Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Dora...notiune de crestin a aparut dupa viata si moartea lui Isus. A aprut odat cu dormele biserici urmase lui Isus, deci gnostici au fost printre primii crestini, chiar am putea sa le zice...protocrsetini

Ioana....monofizitii ..erau o...secta ( ca cele din zilele nostre ) care interpreta ....eronat, ziceau cei din biserica "apostolica" ( sa nu mai fac greseala denumind-o biserica ortodoxa ). Acesti...monofiziti..au si fost eliminati, in mod pasnic, prin exterminare de ......ceilalti. O metoda...crestina, da altfel, folosita mult dealungul secolelor, pana in zilele noastre.

De la: mariatu, la data 2009-03-19 08:56:11

De la: balabanandrei, la data 2009-03-19 08:42:20

De la: msutaca, la data 2009-03-18 17:41:27"simy 1" draga,


Exista si in ortodoxie credinciosi care inca nu au inteles ca sa-si traiasca credinta ! Dar pe cei care au ales ca sa si-o traiasca nu-i vezi ?! Ca acestia au ajuns Sfinti este greu de vazut ?! Ca Dumnezeu trimite Lumina Sfinta numai de Pastele Ortodox, asta iarasi nu vezi !!!? Pe Maica Domnului pe care Insusi Domnul Iisus Hristos a cinstit-o si a a les-o pe Ea ca sa-L aduca in aceasta lume (poate fi cinste mai mare pentru un muritor ?!) iar voi n-o cinstiti !!! Pe cea mai curata faptura umana care a existat si va exista vreodata pe Pamint, voi nu o cinstiti ????????!!!!! FEREASCA DUMNEZEU DE ASA ORBIRE SUFLETEASCA !!!!!

sa-mi fie cu iertare, dar in afara ortodoxiei, toate celelalte religii, culte, secte sau ce or mai fi, sunt cursa diavolului pentru cei slabi in credinta ! Cei ce cauta sincer Adevarul aceia vor simti ca adevarata credinta de la Domnul Iisus Hristos, credinta care a ramas neschimbata de-a lungul veacurilor, este ORTODOXIA !!!!!! Marturie stau si Sfintii, Sfinta Lumina de la Ierusalim, minunile care se intimpla pentru indreptare, s.a.m.d.


DOAMNE SCOATE DIN INTUNERIC TOATE SUFLETELE !!!! AMIN !!!!!

Mircea, un pacatos ortodox

Mircea, nu mai intra in contradictie cu ei, ca nu are rost. Numai Dumnezeu le poate schimba credinta! Singurul lor tel este sa se contrazica. Pt ei nu conteaza adevarul, ci sa fie cineva de acord cu minciuna lor. Asta e impietrire a inimii, care vine din mandrie.
Numai bine!

....minciuna caut-o in "ograda" ta, mai baiatule.Idolii,basme babesti si lumesti....... etc, preoti care isi spun Rabi si se dau drept "dezlegatori" de pacate, inchinare la sfinti si rugaciuni spuse acestora......ASTA E ADEVARUL???
Scrieri puse mai presus de Biblie, care sunt studiate mai mult decat insusi Cuvantul Lui Dumnezeu.
M-am lamurit cat de bine cunoasteti Biblia.

"Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine"
"Iar cel ce se va lepãda de Mine înaintea oamenilor ºi Eu Mã voi lepãda de el înaintea Tatãlui Meu"

Vezi Maria? Biblia spune!
Numai bine si Doamne ajuta!

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

De la: racukoto, la data 2009-03-19 10:27:31Dora...notiune de crestin a aparut dupa viata si moartea lui Isus. A aprut odat cu dormele biserici urmase lui Isus, deci gnostici au fost printre primii crestini, chiar am putea sa le zice...protocrsetini

Racukoto, este adevãrat cã denumirea de creºtin a apãrut dupã rãstignirea lui Iisus ºi mai exact în contextul refugierii ucenicilor lui în Antiohia (Siria).

Afrimaþia cã gnosticii ar fi fost printre aceºti creºtini este falsã.

Simon Magul, care apare în cartea Faptele Apostolilor, a avut într-adevãr tendinþe gnostice (confirmate de scrierilor unor Pãrinþi precum Irineu) ºi este considerat de unii un fel de proto-gnostic. La fel ºi Cerintus sau Marcion (cca. 100-110 d.H.).

Dar gnosticismul propriu-zis s-a dezvoltat mult dupã momentul Antiohia. Primul proto-gnostic cu care probabil cã au interacþionat apostolii a fost Cerintus (vezi epistolele soborniceºti ioanine).

Nu cred cã eºti familiar cu istoria gnosticismului.

De la: adipopa, la data 2009-03-19 10:49:12

De la: racukoto, la data 2009-03-19 10:27:31Dora...notiune de crestin a aparut dupa viata si moartea lui Isus. A aprut odat cu dormele biserici urmase lui Isus, deci gnostici au fost printre primii crestini, chiar am putea sa le zice...protocrsetini

Racukoto, este adevãrat cã denumirea de creºtin a apãrut dupã rãstignirea lui Iisus ºi mai exact în contextul refugierii ucenicilor lui în Antiohia (Siria).

Afrimaþia cã gnosticii ar fi fost printre aceºti creºtini este falsã.

Simon Magul, care apare în cartea Faptele Apostolilor, a avut într-adevãr tendinþe gnostice (confirmate de scrierilor unor Pãrinþi precum Irineu) ºi este considerat de unii un fel de proto-gnostic. La fel ºi Cerintus sau Marcion (cca. 100-110 d.H.).

Dar gnosticismul propriu-zis s-a dezvoltat mult dupã momentul Antiohia. Primul proto-gnostic cu care probabil cã au interacþionat apostolii a fost Cerintus (vezi epistolele soborniceºti ioanine).

Nu cred cã eºti familiar cu istoria gnosticismului.

De la: racukoto, la data 2009-03-19 10:39:49Ioana....monofizitii ..erau o...secta ( ca cele din zilele nostre ) care interpreta ....eronat, ziceau cei din biserica "apostolica" ( sa nu mai fac greseala denumind-o biserica ortodoxa ). Acesti...monofiziti..au si fost eliminati, in mod pasnic, prin exterminare de ......ceilalti. O metoda...crestina, da altfel, folosita mult dealungul secolelor, pana in zilele noastre.

Absurd. Monofiziþii au dus-o destul de bine atât în Rãsãrit cât ºi în Apus. Au mai fost excomunicaþi, dar ºi repuºi în drepturi (vezi Efes I ºi II). Însã niciodatã exterminaþi. Dupã Calcedon, monoteliþii au încercat o cale de compromis. Învãþãturile monofizite supravieþuiesc ºi astãzi (cu modificãri) în creºtinismul rãsãritean sirian. Nu citi holocaustul în istoria bisericii post-apostolice!

De la: adipopa, la data 2009-03-19 10:49:12

De la: racukoto, la data 2009-03-19 10:27:31Dora...notiune de crestin a aparut dupa viata si moartea lui Isus. A aprut odat cu dormele biserici urmase lui Isus, deci gnostici au fost printre primii crestini, chiar am putea sa le zice...protocrsetini

Racukoto, este adevãrat cã denumirea de creºtin a apãrut dupã rãstignirea lui Iisus ºi mai exact în contextul refugierii ucenicilor lui în Antiohia (Siria).

Afrimaþia cã gnosticii ar fi fost printre aceºti creºtini este falsã.

Simon Magul, care apare în cartea Faptele Apostolilor, a avut într-adevãr tendinþe gnostice (confirmate de scrierilor unor Pãrinþi precum Irineu) ºi este considerat de unii un fel de proto-gnostic. La fel ºi Cerintus sau Marcion (cca. 100-110 d.H.).

Dar gnosticismul propriu-zis s-a dezvoltat mult dupã momentul Antiohia. Primul proto-gnostic cu care probabil cã au interacþionat apostolii a fost Cerintus (vezi epistolele soborniceºti ioanine).

Nu cred cã eºti familiar cu istoria gnosticismului.

Cam aºa i-am spus ºi eu..... dar pe mine n-a vrut sã mã creadã...
Mulþumesc Adi!

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

www.gsm1888.ro/articole/autori/simon1.htm


SIMON MAGUL





Cine este acel Petru care a aºezat scaunul apostolic pe colinele Vaticanului?

Care sunt originile creºtinismului catolico-babilonian? Care era religia lui Simon înainte de a-l întâlni pe Petru? Unde a apãrut aceastã religie? Citiþi în aceastã serie de articole raportul detaliat ºi documentat despre Simon Magul ºi creºtinismul lui contrafãcut!



Ernest L. Martin





Simon Magul



Sistemul religios FALS a început foarte devreme – aproape la Cincizecime în anul 31 d.Hr. Chiar în primele epistole ale lui Pavel, el ne informeazã cã „taina fãrãdelegii A ªI ÎNCEPUT Sà LUCREZE” (2 Tes. 2:7). Pavel a scris aceasta în anul 50 sau 51 d.Hr. Complotul de a înlocui Adevãrul începuse deja. În ultimele epistole ale lui Pavel ºi în cele ale celorlalþi apostoli, descoperim cã acest complot câºtiga teren considerabil. Totuºi, deºi apostolii se referã la sistemul diabolic care se ridica, EI NU MENÞIONEAZà NICÃIERI CUM A APÃRUT. Ei nu aveau nevoie sã menþioneze începutul lui – acest lucru se întâmplase deja!

Cartea Faptelor este CHEIA înþelegerii începuturilor creºtine. Nu doar cã aratã cum a apãrut ADEVÃRATA Bisericã, ci dezvãluie ºi originile falsei biserici mascatã în creºtinism. Într-adevãr, ar fi fost ciudat dacã Faptele Apostolilor nu s-ar fi referit la acest subiect vital.



Cartea Faptelor – cheia



Mai întâi sã ne amintim douã puncte care este necesar a fi înþelese.



1. Cartea Faptelor a fost scrisã de Luca doctorul cam în anul 62 d.Hr. – la aproximativ 31 de ani dupã apariþia adevãratei Biserici. Trece în revistã TOATE evenimentele care au afectat, într-o mare mãsurã, adevãrata Bisericã. Ne vorbeºte în special despre începutul zbuciumat al Bisericii.

2. Faptele NU raporteazã fiecare eveniment legat de Bisericã, oricât de important ar pãrea acel eveniment.



De exemplu, Luca nu aminteºte nimic despre activitãþile frecvente ale primilor doisprezce apostoli ai lui Hristos. Totuºi, ar trebui sã tragem concluzia de aici cã ei nu au realizat nimic important în istoria Bisericii? Cu siguranþã, NU! Ei trebuie sã fi fãcut multe lucruri mãreþe. Dar putem vedea din aceastã omisiune cã Luca a raportat DOAR ACELE EVENIMENTE CARE ERAU ABSOLUT NECESAR de ºtiut de viitoarea Bisericã a lui Dumnezeu din viitor.

Observaþi cã atenþia lui Luca este îndreptatã cãtre nord-vestul ºi vestul Palestinei. El trateazã istoria Bisericii din Asia Micã, Grecia ºi ROMA. El dorea sã ne lase adevãrul despre ce se întâmpla în vest ºi nord deoarece profeþiile arãtau cã sistemul contrafãcut urma sã aparã în acele localitãþi.

Toate celelalte activitãþi ale Bisericii lui Dumnezeu – tot ce are legãturã cu ceilalþi zece apostoli, etc. – sunt în mod relativ lipsite de importanþã pentru cã problemele nu urmau sã provinã din Palestina. Ele urmau sã provinã din ROMA ºi împrejurimile ei. Nu este nicio mirare cã Luca nu pregetã niciun efort pentru a ne spune adevãrul despre ceea ce se întâmpla cu adevãrat în aceste zone critice, ºi acesta este motivul pentru care Faptele se ocupã în special de lucrarea lui Pavel.

Acestea sunt principii bine cunoscute care ne ajutã sã înþelegem tema centralã a Faptelor.

