Putem citi ºi discuta biblia ca literaturã – indiferent dacã o acceptãm (sau nu) ca sursã pentru gândi teologic ºi a trãi creºtineºte?

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-17 00:52:07scuze k intervin...inteleg k esti ateu....poti sa-mi explici ,insa....cum puteti voi ,ateii gandi termenul de *valoare* in absenta perfectiunii?
sau...admiteti k exista perfectiune?...la cine ?

Valoarea o dam noi.Perfectiunea este un tel,un deziderat,din punct de vedere uman.Mi-a venit automat in minte un proverb,citind intrebarea ta..''Nu este important sa ajungi la stele, important e sa tinzi spre ele''..
Cu adevarat perfecte nu sunt decat legile de baza universale,a caror mecanisme abia incepem sa le intelegem.
Avand in vedere ultimele descoperiri din fizica,se pare ca nici macar acestea nu sunt atat de perfecte pe cat credeam,ele aflandu-se intr-un echilibru destul de fragil,care poate fi alterat/modificat prin intermediul instrumentelor potrivite.

Legio tertia decima Gemina (13th Twin Legion),

De la: dark1secret, la data 2009-04-17 00:57:56

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-17 00:52:07scuze k intervin...inteleg k esti ateu....poti sa-mi explici ,insa....cum puteti voi ,ateii gandi termenul de *valoare* in absenta perfectiunii?
sau...admiteti k exista perfectiune?...la cine ?

Valoarea o dam noi.Perfectiunea este un tel,un deziderat,din punct de vedere uman.Mi-a venit automat in minte un proverb,citind intrebarea ta..''Nu este important sa ajungi la stele, important e sa tinzi spre ele''..
Cu adevarat perfecte nu sunt decat legile de baza universale,a caror mecanisme abia incepem sa le intelegem.
Avand in vedere ultimele descoperiri din fizica,se pare ca nici macar acestea nu sunt atat de perfecte pe cat credeam,ele aflandu-se intr-un echilibru destul de fragil,care poate fi alterat/modificat prin intermediul instrumentelor potrivite.

deci admiti k exista perfectiune....
insa...cred k esti de acord cu mine k nu la oameni.ei sunt limitati de insasi conditia lor umana.nu o pot atinge.
si cu toate astea...ea exista undeva....
valorile (alea eterne si perfecte despre kr mai vorbeam candva pe topciul asta) sunt scopul vietii noastre...sunt reperul dupa kr ne ghidam intreaga viata...si o sa spui k am putea face asta si fara dumnezeu...da...insa dak spunem k reprezinta perfectiunea si k omul nu o poata atinge(dar e dator sa tinda spre ea....sa creeze cultura ...sa-si caute fericirea) atunci..cui apartine?
nu te-ai gandit k exista un dumnezeu kr sa fie desavarsit?
dak ateii nu-l pot gandi pe dumnezeu la fel cum o fac crestinii (in notiuni de genul *trinitate*, *sfintenie * etc) atunci sunt obligati sa-l inchipui k pe o entitate ce detine perfectiunea,nu?(pentru k esti de acord k ea exista undeva)....



ps:nu stiu dak intelegi teoria mea....

De la: dark1secret, la data 2009-04-17 00:29:30Pai,mi se pare putin cam neclar...sau lipsit de sens..Din moment ce pot fi o persoana responsabila, morala daca vreti (desi cuvantul mi se pare nepotrivit), prin educatie,organizare sociala,cultura si constientizarea binelui si frumosului ca atare,de ce am nevoie sa inventez o zeitate careia sa presupun ca le datorez?!? Vreti sa spuneti ca un ateu nu poate vedea frumusetea unui apus de soare,simti parfumul unei flori sau bunatatea ca emotie sau stare de spirit,pentru simplul motiv ca nu se inchina lui Statu-Palma-Barba-Cot ,Zanei Maseluta sau altui zeu?

Cat despre copii, ce anume determina animalele sa isi apere puii? Comunica direct cu sfintii care le dau instructiuni? Orice animal stie ca trebuie sa isi apere puii proprii si pe cei ai grupului din care face parte.Este insasi legea de baza a supravietuirii grupurilor de animale sociale, fie ca e vorba de turme de bivoli in Africa,fie ca este vorba de oameni..

Persoana responsabilă şi morală pe care o descrii nu ar fi responsabilă şi morală dacă Dumnezeu nu ar exista. Eu nu contest că există moralitate fără CREDINŢĂ în Dumnezeu. Contest că există valori şi obligaţii morale obiective (valabile pentru orice fiinţă umană din toate timpurile şi din toate locurile) fără DUMNEZEU.

Dacă Dumnezeu nu există, moralitatea devine un construct social subiectiv, neancorat ontologic, un produs cultural limitat la păreri, sentimente şi convenţii umane. Nu am putea niciodată condamna Holocaustul sau obiceiul sari (i.e., arderea văduvei alături de soţul defunct) pentru că cei care perpetrau astfel de acte le considerau justificate din punct de vedere moral.

Nu ajută prea mult nici comparaţia dintre om şi animal. Când leul UCIDE o antilopă el nu comite o CRIMĂ! Când marele rechin alb se ÎMPERECHEZĂ cu forţa cu femela sa el nu comite un act de VIOL! De ce în cazul omului crima şi violul sunt aşa de reprobabile? Dacă omul ar fi doar un animal evoluat, de unde astfel de valori şi obligaţii morale obiective?

