Info
x
Haideþi sã ne descoperim istoria pierdutã
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:06
De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 19:20:55De la: New_Age, la data 2009-05-02 19:16:10De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 19:05:38De la: New_Age, la data 2009-05-02 17:49:04De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-04-30 08:12:13care istorie au studiat-o?aia la care au avut acces,adica cea prefabricata de kgb-isti si loazele sau amantele lor,au fost istorici buni care nu au putut publica nimic si nici acum nu pot,cenzura e in floare,ioana daca tu consideri ca istoria scrisa de invingatori pt.invinsi si ocupati este istorie 100%,inseamna ca faci degeaba facultatea,vei fi o mancurta cu creier spalat si constiinta nationala anesteziata Hai sa-ti dau un exemplu banal. In perioada comunista istoria era scrisa de comunisti cu puternice influente "verbale" apropiate de doctrina lor. De exemplu, citind un manual de Istorie a Romanilor din acea perioada ai sa vezi mentionat ca niciodata n-am fost cuceriti de turci. Fals. Unele teritorii romanesti au avut perioade in care s-au aflat sub administrarea directa a turcilor si, in cea mai mare parte pentru o administrare locala sub tutela Poartei, se platea tribut greu. Primele documente ale ISTORIEI ROMANILOR se scriu în secolele XVI-XVII la curtile domnesti, consemnarea evenimentelor fiind orientata spre faptele eroice ale voievozilor. Aceasta începe la curtea domneasca a Moldovei în anul 1359. Si despre manuscrise, primele forme de consemnare a istoriei, au fost scrise la curtea domneasca a Moldovei, din porunca lui Stefan cel Mare. Originalele cronicilor nu s-au pastrat, ci doar mai multe copii, fiind identificate dupa locul in care au fost gasite "Letopisetul de la Bistrita", "Letopisetul de la Putna". Raporteaza abuz de limbaj
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:17
Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor.
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:27
Pai invingatorii, va iesi la iveala la un moment dat ca noi sintem.
Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
|
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:30
De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:17:15Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor. Ce a fost inainte de aceste consemnari, tine de formarea constiintei istorice a romanilor cu ajutorul boierilor luminati, care încearca sa "recuperze" trecutul istoric pentru a nu fi “inecat" în uitare.
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:32
De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:30:32De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:17:15Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor.
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:34
**Hai sa-ti dau un exemplu banal. In perioada comunista istoria era scrisa de comunisti cu puternice influente "verbale" apropiate de doctrina lor.**
uita-te mai sus la ce am spus eu....nu conteaza circumstantele in kr se scrie istoria ci sursele istorice folosite de cei kr o scriu....!!! **De exemplu, citind un manual de Istorie a Romanilor din acea perioada ai sa vezi mentionat ca niciodata n-am fost cuceriti de turci. Fals. Unele teritorii romanesti au avut perioade in care s-au aflat sub administrarea directa a turcilor si, in cea mai mare parte pentru o administrare locala sub tutela Poartei, se platea tribut greu.** iar eu k istoric iti spun asa...principatele romane nu au fost transformate nciodata in pasalacuri turcesti!!! in schimbul platii tributului turcii trebuiau sa respect doua hotarari: 1) sa nu detina niciun fel de proprietati in principate 2) sa nu ridice moschiei aici... ai vazut vreodata vreo marturie a calatorilor straini kr au trecut atunci prin principate?....eu da!!...spuneau k in momentul in kr intrau din bulgaria in tara romaneasca aveau impresia k intra intr-o alta lume (bulgaria era pasalac turcesc!!!)....o lume complet diferita....kr se administra dupa propriile reguli!!! **Primele documente ale ISTORIEI ROMANILOR se scriu în secolele XVI-XVII la curtile domnesti** fals!!...chiar dak atunci apar primele documente emise de cancelarii domnesti din tarile romane cu privire la istoria romanilor asta nu inseamna k pana atunci alte documente nu mai existau....si ma gandesc aici la cele emise de straini cu privire la romani...*gesta hungarorum* ,* diploma cavalerilor ioaniti* sau *cronik pictata de la viena * sunt numai primele exemple kr imi vin minte (exista insa mult mai multe) **Originalele cronicilor nu s-au pastrat, ci doar mai multe copii, fiind identificate dupa locul in care au fost gasite "Letopisetul de la Bistrita", "Letopisetul de la Putna".** letopisetele de la putna au fost descoperite in dobrogea deabea dupa ce aceasta a fost alipita romaniei (1878) de catre ioan bogdan!!!.....si...da!!!...ioan bogdan a descoperit originalele si nu copii ale lor.... erau niste scrieri sub forma cronicilor medievale in kr doar se enumerau domnitorii moldovei si durata domniei lor.... insa...ce vrei tu sa arati prin aducerea lor in discutie?...  |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:36
De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:17:15Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor. si letopisetul de la putna nu a fost scris din ordinul lui stefan cel mare?...k eu asa am invatat la facultatea de istorie a universitatii bucuresti.... |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:37
sumeriana Hai Joanna !... |
|
|
|
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:37
De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:30:32De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:17:15Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor. stim ce a fost inainte de aceste de aceste consemnari.....pe baza altor surse istorice !!! |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:39
De la: mytcor, la data 2009-05-02 20:37:35 mytcor...ia uimeste-ma cu o teorie emisa de tine cu privire la intemeierea principatelor romane  |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:43
De la: mytcor, la data 2009-05-02 20:37:35 mytcor...ce inseamna asta?...cumva alfabetul dacic? ia raspunde-mi tu la intrebarea....dak dacii aveau propriul alfabet,de ce se mai foloseau de cel latin sau grecesc pentru a scrie? |
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:46
De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 20:34:43**Hai sa-ti dau un exemplu banal. In perioada comunista istoria era scrisa de comunisti cu puternice influente "verbale" apropiate de doctrina lor.** *iar eu k istoric iti spun asa...principatele romane nu au fost transformate nciodata in pasalacuri turcesti!!!  . Am spus eu un moment ca au fost pasalacuri otomane? Au fost ADMINISTRATE direct in perioade scurte de timp de catre Poarta.*insa...ce vrei tu sa arati prin aducerea lor in discutie?... Simplu, cronicele (primele cronici) au fost scrise la comanda domnitorilor. Deci ISTORIA o scriu INVINGATORII!
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
mihai5_2 291 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:48
De la: nastasemihail, la data 2009-05-02 18:50:03 Exista mai mult de 200 cuvinte dacice. Alea sint sigur dacice. ªi cam care ar fi cuvintele alea? Nu cumva te gândeºti la: giufe, crumpeni, cureci, porodãici, fingie, oloi, trãgulã, þãlinioarã sau exclamaþia "Viescã!"??! |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:50
" POi"..vezi Tu Joanna ?..nu esti in pozitia de a putea contrazice pe nimeni !...
Asa ca..... |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 20:56
De la: mytcor, la data 2009-05-02 20:50:04" POi"..vezi Tu Joanna ?..nu esti in pozitia de a putea contrazice pe nimeni !... mycor...promit k accept teoria ta cum k scrisul apare in dacia dak ma luminezi si pe mine intr-o privinta.... cum au fost datate tablitele de la tartaria ?...cum s-a stabilit k *forma aia de scriere* este cu un mileniu mai veche decat cea sumeriana?  |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 21:01
**Simplu, cronicele (primele cronici) au fost scrise la comanda domnitorilor. Deci ISTORIA o scriu INVINGATORII! **
poi..ti-am spus k prima cronik referitoare la romani este *gesta hungarorum*( despre faptele ungurilor)... insa... afirmatia cum k istoria este scrisa de invingatori trebuie nuantata....si invinsii si-au scris istoria lor (de exemplu bizantinii dupa ce au fost cuceriti de turci....)... |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 21:02
De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 20:56:25De la: mytcor, la data 2009-05-02 20:50:04" POi"..vezi Tu Joanna ?..nu esti in pozitia de a putea contrazice pe nimeni !... HAI MYTCOR!!! HAI MYTCOR!!!...  |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 21:06
imi face o mare placere sa vorbesc despre istorie cu voi...insa..haideti sa o luam treptat....
in ordine cronologik... intai sa vedem ce e cu tablitele de la tartaria ...apoi...va explic am multe despre orice ...!!!! 
|
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 21:50
uitati ce spune M.Babes fost profesor la universitatea Bucuresti,facultatea de istorie si unul dintre cei mai mari arheologi romani....