Pãstrând toate acestea în minte, citiþi incidentul raportat de Luca – prima întâlnire a apostolilor lui Dumnezeu cu un eretic. Aceastã întâlnire nu a fost cu un individ obiºnuit, mediocru, ci cu unul dintre cei mai mari oameni din est în acea perioadã – Simon Magul!

Motivul pentru care Luca descrie intenþiile acestui bãrbat atât de detaliat este efectul profund pe care acest bãrbat, ºi urmaºii lui, l-au avut asupra Bisericii lui Dumnezeu în Asia Micã, Grecia, ºi ÎN SPECIAL ÎN ROMA. De fapt, pânã în anul 62 d.Hr. (când Luca a scris Faptele Apostolilor), acest bãrbat cauzase atâta rãu adevãratei Biserici, încât Luca trebuia sã arate poporului cã, în ciuda a ceea ce pretindea, el NU fãcea parte din Biserica creºtinã.

Toþi teologii înþeleg cã Luca vorbeºte despre începutul lui Simon din cauza notorietãþii lui de mai târziu ºi a pericolului pe care îl prezenta faþã de Bisericã.

În acest sens, observaþi comentariul din dicþionarului lui Hasting despre Biserica Apostolicã, vol. 2, pag. 496: „Pare dincolo de orice îndoialã faptul cã Luca CUNOªTEA REPUTAÞIA pe care ºi-o crease Simon ºi cã el considera istoria ulterioarã a lui Simon ca fiind rezultatul natural a ceea ce se întâmplase la începutul legãturii lui cu creºtinii.”

Dacã mergem pe ideea cã Luca a raportat aceastã întâlnire a apostolilor cu Simon Magul doar pentru a arãta cã „simonia” era greºitã, pierdem esenþa. Existã o mulþime de locuri în alte pãrþi ale Bibliei în care se vorbeºte despre greºeala de a cumpãra daruri ecleziastice.

Luca îl demasca pe ÎNSUªI SIMON MAGUL. Aceasta este ideea!! Luca arãta clar cã Simon nu fãcuse parte niciodatã din Biserica lui Dumnezeu, chiar dacã pânã în anul 62 d.Hr. mulþi oameni au fost învãþaþi cã Simon era un creºtin adevãrat – învãþaþi cã el era CAPUL singurilor creºtini ADEVÃRAÞI; apostolul neamurilor!



Ce ne spune Luca despre Simon Magul



Observaþi punctele pe care ni le prezintã Luca în termeni clari.



1. Simon era samaritean, nu iudeu – (Fapte 8:9). Amintiþi-vã cã Biblia ne spune cã mântuirea vine de la iudei – nu de la samariteni (Ioan 4:22).

2. Simon Magul a folosit într-o mare mãsurã puteri demonice pentru a face semne ºi minuni (Fapte 8:9).

3. Întreaga populaþie a Samariei (atât cei mici, cât ºi cei mari) îl ascultau cu luare aminte (vers. 10). Era considerat cel mai mare profet – toþi samaritenii CREDEAU ÎN EL!

4. Samaritenii i se ÎNCHINAU ca fiind „Cel Mare” – un dumnezeu. „Omul acesta este puterea lui Dumnezeu care se numeºte Mare [adicã cel Atotputernic]” (RSV, vers. 10). Imaginaþi-vã! Ei îl numeau dumnezeu în trup!



Luca este de asemenea atent sã ne informeze cã Simon se stabilise serios în Samaria în rolul de „Cel Mare” ºi îºi practicase puterile „multã vreme” (vers. 11).

1. Luca doreºte ca noi sã înþelegem cã el, în mod special, a devenit creºtin („Chiar Simon a crezut”) ºi a fost botezat – adicã, fizic, exterior, el „a intrat” în Biserica creºtinã (vers. 13).

2. Simon chiar a recunoscut cã puterea lui Hristos era mai mare decât a lui dar dorea sã fie asociat cu acel nume mare (vers. 13).

3. Simon, vãzând potenþialul religiei creºtine, a aºteptat pânã când autoritãþile, Petru ºi Ioan, au venit în Samaria ºi atunci s-a oferit sã le dea bani pentru a OBÞINE APOSTOLIE ÎN BISERICA CREªTINÃ (vers. 18-21).



Simon tânjea dupã slujba de apostol



Aceia care citesc superficial acest pasaj din Scripturã ar putea rãmâne cu noþiunea greºitã cã Simon nu-ºi dorea decât sã cumpere Duhul Sfânt. Da, îºi dorea aceasta – dar intenþia lui principalã depãºea acest aspect. El urmãrea sã devinã APOSTOL.

Petru a înþeles imediat intenþia lui ºi i-a spus: „Tu n-ai nici PARTE, nici SORÞ în toatã treaba aceasta” (vers. 21). Adevãraþii apostoli fuseserã aleºi dupã moartea lui Hristos pentru a lua PARTE la apostolie prin tragere la SORÞI (Fapte 1:25, 26). Petru îi spunea lui Simon cã nu putea cumpãra APOSTOLIA.

Luca aratã cã Simon dorea sã fie unul dintre APOSTOLI – un om din vârful Bisericii creºtine. Urmãrea aceastã slujbã. Pânã la urmã, Simon îºi imaginase cã este pe deplin calificat pentru a fi APOSTOL, în special asupra samaritenilor, deoarece ei deja îl considerau cel mai mare lider religios al generaþiei lor. Totuºi, Petru l-a mustrat aspru.



1. Petru a înþeles cã Simon era „plin din fiere amarã ºi în lanþurile fãrãdelegii” (vers. 23).



NOTÃ: Acest verset a fost înþeles greºit deoarece King James Version nu transmite forþa deplinã a acuzaþiei lui Petru. Acest verset, atunci când este înþeles în maniera în care a intenþionat Petru, este unul dintre cele mai importante din întreg capitolul. ESTE O PROFEÞIE! Petru ºtia ce era în mintea acestui om ºi ce urma el sã devinã. Acest lucru este arãtat clar de Sir William Ramsay în cartea lui, Pictures of the Apostolic Church, pag. 60. El spune: „Petru l-a mustrat cu termeni puternici ºi PROFETICI. În traducerea obiºnuitã nu se observã PROFEÞIA: textul grecesc înseamnã ‘tu eºti PENTRU fiere amarã ºi o legãturã a fãrãdelegii,’ i.e., o cauzã a amãrãciunii ºi corupþiei pentru alþii.”

Aceasta clarificã lucrurile. Petru rostea o profeþie prin Duhul Sfânt. El spunea ce avea sã devinã acest Simon; Lange’s Commentary spune:

„Cuvintele lui Petru înseamnã, literal: ‘Te consider un om a cãrui influenþã VA FI ca a fierii amare [otrava] ºi o legãturã a nelegiuirii, sau, ca pe un om care a ajuns într-o astfel de stare’” (vol. 9, pag. 148).

Simon nu numai cã era, în vremea lui Petru, un mare antagonist faþã de Bisericã, dar el urma sã fie adversarul din viitor.

Aceastã profeþie este CHEIA care deschide înþelegerii noastre ORIGINILE ereziilor menþionate în epistolele cãtre apostoli. Petru ºtia bine cã el nu se va pocãi. Versetul 22 în original aratã acest lucru.



Fierea amarã – definire



Este de asemenea interesant de observat declaraþia lui Petru cã Simon urma sã devinã „fiere amarã.” În prezent este posibil ca oamenii sã nu înþeleagã semnificaþia exactã a acestei expresii, dar niciun iudeu din primul secol nu era în necunoºtinþã cu privire la semnificaþia ei.

Era o figurã de stil adoptatã din Vechiul Testament care se referea la trecerea la idoli ºi la urâciunile pãgânismului. Citiþi Deuteronomul 29:16-18 ºi observaþi cât de clar este folositã aceastã figurã de stil. Când apostolul Petru i-a aplicat lui Simon Magul expresia „fiere amarã,” el a vrut sã spunã cã Simon va fi cel responsabil pentru introducerea învãþãturilor ºi a idolilor pãgâni în creºtinism. Profeþia capãtã un sens nou ºi important atunci când înþelegem adevãrata semnificaþie a profeþiei lui Petru.

Nu este de mirare cã Iuda a spus mai târziu, vorbind chiar despre aceia care l-au urmat pe Simon Magul (ºi chiar despre Simon): „Cãci s-au strecurat printre voi unii oameni, SCRIªI de mult pentru osânda aceasta” (vers. 4). Putem avea încredere cã Petru ºi-a dat seama cã Satana urma sã îl foloseascã pe acest Simon Magul ca MARELE PROTAGONIST AL FALSULUI CREªTINISM.

Istoria de mai târziu a lui Simon Magul aratã cã profeþia lui Petru s-a împlinit într-un mod remarcabil.



Simon Magul nu s-a pocãit



1. Chiar ºi dupã mustrarea severã a lui Petru, Simon NU S-A POCÃIT! Iar Petru ºtia cã el nu se va pocãi!

Concluzie: Aceasta înseamnã cã Simon credea cã meritã sã fie apostol – dacã nu chiar liderul apostolilor – în Biserica creºtinã. El a fost botezat, ceea ce, în sens fizic ºi în ochii lumii, îl fãcea „membru.” Este important sã ne amintim cã EL NU S-A POCÃIT de aceastã greºealã. Nu existã nici cel mai mic indiciu cã el ar fi renunþat sã creadã cã avea dreptul divin de a fi apostol.

El a continuat aceastã greºealã în mod deliberat, împreunã cu urmaºii lui – numindu-se „creºtin”! Din cauza urmãtoarelor acþiuni înºelãtoare ale acestui aºa-zis apostol, Luca a fost obligat sã arate începutul sãu infam ºi sã descopere ce a profetizat Petru despre el.

Prin identificarea cu acest Simon a adevãratului început al marelui sistem bisericesc fals se deschide o nouã pistã de înþelegere a contrafacerii creºtinismului care a început chiar în prima perioadã a Bisericii.



Ce a fãcut Simon ºi samaritenii au crezut?



Unul dintre cei mai mari istorici ai bisericii primare a fost Harnack, care a scris o lucrare extensivã, în ºapte volume, intitulatã The History of Dogma (Istoria dogmei). Acest om este recunoscut drept una din autoritãþile de vârf ale lumii la acest subiect.

El declarã: „Cu mult timp înainte de apariþia creºtinismului, au avut loc combinaþii ale religiei în Siria ºi Palestina, ÎN SPECIAL ÎN SAMARIA, într-atât încât filozofia religioasã ASIRIANÃ ºi BABILONIANÃ.... cu interpretãrile ei variate, a pãtruns pânã pe þãrmul de est al Mediteranei” (vol. 1, pag. 243, 244).

Observaþi cã el spune cã religia babilonianã ajunsese ÎN SPECIAL ÎN SAMARIA!!

ªi de ce nu? Samaritenii erau în mare parte babilonieni ca rasã. Biblia ne spune în 2 Împ. 17:24 cã majoritatea samaritenilor au fost aduºi în Samaria din Babilon ºi din împrejurimi. Mai târziu, Ezra ne informeazã cã au venit în Samaria ºi alþii care fãceau parte din marea familie babilonianã (Ezra 4:9-10). Aceºti oameni au amestecat învãþãturile lor religioase babiloniene cu unele învãþãturi ale Vechiului Testament. Dar, în esenþã, ei NU S-AU ÎNDEPÃRTAT NICIODATÃ de învãþãturile lor religioase babiloniano-haldeene.

Dacã se îndoieºte cineva de faptul cã aceºti samariteni au practicat pãgânismul pur sub masca închinãrii la YHVH, sã citeascã raportul extraordinar de clar din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (2 Împ. 17:24-41).



