Ce ai face daca ai afla ca ai cancer?

E cumplit ce povestesti, Angela.
Stiu ce simti si de aceea imi permit sa iti dau un sfat. Trebuie sa lupti pentru viata ta. Nu pentru fiul tau, nu pentru ceilalti ci pentru tine inainte de toate.
Ai primit a doua sansa. Aduna-te si mergi mai departe. Tine minte ca nu conteaza de cate ori cazi, ci cat de repede te ridici.
Anul trecut m-am luptat cu cancerul si eu. Am iesit invingatoare pentru ca sunt incapatanata si puternica.
Am fost si eu povara pentru cei din jur, am divortat, am plans, am suferit de singuratate. Viata merge inainte. Mi-am dat seama ca atitudinea de victima nu mi se potriveste. Trebuie sa iti doresti sa traiesti.
Tine minte ceva extrem de important. Lucrurile minunate vin atunci cand nu mai crezi in nimic bun.
Ridica ochii din pamant, priveste cerul, gaseste un motiv pentru care soarele trebuie sa rasara in fiecare zi si mergi mai departe zambind.
Noi suntem speciale. Am invins cancerul. Am platit pretul cumplit pentru fiecare noua zi, dar a meritat.
Iti doresc sanatate si putere, zambete si lucruri frumoase, prieteni minunati si zile senine. Nu esti singura.

as face totul ce nu mi-am permis cand eram sanatoasa...

De la: jane_doe, la data 2008-08-23 20:19:29Medicina naturista este o posibilitate demna de luat in calcul pentru a tine cancerul in remisie. Deasemenea si regimul naturist. Cu mentiunea ca trebuie tinuta legatura cu medicul, permanent.
Eu am facut acupunctura pentru a controla complicatiile postoperatorii. Medicul meu imi spunea, ca din punctul de vedere al orientalilor, cancerul este boala omului care se lupta sa tina lucrurile sub control. Acum, privind in urma, imi dau seama ca are perfecta dreptate.
In primul rand eu mi-am facut ordine in viata. Am pastrat doar oamenii de calitate in jurul meu, zambesc mai mult, ma bucur de toate lucrurile marunte, traiesc fiecare zi cu bucurie.
Nu sunt wonder woman. Am si eu momentele mele de slabiciune, de depresie, de tristete. Sunt si acestea ale mele si mi le asum incercand sa nu-i fac pe cei din jur sa plateasca pentru o vina care nu e a lor.
Din pacate, nimeni nu face consiliere cu bolnavii de cancer, nu exista grupuri de sprijin. Esti tu si demonii tai. Atat.

Nu cred in beneficiile medicinei naturiste , din pacate cancerul este pentru medicina un teritoriu cunoscut mult prea putin;
Cercetarea in acest domeniu, in SUA a ramas in urma din cauza ca banii necesari au fost cheltuiti in razboiul lui Bush cu lumea...
Ce poti face cnd esti bolnav de cancer e sa te bucuri de fiecare moment ramas pentru ca oricum nu mai poti schimba cartile pe care le-ai primit ci doar cum alegi sa joci partida. Paradoxal trebuie sa intampini moartea cu zambetul pe buze pentru ca ai si mai mult de pierdut daca faci altfel. Te razbuni pe soarta zambind...

va doresc la toate sa nu va pierde-ti speranta ,si la totii ,nu stiu cum as reactiona eu dar tot binele din lume va doresc ,avere 1916 ,ne da curaj,

Pentru Angela...Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea putere sa mergi mai departe! Nu sufar de aceasta boala, dar pot sa imi imaginez cat de greu iti este...Nu te lasa descurajata de atitudinea celor din jur, mergi mai departe si lupta pentru viata ta, lupta pentru a fi o persoana mai buna in fiecare zi si nu uita ca nu esti singura! Exista cineva care nu ne paraseste niciodata, nici chiar cand toti ceilalti o fac...si anume Tatal nostru din ceruri.In El sa iti pui toata increderea si sa te apropii de El cu toata fiinta ta...nu te va lasa niciodata si vei vedea cum te va binecuvanta cu pace si bucurie...Nu te da batuta niciodata! Cel mai important lucru din viata unui om este dragostea, indiferent de cat de mult sau putin traieste..ofera dragoste tuturor celor din jurul tau si atunci viata ta se va schimba enorm...Multa sanatate si nu descuraja! Va fi bine!

Cancerul este sinistru in viata noastra.
eu nu am fost diagnosticata cu tumori maligne dar am mari probleme. Ca si cum ar fi insipid. Sunt plina de nevi ( alunite) care imi apar in continuu iar cele pe care deja le am se maresc si se deformeaza de la o zi la alta. Mi-am operat 7 alunite( deoarece erau extrem de mari si deformate si mereu se dezintegrau) prin operatia chirurgicala. Deja sunt traumatizata de aceste alunite si de riscul fiecareia. Mi-e groaza sa ma uit la corpul meu, mi-e groaza sa le urmaresc evolutia. De fiecare data cand ma gandesc ma apuca groaza.
Nu stiu de ce le am, nu stiu de ce imi apar in continuu si nu stiu de ce isi schimba aspectul...oricum imi afecteaza viata, psihicul si relatia mea cu oamenii. Am 25 de ani si "fenomenul" a luat amploare de la 16 ani.
Si ar fi bine daca asta ar fi singura mea problema de sanatate.
Dar nu inteleg de ce din ce in ce mai multi tineri fac cancer. Am prieteni si prietene care au cancer de ficat, de maxilar, de col uterin...toti la varste fragede. Si niciunul nu a avut excese de alcool, tutun sau antecedente in familie.
Cred ca in vindecarea unui bolnav de cancer conteaza enorm statutul social,posibilitatile financiare, familia si starea de spirit in egala masura.
Matusa mea a murit de cancer...si poate mai traia daca viata asta ar fi fost mai usora! Pentru ea tratamentul adaptat la cancerul ovarian nu a salvat-o si nici dorinta de a trai pentru nepotica ei care abia se nascuse, pt copiii ei, pentru ea...cancerul a invins...