(acum nu mai preda la universitate dar se ocupa in continuare de foarte multe situri arhelogice printre care si de cel de la rosia montana) deci...cititi cu atentie ce spune : Renasterea Daciei? Mircea BABES Motto: „...avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei...“ A.D. Xenopol Cu nouazeci de ani in urma, in 1913, iesea de sub tipar la Bucuresti un op impresionant prin volumul sau neobisnuit (1152 p.!), care marturisea despre marimea efortului, dar si despre ambitia nemasurata a autorului de a reconstitui perioadele cele mai timpurii ale istoriei noastre cu alte mijloace si in alt sens decit o faceau savantii acelei vremi. Cartea se numea Dacia preistorica, iar autorul, Nicolae Densusianu, raposat cu doi ani mai inainte, avea sa devina – tocmai prin aceasta opera – una dintre personalitatile cele mai controversate din istoriografia romaneasca moderna. Meritele sale stiintifice ii fusesera recunoscute inca din timpul vietii, fiind ales la 1880 membru corespondent al Academiei Romane, dar ele priveau in esenta studiul istoriei medii si moderne a romanilor, careia i-a dedicat publicatii solide, valoroase. In ultimele trei decenii ale vietii, inspirat de ideea patriotica de a pune in valoare vechimea poporului roman ca argument in slujba emanciparii sale nationale, Densusianu a abordat – fara insa a avea pregatirea de specialitate necesara – domeniul preistoriei. Rezultatele obtinute deja in vremea sa prin sapaturile arheologice intreprinse de Cezar Bolliac sau cele sintetizate in opera de mare eruditie istorico-arheologica a lui Grigore Tocilescu, Dacia inainte de romani (1880), i se vor fi parut insuficiente, desi impingeau inceputurile acestei istorii cu milenii inapoi fata de primele marturii scrise ale „parintelui istoriei“, Herodot. Densusianu a crezut ca mai utile pentru demersul sau erau izvoarele scrise greco-romane, in special cele de natura mitologica, si, nu mai putin, traditiile populare romanesti, adunate in mare masura de el insusi prin metoda chestionarelor. Efortul sau considerabil de documentare nu l-a dus insa la o reala competenta, la insusirea metodelor proprii acestor atit de diferite materii si, de aceea, cartea sa era depasita stiintific inca inainte de aparitie. In ultima instanta, fatala i-a fost adormirea spiritului critic in incercarea sa de a demonstra cu orice pret ideea fundamentala preconceputa a acestei carti. De aceea, verdictul istoricilor, arheologilor, lingvistilor si al altor specialisti a venit imediat si a fost necrutator. In editia a II-a a Istoriei romanilor din Dacia Traiana (1914), A.D. Xenopol aprecia ca opul lui Densusianu „contine numai o ingramadire de date traditionale, fabule, povesti si poezii poporane, fara nici o baza serioasa istorica“, iar Vasile Pirvan, la rindul sau, in Getica (1926) amintea in trecere de N. Densusianu si de „romanul sau fantastic Dacia preistorica, plin de mitologie si de filologie absurda, care la aparitia sa destepta o admiratie si un entuziasm nemarginit printre diletantii romani in arheologie“. Xenopol este si autorul unei lapidare si severe evaluari a ideii fundamentale a Daciei preistorice: „Teoria autorului ca dacii ar fi inchegat intiia civilizatie a omenirei arata ca avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei“. Intr-adevar, ideea care l-a obsedat pe Densusianu si care ii obsedeaza inca pe epigonii acestuia este aceea ca regiunea carpato-dunareana ar fi fost inca de pe la 6000 i.Hr. leaganul unei mari civilizatii, al „civilizatiei pelasgice“, si, totodata, locul de nastere al mai tuturor popoarelor, limbilor si civilizatiilor din Europa, Asia Anterioara si nordul Africii. Vreme indelungata, mai mult de un mileniu, un presupus „imperiu pelasgic“ si-ar fi intins granitele de la Atlantic pina in Mesopotamia si India, de la Baltica pina in Sahara, iar dinastii sai nu ar fi fost altii decit zeii Uran, Saturn, Hermes, Marte etc. Toate civilizatiile de seama ale Antichitatii: mesopotamiana, egipteana, greaca si romana ar avea astfel origini carpato-dunarene. Pelasgi – deci vorbitori ai uneia si aceleiasi limbi – ar fi fost in egala masura tracii, getii si dacii, sarmatii iranieni, etruscii si latinii, germanii si baltii etc. In incercarea de a-si fundamenta originala teorie, Densusianu a procedat impotriva tuturor principiilor si regulilor stiintei. Sursele de informatii (mitologia antica greco-romana, traditiile si legendele romanesti, materialul lingvistic, in special cel toponimic si onomastic, o serie de monumente arheologice reale, dar mai ales cele imaginare – in realitate jocuri ale naturii) au fost abuziv interpretate, in fapt inghesuite cu forta in scenariul istoric preconceput. Pe baza unor vagi, indepartate sau nereale, in orice caz irelevante asemanari de nume, toti zeii si eroii mitologiei greco-romane, toate locurile legate de legendele lor s-ar fi plasat la Dunare si in Carpati. Prin la fel de dubioase asemanari se faceau legaturi false cu eroii traditiilor si ai folclorului romanesc. Iata doar citeva dintre miile de exemple care ar putea fi date: Atlas=Alutus=Olt=Muntii Oltului; Pharanx=Paring; Colchis=Colti (Buzau); Phasis=Buzau; Terrigenae=Tirighina; Ardalos=Ardeal; Zalmoxis=Zeul Mos; Latona=Letea; Selene=Sulina; Saturn-Noe-Novac etc. etc. Printr-o asemenea metoda, care ignora total legile lingvisticii, Densusianu credea ca poate argumenta concluziile cele mai neverosimile. Procedind la fel in arheologie, monumente corect datate si atribuite etno-cultural inca din vremea sa au devenit ad-hoc monumente pelasge ale unui trecut legendar, greu de fixat in timp, de exemplu valul de epoca romana tirzie cunoscut sub numele de „Brazda lui Novac“, tezaurul gotic de la Pietroasa, cetatea dacica si apoi romana de la Tirighina-Barbosi (aceasta din urma atribuita argonautilor!). Movilele funerare de pamint au fost interpretate ca prototipuri ale piramidelor egiptene, iar cetatile dacice din vremea lui Burebista au fost puse la originea constructiilor ciclopice miceniene (care sint cu peste o mie de ani mai vechi!). La fel de absurd, monumente sau jocuri ale naturii, de regula stinci erodate de vint si ploi, cum sint cele din Bucegi (Omul, Babele), din Ceahlau sau din Muntii Buzaului, au fost identificate – impotriva evidentei – cu imaginare statui, altare, sanctuare sau alte monumente ale religiei si mitologiei „pelasge“. Daca ar fi luata in serios, teoria „pelasgica“ ar avea consecinte considerabile, dintre cele mai grave, atit pentru istoria nationala, cit si pentru cea universala. Pentru romani, teoria lui Nicolae Densusianu inseamna negarea procesului lor de etnogeneza, care in opinia marii majoritati a lumii savante este intemeiat pe simbioza daco-romana. Limba romana nu ar fi o limba neolatina, rezultata din romanizarea substratului bastinas, ca atitea alte limbi romanice din Europa (franceza, spaniola, portugheza), ci ar fi doar „o continuare a limbii pelasgice din Carpati“. Latina, care sta la baza limbii romane, nu ar fi fost implantata in Dacia o data cu cucerirea si colonizarea traiana, asa cum cred toti lingvistii si istoricii romani si straini, ci s-ar fi nascut chiar aici, intr-un trecut indepartat, nebulos, pentru a ajunge abia ulterior sa fie vorbita in Italia si in alte parti ale Europei, in urma unor ipotetice migratii „pelasgice“. Ciudata ipoteza, prezentata de N. Densusianu si de epigonii sai mai vechi sau mai noi drept o certitudine, se afla intr-o contradictie ireconciliabila cu conceptia dominanta despre formarea limbii si poporului roman, sustinuta de cei mai mari istorici si lingvisti romani si, cu putine exceptii, in general acceptata de cercetarea internationala. Asa cum aratam mai sus, teoria lui Densusianu a fost respinsa de cercetarea calificata romaneasca in intregul ei, incepind cu Xenopol si Pirvan, ca „o enorma eroare de conceptie si metoda“ (Radu Vulpe), iar stiinta internationala, din fericire, a ignorat-o cu desavirsire. Ea a provocat, in schimb, o explicabila fascinatie in rindul diletantilor, in special intre aceia la care interesul pentru istorie avea la origine un puternic resort nationalist. Asa se explica faptul ca perioadele de inflorire a tracomaniei (termen introdus in 1941 de Serban Cioculescu, care critica „fervoarea naiva“ a aderentilor acestui curent) au coincis cu vremurile de accentuata manifestare a nationalismului in viata politica romaneasca. In perioada interbelica, cind extrema dreapta in ascensiune s-a folosit necontenit de sloganurile ortodoxiei si ale unui romanism redus de preferinta la originea si substanta sa bastinasa, „dacica“, intilnim primele incercari de resuscitare a „densusianismului“. Ele erau datorate, evident, unor diletanti precum doctorul N. Lupu sau scriitorul I.Al. Bratescu-Voinesti, iar impactul si sansele lor de succes erau inca foarte reduse intr-o tara in care stiinta istorica, precum si cultura istorica populara erau puternic marcate de puternica personalitate a unor adevarati savanti, precum Nicolae Iorga si Vasile Pirvan. Altfel au evoluat lucrurile in vremea comunismului. La inceput, in „obsedantul deceniu“, doctrina marxist-leninista atotputernica – materialismul istoric – punea pe primul plan factorul social in interpretarea istoriei, iar asa-numitul „internationalism socialist“, in fapt politica de sovietizare si rusificare a tarilor satelite, inclusiv a istoriei si culturii lor, interzicea practic orice manifestare nationalista in acest domeniu. O usoara preferinta oficiala pentru fondul dacic, care se putea explica prin idiosincrazia fata de vestul capitalist, identificat pentru nevoile cauzei cu „imperialismul roman“, nu a mers atit de departe incit sa incurajeze eventuale manifestari tracomane. Acestea aveau sa izbucneasca si sa se multiplice ingrijorator in ultimii 10-15 ani – anii de criza – ai regimului national-comunist. In timp ce Nicolae Ceausescu, in special din motive de oportunitate politica externa, evoca in discursurile sale oficiale dubla origine, dacica si romana, a poporului roman, mai multe campanii propagandistice „de consum intern“ (1980: 2050 de ani de la „crearea primului stat geto-dac centralizat si independent“ al lui Burebista; 1985: 2500 de ani de la „primele lupte ale getilor pentru independenta“) au fost menite sa exacerbeze prin „glorioasele traditii dacice“ mindria nationala si devotamentul pentru „Conducator“. Tot atunci, dupa esecul incercarii de a impune o linie accentuat nationalista in tratatul de Istoria Romaniei (proiect abandonat in 1980, datorita rezistentei majoritatii autorilor), intr-un tratat „alternativ“, coordonat militareste de generalul Ilie Ceausescu, Istoria militara a poporului roman (vol. I, Bucuresti, 1984), se vorbea despre trupele de ocupatie romane care „au adus daune materiale si morale mari poporului dac“, popor care, desigur, „nu s-a impacat nici o clipa cu situatia in care se gasea si in tot acest timp a dus o lupta dirza, tenace, permanenta, soldata in cele din urma cu eliberarea teritoriilor ocupate si reintregirea Daciei in hotarele ei firesti“. In aceste conditii, nu mai surprinde faptul ca aproximativ in acelasi timp, pentru intiia oara in perioada postbelica, au reaparut in scena diletantii tracomani, constituind o istoriografie neoficiala, „paralela“, slujind in fapt politicii nationaliste a regimului. Nu mai poate surprinde nici faptul ca un nucleu tracoman important, avindu-i in frunte pe istoricii miscarii muncitoresti si comuniste I. Popescu-Puturi, N. Copoiu si A. Deac, s-a aflat chiar in Institutul de Stiinte Istorice si Social-Politice (ISISP) de pe linga CC al PCR In sfirsit, din aceasta perspectiva, ne apare normal faptul ca marele „guru“ al tracomaniei anilor ’80 a fost bogatul om de afaceri romano-italian Iosif Constantin Dragan, editorul si proprietarul fituicii Noi Tracii, suspectat de presa libera romaneasca si straina de a fi fost agent de influenta al regimului ceausist. Intr-o tara in care, in particular in domeniul istoriei, orice cuvint tiparit era cenzurat, toleranta – de fapt, incurajarea de care s-au bucurat produsele pseudo-stiintifice ale tracomanilor, difuzate fara restrictii, uneori in tiraje de masa (de exemplu in revistele Flacara sau Saptamina culturala a Capitalei) – arata ca ele raspundeau direct sau indirect, constient sau inconstient, la comanda sau voluntar, liniei politice a momentului. Cu atit mai surprinzatoare la o prima vedere ne apare astazi reinvierea tracomaniei, manifestarea sa tot mai activa si agresivitatea sa sporita dupa decembrie 1989. Desigur, libertatea de opinie si de exprimare cistigata prin Revolutie a constituit conditia favorabila a aparitiei a numeroase astfel de produse parastiintifice, iar interesul pentru senzational intretinut de atunci incoace de mass-media explica pina la un anumit punct succesul mediatic al „noului val“ tracoman. In joc sint si mijloace financiare considerabile, fara de care cele patru asa-zise „congrese internationale de dacologie“, gazduite in 2000-2003 de luxosul Hotel Intercontinental din Bucuresti, nu ar fi reusit probabil sa-si atraga participantii – diletanti din Romania, din Republica Moldova si din rindurile emigratiei romanesti din SUA. Fara acesti bani, nici monumentele dedicate lui Burebista, lui Nicolae Densusianu si tablitelor de la Tartaria nu ar fi putut fi ridicate si inaugurate cu fastul dorit de initiatori. Adevarata comunitate stiintifica romaneasca (cu doua-trei inexplicabile exceptii), precum si cea internationala au pastrat o distanta prudenta fata de noile si ostentativele manifestari ale tracomaniei/dacomaniei. Prudenta lor a fost justificata, inca de la inceput, nu numai de antecedentele unor participanti cu „vechi state de serviciu“ (I.C. Dragan, A. Deac, P. Tonciulescu, Ion Gheorghe), ci si de sloganurile cu puternic iz politic-nationalist sub semnul carora aveau sa se desfasoare aceste evenimente. Titlul sub care ziarul Curierul National din 16 august 2001 relata despre al II-lea congres de la Hotel Intercontinental vorbeste de la sine: Adevarul despre rolul daco-rominilor ca popor primordial si formator in Europa. El a fost extras din expunerea noului guru al tracomanilor, romano-americanul N. Savescu (mai departe citat N.S.). De profesiune medic, N.S. este presedinte al unei societati numite Dacia Revival International din New York, organizator al congreselor amintite si al unui site de web (www.dacia.org) care ii reprezinta in detaliu persoana, activitatile, mesajele, „opera“ si chiar preferintele muzicale, puse la dispozitia amatorilor (evident, „Imnul Dacilor“, „Imnul Tinerilor Vlahi“ si „Marsul dacic“!!). N.S. este mai ales autorul cartii Noi nu sintem urmasii Romei (tiparita in conditii de lux, deja in doua editii), carte care, prin titlu si tonul agresiv, se recomanda a fi noul manifest al tracomaniei/dacomaniei. In „noul val“ se inscrie si conf. dr. G.D. Iscru (mai departe citat G.D.I.), istoric de profesie, care, aidoma inaintasilor Densusianu, Copoiu si Deac, pare sa fi renuntat la preocuparile ce l-au consacrat (istoria moderna a romanilor) in favoarea a ceea ce el numeste „istoria mitologica – parte componenta a istoriei nationale“. Cartea sa, ajunsa la o a treia editie, poarta si ea un titlu-manifest: TRACO-GETO-DACII, natiunea matca din spatiul carpato-danubiano-pontic. G.D.I. trateaza in general aceleasi teme si, desi este mult mai scolit decit N.S., le „rezolva“ in acelasi stil, cu aceeasi lipsa de profesionalism. In fond, cele doua carti sint atit de asemanatoare intre ele si au atit de multe lucruri in comun cu intreaga literatura tracomana de la N. Densusianu la I.C. Dragan, de la Ion Gheorghe la A. Bucurescu, de la P. Tonciulescu la N. Miulescu (si altii asemenea, cititi si citati infinit mai des decit Hasdeu, Tocilescu, Odobescu, Xenopol, Iorga sau Pirvan!), incit pot fi considerate pe deplin reprezentative pentru fenomenul in discutie. In ideea de a intelege mai bine acest fenomen, asumindu-ne riscul de a ignora sau „nedreptati“ pe unul sau altul dintre epigonii lui Densusianu, discutia de fata se va concentra pe ceea ce ni se pare a fi semnificativ in cartile amintite. Mai intii trebuie spus, daca mai era nevoie, ca, la fel ca si toti ceilalti, N.S. si G.D.I. sint niste buni densusianisti. „Biblia“ lor este Dacia preistorica, folosita, fara o minima judecata critica, ca sursa de idei, ipoteze si argumente, preluate in bloc sau separat. De acolo provine ideea falsa si nociva a unui spatiu privilegiat, cel carpato-danubian, si a unui „popor unic“ (=„popor ales“=„natiune matca“), „creator al primei civilizatii“, pe care a transmis-o practic intregii umanitati. Meritul sau este deci esentialmente unul cultural: „Acei carpato-dunareni (arieni, cum ii numesc altii) au dat nastere la cultura lumii, ea raspindindu-se nu numai peste intreaga Europa si spre nordul Egiptului si Mesopotamiei, ci pina in indepartata Indie...“. Poporul, pe care N.S. nu prea este hotarit cum sa-l numeasca („Aceasta populatie ariana, euro-indiana, pelasgica, carpato-danubiana ori cum vreti sa o numiti“), are, dupa Densusianu, dar si dupa G.D.I., o origine de-a dreptul divina, fiind „primul si singurul popor al stravechimii caruia izvoarele scrise ale Antichitatii i-au atribuit o origine divina“. De aici, mindria predicata de noii tracomani in termenii unui veritabil rasism, caci aceasta ar fi, fara umbra de indoiala, si originea noastra, a „daco-rominilor“: „Noi am fost dintotdeauna aici. Noi nu am venit de nicaieri… De la noi a inceput Europa sa existe… Noi sintem adevaratii parinti ai Europei“ (N.S.). Aceeasi concluzie, care exalta marea noastra puritate si superioritate, altfel formulata de acelasi N.S.: „Nu este nimeni in toata Europa care sa aiba o istorie mai veche, mai frumoasa si mai fantastica decit a noastra. Noi nu trebuie sa uitam ca sintem aici, pe acest pamint european primii, inaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor or turcilor, inaintea englezilor or slavilor. …Noi daco-rominii reprezentam coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane“. Ce pacat ca doar N.S. si cercul sau de „daco-romini“ au ajuns la aceasta minunata concluzie! Spatiul (ca si o explicabila jena) ne impiedica sa colindam toate meleagurile indepartate ale planetei, din Europa de Vest pina in India si chiar in Japonia, unde fantezia lui N.S. i-a purtat, in expansiunea lor epocala, pe presupusii nostri stramosi, „pelasgo-traco-arienii carpato-danubieni“. Ca si cum nu ar fi de ajuns, dupa G.D.I. „devine plauzibila prezenta DACILOR si in America“. Pentru nevoile cauzei, in textele vedice sint identificate cu forta cuvinte romanesti, iar Eneida, repovestita pe 13 pagini si „completata“ de N.S. cu nume de popoare care nu exista in textul lui Vergiliu (de exemplu pelasgi, traci), este declarata „marea epopee a poporului roman“. Prin asemenea procedee arbitrare, care nu au nimic in comun cu un demers stiintific, si prin numeroase afirmatii lipsite de orice argumentare si de orice temei, „carpato-danubienii“ devin „inaintemergatorii“ tuturor marilor popoare si creatorii marilor civilizatii ale Antichitatii: sumeriana, hittita, minoica, miceniana, troiana („civilizatiile create de ei, pelasgo-traco-miceniana, pelasgo-traco-minoica, pelasgo-traco-troiana...“, N.S.). Nimeni nu scapa dorintei obsesive de a ne anexa intreaga istorie a umanitatii, nici chiar romanii, pe care N.S. nu ii iubeste, nici limba latina, „limba pe care ei, dacii, o vorbeau de mii de ani!“ (?!). Ba, impotriva romanilor se dezlantuie intreaga ura a medicului-dacolog. El polemizeaza furios cu „«vitejii» de romani care, de fapt, au pustiit, tilharit, pirjolit, robit satele si catunele noastre dacice“ si care „au furat tezaurul regelui Decebal“, si se rafuieste in chip special cu imparatul Traian, comparat cu „conducatorii fanarioti straini de neamul nostru, fascistii sau rusii“ (!!). In ciuda accentelor melodramatice, de un gust indoielnic, intentia nu este aceea de a deplinge suferintele strabunilor daci, nici de a-i razbuna, ci (vechea obsesie a lui Densusianu si a epigonilor sai) aceea de a-i elimina pe romani din etnogeneza romaneasca. Se intreaba N.S. retoric: „Cum este posibil ca, in timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul Imperiu roman, adica de trupe de mercenari analfabeti, care de-abia puteau inchega doua vorbe in latina, acestia sa ne invete pe noi o limba pe care ei insisi nu o vorbeau cum trebuie?