O scurtã istorie a samaritenilor



Au existat la început cinci triburi babiloniene care au fost transportate în zona în care a locuit cândva Israelul de Nord înainte de înfrângerea dureroasã a Israelului ºi luarea în robie de cãtre Asirieni. Când aceste cinci triburi s-au mutat ÎN zona rãmasã liberã a Samariei, au adus cu ele ºi zeii lor babilonieni ºi asirieni. La scurt timp dupã mutarea în noua lor þarã, au fost devastaþi de lei. Ei au interpretat aceastã pedeapsã ca venind asupra lor din cauzã cã nu-l cinstiserã pe zeul þãrii respective – fãrã sã ºtie cã nu existã decât un singur Dumnezeu, care nu este limitat la o anumitã þarã. Aceºti samariteni nu aveau suficiente cunoºtinþe pentru a înþelege cã Adevãratul Dumnezeu al þãrii îl trimisese pe Israel în robie din cauza închinãrii la viþei ºi a introducerii religiei feniciene.

Ei i-au cerut împãratului asirian sã trimitã înapoi pe unul din preoþii lui Israel pentru a-i învãþa religia specificã zonei, astfel ca plaga leilor sã înceteze.

Preotul israelit care le-a fost trimis i-a învãþat religia Israelului de Nord. Vã amintiþi cã preoþii din Israelul de Nord NU erau leviþi. În vremea lui Ieroboam, adevãraþii preoþi ai lui Dumnezeu fuseserã forþaþi sã fugã în Ierusalim ºi Iudeea (2 Cron. 11:14). Ieroboam ºi-a întemeiat propria formã de religie cu viþei la Dan ºi Betel (1 Împ. 12:28-30). El a schimbat sãrbãtorile din cea de-a ºaptea lunã într-a opta. A pus preoþi din tot poporul, care NU erau leviþi (1 Împ. 12:31).

Toate aceste acte ale lui Ieroboam au fost violãri pe faþã ale legii lui Dumnezeu. Din vremea lui Ieroboam pânã la robia Israelului, majoritatea Israelului NU s-a închinat deloc adevãratului Dumnezeu! Ierusalimul ºi templul lui Dumnezeu fuseserã repudiate, iar pãgânismul fusese introdus pe scarã largã. Când aceºti babilonieni strãmutaþi care erau atacaþi de lei în Samaria, au cerut un preot al vechiului popor – AU PRIMIT UNUL!

Dar acel preot era unul dintre preoþii israelienilor rãzvrãtiþi care se închinaserã la viþei. El era aproape la fel de pãgân ca babilonienii!

Acest preot al Israelului i-a învãþat pe babilonieni (acum numiþi samariteni) sã adopte vechea închinare a israelienilor din nord. Preotul i-a învãþat sã I se închine lui YHVH ca fiind „Dumnezeul þãrii.” Astfel, aceºti samariteni ºi-au luat pânã la urmã NUMELE: popor al lui YHVH; dar religia lor era pãgânism pur – un amestec între închinarea israelianã la viþei ºi babilonianism – exact la fel cum Simon Magul era dornic mai târziu sã îºi ia NUMELE lui Hristos, dar sã continue cu urâciunile lui pãgâne!

Observaþi ce spune Dumnezeu despre starea finalã a acestor samariteni:

„Neamurile acestea se temeau de Domnul [numindu-se poporul lui Dumnezeu], ºi slujeau ºi chipurilor lor cioplite; ºi copiii lor ºi copiii copiilor lor fac pânã în ziua de azi ce au fãcut pãrinþii lor [babilonienii]” (2 Împ. 17:41).

Aceºti oameni se autointitulau închinãtori ai adevãratului Dumnezeu, dar în realitate erau idolatri babilonieni.



La ce zeitãþi se închinau samaritenii?



Va fi util sã analizãm zeii ºi zeiþele pe care le-au adus cu ei în Samaria aceºti înaintaºi ai lui Simon Magul. Poporul din cetatea Babilonului se închina la SUCOT-BENOT; oamenii din Cut: NERGAL; oamenii din Hamat: AªIMA; oamenii din Ava: NIBZAH ºi TARTAC; oamenii din Sefarvaim: ADRAMELEC ºi ANAMELEC.

Prima zeitate este SUCOT-BENOT, o zeiþã. Ea era Semiramis în forma lui Venus. Citiþi ce spune Jones în cartea lui, Proper Names of the O.T., pag. 348. El spune cã acest nume înseamnã „tabernacolele fiicelor.” Aceasta înseamnã: „Capele fãcute din ramuri verzi, pe care oamenii din Babilon, care fuseserã aduºi în Samaria, le ridicau în cinstea lui Venus, ºi unde fiicele lor se PROSTITUAU cu închinãtorii acestei zeiþe abominabile. Era obiceiul Babilonului, mama curvelor, aºa cã FIII EI AU FÃCUT ACELAªI LUCRU ªI ÎN SAMARIA.” Dar despre NEGRAL din Cut ce ºtim? Suntem informaþi de McClintock and Strong’s Encyclopedia cã numele semnificã „marele om,” „marele erou” sau „zeul vânãtorii,” i.e., Vânãtorul. Cu alte cuvinte, aºa cum aratã ºi enciclopedia mai departe, era o formã a lui NIMROD. Zeul vânãtorii erau onorat de oamenii din CUT, cãci tradiþia arabã ne spune cã CUT era cetatea specialã a lui NIMROD (vol. VI, pag. 950).

Urmãtorul zeu era cel din Hamat: AªIMA. Jones ne aratã cã el era marele zeu pãgân al ispãºirii/împãcãrii, i.e., zeul care purta vina închinãtorilor sãi (pag. 42). Acest zeu era RÃSCUMPÃRÃTORUL pãgân – OSIRIS, din tradiþia egipteanã, sau NIMROD dupã moarte.

Oamenii din Ava se închinau la NIBZAH (masc. – zeul din HADES) ºi TARTAC, „mama zeilor.” Despre aceastã zeiþã menþionatã la urmã se credea cã este mama rasei asiriene sau, aºa cum spune Jones, ea era SEMIRAMIS (vezi pag. 354).

Cel de-al cincilea trib babilonian se închina în special la doi zei: ADRAMELEC ºi ANAMELEC. Primul era „zeul focului,” Soarele sau zeul fenician (Jones, pag. 14); cel de-al doilea era „zeul turmelor” sau HERMES din tradiþia greacã, Pãstorul cel Bun (pag. 32).

(Este evident cã aceºti zei ºi zeiþe erau principalele zeitãþi babiloniene, ºi în acelaºi timp, aceiaºi zei ºi zeiþe pe care Biserica Romano-Catolicã le zeificã astãzi sub numele de Hristos, Maria, etc.).

Simon Magul a crescut în aceastã societate încurcatã. Samaritenii se autointitulau poporul adevãratului Dumnezeu, dar din punct de vedere religios ei erau babilonieni practicanþi. Însuºi Simon era preot al acestui popor (cuvântul „Mag” este cuvântul haldean/persan pentru „preot”). Astfel, în întâlnirea dintre Petru ºi Simon Magul, vedem prima legãturã realã a adevãratului creºtinism cu preoþia haldeanã despre care s-a profetizat cã va da naºtere unei contrafaceri.

Mai departe vom vedea cum a reuºit Simon Magul sã uimeascã lumea romanã cu planul lui de a crea o religie universalã sub masca creºtinismului.



Simon Magul pune temeliile bisericii UNIVERSALE



Istoria începe cu povestirea uimitoare despre cum Simon Magul – etichetat PROFET FALS în cartea Faptelor – ºi-a întemeiat PROPRIA SA BISERICà UNIVERSALÃ! SIMON MAGUL era un preot babilonian. El fãcea parte din comunitatea babilonianã care locuise în nordul Israelului încã de când cele zece seminþii din nord fuseserã duse în robie de cãtre asirieni. Dumnezeu ne spune cã aceºti samariteni, cum erau numiþi, pretindeau a fi adevãratul popor al lui Dumnezeu în timp ce practicau multe ritualuri pãgâne care îºi aveau originea chiar în Babilon (2 Împ. 17:41).

Acesta era mediul religios în care se nãscuse Simon Magul. Acesta era mediul în care ºi-a început lucrarea, în final fiind declarat „cel mare.... puterea cea mare a lui Dumnezeu” – adicã Însuºi Dumnezeu (Fapte 8:9-10).

Astfel controla el întreaga naþiune a samaritenilor care l-au onorat cu toþii foarte mult timp (vers. 9-11). Dar când a vãzut potenþialul creºtinismului, a încercat sã cumpere apostolia în bisericã. Petru l-a mustrat aspru.



Simon Magul ºi biserica LUI universalã



Simon Magul, dupã ce a fost refuzat de Petru, a început sã-ºi creeze propria bisericã „creºtinã” – o bisericã al cãrei cap era EL – o bisericã menitã sã desfiinþeze definitiv adevãrata Bisericã a lui Dumnezeu. Þinta lui era de a amesteca învãþãturile babiloniene cu anumite învãþãturi ale lui Hristos – în special de a lua numele lui Hristos – ºi astfel sã creeze O BISERICÃ UNIVERSALÃ! Dar o bisericã întemeiatã pe babilonianism.

Harnack, un istoric al bisericii, declarã cã Simon Magul „a vestit o doctrinã în care credinþa iudaicã era în mod ciudat ºi grotesc amestecatã cu miturile BABILONIENE ºi anumite adãugãri greceºti. Închinarea misterioasã.... consecinþã a orizontului lãrgit ºi a sentimentului religios aprofundat, în final SINCRETISMUL primitiv [adicã amestecarea învãþãturilor religioase], al cãrui scop ERA O RELIGIE UNIVERSALà – toate acestea au contribuit la câºtigarea de adepþi pentru Simon” (vol. 1, pag. 244).

Simon poate fi identificat în grupul principal de aºa-ziºi creºtini (iar Simon se autointitula astfel), numiþi de Harnack: „grupurile hotãrât anti-iudaice.... Ei au avansat mult în criticarea Vechiului Testament ºi au înþeles imposibilitatea de a-l pãstra [adicã Vechiul Testament] pentru RELIGIA UNIVERSALÃ creºtinã. Ei au preferat sã lege aceastã religie [universalã] cu cultul înþelepciunii BABILONULUI ºi SIRIEI” (vol. 1 pag. 246).

În acest context, putem înþelege de ce l-a mustrat Petru aºa de puternic pe Simon pentru conceptele lui babiloniene. Petru a profetizat cã acesta era omul care urma sã fie „fiere amarã ºi o legãturã a fãrãdelegii” pentru adevãrata Bisericã. Atitudinea lui Simon a fost una coruptã ºi extremã!

Biblia aratã cã el lucrase prin intermediul demonilor. ªi totuºi, pânã la urmã ºi-a luat numele de „creºtin.” Dr. McGiffert, referindu-se la Simon Magul, spune: „Efortul lui de a rivaliza ºi de a-L depãºi pe Isus este foarte probabil cã a început dupã ce a luat legãtura cu creºtinii despre care scrie Luca. Sistemul lui religios era în mod evident un SINCRETISM între elemente iudaice ºi orientale” (Dictionary of the Apostolic Church, Hasting, vol. 2, pag. 497).



Activitãþile de mai târziu ale lui Simon



Ar fi nevoie de zile întregi pentru a citi tot materialul pe care scriitorii care au trãit între secolele al doilea ºi al patrulea le-au scris despre acest om ºi adepþii lui. El a fost numit de mulþi dintre ei „pãrintele EREZIEI,” ºi, în afarã de Biblie, cantitatea mare de literaturã dedicatã lui ºi activitãþilor lui, aratã cã i s-a potrivit acest titlu. Câteva dintre autoritãþile care vor fi prezentate în continuare au fost martori oculari ai multora dintre acþiunile menþionate, ºi ei le scriau altora care au fost de asemenea martori oculari. O mare parte a mãrturiei care meritã amintitã este concludentã ºi nu poate fi ignoratã.