e o intrebare la care numai o persoana care a trecut prin asa poate raspunde sincer.tatal meu a suferit de cancer.trebuie mai intai sa spun ca era o persoana foarte activa,muncitoare.in noiembrie anul trecut a venit din constanta noi fiind din buzau,spunand ca se simte rau,ca a cazut si s-a lovit.nu am dat importanta insa durerile erau din ce in ce mai mari,ducandu-l la spital,mi s-a pus un diagnostic si tratament gresit,mai exact,depresie nervoasa,la 2 zile a avut o criza gen paralizie,aproape totala,la urgente am aflat ca avea 2 tumori pe creier dar nu se stia ce este cu ele,indiferenta din partea medicilor chiar daca primeau bani suficienti.dupa eforturi sustinute am reusit sa ajung cu el in buc. unde am aflat in 2 zile ca avea cancer pulmonar cu metastaze cerebrale mai exact 6,imprastiate in tot capul,credeam ca se poate face ceva,nu stia inca,a avut parte de 1 sapt de fericire dupa cdare am fost nevoita sa ii spun nu se mai putea face nimic,nu era operabil,iar un doctor imi spusese ca mai are 1 an,cel de al doilea maxim 6 luni.nu pot descrie decat prin ce a trecut el,spitale,tratamente radio terapie ,citostatice,oricum dupa 2 saptamani a paralizat.tratamente multe.
un om care era numai muschi a ajuns in 2 luni sa fie numai piele si os la propriu,delir si toate cele...initial a luptat a incercat sa se bucure si spera sa poata trai insa cand faci escara daca stai 5 min p o parte si esti numai rana nu mai poti lupta....nu mai avea vene pentru perfuzii sau injectii....era...asemanator unei mumii si ma doare inima sa spun asta...in orice obect din jurul lui vedea o posibila cale de sinucidere....si il inteleg eu nu as putea rezista....am vazut ce inseamna si nu doresc nimanui sa i se intample.
asa a fost si in cazul meu,traiesti cu impresia ca nu se poate intalpa..familiei tale..dar se poate....al doilea doctor a avut dreptate dupa 2 posibile morti...salvat de noi ....socuri,sarituri in pat,lucruri pe care nu le vazusem pana atunci,s-a intamplat cu adevarat era 1 noaptea si m-a trezit sotul spunandu-mi sa nu ma sperii..cand m-am trezit se auzea mama tipand...mi-am dat seama ce s-a intamplat....eru impplinite 6 luni,iar el murise....ma asteptam..insa si asa a fost foarte dureros...speri sa se intample o minune...dar nu se intampla...asta este povestea mea....avea 53 de ani..si mi-e dor de el...

cand aflii rezultatul si pana atunci nu ai suferit de alta boala esti in stare de soc apoi te gandesti sa se termine viata apoi cand ajungi la fundeni incepe calvarul si lupta adevarata pentru supravietuire.eu am cancer din 1999 la picior sarcom ewing aveam atunci 34 de ani o casa frumoasa un sot super asa ca am avut suficiente motive sa lupt apoi un dr. super destept dediu mircea si tot anul 1999 am facut citostatice raze am fost fara par fiindca a cazut si aveam 48 de kg.sant o supravietuitoare si am zis ca nimic nu ma mai poate dobora asa ca in primavara lui 2003 am discutat cu sotul meu si am adoptat o fetita de 1 an si stupoare cand eram super fericiti m-am trezit in luna septembrie cu sanul drept unflat si ce credeti diagnostc cancer mamar si incepe iar calvarul operatie de extirpare mamara caci am ramas si fara un san apoi din nou chimioterapie la fundeni unde totii cand ma vedeau cu fetita dupa mine se uitau lung ca si cand ar fi spu pe asta o cauta moartea si ia a luat un copil.dar precu observatii au trecut anii eu acum sant tot fara un san dar cu o fetita care merge la scoala in aceasta toamna si ma simt foarte bine.am in jurul meu oamenii buni care ma iubesc si ma inteleg asa ca imi traiesc viata chiar daca mai am cateodata un cosmar despre aceasta boala care deocamdata am invins-o ce spuneti despre poveste tineretii mele.

