Info
x
Sa ne cunoastem credinta ortodoxa
|
racukoto 209 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Tulcea |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 14:51
Fredy...citata gresit.
Religia este opiul...saracului. |
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 14:55
RELIGIA E OPIUMUL POPOARELOR!
|
|
racukoto 209 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Tulcea |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 15:02
Virgil gina, marinescuirina, Andu, si bineinteles...adypopa. va pun doua intrebari, nu este necesar sa raspundeti, ca sa nu cadeti in...blesfamie.
De ce numai 4 Evanghelii au fost...oprite pentru Biblie ? Ce stiti de ultima Evanghelie, redescoperita si scoasa din circuitul religios, fara permisiunea clericilor...Evanghelia lui Iuda sau...Evanghelia dupa Iuda, depinde de traducator ? |
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 15:53
De la: racukoto, la data 2009-03-15 15:02:24 Evanghelia dupã Iuda, promovatã de National Geographic, este o scriere veche, dar nu este o scriere apostolicã – înainte de prinderea lui Hristos, Iuda nu avea nici un motiv sã scrie un astfel de text mincinos, iar dupã ce L-a vândut s-a sinucis, Iuda neputând fi un mãrturisitor al Învierii. Textul pus pe seama lui Iuda nu este evanghelie, ci anti-evanghelie. Pentru cã esenþa Evangheliei (Evanghelia înseamnã în traducere literalã tocmai Vestea cea bunã) este cã Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a înviat din morþi pentru ca noi sã biruim pãcatul ºi moartea ºi sã devenim fii ai Împãrãþiei Cerurilor… Ar fi de dorit ca, faþã de falsele evanghelii (cum sunt Evanghelia dupã Iuda, Evanghelia dupã Toma sau Viaþa Sfântului Issa), fiii Bisericii sã aibã aceeaºi atitudine pe care au avut-o Sfinþii Pãrinþi faþã de textele similare din vremea lor. Condamnarea cãrþilor rãtãcite a început încã din primele secole: „Dacã în Bisericã ar rãspândi cineva, ca sfinte, cãrþile cu titluri (nume) false ale necredincioºilor (ereticilor), spre paguba poporului ºi a clerului, sã se cateriseascã” – Canonul 60, Sinodul Apostolic [28; 38].
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 15:56
Creºtinii trebuie sã cunoascã cã nu existã nici o evanghelie adevãratã care sã contrazicã Evangheliile Bisericii. Sfântul Apostol Pavel ne cere rãspicat:
„Chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – sã fie anatema!” (Gal. 1, 8). Ce înseamnã asta? Cum adicã un înger din cer sã vesteascã o altã evanghelie? Doar un diavol ar putea vesti altceva… ªi atunci, de ce Apostolul neamurilor nu i-a spus pe nume? Pentru cã, luminat de Dumnezeu, ºtia cã diavolii vor lua chip de îngeri de luminã ºi vor rãspândi scrieri mincinoase (cum sunt cele dictate prin spiritism ºi alte forme de creºtinism sectant). Pentru cã ºtia cã vor veni vremuri în care creºtinii vor fi ispitiþi sã primeascã drept adevãrate scrieri mincinoase (cum sunt cele pe care diferiþi specialiºti în istoria religiilor sau în istoria Bisericii le promoveazã pentru a contrazice Sfânta Tradiþie). ªi ºtia cã ispita va fi mare – ca ºi cum învãþãturile respective ar fi fost propovãduite chiar de îngerii „din cer”.
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 15:58
MOARTE CRESTINILOR!
|
|
Dorulet 7896 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:00
De la: racukoto, la data 2009-03-15 15:02:24Virgil gina, marinescuirina, Andu, si bineinteles...adypopa. va pun doua intrebari, nu este necesar sa raspundeti, ca sa nu cadeti in...blesfamie. O sã-ncerc sã-þi dau eu rãspunsul , deºi eu nu mã consider creºtinã. 1. " Evanghelia dupã Iuda" aparþine gnosticilor, nu creºtinismului. 2. Cele 4 evanghelii care se regãsesc în Biblie, au fost scrise în timpul lui Isus, sau cel mult la 40 de ani de la moartea/învierea acestuia. 3. "evanghelia dupã Iuda" a fost scrisã mult mai târziu, la un secol dupã moartea/învierea lui Isus. 4. Religia gnosticilor a funcþionat între secolul II ºi secolul V. 
Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.
|
|
click_cont 1644 mesaje Membru din: 10/02/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:01
De la: freddythebestman, la data 2009-03-15 15:58:52MOARTE CRESTINILOR! TROGLODITULE, IAR INCEPI? VEZI CA TE REPETI CA UN CD ZGARAIAT |
|
|
|
|
Fosta membra 9am.ro 1639 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Mangalia |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:01
De la: freddythebestman, la data 2009-03-15 15:58:52MOARTE CRESTINILOR! Toti suntem datori cu o moarte...dar sa fi sigur ca nu o sa murim acum ca vrei tu mai freddy-the-bestman  Oftica-te nah  
|
|
Dorulet 7896 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:02
Andu, dacã ºti mai mult decât mine explicã-i tu, dar fãrã citate biblice! Omul vrea o pãrere ºtiinþificã, nu versete!
Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.
|
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:03
RELIGIA E OPIUMUL POPOARELOR!
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:09
De la: dora_visinescu, la data 2009-03-15 16:00:22De la: racukoto, la data 2009-03-15 15:02:24Virgil gina, marinescuirina, Andu, si bineinteles...adypopa. va pun doua intrebari, nu este necesar sa raspundeti, ca sa nu cadeti in...blesfamie. Ca de obicei, Dora raspunde la intrebarile incomode adresate doctilor theocrati de catre laicul "curios" Asa a procedat Dora si pe celalalt topic referitor la avorturi atunci cand am solicitat parerea doctilor crestini despre ingineria genetica, fertilizarea in vitro &&&&... " CRESTINII " au tacau malc, Dora a raspuns !... Felicitari Dora !... 
|
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:14
ARDETI CARTILE POPESTI SI TRIMITETI-I LA CANAL PE TRADATORII DE NEAM SI TARA!
|
|
hopamiticah 3 mesaje Membru din: 20/01/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:20
se vede clar ca esti nebun,asa ca dute la balaceanca poate mai ai sanse !