Cu aceastã dovadã a activitãþilor lui Simon dupã refuzarea lui de cãtre Petru, vom putea înþelege de ce a considerat Luca extrem de important sã spunã care era starea realã a acestui om, dovedind cã, în realitate, el nu a fost NICIODATÃ un apostol al lui Hristos. În acest sens, observaþi comentariul din Dictionary of the Apostolic Church, de Hasting, vol. 2, pag. 496: „Dar NU trebuie sã concluzionãm cã atunci când Simon a întrerupt legãtura cu creºtinii A RENUNÞAT LA TOT CE ÎNVÃÞASE. Este mai probabil cã a preluat anumite idei creºtine ºi cã le-a întreþesut într-un sistem propriu. Acest sistem conþinea anumiþi germeni ai gnosticismului de mai târziu. Astfel, el a devenit un lider al sectei retrograde, probabil cu nume creºtin, ºi în mod sigur folosind anumiþi termeni creºtini, dar în realitate anti-creºtin, Simon însuºi fiind înãlþat în poziþia centralã pe care creºtinismul i-o oferea lui Isus Hristos” (idem).



Simon Magul amestecã pãgânismul cu creºtinismul!



Ceea ce a fãcut Simon a fost sã aducã învãþãturile babiloniene ºi greceºti într-o formã de creºtinism pentru a produce, dupã cum spune Harnack, o religie UNIVERSALÃ [catolicã].

„Amalgamul dintre pãgânism ºi creºtinism care era caracteristic gnosticismului, ºi care era în mod special evident în sistemul simonian, este uºor de explicat în învãþãtura lui Simon Magul, care, conform raportului din Fapte, a ajuns într-o relaþie strânsã cu învãþãtura creºtinã fãrã sã devinã un membru devotat” (idem, pag. 496).

Descoperim mai departe, în History of the Church, de Schaff, o referire la acest Simon Magul. El spune: „Autorul, sau primul reprezentant al acestui PÃGÂNISM botezat, conform mãrturiei invariabile a antichitãþii creºtine, este Simon Magul, care, fãrã îndoialã, a falsificat creºtinismul cu idei ºi practici pãgâne, ºi s-a declarat, într-un stil panteistic, o emanaþie a lui Dumnezeu” (Apostolic Christianity, vol. 2. pag. 566).

Simon doar s-a folosit de numele de creºtinism pentru a-ºi îndeplini scopurile. Dictionary of Religion and Ethics spune cã Simon era „un mesia fals, care practica magia ºi a încercat mai târziu, prin intermediul ºi cu autoritatea creºtinismului, sã întemeieze o RELIGIE UNIVERSALÃ [catolicã] rivalã” (vol. 11, pag. 514).

Din nou, în ce spune istoria cã au constat învãþãturile lui Simon în principal?

„Douã tradiþii independente au pãstrat învãþãtura lui Simon, una trãdând influenþa alegoriei alexandriene, cealaltã a religiei siriene ºi babiloniene” (Dictionary of Religion and Ethics, vol. 11, pag. 516).

Nu este de mirare cã Luca demascã fãrã ocoliº infamia lui Simon – cãci Simon pretindea cã este creºtin – chiar apostol – ºi totuºi predica pãgânismul babilonian. EL NUMEA PÃGÂNISMUL CREªTINISM!

„Evident, erezia simonianã a avut întotdeauna o tentã creºtinã. Aceasta a fãcut-o ºi mai periculoasã pentru creºtini decât un gnostic care nu afecta nicio influenþã creºtinã. Pentru acest motiv Luca era nerãbdãtor sã demaºte adevãratele circumstanþe care au stat la originea sectei – circumstanþe extrem de compromiþãtoare pentru Simon” (Bible Dictionary, de Hasting, pag. 498).

Motivul pentru care Luca a raportat aceastã întâlnire cu Simon constã în efectele ei vaste. Dupã cum explicã Hasting, motivul important a fost acela al „binecunoscutului plan al lui Luca de a descrie PRIMA ÎNTÂLNIRE dintre creºtinism ºi sistemele rivale” (idem, pag. 498)

Luca redã în detaliu caracterul principal care a stat la baza copiei adevãrului aºa-zis creºtine în zilele apostolilor. Acesta este motivul pentru care apostolii menþioneazã de multe ori în epistolele lor cãtre bisericã sistemul fals DEJA EXISTENT, dar fãrã a-i descrie originea. Nu era nevoie sã facã acest lucru. Aceasta o fãcuse deja Luca DE LA BUN ÎNCEPUT!



Cine spune istoria cã a devenit acest Simon!



„Când Justin Martyr a scris [152 d.Hr.] Apologia, secta simonienilor pare sã fi fost formidabilã, pentru cã el vorbeºte de patru ori despre întemeietorul ei, Simon; ºi nu avem de ce sã ne îndoim cã el l-a identificat cu Simon din Fapte. El declarã cã era un samaritean, adãugând cã locul lui de naºtere era un sat pe nume Gitta; el îl descrie ca pe un magician formidabil, ºi spune cã a venit în ROMA în zilele lui Claudiu Cezar (45 d.Hr.), ºi a fãcut o aºa impresie prin puterile lui vrãjitoreºti, ÎNCÂT A FOST ONORAT CA DUMNEZEU, fiindu-i ridicatã o statuie pe Tibru, între douã poduri, cu inscripþia ‘Simoni deo Sancto’ (i.e.: dumnezeul sfânt, Simon)” (Dictionary of Christian Biography, vol. 4, pag. 682).

Faptul cã aceste lucruri s-au întâmplat NU POATE FI NEGAT! Iustin scria poporului roman în acea vreme ºi desigur aceºtia ar fi putut amenda naivitatea lui Iustin dacã ceea ce a spus el nu ar fi fost adevãrat. Iar faptul cã lui Simon i-a fost ridicatã o statuie este clar, cãci Iustin le cere autoritãþilor din Roma sã o dãrâme!

Au existat mulþi scriitori care au trãit chiar în Roma ºi care au repetat raportul lui Iustin. Aceia care doresc sã nege aceste declaraþii clare nu au niciun argument. Iustin ne oferã dovezi de necontestat!

În Dictionary of the Apostolic Church, vol. 2, pag. 496, Hasting spune cã existã „extrem de puþine dovezi pe baza cãrora sã fie respinsã o declaraþie aºa de precisã ca aceea a lui Iustin; o declaraþie pe care cu greu s-ar fi hazardat sã o facã într-o apologie adresatã Romei, unde fiecare persoanã avea posibilitatea de a-i proba acurateþea. Dacã fãcea o greºealã, aceasta ar fi fost amendatã imediat, ºi alþi scriitori nu ar fi repetat raportul aºa cum au fãcut-o.”

În vremea lui Claudiu era ilegal sã ridici o statuie unui om ca fiind dumnezeu sau o persoanã foarte onoratã fãrã permisiunea împãratului ºi a senatului. Statuia era încã în picioare în zilele lui Iustin (152 d.Hr.), oamenii continuau sã i se închine.

Existã multe alte mãrturii despre cãlãtoria lui Simon la Roma ºi faptul cã a devenit unul dintre cei mai mari dumnezei ai cetãþii ºi ai poporului Romei. Existã rapoarte care aratã cã Simon „profetizeazã cã Roma va fi scena încoronãrii lui glorioase, când va fi adorat ca un dumnezeu” (Dictionary of Religion & Ethics, vol. 11, pag. 522).



Simon Petru NU a fost cu Simon Magul în Roma



Mai târziu, aproximativ în secolul patru, au apãrut un potop de lucrãri despre întâlnirea lui Petru cu Simon Magul în Roma ºi rãsturnarea lui. Dar aceste lucrãri sunt în mod evident niºte contrafaceri. Aproape toþi cercetãtorii îºi dau seama de absurditatea susþinerii unei astfel de idei. În primul rând, poate fi demonstrat biblic faptul cã apostolul Petru nu a fost NICIODATà în Roma atunci când aceste scrieri false spun cã el ar fi fost.

NU Simon Petru a fost cel care a mers la Roma pentru a deveni apostol al neamurilor, ci acel SIMON din Roma a fost SIMON MAGUL!

Faptul cã apostolul Petru nu a fost cu Simon Magul în Roma este arãtat clar de Encyclopedia Biblica, col. 4554.

„A fost fãcutã încercarea de a susþine acest lucru arãtându-se cã pãrinþii bisericii menþioneazã prezenþa lui SIMON în Roma, deºi NU vorbesc despre controversele dintre el ºi PETRU. Într-adevãr acest lucru este real cu privire la Iustin [unul dintre primii martori – 152 d.Hr.] care nu ºtie nimic despre prezenþa lui Petru în Roma, sau cu privire la Irenaeus.”

Nu doar cã Iustin a ºtiut cã Petru NU a fost în Roma atunci, dar tãcerea lui deliberatã aratã cã el nu a dorit sã perpetueze o astfel de contrafacere. Pânã la urmã, Iustin a trãit chiar la începuturile istoriei bisericii, ºi legenda despre apostolul Petru care ar fi fost la Roma NU SE NÃSCUSE ÎNCÃ! Continuãm cu Encyclopedia Biblica despre referirea lui Iustin la SIMON MAGUL: „O parte a acestei tradiþii – despre prezenþa lui Simon în Roma – el [Iustin] a putut-o accepta [de fapt el lãsat sã se înþeleagã acest lucru fãcând legãtura între statuie ºi Simon]; cealaltã – despre prezenþa lui Petru în Roma – nu a putut-o accepta” (col. 4555).

Bineînþeles, Iustin nu a putut accepta cea de-a doua idee. Adevãrul este cã Simon Petru NU a fost în Roma. Simon care a fost acolo a fost altul – SIMON MAGUL, cel care le-a adus „creºtinismul” sub masca vechilor religii babiloniene. Simon a venit în Roma cu marele scop de a stabili o RELIGIE UNIVERSALÃ în NUMELE creºtinismului! ªi ceea ce este remarcabil este cã el chiar a fãcut acest lucru!

În continuare vom vedea cum a ajuns Simon Magul sã fie confundat cu Simon Petru ºi cum a adus în „creºtinism,” în mod iscusit, religiile tainice ale Babilonului.



Petru NU a fost primul papã!



Iatã ZECE dovezi biblice solide cã Petru nu a fost la Roma. Marcaþi-le pe toate în Biblie ºi aprofundaþi-le bine, ca sã nu fiþi ºi VOI înºelaþi.

PRIMATUL Bisericii Romano-Catolice depinde de o învãþãturã fundamentalã: pretenþia cã Petru a fost primul episcop al Romei ºi întemeietorul Bisericii Romane.

Învãþãtura istoricilor catolici ne spune cã Simon Petru a mers la Roma în acelaºi timp cu Simon Magul pentru a-i contracara influenþa rea. Aceasta s-a întâmplat în timpul domniei lui Claudiu. Dupã ce l-a combãtut cu succes pe Mag, ne spun ei, Petru ºi-a asumat episcopatul roman ºi a rãmas în fruntea lui pânã la persecuþiile lui Nero din 68 d.Hr., timp în care Petru se presupune cã a fost rãstignit cu capul în jos pe dealul Vaticanului. Aceasta este istorisirea de bazã pe care care scriitorii catolici nu se dau în lãturi sã o apere. Unii dintre ei spun cã acest raport general conþine unul din evenimentele istorice cel mai uºor de dovedit.

Oare aºa este?

Rãmâne adevãrul cã mulþi autori eclesiastici din cel de-al doilea secol, printre care ºi Justin Martyr, oferã informaþii care neagã complet presupusul episcopat roman al lui Petru. Acest lucru este recunoscut efectiv de toþi teologii – cu excepþia catolicilor conservatori (Ency. Biblica, col. 4554). Dar ºi mai important de-atât, rapoartele despre adevãrata bisericã a lui Dumnezeu – scrierile Noului Testament – resping în mod absolut pretenþia romano-catolicã.

Este timpul ca lumea sã-ºi deschidã ochii în faþa adevãrului în aceastã privinþã – adevãrul care este clar descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Petru nu a fost NICIODATÃ Episcopul Romei!