Au spus unii ca daca ar fi bolnavi ar face tot ceea ce si-au dorit si nu au putut face pana acum. Asta am incercat sa fac si eu, dar nu e posibil, lipsurile sunt tot mai mari si incerc din rasputeri sa fac tot mai multe din ce mi-as fi dorit sa fac, dar fac ceea ce trebuie sa fac. Desi sunt mereu foarte obosita si cateodata abia ma pot scula din pat, lucrez 8 ore si dupa o zi de munca ma intorc epuizata si nu mai am chef de nimic. Mai rau e ca urasc tot ceea ce nu pot face, urasc batranii pentru ca stiu ca eu nu voi ajunge batrana, urasc oamenii fariciti pentru ca eu nu sunt fericita, uneori urasc totul pentru ca nu ma mai simt in stare sa fac nimic, urasc viata, urasc moartea, urasc boala, urasc tot ce ma inconjoara.Ce pot iubi?
Si parca anume, sunt unele lucruri care oricat incerc, nu merg si gata, depun tot efortul de care sunt in stare si nu iese nimic.
Acum sa nu credeti ca sunt o persoana fara suflet si rautatea ma face sa fiu asa. Nu cred. Numai ca nu mai gasesc resurse sa ma mai bucur de nimic. Mi-as dori sa stau pe o insula pustie, eu cu gandurile mele si sa ma gandesc in liniste la ceea ce ma asteapta, nu mai am rabdare, is mereu nervoasa si desi as vrea sa fiu inteleasa, nimeni nu-si da silinta sa-mi dea o mana de ajutor. Va doresc sa nu vise intample niciodata, sa nu stiti ce inseamna boala, va doresc tot binele din lume, desi iubesc viata ea nu mi-a oferit prea multe.

Recomand un film:
The Bucket List

pentru angela sa stii ca si oamenii sanatosii au momente de saturatie sau neputinta de a fii fericiti si merg mai departe fiindca ei in comparatie cu noi nu cunosc stigmatul mortii nu au simtit suflarea ei atunci cand faci citostatice dar cu toate astea trebuie sa traiesti si sa te obisnuiesti cu ele.eu nu merg des la biserica dar m-am rugat foarte mult sa nu ma mai chinuie si acum nu imi este frica de moarte fiindca am fost foarte aproape de ea de atatea ori imi este frica de durerii si nu imi doresc sa-mi chinui familia.ma gandeam sa-mi refac sanul extirpat si stii ce mi-a spus sotul meu ca decat sa-l refac si sa mai traiesc un an mai bine fara el si sa mai traiesc 20 sa-mi vad fetita mare.asa ca am sa ma rog si pentru sanatatea ta si sa ai puterea sa treci peste toate necazurile care se vor mai ivi in viata ta.as vrea sa-ti trimit putin din puterea si pofta mea de viata care pana la urma nu conteaza cat dureaza ci ce lasi in urma ta.

Pentru Angela..Stiu ca iti este greu si mai ales ca te simti neinteleasa de cei din jurul tau...Am ramas foarte impresionata de cazul tau si chiar daca am fost foarte retinuta pana acum sa postez mesaje pe acest forum, as vrea din tot sufletul sa intelegi ca nu esti singura... Domnul Isus a spus: "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna" El poate sa vindece si sa mangaie inima ta, El poate sa-ti alunge durerea; El poate sa faca ceea ce nici un om nu poate. Indreapta-ti inima catre El, lasa-L sa intre in inima ta si sa-ti schimbe viata! Toti suntem trecatori, suntem doar calatori pe acest pamant.fie ca traim mai mult sau mai putin...Ceea ce conteaza cu adevarat este unde ne vom petrece vesnicia. Te-ai gandit vreodata la acest lucru? Unde-ti vei petrece vesnicia? Primeste-l pe Domnul Isus in viata ta si El iti va da odihna de care ai atata nevoie..iti va vindeca sufletul, care are mult mai multa nevoie de vindecare decat trupul...Vei descoperi bucuria de a trai si viata ta va avea un sens...Si chiar daca ai sa crezi ca eu vorbesc asa pentru ca nu stiu prin ce treci, am sa iti spun ca fiecare om trece prin incercari si dureri in viata sa..Nici eu nu am fost scutita de ele..Insa nu stiu unde as fi fost acum daca nu ar fi fost Dumnezeu care sa ma tina, daca nu ar fi avut atata grija de mine...Nu privi la nimeni, decat la Domnul Isus, care a purtat poverile noastre, durerile si pacatele noastre pe lemnul crucii...si a facut-o din dragoste pentru noi..Priveste la El si incredinteaza-i viata ta..nu iti va parea rau niciodata!

Am 62 de ani, in urma cu doi ani ,la un control de rutina am descoperit ca am cancer ovarian ,m-am operat am facut chimioterapie , dar nici-o clipa nu m-am gandit ca nu ma voi vindeca. In toata acesta perioada am dus o viata normala , nu mai aveam niciun fir de par , nu aveam sprancene , nu mi-a pasat , am mers la petreceri , am mers in excursii ,chiar imi placea chelia mea.Cei apropiati m-au ajutat sa ma simt un om intreg. Va urez sanatate .