“. Pentru ca apoi, coborind discursul sau sub nivelul centurii, sa apostrofeze intreaga istoriografie romaneasca, de la Miron Costin si Dimitrie Cantemir la autorii recent aparutului tratat academic de Istoria romanilor: „Chiar acest pederast sa fie «stramosul» neamului nostru, domnilor istorici?“. La un asemenea nivel, comentariile sint de prisos. Vom trece, deci, peste aberanta reducere a spatiului romanizarii la doar 14% din teritoriul Daciei (inca o contributie personala a lui N.S. la studiul problemei!), peste reducerea duratei acestui proces la anii existentei provinciei romane nord-dunarene, peste ignorarea rolului major al armatei, ca si al colonizarii, al vietii urbane sau al crestinismului de limba latina in romanizare. Nu vom starui nici asupra irealitatii unei limbi „carpato-dunarene“ din care, conform dogmei densusianiste, s-ar fi nascut latina lui Cicero, Ovidiu si Tacit; inovatiile tracomane in aceasta materie rezida exclusiv in jocul cuvintelor, in felul imprecis si contradictoriu in care aceasta fantomatica limba este denumita de N.S. (care pe aceeasi pagina vorbeste cind de „limba romana-dunareana cu alfabet geto-dac, limba vorbita de cele 3-5 milioane de locuitori de pe vremea lui Burebista“, cind de „«Ausonica» carpato-dunareana, dacica“, cind de „limba carpato-dunareana, latina dunareana arhaica, cu alfabetul geto-dac, pe care daco-rominii il mai foloseau inca in vremea lui Vlad Tepes“) sau, mai simplu, de G.D.I. („limba matca“). In acest context, cum se vede, revin mereu in discutie acele documente despre care unii sau altii cred ca ar fi vechi scrieri bastinase, de la tablitele neolitice cu pictograme de la Tartaria (pompos denumite „primul mesaj“ si recent comemorate cu participarea unui inevitabil sobor de preoti!) pina la misteriosul Cod Rohonczy (dupa N.S., „cronica daca din secolele XI-XIII“!). Intre aceste date extreme se mai invoca ornamentele de pe vasele si figurinele culturii Girla Mare din epoca bronzului, „citite“ de V. Enachiuc, inscriptiile grecesti si latinesti din Scythia Minor si din Provincia Dacia, „traduse“ cu cinism de A. Bucurescu ca si cum ar fi fost scrise in limba geto-dacilor, si mereu fascinanta inscriptie germanica, scrisa in alfabetul runic, de pe colanul de la Pietroasa, pe care, de la Densusianu incoace, fiecare tracoman mai ambitios (precum Gheorghe, Bucurescu, Savescu sau Iscru) s-a simtit obligat sa o traduca sau macar sa o comenteze in felul sau propriu. Atita timp, insa, cit „descifratorii“ ne alimenteaza doar cu texte halucinante, pastrind pentru ei cheia „alfabetelor“ si vocabularul „limbii matca“, o dezbatere serioasa, in masura sa dezvaluie impostura, ramine imposibila. Impostura stiintifica reiese nemijlocit din erorile si inventiile intilnite la tot pasul in cele doua carti. Daca insa cele dintii (erorile) reflecta lipsa de formatie si familiaritate a autorilor cu materia istorica, arheologica sau lingvistica tratata si ar putea fi, deci, puse pe seama unei anumite „inocente“, inventiile, mai exact datele si concluziile inventate, tradeaza atitudinea lor profund imorala, total straina adevaratei etici stiintifice, si dispretul fata de cititorul neavertizat, care trebuie indoctrinat cu orice pret (scopul scuza mijloacele!). In aceasta ordine de idei, este evidenta mai ales irezistibila, obsedanta atractie spre protocronism a celor doi autori si a aderentilor lor, care le tradeaza afilierea ideologica. Putine sint realizarile materiale si spirituale ale umanitatii care sa nu-si fi avut originile in spatiul carpato-danubian si care sa nu fie revendicate de tracomanii nostri. Dupa N.S., carpato-danubienii au inventat secera, cutitul curb, plugul cu brazdar din corn de cerb ori din silex (?!), jugul, toporul, roata olarului si roata de car, cotiuga, carul, caruta cu 2, 3 (?) sau 4 roti („toate acestea au fost inventate de stramosii nostri“!), la care se mai adauga si alte inchipuite prioritati mondiale: prima statueta de marmura, de asemenea „din istoria lumii“ (cultura Hamangia), primul sanctuar de lut (cultura Boian), svastica – „cel mai vechi simbol pre-tracic gasit in lume“, „primele ornamente si masti de aur (tracice) gasite in lume“ (probabil cele din necropola de la Varna). Inainte de toate, insa, mai nou, tracomanii se extaziaza in fata tablitelor de la Tartaria, „primul mesaj scris din istoria lumii“, a carui importanta este dovedita de N.S. prin spusele adinci ale unui anonim student american („cind nimeni nu citea, la Tartaria se scria“!!) si de G.D.I. prin versurile unui la fel de anonim poet rus/sovietic („O, timp strabun! A ta stihie/ s-a potolit gonind prin hau/ Strig: Unde esti tu Tartarie?/ Prin vremi n-aud raspunsul tau“). De mirare doar ca cei doi par a-l ignora pe Ion Gheorghe, „poet roman“ (asa semneaza), care pe aceeasi tema bate cimpii pe o pagina intreaga din Romania Mare din 2 mai 2003; ei puteau gasi acolo un poem, Tartaria, mai presus (in care, halucinant, Tartaria se asociaza cu Basarabia, cu Vadim, cu Ghebeleisis, cu Maresalul etc. etc.), O tableta Tartaria, un soi de „memoriu stiintific“ al poetului, din care aflam ca „decriptarea Tabletei a produs texte care, traduse si comentate succint, insumeaza cel putin 300 de pagini – cartea: Tartaria – Preistoria Secreta, cu subtitlul: Pace Tuturor Zeilor!“, si, in sfirsit, un mesaj adresat recentului congres de dacologie, dar si corpului diplomatic si institutiilor europene, din care citam dramaticul apel final: „Ma adresez, cu disperare, Ambasadelor Rusiei si Ucrainei, ale caror popoare s-au nascut si au crescut la Tartaria: Fratilor! Istoricii romani vor sa distruga dovezile de piatra ale drepturilor noastre la un leagan comun. Veniti sa aparam Tartaria!“ (!?). Lasind Tartaria mai departe in grija putinilor specialisti ai acestui domeniu si nu a poetilor, medicilor sau inginerilor, sa amintim ca, in materie de protocronism, nici istoricul G.D.I. nu se lasa mai prejos: traco-geto-dacii sint „cel mai vechi popor, mai vechi decit egiptenii“, tot ei „ar putea fi primii constructori de piramide“ (ce-i drept de pamint, de fapt movile), spatiul nostru este „patria initiala a metalurgiei si a prelucrarii metalului in Europa“, statul ar fi existat la traco-geto-daci cu „cel putin o jumatate de mileniu inainte de fundarea Romei“, tot aici avem si „cel mai vechi regat feminin din acest spatiu“. Zalmoxianismul ar fi „prima religie monoteista din lume“ si, totodata „temelia filosofica a Ortodoxiei romanesti“. In sfirsit, performanta suprema a protocronismului „traco-geto-dac“ il priveste chiar pe Hristos, prin „ipoteza intruparii Lui intr-o pestera a Spatiului Carpatic“! Argument decisiv: numele Iisus ar fi un „nume incifrat“, in care primele doua semne (Ii) sint coloanele – primul semn sacru al cerului („aparut pentru prima data in lume in Spatiul Carpatic“), iar cuvintul sus este „un cuvint curat romanesc“, care localizeaza originea „minunii coborite din Cer“ (!?). Dupa atitea „minuni“ si „prioritati mondiale“, a mai face o lista a altor fapte inventate si a erorilor intilnite practic pe fiecare pagina a acestei literaturi pseudo-stiintifice pare sa fie o intreprindere lipsita de sens. Si totusi, unele dintre „inventiile“ cu care cei doi autori sau cei de la care le-au preluat au imbogatit tezaurul istoriei „daco-romine“ merita a fi amintite. Dintre cele mai evidente falsuri stiintifice intilnite in cartea lui N.S., cele mai multe preluate de la tovarasii sai de „idei“, retinem: – monedele atribuite lui Burebista, cu inscriptii in „limba tracica“ (nu exista); – existenta „revelata“ a doi Zalmoxis (nu exista nici o informatie in izvoarele antice); – muntele sfint Kogaion, localizat in Bucegi, linga „Sfinx“ (nici o proba arheologica); – podul de la Drobeta ar fi fost ridicat nu de Traian, ci de Burebista (nici o dovada; ignora textul lui Cassius Dio, precum si studiile arheologice si numismatice); – „traducerea“ cunoscutei inscriptii DECEBALVS PER SCORILO in trei variante (pura fantezie; in doua „variante“ se ignora cele doua nume proprii – Decebalus si Scorilo – atestate de alte izvoare ale vremii); – „betoanele dacice... perfecte, nedistruse de timp, apa...“ (nu exista; mortarul a fost introdus in Dacia de catre romani). Si la G.D.I. intilnim asemenea enormitati, si ele adesea preluate de la altii: – existenta „poporului de uriasi“, postulata de Densusianu, ar fi dovedita de descoperiri de schelete de 2-4 m (!!), dar arheologii nostri le neaga sau le ascund (pura fantezie, nu exista asemenea schelete); – scitii si gotii au fost geti/geto-daci (total gresit; in lumina izvoarelor antice si a arheologiei scitii sint iranieni, iar gotii sint germanici); – existenta unui „sistem de alcatuiri astronomice“ cu „observatoare“ in munti, la deal sau in zona de cimpie (in fapt, cetati si sanctuare cu ziduri de piatra, asezari fortificate cu valuri si santuri, movile funerare); – monumentul de la Adamclisi=„monument triumfal al marelui rege Burebista“ (ipoteza total exclusa, avind in vedere inscriptia de pe trofeu, ca si rezultatele sapaturilor arheologice si studiile de arhitectura si de arta). Ne putem astepta, desigur, ca intr-un caz sau altul autorul sa faca apel la dreptul sau de a emite o „ipoteza“ sau la secretul metodei proprii de „descifrare“. Ne intrebam, insa: cum va putea N.S. sa justifice falsificarea cu buna stiinta a textelor autorilor antici, pe care oricine le poate studia in numeroase editii stiintifice? Am amintit deja „contributia“ lui N.S. la rezumarea Eneidei lui Vergiliu. Lucrurile sint insa si mai evidente, dar si mai grave, atunci cind N.S. inventeaza pur si simplu marturii inexistente. Astfel, istoricului razboaielor traiane, Dio Cassius, i se atribuie – de fapt i se confectioneaza