Haideþi sã ne descoperim istoria pierdutã

Joanna ! Felicitari !
Tu ai cunostinte minimale de istorie adevarata !
Dar , se pare ca esti bine pregatita in manipulare.
Prin metoda folosita de tine, de acontrazice pe toata lumea , afli foarte multe lucrui pe care nu le stii.
E si asta un mod de a invata !
Poti breveta o noua metoda de cercetare !
Inca ceva , faptul ca unii istorici ai vremii sunt critici cu Densusianu, nu inseamna , in mod obligatoriu ca nu are dreptate.
Mai ai multe de invatat pana aputea combate ! Iar istoricii nu se vor pune, niciodata, de acord 100% cu ceva.
Asta se intampla din motive mai mult sau mai putin obscure si subiective.
Asa ca....
Mult succes !

De la: lorduljohn, la data 2009-05-03 11:10:52Joanna ! Felicitari !
Tu ai cunostinte minimale de istorie adevarata !
Dar , se pare ca esti bine pregatita in manipulare.
Prin metoda folosita de tine, de acontrazice pe toata lumea , afli foarte multe lucrui pe care nu le stii.
E si asta un mod de a invata !
Poti breveta o noua metoda de cercetare !
Inca ceva , faptul ca unii istorici ai vremii sunt critici cu Densusianu, nu inseamna , in mod obligatoriu ca nu are dreptate.
Mai ai multe de invatat pana aputea combate ! Iar istoricii nu se vor pune, niciodata, de acord 100% cu ceva.
Asta se intampla din motive mai mult sau mai putin obscure si subiective.
Asa ca....
Mult succes !

ba da..istoricii s-au pus de multe ori de acord in privinta diferitelor subiecte pentru k au stiut sa cedeze in fata unor argumente mai puternice decat ale lor....
nu am inteles ce este cu aceasta serie de acuzatii la adresa mea...sau mai exact...ce din ceea ce am scris eu pe acest topic te-a facut sa reactionezi in felul acesta...
eu chiar am crezut sincer k pot discuta civilizat cu voi....sper k nu m-am inselat!!!....
pentru a face istorie trebuie sa renunti in primul rand la atacuri nejustifikte asupra celor ce nu sunt de aceeasi parere cu tine....sau...poate le poti jutifik in vreun fel....
in al doilea rand...trebuie sa aduci surse istorice pe kr sa-ti construiesti un demers istoric corect!!
in cazul de fata ,de exemplu .a fost lansata ipoteza cum k primul tip de scriere ar fii aparut in dacia....eu o reping si uite kr sunt argumentele mele....
1) afirmatia se bazeaza doar pe o singura sursa istorik si anume tablitele de la tartaria....desi exista zeci de situri arheologice cu privire la neolitic pe teritoriul romaniei asta este singura descoperire arheologik in acest sens
2) situl in kr a fost descoperita contine mai multe straturi de civilizatie si dovezi amestekte...se intalnesc acolo obiecte datand din perioade foarte diferite incepand cu anul 4000 I .H si pana in anul 200 I H....deci tablitele ar putea fii foarte bine datate in anul 200 I H ,an in kr se stie in mod clar k dacii cunosteau scrisul pe kr il redau cu ajutorul caracterelor latine sau grecesti....(prima marturie in acest sens este inscriptia de la ocnita despre kr am mai vorbit pe acest topic)
3) nu au fost descoperite de arheologul N .Vlassa asa cum s-a scris in presa ci de un asistent universitar de la facultatea de arheologie din cluj.in momentul descoperiri lor ,insa..n.vlassa plecase pentru cateva ore pentru k avusese o problema personala si nu a fost de fata,iar asistentul acela le-a gasit ude si a crezut de cuviinta sa le puna in cuptor sa se mai usuce....le-a scos din pamant fara a fotografia intai locul in kr le-a gasit (o imbecilitate...o greseala imensa in arheologie...dak un obiect e scos din pamant inainte de a fii fotografiat contextul in kr a fost gasit valoarea lui devine egala cu zero...orice arheolog important iti poate confirma) le-a arunkt pur si simplu intr-un cuptor si le ars acolo pentru a le usk....
arderea lor insa a modifikt radikl compozitia pamantului astfel incat datarea cu carbon este imposibila.....(iar o mare porkrie...o greseala pe kr nici makr un student al universitatii bucuresti nu ar fii comis-o...iar un asistent universitar din cluj a facut-o!!!
deci...datarea e imposibila!!!!
4) modul ridicol in kr au fost gasite si pretextele invokte de arheologii din cluj pentru kr tablitele nu ar mai putea fii datate i-au facut pe istoricii din bucuresti sa se intrebe serios dak nu cumva sunt falsuri realizate de profesorii din cluj din dorinta lor de faima.....tablitele ar putea avea la fel de bine si 7000 de ani si 50....insa...tinand cont de conditiile *descoperirii * lor profesorii de la universitatea bucuresti tind sa creada k a doua varianta ar fii mai plauzibila....
niciun arheolog nu ar fii comis greseli atat de grave ....de unde rezulta k ele sunt simple falsuri de duzina ale unor arheologi din cluj kr nici makr nu au fost in stare sa falsifice corect .....

