-au introdus icoanele-de faptul ca la fiecare intersectie dai de o biserica-de faptul ca se mentine indoctrinarea fortata a noilor generatii !
Ma deranjeaza si faptul ca o parte din banii mei ajung pe mana preotilor !
Daca te lauzi ca ai 18 milioane de adepti atunci ar trebui sa-ti rezolvi partea materiala cu acestia -printr-o cotizatie lunara sau prin zeciuiala prevazuta in biblie !
Nu vad rostul bisericilor -cred ca ar fi suficiente cateva -la care enoriasii sa mearga din cand in cand eventual cu programare-Eu merg pe ideea ca poti sa te rogi acasa .
Rostul bisericilor cred ca este mai mult un mod de a face publicitate -vor sa te faca sa crezi ca sunt inca puternici -adevarul este ca de la revolutie -desi se preda religia in scoala -credinta a slabit-dar acei prosti care conduc biserica -nu inteleg asta !

Daca Al. ioan cuza nu ar fi secularizat averile manastirilor, biserica at fi avut venituri pentru sustinerea materiala a scopurilor sale .
Pe mine care sunt ortodox ma deranjeaza ca se duc bani la alte culte carora statul nu le-a confiscat averile,cat si la Francmasonerie .
Insa sae pare ca nu cunosti situatia aceasta sau nu vrei sa o cunosti !

Ioan 8 ,32. ªi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi.

De la: alehin, la data 2009-11-01 20:03:10Ne nastem diferiti , cu potential diferit ,din parinti diferiti ....cu vieti sociale diferite ......
Tutenes ...de ce respingi ...din start ce expune Karpov ??? eu am citit ...fara sa consider blasfemie ....
Adaug si altceva ...
Crucea este recunoscutã ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale bisericii romano-catolice. Ea este expusã pe vârful acoperiºurilor ºi al turnurilor. Este vãzutã pe altare, pe mobilier ºi pe veºmintele ecleziastice. Forma majoritãþii bisericilor catolice este ca cea a unei cruci. În cãminele, spitalele ºi ºcolile catolice, crucea împodobeºte pereþii. Pretutindeni, crucea este vizibil onoratã ºi adoratã - în sute de moduri!

Când un sugar este stropit cu apã, preotul face semnul crucii deasupra frunþii lui, spunând: „Primeºte semnul crucii pe fruntea ta". În timpul confirmãrii, candidatul este însemnat cu semnul crucii. În Miercurea cenuºii (zi de miercuri în care începe postul Paºtelui - n.tr.) se foloseºte cenuºã pentru a se face o cruce pe frunte. Când catolicii intrã în clãdirea bisericii, îºi înmoaie degetul arãtãtor al mâinii drepte în „apã sfinþitã", îºi ating fruntea, pieptul, umãrul stâng ºi umãrul drept - trasând astfel forma crucii. Acelaºi semn este fãcut înainte de luarea mesei. În timpul liturghiei, preotul face semnul crucii de 16 ori ºi binecuvânteazã altarul cu semnul crucii de 30 de ori.

În bisericile protestante, la modul general, oamenii nu cred în facerea semnului crucii cu degetele. Ei nu se apleacã înaintea crucilor, nici nu le folosesc ca obiecte de închinare. Ei au înþeles cã aceste lucruri sunt nescripturale ºi þinând de superstiþie. Dar folosirea crucii s-a pãstrat în continuare pe turnuri de bisericã, pe amvoane ºi în diverse alte moduri ca forme de împodobire.

Primii creºtini n-au considerat crucea pe care a murit Isus ca un simbol al virtuþii, ci mai degrabã ca „lemnul blestemat", un mijloc al morþii ºi al „ruºinii" (Evrei 12:2). Ei nu s-au încrezut într-o veche cruce tristã. Dimpotrivã, credinþa lor era în ceea ce s-a îndeplinit pe cruce; ºi prin aceastã credinþã, ei au cunoscut iertarea deplinã ºi completã a pãcatului! În acest sens au predicat apostolii despre cruce ºi au preamãrit-o (1 Corinteni 1:17,18). N-au vorbit niciodatã despre cruce ca despre o bucatã de lemn pe care ar putea-o atârna cineva de un lãnþiºor în jurul gâtului sau pe care ar purta-o la mânã ca protector sau talisman. O astfel de întrebuinþare a crucii a apãrut mai târziu.