Pentru toti prietenii mei din lista mea, inclusiv si lui Maresal si Marcel (care nu sunt in lista mea) va doresc din tot sufletul meu, un PASTE FERICIT alaturi de toate fiintele dragi voua...si sa ne bucuram cu totii de marea iubire a lui Dumnezeu purtandu-l mereu in orice moment al vietii! Va iubesc pe toti si sa fiti cu adevarat fericiti!

De la: adipopa, la data 2009-04-17 01:15:42

De la: dark1secret, la data 2009-04-17 00:29:30Pai,mi se pare putin cam neclar...sau lipsit de sens..Din moment ce pot fi o persoana responsabila, morala daca vreti (desi cuvantul mi se pare nepotrivit), prin educatie,organizare sociala,cultura si constientizarea binelui si frumosului ca atare,de ce am nevoie sa inventez o zeitate careia sa presupun ca le datorez?!? Vreti sa spuneti ca un ateu nu poate vedea frumusetea unui apus de soare,simti parfumul unei flori sau bunatatea ca emotie sau stare de spirit,pentru simplul motiv ca nu se inchina lui Statu-Palma-Barba-Cot ,Zanei Maseluta sau altui zeu?

Cat despre copii, ce anume determina animalele sa isi apere puii? Comunica direct cu sfintii care le dau instructiuni? Orice animal stie ca trebuie sa isi apere puii proprii si pe cei ai grupului din care face parte.Este insasi legea de baza a supravietuirii grupurilor de animale sociale, fie ca e vorba de turme de bivoli in Africa,fie ca este vorba de oameni..

Persoana responsabilă şi morală pe care o descrii nu ar fi responsabilă şi morală dacă Dumnezeu nu ar exista. Eu nu contest că există moralitate fără CREDINŢĂ în Dumnezeu. Contest că există valori şi obligaţii morale obiective (valabile pentru orice fiinţă umană din toate timpurile şi din toate locurile) fără DUMNEZEU.

Dacă Dumnezeu nu există, moralitatea devine un construct social subiectiv, neancorat ontologic, un produs cultural limitat la păreri, sentimente şi convenţii umane. Nu am putea niciodată condamna Holocaustul sau obiceiul sari (i.e., arderea văduvei alături de soţul defunct) pentru că cei care perpetrau astfel de acte le considerau justificate din punct de vedere moral.

Nu ajută prea mult nici comparaţia dintre om şi animal. Când leul UCIDE o antilopă el nu comite o CRIMĂ! Când marele rechin alb se ÎMPERECHEZĂ cu forţa cu femela sa el nu comite un act de VIOL! De ce în cazul omului crima şi violul sunt aşa de reprobabile? Dacă omul ar fi doar un animal evoluat, de unde astfel de valori şi obligaţii morale obiective?

pentru ca avem cu totii o simbolistica A INIMII:
Simbolistica inimii :: Mirela Foghianu
Pornind pe firul etimologic al notiunii, descoperim radacina latina "anima", din care isi extrage vitalitatea intregul arbore conotativ al cuvantului "inima". Anima inseamna suflet.

Sufletul este principiul vital al organismului uman. In perspectiva biblica, Dumnezeu a insuflat viata lui Adam, omul primordial. Sufletul apare in acest caz conditia necesara existentei omului. Alte semnificatii posibile vin in continuarea sinonimului "cord" al cuvantului "inima", cu uzanta specifica in domeniul medicinei. "Cord" provine din latinescul "cor", iar domeniul cardiologiei, din grecescul "kardia". La baza tuturor acestora se afla, se pare, radacina indo-europeana "krd", care se intalneste in forma cu termenul de centru.

Privita astfel, inima este centrul vietii individului. Este locul de intersectie dintre soma (corp) si psyche (suflet), reunind cele doua forme de exprimare intr-un intreg armonios - omul. Inima poate fi privita ca reprezentanta biologica a sufletului, punte de legatura dintre spirit si materie.

In conceptia brahmanica, cavitatile inimii ascund Sinele individual, "lumina din inima" (Brhadaranyaka Upanisad), ca atman, prin care principiul universal, Brahman, se releva. Este vorba despre identitatea intre atman si Brahman, adica intre Sine si divinitate, cea de care omul ignorant nu este constient, orbit fiiind de Maya, iluzia cosmica.

Ignoranta este principiul care, asemeni valului cosmic, are valenta dubla: pe de o parte acopera, pe de alta descopera. Acopera realitatea ultima, dar numai prin intermediul ei, poate fi aceasta din urma descoperita. Paradoxul este ca esenta ultima, divinitatea poate fi descoperita, numai daca in prealabil a fost acoperita.

Unitatea mistica dintre credincios si obiectul credintei sale, dintre om si divinitate este mediata in acest caz de inima. Inima este matricea divinitatii din om. Este punctul de intersectie intre uman si suprauman, locul de intalnire intre credincios si obiectul credintei sale.

Pe de alta parte, lumina si inima pot fi privite ca fiind doua fatete ale aceleiasi monede, doua perspective asupra aceleiasi imagini, doua unghiuri de vedere diferite, dar in esenta comune, ce se pun in valoare reciproc. Lumina da viata inimii, iar inima da caldura vietii.

Din perspectiva psihologiei analitice, exista un adevar profund care se releva in acest tip de credinta. In procesul de simbolizare, libidoul, energia vitala inerenta arhetipului, este transferat zonei sensibilului. Se pot observa similitudini intre lumina ascunsa in cavitatile inimii si energia arhetipala. In acest caz, libidoul este exprimat de lumina pe care inima, ca o matrice, o contine.