k o concluzie...teoria cum k scrisul nu ar fii aparut in sumer se bazeaza doar pe aceste tablite kr ,dupa cum am vazut...nu stiu cata credibilitate pot avea...
insa...sunt de acord cu faptul k ar trebui pastratrate si valorifikte doar dupa ce vor iesi la lumina noi descoperiri in acest sens....insa...de data asta descoperiri facute cu ajutorul unui demers arheologic corect de oameni kpabili sa fak arheologie...pana atunci insa...mi se pare penibil sa ne lansam in a face fel de fel de afirmatii aiurea pornid de la niste tablite kr ar putea avea foarte bine 50 de ani sau 7000 (cum se speculeaza)...
(interesant...cum s-o fii ajuns sa se creada k au 7000 de ani? )


astea sunt argumentele mele...mi-as dori k ,dak cineva are argumente mai puternice cu kr doreste sa ma contrazik sa o fak in mod intelegent fara acuzatii si atacuri la persoana mea....

numai bine tuturor!!!

manipulare ioana,esti manipulata grosolan,cu voia sau fara voia ta,e grav daca tu sti adevarul si procedezi exact cum fac slujitorii religiosi[adica il ascund-adevarul-iar unde sunt depasiti de realitate,prefera sa arunce vorbe proaste fara sens,cum ar fi expresia ,,voia domnului''],iar daca nu cunosti adevarul mai ai o scapare,pune mana si citeste,documenteaza-te si abia apoi emite judecati de valoare,te rog frumos,s-auzim numai de bine!

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

De la: nastasemihail, la data 2009-05-03 00:00:58

De la: mihai5_2, la data 2009-05-02 20:48:58
ªi cam care ar fi cuvintele alea? Nu cumva te gândeºti la: giufe, crumpeni, cureci, porodãici, fingie, oloi, trãgulã, þãlinioarã sau exclamaþia "Viescã!"??!

Nu sint de la tara, dar am auzit multe cuvine asa-zis "nemoderne". Nu le prea cunosc, ...

Am sã le traduc în ordine: giufe=chibrituri, crumpeni=cartofi, cureci=varzã, porodãici=roºii, fingie=ceaºcã (canã realizatã industrial, spre deosebire de "cana" artizanalã din lemn sau lut), oloi=ulei (acestea sînt regionalisme preluate din maghiarã). Trãgula era un dovlecel în formã de parã cu parte subþiatã foarte lungã (uneori chiar un metru lungime ºi chiar mai mult), care se prelucra prin scobire ºi uscare obþinîndu-se un dispozitiv, numit tot trãgulã, cu ajutorul cãruia se trãgea prin aspirare cu gura vinul sau "rãcia"=rachiul din butoaie. Se mai cultiva în secolul 20 ºi sînt tentat sã cred cã se cultiva de pe vremea dacilor. Þãlinoarã este un diminutiv de la þarinã, care ca ºi þarã ºi þãran provin din latinescul tera=pãmînt. "Viescã!" este o prescurtare pentru aproape la fel de folositul "Viescaºãi!", o exclamaþie de întãrire a celor spuse de interlocutor, de fapt o contracþie a lui "Vezi bine cã aºa este!". Pe un neavizat îl poþi pãcãli uºor cã toate aceste cuvinte sînt de originã dacicã.

De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-05-03 17:49:39manipulare ioana,esti manipulata grosolan,cu voia sau fara voia ta,e grav daca tu sti adevarul si procedezi exact cum fac slujitorii religiosi[adica il ascund-adevarul-iar unde sunt depasiti de realitate,prefera sa arunce vorbe proaste fara sens,cum ar fi expresia ,,voia domnului''],iar daca nu cunosti adevarul mai ai o scapare,pune mana si citeste,documenteaza-te si abia apoi emite judecati de valoare,te rog frumos,s-auzim numai de bine!

florin...despre ce adevar e vorba?...
dak vorbesti despre *scrisul a aparut in spatiul CDP * atunci adu argumente cu kr sa le combati pe cele aduse de mine in favoarea ideii k afirmatia asta e falsa....


numai bine!!!