|
|
racukoto 209 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Tulcea |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:44
„Chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – sã fie anatema!” (Gal. 1, 8). Citat din Andu
1. " Evanghelia dupã Iuda" aparþine gnosticilor, nu creºtinismului. 2. Cele 4 evanghelii care se regãsesc în Biblie, au fost scrise în timpul lui Isus, sau cel mult la 40 de ani de la moartea/învierea acestuia Citata din Dora visinescu Raspus de la racukoto: Daca maine va apare ...Isus Hristos..biserica va avea.....justificarea , dupa Pavel, ca nimic numai poate fi schimbat. De asta a ...mers religia crestina peste 2000 de ani, ca afost facuta pe cele mai moderne principii ale....mass mediei.....de intoxicare cu scop precis si....lucrativ Evangheliile a fost scrise dupa cca 50 de ani, prima si cca. 15o de ani celellalte, dupa moartea lui Isus si a Apostolilor, deci sunt scrise dupa....naratiuni subiective si stii bine ca ...subiectivismul antic era in...floare. Evanghelia dupa Iuda descoperita este ....o copie din anii 280 e.n.. Unde sunt Evangheliile ...originale ? De ce nu aunt prezentate ...sa fie traduse de ...neclerici. Oare la Vatican sau la ....muntele Atos, exista originalul Evangheliei lui Iuda ? Dumnezeu exista, dar in alta forma. Ar fi , poate, de forma explicata de mytcor, caracrteristica de transmitere a starii de fapt la toate "undele" din universul cunoscut, vazut, nevazut si necunoscut de......oameni. Gnostici iau fost, totusi, primii crestini, care lau cunoscut si crezut pe Isus. De ce au fost.....decimati ? |
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 16:47
RELIGIA E OPIUMUL POPOARELOR!
|
|
Dorulet 7896 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 17:00
De la: racukoto, la data 2009-03-15 16:44:11„Chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – sã fie anatema!” (Gal. 1, 8). Citat din Andu Nu sunt apãrãtorul creºtinismului, dar faci niºte confuzii grave! Gnosticii nu au fost primii creºtini, ºi nu au avut cum sã fie cunoscuþi de-ai lui. Ei nu au trãit în timpul lui Isus. Au apãrut mult mai târziu.... În ce priveºte textele originale, cine a spus cã nu are nimeni acces la ele? Dacã citeai topicurile de la început, ai fi vãzut o discuþie a mea cu Adi Popa care, din întâmplare are acces la o parte din ele! Cine te-a informat cã acel text din Evanghelia dupã Iuda este o copie...te-a minþit....ceea ce ai vãzut tu pe National Geografic...era chiar originalul...nu o copie! Încã ceva....te întrebai de ce nu sunt toate scrierile vechi descoperite în Biblie...pãi normal cã nu sunt pentru simplul fapt cã nu fac parte din Vechiul Testament sau din cel nou.... Cu te ajutã pe tine sau pe alt creºtin scrieri care nu au nimic în comun cu Biblia ci doar cu stilul de viaþã dintr-un oraº sau mãnãstire anticã?
Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.
|
|
Fosta membra 9am.ro 205 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 18:57
De la: racukoto, la data 2009-03-15 15:02:24Virgil gina, marinescuirina, Andu, si bineinteles...adypopa. va pun doua intrebari, nu este necesar sa raspundeti, ca sa nu cadeti in...blesfamie. Fragmetul Muratorian face puþinã luminã oferind un rãspuns suficient de complet ºi credibil la întrebarea ta. Postez mai jos câteva idei. O confirmare timpurie a canonului Bibliei „Fiecare rând pare sã fi fost scris special pentru a stârni curiozitatea celor interesaþi de istoria timpurie a creºtinismului.“ Cu aceste cuvinte a fost descris un document vechi. Este vorba despre un document mai puþin cunoscut: Fragmentul Muratorian. Dar indiferent cã aþi auzit sau nu de el, probabil vã întrebaþi: De ce este acest fragment atât de deosebit? Deoarece este cel mai vechi canon, adicã cel mai vechi document atestat al cãrþilor din Scripturile greceºti creºtine. Poate cã vi se pare normal ca anumite cãrþi sã aparþinã Bibliei. În acest caz, s-ar putea sã fiþi surprinºi de faptul cã în trecut unii aveau dubii cu privire la cãrþile ce ar fi trebuit incluse în Biblie. Fragmentul, sau canonul, Muratorian cuprinde o listã cu scrierile considerate inspirate. Desigur, conþinutul exact al Bibliei este de o foarte mare importanþã. Ce a dezvãluit, aºadar, acest document cu privire la cãrþile ce alcãtuiesc Scripturile greceºti creºtine? Mai întâi de toate, sã analizãm câteva aspecte legate de istoricul acestui document. Descoperirea lui Fragmentul Muratorian aparþine unui codex alcãtuit din 76 de foi de pergament, fiecare cu o dimensiune de 27 pe 17 centimetri. Ludovico Antonio Muratori (1672–1750), un distins istoric italian, l-a descoperit în Biblioteca Ambrozianã din Milano, Italia. Muratori a publicat acest fragment în 1740, astfel cã acest document a fost numit Fragmentul Muratorian. Se pare cã acest codex a fost scris în secolul al VIII-lea, în nordul Italiei, în vechea mãnãstire din Bobbio, în apropiere de Piacenza. El a fost transferat la Biblioteca Ambrozianã la începutul secolului al XVII-lea. Fragmentul Muratorian conþine 85 de rânduri de text, aºternut pe paginile 10 ºi 11 ale codexului. Textul este scris în latinã ºi se pare cã a fost copiat de un scrib mai puþin atent. Totuºi, unele dintre greºeli au fost identificate când textul a fost comparat cu patru manuscrise din secolele al XI-lea ºi al XII-lea. Când a fost scris? Dar poate cã vã întrebaþi când a fost scris Fragmentul Muratorian. Se pare cã originalul a fost redactat în limba greacã cu secole înaintea Fragmentului Muratorian, care este o traducere în latinã. Iatã un indiciu care ne ajutã sã datãm originalul: În Fragment se menþioneazã o carte nebiblicã, Pãstorul, ºi se spune cã un bãrbat pe nume Hermas a scris-o „recent, în timpurile noastre, la Roma“. Erudiþii sunt de pãrere cã scrierea lui Hermas, intitulatã Pãstorul, a fost finalizatã între 140 ºi 155 e.n. De aici rezultã cã originalul grecesc dupã care a fost tradus Fragmentul Muratorian a fost scris între anii 170 ºi 200 e.n. Referirile directe ºi indirecte la Roma sugereazã cã Fragmentul a fost redactat în acest oraº. Dar identitatea autorului este controversatã. Ca posibili autori sunt menþionaþi Clement din Alexandria, Melito din Sardes ºi Policrat din Efes. Majoritatea erudiþilor cred însã cã este vorba de Hipolit, un autor prolific care a scris în limba greacã ºi care a trãit la Roma în perioada când, probabil, a fost redactat Fragmentul Muratorian. Dar poate cã mai important decât paternitatea Fragmentului este conþinutul lui. Conþinutul Textul nu conþine doar lista