Învãþãtura biblicã



Existã zece dovezi majore în Noul Testament care combat în întregime pretenþia cã Petru a fost în Roma din vremea lui Claudiu pânã în vremea lui Nero. Aceste puncte biblice vorbesc de la sine ºi ORICARE DINTRE ELE este suficient pentru a dovedi caracterul ridicol al pretenþiei catolice. Observaþi ce ne spune Dumnezeu! Adevãrul ESTE decisiv!



DOVADA NR. 1: Trebuie sã luãm în considerare însãrcinarea pe care i-a dat-o Hristos lui Petru. Aceasta este deseori foarte jenant pentru catolici, pentru cã Hristos l-a însãrcinat pe Petru sã devinã slujitorul celor CIRCUMCIªI, nu al neamurilor nercircumcise.

„Lui Petru îi fusese încredinþatã Evanghelia pentru cei TÃIAÞI ÎMPREJUR, cãci Cel ce fãcuse din Petru apostolul celor tãiaþi împrejur, fãcuse ºi din mine apostolul Neamurilor” (Gal. 2:7-8).

Aceasta este o dovadã într-un limbaj foarte clar. Lui Pavel, NU lui Petru, i-a fost încredinþatã apostolia faþã de neamuri. ªi cine a fost cel care a scris Epistola cãtre ROMANI? În mod sigur NU A FOST Petru!

„ªi când au cunoscut harul [darul sau slujba], care-mi fusese dat, Iacov, Chifa [Petru] ºi Ioan, care sunt priviþi ca stâlpi, mi-au dat mie ºi lui Barnaba, mâna dreaptã de însoþire, ca sã mergem sã propovãduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tãiaþi împrejur” (Gal. 2:9).

Pavel a menþionat mai departe slujba sa specialã ca apostol al neamurilor în 2 Timotei 1:11: „Propovãduitorul ºi apostolul ei am fost pus eu ºi învãþãtor al Neamurilor.”

PETRU nu este numit NICÃIERI apostolul neamurilor! Aceasta exclude deplasarea lui la Roma pentru a deveni capul comunitãþii neamurilor.



DOVADA NR. 2: Pavel le-a spus în mod special romanilor cã EL fusese ales pentrua fi apostolul lor, nu Petru.

„Ca sã fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpãtate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile sã-I fie o jertfã bine primitã” (Rom. 15:16).

Cât de clar!

Pavel a avut însãrcinarea directã din partea lui Hristos pentru aceastã lucrare. El chiar relateazã mai departe în Romani 15:18 cã Hristos a fost Cel care l-a ales „ca sã aducã Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele.”



PAVEL a întemeiat singura bisericã ADEVÃRATÃ la Roma



DOVADA NR. 3: Ni se spune chiar de Pavel cã el – nu Petru – a fost cel care urma sã întemeieze oficial Biserica romanã. „Cãci doresc sã vã vãd, ca sã vã dau vreun dar duhovnicesc pentru întãrirea [KJV: înfiinþarea] voastrã” (Rom. 1:11).

Uimitor! Biserica de la Roma nu fusese ÎNFIINÞATÃ oficial chiar pânã în 55 sau 56 d.Hr. Totuºi, catolicii vor sã credem cã Petru fãcuse acest lucru cu aproximativ zece ani mai înainte – în timpul domniei lui Claudiu. Ce absurd! Înþelegeþi, desigur, cã NICI Petru, nici Pavel nu au înfiinþat Biserica Catolicã! Dar aceste dovezi sunt oferite pentru a ilustra cã este practic imposibil ca PETRU sã fi fost asociat în vreun fel cu ORICARE bisericã de la Roma.



DOVADA NR. 4: Descoperim cã Pavel nu doar cã ºi-a dorit sã înfiinþeze Biserica de la Roma, dar ne spune foarte clar cã scopul sãu nu a fost NICIODATà de a zidi pe temelia pusã de altcineva. „ªi am cãutat sã vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, CA Sà NU ZIDESC PE TEMELIA PUSà DE ALTUL” (Rom. 15:20.

Dacã Petru „înfiinþase” Biserica Romanã cu zece ani mai înainte de aceastã declaraþie, acesta ar fi fost un adevãrat afront la adresa lui Petru. Chiar ºi numai aceastã declaraþie este o dovadã suficientã cã Petru nu fusese niciodatã în Roma înainte de aceastã perioadã pentru a „înfiinþa” vreo bisericã



Petru nu a fost la Roma



DOVADA NR. 5: La finalul Epistolei lui Pavel cãtre Romani, el salutã nu mai puþin de 28 de persoane, dar nu-l menþioneazã pe Petru nici mãcar o datã! Vedeþi Romani 16 – citiþi tot capitolul!

Reþineþi: Pavel a salutat aceste persoane în anul 55 sau 56 d.Hr. De ce nu l-a amintit ºi pe Petru? Pentru cã pur ºi simplu Petru nu era acolo!



DOVADA NR. 6: La aproximativ patru ani dupã ce Pavel le-a scris romanilor, a fost dus ca prizonier în Roma pentru a fi judecat înaintea lui Cezar. Când comunitatea creºtinã din Roma a aflat de sosirea lui Pavel, s-au dus toþi sã-l întâmpine. „Din Roma ne-au ieºit înainte.... FRAÞII, care auziserã despre noi” (Fapte 28:15).

Din nou, prezenþa lui Petru printre ei nu este menþionatã nici mãcar o singurã datã. Ar fi fost extraordinar dacã Petru ar fi fost Roma, cãci Luca îi menþioneazã întotdeauna pe nume pe apostolii importanþi în raportul sãu din Fapte. Dar el nu aminteºte nimic de vreo întâlnire a lui Petru cu Pavel.

De ce? Pentru cã Petru nu a fost în Roma!



DOVADA NR. 7: Când Pavel a sosit în final la Roma, primul lucru pe care l-a fãcut a fost de a-i convoca pe „mai marii iudeilor” (Fapte 28:17) cãrora „le-a vestit Împãrãþia lui Dumnezeu, [ºi] le-a adus dovezi” (vers. 23).

Dar ceea ce este uimitor este cã aceºti mai mari ai iudeilor susþineau cã ºtiu foarte puþin chiar despre învãþãturile de bazã ale lui Hristos. Tot ce ºtiau era cã „partida aceasta pretutindeni stârneºte împotrivire” (vers. 22). Apoi Pavel a început sã le explice învãþãturile de bazã ale lui Hristos despre Împãrãþia lui Dumnezeu. Unii au crezut – majoritatea nu au crezut.

Acum, ce înseamnã toate acestea? Înseamnã cã dacã Petru, care era el însuºi un partizan iudeu puternic, ar fi predicat constant în Roma timp de 14 ani pânã în acel moment, ªI S-AR FI AFLAT ÎNCÃ ACOLO – cum ar fi fost posibil ca aceºti lideri iudei sã cunoascã aºa de puþin chiar despre adevãrurile de bazã ale creºtinismului?

ªi aceasta este o dovadã clarã cã Petru nu a fost în Roma pânã în anul 59 d.Hr.



În epistolele lui Pavel nu se spune nimic despre Petru



DOVADA NR. 8: Dupã respingerea conducãtorilor iudei, Pavel a rãmas în casa închiriatã de el timp de doi ani. În acest timp a scris Epistolele cãtre Efeseni, Filipeni, Coloseni, Filimon ºi Evrei. ªi în timp ce-i aminteºte pe alþii care au fost în Roma în aceastã perioadã, nu-l aminteºte nicãieri pe Petru. Motivul evident – apostolul celor tãiaþi împrejur nu se afla acolo!



DOVADA NR. 9: Dupã expirarea celor doi ani de închisoare ai lui Pavel, acesta a fost eliberat. Dar dupã aproximativ patru ani (cam în 65 d.Hr.), el a fost trimis din nou prizonier la Roma. De data aceasta a trebuit sã aparã înaintea tronului lui Cezar ºi a fost condamnat la moarte. Pavel descrie pe larg aceste împrejurãri în 2 Timotei.

Cu privire la procesul lui, observaþi ce spune Pavel în 2 Timotei 4:16:

„La întâiul meu rãspuns de apãrare, nimeni n-a fost cu mine, ci toþi m-au pãrãsit. Sã nu li se þinã în socotealã lucrul acesta!”

Dacã îi credem pe catolici, aceasta înseamnã cã Petru l-a pãrãsit pe Pavel, pentru cã ei ne spun cã ºi Petru era prezent în Roma la acea vreme! Petru l-a negat o datã pe Hristos, dar aceasta s-a întâmplat înainte de convertirea lui. Credinþa cã Petru era în Roma în timpul procesului lui Pavel este imposibil de susþinut!



DOVADA NR. 10: Apostolul Pavel ne informeazã în mod special cã Petru nu a fost în Roma în anul 65 d.Hr. – chiar dacã catolicii spun cã a fost. Pavel a spus: „Numai Luca este cu mine.”

Adevãrul devine foarte clar. Pavel a scris ROMEI; el fusese ÎN Roma; ºi pânã la urmã a scris cel puþin ºase epistole DIN Roma; ºi nu doar cã nu îl menþioneazã DELOC pe Petru, dar la sfârºit spune: „Numai Luca este cu mine.”

Aºadar, Petru nu a fost niciodatã Episcop al Romei!



Unde a fost Petru?



În jurul anului 45 d.Hr. îl gãsim pe Petru aruncat în închisoare la Ierusalim (Fapte. 12:3, 4). În anul 49 d.Hr. el se afla încã în Ierusalim, de aceastã datã participând la consiliul de la Ierusalim. În jurul anului 51 d.Hr., el era în Antiohia, în Siria, unde a intrat în disputã cu Pavel pentru cã nu vroia sã stea alãturi de neamuri sau sã mãnânce cu ele.

Ciudat lucru ca „episcopul Romei” sã nu vrea sã aibã nicio legãturã cu neamurile în anul 51 d.Hr.!

Mai târziu, aproximativ în anul 66 d.Hr., îl gãsim în cetatea Babilonului printre iudei (1 Petru 5:13). Amintiþi-vã cã Petru era apostolul celor TÃIAÞI ÎMPREJUR. De ce se afla el în Babilon? Pentru cã istoria aratã cã erau la fel de mulþi iudei în zona Mesopotamiei în vremea lui Hristos ca ºi în Palestina. Nu este nicio mirare cã îl gãsim în est. Poate cã acesta este motivul pentru care teologii/cercetãtorii spun cã scrierile lui Petru au un puternic stil aramaic – acel tip al aramaicei vorbit în Babilon. Bineînþeles! Petru era obiºnuit cu dialectul lor estic.

În perioada în care catolicii cred cã Petru era în Roma, Biblia aratã clar cã el era în altã parte. Dovezile abundã ºi sunt de netãgãduit. Dacã se acordã atenþie cuvintelor lui Dumnezeu, nimeni nu poate fi înºelat. Petru nu a fost NICIODATÃ episcop al Romei!



Un anume „PETRU” a fost în Roma cu douã mii de ani înainte de Hristos!



Cine a fost primul „Petru” al Romei? Cum au fost numiþi urmaºii lui? Istoria religiilor antice scoate la ivealã adevãrul clar despre primul Petru al Romei. Adevãrul despre urmaºii lui este clar pentru noi – dar nu ºi penru lume. Iatã ce ne dezvãluie istoria despre PRIMUL Petru al Romei. Adevãrul este uimitor!

BIBLIA aratã cã în prima erã, imediat dupã potopul lui Noe, oamenii au început sã se rãzvrãteascã împotriva învãþãturilor lui Dumnezeu. Ei au început sã clãdeascã cetãþi, sã întemeieze religii, sã se dedea la idolatrii. Au fost ridicate temple pãgâne – a apãrut în scenã turnul Babel. Toate aceste lucruri au început în primele douã sute de ani dupã potop.



Zeii pãgâni erau numiþi „Petru”



Oricât de surprinzãtor ar pãrea, este un lucru bine ºtiut printre studenþii religiei antice cã principalii dumnezei pãgâni cãrora li se aducea închinare în primele civilizaþii erau cunoscuþi, în general, cu numele de PETRU. Este în egalã mãsurã ºtiut faptul cã preoþii acelor dumnezei pãgâni erau de asemenea numiþi PETRU. Acelaºi nume, într-o formã sau alta, era folosit pentru TEMPLELE pãgâne consacrate acelor dumnezei.