fara jena – „o interesanta afirmatie“, pe care nu o vom putea gasi in nici o editie a operei sale: „Si iarasi sa nu uitam ca Traian – Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fratricide, iar tracii au fost daci“. La fel este construit, din pure inventii, un citat atribuit lui Herodot (V, 9), care ar trebui sa confirme marea intindere a „spatiului pelasgo-trac“; inutil sa spunem ca un asemenea concept lipseste la Herodot, dupa cum anacronice sint si alte notiuni puse in gura marelui istoric grec: Noricum, populatii dacice si celto-germanice, Aquileea, Peninsula Balcanica. Dar de unde sa stie inventatorul citatului ca au mai trebuit sa treaca citeva secole pentru ca aceste concepte geografice sau etnice sa intre in constiinta si scrierile Antichitatii? Si alte citate au fost semnificativ falsificate, prin introducerea de termeni specifici obsesiei tracomane, precum „masa neamurilor pelasgice“ (in loc de „traci“, la Herodot, IV, 93) sau „populatiile pelasgo-traco-ilirice“ (in loc de „tinuturile ilirice“, la Strabon, VII, 5,1). Daca ar fi sa raminem inca in domeniul „stiintei“ practicate de autorii citati si de cei asemenea lor, ar mai fi inca destule reprosuri de facut, multe dintre ele chiar la nivelul cunostintelor elementare de istorie, arheologie sau lingvistica. De exemplu, domnii „dacologi“ N.S. si G.D.I. ar fi trebuit sa stie ca: tablitele de lut de la Tartaria nu puteau fi datate prin metoda carbonului radioactiv, caci metoda respectiva se aplica doar pe resturi organice; ca aparitia ceramicii nu poate fi plasata in Mezolitic, ci, cel mai devreme, in Neoliticul timpuriu; ca zidurile dacice linga care s-a fotografiat N.S. nu pot fi „contemporane cu cele ale cetatii Troiei“; ca localitatea antica Tapae nu este situata la Portile de Fier ale Dunarii, ci la Portile de Fier ale Transilvaniei, unde nu Fuscus ci Tettius Iulianus s-a luptat cu dacii; ca mormintele princiare de la Peretu si Agighiol si coiful de la Poiana-Cotofenesti nu au nici o legatura cu „regii epocii bronzului“, ci cu virfurile aristocratiei getice din sec. IV a.Hr., deci de la inceputul celei de-a doua epoci a fierului, s.a.m.d Numeroasele erori, „inventii“ sau falsuri, enumerate mai sus in chip selectiv (caci lista lor completa si corectarea lor ar cere tot atita spatiu cit insumeaza opurile citate), au o origine comuna: ignoranta, si o predestinare ineluctabila: tezismul tracoman. Cunostintele etalate diletantic de „dacologii“ medici, ingineri, poeti, chiar si istorici (dar istorici ai epocii moderne si ai miscarii muncitoresti) sint superficiale, imprecise, iar manipularea lor nu tine seama de nici o metoda, de nici o regula a demersului stiintific. Simtul critic al cercetatorului lipseste cu desavirsire – prioritate absoluta au tezele ce trebuie „demonstrate“ si propagate cu orice pret. Argumentele provin din aceeasi vesnica sursa care este Nicolae Densusianu, din scrierile celorlalti tovarasi de idei tracomane (cele mai intens citite si citate), din „stiinta“ culeasa de pe Internet, din publicatii de popularizare sau din reviste de tip „almanah“. Cind acestea sint epuizate, se apeleaza si la poezie, care prezinta „avantajul“ de a apela la inima, nu la ratiune. Ea beneficiaza in plus de privilegiul de a putea raspindi orice enormitati invocind „licenta poetica“. Ca, de exemplu, in cazul poeziei dedicate lui N.S. „in loc de cuvint introductiv“ al cartii sale de catre dl G. Dorian, care ne invata Cine sint dacii, pornind cu o asemenea enormitate: „Cind Herodot a scris cine sint dacii/ Dacii traiau de mult pe-acest pamint...“. De unde sa stie poetul ca Herodot a scris despre geti si nu despre daci, care au aparut in izvoare abia dupa patru secole“? De la N.S.? Noii „dacologi“ nu par sa fie constienti de toate aceste slabiciuni de cultura si metoda istorica. Sau, chiar daca realizeaza acest lucru, nu afla aici un indemn spre studiu temeinic, serios, ci un motiv de nemultumire si de sporita agresivitate fata de specialisti si, in general, fata de cei ce gindesc altfel. De remarcat, totusi, ca aceasta nemultumire nu priveste calitatea profesionala a oamenilor de meserie, pe care, de altfel, diletantii nu au cum a o aprecia. In discutie este calitatea morala a specialistilor, calificati de N.S. intr-un loc drept „istorici iresponsabili“, in altul drept „latinofili slugarnici“, si acuzati de „transmiterea nestiintei prin stiinta“. Acestia sint, desigur, niste tradatori care „incearca sa bage in capul generatiilor acestui secol ca avem o alta limba si o alta origine decit cea evidenta si reala“. Motiv pentru ca N.S. sa nu aiba incredere „in acesti «lingvisti» si «istorici» gata sa ne transforme istoria noastra in functie de interesele lor personale ori scopurile politice urmarite de «stapinii» lor“. Dupa ce, zeflemitor, le ura „Somn usor“, in cele din urma N.S. le adreseaza un patetic apel: „Domnilor istorici, a sosit timpul adevarului, a sosit timpul sa le dam romanilor inapoi istoria lor milenara si mindria de neam!“. Inca si mai dura este judecata lui G.D.I., care vede peste tot in jurul sau „himerele malefice ale fortelor raului“, „uneltirile fortelor oculte“ sau chiar „ofensiva planetara a unor forte malefice impotriva istoriilor nationale si a specificului national“. Dupa judecata sa strimba, specialistii care se opun tracomaniei, care vad etnogeneza romaneasca din perspectiva continuitatii si romanizarii geto-dacilor, nu sint altceva decit „caii troieni si racolatii fortelor oculte, malefice“, capabili chiar de a distruge sau ascunde deliberat izvoarele istoriei patriei! Iar pentru a intari aceste fantasmagorice acuzatii, normal, G.D.I. face apel la texte similare ale confratelui sau de credinta tracomana Ion Gheorghe, care demasca „conspiratia anticulturala a scolii oficiale de arheologie si istorie din Romania“. De unde atita inversunare? Desigur, in primul rind, din viziunea nationalist-sovina in care toate lucrurile bune, pozitive, din prezent si din trecutul „multimilenar“ al natiei noastre ni se datoreaza, iar toate relele si necazurile au venit si vin din afara. Obsesia unei imaginare conjuratii universale, care ar urmari „anihilarea pina la desfiintare a natiunii si a Statului national“, pentru a ne transforma intr-o „armata de sclavi moderni pe o planeta fara frontiere“ (G.D.I.), ii motiveaza, pare-se, in cel mai inalt grad pe liderii tracomaniei actuale. Din pozitia unui nou Mesia, chemat sa-si lumineze poporul, N.S. i se adreseaza solemn: „Oare aceasta «hipnoza» de secole la care este supus poporul daco-romin sa nu aiba un sfirsit? Daco-rominii sa nu-si poata descoperi adevarata origine, istorie? Adevarului ii trebuie doua lucruri: cineva sa-l rosteasca sdeci nu sa-l demonstreze! – n. M.B.t si cineva sa-l auda! Deci primul pas a fost facut!“. Iar celor ce „indraznesc a scrijeli slove strimbe si straine pe fruntea de granit a Patriei Dacia“, ca si noua, celor ce am gresit, ignorind sau combatind doctrina lui Densusianu si a epigonilor sai, N.S. ne da un sever avertisment: „Trebuie judet mare si pedeapsa si mai mare pentru aceste crime de inalta tradare“. Nu-mi pot inchipui ca rindurile de fata ii vor determina pe N.S.&Co. sa-si lepede convingerile sau macar sa-si reexamineze critic „metodele“ si „baza documentara“. Aceste pagini sint in primul rind adresate iubitorilor de istorie care s-ar putea lasa fascinati de fanteziile tracomane. Sa speram ca ei vor gasi aici suficiente si serioase motive de reflectie. |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 22:07
2007, NR. 5 Aurora PEÞAN [conference review]: Mircea BABEª, Aurul dacilor. Între legendã ºi realitate În data de 2 aprilie 2007 a avut loc, la Academia Românã, conferinþa cu titlul „Aurul dacilor. Între legendã ºi realitate”, susþinutã de prof. dr. Mircea Babeº. Iniþiativa acestei conferinþe a aparþinut acad. Al. Zub, preºedintele Secþiei de Istorie a Academiei, ºi a fost moderatã de cãtre acad. Alexandru Vulpe. Ideea conferinþei a fost generatã de recenta recuperare a unor brãþãri de aur, considerate de specialiºti, aproape în unanimitate, dacice. Totuºi, existã ºi voci care contestã autenticitatea acestor brãþãri, motivând în primul rând inexistenþa aurului la daci în perioada clasicã (sec. II î.Hr. – sec. I î.Hr.). În acest context, discursul conferenþiarului s-a axat în primul rând pe problema aurul lui daci în diferite perioade, spre final punctându-se douã aspecte conexe – cel al plãcilor de plumb cunoscute sub numele de ”Tãbliþele de la Sinaia” ºi cel al exploatãrilor miniere antice de la Alburnus Maior. Expunerea dlui Babeº cu privire la existenþa aurului nu a intenþionat sã aducã noutãþi, ci doar sã puncteze lucruri deja cunoscute: anume cã civilizaþia dacilor este predominant o civilizaþie a argintului, cã pentru epoca bronzului avem atestate numeroase obiecte din aur în arealul dacic, apoi în prima epocã a fierului cantitatea acestora scade, pentru ca în cea de-a doua epocã a fierului sã nu mai putem vorbi practic de aur la daci. Puþinele piese de aur datând din aceastã ultimã perioadã nu însumeazã mai mult de 300 de grame ºi provin în mare mãsurã din spaþiul extra-carpatic. Dupã cucerirea Daciei de cãtre romani ºi deschiderea minelor din Munþii Apuseni, aurul dacic reapare la luminã. Ceea ce însã nu s-a lãmurit este acest mare hiatus inexplicabil, de trei secole. Apariþia brãþãrilor repune în discuþie problema existenþei aurului la daci în perioada clasicã. Concluzia dlui M. Babeº este cã aceste brãþãri reprezintã o excepþie, ºi cã civilizaþia clasicã a dacilor rãmâne o civilizaþie a argintului. În sprijinul acestei afirmaþii conferenþiarul a adus ºi rezultatele sãpãturilor de salvare de la Roºia Montana, unde nu s-au descoperit urme de exploatare din vremea dacilor. Aceºtia ar fi cunoscut doar exploatarea aurului din nispul râurilor ºi eventual a unor filoane de suprafaþã. A rãmas nelãmuritã problema marelui tezaur dacic capturat de romani, care este impresionant chiar ºi dupã rectificãrile de 1/10 fãcute de J. Carcopino la cifrele oferite de Criton, medicul