Nimeni nu poate fi liber ,daca nu se stapaneste pe sine deplin Ce este toleranta?Atributul umanitatii. Cunosc multi oameni care de departe par ceva , iar de aproape nimic. Nu suntem vrednici de stima decat in masura in care noi stim sa stimam. INSULTA E DECLARATIA INFRANGERII.

jane_doe, esti o luptatoare, ca si mine. Am avut cancer la san si la un an am facut si o histerectomie. Acum ma simt excelent, mi-am imbunatatit calitatea vietii si merg mai departe. Ce am facut cand am aflat ca am cancer? Am zambit si mi-am zis "Bravo, pana la varsta asta nu facusesi asa ceva, acum ai facut-o si pe asta!". Dupa care, incercand sa ii incurajez pe ai mei, am descoperit ca de fapt m-am incurajat pe mine. Ma bucur ca mai sunt si altii care gandesc asa. Trebuie sa lupti pana la capat. Eu asa am facut, si daca maine mi s-ar spune ca a revenit cancerul, as lupta la fel.

Pentru mica_2005 si nu numai...
Sincer ma bucur ca exista oameni ca tine si ca mine. As vrea sa fim un exemplu pentru toti.
Nici mie nu mi-a fost bine din toate punctele de vedere, dar sunt o luptatoare. Nici acum nu e totul in ordine in viata mea. Acum o luna faceam RMN pentru a elimina suspiciunea de scleroza multipla. Nu a fost. Acum sunt amenintata de pericolul unui cancer la san. Indiferent ce va fi voi gasi puterea sa lupt, sa zambesc, sa sper si sa iubesc...
Sanatate si zambete va doresc tuturor!

CANTASTIM este un medicament romanesc injectabil. este f. bun pentruintarirea sistemului imunitar. face minuni. e indicat in special in cancere si in leucemie. dar poate fi folosit si de persoanele sanatoase.ma surprinde insa ca multi medici oncologi nu au auzit de el. desi se vinde . si nu e scump.eu am aflat de el de la o asistenta medicala.care a vazut facand minuni in leucemii tratamentul respectiv.

pentru oboseala exista la plafar tonic feminin sau masculin. este o tinctura care te revigoreaza. eu o folosesc de aproape un an. e f. buna. nu mai simt oboseala.

de abia acum ne dam seama ce multe femei santem care am trecut si invins cancerul ma bucur pentru din suflet pentru cele care au reusit ca si mine sa treaca mai departe. ar trebui sa incurajam in continuare pe cele care sant la inceput de boala ca sa fie pregatite si sa lupte pentru viata lor.va urez multa sanatate si tot inainte.

Este ora 04:07 AM, ora Spaniei...sunt treaza pentru ca in urma cu aproximativ 2 ore am primit un mesaj care suna cam asa:´´ simt ca nu ma pot opri din plans, am primit rezultatul pe care il asteptam...astazi e ziua in care renasc´´. Mesajul era de la colegul meu de apartament si totodata cel mai bun prieten...care imi scria din Texas, America unde in urma cu 2 zile a fost operat de tumoare pe creier...am zambit , mi-au dat lacrimile si mi-am zis in sinea mea :´´stiam eu!´´
Totul a inceput la sfarsitul lunii ianuarie a acestui an cand viata mea de student fara griji si fara bani ( la propriu, caci viata in Spania e f scumpa, iar bursa mea de 300 de euro nu ma ajuta prea mult )deci viata mea de boem muritor de foame a fost tulburata de o persoana care avea sa-mi schimbe viata pentru totdeauna...in prima ora de conversatie mi-a spus ca apreciaza in mine lumina si pofta de viata care lui ii lipseau...fusese pe punctul de a se sinucide, pentru ca la numai 25 de ani il diagnosticasera cu cancer si nu ii dadusera mai mult de un an de viata...pozitia tumorii si natura ei impiedicau operatia, cel putin in Europa.
Au urmat multe luni de incurajari, multe momente in care inghiteam in sec si-mi indepartam teama pt a-i da forta lui...ma simteam rasplatita cand vedeam sclipirea din ochii lui in momentele in care reusea sa vorbeasca despre viitor fara teama...a urmat apoi momentul in care a luat legatura cu un doctor specializat pe astfel de boli, dintr-un centru de lupta anti-cancer din Texas...programarea pentru septembrie...momente de fericire si speranta urmate apoi de momente de deznadejde si lacrimi...o continua alternanta de optimism si pesimism...erau momente cand credeam ca nu o sa fac fata...si inca nu traisem tot ceea ce era mai greu.
In urma cu 2 luni ne-am mutat impreuna, eu vroiam sa fiu mai mult timp langa el, el vroia sa se bucure de ultimele momente din viata sa langa mine...nu mai avea speranta...dar eu mereu ii vorbeam despre viitor, mereu ii spuneam ca simt ca totul o sa fie bine...il cicaleam, ii spuneam ca eu stiu ca mereu va trebui sa il suport, chiar si dupa ce se va casatori si va avea familia lui ...pe scurt, luptam cu temerile lui si cu ale mele...au urmat apoi momente cand ametea si practic pica din picioare...iar eu mereu aveam pregatite gheata si un pahar cu apa rece...invatasem ceea ce trebuia sa fac : gheata era pt a-l spala pe fata, iar apa trebuia sa-l fortez sa o bea ca sa il fac sa reacctioneze...iar apoi minute intregi de criza( cea mai lunga a durat 45 de minute) in care durerile de cap il faceau sa se loveasca cu capul de rama patului la propriu ...au fost momente de cosmar pentru mine, tresaream chiar si la cel mai mic zgomot, dormeam iepureste ca sa ma asigur k aud tot ce se intampla in camera lui, asta in cazul k i-ar fi venit rau .
Acum o saptamana, cand a plecat in America, nu stiam nici unul dintre noi daca avea sa se mai intoarca sau cum ...dar eu am refuzat sa ii dau sarutul si imbratisarea finala...si l-am amenintat ca dk nu se intoarce perfect sanatos nu ii mai gatesc sarmale si ciorba de perisoare
( ii place f mult mancarea romaneasca )...a urmat o saptamana de pastile si tratamente ( tratament care avea rolul de a desprinde tumora de creier pt a o face operabila)...iar sambata, la 10 dimineata l-au operat....si azi l-au anuntat k este aproape sigur ca boala nu o sa mai recidiveze ...si joi il asteptam acasa
Imi cer scuze pentru lungimea mesajului....probabil a fost entuzismul, sau poate necesitatea de a vorbi despre ceva ce luni intregi mi-a macinat linistea...este o poveste despre cum poti invinge ceea ce la inceput iti parea invincibil...si pentru noi a fost greu...Dar nu am renuntat...nici eu , nici el...am luptat continuu si toturor celor care stau alaturi de o persoana care sufera de o astfel de boala as vrea sa le spun ca lupta impotriva cancerului este inainte de toate lupta impotriva temerilor, lupta pt speranta si pentru viata, este forta si energia transmisa de la om la om.... este asa cum a spus Manu, lupta pentru a renaste...si ma bucur gandindu-ma ca intr-o zi voi dansa la nunta sa, voi tine in brate copiii lui si ma voi bucura de prezenta si dragostea sa toata viata mea...ma bucur ca am reusit sa fac ceva util in viata mea, ma bucur k energia mea i-a redat pofta de viata unei persoane care renuntase deja...cum de altfel ma bucur ca am scris primele pagini din povestea unei prietenii sincere care , dincolo de durere si tristete, mi-a umplut sufletul de speranta si implinire si care mi-a dat o lectie de viata la cei doar 21 de ani ai mei...iar daca ar trebui sa o iau de la capat , as face-o ...pentru ca merita!
IAR PENTRU TOTI CEI CARE CITESC MESAJUL MEU SPUN :´´ LUPTATI, SALVAREA CELUILALT STA INTR-O MARE MASURA IN ZAMBETUL SI PUTEREA VOASTRA!´´