Crucea a ajuns sã fie consideratã ca simbol creºtin doar din momentul în care creºtinismul a început sã fie pãgânizat (sau, aºa cum preferã unii, pãgânismul a fost creºtinizat). În anul 431 s-au introdus crucile în biserici ºi în încãperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a apãrut decât prin 586 [1]. În secolul 6, imaginea crucifixului a fost autorizatã de biserica de la Roma [2]. Nu li s-a cerut caselor particulare sã posede cruce decât începând cu al doilea Conciliu din Efes [3].

Dacã crucea este un simbol al creºtinismului, nu se poate afirma cu corectitudine cã ar fi avut originea în cadrul creºtinismului, cãci într-o formã sau alta a fost un simbol sacru cu mult înaintea erei creºtine ºi printre multe popoare necreºtine. Conform dicþionarului An Expository Dictionary of New Testament Words, ea ºi-a avut originea printre babilonienii din Caldeea anticã. „Forma bisericeascã a unei cruci cu douã raze... ºi-a avut originea în Caldeea anticã ºi a fost folositã ca simbol al zeului Tamuz (apãrând în forma misticului Tau, iniþialele numelui sãu) în acea þarã ºi în þinuturile dimprejur, inclusiv Egiptul... Pentru a face sã creascã prestigiul sistemului ecleziastic apostat, pãgânii au fost primiþi în sânul bisericilor fãrã regenerarea prin credinþã, ºi li s-a permis în mare parte sã-ºi pãstreze semnele ºi simbolurile pãgâne. De aceea Tau sau T, în forma ei cea mai frecventã, cu bara orizontalã pusã mai jos, a fost adoptatã ca sã reprezinte crucea lui Cristos"! [4]

În orice carte despre Egipt care aratã vechile monumente ºi ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea crucii Tau. Imaginea alãturatã jos îl prezintã pe Amon, zeul egiptean, care þine în mânã o cruce Tau.

Pe o clãdire a lui Amenofis IV din Teba, în Egipt, se aflã o imagine care îl aratã pe un rege cum se roagã. Se poate abserva cercul rotund al soarelui cu o reprezentare misticã a zeului-soare sub el. Un cunoscut istoric spune referitor la Egipt: „Aici gãsim, neschimbate de mii de ani, printre cele mai sacre hieroglife ale ei, crucea în diverse forme... dar cea care este cunoscutã în mod deosebit ca fiind ,crucea din Egipt’ sau crucea Tau are forma literei T, adesea cu un cerc sau un oval deasupra ei. Totuºi, acest simbol mistic nu a fost specific acestei þãri, ci a fost venerat... printre caldei, fenicieni, mexicani ºi în fiecare popor antic din ambele emisfere" [5].

Pe mãsurã ce simbolul crucii s-a rãspândit în diverse naþiuni, folosirea lui s-a dezvoltat în diferite moduri. Printre chinezi, „crucea este... recunoscutã a fi una dintre cele mai vechi reprezentãri artistice... este înfãþiºatã pe zidurile pagodelor lor, este pictatã pe felinarele folosite la iluminarea celor mai tainice niºe din templele lor" [6].

Crucea a fost un simbol sacru în India timp de secole printre necreºtini. A fost folositã la însemnarea borcanelor cu apã sfântã luatã din Gange, precum ºi ca un simbol al sfinþilor Jaina dezincarnaþi. În partea centralã a Indiei, au fost descoperite douã cruci grele de piatrã care dateazã cu mult înaintea erei creºtine - una având peste trei metri, cealaltã peste doi metri. Budiºtii, ºi numeroase alte secte din India, îi însemnau pe adepþii lor pe cap cu semnul crucii [7].

Pe continentul Africa, la Susa, bãºtinaºii înfing o cruce în râul Gitche. Femeile Kabile, deºi sunt mahomedane, îºi tatueazã o cruce între ochi. În Wanyamwizi, zidurile sunt împodobite cu cruci. Yarick-ii, care au întemeiat un ºir de regate din Niger pânã la Nil, aveau o imagine a crucii pictatã pe scuturile lor [8].

Când spaniolii au ajuns pentru prima datã în Mexic, „nu ºi-au putut reþine uimirea", spune Prescott, „când au vãzut crucea, simbolul sacru al propriei lor credinþe, înãlþatã ca obiect de închinare în templele lui Anahuac. Spaniolii nu ºtiau cã simbolul închinãrii din cea mai îndepãrtatã antichitate... a unor naþiuni pãgâne asupra cãrora lumina creºtinismului nu strãlucise niciodatã era crucea" [9].