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-03 16:46:00

De la: lorduljohn, la data 2009-05-03 11:10:52Joanna ! Felicitari !
Tu ai cunostinte minimale de istorie adevarata !
Dar , se pare ca esti bine pregatita in manipulare.
Prin metoda folosita de tine, de acontrazice pe toata lumea , afli foarte multe lucrui pe care nu le stii.
E si asta un mod de a invata !
Poti breveta o noua metoda de cercetare !
Inca ceva , faptul ca unii istorici ai vremii sunt critici cu Densusianu, nu inseamna , in mod obligatoriu ca nu are dreptate.
Mai ai multe de invatat pana aputea combate ! Iar istoricii nu se vor pune, niciodata, de acord 100% cu ceva.
Asta se intampla din motive mai mult sau mai putin obscure si subiective.
Asa ca....
Mult succes !

ba da..istoricii s-au pus de multe ori de acord in privinta diferitelor subiecte pentru k au stiut sa cedeze in fata unor argumente mai puternice decat ale lor....
nu am inteles ce este cu aceasta serie de acuzatii la adresa mea...sau mai exact...ce din ceea ce am scris eu pe acest topic te-a facut sa reactionezi in felul acesta...
eu chiar am crezut sincer k pot discuta civilizat cu voi....sper k nu m-am inselat!!!....
pentru a face istorie trebuie sa renunti in primul rand la atacuri nejustifikte asupra celor ce nu sunt de aceeasi parere cu tine....sau...poate le poti jutifik in vreun fel....
in al doilea rand...trebuie sa aduci surse istorice pe kr sa-ti construiesti un demers istoric corect!!
in cazul de fata ,de exemplu .a fost lansata ipoteza cum k primul tip de scriere ar fii aparut in dacia....eu o reping si uite kr sunt argumentele mele....
1) afirmatia se bazeaza doar pe o singura sursa istorik si anume tablitele de la tartaria....desi exista zeci de situri arheologice cu privire la neolitic pe teritoriul romaniei asta este singura descoperire arheologik in acest sens
2) situl in kr a fost descoperita contine mai multe straturi de civilizatie si dovezi amestekte...se intalnesc acolo obiecte datand din perioade foarte diferite incepand cu anul 4000 I .H si pana in anul 200 I H....deci tablitele ar putea fii foarte bine datate in anul 200 I H ,an in kr se stie in mod clar k dacii cunosteau scrisul pe kr il redau cu ajutorul caracterelor latine sau grecesti....(prima marturie in acest sens este inscriptia de la ocnita despre kr am mai vorbit pe acest topic)
3) nu au fost descoperite de arheologul N .Vlassa asa cum s-a scris in presa ci de un asistent universitar de la facultatea de arheologie din cluj.in momentul descoperiri lor ,insa..n.vlassa plecase pentru cateva ore pentru k avusese o problema personala si nu a fost de fata,iar asistentul acela le-a gasit ude si a crezut de cuviinta sa le puna in cuptor sa se mai usuce....le-a scos din pamant fara a fotografia intai locul in kr le-a gasit (o imbecilitate...o greseala imensa in arheologie...dak un obiect e scos din pamant inainte de a fii fotografiat contextul in kr a fost gasit valoarea lui devine egala cu zero...orice arheolog important iti poate confirma) le-a arunkt pur si simplu intr-un cuptor si le ars acolo pentru a le usk....
arderea lor insa a modifikt radikl compozitia pamantului astfel incat datarea cu carbon este imposibila.....(iar o mare porkrie...o greseala pe kr nici makr un student al universitatii bucuresti nu ar fii comis-o...iar un asistent universitar din cluj a facut-o!!!
deci...datarea e imposibila!!!!
4) modul ridicol in kr au fost gasite si pretextele invokte de arheologii din cluj pentru kr tablitele nu ar mai putea fii datate i-au facut pe istoricii din bucuresti sa se intrebe serios dak nu cumva sunt falsuri realizate de profesorii din cluj din dorinta lor de faima.....tablitele ar putea avea la fel de bine si 7000 de ani si 50....insa...tinand cont de conditiile *descoperirii * lor profesorii de la universitatea bucuresti tind sa creada k a doua varianta ar fii mai plauzibila....
niciun arheolog nu ar fii comis greseli atat de grave ....de unde rezulta k ele sunt simple falsuri de duzina ale unor arheologi din cluj kr nici makr nu au fost in stare sa falsifice corect .....