O imbratisare puternica pentru toti cei care au nevoie de suport si dragoste!
P.S. : Astazi am aflat si ca ...voi fi matusica curand...cumnata mea e insarcinata...ce as mai putea sa ii cer lui Dumnezeu fara a parea nerecunoscatoare?

Pt Miss Marierose...Ai demonstrat ca poti fi o prietena adevarata pentru cei care au nevoie de tine! Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea sanatate si tie! Esti un exemplu pentru cei care au in familie sau printre prieteni persoane bolnave de cancer...Dumnezeu sa iti dea putere sa fii un sprijin pentru cei care au nevoie de tine in continuare! Toti ar trebui sa facem acest lucru, sa fim langa semenul nostru atunci cand sufera, sa-i luminam viata cu o incurajare, cu o vorba buna, cu o mangaiere...chiar daca nu este ruda cu noi, chiar daca nu este frate, sora sau mama...Dumnezeu sa te binecuvanteze!

De la: teena_dessiree, la data 2008-09-16 10:02:28Pt Miss Marierose...Ai demonstrat ca poti fi o prietena adevarata pentru cei care au nevoie de tine! Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea sanatate si tie! Esti un exemplu pentru cei care au in familie sau printre prieteni persoane bolnave de cancer...Dumnezeu sa iti dea putere sa fii un sprijin pentru cei care au nevoie de tine in continuare! Toti ar trebui sa facem acest lucru, sa fim langa semenul nostru atunci cand sufera, sa-i luminam viata cu o incurajare, cu o vorba buna, cu o mangaiere...chiar daca nu este ruda cu noi, chiar daca nu este frate, sora sau mama...Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase :) ....mesajul tau mi-a aratat ca esti o persoana cu sufletul mare, desi stiam asta pentru ca citisem mesajele tale...amandoua credem in Dumnezeu si asta poate ca ne apropie intr-un fel sau altul ...intotdeauna, atunci cand m-am simtit lipsita de speranta sau curaj m-am rugat si Dumnezeu a fost alaturi de mine; chiar daca nu s-a implinit ceea ce-mi doream eu pe moment, mai tarziu mi-am dat seama ca tot ceea ce mi s-a intamplat de-a lungul vietii mele a fost pentru binele meu...as vrea ca toata lumea sa aiba credinta noastra, eu in fiecare zi ma gandesc ca nu merit tot ceea ce am , ca niciodata nu o sa fiu atat de buna sau atat de corecta incat sa merit mila si bunavointa lui Dumnezeu, dar el e alaturi de noi, pacatosii, chiar si atunci cand gresim.Intotdeauna imi gasesc pacea in credinta si stiu ca Dumnezeu nu ne va da niciodata mai mult decat putem ducem. Iar in legatura cu ce am trait in ultimele luni din viata mea, sunt convinsa ca Dumnezeu a vrut sa fie asa, ca eu sa stiu sa apreciez mai mult darul pe care ni l-a dat si anume viata. Ii multumesc pentru familia mea, pentru ca parintii mei sunt deosebiti , intotdeauna au fost alaturi de mine si m-au sprijinit, au crezut in mine ; pentru fratele meu ,pe care il iubesc cu toata puterea mea, fratele care mi-a adus sora pe care nu am avut-o niciodata atunci cand s-a casatorit, fratele care in curand o sa devina tata; ii multumesc pentru toti prietenii pe care i-a adus in viata mea, ma simt o norocoasa pentru tot ceea ce am, chiar daca in anumite momente ma simt singura pentru ca sunt departe de toti cei care imi sunt dragi..si stiu ca intr-o zi o sa-mi gasesc rostul in viata asta, toti ne nastem cu un destin, toti suntem facuti in asa fel incat prin prezenta noastra sa facem viata mai frumoasa oamenilor din jurul nostru...si de asemenea stiu ca intr-o zi o sa imi gasesc pacea ..pacea si locul meu in lumea asta...pacea si linistea pe care atat de mult mi le doresc !
iInca o dat iti multumes pentru cuvintele scrise si iti marturisesc ca m-a emotionat mesajul tau ; prietenul meu se va intoarce maine acasa si imi dau lacrimile gandidu-ma k o sa il vad bine si sanatos. Iar tie iti multumesc pentru ca porti cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca vrei ca toti sa credem in El, pentru ca ne oferi o speranta tuturor.