cãrþilor Scripturilor greceºti creºtine. El cuprinde ºi comentarii despre aceste cãrþi ºi scriitorii ei. Cel ce citeºte textul descoperã cã primele rânduri ale manuscrisului lipsesc, iar apoi textul se terminã brusc. Fragmentul începe menþionând evanghelia lui Luca ºi precizând cã scriitorul acestei cãrþi biblice a fost medic (Coloseni 4:14). El mai aratã cã evanghelia lui Luca este a treia evanghelie, ceea ce sugereazã cã partea de început care lipseºte se referea, probabil, la evangheliile lui Matei ºi Marcu. Aceastã deducþie ne duce la concluzia cã cea de-a patra evanghelie este cea a lui Ioan. Fragmentul confirmã cã Faptele apostolilor a fost scrisã de Luca pentru ‘preadistinsul Teofil’ (Luca 1:3; Faptele 1:1). În continuare, el enumerã scrisorile lui Pavel cãtre corinteni (douã scrisori), efeseni, filipeni, coloseni, galateni, tesaloniceni (douã scrisori), romani, Filimon, Tit ºi Timotei (douã scrisori). De asemenea, în rândul cãrþilor inspirate sunt menþionate ºi scrisoarea lui Iuda ºi douã scrisori ale lui Ioan, la prima scrisoare a lui Ioan fãcându-se referire atunci când se vorbeºte despre evanghelie. Apocalipsa, sau Revelaþia, încheie lista cãrþilor considerate inspirate. De asemenea, este interesant faptul cã Fragmentul Muratorian vorbeºte ºi despre o Apocalipsã a lui Petru, specificând însã cã, în opinia unora, aceastã carte nu ar trebui cititã de creºtini. Scriitorul Fragmentului avertizeazã cã la data aceea circulau deja scrieri false. Fragmentul Muratorian spune cã aceste scrieri nu trebuie acceptate deoarece „nu e potrivit ca fierea sã fie amestecatã cu mierea“. Documentul menþioneazã ºi alte texte care nu trebuiau incluse în scrierile sacre, fie din cauza faptului cã fuseserã scrise dupã perioada apostolicã, asemenea Pãstorului lui Hermas, fie din cauza faptului cã susþineau erezii. Poate cã aþi remarcat în paragraful anterior cã scrisoarea cãtre Evrei, cele douã scrisori ale lui Petru ºi scrisoarea lui Iacov nu sunt menþionate în acest catalog de cãrþi biblice autentice. Cu toate acestea, Dr. Geoffrey Mark Hahneman, referindu-se la iscusinþa cu care scribul a copiat manuscrisul, a remarcat cã este „rezonabil sã credem cã Fragmentul cuprindea probabil ºi alte referinþe, actualmente pierdute, ºi cã Iacov ºi Evrei (precum ºi 1 Petru) fãceau probabil parte din ele“ (The Muratorian Fragment and the Development of the Canon). Aºadar, Fragmentul Muratorian confirmã cã majoritatea cãrþilor ce alcãtuiesc Scripturile greceºti creºtine erau deja considerate canonice în secolul al II-lea e.n. Evident, canonicitatea cãrþilor Bibliei — adicã dreptul de a fi incluse în Sfintele Scripturi — nu depinde de menþionarea lor într-o anumitã listã din antichitate. Prin conþinutul lor, cãrþile Bibliei demonstreazã fãrã echivoc cã sunt produsul spiritului sfânt. Ele susþin în unanimitate autoritatea lui Iehova Dumnezeu ºi se completeazã perfect. Armonia internã a celor 66 de cãrþi canonice ale Bibliei fac din aceastã carte o operã unitarã, desãvârºitã. Prin urmare, ar trebui sã le acceptãm pentru ceea ce reprezintã: adevãrurile inspirate ale Cuvântului lui Iehova ce s-au pãstrat pânã în zilele noastre. — 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3:16, 17. |
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 18:59
RELIGIA E OPIUMUL POPOARELOR!
|
|
racukoto 209 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Tulcea |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 19:23
Multumesc pentru informatii. Chiar nu le ...aveam. In fapt totul pare ...exact si frumos, dar cum am mai postat, trebuie sa te feresti de ...povestiri...favorabile unui scop.
Pepresupunand ca scrierile necrestine sau ...veninoase exista in mod cert, intrebarea este: Veninoase referitoare la ce ?... Oare cei care le-au scris vroiau un... rau .Oare nu cumva...contaveneau unui anumit adevar ...subiectiv, care era un adevar al unui grup....major ? Venind vorba, la ce "originale" a avut acces adipopa ? La cele de la...Vatican ? As fi bucuros sa aflu ca un ...roman a avut acces la...biblioteca secreta a Vaticanului , dar...miramas. Atentie, inca odata, eu nu spun ca scripturile nu sunt adevarate, nu pun la indoiala continutul lor. Pe mine ma supara....interpretarea lor sau mai degraba...impunerea interpretarii lor. Ultimativ, tot ce nu e canonic...este erezie, daca nu corespunde cu...ritualul impus de biserica. Cred ca tocmai de aceeia biserica pierde ..teren, la tineri in general |
|
lerolv4 282 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 19:27
De la: racukoto, la data 2009-03-15 19:23:05Multumesc pentru informatii. Chiar nu le ...aveam. In fapt totul pare ...exact si frumos, dar cum am mai postat, trebuie sa te feresti de ...povestiri...favorabile unui scop. Fratelo am accesat-o eu dar se pare ca e in reconstructie din 2007 pana in 2010 |
|
lerolv4 282 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 19:27
De la: racukoto, la data 2009-03-15 19:23:05Multumesc pentru informatii. Chiar nu le ...aveam. In fapt totul pare ...exact si frumos, dar cum am mai postat, trebuie sa te feresti de ...povestiri...favorabile unui scop. Fratelo am accesat-o eu, dar se pare ca e in reconstructie din 2007 pana in 2010 |
|
Fosta membra 9am.ro 205 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 19:35
De la: racukoto, la data 2009-03-15 19:23:05Multumesc pentru informatii. Chiar nu le ...aveam. In fapt totul pare ...exact si frumos, dar cum am mai postat, trebuie sa te feresti de ...povestiri...favorabile unui scop. Acesta e o concluzie în urma studierii unui fragment dintr-un codex. Desigur, pe ,,piaþã" sunt vehiculate ºi alte idei. Mie îmi plac ideile susþinute de dovezi. Iar cele mai credibile dovezi sunt documentele existente. Plecând de la acest principiu accept documente, ºi putem continua discuþia. |
|
lerolv4 282 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 19:38
De la: virgil_gina2001, la data 2009-03-15 19:35:18De la: racukoto, la data 2009-03-15 19:23:05Multumesc pentru informatii. Chiar nu le ...aveam. In fapt totul pare ...exact si frumos, dar cum am mai postat, trebuie sa te feresti de ...povestiri...favorabile unui scop. Acceseaza urmatorul link si de acolo va fi usor sa incerci sa intri, dar te avertizez e inchis pana in 2010 www.vatican.va/holy_father/paul_vi/messages/peace/documents/hf_p... |
|
Fosta membra 9am.ro 205 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 19:45
Despre cãderea Bisericii, dupã cum te exprimi tu dezasocierea tinerilor, vorbeºte ºi Biblia.