k o concluzie...teoria cum k scrisul nu ar fii aparut in sumer se bazeaza doar pe aceste tablite kr ,dupa cum am vazut...nu stiu cata credibilitate pot avea...
insa...sunt de acord cu faptul k ar trebui pastratrate si valorifikte doar dupa ce vor iesi la lumina noi descoperiri in acest sens....insa...de data asta descoperiri facute cu ajutorul unui demers arheologic corect de oameni kpabili sa fak arheologie...pana atunci insa...mi se pare penibil sa ne lansam in a face fel de fel de afirmatii aiurea pornid de la niste tablite kr ar putea avea foarte bine 50 de ani sau 7000 (cum se speculeaza)...
(interesant...cum s-o fii ajuns sa se creada k au 7000 de ani? )


astea sunt argumentele mele...mi-as dori k ,dak cineva are argumente mai puternice cu kr doreste sa ma contrazik sa o fak in mod intelegent fara acuzatii si atacuri la persoana mea....

numai bine tuturor!!!

A inteles gresit !
Mai citeste odata cu atentie ce am scris !
Bafta !

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 18:43:14**Si de unde stii Ioana tu limba daca?!?!? Si de unde stii Ioana tu limba daca?!?!? Sunt pure supozitii ca acele aprox 200 de cuvinte provin din daca...repet este mult mai plauzibila teoria limbilor tracice cu acelasi substrat. Surse sunt la fel de multe sau mai multe si sustinute de istorici, nu de cei români ce-i drept.
E o regula ciudata in psihologia omului: daca aflam intai si suntem convinsi de veridicitatea unui fals, ulterior respingem cu incapatanare adevarul, pe care il vedem ca fiind fals pentru ca nu se potriveste cu ceea ce stim deja!**
**Sunt pure supozitii ca acele aprox 200 de cuvinte provin din daca.**

nu pure supozitii ci concluzii la kr au ajuns lingvistii dupa zeci de ani de cercetari...tu esti cumva lingvist?...ai terminat facultatea de litere?....
uite.....eu sunt studenta si la litere ...si pot sa-ti spun k fondul lexical al limbii romane e format din cuvinte ce provin din limba latina...de asemena...gramatik provine tot din latina...(cu cateva mici exceptii...dak te intereseaza ti le pot posta!!!)
nu te mai arunca sa faci afirmatii aiurea...nu ai nico pregatire in domeniul istoriei sau filologiei ( crede-ma...mi-a fost foarte usor sa-mi dau seama de asta...)....

Ioana, poti fi blindata cu diplome, e fix ZERO din punctul meu de vedere. Am absolvit liceu filologic bilingv, sunt licentiata in filosofie-sociologie si masteranda in stiinte ale comunicarii, da, nu am pregatire istorica, mi-a fost mai mult o pasiune, dar am citit mult si sunt foarte documentata. Esti studenta la litere...asa si? Imi spui doar ce inveti tu la scoala. De multe ori specialistii au dat-o in bara, specializarea are si ea hibele ei. Un specialist poate nu cunoste lucrarile din alt domeniu care l-ar lumina in anumite locuri mai tenebroase. Inchizitia si conservatorismul au ramas caracteristica majoritatii oamenilor de stiinta . Pamantul este plat si nu rotund ,Pamantul este in centrul universului samd . Unii tineri curajosi chiar si-au sacrificat viata in favoarea unor idei revolutionare la acea vreme, mai tarziu dovedite adevarate. Nu s-a invatat mare lucru din asta.
Se vede cã ai tocit o leacã de istorie dar pe la borcanul cu logicã nu ai prea umblat. Cum poþi susþine ca româna nu provine din daca, dacã tu nu cunosti limba dacã !?!?
Profanã fiind,ma intriga faptul ca in Italia, mama latinitatii, dialectele sunt atat de multe si de diferite in raport cu Romania unde asa cum te intelegi perfect cu un olteanasa te vei intelege si cu un basarabean, in ciuda istoriei zbuciumate.
In româna pot fi mai multe cuvinte dacice decat se considera acum. Asemanari intre latina si daca trebuie sa fi fost. Nu vom sti insa prea curind cat de mari. Limbile indo-europene erau mult mai aproape de radacina in acele timpuri, si deci mai apropiate. Sint multe asemanari intre latina si greaca, si chiar intre latina si germana, de asemenea germana cu slava au cuvinte comune. Atunci puteau fi mai multe. Se stie ca celtii aveau destule elemente lexicale similare cu Latina.
De asemenea elementele noi, de civilizatie patrunse in Dacia preluau denumiri mediteraniene (greco-romane), care trebuie sa fi patruns mult inaintea cuceririi romane.
Nu putem nici atit sti cat de asemanatoare erau in privinta gramaticii. E posibil sa fi avut similaritati. Deci cam multi “poate” , pentru ca limba dacilor nu e cunoscuta.
Cum se poate ca româna din nordul Dunãrii sã aibã acest miraculos caracter unitar. Cred ca are ceva spatiu asta carpatic de tot uniformizeaza culturi in jurul lui.Faptul ca limbile urmeaza anumite trasee geografice nu e un hazard.