Observaþi cã Bryant, în lucrarea sa Ancient Mythology, spune: „Nu doar dumnezeii, ci ºi hierophantae [preoþi speciali] din majoritatea templelor; ºi acei preoþi în mod deosebit care se ocupau de sãrbãtorirea tainelor erau numiþi PATRE” (vol. 1, pag. 354).

Acest lucru este important! Cuvântul PATRE are acelaºi sens ºi aceeaºi pronunþie ca PATOR sau PETRU.

Bryant continuã. „PATRE era fãrã îndoialã un termen religios.... acelaºi ca ºi PATOR ºi PATORA.”

Dumnezeii pãgâni din vechime, preoþii care le slujeau, ºi sanctuarele lor sacre – templele lor – TOATE erau numite PETOR sau PETRU (oricare pronunþie este acceptabilã, pentru cã vocalele sunt fluide în toate limbile – în special cea semiticã).



Semnificaþia cuvântului „Petru”



Ce semnificaþie avea cuvântul PATOR sau PETRU pentru oamenii din antichitate? Destul de surprinzãtor, cuvântul se gãseºte în Biblie. Când Moise scrie despre preoþii egipteni, aratã cã ei se numeau PETRU sau „interpreþi” – interpreþi ai vechilor taine egiptene.

Citiþi Geneza 41:8. Davidson aratã în lexiconul lui ebraic cã cuvântul alcãtuit din consoane P-T-R (PETRU) înseamnã „a interpreta” sau „interpretare” (pag. 638; Brown, Driver, Briggs, pag. 837; ºi Gesenius, pag. 877 ºi pag. 843). Bryant evidenþiazã faptul cã „termenul era folosit mereu cu referire la interpretarea oracolelor” (pag. 308).

Preoþii pãgâni ai religiilor oculte erau numiþi PATORI sau PETRU. Ei aveau puterea de a interpreta tainele pãgâne. Acest lucru este arãtat mai departe de Bunson în cartea lui Hieroglyph, pag. 545, unde spune cã egiptenii – dupã cum aratã ºi Biblia – îi numeau pe „interpreþii” sau pe preoþii lor: PETR, adicã PETRU.

Termenul PETRU a fost unul dintre primele nume date dumnezeilor pãgâni. El a rezistat pânã în perioada greacã ºi cea romanã. Dar între timp el a cãpãtat ºi o semnificaþie laicã larg rãspânditã. A ajuns sã aibã, în general, semnificaþia de „tatã” sau „pãrinte.” Dar acesta nu era sub nicio formã sensul lui principal. Bryant continuã: „Cuvântul PATER, atunci când era folosit ca mod de adresare în contextul religios grec ºi roman, NU însemna, aºa cum se crede, tatã sau pãrinte; ci se referea la influenþa divinã a zeitãþii, numitã de oamenii din orient PATOR” (idem, pag. 353).

În multe religii din antichitate, tatãl era preotul familiei. Acesta este motivul pentru care capul familiei a devenit cunoscut de asemenea ca PATOR sau „tatã.”

Tatãl, datoritã rolului sãu preoþesc, a devenit cunocut ca ARCHPATOR, sau, aºa cum se traduce de obicei, PATRIARH. Astfel a ajuns termenul PATOR sã capete semnificaþia laicã de „tatã.” Dar la început el însemna întotdeauna „interpret” – în special unul al religiilor oculte.



Principalii dumnezei pãgâni numiþi PETRU



Avem dovezi clare cã vechii romani îi numeau pe principalii lor zei PETRU – interpreþi divini. Scriitorul roman Lucilius aminteºte de Neptun, Liber, Saturn, Marte, Ianus ºi Quirnus – toþi erau numiþi PATER. (Vezi Lucilii Fragments.) El nu dorea sã spunã cã aceºtia erau „zei-taþi.” Dorea sã spunã cã erau zei de rangul PETRU – zei principali.

Lucilius nu epuizeazã lista. De fapt, nu îl menþioneazã pe JUPITER, „tatãl” zeilor romani. Dar nu era necesar sã îl menþioneze ca „zeu-PETRU.” Datoritã rangului sãu înalt, titlul PETRU era practic inclus în numele sãu. El era numit JU-PETRU.

Gladstone, în lucrarea sa despre antichitãþile Greciei, aratã cã Jupiter ºi zeul grec ZEUS erau unul ºi acelaºi – JU-PETRU era modul roman de a spune ZEUS-PETRU, zeu principal al grecilor (Homer and the Homeric Age, vol. I, pag. 287), PETRU era numele care a ajuns sã semnifice rangul înalt printre zei – ºi printre preoþii lor.



Grecii foloseau termenul „Petru”



Romanii nu au fost singurii care ºi-au numit zeii PETRU. The Classical Manual aratã cã grecii foloseau termenul PETRU (sau variante ale lui) la fel de des ca romanii. De exemplu, Apolo era numit PATRIUS iar urmaºii lui APOLO PATRIUS (pag. 23). Pausanius ne spune cã Artemis ºi Bahus erau numiþi PATORA, adicã zei-PETRU (vol. 1, 2). Pindar vorbeºte despre Poseidon Petraios. El spune cã tesalonicenii se închinau la Neptun sub acest titlu (Pyth. Ode 4).

În Egipt, preoþii amonieni – care conduceau unul dintre principalele oracole pãgâne din Egiptul antic – erau numiþi Petori, dupã cum spune ºi Bryant: „Instrumentul (idolul) principal din mâinile lor era numit PIETAURUM” (idem, pag. 356).

De multe ori, acest idol lua forma unei stâlp, sau par (idem, pag. 358). Zeiþa pãgânã Artemis este deseori înfãþiºatã stând lângã un stâlp de piatrã care este numit PATROA sau PETRU (Pausanius, vol. 1). Aceºti stâlpi ºi toate simbolurile falice similare au ajuns sã fie cunoscute sub numele de PETRA – sacrii PETRU. (Este încã un lucru obiºnuit în limbajul vulgar sã se facã referire la membrul masculin folosindu-se numele lui religios original – PETRU). Aceste pietre-Petru falice se gãseau peste tot în lumea anticã. De fapt, nu se face nicio menþionare a unui oracol pãgân din vechime fãrã sã se facã referire ºi la emblema PETRU – piatra sacrã.

Ca ºi cuvântul PATOR – care a ajuns sã indice pur ºi simplu „tatã” sau „pãrinte” – cuvântul PETRA a ajuns sã însemne orice piatrã mare. Dar la început, avea doar semnificaþia religioasã.

„Termenul PETRA a ajuns în cele din urmã sã însemne orice stâncã sau piatrã ºi sã fie limitat la aceastã semnificaþie. Dar în primele veacuri era FOLOSIT MEREU ÎN SENS RELIGIOS; ºi se referea la altarele lui Osiris, sau ale Soarelui (Baal), ºi la alte oracole care se presupunea cã trebuiau expuse” (Bryant, pag. 359). Cu alte cuvinte, termenul PETRA însemna piatra-PETRU sacrã – o piatrã care de obicei avea forma unui falus.

bisericasecreta.wordpress.com/2008/06/23/cum-sa-ne-purtam-cu-sec...

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

"PAVEL a întemeiat singura bisericã ADEVÃRATÃ la Roma"

cum putea intemeia o biseica ,,adevarata"PAVEL/SAUL( ,,convertit de la iudaismul asumat " ) care nu l-a intalnit niciodata pe ISUS?
se mai afirma despre el ca era ,,un coleri"...probabil suferind de influente psihice pe care astazi le numim,,posesii"iar in acea perioda erau numite,,daruri".

De la: tell, la data 2009-03-19 14:19:09"PAVEL a întemeiat singura bisericã ADEVÃRATÃ la Roma"

cum putea intemeia o biseica ,,adevarata"PAVEL/SAUL( ,,convertit de la iudaismul asumat " ) care nu l-a intalnit niciodata pe ISUS?
se mai afirma despre el ca era ,,un coleri"...probabil suferind de influente psihice pe care astazi le numim,,posesii"iar in acea perioda erau numite,,daruri".

1. Agripa a zis cãtre Pavel: Îþi este îngãduit sã vorbeºti pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, se apãra:
2. Mã socotesc fericit, o, rege Agripa, cã astãzi, înaintea ta, pot sã mã apãr de toate câte mã învinuiesc iudeii;
3. Mai ales, pentru cã tu cunoºti toate obiceiurile ºi neînþelegerile iudeilor. De aceea te rog sã mã asculþi cu îngãduinþã.
4. Vieþuirea mea din tinereþe, cum a fost ea de la început în poporul meu ºi în Ierusalim, o ºtiu toþi iudeii.
5. Dacã vor sã dea mãrturie, ei ºtiu despre mine, de mult, cã am trãit ca fariseu, în tagma cea mai riguroasã a religiei noastre.
6. ªi acum stau la judecatã pentru nãdejdea fãgãduinþei fãcute de Dumnezeu cãtre pãrinþii noºtri,
7. ªi la care cele douãsprezece seminþii ale noastre, slujind lui Dumnezeu fãrã încetare, zi ºi noapte, nãdãjduiesc sã ajungã. Pentru nãdejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt pârât de iudei.
8. De ce se socoteºte la voi lucru de necrezut cã Dumnezeu înviazã pe cei morþi?
9. Eu unul am socotit, în sinea mea, cã faþã de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia sã fac multe împotrivã;
10. Ceea ce am ºi fãcut în Ierusalim, ºi pe mulþi dintre sfinþi i-am închis în temniþe cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar când erau daþi la moarte, mi-am dat ºi eu încuviinþarea.
11. ªi îi pedepseam adesea prin toate sinagogile ºi-i sileam sã huleascã ºi, mult înfuriindu-mã împotriva lor, îi urmãream pânã ºi prin cetãþile de din afarã;
12. ªi în felul acesta, mergând ºi la Damasc, cu putere ºi cu însãrcinare de la arhierei,
13. Am vãzut, o, rege, la amiazã, în calea mea, o luminã din cer, mai puternicã decât strãlucirea soarelui, strãlucind împrejurul meu ºi a celor ce mergeau împreunã cu mine.
14. ªi noi toþi cãzând la pãmânt, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiascã: Saule, Saule, de ce Mã prigoneºti? Greu îþi este sã loveºti în þepuºã cu piciorul.
15. Iar eu am zis: Cine eºti Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneºti.
16. Dar, scoalã-te ºi stai pe picioarele tale. Cãci spre aceasta M-am arãtat þie: ca sã te rânduiesc slujitor ºi martor, ºi al celor ce ai vãzut, ºi al celor întru care Mã voi arãta þie.
17. Alegându-te pe tine din popor ºi din neamurile la care te trimit,
18. Sã le deschizi ochii, ca sã se întoarcã de la întuneric la luminã ºi de la stãpânirea lui satana la Dumnezeu, ca sã ia iertarea pãcatelor ºi parte cu cei ce s-au sfinþit, prin credinþa în Mine.
19. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultãtor cereºtii arãtãri;
20. Ci mai întâi celor din Damasc ºi din Ierusalim, ºi din toatã þara Iudeii, ºi neamurilor le-am vestit sã se pocãiascã ºi sã se întoarcã la Dumnezeu, fãcând lucruri vrednice de pocãinþã.
21. Pentru acestea, iudeii, prinzându-mã în templu, încercau sã mã ucidã.
22. Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat pânã în ziua aceasta, mãrturisind la mic ºi la mare, fãrã sã spun nimic decât ceea ce ºi proorocii ºi Moise au spus cã va sã fie:
23. Cã Hristos avea sã pãtimeascã ºi sã fie cel dintâi înviat din morþi ºi sã vesteascã luminã ºi poporului ºi neamurilor.
24. ªi acestea grãind el, întru apãrarea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, eºti nebun! Învãþãtura ta cea multã te duce la nebunie.
25. Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci grãiesc cuvintele adevãrului ºi ale înþelepciunii.
26. Regele ºtie despre acestea, ºi în faþa lui vorbesc fãrã sfialã, fiind încredinþat cã nimic nu i-a rãmas ascuns, pentru cã aceasta nu s-a întâmplat, într-un ungher.
27. Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? ªtiu cã crezi.
28. Iar Agripa a zis cãtre Pavel: Cu puþin de nu mã îndupleci sã mã fac ºi eu creºtin!
29. Iar Pavel a zis: Ori cu puþin, ori cu mult, eu m-aº ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci ºi toþi care mã ascultã astãzi sã fie aºa cum sunt ºi eu, afarã de aceste lanþuri.
30. ªi s-a ridicat ºi regele ºi guvernatorul ºi Berenice ºi cei care ºedeau împreunã cu ei,
31. ªi plecând, vorbeau unii cu alþii zicând: Omul acesta n-a fãcut nimic vrednic de moarte sau de lanþuri.
32. Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea sã fie lãsat liber, dacã n-ar fi cerut sã fie judecat de Cezarul.