Citeºte capitolul 17 cu versetele 15, 16, 17 din Revelaþia (Apocalipsa lui Ioan); dacã sunt neclaritãþi, pot sã vin cu completãri ulterioare. |
|
Fosta membra 9am.ro 1499 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 19:55
Redescoperirea aºa-zisei “Evanghelii a lui Iuda”
Este o “evanghelie” care vorbeºte frumos despre Iuda, pretinzând cã acesta era cel mai de seamã dintre ucenici, prietenul de bazã al Domnului cu care împãrtãºea mari secrete doar de ei ºtiute, un netrãdãtor ºi un martir. Ea a fost scrisã cam la 140 ani dupã moartea lui Iuda, în limba greacã pe un papirus legat cu o curea de piele. Textul a fost tradus ºi copiat în limba coptã prin anul 300 ºi apoi retradus în limba elinã, în care ultimã formã s-a pierdut ºi a fost regãsit prin anii 1970 de cãtre niºte hoþi cãutãtori de comori în deºertul egiptean din apropierea localitãþii El Minya. S-a încercat fãrã succes vinderea lui pentru trei milioane de dolari la anticari în Elveþia dar în 1999 manuscrisul a fost cumpãrat de anticara americanã Frieda Tchakos care l-a închis în seiful bãncii new-yorkeze Citibank. A fost cumpãrat în anul 2000 de un anticar eleveþian din Zurich care l-a dat în februarie 2001 Fundaþiei Mecena din Basel (Elveþia) pentru a-l pãstra ºi da spre studiu aceleiaºi echipe de specialiºti care a lucrat cu manuscrisele gãsite la Qumran lângã Marea Moartã. “Evanghelia” aceastã ereticã a fost scrisã dupã scrierea Evangheliilor canonice (cele patru – Matei, Marcu, Luca ºi Ioan), autorul fiind probabil un filosof gnostic grec. Sfântul Irineu, episcop al Lyonului (capitala pe-atunci a Galiei), care a trãit în secolul II, pe când apãrusera multe “evanghelii” apocrife (false), a scris: “Unii declarã cã Iuda trãdãtorul era familiar cu aceste secrete” (se zice cã Iuda, fiind prietenul cel mai bun al lui Iisus, a avut o înþelegere în secret ca sã joace rolul de trãdãtor, urmând ca la Judecata de Apoi sã fie iertat) ºi cã el singur ºtia adevãrul cum nimeni alþii dintre apostolic nu-l ºtiau despre Creaþie”. Cel care a scris-o, mai spune Sf. Irineu, “a creat o istorie fictivã”. ªi într-adevãr aºa pare: cã a fost scrisã de cineva din afara creºtinismului cu multã imaginaþie de romancier ca sã producã confuzie. “Evanghelia” aceasta falsã a fost cu greutate descifratã de cãtre specialiºti ºi doar în proporþie de 85% deoarece manuscrisul era foarte deteriorat. Precum vezi scrierile Bisericii pomenesc de aceasta "anti-evanghelie" si este normal ca aceasta sa fie condamnata de Biserica atat in secolul II cat si in secolul XXI.
Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)
|
|
Fosta membra 9am.ro 205 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 20:57
De la: racukoto, la data 2009-03-15 19:23:05Multumesc pentru informatii. Chiar nu le ...aveam. In fapt totul pare ...exact si frumos, dar cum am mai postat, trebuie sa te feresti de ...povestiri...favorabile unui scop. Biblia ºi canonul ei Originea cuvântului „Biblie“; stabilirea cãrþilor care aparþin în mod legitim Bibliotecii Divine; respingerea apocrifelor. Deoarece Scripturile inspirate sunt numite în mod obiºnuit Biblia, este interesant sã examinãm originea ºi semnificaþia cuvântului Biblie. El provine din cuvântul grecesc biblía, care înseamnã „cãrþi mici“. Acesta, la rândul sãu, derivã din bíblos, un cuvânt care indicã partea interioarã a plantei de papirus, din care, în antichitate, se producea „hârtie“ de scris. (Portul fenician Ghebal, prin care se importa papirusul din Egipt, a ajuns sã fie numit de cãtre greci Biblos.) Diversele mesaje scrise pe acest tip de material au devenit cunoscute drept biblía. Astfel, biblía a ajuns în cele din urmã sã indice scrieri, suluri, cãrþi, documente, scripturi sau chiar o colecþie de cãrticele dintr-o bibliotecã. Este surprinzãtor faptul cã termenul „Biblie“ nu se gãseºte în textul traducerilor româneºti sau în traducerile Sfintelor Scripturi fãcute în alte limbi. Însã, prin secolul al II-lea î.e.n., colecþia cãrþilor inspirate ale Scripturilor ebraice era denumitã în limba greacã ta biblía. În Daniel 9:2, profetul a scris: „Eu, Daniel, am înþeles din cãrþi“. Aici Septuaginta foloseºte termenul bíblois, care este forma de dativ plural a lui bíblos. În 2 Timotei 4:13, Pavel a scris: „Când vei veni, adu-mi . . . cãrþile [greceºte, biblía]“. Cuvintele greceºti biblíon ºi bíblos apar, în diferitele lor forme gramaticale, de peste 40 de ori în Scripturile greceºti creºtine ºi sunt traduse în mod obiºnuit prin „sul(uri)“ sau „carte (cãrþi)“. Termenul Biblía a fost utilizat mai târziu în latinã ca substantiv la singular, de unde provine în limba românã denumirea de „Biblie“. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacã pentru a scrie Biblia sub inspiraþie au fost folosiþi diferiþi oameni, iar pentru a o traduce din limbile originale în limbile scrise de astãzi au avut ºi alþii o contribuþie, ea este, în sensul cel mai deplin, Cuvântul lui Dumnezeu, revelaþia sa inspiratã adresatã oamenilor. Înºiºi scriitorii inspiraþi au privit lucrurile în felul acesta, dupã cum o dovedeºte faptul cã ei utilizeazã declaraþii ca: „orice exprimare a gurii lui Iehova“ (Deut. 8:3), „cuvintele pe care DOMNUL ni le-a spus“ (Ios. 24:27), „poruncile DOMNULUI“ (Ezra 7:11), „legea DOMNULUI“ (Ps. 19:7), „cuvântul DOMNULUI“ (Is. 38:4), „cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Mat. 4:4) ºi „cuvântul Domnului [lui Iehova]“ (1 Tes. 4:15). BIBLIOTECA DIVINà Ceea ce se cunoaºte astãzi drept Biblie este, de fapt, o colecþie de documente antice scrise sub inspiraþie divinã. Acestea au fost redactate ºi compilate într-o perioadã de peste 16 secole. În totalitate, aceastã colecþie de documente formeazã ceea ce Ieronim a denumit pe drept în limba latinã Bibliotheca Divina. Aceastã bibliotecã are un catalog, respectiv o listã oficialã de