lui Traian: 165 de tone de aur ºi dublu de argint. Au avut dacii acest aur sau este doar o legendã? Dacã dacii nu au avut aur, cum se explicã redresarea bruscã a imperiului, imediat dupã cucerirea Daciei, programele de construcþii iniþiate de Traian, scutirea de impozite a cetãþenilor pe timp de un an, eradicarea ºomajului, scãderea preþului aurului etc.? Iar dacã au avut aur, cum se explicã absenþa aproape totalã a descoperirilor arheologice de obiecte din acest metal? S-a pomenit de un posibil monopol regal, care ar fi strâns la curtea regelui tot aurul, dar problema nu a fost lãmuritã, concluzia finalã pledând pentru inexistenþa aurului la daci pentru perioada menþionatã. De asemenea, nu s-a pus deloc problema inexplicabilei ignoranþe a dacilor cu privire la extragerea aurului din mine. În vreme ce munþii erau terasaþi cu eforturi uriaºe ºi se ridicau cetãþile fortificate din Munþii Orãºtiei, la care se adaugã impresionantele sanctuare de la Sarmisegetuza Regia, exploatarea minierã pare sã fi fost total ignoratã de daci. Totuºi, în vreme ce dacii erau incapabili sã-ºi identifice resursele de aur ºi sã le exploateze, deºi acestea se aflau aproape de capitala Daciei, romanii le-au identificat foarte rapid ºi le-au exploatat în mare grabã. Absenþa urmelor de exploatare dacicã de la Roºia Montana constituie singura probã în acest dosar, în condiþiile în care bucãþile de lemn dintr-o galerie, datate cu C14 ca fiind din vremea dacilor, sunt scoase din discuþie din pricina relativismului acestui tip de analizã. În absenþa unui context arehologic sigur, cãci brãþãrile au fost descoperite de braconieri arheologici, argumentele aduse de dl Babeº în favoarea autenticitãþii acestor piese au stârnit o polemicã cu dl acad. Constantin Preda, ºeful secþiei numismatice a Academiei române, fost director al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”. Dl Babeº a invocat, pe scurt: 1. Contextul descoperirii este cunoscut prin relatãrile celor cei doi sãpãtori braconieri 2. Chiar dacã dacii nu aveau aur, brãþãrile pot fi o excepþie 3. Faptul cã sunt unice nu le exclude autenticitatea 4. Existã peste 30 de brãþãri de argint descoperite în contexte arheologice sigure, foarte asemãnãtoare cu cele de aur 5. Analizele de la IFIN certificã faptul cã aurul brãþãrilor este aur aluvionar, asemãnãtor cu cel din zona Brad. 6. Variaþia materialã, stilisticã ºi de execuþie a brãþãrilor pledeazã în favoarea autenticitãþii lor Dl C. Preda a replicat: 1. Absenþa contextului arheologic. Simpla relatare a unor braconieri, fie ºi sub jurãmânt, nu este suficientã 2. Inexistenþa aurului la daci în acea perioadã ºi, în particular, a oricãror descoperiri de piese de aur la Grãdiºtea Muncelului (monedele numite „cosoni” sunt considerate de cãtre dl Preda falsuri fãcute de ardeleni în perioada renaºterii) 3. Unicitatea descoperirii le pune sub semnul îndoielii autenticitatea 4. Insuficienþa asemnãrilor cu brãþãrile similare de argint (care sunt mai mici, mai uºoare ºi cu spire mai puþine) 5. Imposibilitatea interpretãrii juste a analizelor fizico-chimice fãcute la IFIN asupra brãþãrilor, deoarece o astfel de interpretare nu se poate face decât comparativ cu alte mostre de aur din aceeaºi perioadã ºi zonã. Însã nu existã deocamdatã astfel de mostre. Convingerea dlui Preda este aceea cã s-a fãcut o greºealã la nivel oficial prin declararea drept autentice a acestor brãþãri înainte ca specialiºtii sã-ºi spunã pãrerea, iar acum specialiºtii sunt obligaþi sã acrediteze prin argumente ºtiinþifice ceea ce au decretat oficialitãþile, care nu vor sã mai retracteze. Întreaga încercare de susþinere a autenticitãþii brãþãrilor în mass media a fost numitã de cãtre dl Preda „mascaradã” ºi „brãþãriadã”, comparatã cu „tãbliþiada” declanºatã de apariþia cãrþii dlui Dan Romalo cu privire la plãcile de plumb inscipþionate. Cu excepþia dlui Preda, ceilalþi vorbitori care au intervenit în discuþii au apreciat cã argumentele dlui Babeº sunt suficient de convingãtoare, deci brãþãrile au mari ºanse sã fie autentice. S-a exprimat, cum era normal, o dozã de dubiu. Între aceºtia s-a numãrat ºi acad. Al. Vulpe. Remarcãm cã dezbaterea cu privire la autenticitatea brãþãrilor seamãnã, într-o anumitã mãsurã, cu cea legatã de autenticitatea plãcilor de plumb. Argumentele ºi contraargumentele vehiculate în ultimii ani în aceastã disputã s-au regãsit ºi în dezbaterea de la Academie, cu diferenþa cã dl Babeº, susþinãtor al neautenticitãþii plãcilor de plumb, s-a aflat de data aceasta de cealaltã parte a baricadei. Unele dintre argumentele pe care noi le-am furnizat în cazul plãcilor de plumb, respinse categoric de dl. Babeº, au fost utilizate de acelaºi domn în susþinerea autenticitãþii brãþãrilor. Absenþa contextului arheologic a fost invocatã drept argument de cãpãtâi în favoarea falsului când a fost vorba de plãcile de plumb, dar nu a contat în cazul brãþãrilor. Unicitatea plãcilor de plumb a fost un alt argument invocat de dl Babeº în cazul plãcilor de plumb, dar nu a fost o piedicã în susþinerea dacismului brãþãrilor. Inexistenþa aurului la daci a închis orice discuþie cu privire la posibilitatea existenþei odinioarã a unor originale de aur, dupã care au fost turnate copiile de plumb, dar nu a fost un argument în cazul brãþãrilor, pentru care s-a admis o excepþie. Varietatea foarte mare a plãcilor, care denotã multe mâini, stiluri ºi epoci, a constituit pentru dl Babeº o încercare de a induce în eroare din partea falsificatorului. În cazul brãþãrilor însã, a fost folositã ca argument al autenticitãþii. Evident, situaþia celor douã grupuri de obiecte este mult diferitã. Însã relativismul argumentelor nu este scuzabil. Acuzaþiile de fals sunt tot mai frecvente în ultima vreme, motiv pentru care am ºi încercat expunerea unei tipologii a falsurilor arheologice cu problematica aferentã. Fraza cu care dl Babeº ºi-a încheiat conferinþa este fraza invocatã de noi (fãrã citarea autorului) pentru ilustrarea dezbaterii cu privire la autenticitatea plãcilor de plumb, fapt ce dovedeºte cã aceastã dezbatere a fost o bunã pregãtire pentru mai noua disputã cu privire la autenticitatea brãþãrilor: „este mai uºor sã demonstezi cã un fals e fals decât sã demonstezi cã un original este original[1]”. Cât priveºte trecerea rapidã în revistã a subiectului plãcilor de plumb, aceastã nu îºi avea locul în economia conferinþei. Încercarea profesorului Babeº de a demonstra, în câteva minute, cã plãcile sunt falsuri, a fost penibilã ºi nedocumentatã, dar a gãsit în susþinere din partea cercetãtorilor neavizaþi. Argumentele invocate de dl Babes au fost: 1. Aºezarea în paginã asemãnãtoare cu cea a ziarelor de astãzi ºi total necunoscutã în antichitate 2. Tipul de scriere amestecat – litere greceºti, latineºti ºi mai ales chirilice, care sunt anacronice. 3. Prezenþa unor „chinezãrii” în texte 4. Asemãnarea cu imaginile de pe Columnã 5. Demontarea argumentului reprezentat de planul cetãþii din placa 21, care nu seamãnã cu planul real al cetãþii de la Grãdiºtea Muncelului, cãci pe placã sunt evident reprezentate niºte turnuri, iar pe teren nu s-a gãsit aºa ceva. Câteva rãspunsuri, pe scurt: 1. Tehnica aºezãrii în paginã text-imagine era cunoscutã ºi practicatã în Orientul antic, la egipteni ºi sumerieni. 2. Cele douã litere „chirilice” prezente în scriererile din plãci au origine necunoscutã în alfabetul chirilic, creat la sud de Dunãre în sec. IX. Atâta vreme cât nimeni nu ºtie de unde au luat slavii acele semne, nu este corect ºtiinþific sã le considerãm anacronice. 3. Scrierile imbricate, de tip scitic, pot pãrea „chinezãrii” unui neavizat exact în mãsura în care un alfabet uzual pare „chinezãrie” unui analfabet. Dacã dl Babeº nu se pricepe la scrieri vechi, acesta nu este, evident, un argument împotriva autenticitãþii plãcilor. 4. Asemãnarea unor imagini din plãci cu imaginile de pe Columna lui Traian (în special steagul dacic numit „draco”) este un argument falacios, total neºtiinþific, cãci se pleacã de la premisa cã plãcile sunt falsuri. Ele pot fi autentice, iar imaginile sã fie inspirate din realitate, la fel ca cele de pe Columnã. Acest pseudo-argument al dlui Babeº a mai fost desfiinþat de dna Zoe Petre cu ocazia unei conferinþe a noastre din anul 2005, pe tema plãcilor. 5. Ceea ce, la o examinare evident superficialã, dlui Babeº i se pare a fi turnuri, sunt în realitate porþi, probabil de lemn, cu panouri culisante. Zidurile sunt reprezentate foarte schematic, în fapt e vorba doar de traseul lor, redat printr-o simplã linie, în vreme ce porþile sunt redate mai detaliat. De aici iluzia cã sunt mai "înalte" decât zidurile. Descrierea amãnunþitã a planului, inclusiv a acestor porþi, se gãseºte în cartea dlui Romalo [2]. Problema exploatãrilor de la Roºia Montana nu a mai putut fi invocatã, din lipsã de timp. S-a accentuat însã asupra faptului cã exploatãrile aurifere sunt exclusiv din epoca romanã. Concluzia generalã ce s-a desprins în urma conferinþei a fost aceea a necesitãþii implicãrii mai active a Academiei în abordarea ºtiinþificã a acestei probleme, precum ºi apãrarea imaginii cercetãtorilor, prea mult discreditaþi în presã (idee susþinutã de dna Lucia Marinescu). Dat fiind cã dl Babeº ºi-a precizat din start scopul ºi limitele expunerii sale, anume o simplã punere în temã cu privire la aurul dacilor, ºi nu gãsirea unor soluþii sau ajungerea la niºte concluzii, nu i se poate reproºa cã nu a adus nimic nou. Totuºi, pentru o conferinþã þinutã în Academia Românã, era de preferat ca þinuta ºtiinþificã sã fie mai înaltã. Informaþiile au fost banale, multe dintre ele inutile sau irelevante, iar imaginile proiectate au fost foarte slab vizibile (din vina Academiei, care nu a prevãzut draperii pentru proiecþiile fãcute pe luminã). Valoarea conferinþei a fost datã însã de disputa cu acad. C. Preda, prilej de sistematizare a argumentelor ºi contra-argumentelor, cu o balanþã înclinatã net în favoarea dlui M. Babeº |
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 22:31
Joannaaaa.......curios D'nul !..