Un nou exemplu in acest sens apare prin simbolizarea mandalica a arhetipului Sinelui in legatura cu inima si energiile acesteia, prin care circula suflul vital: "Acolo unde canalele energetice se reunesc (in inima) asa cum se se reunesc spitele in centrul rotii, acolo in interior, el (Sinele), actioneaza si creeaza in chip felurit." (Mundaka Upanisad)

La fel cum razele de lumina se rasfrang din inima spre intregul organism, asigurandu-i existenta si dezvoltarea, la fel la nivel biologic, sangele este trimis catre tesuturile organismului pentru ca acesta sa se poata hrani si dezvolta. Este un circuit continuu, la fel cum intreaga viata este un circuit continuu, ciclicitate a zilelor si noptilor, anotimpurilor, asemeni sistolelor si diastolelor inimii.

Intr-un mit cosmogonic in care Universul se naste din elementele omului primordial, Purusa, se spune ca din inima a aparut mintea, din care ulterior s-a ivit luna. Miscarea inversa este valabila si ea, in cazul omului, luna devenind minte si intrand in inima. Deci in inima isi gaseste originea si mintea, cea din urma permitand existenta legaturii dintre lumea fenomenala si realitatea ultima.

Spre deosebire de traditia occidentala care asociaza inimii sentimentele si tot ceea ce tine de afectivitate, traditia orientala ii asociaza mintea, intelectul. Aici este ascunsa o subtila observatie psihologica: gandurile nu ar putea lua forma fara un substrat energetic, conferit de inima, care sa le sustina constructia.

In buddhism inima este pusa in legatura cu trei tipuri de erori, al caror efect de nedorit este renasterea, intru continuitatea ciclului samsaric (ciclul existentelor succesive ale omului): eroarea dorintei senzuale, eroarea existentei si cea a ignorantei. Avand in vedere ca scopul ultim spre care tinde aici omul credincios este extinctia (intreruperea legaturilor cu lumea senzoriala pentru a fi in contact cu realitatea ultima, transcendenta) nu renasterea, ci tocmai oprirea transmigratiei, este dorita supunerea mintii, intru supunerea inimii.

In legenda incercarilor nereusite de ispitire a lui Buddha, pe cand acesta se afla sub arborele iluminarii, apare o identificare interesanta a celor doua principii opuse, sub forma infricosatorului zeu Kama-Mara (Iubire si Moarte), parca intr-o prefigurare simbolica a teoriei freudiene despre instinctele vietii si mortii - Eros si Thanatos. Unul este momeala, celalalt carligul, unul este bucuria vietii, celalalt inclestarea mortii. Se doreste eliberarea de sub efectele ambilor, in vederea extinctiei, a atingerii nirvanei, iar eliberarea nu poate avea loc decat prin depasirea cuplului de contrarii, intr-un senin dincolo de ele.

Daca aducem aici cuvintele lui Jung, care vorbea despre arhetipul totalitatii ca paradox ce exprima simultan teza si antiteza, intr-o armonie a sintezei, putem descifra noi sensuri psihologice. Buddha nu ar fi putut experimenta absolutul fara a reuni cele doua jumatati ale intregului.

In crestinism inima credinciosului este privita ca salas al spiritului, continatoare a Sfantului Duh, spre deosebire de inima necredinciosului, care este origine a gandurilor si faptelor reprobabile. Astfel, inimii rele ii este opusa o inima curata. Numai cea din urma poate fi sol fertil pentru floarea Duhului. Intr-una din predicile sale, Iisus adreseaza urmatorul indemn: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura." (Matei 7:37-38)

Apa vie prezenta in inima omului poate fi privita ca simbol al intruparii eternului, a intalnirii acestuia cu temporalul. Sfantul Augustin aduce marturie in aceasta privinta, in care vremelnicul este sediu al vesnicului, intrebandu-se retoric: "Cine va pune stapanire pe inima omului, fortand-o sa stea pe loc si sa vada cum eternitatea, stand pe loc, ea care nu este nici trecuta, nici viitoare, oranduieste vremile, care nu sunt nici trecute, nici viitoare?" (Sfantul Augustin "Confesiuni").

Este un mister al unirii contrariilor, care poarta in sine multiple semnificatii. S-ar putea spune, intrand pe taramul psihologiei analitice, ca este vorba de intrarea in dialog a Eului cu Sinele, a partii cu intregul, individualului cu universalul. Este contributia individualului la universal, a acestui om la umanitate, in aceeasi masura in care este si contributia universalului la individual, a umanitatii la om. Cele doua aspecte se desavarsesc reciproc, in dinamica existentei.

Iubirea este esenta noii legi, propavaduita in Noul Testament si cel mai important indemn devine: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau." (Matei 22:37) Aici inima exprima afectivitatea, iar sufletul este elementul de legatura intre sentiment si rationalitatea exprimata de cuget.

Atunci cand inima este privita ca organ central care asigura circulatia sangelui intregului organism, ea se iveste intr-o noua lumina, prin asociere cu elementul vital sangvin. Ea apare intr-o relatie de rudenie apropiata cu potirul cel sfant, din care apostolii s-au impartasit pentru prima oara in timpul Cinei cea de taina, dar care au infaptuit gestul simbolic in etern, acesta fiind repetat pana in ziua de astazi, in actul euharistic.

Inima este cupa al carei continut este atat de pretios pentru un crestin: sangele lui Iisus, in forma vinului. In ritul transsubstantierii din catolicism, vinul ca spirit al lui Iisus, devine una cu painea, ca trup. Credinciosul care se impartaseste iese din spatio-temporalitate, pentru a intra in realitatea eterna a momentului Cinei cea de taina.