La Palenque în Mexic, întemeiat de Votan în secolul 9 înaintea erei creºtine, se aflã un templu pãgân cunoscut sub numele de „Templul Crucii". Acolo, gravatã pe lespedea unui altar, se aflã o cruce centralã de 2 pe 3, 35 metri. The Catholic Encyclopedia conþine o fotografie a acestei cruci, sub care se aflã cuvintele: „Cruce pre-creºtinã din Palenque" [10].

În vremuri strãvechi, mexicanii s-au închinat unei cruci cu numele de tota (tatãl nostru). Aceastã practicã de a se adresa unei bucãþi de lemn cu titlul de „tatã" este menþionatã ºi în Biblie. Când israeliþii au amestecat idolatria cu religia lor, ei au. spus unui butuc: „Tu eºti tatãl meu" (Ieremia 2:27). Dar este contrar Scripturii sã numeºti o bucatã de lemn (sau un preot) cu titlul de „tatã" (Matei 23:9).

Cu multe secole înainte, în Italia, înainte ca oamenii sã fi ºtiut ceva despre artele civilizaþiei, ei au crezut în cruce ca simbol religios. Ea era consideratã ca protectoare ºi era pusã pe morminte. Monede romane din anul 46 î.Cr. îl aratã pe Jupiter þinând un sceptru lung care se termina cu o cruce [11]. Fecioarele Vestale ale Romei pãgâne purtau crucea atârnatã de lãnþiºoarele de la gât, aºa cum poartã acum maicile din Biserica Romano-catolicã [12].

Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o avea în jurul capului zeul lor, care corespundea lui Tamuz al babilonienilor. Porcelli menþioneazã faptul cã Isis era reprezentatã având o cruce pe frunte. Preoþii ei purtau cruci rituale în închinarea pe care i-o aduceau. Deasupra templului Serapis din Alexandria se afla o cruce. Când a fost dezgropat templul Sfinxului, s-a descoperit cã are o formã de cruce. Persanii aveau stindarde în formã de cruce în timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare (335 î.Cr.).

Crucea a fost folositã ca simbol religios de cãtre aborigenii din America de Sud în vremuri strãvechi. Copiii nou nãscuþi erau puºi sub protecþia ei împotriva duhurilor rele. Cei din Patagonia îºi tatuau o cruce pe frunte. S-a descoperit olãrie anticã în Peru, marcatã cu semnul crucii ca simbol religios. Monumentele aratã cã regii asirieni purtau cruci atârnate de lãnþiºorul de la gât, asemenea strãinilor care s-au luptat împotriva egiptenilor [13].

Niºte cruci erau reprezentate ºi pe veºmintele Rot-n-no, ºi anume deja în secolul 15 înaintea erei creºtine

The Catholic Encyclopedia recunoaºte cã „semnul crucii, reprezentat în forma lui cea mai simplã prin încruciºarea a douã linii în unghiuri drepte, exista cu mult înainte de creºtinism, atât în Est, cât ºi în Vest. E întâlnitã în trecutul foarte îndepãrtat al civilizaþiei umane" [15].

„Dar oare nu este crucea un simbol creºtin de când a fost crucificat Isus?" se întreabã unii. Este adevãrat cã în gândirea celor mai mulþi crucea a ajuns acum sã fie asociatã cu Cristos. Dar cei care îi cunosc istoria ºi modurile superstiþioase în care a fost folositã - mai ales în secolele trecute - pot vedea o altã faþã a monedei. Deºi sunã dur, cineva a pus întrebarea: „Sã presupunem cã Isus ar fi fost omorât cu o puºcã; ar fi oare acesta un motiv sã avem o puºcã agãþatã de gât sau pe vârful acoperiºului bisericii?" De aici rezultã: Lucrul important este cine a fost cel ce a murit, nu care a fost instrumentul morþii. Sf. Ambrozie a spus pe drept: „Sã ne închinãm lui Cristos, Regele nostru, care a atârnat pe lemn, ºi nu lemnului” [11].