Cultul inacurateþei decembrie 25, 2007 În Cântul al ºaptelea din Levantul, Mircea Cãrtãrescu scria cu lejeritate : ‘Bul da cuart ce nici o lume nu sa lauda ca tine,/Dar in fiecare lume isi trimite el lumine,/Caci sunt lumile cu astre, cu planeti, cu aurora/Oglindirea pa perete-a globului neperitori./Lumi in lumi, telescopate dân marunturi in inalturi,/Microcosm si macrocosmos intre valvele da smalturi/Ale scoicii gea a mintii au in mijloc margarint/Globul da cristal dân palma principesei Hyacint./Poate ca scrisei Levantul doar sa aflu globul ista/ Ce-l catase Lionardo si-l catase Gianbattista’. Or, aici in mod evident este vorba despre exaltarea cultului inacurateþei* si inducerea ideii de anacronism. ‘Bul dã cuarþ’ este o varzã. Tehnologiile pentru a fabrica sferele de cuart sunt inventate abia in cea de a doua jumatate a secolului XIX. Mineralul dur quintesential din antichitatea si Evul Mediu levantin era porfirul. Probabil cã nu întâmplãtor aflãm cuvântul porfir în opera tipãritã a lui Dimitrie Bolintineanu de aproape zece ori. Insistenþa asupra porfirului era legitimarea naturii imperiale a vernacularei în care scria: Limba Româna cultã. Nicolae Densusianu, ce afla mai mult savoir faire din lectura lui Dimitrie Bolintineanu decât aflã despre know how tehnologic un profesor de la Universitatea din Bucureºti citind Levantul lui Mircea Cãrtãrescu, scria despre artefactele din porfir aduse în Dacia din Egipt. Cele douã biblioteci ale lui Traian din Forum - biblioteca greacã ºi biblioteca latinã — aveau intrãrile strãjuite de daci sculptaþi în marmurã ºi porfir, dar fãrã sã poarte brãþãri de aur. Prilej sã întrebãm cu maximã voce scepticã: Au existat realmente ]n istoria dacilor brãþãrile masive de aur dacic garantate acum de profesorul universitar doctor Mircea Babeº de la Universitatea Bucureºti, Facultatea de Istorie, Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan ? Cu ce scop a fost nãscocit canularul brãþãrilor dacice din aur? În eseul ‘Renaºterea Daciei?’, domnul profesor universitar dr. Mircea Babeº, afiliat cu Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Istorie, Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan, ataca furibund tezele unor amatori care ating, diletant ºi gratuit, subiecte istorice vechi aflate sub semnul maximei incertitudini. Dar profesorul universitar dr. Mircea Babes îºi permite, –nu ºtiu dacã suveran sau numai politiceºte slugarnic–, sã ignore niºte subiecte istorice noi, aflate sub semnul unei false certitudini. Este vorba despre fictivele brãþãri dacice din aur, recomandate întru credibilitate ºi de cãtre domnul profesor universitar Cãlin Popescu Tãriceanu, primul ministru al Guvernului României. Întrucât achiziþionarea acestor misterioase “bratari dacice”, produse practic pe banda rulanta, deci in stil industrial, se face pe bani grei din bugetul României, cred eu ca oamenii de la Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan aveau obligatia sa exprime un punct de vedere integral validat privind autenticitatea, sau lipsa de autenticitate, a bratarilor dacice din aur. Ori in Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan se considera ca tema este deja rezolvata, ca bratarile sunt autentice dincolo de oricare dubiu, iar din acest motiv domnul Mircea Babes nu isi mai permite frivolitatea unor puncte de vedere elaborate ? Totusi, totusi, –intrebam nu chiar din pura curiozitate de amatori–, in ce tomuri stiintifice produse de Seminarul Vasile Pârvan se afla descrise tehnologiile, tehnicile, mestesugurile, dupa care au fost manufacturate bratarile dacice din aur gasite acum? Or, domnul profesor universitar dr. Mircea Babes ne propune doar fraza I don’t know and I don’t care!, raspunsul tipic al cadrelor de la universitatile de stat ce sunt stipendiate cu salarii colosale de la bugetul României. Totodata, in contextul luptei politice de azi a ‘Cominternismului reloaded‘ contra protocronismului românesc, domnul profesor Mircea Babes tinea sa il atace pe Nicolae Densusianu in eseul amintit : ‘Cu nouazeci de ani in urma, in 1913, iesea de sub tipar la Bucuresti un op impresionant prin volumul sau neobisnuit (1152 p.!), care marturisea despre marimea efortului, dar si despre ambitia nemasurata a autorului de a reconstitui perioadele cele mai timpurii ale istoriei noastre cu alte mijloace si in alt sens decât o faceau savantii acelei vremi. Cartea se numea Dacia preistorica, iar autorul, Nicolae Densusianu, avea sa devina – tocmai prin aceasta opera – una dintre personalitatile cele mai controversate din istoriografia româneasca moderna. Meritele sale stiintifice ii fusesera recunoscute inca din timpul vietii, fiind ales la 1880 membru corespondent al Academiei Române, dar ele priveau in esenta studiul istoriei medii si moderne a românilor, careia i-a dedicat publicatii solide, valoroase.’ Din ultima fraza se constata ca insusi Mircea Babes recunoaste soliditatea discursului stiintific construit de Nicolae Densusianu pâna la inceptul tomului ‘Dacia preistorica’. Dar, mai departe, se dovedeste ca profesorul universitar Mircea Babes nu mai poate urmari discursul propus românilor de un Densusianu ce gasea grila de citire a sintagmei ‘delta biblicelor sinte’, prezenta intr-un vers al lui Mihai Eminescu. Cautând urmele trecutului magic al inceputului civilizatiei, Nicolae Densusianu scrie în ‘Dacia preistorica’ despre Sais, orasul sfânt din delta Nilulului, amintit si în Biblie. Mai departe, daca stim ca a existat realmente o civilizatie antica puternica in delta Nilului, de ce nu am presupune ca ar fi existat o civilizatie antica si in delta Istrului? Intrucât civilizatia egipteana a celei de a 26-a dinastii este foarte strâns legata de civilizatia greceasca si de cultul zeitei Atena, Nicolae Densusianu considera natural sa gaseasca o legatura intre cultul zeului Apollo si civilizatia hiperboreilor, subiect al miturilor grecesti: ‘Pasim acum pe un nou câmp de cercetari ce se deschide inaintea noastra, la traditiunile si legendele pastrate la poporul român despre acest templu primitiv al lui Apollo de lânga gurile Dunarei.’ Inainte de civilizatia de la gurile Dunarii, banuita numai de Nicolae Densusianu, avem certitudinea existentei unei civilizatii de calitate, Cucuteni, mai spre nord. Vasile Lovinescu merge si mai departe, in ‚Dacia hiperboreana’. In vreme ce Nicolae Densusianu a fost certamente influentat de poezia lui Dimitrie Bolintineanu, domnul Mircea Babes pare a fi pozitiv determinat de anacronismele din poezia lui Mircea Cartarescu. Or, aici nu mai este vorba despre chestii gratuite, implicând eventual amatorismul si diletantismul, ci despre o frauda serioasa, pentru ca bratarile dacice din aur sunt achizitionate cu sume colosale de la bugetul României, iar domnul Mircea Babes primeste si domnia sa vreo 1000 de euro pe luna – presupun, pentru ca exista Omerta asupra salariilor profesorilor de la Universitatea Bucuresti–, de la acelasi buget strâns din banii oamenilor care lucreaza din greu pentru subzistenta lor. Domnul profesor universitar dr. Mircea Babes avea obligatia, prin FISA POSTULUI PENTRU CARE PRIMESTE SALARIUL, sa lamureasca seria de anacronisme implicate in industriile lui Burebista pentru fabricarea bratarilor din aur gasite acum. Ori cultul inacuratetei a poluat ireversibil cultura românã? *Pânã în secolul XVII, La Divina Commedia era consideratã mai întâi prin valoarea ei ca operã ºtiinþificã, abia apoi prin valoarea operei literare. În secolul XIX, insistenþa criticului literar român Ioan Eliade Rãdulescu pe italiana lui Dante ca model fiducial pentru limba românã se referea de facto la aspectul amintit. În secolul XXI, criticul literar Nicolae Manolescu îºi permite sã ignore acest acquis european! Nu doar atât, dar îºi mai permite sã transmitã generaþiilor de studenþi la filologie acest cult al ignoranþei. Nicolae Manolescu distruge astfel rãdãcinile europene ale culturii române. 74.125.77.132/search?q=cache:UpHIDm_WUJkJ:blogideologic.wordpres... |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 22:49
mytcor...tu stii ceva despre domnul m.babes?...ai fost studentul dansului?...sau..ai vorbit makr cu unii dintre fostii sai studenti?