Mitologia greaca ofera, la randul sau, ocazia unei incursiuni importante pentru desavarsirea unei imagini cat mai clare despre inima si simbolistica ei. Este vorba despre un episod in care Zagreus, fiul lui Zeus cu Persephone, este prins si ucis barbar - sfasiat si devorat - de Titani, la indemnul geloasei Hera. Hera, autoarea morala a uciderii copilului, pedepseste astfel fructul infidelitatii sotului sau.

Din fericire, Atena a salvat inima copilului, pe care a ascuns-o intr-un sipet pentru a i-o incredinta mai tarziu lui Zeus. Acesta a inghitit inima si, in urma unei legaturi ulterioare cu Semele, a avut un nou fiu, pe Dionysos, zeul nascut de doua ori. Sfarsitul a devenit astfel nascator de inceput, inima lui Zagreus a renascut in Dionysos. Exista, se pare, o legatura intrinseca intre Zagreus si Dionysos, care este pusa in evidenta in special in riturile initiatice orfice.

Semnificatia acestora se releva in special in moartea neofitului (aspirantului la initiere) pentru un mod de existenta si renasterea lui pentru altul. Moarte si renastere, sfarsit si inceput, toate dezvaluie aspecte ale intelesurilor multiple ale inimii.

O noua apropiere de sens poate fi pusa in evidenta de zeul betiei vitale, Dionysos, a carui bautura daimonica, vinul, il apropie pe om de zei prin trairile euforice si inspiratie. Cu alte cuvinte, momentul in care omul gusta vinul, este momentul in care se impartaseste din nemurirea zeilor. Dar vinul este de cele mai multe ori asociat sangelui, atat din punct de vedere al culorii, cat si al continutului, elementul de vitalitate exprimat. Iar sangele este pus in circulatie in organism de catre inima. Revenind la punctul de pornire al rationamentului, s-ar putea spune ca inima este cea care asigura prezenta si manifestarea divinului in om.

Pentru vechii egipteni, inima avea sens de constiinta morala. Era singurul organ lasat in corpul persoanei decedate, avand importanta centrala in procesul psihostaziei (judecata de apoi): pe unul din talerele balantei judecatii finale se afla inima decedatului, iar pe celalalt pana zeitei Maat, ca simbol al justitiei. Soarta de dupa moarte a individului era dependenta de moralitatea faptelor din timpul vietii. Si in acest caz apare evidenta importanta inimii in medierea relatiilor cu divinul. Ea este garantia vietii vesnice a egipteanului.

Existenta scarabeului inimii, folosit ca amuleta plasata pe pieptul persoanei decedate, este o dovada in plus pentru considerarea inimii ca punte de legatura cu transcendentul. In registrul simbolic, scarabeul este expresia ciclicitatii cosmice, el reprezinta calatoria vesnica a Soarelui - ziua pe bolta cereasca, noaptea in taramul de jos, asemenea calatoriei Eului uman, atat pe taramuri luminate de constiinta, cat si in zone intunecate ale inconstientului. Esentiala este extragerea continua de sensuri din calatoria vietii.

Inima, cu multitudinea semnificatiilor sale, care nu fac decat sa-i intregeasca imaginea, ar putea fi considerata din punct de vedere psihologic (in registrul ideal), centru al preocuparilor stiintifice, din care sa porneasca razele cercetarilor si studiului. In acest fel dezideratul de nastere a mintii in inima ar putea deveni realitate.

Iar pentru ca o anumita realitate psihica sa capete viata, sa creasca si sa poata inflori, este necesara lumina. Lumina apare o data cu apropierea de miezul realitatii, de inima sa - de arhetip.


BIBLIOGRAFIE
• Biedermann Hans, "Dictionar de simboluri", Editura Saeculum, Bucuresti, 2002
• Chevalier Jean, Geerbrand Alain, "Dictionar de simboluri", Editura Artemis, Bucuresti, 1994
• Eliade Mircea, "Istoria credintelor si ideilor religioase", Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
• Eliade M., Culianu I., "Dictionar al religiilor", Editura Humanitas, Bucuresti, 1996
• Jung C.G., "Psihologie si alchimie", Editura Teora, Bucuresti, 1996
• Jung C.G., "Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu", Editura Teora, Bucuresti, 1997
• Jung, C.G., "Simboluri ale transformarii", Editura Teora, Bucuresti, 1999
• Sfantul Augustin, "Confesiuni", Editura Humanitas, Bucuresti, 1998
• Zimmer H., "Filozofiile Indiei", Editura Humanitas, Bucuresti, 1997
• "Biblia sau Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament", Societatea biblica
• "Dhammapada - Temeiurile Legii", Editura Herald, Bucuresti, 2001
• "Upanisad", Editura Herald, Bucuresti, 2001

De la: marinescuirina, la data 2009-04-16 21:33:21

De la: mari_uka, la data 2009-04-16 21:08:12

De la: mari_uka, la data 2009-04-16 21:01:32intrebare: ce este floare in mina? sau copil de suflet in felul sau?
sunt intrebari rebusiste...

am uitat sa precizez..
1. ce este floare in mina?... raspunsul e din 3 litere
2 . ce este copil de suflet in felul sau....raspunsul e din 6 litere.

bafta...

Mina = mina (sub pamant) sau mana (parte a corpului)???
daca e vorba de flori de mina.. incearca aur (celalte substante posibile in compozitia florilor de mina au peste trei litere) .. nu stiu.. zic si eu..

1. ras
2.eoliene

definitiile coerecte

adi...esti on-line???
voiam sa te intreb ceva...(k tu trebuie sa stii..) ...evreii condamnau sinuciderea sau nu?...in ochii lor era un pakt?
din cate stiu eu crestinismul este singura religie kr face asta...in rest....
ma gandesc.....oare iuda chiar se afla in fundul iadului...?
dak totusi i-a parut rau de ceea ce a facut...iar in religia lui sinuciderea nu era condamnata....asta inseamna k a ajuns si el in rai ,nu?
tu ce crezi?

si pilat....