Crucificarea ca metodã a morþii „a fost folositã în antichitate ca pedeapsã pentru crime oribile în Egipt, Asiria, Persia, Palestina, Cartagina, Grecia ºi Roma... Tradiþia atribuie unei femei, regina Semiramida, introducerea pedepsei cu moartea pe cruce"! [16]

Eu am credinta ortodoxa si nu cunosc exact ce se intampla si invatatura Bisericii Catolice.
Voi incerca insa sa iti raspund la rationamentele cu caracter general .
1 Corinteni 1,18 "Cãci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. "
Galateni 6,14 " Iar mie, sã nu-mi fie a mã lãuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rãstignitã pentru mine, ºi eu pentru lume! "
Cred ca versetele sunt destul de clare si arata foarte bine atat pozitia apostolilor fata de cruce cat si a primilor crestini .
In continuare faci o trimitere catre un dictionar care sugereaza forma T a crucii ,lucru care nu corespunde cu realitatea Noului Testament:
Matei 27,37. ªi deasupra capului au pus vina Lui scrisã: Acesta este Iisus, regele iudeilor.
De aici rezulta clar ca forma crucii se continua deasupra capului .
"In continuare imi voi permite sa citez dintr-o lucrare :
Istoria Crucii ne-o înfãþiºeazã ca pe cel dintâi obiect sfânt al religiei noastre, bucurându-se de un cult relativ. Cinstirea Crucii devenise aºa de generalã în primele trei secole încât unul din motivele atacurilor împotriva religiei creºtine în acea vreme era tocmai venerarea Crucii care scandaliza mentalitatea pãgânã ºi pe pãgâni, pe care aceºtia neînþelegând-o, o rãstãlmãceau ºi o denaturau, numindu-i în derâdere pe creºtini cruciolani adicã, Adoratori ai Crucii. Tocmai aceste atacuri pe care le adresau pãgânii, în lucrãrile lor, creºtinilor, au fãcut ca sã avem consemnãri din cele mai vechi timpuri despre existenþa cultului Crucii. Marii apologeþi creºtini, Tertulian, Minucius Felix, Origen ºi alþii, s-au vãzut obligaþi sã rãspundã acestor atacuri menþionându-le în operele lor.
Despre creºtini, Caecillius spunea: “…se cunosc între ei dupã anumite semne, … povestesc despre un om ucis, despre lemnele unei cruci, pentru care ei fac ceremonii funerare”.
Pe la sfârºitul secolului II ºi începutul secolului III, Tertulian numeºte pe creºtini cinstitori ai Crucii aceºtia însemnându-se cu semnul ei sau purtând cruci ca amulete protectoare:
“… Sfântul Procopiu martir din timpul persecuþiilor lui Diocleþian (303), purta la gât o cruce de aur ºi argint … ”
Din cauza persecuþiilor, în primele trei secole, semnul Sfintei Cruci se gãseºte reprezentat sub forme deghizate sau simboluri pe foarte multe monumente: ancora, tridentul, litera greceascã T (Crux commissa) sau monogramul, în diferitele lui variante (Crux decussata, X sau X suprapus cu P etc).
Prima reprezentare sigurã ºi datatã a crucii pe un monument creºtin apare incizatã pe peretele unei case din Herculanum înainte de anul 79.
Urmãtoarea reprezentare clarã a Crucii, în ordinea vechimii, o gãsim în inscripþia de pe un altar din Palmiria, datând din anul 134, iar în inscripþiile ºi epitafele din picturile catacombelor, se gãsesc circa 20 de cruci."
Minucius Felix Octavius, apud. Nechita Runcan, Istoria Literaturii Patristice din Perioada Persecuþiilor Autocreºtine, Constanþa, 1999, p. 230 - 231
Pr. Prof. Ene Braniºte, Op. Cit., p. 210
Daniel Rops, Jesus în seiner zeit, Wien – Munchen, 1936, p. 228, apred. Pr.Prof.Dr. Ene Braniºte, Op. Cit., p. 210
E de inteles faptul ca incepand din secolul IV cultul crucii s-a amplificat deoarece din acel secol crestinismul nu a mai fost prigonit de autoritati .
Faptul ca semnul crucii exista demai inainte nu demonstreaza ca acesta a fost preluat de crestini de la pagani .
Mergand dupa aceeasi logica , ar insemna sa tragem concluzia ca daca piramidele au fost reprezentative pentru culturile egiptene si precolumbiene inseamna neaparat ca unii le-au preluat de la ceilalti .