SI INCA O DATA LE SPUN CELOR CARE SUNT ALATURI DE O PERSOANA BOLNAVA : CREDETI IN DUMNEZEU SI MAI ALES CREDETI IN PUTEREA VOASTRA : DORINTA DE A FACE BINE, DE A TRASMITE FERICIRE PRIN EXISTENTA VOASTRA ESTE MOTORUL CARE PUNE VIATA IN MISCARE...STA , INTR-O MARE MASURA , IN MAINILE NOASTRE, A CELOR CARE SUNTEM SANATOSI, PUTEREA DE A TRAI A OAMENILOR CARE SUNT BOLNAVI!!!

O IMBRATISARE CALDUROASA PENTRU TOTI CEI CARE SE GASESC LA GREU, NU VA DATI BATUTI, LUMEA ASTA ARE NEVOIE DE VOI!!!!

Oricum in astfel de momente grele, grija pentru ce va sa vina, ar trebui sporita, inzecita. Multa rugaciune, speranta dar si intarirea intru celor duhovnicesti, pentru ca moartea sa nu ne gaseasca nepregatiti. Spovedania sa fie mai frecventa, precum si Impartasirea , astfel avem o sansa intru mantuirea noastra.

ma bucur fiindca exista si prieteni sau sotii adevarati asa cum a fost si al meu cand am avut nevoie de el. este mult mai usor sa te sprijini pe umarul celui iubit si sa tii se raspunda la fel.eu pot spune ca daca nu aveam suportul moral al sotului meu precum si dragostrea lui nu stiu daca as mai fi supravietuit acestei bolii si de doua ori.este bine atunci cand potii darui cuiva ceva bun sa o faci fiindca vei fii rasplatit inzecit. felicitari tuturor care au trecut prin CANCER.

Pt Miss Marierose: Nu ai pentru ce sa-mi multumesti, ma bucur foarte mult ca mai exista oameni prin care Dumnezeu lucreaza, oameni cu adevarat credinciosi si plini de dragoste pentru El; Dragostea de Dumnezeu poate fi dovedita prin dragostea fata de semenii nostrii pt ca atunci cand Il iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, iti iubesti si semenii, dupa cum este scris: "Cine spune ca Ma iubeste dar nu iubeste pe fratele sau este un mincinos" Cu toate ca aici este vorba de indiferenta, eu cred ca indiferenta este la fel de grava ca si ura..Ea raneste pe cei din jurul nostru la fel de mult..(Pilda Samariteanului Milos).Daca fiecare din noi am darui din inima, lumea ar fi cu adevarat altfel...M-a impresionat mult daruirea ta, grija si dragostea fata de semeni pe care ai aratat-o. Dumnezeu te va rasplati pentru asta, sa nu ai nici o indoiala! Cand am citi mesajul tau, m-am regasit in multe din gandurile tale, a fost de parca l-as fi scris chiar eu! Noi, oricat de greu ar fi in lumea asta, avem o Speranta, avem o Stanca, avem un Ajutor si acela este Domnul Isus Hristos, Mantuitorul nostru. De multe ori se intampla sa fim slabi, sa cadem de oboseala sau durere dar El este Taria noastra,El ne ajuta si ne ridica de fiecare data cand noi nu mai suntem in stare. Dumnezeul nostru este minunat, El vindeca rani, El ne da putere si chiar daca nu meritam nimic, prin El avem Totul, prin Dragostea Sa cea mare cu care ne-a rascumparat. Ma bucur foarte mult ca ai credinta si bucurie si Dumnezeu te-a binecuvantat cu o familie minunata..Tine minte un lucru..Pacea o vei gasi numai la El, indiferent de ceea ce cauti si ce doresti sa fii, Pacea o vei gasi numai langa El!

felicitari, si curaj in continuare, multumeste i lui Dzeu pt puterea pe care ti a dat o