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-17 15:37:37adi...esti on-line???
voiam sa te intreb ceva...(k tu trebuie sa stii..) ...evreii condamnau sinuciderea sau nu?...in ochii lor era un pakt?
din cate stiu eu crestinismul este singura religie kr face asta...in rest....
ma gandesc.....oare iuda chiar se afla in fundul iadului...?
dak totusi i-a parut rau de ceea ce a facut...iar in religia lui sinuciderea nu era condamnata....asta inseamna k a ajuns si el in rai ,nu?
tu ce crezi?

Ioana, atât Vechiul cât şi Noul Testament au o atitudine ambiguă faţă de suicid. Profeţi ca Moise, Ilie sau Iona îl imploră pe Dumnezeu să le ia viaţa (ceea ce nu se întâmplă însă). Toate cazurile de suicid au loc pe câmpul de luptă (Abimelec, Samson, Saul, Ahitofel). David pedepseşete asistarea suicidului pe considerentul că Saul era „Unsul Domnului”. Totuşi, suicidul este prezentat de scriitorul istoric factual – fără o condamnare morală. În Noul Testament avem un singur caz de suicid (Iuda) în care apostazia şi nu actul în sine atrag mânia dumnezeiască şi îndepărtarea din legământ.

Sanctitatea vieţii este fundamentală ambelor testamente, ceea ce face suicidul imoral. Însă necredinţa (tradusă de Iisus ca fiind atribuirea lucrării sale mesianice unor influenţe drăceşti) este singurul păcat neiertabil. Aşadar, pedeapsa veşnică în care va intra Iuda după învierea drepţilor şi a nedrepţilor se datorează apostaziei/necredinţei nu suicidului. Nu cred că avem suficientă lumină în Vechiul şi Noul Testament pentru a face suicidul un păcat neiertabil. Din păcate, familiile care pierd o persoană dragă în acest fel, nu primesc sprijinul Bisericii la slujba de înmormântare, sau îl primesc cu multă reticenţă şi predici insensibil de condamnatoare la adresa celui răposat.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-17 15:44:46si pilat....

Sinuciderea lui Pilat este o legendă, nu un fapt istoric.

corect adi,toate sunt legende.

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

De la: aadnanaaa, la data 2009-04-18 00:23:20

adnana....de ce ai postat un mesaj gol?

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-18 00:29:49

De la: aadnanaaa, la data 2009-04-18 00:23:20

adnana....de ce ai postat un mesaj gol?

fara sa vreau

De la: marinescuirina, la data 2009-04-17 00:38:02

De la: dark1secret, la data 2009-04-17 00:29:30
Cat despre copii, ce anume determina animalele sa isi apere puii? Comunica direct cu sfintii care le dau instructiuni? Orice animal stie ca trebuie sa isi apere puii proprii si pe cei ai grupului din care face parte.Este insasi legea de baza a supravietuirii grupurilor de animale sociale, fie ca e vorba de turme de bivoli in Africa,fie ca este vorba de oameni..

Chiar la copii ma gandeam cand spuneam ca fara Dumnezeu orice devine permis..
Deocamdata promotorii avortului provin din randul ateilor. Consider ca nu exista NICI O JUSTIFICARE PENTRU ACEASTA CRIMA. Animalele nu fac asa ceva!

Irina greşeşti, cu foarte mare greutate găseşti un ateu, care să fie de acord cu avortul!
În principal, femeile care fac cele mai multe avorturi, sunt cele care merg în fiecare duminică la biserică, fac mătănii şi cruci cu duiumul...dar nu se sfiesc să găsească motive să facă avort. Că doar D-zeu iartă!!! Îi dă popa nu ştiu câte ....să le ţină şi să le facă...şi gata, e ca nouă! Ai fi surprinsă cât de multe femei "cre[ş]tine"....că nu ştiu cum să le zic altfel, gândesc şi acţionează în acest mod.

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

asta va fii pentru mine *ultima noapte pe forum...intaia noapte la tara*.....
plec maine...la revedere,prieteni!!!..ne mai vedem marti!!!
o sa faceti pastele fara mine....(makr atunci o sa aveti si voi liniste!!!.... )
revin in a treia zi de pasti sa ciocnesc aici cu voi on line un ou rosu!!!
(cum as putea sa va uit tocmai pe voi???)
am incerkt sa trimit tuturor celor cu kr vorbesc eu de obicei un mesaj cu urari de sarbatori...dak am uitat pe cineva imi cer scuze....
in orice caz...
sarbatori fericite tuturor!!!

www.youtube.com/watch?v=pvFrYKQgq5k (troparul pe glasul 5)
www.youtube.com/watch?v=tkHKQcSLKe0&feature=related ( catavasiile invierii)

www.youtube.com/watch?v=INHwbHUBHgc (ingerul a strigat!!!)
(regret k nu am reusit sa va gaesc si *ziua invierii*...insa revin in a treia zi de pasti de pasti....)

numai bine tuturor!!!
un paste fericit!!!

De la: adipopa, la data 2009-04-16 21:33:55

De la: mari_uka, la data 2009-04-16 21:04:01

De la: dark1secret, la data 2009-04-16 19:04:18''Putem citi şi discuta biblia ca literatură – indiferent dacă o acceptăm (sau nu) ca sursă pentru gândi teologic şi a trăi creştineşte?''