Faptele Sfinþilor Apostoli
Cap. 26

Iti spune ceva?

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

Andrei
Bine zice popa tau,adevarat graieste....DAR Domnul ISUS...zice contrariul....PE CINE SA CRED ?????PE POPA TAU,SAU PE DOMNUL ISUS????

voi sectarii nu sunteþi oameni. Voi sunteþi draci fãrã de coarne, cã voi cãutaþi sã distrugeþi Biserica ºi sã-i rupeþi pe oameni de la ea, ca sã-i duceþi în iad. Mãcar dracii au coarne, iar voi nu aveþi deºi faceþi ca ei.

symy-apocalipsa.blogspot.ro

De la: adipopa, la data 2009-03-19 09:40:22

De la: mariatu, la data 2009-03-19 08:56:11....minciuna caut-o in "ograda" ta, mai baiatule.Idolii,basme babesti si lumesti....... etc, preoti care isi spun Rabi si se dau drept "dezlegatori" de pacate, inchinare la sfinti si rugaciuni spuse acestora......ASTA E ADEVARUL???
Scrieri puse mai presus de Biblie, care sunt studiate mai mult decat insusi Cuvantul Lui Dumnezeu.
M-am lamurit cat de bine cunoasteti Biblia.

Maria, eu apreciez interesul tãu faþã de scripturã ºi cred cã multe din observaþiile care le faci sunt de bun simþ. Dar nu pot înþelege de ce interesul care primeazã pentru tine pe acest forum este nu sã înveþi de la ortodocºi (sau catolici), ci sã-i înþepi tot timpul. Andu þi-a rãspuns deja, destul de competent, la toate întrebãrile legate de cruce, sfinþi, spovedanie, etc. E timpul sã mergi mai departe - ºi nu cred cã ai dreptul sã acuzi pe cineva cã nu ar cunoaºte Biblia. Fii pozitivã.

Mai scrisesem un raspun dar se pare ca a disparut.
Adi , nu cred ca eu intep mai mult decat altii.
"Intepaturile" la adresa lui Andu are legatura si cu ceea a scris Andu aseara pe alt topic.
Adica ei pot face afirmatii grave la adresa noastra dar noi nu putem sa ne aparam, chiar si prin "intepaturi".Am spus clar si lui Andu si altora Sola Scriptura.
Biblia "noastra" tot prin aprobarea unui conciliu a a ajuns la noi.Nu am hotarat eu ce anume sa aleg , sa scot sau sa adaug in biblie.
Am spus ca doresc sa cunosc mai mult ortodocsia pt a nu mai "judeca" gresit.
Dar nu pot fi de acord cu unele lucruri cum ar fii botezul pruncilor, inchinarea la sfinti, icoane, cultul mortilor, (preotul pt mine nu este decat un invatator, care are datoria sa ma "lumineze" in ceea ce nu inteleg in ceea ce nu cunosc) acceptarea unei Biblii "extinse" adica scrierile unor oameni ai lui Dumnezeu ca fiind Biblia, eu le consider invataturi, iar atata timp cat nu le-am citit nu ma pot pronunta daca sunt de acord sau nu cu ele.
Eu nu am reusit sa inteleg 100%NT, dar sa mai studiez si restul.
Daca unii vor sa purtam un dialog sa faca bine sa poarte un dialog, sa prezinte ceea ce cred ei si sa nu mai acuze pe altii de ......impietriri si altele.

Domnul este Pastorul meu.

De la: symy1, la data 2009-03-19 15:11:09Andrei
Bine zice popa tau,adevarat graieste....DAR Domnul ISUS...zice contrariul....PE CINE SA CRED ?????PE POPA TAU,SAU PE DOMNUL ISUS????

voi sectarii nu sunteþi oameni. Voi sunteþi draci fãrã de coarne, cã voi cãutaþi sã distrugeþi Biserica ºi sã-i rupeþi pe oameni de la ea, ca sã-i duceþi în iad. Mãcar dracii au coarne, iar voi nu aveþi deºi faceþi ca ei.

Trebuie sa ai credinta in D-zeu si in Biblie.
Un popa ..nu poate zice mai mult decat scrie in Sfanta Scriptura. .
Numai naivii cred ca in toate parabolele care le mai scot popii

De la: balabanandrei, la data 2009-03-19 10:40:44

De la: mariatu, la data 2009-03-19 08:56:11

De la: balabanandrei, la data 2009-03-19 08:42:20

De la: msutaca, la data 2009-03-18 17:41:27"simy 1" draga,





Exista si in ortodoxie credinciosi care inca nu au inteles ca sa-si traiasca credinta ! Dar pe cei care au ales ca sa si-o traiasca nu-i vezi ?! Ca acestia au ajuns Sfinti este greu de vazut ?! Ca Dumnezeu trimite Lumina Sfinta numai de Pastele Ortodox, asta iarasi nu vezi !!!? Pe Maica Domnului pe care Insusi Domnul Iisus Hristos a cinstit-o si a a les-o pe Ea ca sa-L aduca in aceasta lume (poate fi cinste mai mare pentru un muritor ?!) iar voi n-o cinstiti !!! Pe cea mai curata faptura umana care a existat si va exista vreodata pe Pamint, voi nu o cinstiti ????????!!!!! FEREASCA DUMNEZEU DE ASA ORBIRE SUFLETEASCA !!!!!



sa-mi fie cu iertare, dar in afara ortodoxiei, toate celelalte religii, culte, secte sau ce or mai fi, sunt cursa diavolului pentru cei slabi in credinta ! Cei ce cauta sincer Adevarul aceia vor simti ca adevarata credinta de la Domnul Iisus Hristos, credinta care a ramas neschimbata de-a lungul veacurilor, este ORTODOXIA !!!!!! Marturie stau si Sfintii, Sfinta Lumina de la Ierusalim, minunile care se intimpla pentru indreptare, s.a.m.d.





DOAMNE SCOATE DIN INTUNERIC TOATE SUFLETELE !!!! AMIN !!!!!



Mircea, un pacatos ortodox

Mircea, nu mai intra in contradictie cu ei, ca nu are rost. Numai Dumnezeu le poate schimba credinta! Singurul lor tel este sa se contrazica. Pt ei nu conteaza adevarul, ci sa fie cineva de acord cu minciuna lor. Asta e impietrire a inimii, care vine din mandrie.

Numai bine!

....minciuna caut-o in "ograda" ta, mai baiatule.Idolii,basme babesti si lumesti....... etc, preoti care isi spun Rabi si se dau drept "dezlegatori" de pacate, inchinare la sfinti si rugaciuni spuse acestora......ASTA E ADEVARUL???

Scrieri puse mai presus de Biblie, care sunt studiate mai mult decat insusi Cuvantul Lui Dumnezeu.

M-am lamurit cat de bine cunoasteti Biblia.

"Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine"

"Iar cel ce se va lepãda de Mine înaintea oamenilor ºi Eu Mã voi lepãda de el înaintea Tatãlui Meu"



Vezi Maria? Biblia spune!

Numai bine si Doamne ajuta!

Andrei , unde ne lepadam noi de Domnul Isus???

Asta spui prin al doilea verset, iar de apostoli cine se lapada dragule???

Ori a cui invatatura o tinem noi, nu pe cea a apostolilor???

REPET:

Unde invata apostolii(cei 12) sa ma inchin si rog lor, unde ma invata sa ma inchin icoanelor(pe vremea aceeia nici nu se punea problema).

Nu imi veni cu invatatura unei Biblii "extinse", imbunatatita si adaugata si completata peste sute de ani, ca nu tine, intelegi.

Hai sa dezbatem alte subiecte,nu ne acuza de impietrire atinci cand iti resping aceste invataturi ca nu ai dreptate.

Acuza-ma de impietrire in alte situatii (mandrie, egoism, neascultare, lipsa de studiu, de binefacere, imbuibare....) adica de lipsa de rod, cine nu are rod nu va intra in imparatiea cerurilor nu cine nu face anumite ritualuri.

Stiu , mi-a explicat Andu ca prin faptul ca noi nu suntem cununati de preoti ortodocsi traim in....desfrau, aici va doare pe voi , aici vi se pare ca aveti dreptate, e afla ca nu aveti dreptate, da???

Nu intru in detalii ca nu are rost si nici nu am timp acum.

Domnul este Pastorul meu.

Ce bine scrie in Sfanta Scriptura:


II Timotei 4:3-4 "Cãci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învãtãtura sãnãtoasã ci - dornici sã-si desfãteze auzul - îsi vor grãmãdi învãtãtori dupã poftele lor si îsi vor întoarce auzul de la adevãr si se vor abate cãtre basme."

Tit 3:9-10 "Iar cele nebune cercãri si graiuri de neamuri si pricini si sfãdiri de lege, pãrãseste-le, pentru cã sunt nefolositoare si desarte. Pre omul eretic, dupã întîia si a doua mustrare, pãrãseste-l, stiind cã s-a îndãrãtnicit unul ca acela si pãcãtuieste, fiind singur de sine osîndit."

Iacov 2:10 "Pentru cã cine va pãzi toatã legea, dar va gresi într-o singurã poruncã, s-a fãcut vinovat fatã de toate poruncile."

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

De la: Andu30, la data 2009-03-19 16:36:13Ce bine scrie in Sfanta Scriptura:

II Timotei 4:3-4 "Cãci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învãtãtura sãnãtoasã ci - dornici sã-si desfãteze auzul - îsi vor grãmãdi învãtãtori dupã poftele lor si îsi vor întoarce auzul de la adevãr si se vor abate cãtre basme."
."

.....ai mare dreptate, s-au adaugat atatea invataturi in Biblia "extinsa" dupa poftele multora....

Domnul este Pastorul meu.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus



Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus

upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7d/Yorkconstantine.jpg">

Andu ºi Andrei, în aceiaºi idee încercatã cu Maria ceva mai devreme, mã întreb dacã voi aþi putea da dovadã de bunãtate ºi înþelepciune în a depãºi retorica ieftinã anti-protestantã ºi sã vã concentraþi asupra susþinerii exegetice ºi teologice a unei idei. În final, asta conteazã.

Consider eronate ºi umilitoare acuze precum trãirea în desfrâu a persoanelor necununate în cadrul Bisericii Ortodoxe (aud prima datã lucrul acesta), dar ºi mult-repetata contestare a oricãrei traduceri a Bibliei afarã de cea ortodoxã (uneori dând chiar impresia cã un Cornilescu este totuna cu Turnul de Veghe).

Orice student (român) familiar cu cercetarea lingvisticã legatã de traducerea Bibliei sau care a lucrat poate cu vreuna dintre instituþiile de specialitate (e.g., International Bible Society, Wycliffe Bible Translators, Summer Institute of Linguistics, United Bible Societies, etc.) ar considera extrem de imatur nivelul conversaþiei voastre. (Biserica Ortodoxã Românã face parte din UBS).