publicaþii, care cuprinde numai acele cãrþi care intrã în sfera ºi specificul acestei biblioteci. Toate cãrþile neautorizate sunt excluse. Dumnezeu este Marele Bibliotecar care stabileºte criteriul pe baza cãruia sunt incluse scrierile. Astfel, Biblia are un catalog fix care conþine 66 de cãrþi, toate produse sub îndrumarea spiritului sfânt. Colecþia sau lista cãrþilor acceptate ca Scripturi inspirate ºi autentice este denumitã adesea canonul Bibliei. Iniþial, trestia (în ebraicã: qane′) servea drept vergea de mãsurat, dacã nu era la îndemânã o bucatã de lemn. Apostolul Pavel a aplicat termenul grecesc kanón unei „reguli de conduitã“, precum ºi „mãsurii marginilor [teritoriul]“ repartizat lui (Gal. 6:16, 2 Cor. 10:13). Astfel, cãrþile canonice sunt cele cu adevãrat inspirate ºi demne de a fi utilizate ca îndreptar în stabilirea credinþei, a doctrinei ºi a conduitei corecte. Dacã folosim cãrþi care nu sunt „drepte“ ca firul de plumb, „clãdirea“ noastrã nu va fi dreaptã ºi nu va face faþã la testul Inspectorului Suprem. Stabilirea canonicitãþii. Care sunt câteva criterii divine pe baza cãrora s-a stabilit canonicitatea celor 66 de cãrþi ale Bibliei? Înainte de toate, documentele trebuie sã aibã legãturã cu interesele lui Iehova cu privire la pãmânt, având puterea de a-i întoarce pe oameni la închinarea sa ºi de a stimula respectul profund faþã de numele, lucrarea ºi scopurile sale în legãturã cu pãmântul. Ele trebuie sã ofere dovada inspiraþiei lor, respectiv cã sunt rezultatul acþiunii spiritului sfânt (2 Pet. 1:21). Ele nu trebuie sã promoveze nicidecum superstiþia sau închinarea la creaturi, ci sã îndemne la iubire ºi serviciu pentru Dumnezeu. În nici una dintre scrieri nu trebuie sã existe ceva care sã fie în contradicþie cu armonia internã a întregului, ci, dimpotrivã, fiecare carte trebuie, prin unitatea în care se aflã cu celelalte, sã demonstreze cã este opera unui autor unic, Iehova Dumnezeu. Noi ar trebui sã ne aºteptãm, de asemenea, ca scrierile sã dea dovadã de exactitate pânã în cele mai mici detalii. În afarã de aceste elemente esenþiale proprii existã ºi alte indicii specifice ale inspiraþiei ºi, prin urmare, ale canonicitãþii, în funcþie de conþinutul fiecãrei cãrþi. Existã, de asemenea, unele circumstanþe caracteristice Scripturilor ebraice ºi altele Scripturilor greceºti creºtine care contribuie la stabilirea canonului biblic. SCRIPTURILE EBRAICE Nu trebuie sã se creadã cã acceptarea a ceea ce a constituit Scriptura inspiratã trebuia sã aºtepte pânã la încheierea canonului ebraic, în secolul al V-lea î.e.n. Scrierile lui Moise, redactate sub îndrumarea spiritului sfânt, au fost acceptate chiar de la început de israeliþi ca fiind inspirate, opera unui autor divin. Când a fost încheiat, Pentateuhul a constituit canonul de pânã atunci. Era necesar ca revelaþiile ulterioare cu privire la scopurile lui Iehova, date oamenilor sub inspiraþie, sã se succeadã în mod logic ºi sã fie în armonie cu principiile fundamentale privitoare la închinarea adevãratã expuse în Pentateuh. Se veze cã aºa stau lucrurile atunci când examinãm cãrþile Bibliei, în special când se face referire în mod direct la grandioasa temã a Bibliei: sfinþirea numelui lui Iehova ºi justificarea suveranitãþii sale prin intermediul Regatului condus de Cristos, Sãmânþa promisã. Scripturile ebraice, în mod special, abundã în profeþii. Iehova însuºi, prin intermediul lui Moise, a furnizat baza pentru stabilirea autenticitãþii unei profeþii — dacã provenea într-adevãr de la Dumnezeu —, aceasta contribuind la determinarea canonicitãþii unei cãrþi profetice (Deut. 13:1–3; 18:20–22). O examinare a fiecãrei cãrþi profetice a Scripturilor ebraice în lumina întregii Biblii ºi a istoriei laice stabileºte, fãrã umbrã de îndoialã, cã „cuvântul“ rostit de ei era în numele lui Iehova, respectiv cã ‘s-a întâmplat ºi s-a dovedit adevãrat’, fie în întregime, fie mai puþin sau parþial, atunci când se referea la lucruri de domeniul viitorului, ºi cã i-a îndreptat pe oameni spre Dumnezeu. Întrunirea acestor cerinþe stabilea cã profeþia era autenticã ºi inspiratã. Citatele folosite de Isus ºi de scriitorii inspiraþi ai Scripturilor greceºti creºtine constituie o modalitate directã de a stabili canonicitatea multor cãrþi ale Scripturilor ebraice, chiar dacã acest criteriu nu se aplicã în cazul tuturor cãrþilor, cum ar fi Estera sau Eclesiastul. Apoi, când examinãm problema canonicitãþii, nu trebuie scãpat din vedere un alt factor extrem de important, unul care se aplicã la întregul canon biblic. Aºa cum Iehova i-a inspirat pe oameni sã aºtearnã în scris ceea ce a comunicat el pentru instruirea, edificarea ºi încurajarea lor în închinarea ºi serviciul sãu, tot la fel este logic ca Iehova sã fi condus ºi îndrumat culegerea scrierilor inspirate ºi stabilirea canonului biblic. El trebuia sã facã lucrul acesta pentru ca sã nu existe nici un dubiu cu privire la conþinutul cuvântului sãu al adevãrului, care trebuia sã constituie rigla de mãsurã permanentã pentru închinarea adevãratã. Într-adevãr, numai în felul acesta puteau creaturile de pe pãmânt sã primeascã ‘o nouã naºtere prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu’ ºi sã fie în mãsurã sã ateste cã „cuvântul lui Iehova rãmâne pentru totdeauna“. — 1 Pet. 1:23, 25. Stabilirea canonului ebraic. Potrivit tradiþiei iudaice, Ezra este cel care a început sã compileze ºi sã catalogheze canonul Scripturilor ebraice ºi se spune cã aceastã muncã a fost terminatã de Neemia. Ezra a fost, în mod cert, bine calificat pentru aceastã lucrare, fiind el însuºi unul dintre scriitorii inspiraþi ai Bibliei, precum ºi preot, erudit ºi copist oficial al scrierilor sacre (Ezra 7:1–11). Nu existã nici un motiv de îndoialã în ce priveºte opinia tradiþionalã potrivit cãreia canonul Scripturilor ebraice a fost fixat spre