Eu n-am aflat ca am cancer.
In urma cu un an am aflat ca nevasta mea are cancer ovarian. Ucigasul tacut, asa i se spune. Am fost la trei ecografi, toti ne-au spus acelasi lucru. S-a operat. Am asteptat biopsia. Era cancer. A facut 8 sedinte de chimioterapie. In mai anul asta a terminat. A facut controale amanuntite, un CT si doua RMN, ultimul acum o luna... Acum e foarte bine, nu mai are nici o sechela. Si-a schimbat modul de a se hrani. N-am renutat la religia noastra de ortodocsi dar trecem mai des pe la biserica decat inainte.
Se pare ca cel mai eficient mod de viata este cel al adventistilor: zero carne, zero lapte, zero oua. Hrana compusa din cruditati si peste cat mai rar.
Am crezut ca paralizez cand am aflat.
Cel mai mare ajutor l-am primit din partea doctorului Bratila care a operat-o. El ne-a redat increderea si el m-a sfatuit sa fiu foarte atent cum ma port cu ea pentru ca are mare nevoie de suport psihic. El mi-a explicat ca psihicul este cel care o poate vindeca. Povestea nenorocita era cu psihicul meu. Cum naiba sa susti psihic pe cineva cand tu insuti ai nevoie de sustinere psihica ?
Usor, usor, cu intelepciune si rabdare se rezolva. Mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu.
Parca era un copil neajutorat ...
Am plans mai multe nopti. In hohote, am plans. Nu puteam sa cred ca s-ar putea sa raman fara ea. Am refuzat sa cred asta. Si am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu despre treaba asta asa dupa cum m-am priceput...
Doamne cat am putut sa plang. L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi indrume pasii pentru ca eu nu mai stiam incotro sa o apuc, ce sa fac. Se vede treaba ca m-a auzit din moment ce am reusit sa depasesc momentele alea. Nu s-a intamplat nimic nemaipomenit. Toate au curs usor, de la sine.
Am mai povestit si pe alte forumuri legate de madici si sanatate. Sistemul de sanatate nu este deloc asa de corupt si nenorocit cum se tot promoveaza pe la televizor si prin ziare. Ne-am descurcat foarte bine, am beneficiat de toate prevederile legale si nu am fost nevoiti sa dam cine stie ce spaga. As numi mai mult "atentii" banii putini pe care i-am mai lasat pe un colt de birou.
Toti cei din jur au sarit sa ne ajute care cum puteau si va asigur ca nu sunt cine stie ce adorat, dar am simtit caldura din sufletele oamenilor. Unii chiar erau sufocanti ...
Am tinut minte sfatul chirurgului : Purtati-va normal, nu faceti lucruri astfel incat sa-i amintiti ca are aceasta boala ... tratati-o ca si inainte, ca pe un om normal, fara compasiune, fara mila ... trebuie sa uite de boala ca sa se faca bine...
Ei bine in acest mod ne-am revenit.
Ne-am schimbat modul de viata si am inceput cu alimentele. Am inceput sa cultivam legume in gradina noastra si sa fim mult mai atenti la ce bagam in gura.
La spital cineva ne-a recomandat un leac al unei maicute, maica Veronica, un leac natural preparat de maicuta. Am intrat in contact cu maicuta si ia leacul natural. Sotia se simte foarte bine acum si avem nadejde ca asa va fi ani buni de aici inainte. Face gimnastica in fiecare dimineata si petrece mult timp in aer liber, desfasurand activitati usoare care ii fac placere.
A devenit chiar o mica zgripturoaica ce ne pune la treaba pe mine si pe baiatul nostru iar noi, disciplinati, facem tot ce depinde de noi ca sa fie multumita... Am intrat in normalitate si viata este din nou frumoasa... Ne bucuram cat mai mult de ea si are alta valoare...
Cancerul nu ni se mai pare o boala ingrozitoare...
Am trecut prin momente groaznice si n-a fost vorba despre mine.
Am crezut intotdeauna ca eu o sa mor primul. Am fumat 35 de ani si dupa ce s-a operat m-am lasat. N-am mai pus tigara in gura de atunci. Fumam 3 pachete pe zi.
Daca ar fi moneda de schimb, as da viata mea pentru a ei, fara sa stau pe ganduri. Nevasta mea e un om mai de calitate decat mine si merita sa traiasca mai mult decat mine.
Nimeni nu stie sa spuna din ce se face cancerul. Se spune ca il avem in noi cu totii si evolueaza amenintator cam de 5-7 ori in viata, ciclic, astfel incat celulele canceroase se pot aduna in tumori si deveni o problema daca sistemul imunitar are un deficit si nu poate tine situatia sub control.

Mai vorbim...
Pe cine intereseaza leacul maicutei Viorica sau alte lucruri pe care le aplicam in lupta cu cancerul sa-mi scrie la sbucur@gmail.com.
Pana atunci inlocuiti zaharul cu mierea si aia cat mai putina, nu lapte, nu categoric carne de porc, carne de peste alb, multa lamaie, eliminati otetul de orice fel, folositi numai ulei de masline obtinut prin presare mecanica la rece, sare de mare. Mancati multe legume si fructe de sezon si cat mai naturale cu putinta. Hrana sa fie preponderent compusa din cruditati ...