Indiferent daca o acceptam sau nu....tot o folosim ca sursa pentru a gandi TEOLOGIC si a trai CRESTINESTE???
Pai,e ca si cum ai spune - indiferent daca esti crestin sau nu,daca iti pasa de dogma religioasa sau nu,daca dai doi bani pe biblie sau nu...tot trebuie sa traiesti urmand instructiunile religiei..Hmmm..cred ca s-a strecurat o eroare pe undeva...Mai ales ca religia nu a inventat nici una dintre ''virtutile'' cu care se mandreste,ele fiind atribute umane general valabile,pe care le-a preluat ca atare,lasandu-si amprenta asupra lor si promovandu-le in nume propriu ca fiind mari descoperiri si/sau daruri divine,etc...

Indiferent daca o acceptam sau nu....tot o folosim ca sursa pentru a gandi TEOLOGIC si a trai CRESTINESTE???....cred ca DA..hotarat DA!

Da. Titlul topicului (în ciuda imperfecţiunile lui) presupune că dialogul asupra Bibliei poate angaja (şi oricum angajează) persoane de altă credinţă decât cea creştină sau fără nici o credinţă. Spre deosebire de tine Maria (şi de Dark Secret), eu nu cred că cineva poate gândi teologic sau trăi creştineşte făcând abstracţie de Biblie.

Cât despre relaţia dintre moralitate şi credinţă, eu nu spun că e necesar să ai credinţă în Dumnezeu pentru a fi o persoană morală. Dar spun că Dumnezeu, ca fiinţă morală perfectă, este absolut necesar moralităţii. Negarea existenţei unui Dumnezeu atotputernic, omniprezent şi omniscient, care răsplăteşte şi pedepseşte (fiind un Dumnezeu drept şi atotînţelept), face extrem de dificilă ancorarea ontologică a moralităţii.

Adi, toată informaţia de care avem nevoie pentru a trăi şi pentru a perpetua specia, există în noi, în ADN-ul nostru. Se pare că inclusiv nevoia de a crede în supranatural, este codificată în ADN.
Restul, se poate învăţa.
Cei care trăiau în America acum 40.000 de ani...nu cred că îl aveau pe D-zeu...dar au supravieţuit şi chiar nu văd cum am putea noi să-i acuzăm pe ei...de imoralitate.

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

Învierea Domnului Iisus să aducă în sufletul vostru Iubire şi Bucurie! Nu uita că destinul Său a fost "CRUCEA", scopul Său a fost "DRAGOSTEA", motivui Lui ai fost tu! Sunt zile când ne reamintim să fim mai buni, mai plini de dragoste, cu inima mai caldă şi mai deschisă.
Tuturor forumiştilor, vă doresc din suflet SĂRBĂTORI FERICITE!!!!!!

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

.
www.calificativ.ro/_files/Image/news//coloana%20infinitului-14174.jpg">

Imn al învierii (Valeriu Gafencu)


Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-18 01:31:44Învierea Domnului Iisus să aducă în sufletul vostru Iubire şi Bucurie! Nu uita că destinul Său a fost "CRUCEA", scopul Său a fost "DRAGOSTEA", motivui Lui ai fost tu! Sunt zile când ne reamintim să fim mai buni, mai plini de dragoste, cu inima mai caldă şi mai deschisă.

Tuturor forumiştilor, vă doresc din suflet SĂRBĂTORI FERICITE!!!!!!

Frumoase gânduri, Dora.

Am vorbit nu demult de Ioan, a cărui evanghelie cugetă mai adânc la semnificaţia întrupării Logosului veşnic, a răstignirii prin "înălţare" pe cruce şi a înslăvirii prin înviere.

M-am uitat încă o dată la traseul mântuitor marcat de Ioan prin cuvintele "la început...", strigătul de biruinţă de pe cruce "s-a isprăvit" şi memorialul învierii în liturghia bisericii "în ziua întâi".

Apropiindu-ne deci de această ZI ÎNTÂI a noii creaţii sau noii firi, vă doresc tuturor (mai ales celor care au scris aici sau pe ortodoxie, dar şi celor care au tras cu ochiul) să aveţi SĂRBĂTORI DE PAŞTE luminate de însemnătatea învierii, îmbucurate de împărtăşirea cu cei dragi şi îndestulate de mâncare şi băutură (ambele însă cu moderaţie).

PASTE FERICIT!!


Nu taia din cruce

Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
sta frant de-obosela batranul crestin,
dorind sa mai guste un strop de alin.
O clipa-I alearga privirea-napoi,
cu frunzele smulse din arborii goi.
Si vede prin ceata, pe drum de caruti
atatea icoane din anii trecuti…
O viata de zbucium, de mari suferinti,
si totusi de multe si dragi biruinti.
Dar crucea, o clipa lasata acum,
adesea prea grea ii paruse pe drum.
O viata intreaga sa porti pe grumaz
atatea batjocuri si-atata necaz.
Betanii putine si spini indeajuns…
O clipa crestinul se simte patruns.
O clipa in suflet stabat indoieli…
“Gandeste-te bine… Dar dacaz te-nseli?…
Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.
Urechea te-nsala …ochii te mint…
Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
Vai, viata-I prea veche… si crucea-I prea grea.”
Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
batranul se lasa de somn biruit.
Si iata, in somnul de truda si-amar,
lumini si imagini in minte-I rasar…
El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
Il cheama pe nume si semen ii fac.
Crestinul trasare. Se uita mirat,
si-ndata porneste sub cruce plecat.
Pe drumul de munte el urca din nou.
Si vantu-I adduce din culmi un ecou…
Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
In piept da navala un negru tumult.

“Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
caci Cerul mereu mai departe-l zaresc.”
Se leagana pasii, avantul e frant.
Batranul crestin e cazut la pamant.
“Mi-e peste putere. Aicea raman.”
Si zace-n tarana sarmanul batran.
“Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
prea mare-I povara, prea mult ai de tras…
Ia barda aceasta si taie din lemn!
Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn…
Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,
caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!”
Crestinul asculta indemnul strain.
Apuca unealta ce-l scapa de chin.
Loveste in barna c-un brat de voinic.
Din cruce reteaza un pic… inc-un pic.
O pune pe umar… incearca un pas.
Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
sopteste: “Acuma mi-e mult mai usor”
Si-ndata porneste pe cale voios,
cu crucea scurtata urmand pe Hristos…
Pe drum sentalneste cu cete de frati
si-I lasa in urma sub cruce plecati.
Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
ajunge la poarta cetatii de veci.
Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
Ce porti sclipitoare de alb margarint!
Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
Armate de ingeri cu lanci aurii!
Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.
Si striga batranul de taina patruns.
Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.
Si striga batranul pierdut si livid.
Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.
Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,
cu crucea pe umar, vin frati si surori.
Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
ci repede crucea ca punte si-o pun
Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
iar crucea in urma se pierde-n afund.
Batranul ia crucea cu-al doruluio val,
si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
Dar crucea-I scurtata … Au toate un rost…
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
Crestinii trec santul si intra pe potri.
Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
Ce largi curcubee de aur si crini!
Crestinul de-afara, de jale rapus,
cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
si-cearca sa treaca. Un pas … inca-un pas…
O, cat de aproape al Domnului glas!
Un pas… inca unul… Ah, pragu-i deschis!
Dar crucea deodata… se duce-n abis…
Si cade bartanul in golul temut…
Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata…ce taina! El nu stie cum…
pe lespedea rece, la margini de drum,
acolo, c-un umar de cruce proptit,
crestinul acuma din somn s-a trezit.
Dormise o clipa. Si visul ciudat
un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.
Batranul se scoala si simte in piept
o flacara noua si-un dor intelept.
Cu grab ape umeri povara luand,
priveste-nainte cu chipul sau bland
si crucea ii pare aripa spre zari!
Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!…
Acum, el va spune oricui: catre Rai
�din crucea credintei nimic san u tai!
Cu crucea intreaga, Isus, catre noi,
veni de la Tatal cu sange suvoi.
Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
cu crucea intreaga sa mergem spre El…”


Scrisa de:Costache Ioanid

Baraba

de Costache Ioanid

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
pe cind in largul lumii cutreerai semet
pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine
te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret?

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
cind floarea tineretii isi scutura podoaba?
Ca sa te scap de lanturi, de moarte, de rusine,
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba…

Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna.
Si pe-amindoi multimea ne-a pus pe un cintar.
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna,
tilharii cei cu vaza cerura pe tilhar.

Puteam sa sbor din lume, satul de-a ei urgie.
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gindit la tine, privind spre vesnicie,
Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba…

Te chem si astazi: Vino si vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi prin spini si bolovani.
Dar vremea e tirzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani.

De-ai sti ce neagra noapte si ce adinc fierbinte
va fi… cind suferinta nu va cunoaste graba…
Vei plinge totdeauna si-tii vei aduce-aminte
ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!

Eu sunt plecata si abia am timp sa-mi verific mesajele... Multumesc celor care mi-au scris.



Tuturor forumistilor le doresc ca sarbatoarea Invierii Mantuitorului Iisus Hristos sa le aduca lumina in suflet!!

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-18 01:00:47Irina greşeşti, cu foarte mare greutate găseşti un ateu, care să fie de acord cu avortul!

Dora, în literatura de specialitate, găseşti foarte mulţi atei care susţin avortul. Citeşte, de exemplu, Michael Tooley (Abortion and Infanticide) sau Peter Singer (Rethinking Life and Death: The Collapse of Our Traditional Ethics).

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-18 01:06:26

De la: adipopa, la data 2009-04-16 21:33:55Cât despre relaţia dintre moralitate şi credinţă, eu nu spun că e necesar să ai credinţă în Dumnezeu pentru a fi o persoană morală. Dar spun că Dumnezeu, ca fiinţă morală perfectă, este absolut necesar moralităţii. Negarea existenţei unui Dumnezeu atotputernic, omniprezent şi omniscient, care răsplăteşte şi pedepseşte (fiind un Dumnezeu drept şi atotînţelept), face extrem de dificilă ancorarea ontologică a moralităţii.

Adi, toată informaţia de care avem nevoie pentru a trăi şi pentru a perpetua specia, există în noi, în ADN-ul nostru. Se pare că inclusiv nevoia de a crede în supranatural, este codificată în ADN.
Restul, se poate învăţa.
Cei care trăiau în America acum 40.000 de ani...nu cred că îl aveau pe D-zeu...dar au supravieţuit şi chiar nu văd cum am putea noi să-i acuzăm pe ei...de imoralitate.

Dora, nu cred că ai fost atentă la distincţia pe care am făcut-o între CREDINŢA în Dumnezeu şi DUMNEZEU.

Repet, CREDINŢA în Dumnezeu nu este neaparat necesară moralităţii - ateii pot fi morali. Însă DUMNEZEU, ca fiinţă morală perfectă, este absolut necesar moralităţii. În absenţa unui Dumnezeu atotputernic, omniprezent şi omniscient, care răsplăteşte şi pedepseşte (fiind un Dumnezeu drept şi atotînţelept), nu putem vorbi de valori şi obligaţii morale obiective.