eu nu am mai apukt sa fac cu dansul ( s-a *pensionat* cu cateva luni inainte sa intru eu la facultate) insa am vorbit cu zeci de studenti kr au avut okzia sa-l aiba k profesor la disciplina ..arheologie.... un om extraodinar (cel putin din cate mi s-au povestit).....si-a dedikt intrega viata meseriei de arheolog... dansul se ocupa in prezent cu situl de la rosia montana (alburnus major) ... ei...sa-ti povestesc ceva (dar sa nu mai spui nimanui  )...teritoriul de la rosia montana a fost castigat de o firma straina kr doreste sa exploateze acolo aur,insa...acest lucru ar distruge in mod sigur situl arheologic de acolo ,sit ce face parte din patrimoniul national....ce crezi k a facut m.babes?...a dat statul roman in judekta. bineinteles k au urmat pentru dansul repercursiuni .datorita indraznelii sale a fost dat afara de la universitatea bucuresti .(printr-un procedeu extrem de josnic insa nu mai vreau sa discutam despre asta).ei...omul asta a avut in permanenta curajul de a spune ceea ce gandeste. nu i-a fost frik de nimeni si a mers pana la capat in a apara lucrurile la kr a tinut...iar arheologia a fost marea sa pasiune....i-a dedikt tot timpul si banii de kr dispunea. intr-o zi ,o prietena de-a mea ,fosta studenta de-a dansului s-a intalnit cu dansul in RATB....era cu niste haine saracaciose ,imbrakt k ultimul om si nici makr nu ii daduse nimeni un loc..statea in picioare si se inghesuia cu toti aia pe acolo.... normal e k acum sa ma intreb....cu ce s-a ales acest om dupa o viata intrega dedikta arheologiei?.... nici makr cu recunoasterea unor merite.....cu nimik!!! mytcor...inceark sa citesti ceva scris de dansul...poate o sa descoperi si tu modul cum se face arheologia...o sa descoperi unul dintre cei mai mari arheologi romani!!!! |
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 23:01
De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 20:36:12De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:17:15Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor. Ti-ai dat sah-mat singura cu afirmatia asta. Deci cine scrie istoria? Daca erai atenta mai sus, am faut o disociere intere primele cronici moldovenesti, care au fost scrise exprimand punctul de vedere al autorilor si nu din ordinul domnitorilor, si primele forme de consemnare ale istoriei romanilor, manuscrisele. In categoria manuscrise intra si "Letopisetul de la Putna" la care faci trimitere.
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 23:03
mytcor ..te lamuresc in privinta bratarilor dacice ....marti o sa iau legatura si cu proful de la epigrafie latina(constantin petolescu...ia cauta pe net ceva si despre dansul) si o sa-mi explice mai multe....dansul crede k nu sunt falsuri ...a si mers in anul 1 impreuna cu toata grupa la muzeul de istorie unde ne-a prezentat mai multe obiecte printre kr si bratarile astea (dar nu am insitat mai
mult asupra lor fiindk eram deja de 4 ore in muzeu si eram cu totii foarte obositi)... insa...mai intai lamureste-ma, tu cum au fost datate tablitele de la tartaria si de unde se stie k au peste 3000 de ani....k sa terminam odata pentru totdeauna cu subiectul asta si sa putem trece la bratari!!! ps:dak imi argumentezi bine sunt dispusa sa imbratisez teoria ta cum k scrisul ar fii aparut in dacia...eu stiu sa cedez in fata argumentelor!!! |
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 23:15
De la: New_Age, la data 2009-05-02 23:01:26De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 20:36:12De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:17:15Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor. as vrea sa o luam in odine cronoligik cu istoria romaniei.... pentru k ma incurc dak ma angajez in mai multe discutii deodata...insa iti raspund.... da..letopisetele au fost scrise din ordinul lui stefan cel mare...insa...stii ce e aia o cronik?....ai vazut vreuna la viata ta? e o insiruire de domnitori si ani de domnie in mod cronologic si...atat!!!..fara niciun fel de comentarii... se spune doar *a domnit x din anul cutare pana in anul cutare si apoi a murit* * apoi a domnit y din anul cutare pana anul cutare si a murit* * apoi a domnit z din anul cutare pana in anul cutare si a murit* nu glumesc...exact asa suna o cronik medievala!!!...crede-ma k eu le-am studiat....sau..te poti convinge singur dak deschizi una la intamplare!! si..ce incerci sa insinuezi ...de ce ar fii pus,in opinia ta , stefan sa se scrie o cronik despre inaintasii sai?..ce alte motive ar fiii avut altele decat sa lase urmasilor date despre istoria moldovei? spui... **Daca erai atenta mai sus, am faut o disociere intere primele cronici moldovenesti, care au fost scrise exprimand punctul de vedere al autorilor ** kr punct de vedere al autorilor?....nu exista niciun fel de interpretari intr-o cronik....sunt doar insiruite evenimentele si atat!!!!...nu-l poti acuza de subiectivism pe autor din moment ce punctul lui de vedere asupra evenimentelor lipseste cu desavarsire.... o insiruire de domnitori si anii de domnie ar fii sunat exact la fel si dak ar fii fost scrisa de stefan insusi!!! |
|
Dorinel 3855 mesaje Membru din: 24/04/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 23:46
De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 23:15:02De la: New_Age, la data 2009-05-02 23:01:26De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 20:36:12De la: New_Age, la data 2009-05-02 20:17:15Tot legat de istoria noastra iti mai pot spune ca primele scrieri originale de mare intindere au inceput cu “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor”, care cuprindea intervalul 1290-1688. Dar ... spre deosebire de cronicile moldovenesti, acestea au fost scrise la ordinul domnitorilor. O cronica istorica, fie ea si medievala, expune domnia si faptele a unui anumit conducator intr-o anumita perioada. *kr punct de vedere al autorilor?....nu exista niciun fel de interpretari intr-o cronik....sunt doar insiruite evenimentele si atat!!!!...nu-l poti acuza de subiectivism pe autor din moment ce punctul lui de vedere asupra evenimentelor lipseste cu desavarsire. Pai eu ce spun? Pe autor nu-l poti acuza de subiectivism pe cand .... Si de unde ai scos-o cu evenimentele care lipsesc cu desavrsire? Eu nu stiu ce istorie inveti tu acum, eu am invatat cu totul altceva.
Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.
|
|
Fosta membra 9am.ro 9751 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 2 Mai 2009, ora 23:57
Joannnnaaaaa ! m-ai pacalit !llll Aceasta-i sursa postarii tale !....www.observatorcultural.ro/Renasterea-Daciei*articleID_9072-artic... Sa fii mai atenta pe viitor !.... Cat ceea ce mi-ai povestit despre prof. sincer m-ai lasat fara orice fel de replica !...cum e posibil asa ceva ?... Voi, studentii UB care stiti situatia dansului, nu luati pozitie ?...nu-l sustineti ?...nu-l vizitati ?....ce-i de capul vostru ?.....asa ceva cu greu imi pot imagina. sa va fie rusine daca ati stiut sau daca ai stiut si n-ai facut nimic !... O parte dintre bretarile dacice si eu cred ca-s falsuri !...afaceri puse la cale de catre servicii !...sa le fie rusine !... Afla adresa profesorului Mircea BABES si trimite pe mesaj privat !... De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 21:50:59uitati ce spune M.Babes fost profesor la universitatea Bucuresti,facultatea de istorie si unul dintre cei mai mari arheologi romani.... |
|
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 3 Mai 2009, ora 00:00
De la: mihai5_2, la data 2009-05-02 20:48:58De la: nastasemihail, la data 2009-05-02 18:50:03 Exista mai mult de 200 cuvinte dacice. Alea sint sigur dacice. Nu sint de la tara, dar am auzit multe cuvine asa-zis "nemoderne". Nu le prea cunosc, vorbesc de ele cei care se ocupa de limba vorbita si scrisa. Iti dai seama ca daca eram de la tara cunosteam si eu multe astfel de cuvinte. Insa mai e o teorie care spune ca limba latina veche, vulgara, era vorbita nativ de toti cei care traiau in regiunile unde au haladuit si civilizat imperiul roman. Deci nu romanii au impus limba latina, ci ea era deja vorbita de populatiile pe care ei le-au cucerit. Deci si paci. Si o alta dilema este ca ei, romanii, nu ar fi putut sa impuna o limba in 200 ani unei regiuni de 5-6 ori mai mare decit au cucerit in Dacia. Deci nu romanii au impus limba, ci era deja vorbita.
Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
|
|
Fosta membra 9am.ro 6987 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 3 Mai 2009, ora 01:17
**Joannnnaaaaa ! m-ai pacalit !llll
Aceasta-i sursa postarii tale !....www.observatorcultural.ro/Renasterea-Daciei*articleID_9072-artic...** ei...doar nu credeai k am scris eu iar fiekr litera din moment ce articolul era la indemna mea (cu un simplu search pe net)..dar...am precizat k nu l-am scris eu ci domnul babes!!! **O parte dintre bretarile dacice si eu cred ca-s falsuri !...afaceri puse la cale de catre servicii !...sa le fie rusine !...** despre bratari nu stiu ink foarte multe lucruri...revin marti cu informatii despre ele... ti-am spus...trebuie intai sa aflu parerea profesorului meu ....apoi sa mai vad pe net si ce spun cei kr le considera falsuri.... o sa cantaresc argumentele si marti iti spun si parerea mea.... numai bine!!! |
|
Fosta membra 9am.ro 16019 mesaje Membru din: 13/02/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 3 Mai 2009, ora 05:51
cand alte popoare abia deschideau gura si invatau sa vorbeasca,noi traco-daco-getii,deja scriam
Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
|
|
|
|