Ioan 8 ,32. ªi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi.

dar v-ati gindit vreodata ca facindu-va cruce,va confirmati apartenenta fata de acest spatiu al Pamintului ? ca va fixati aici si acum ? ca cele 3 degete impreunate : degetul mare- simbol al pamintului ; mijlociul - simbol al cerului si aratatorul ce face contactul cu cele 2 dimensiuni ,se duc pe directia N-S ,apoi pe directia E-V -adica pe coordonatele pamintului ? ca fiu al cerului si pamintului fiind ,Omul ,traieste acum in acest spatiu ,caruia ii cere protectie ptr.a putea creste si dezvolta ....v-ati gindit vreodata ? ca gesturile astea,simbolurile astea,de n-ar fi avut tilcul si rostul lor ascuns s-ar fi uitat demult,ca tot ce-i inutil ? ori ele au traversat mileniile ....v-ati gindit vreodata ?

Cind iti faci semnul crucii este o aparare de rele. Care este ptr o perioada de timp. De aceea se face mai mereu. E semn magic, dar e doar momentan.
Cum te fereste semnul crucii de cataclisme sau razboaie. Sa pleci din calea lor, dar nu sa nu se intimple.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: gabigabi, la data 2009-11-02 16:46:42dar v-ati gindit vreodata ca facindu-va cruce,va confirmati apartenenta fata de acest spatiu al Pamintului ? ca va fixati aici si acum ? ca cele 3 degete impreunate : degetul mare- simbol al pamintului ; mijlociul - simbol al cerului si aratatorul ce face contactul cu cele 2 dimensiuni ,se duc pe directia N-S ,apoi pe directia E-V -adica pe coordonatele pamintului ? ca fiu al cerului si pamintului fiind ,Omul ,traieste acum in acest spatiu ,caruia ii cere protectie ptr.a putea creste si dezvolta ....v-ati gindit vreodata ? ca gesturile astea,simbolurile astea,de n-ar fi avut tilcul si rostul lor ascuns s-ar fi uitat demult,ca tot ce-i inutil ? ori ele au traversat mileniile ....v-ati gindit vreodata ?

Cele 3 degete impreunate reprezinta unirea-identitatea-comuniunea dintre ipostasurile Sfintei Treimi-Tatal,Fiul si Sfantul Duh .
Celelalte 2 degete impreunate in podul palmei simbolizeaza cele 2 firi ale Lui Iisus Hristos - divina si umana .

Ioan 8 ,32. ªi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi.

. ***

Crucea pentru crestin (si sa nu pierd prilejul de a repeta, orice om e crestin): simbolul interferentei cerului cu pamantul, al spiritului cu materia.

777

" Crucea este tiparul care, singurul, ne ingaduie sa intelegem taina lumii si a vietii, e singura cheie de care dispunem. "


- N. Steinhardt - ( Jurnalul fericirii )

777

Crucea ca simbol crestin a fost introdusa in crestinismul apostaziat dupa Constantin Cel Mare si este legata de acesta cum si inlocuirea sambetei ca zi de odihna poruncita de Dumnezeu cu duminica poruncita tot de acest imparat roman.
Legenda crestina sustine ca atunci cand Constantin Cel Mare era in razboi cu fratele sau si cand sortii de izbanda erau neclari, acesta ar fi avut un vis in care i s-a prevazut biruinta asupra fratelui sau si i s-ar fi dat ca semn al biruintei semnul crucii .
Este imposibil de dovedit veridicitatea acestei legende desi ea este considerata actul de nastere al sanctificarii crucii atat ca semn cat si ca obiect crestin.
Ceea ce este cert insa este faptul ca atunci cand biserica crestina a dorit sa ridice la rang de dogma ceva ce nu se regasea in Scriptura nu s-a dat inapoi de la nici-un fel de inselatorie, impunere cu forta, varsare de sange si alte metode la fel ca si in paganismul pe care sustine ca-l detesta.
Este adevarat ca,...... Constantin Cel Mare l-a invins pe fratele sau...... si l-a ucis(dovada ca visul, daca chiar a fost un vis, era de natura draceasca mai degraba decat divina), si-a ucis apoi sotia, dupa care si-a ucis si fiul, ramanand la domnie doar cu mama lui, respectiv imparateasa Elena. De atunci, crestinismul paganizat a ridicat la rang de "sfinti" pe Constantin si Elena nespunand poporuli adevarul ca cei doi erau mama si fiu si ca fiul este un fraticid, un pruncucigas si ucigasul propriei sotii.
Asa dar vinovat de o tripla crima ca un semn dracesc al "sfintei treimi", o dogma deasemenea pagana si importata in crestinism tot in timpul si sub obladuirea acestui ucigas.