Cât despre specia de oameni care popula planeta acum 40.000 de ani (şi despre a cărei moralitate nu avem prea multe indicii oricum), putem spune acelaşi lucru: nu CREDINŢA în Dumnezeu ci DUMNEZEU însuşi le sădea în minte valori şi obligaţii morale obiective.

Ce valori si obligatii morale obiective aveau oamenii acum 40 000 de ani? In afara de "me tarzan, you jane, me stronger, me steal your food, bwahahaha, me not like you, me bang your head with big rock"? Hai sa fim seriosi, ceea ce noi (sau mai bine zis unii dintre noi) definesc astazi ca valori morale obiective nu sunt decat standarde sociale existente in prezent, care acum 100 de ani nu erau, care peste 100 de ani probabil n-or sa mai fie pentru ca specia umana (impreuna cu valorile ei sociale) se afla intr-o schimbare perpetua.

De la: Republicanus, la data 2009-04-20 01:23:19Ce valori si obligatii morale obiective aveau oamenii acum 40 000 de ani? In afara de "me tarzan, you jane, me stronger, me steal your food, bwahahaha, me not like you, me bang your head with big rock"? Hai sa fim seriosi, ceea ce noi (sau mai bine zis unii dintre noi) definesc astazi ca valori morale obiective nu sunt decat standarde sociale existente in prezent, care acum 100 de ani nu erau, care peste 100 de ani probabil n-or sa mai fie pentru ca specia umana (impreuna cu valorile ei sociale) se afla intr-o schimbare perpetua.

Republicanus, pe tarzani si jani i-am intalnit fff des zilele astea (sunt in vacanta).. nu au evoluat ff mult desi au masini smechere, gadgeturi sofisticate...
Nu cred ca oamenii s-au schimbat radical in decursul timpului! cred ca in esenta sunt aceiasi, iar valorile fundamentale, la fel, nu cred ca suporta schimbare...

De la: adipopa, la data 2009-04-20 00:39:20

Cât despre specia de oameni care popula planeta acum 40.000 de ani (şi despre a cărei moralitate nu avem prea multe indicii oricum), putem spune acelaşi lucru: nu CREDINŢA în Dumnezeu ci DUMNEZEU însuşi le sădea în minte valori şi obligaţii morale obiective.

... existau oameni acum 40 000 de ani?In care Biblie scrie asta?

De la: Republicanus, la data 2009-04-20 01:23:19Ce valori si obligatii morale obiective aveau oamenii acum 40 000 de ani? In afara de "me tarzan, you jane, me stronger, me steal your food, bwahahaha, me not like you, me bang your head with big rock"? Hai sa fim seriosi, ceea ce noi (sau mai bine zis unii dintre noi) definesc astazi ca valori morale obiective nu sunt decat standarde sociale existente in prezent, care acum 100 de ani nu erau, care peste 100 de ani probabil n-or sa mai fie pentru ca specia umana (impreuna cu valorile ei sociale) se afla intr-o schimbare perpetua.

Republicanus, nu eu, ci Dora a postulat existenţa unei fiinţe neandertaliene căreia i se poate atribui cel puţin o proprietate (i.e., moralitatea). Dacă această fiinţă există, şi dacă proprietatea atribuită de Dora este adevărată, atunci argumentul meu ar fi fost de forma prezentată mai devreme.

(Nu poţi tăia numai din franjuri şi să crezi că ai sfâşiat deja toată pânza).

De fapt, în filosofia ontologiei (dar îţi pot da exemple şi din Darwin) se obişnuieşte postularea unei astfel de fiinţe, similară cu omul, însă undeva pe o altă planetă, apărută în condiţii de viaţă comparative cu cele de pe Pământ, cu proprietăţi asemănătoare omului, etc. Exerciţiul de imaginaţie, pur teoretic, este necesar în argumentaţie pentru a evita acuzaţia de speci-ism (înclinaţie filosofică în favoarea propriei specii).

Deci pot accepta, ipotetic, existenţa unui neandertalian Tarzan cu proprietăţi morale şi să reafirm argumentul moral (într-o formă silogistică simplă): există valori morale obiective, valori morale obiective nu există fără Dumnezeu, rezultă că Dumnezeu există.

Dacă „ceea ce noi (sau mai bine zis unii dintre noi) definesc astăzi ca valori morale obiective nu sunt decât standarde sociale existente în prezent” ar fi adevărat (cum susţii tu), te întreb atunci ce bază ontologică mai avem (sau ai tu) pentru a condamna moral Holocaustul sau sati?

Standardele sociale caracteristice comunităţii naziste permiteau exterminarea evreilor pe criterii de rasă. Standardele sociale caracteristice comunităţii brahmane permiteau incinerarea văduvei împreună cu soţul defunct.

Dacă nazismul nu ar fi fost înfrânt şi dacă oameni precum William Carey nu ar fi militat împotriva practicilor sati, ar fi fost nazismul sau sati valori/obligaţii morale obiective? Pe ce bază le condamni – dacă le condamni – dat fiind că standardele sociale le elogiau?

De ce, în evoluţionismul naturalist, ar fi un act de cruzime să torturezi un membru al familiei când albinele-regină rivale se sfâşâie fără milă între ele (dar nu fac nimic imoral)?

De ce, în evoluţionismul naturalist, ar fi o crimă să ucizi o fiinţă umană nevinovată când animalele de pradă fac tot timpul acest lucru (dar totuşi nu fac nimic imoral)?

De ce, în evoluţionismul naturalist, ar fi un act de viol să obligi o persoană să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei proprii când marele rechin alb se împerechează cu forţa cu femela sa (dar nu face nimic imoral)?