sfârºitul secolului al V-lea î.e.n. Scripturile ebraice ale Bibliei actuale conþin 39 de cãrþi; canonul tradiþional iudaic, deºi include toate aceste cãrþi, considerã cã sunt doar 24 la numãr. Unele autoritãþi în materie, punând cartea Rut împreunã cu Judecãtori, iar Plângerile împreunã cu Ieremia, au considerat cã numãrul cãrþilor este 22, deºi acceptã exact aceleaºi scrieri canonice. Faptul acesta a fãcut ca numãrul cãrþilor inspirate sã fie egal cu numãrul literelor din alfabetul ebraic. Mai jos redau lista celor 24 de cãrþi, potrivit canonului tradiþional iudaic: Legea (Pentateuhul) 1. Geneza 2. Exodul 3. Leviticul 4. Numeri 5. Deuteronomul Profeþii 6. Iosua 7. Judecãtorii 8. Samuel (1 ºi 2 împreunã ca o singurã carte) 9. Împãraþi (1 ºi 2 împreunã ca o singurã carte) 10. Isaia 11. Ieremia 12. Ezechiel 13. Cei doisprezece profeþi (Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Þefania, Hagai, Zaharia ºi Maleahi, ca o singurã carte) Scrierile (Hagiografa) 14. Psalmii 15. Proverbele 16. Iov 17. Cântarea cântãrilor 18. Rut 19. Plângerile 20. Eclesiastul 21. Estera 22. Daniel 23. Ezra (Neemia a fost inclusã cu Ezra) 24. Cronici (1 ºi 2 împreunã ca o singurã carte) Acesta a fost catalogul sau canonul care a fost acceptat ca Scripturã inspiratã de Cristos Isus ºi de congregaþia creºtinã timpurie. Numai din aceste scrieri au citat scriitorii inspiraþi ai Scripturilor greceºti creºtine ºi, introducând asemenea citate prin expresii de genul „dupã cum este scris“, ei au confirmat cã acestea aparþineau Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 15:9). Când Isus a vorbit despre lucrurile consemnate în „Legea lui Moise, în Proroci ºi în Psalmi“, el s-a referit la Scripturile inspirate complete scrise pânã în timpul ministerului sãu (Luca 24:44). Aici, folosirea cuvântului „Psalmi“, ca primã carte a Hagiografei, face referire la toatã aceastã secþiune. Ultima carte istoricã inclusã în canonul ebraic a fost cartea lui Neemia. Cã acest lucru a avut loc sub îndrumarea spiritului lui Dumnezeu se vede din faptul cã numai aceastã carte furnizeazã punctul de plecare pentru calcularea remarcabilei profeþii a lui Daniel, potrivit cãreia „de la darea poruncii pentru restabilirea ºi zidirea din nou a Ierusalimului“ pânã la venirea lui Mesia avea sã treacã o perioadã de 69 de sãptãmâni profetice (Dan. 9:25; Neem. 2:1–8; 6:15). Cartea lui Neemia furnizeazã, de asemenea, contextul istoric pentru ultima dintre cãrþile profetice — Maleahi. Nu poate fi pus la îndoialã faptul cã Maleahi aparþine canonului Scripturilor inspirate, întrucât însuºi Isus, Fiul lui Dumnezeu, a citat de câteva ori din aceastã carte (Mat. 11:10, 14). Deºi se dau citate similare din majoritatea cãrþilor canonului ebraic, scrise toate înainte de Neemia ºi Maleahi, scriitorii Scripturilor greceºti creºtine nu citeazã nici mãcar o datã din vreuna din aºa-zisele cãrþi inspirate, scrise dupã timpul lui Neemia ºi Maleahi pânã în timpul lui Cristos. Faptul acesta confirmã punctul de vedere tradiþional al iudeilor, precum ºi credinþa congregaþiei creºtine din secolul I e.n., ºi anume cã încheierea canonului Scripturilor ebraice a avut loc odatã cu scrierile lui Neemia ºi Maleahi. CÃRÞILE APOCRIFE ALE SCRIPTURILOR EBRAICE Ce sunt cãrþile apocrife? Sunt scrieri pe care unii le-au inclus în anumite Biblii, dar care au fost respinse de alþii, deoarece nu oferã dovada faptului cã ar fi fost inspirate de Dumnezeu. Cuvântul grecesc apókryphos se referã la lucrurile „ascunse cu grijã“ (Mar. 4:22; Luca 8:17; Col. 2:3). Termenul le este aplicat cãrþilor a cãror autoritate sau paternitate este discutabilã sau celor care, deºi sunt considerate de o oarecare valoare pentru lectura personalã, nu oferã dovada inspiraþiei divine. Asemenea cãrþi erau þinute separat ºi nu se citeau în public, de unde ºi ideea de „ascunse“. La Conciliul de la Cartagina, din 397 e.n., s-a propus ca ºapte cãrþi apocrife sã fie adãugate la Scripturile ebraice, împreunã cu unele adãugiri la cãrþile canonice Estera ºi Daniel. Însã abia în 1546, la Conciliul de la Trent, Biserica Romano-Catolicã a confirmat în mod explicit acceptarea acestor adaosuri în catalogul ei de cãrþi biblice. Aceste cãrþi adãugate erau Tobit, Iudita, adãugiri la Estera, Înþelepciunea, Eclesiasticul, Baruh, trei adãugiri la Daniel, I ºi II Macabei. Cartea I Macabei, deºi nu poate fi consideratã nicidecum o carte inspiratã, conþine informaþii de interes istoric. Ea vorbeºte despre lupta iudeilor pentru independenþã în cursul secolului al II-lea î.e.n., sub conducerea familiei preoþeºti a Macabeilor. Restul cãrþilor apocrife sunt pline de mituri ºi de superstiþii ºi abundã în erori. Nici Isus ºi nici scriitorii Scripturilor greceºti creºtine nu s-au referit la ele ºi nu au citat din ele vreodatã. Istoricul iudeu Josephus Flavius, din secolul I e.n., face referire în lucrarea sa Împotriva lui Apion (I, 38–41 [8]) la toate cãrþile care au fost recunoscute de evrei drept sacre. El a scris: „Noi nu posedãm miriade de cãrþi incoerente, în conflict unele cu altele. Cãrþile noastre, cele recunoscute pe drept, nu sunt decât douãzeci ºi douã [echivalentul celor 39 de astãzi, dupã cum am arãtat anterior] ºi conþin istoria tuturor timpurilor. Dintre acestea, cinci sunt cãrþile lui Moise, cuprinzând legile ºi istoria tradiþionalã de la naºterea omului pânã la moartea legislatorului. . . . De la moartea lui Moise pânã la Artaxerxes, care l-a succedat pe Xerxes ca rege al Persiei, profeþii care l-au urmat pe Moise au scris istoria evenimentelor din timpurile lor în treisprezece cãrþi. Celelalte patru cãrþi care mai rãmân conþin imnuri pentru Dumnezeu ºi precepte de conduitã pentru viaþa umanã“. În felul acesta, Josephus aratã cã, de fapt, canonul Scripturilor ebraice fusese fixat cu mult timp înainte de secolul I e.n. Biblistul