Existã mai multe modalitãþi, perfect legitime din punct de vedere lingvistic, de a reda conþinutul unei idei dintr-o limbã în alta – de la echivalenþa dinamicã/funcþionalã, la echivalenþa formalã/literalã, la parafrazãri. Vã recomand sã citiþi, inter alia, ceva din lucrãrile lui Eugene Albert Nida (avem de exemplu Traducerea Sensurilor publicatã în limba românã de Institutul European) sau orice alte lucrãri de traductologie.

Apoi, am mai spus-o pe paginile acestui forum, existã o ramurã ºtiinþificã consacratã criticii textuale, evaluãrii eclectice a manuscriselor, traducerilor ºi comentariilor. Nu mai putem confunda simplistic Septuaginta cu originalul Vechiului Testament, chiar dacã manuscrisele existente ale Septuagintei sunt mãrturii literare importante privind acest original. A respinge o traducere doar pe considerentul cã foloseºte Textul Masoretic ca bazã nu Septuaginta este la fel de absurd precum controversa occidentalã King James Only.

Ideea mea ar fi sã încercaþi toþi (inclusiv Maria) sã faceþi un pas înainte. Fiþi obiectivi, riguroºi, clinic-de-ºtiinþifici dacã se poate – ºi vom învãþa cu siguranþã mai mult unii de la alþii.

De la: adipopa, la data 2009-03-19 17:45:23Andu ºi Andrei, în aceiaºi idee încercatã cu Maria ceva mai devreme, mã întreb dacã voi aþi putea da dovadã de bunãtate ºi înþelepciune în a depãºi retorica ieftinã anti-protestantã ºi sã vã concentraþi asupra susþinerii exegetice ºi teologice a unei idei. În final, asta conteazã.



... adi ... protestant este si Obama, parca ... evanghelist convins ... ar trebui sa fie reprezentativ ... ca si papa, de exemplu ... sa mai comentam noile lui directii de ''dezvoltare'' alese pentru ''fratilor'' lui ... a ignora evidentele de dragul discutiei teologice pare frumos si elegant, dar cineva trebuie sa isi asume si faptul unuii vorbesc, elegant sau nu, iar altii fac ... ce vor ei ...
... dintr-un punct de vedere ... e ca si cum ai fi cerut rusilor inchsii in gulag sa ii pupe pe paznici si sa se roage de ei sa le vorbeasca frumos in incercarea de a gasi punctul comun ...

De la: adipopa, la data 2009-03-19 17:45:23Andu ºi Andrei, în aceiaºi idee încercatã cu Maria ceva mai devreme, mã întreb dacã voi aþi putea da dovadã de bunãtate ºi înþelepciune în a depãºi retorica ieftinã anti-protestantã ºi sã vã concentraþi asupra susþinerii exegetice ºi teologice a unei idei. În final, asta conteazã.

Consider eronate ºi umilitoare acuze precum trãirea în desfrâu a persoanelor necununate în cadrul Bisericii Ortodoxe (aud prima datã lucrul acesta), dar ºi mult-repetata contestare a oricãrei traduceri a Bibliei afarã de cea ortodoxã (uneori dând chiar impresia cã un Cornilescu este totuna cu Turnul de Veghe).

Orice student (român) familiar cu cercetarea lingvisticã legatã de traducerea Bibliei sau care a lucrat poate cu vreuna dintre instituþiile de specialitate (e.g., International Bible Society, Wycliffe Bible Translators, Summer Institute of Linguistics, United Bible Societies, etc.) ar considera extrem de imatur nivelul conversaþiei voastre. (Biserica Ortodoxã Românã face parte din UBS).

Existã mai multe modalitãþi, perfect legitime din punct de vedere lingvistic, de a reda conþinutul unei idei dintr-o limbã în alta – de la echivalenþa dinamicã/funcþionalã, la echivalenþa formalã/literalã, la parafrazãri. Vã recomand sã citiþi, inter alia, ceva din lucrãrile lui Eugene Albert Nida (avem de exemplu Traducerea Sensurilor publicatã în limba românã de Institutul European) sau orice alte lucrãri de traductologie.

Apoi, am mai spus-o pe paginile acestui forum, existã o ramurã ºtiinþificã consacratã criticii textuale, evaluãrii eclectice a manuscriselor, traducerilor ºi comentariilor. Nu mai putem confunda simplistic Septuaginta cu originalul Vechiului Testament, chiar dacã manuscrisele existente ale Septuagintei sunt mãrturii literare importante privind acest original. A respinge o traducere doar pe considerentul cã foloseºte Textul Masoretic ca bazã nu Septuaginta este la fel de absurd precum controversa occidentalã King James Only.

Ideea mea ar fi sã încercaþi toþi (inclusiv Maria) sã faceþi un pas înainte. Fiþi obiectivi, riguroºi, clinic-de-ºtiinþifici dacã se poate – ºi vom învãþa cu siguranþã mai mult unii de la alþii.

... in general, orice traducere DENATUREAZA SENSUL INITIAL ... si cu cit este mai recenta, pe baza unei alte traduceri, cred ca deja partea stinfica chiar ca nu prea mai are rost sa piarda timpul ... poate doar istoric sa mai aiba un rost ...

Marcel, Obama este un universalist capabil sã îmbrãþiºeze creºtinismul dar ºi ateismul într-un proiect politic de anvergura celui în care s-a angajat. Sunt deja binecunoscute ridiculizãrile lui din 2006 asupra Bibliei (Levitic, Deuteronom, Predica de pe Munte). Aºa cã nu ºtiu (ºi nu ºtie nimeni) ce formã de credinþã susþine sau respinge preºedintele american.

De la: adipopa, la data 2009-03-19 18:12:07Marcel, Obama este un universalist capabil sã îmbrãþiºeze creºtinismul dar ºi ateismul într-un proiect politic de anvergura celui în care s-a angajat. Sunt deja binecunoscute ridiculizãrile lui din 2006 asupra Bibliei (Levitic, Deuteronom, Predica de pe Munte). Aºa cã nu ºtiu (ºi nu ºtie nimeni) ce formã de credinþã susþine sau respinge preºedintele american.

e musulman(deci nu toti musulmanii sunt teroristi)....!!!!

De la: homemarcel0, la data 2009-03-19 18:05:06... in general, orice traducere DENATUREAZA SENSUL INITIAL ... si cu cit este mai recenta, pe baza unei alte traduceri, cred ca deja partea stinfica chiar ca nu prea mai are rost sa piarda timpul ... poate doar istoric sa mai aiba un rost ...

Absurd. Nu cred cã ai citit nici un trat de bazã în traductologie. Principiul fundamental în traductologie este tocmai acesta: orice idee exprimatã într-o limbã este traductibilã în alta! (Dacã vrei, pot ridica ºtacheta).

in orice caz....as fii dat orice sa iese presedinte mccain si nu pocitania aia!!!

De la: adipopa, la data 2009-03-19 18:15:17

De la: homemarcel0, la data 2009-03-19 18:05:06... in general, orice traducere DENATUREAZA SENSUL INITIAL ... si cu cit este mai recenta, pe baza unei alte traduceri, cred ca deja partea stinfica chiar ca nu prea mai are rost sa piarda timpul ... poate doar istoric sa mai aiba un rost ...

Absurd. Nu cred cã ai citit nici un trat de bazã în traductologie. Principiul fundamental în traductologie este tocmai acesta: orice idee exprimatã într-o limbã este traductibilã în alta! (Dacã vrei, pot ridica ºtacheta).

nu adi...tu nu ai dreptate...traducerile bune si foarte bune sunt extrem de rare....!!!...
sunt fraze intregi kr traduse din romana in engleza au un sens diferit...
de exemplu.. vorbeam intr-o seara cu cineva....cum traduci in engleza fraza *mi-e dor de tine*???.....*i miss you*...insa sensul s-a schimbat !!!...expresia din engleza insemnand *imi lipsesti*...
adi....e groaznic de greu sa faci o traducere buna dintr-o limba in alta...aproape imposibil!!!...exista nuante kr iti scapa...si sensuri kr nu se regasesc in alta limba.....

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-03-19 18:24:22

De la: adipopa, la data 2009-03-19 18:15:17

De la: homemarcel0, la data 2009-03-19 18:05:06... in general, orice traducere DENATUREAZA SENSUL INITIAL ... si cu cit este mai recenta, pe baza unei alte traduceri, cred ca deja partea stinfica chiar ca nu prea mai are rost sa piarda timpul ... poate doar istoric sa mai aiba un rost ...

Absurd. Nu cred cã ai citit nici un trat de bazã în traductologie. Principiul fundamental în traductologie este tocmai acesta: orice idee exprimatã într-o limbã este traductibilã în alta! (Dacã vrei, pot ridica ºtacheta).

nu adi...tu nu ai dreptate...traducerile bune si foarte bune sunt extrem de rare....!!!...
sunt fraze intregi kr traduse din romana in engleza au un sens diferit...
de exemplu.. vorbeam intr-o seara cu cineva....cum traduci in engleza fraza *mi-e dor de tine*???.....*i miss you*...insa sensul s-a schimbat !!!...expresia din engleza insemnand *imi lipsesti*...
adi....e groaznic de greu sa faci o traducere buna dintr-o limba in alta...aproape imposibil!!!...exista nuante kr iti scapa...si sensuri kr nu se regasesc in alta limba.....

ce sa mai zic...dak in acel text exista metafore si simboluri necunoscute intr-o alta cultura...poi....s-a zis cu toata traducerea....o traducere cuvant cu cuvant a unei metafore compromite totul.....:(

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-03-19 18:24:22nu adi...tu nu ai dreptate...traducerile bune si foarte bune sunt extrem de rare....!!!...
sunt fraze intregi kr traduse din romana in engleza au un sens diferit...
de exemplu.. vorbeam intr-o seara cu cineva....cum traduci in engleza fraza *mi-e dor de tine*???.....*i miss you*...insa sensul s-a schimbat !!!...expresia din engleza insemnand *imi lipsesti*...
adi....e groaznic de greu sa faci o traducere buna dintr-o limba in alta...aproape imposibil!!!...exista nuante kr iti scapa...si sensuri kr nu se regasesc in alta limba.....

Ioana, dacã tu intenþionai sã explici de ce nu-mi dai dreptate cu ajutorul exemplului de traducere din limba românã în limba englezã þi-ai fãcut un mare deserviciu. În orice traducere, corespondenþa de sens se realizeazã în câmpul semantic intenþionat de autor, indiferent de celelalte câmpuri semantice posibile unui anumit cuvânt.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-03-19 18:26:29ce sa mai zic...dak in acel text exista metafore si simboluri necunoscute intr-o alta cultura...poi....s-a zis cu toata traducerea....o traducere cuvant cu cuvant a unei metafore compromite totul.....:(

Tocmai de aceea avem în traductologie echivalenþa dinamicã sau funcþionalã. Citeºte Nida.

De la: adipopa, la data 2009-03-19 18:34:55

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-03-19 18:26:29ce sa mai zic...dak in acel text exista metafore si simboluri necunoscute intr-o alta cultura...poi....s-a zis cu toata traducerea....o traducere cuvant cu cuvant a unei metafore compromite totul.....:(

Tocmai de aceea avem în traductologie echivalenþa dinamicã sau funcþionalã. Citeºte Nida.

..aia ce o mai fii???


adi...unele metafore sunt necunoscute altor vorbitori ce vin din culturi total diferite....si traducatorul pierde sensul....
uite....de exemplu...o poezie.....tradusa intr-o alta limba are cu totul alt inteles....
dar....in fine...cum crezi tu......eu insa iti spun k dak incerci sa traduci in engleza *luceafarul * sau *eu nu strivesc corola de minuni a lumii* sau *oul dogmatic*...o sa-ti iese un terci de toata frumusetea....
dar...in fine....dak tu ai vazut numai traduceri bune....eu insa spuneam k sunt foarte rare........

...cum stii.....