Nu va lasati doborati, dupa ce aflati vestea, plangeti, jeliti-va... dar ridicati-va repede din tarana si recapatati-va increderea in Dumnezeu si in voi insiva.
Dumnezeu va ajuta daca va ajutati si voi. Psihicul, credinta si hrana va pot ajuta sa depasiti momentul. Si cei de langa voi. Dar daca cei de langa voi sunt incapabili sa priceapa sau nu doresc sa va ajute, nu disperati, nu va lasati, credeti in voi. Informati-va despre ce va face bine si, mai ales despre ce va face rau...
Nu uitati, faceti ca mine: din cand in cand vorbiti cu Dumnezeu ! El va aude oriunde ati fi ...
Doamne' ajuta !

Acum nu e momentul !

ma intereseaza si pe mine hodgkin. tatal meu are . putem vb candva pe mess? sau mail?
modarel@yahoo.com

Nu inteleg ce te intereseaza si daca mi te adresezi. Nu poti fi mai clar ? Ti-am dat o adresa de e-mail. Vrei sa te contactez eu sau ce vrei ?

Acum nu e momentul !

;;;; Cuvantul ,cancer, ((rac)),, precum spun batranii, cred ca este ;; unul,,, foarte rau! ''In anul; 1985, aveam varstra fiullui, meu mai mare, ((36ani)), 2 copii, mici de 12-14 ani, am avut, o vecina, de 22ani, la carei s-a depistat ;o tumora; pe creier, a fost prea tarziu, cancerul i-a iesit afara, arata ;groaznic;! A durut-o mereu capul! Ma,, durea si pe mine capul. Ma-m autosugestionat, ca; am si eu ;cancer! Ma consumam mult, am inceput sa slabesc, ,,10kg, intr-o saptamana,, aratam; groaznic! Disperat sotul meu, m-a obligat sa plec la ;;Cluj unde-i depistase ; vecinei, cancerul. ;.la ;;endocrinologie, ;doctorita; Popescu, ,,,nu m-ar fi ;deranjat ,ca mor, doar ;gandul, cui ;ii; las pe cei ;2 fii ;ai nostri, mici! ;;; Ma distrugea psihic!! Mi-a facut, multe investigatii, in final; aveam probleme cu ;inima, colecistul era ;dischinetic, aveam ;fibrom uterin, care a disparut, dupa ceva ani, aveam, ;;; migrena;; de aceea ,ma durea capul!,,, Am crezut, ca ,,medicul neurolog, are chef de glume! Am primit, 5 retete, pt, 5 diagnstice, medicamente pe care; nu le-am luat! ,,,Si,,, au trecut;;23ani, sunt, bine mersi, pt, asta-i multumesc, celui din; Cer;!''' Acum nu mi pasa! Baietii sunt mari, au familie, sunt fericiti, asa ca,, voi putea muri linistita! ;;;;Daca,,,as afla ca am , cancer, as incerca sa tin ;regim, n-as spune familiei, sa nu-i necajesc!,, E ,,usor,, a zice ;;e greu a face! ;;;D-zeu, are ;grija de fiecare ;om; si nu-i da ;mai mult decat, poate duce!Va doresc, tuturor, sanatate, sa va ocolesca, mereu, bolile, iar in calea pasilor, vs, sa va rasara; flori! ::

Cred ca Dumnezeu m-a ajutat in orice moment, numai ca eu ma simt bine cand reusesc sa fac totul prin forte proprii, poate de aceea m-am imbolnavit, mi-a fost demonstrat ca traim intr-o comunitate si avem nevoie unul de celalalt, eu am trait mai mult in singuratatea mea, apoi am inteles ca nu putem trai unul fara altul. Am stiut sa muncesc zi si noapte uneori fara sa ma gandesc la consecinte. Gandeam ca Dumnezeu iti da dar nu-ti pune si in plasa. De aceea orice venit in plus era inbucurator pentru mine, nu conta ca e Dumineca sau noaptea. Am neglijat si problemele de sanatate si acum s-au acumult toate. Vina e a mea, chiar daca la inceput nu am vrut sa recunosc, dar daca as luao de la capat, as face la fel, pentru ca nu stiu sa traiesc altfel.
Sper ca Dumnezeu sa-mi asculte rugamintea de a gasi calea pe care trebuie sa merg, oricum lucrurile sau mai schimbat, in bine desigur.
Va multumesc pentru toate gandurile bune.

Matusa mea a murit acum 2 luni de cancer la plamani.Nu a avut timp nici macar sa-si dea seama ce are pentru ca intr-o saptamana ne-a si parasit.Ce este mai grav ar fi faptul ca medicii ,desii avea toate organele distruse,nu si-au dat seama ce are si o tratau pentru durere de picior (acolo s-a localizat cancerul in ultima faza).A intrat in spital pe picioarele ei ,si,a iesit dupa trei zile moarta.a fost constienta pana in ultima clipa,fara sa-si dea seama o clipa ce se intampla cu ea.este unul din miile de cazuri in care se moare din lipsa de profesionalism din partea medicilor.Le recomand celor care sunt suspectati de aceasta boala daca au posibillitate ,sa mearga totusi la un spital in strainatate pentru ca la noi se moare si in ultima faza nu se poate pune un diagnostic corect.Un singur lucru ma macina si acela ca mama mea nefiind informata ca surioara ei de numai 37 de ani este pe moarte nu a putut sa-si ia macar adio de la cea care urma sa ne paraseasca.Sanatate tuturor!