Ieronim, care a încheiat traducerea Vulgata latinã a Bibliei prin 405 e.n., a adoptat o poziþie categoricã faþã de cãrþile apocrife. Dupã ce a fãcut lista cãrþilor inspirate, folosind aceeaºi numãrãtoare ca Josephus ºi considerând cele 39 de cãrþi inspirate ale Scripturilor ebraice drept 22, el scrie urmãtoarele în prologul la cãrþile lui Samuel ºi ale Împãraþilor din Vulgata: „Astfel existã douãzeci ºi douã de cãrþi . . . Acest prolog al Scripturilor poate servi ca poziþie forte de pe care putem aborda toate cãrþile pe care le traducem din ebraicã în latinã; în felul acesta putem ºti cã tot ce este în afara acestora trebuie inclus printre apocrife“. SCRIPTURILE GRECEªTI CREªTINE Biserica Romano-Catolicã pretinde cã ei îi revine responsabilitatea de a decide ce cãrþi ar trebui incluse în canonul biblic ºi face referire la Conciliul de la Cartagina (397 e.n.), unde a fost compilat un catalog de cãrþi. Adevãrul este însã cu totul altul, cãci la data aceea canonul, inclusiv lista cãrþilor care alcãtuiesc Scripturile greceºti creºtine, era deja stabilit, nu printr-un decret al unui conciliu oarecare, ci prin îndrumarea spiritului sfânt al lui Dumnezeu — acelaºi spirit care mai întâi a inspirat scrierea acelor cãrþi. Mãrturia persoanelor care au întocmit mai târziu cataloage este valoroasã doar ca recunoaºtere a canonului biblic, pe care l-a autorizat spiritul lui Dumnezeu. Înainte de sfârºitul secolului al II-lea erau general recunoscute cele patru Evanghelii, Faptele ºi 12 scrisori ale apostolului Pavel. Numai câteva dintre scrierile mai mici erau puse la îndoialã în câteva locuri. Lucrul acesta se datora probabil faptului cã, la început, dintr-un motiv sau altul, asemenea scrieri aveau o circulaþie limitatã ºi, astfel, a fost necesar mai mult timp pentru a fi acceptate drept canonice. Unul dintre cele mai interesante cataloage antice este fragmentul descoperit de L. A. Muratori în Biblioteca Ambrosiana din Milano, Italia, ºi publicat de el în 1740. Deºi începutul catalogului lipseºte, faptul cã el se referã la Evanghelia lui Luca, prezentând-o a treia, aratã cã el le-a menþionat înainte pe cele ale lui Matei ºi Marcu. Fragmentul Muratorian, scris în latinã, dateazã din ultima parte a secolului al II-lea e.n. El este un document extrem de interesant, dupã cum o dovedeºte urmãtoarea traducere parþialã: „A treia carte a Evangheliilor este cea dupã Luca. Luca, bine cunoscutul medic, a scris-o dându-i propriul sãu nume . . . A patra carte a Evangheliilor este cea a lui Ioan, unul dintre discipoli. . . . Astfel deci, nu existã nici o divergenþã pentru credinþa credincioºilor, oricât de diferite ar fi faptele alese ºi prezentate în cãrþile Evangheliilor, cãci toate [aceste cãrþi] sunt îndrumate de acelaºi Spirit ºi comunicã toate lucrurile privitoare la naºterea sa, la pãtimirea sa, la învierea sa, la conversaþiile sale cu discipolii ºi la cele douã veniri ale sale, prima în umilinþã datoratã dispreþului, care a avut loc deja, iar a doua în maiestate regalã, care urmeazã sã vinã. Nu este deci de mirare cã Ioan argumenteazã atât de consecvent în epistolele sale aceste lucruri, spunând el însuºi: «Ceea ce am vãzut cu ochii noºtri ºi am auzit cu urechile noastre, ceea ce au pipãit mâinile noastre, aceste lucruri vi le-am scris». El mãrturiseºte prin aceste cuvinte cã este nu numai martor ocular, ci ºi auditor ºi narator al tuturor acestor lucruri minunate privitoare la Domnul, în ordinea în care s-au petrecut. În plus, faptele tuturor apostolilor sunt descrise într-o singurã carte. Luca le-a consemnat [astfel] pentru preaalesul Teofil . . . Cât despre epistolele lui Pavel, ele dezvãluie singure, celui care vrea sã le înþeleagã, în ce constau, de unde ºi din ce motiv au fost trimise. Înainte de toate, el le-a scris amãnunþit corintenilor pentru a pune capãt schismei eretice, apoi galatenilor [împotriva] circumciziei ºi romanilor pentru a le demonstra ordinea Scripturilor ºi cã Cristos este tema lor fundamentalã. Trebuie sã discutãm despre fiecare din ele, dat fiind faptul cã însuºi binecuvântatul apostol Pavel, urmând exemplul predecesorului sãu Ioan, le scrie pe nume la numai ºapte biserici, în urmãtoarea ordine: prima corintenilor, a doua efesenilor, a treia filipenilor, a patra colosenilor, a cincea galatenilor, a ºasea tesalonicenilor, a ºaptea romanilor. Deºi, pentru corectarea corintenilor ºi a tesalonicenilor, el le scrie de douã ori, faptul cã nu existã decât o singurã bisericã rãspânditã pe tot pãmântul este evident [? adicã, prin aceste ºapte scrieri]; ºi Ioan, de asemenea, în Apocalipsa, deºi scrie cãtre ºapte biserici, le vorbeºte, de fapt, tuturor. Dar [el a scris] din afecþiune ºi din dragoste una lui Filimon, una lui Tit ºi douã lui Timotei; [ºi acestea] sunt considerate sacre pentru onoarea bisericii. . . . Apoi sunt incluse o epistolã a lui Iuda ºi douã care poartã numele lui Ioan . . . Noi acceptãm apocalipsele, dar numai pe cele ale lui Ioan ºi Petru, dintre care [pe ultima] unii dintre noi nu doresc sã fie cititã în bisericã“. — The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, 1956, vol. VIII, pagina 56. S-a constatat cã spre sfârºitul Fragmentului Muratorian nu sunt menþionate decât douã dintre epistolele lui Ioan. Însã cu privire la acest aspect, enciclopedia menþionatã mai sus explicã la pagina 55 cã aceste douã epistole ale lui Ioan „nu pot fi decât a doua ºi a treia, al cãror autor se autointituleazã pur ºi simplu «bãtrânul». Întrucât o menþionase deja pe prima — deºi numai incidental, în legãturã cu cea de-a patra Evanghelie — ºi întrucât îºi afirmase convingerea absolutã cã aceasta era de origine ioanianã, autorul s-a simþit aici îndreptãþit sã se limiteze la cele douã scrisori mai mici“. În ce priveºte absenþa oricãrei menþiuni privitoare la prima epistolã a lui Petru, aceastã sursã continuã: „Ipoteza cea mai probabilã este aceea cã s-au pierdut câteva cuvinte, eventual un rând, în care I Petru ºi Apocalipsa lui Ioan erau menþionate printre cãrþile recunoscute“. În consecinþã, din punctul de vedere al Fragmentului Muratorian, aceastã enciclopedie conchide la pagina 56: „Noul Testament este considerat fãrã echivoc ca fiind constituit din cele patru Evanghelii, din Faptele, din cele treisprezece epistole ale lui Pavel, din Apocalipsa lui Ioan, probabil din cele trei epistole ale sale, din Iuda ºi, probabil, din I Petru, în timp ce opoziþia la adresa unei alte scrieri a lui Petru nu era încã redusã la tãcere“. Origene, cam prin anul 230 e.n., a acceptat printre Scripturile inspirate cãrþile Evrei ºi Iacov, ambele lipsind din Fragmentul Muratorian. Deºi el aratã cã unii contestau canonicitatea lor, acest lucru confirmã totuºi faptul cã în timpul sãu era acceptatã canonicitatea majoritãþii Scripturilor greceºti creºtine, puþini fiind cei care contestau unele dintre epistolele mai puþin cunoscute. Mai târziu, Atanasiu, Ieronim ºi Augustin au confirmat concluziile listelor anterioare, considerând cã aceeaºi listã de 27 de cãrþi pe care o avem noi astãzi constituia canonul. Scrierile lui Ireneu, Clement din Alexandria, Tertulian ºi Origene sunt completate prin citatele lor, din care se înþelege cum erau considerate scrierile citate. Ele mai sunt sprijinite ºi de scrierile lui Eusebiu, unul dintre primii istorici ai Bisericii. Însã faptul cã aceºti scriitori nu menþionezã anumite scrieri canonice nu constituie un argument împotriva canonicitãþii lor. Ei pur ºi simplu nu s-au referit la ele în scrierile lor, fie în mod deliberat, fie din cauzã cã nu erau adecvate subiectelor în discuþie. Dar de ce nu gãsim liste exacte anterioare Fragmentului Muratorian? Abia atunci când, spre jumãtatea secolului al II-lea e.n., au apãrut critici asemenea lui Marcion, s-a pus problema catalogãrii cãrþilor creºtine care trebuiau acceptate. Marcion ºi-a constituit propriul sãu canon, pentru a-l adapta doctrinelor sale; el nu a pãstrat decât câteva dintre scrisorile apostolului Pavel ºi o formã expurgatã a Evangheliei dupã Luca. Acest fapt, precum ºi multitudinea de scrieri apocrife care se rãspândeau pretutindeni în lume, a fost ceea ce i-a determinat pe catalogatori sã facã liste conþinând cãrþile care puteau fi acceptate drept canonice. Scrierile apocrife. Dovezile interne confirmã diferenþa netã care s-a fãcut între scrierile creºtine inspirate ºi lucrãrile false ºi neinspirate. Scrierile apocrife sunt categoric inferioare ºi adeseori fanteziste ºi puerile. În mod frecvent, ele sunt inexacte. Observaþi urmãtoarele declaraþii ale unor erudiþi cu privire la cãrþile necanonice: „Problema nu este cine le-a exclus din Noul Testament; ele s-au exclus de la sine.“ — The Apocryphal New Testament, paginile xi, xii. „Este suficient sã comparãm cãrþile Noului Testament în ansamblu cu altã literaturã de acelaºi gen ca sã înþelegem cât de adâncã este prãpastia care le desparte. Se spune adesea cã evangheliile necanonice sunt, de fapt, cea mai bunã dovadã a canonicitãþii celorlalte.“ — G. Milligan, The New Testament Documents, pagina 228. „Nu se poate spune despre nici o scriere care ne-a parvenit din perioada de început a Bisericii, în afarã de Noul Testament, cã ar putea fi adãugatã astãzi Canonului în mod justificat.“ — K. Aland, The Problem of the New Testament Canon, pagina 24. Scriitorii inspiraþi. Acesta este un alt aspect demn de remarcat. Într-un fel sau altul, toþi scriitorii Scripturilor greceºti creºtine au fost într-o strânsã asociere cu corpul de guvernare iniþial al congregaþiei creºtine care îi includea pe apostolii aleºi personal de Isus. Matei, Ioan ºi Petru erau printre cei 12 apostoli iniþiali, iar Pavel a fost ales mai târziu ca apostol, dar n-a fost considerat unul dintre cei doisprezece. Deºi Pavel n-a fost prezent la revãrsarea specialã a spiritului sfânt la Penticostã, Matei, Ioan ºi Petru au fost acolo împreunã cu Iacov ºi Iuda ºi, probabil, cu Marcu (Fap. 1:13, 14). Petru include în mod concret scrisorile lui Pavel printre „celelalte Scripturi“ (2 Pet. 3:15, 16). Marcu ºi Luca erau asociaþi intimi ºi tovarãºi de cãlãtorie ai lui Pavel ºi Petru (Fap. 12:25; 1 Pet. 5:13; Col. 4:14; 2 Tim. 4:11). Toþi aceºti scriitori au fost înzestraþi de spiritul sfânt cu capacitãþi miraculoase, fie printr-o revãrsare specialã, cum s-a întâmplat la Penticostã ºi când a fost convertit Pavel (Fap. 9:17, 18), fie prin punerea mâinilor apostolilor, cum s-a întâmplat, fãrã îndoialã, în cazul lui Luca (Fap. 8:14–17). Redactarea Scripturilor greceºti creºtine a fost realizatã în totalitate în perioada în care darurile spiritului erau în acþiune. Credinþa în Dumnezeul Atotputernic, care a inspirat ºi a pãstrat Cuvântul sãu, ne dã încrederea cã el este cel care a îndrumat culegerea diferitelor pãrþi care îl compun. Astfel, cele 27 de cãrþi ale Scripturilor greceºti creºtine, alãturi de cele 39 ale Scripturilor ebraice, formeazã o singurã Biblie fiind opera unui singur Autor, Iehova Dumnezeu. Toate laudele sã-i fie aduse lui Iehova Dumnezeu, Creatorul acestei cãrþi incomparabile! Ea ne poate pregãti în mod complet ºi ne poate îndruma pe drumul vieþii. S-o utilizãm cu înþelepciune în orice ocazie! |
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 21:00
RELIGIA E OPIUMUL POPOARELOR!
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 21:17
De la: freddythebestman, la data 2009-03-15 21:00:06RELIGIA E OPIUMUL POPOARELOR! FREDDY, te-am gasit !.....ESTI BUCURESTEAN . daca mai postezi un singur mesaj porcos am sa-ti fac Publice toate date personale ! Nu glumesc !.... |
|
Fosta membra 9am.ro 481 mesaje Membru din: 14/03/2009 |
Postat pe: 15 Martie 2009, ora 21:20
MOARTE TRADATORILOR DE NEAM SI TARA!
|
|
|
|