Scurtã înºiruire logicã:
Papa Nicolae I într-o scrisoare adresata împaratului bizanzin Michail III, ne spune ca grecii numeau limba latina o limbä barbara si scita.
În Istoriile lui Herodot sunt menþionaþi sciþii, un popor indo-european ce ocupa în primul mileniu î.e.n. un spaþiu geografic centrat în jurul nordului Mãrii Negre.
"colhii si dacii ma cunosc, ei vorbesc o limba barbara, de idioma latina" (Horatiu, odele, I, 20).
In poemele lui Ovidiu, getii si sarmatii ne apar ca doua popoare vecine si înrudite, avand aceleasi moravurie si aceeasi limba barbara.
Ei (getii) vorbesc intre ei o limba pe care o inteleg;/dar eu trebuie sa ma inteleg prin semne./Eu sunt aici barbarul, caci nu sunt inteles de nimeni;/cand aud cuvinte latinesti, getii rad prosteste;
Ovidiu spune soþiei ;, cã graiul cel sãlbatic, strãin de limba noastrã ºi care biruit-a ºi vorbele greceºti (Ovidiu era, de fapt, strãin de latinã!?!).
"si nici nu trebuie daca vei afla defecte în poeziile ce le fac si cari sunt aproape opera unui poet get" (Ovidiu, Ex Ponto). Adica Ovidiu ne spune ca în poeziile sale s-au strecurat cuvinte dacice (stim cu siguranta acest lucru) dar nimeni nu a gasit nici un cuvânt strain de limba latina. Ce sa intelegem? 1.Sa ne punem intrebari pentru sanatatea mintala a marelui Ovidiu? 2. Sa consideram interpretarea scrierilor gresita? De ex. S-ar putea cosmetiza prin: Vorbesc intre ei o limba pe care eu o inteleg./Dar eu trebuie sa ma fac inteles prin semne. In versul 3. Ovidiu spune ca nu e inteles de nimeni, insa nu spune ca nu intelege graiul getilor. Versul4- cum poti râde de cevace nu înþelegi? Cam cum am asculta noi aromâna, te cam ia rasul de graiul lor.
Nu cumva printre cuvintele limbii române pe care le consideram de certa origine latina, exista unele care, de fapt ne-au ramas din daca? Spunem, de exemplu, ca apa vine de la latinescul aqua, dar stim noi cum se spunea la apa in limba daca? daca se spunea... tot apa sau ceva asemanator? intr-un caz ca acesta se mai poate spune ca respectivul cuvant e de origine latina? (exemplu ipotetic)

P.S. “De aceea, mãcar cã ne-am deprins a zice cã limba românã e fiica limbii latineºti, adica e ceii corecte, totuºi dacã vom avea a grãi oblu, limba româneascã e muma ceii latineºti” -Petru Maior- Scoala Ardeleana

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 19:20:55

De la: New_Age, la data 2009-05-02 19:16:10

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 19:05:38

De la: New_Age, la data 2009-05-02 17:49:04

De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-04-30 08:12:13care istorie au studiat-o?aia la care au avut acces,adica cea prefabricata de kgb-isti si loazele sau amantele lor,au fost istorici buni care nu au putut publica nimic si nici acum nu pot,cenzura e in floare,ioana daca tu consideri ca istoria scrisa de invingatori pt.invinsi si ocupati este istorie 100%,inseamna ca faci degeaba facultatea,vei fi o mancurta cu creier spalat si constiinta nationala anesteziata

Istoria este scrisa de invingatori pentru invinsi.

de acord...si?

Si, foarte simplu, tu studiezi acea istorie scrisa de invingatori.

poi....da....dar asta ce inseamna?
atat timp cat e facuta cu documente (!!!) si nu cu simple speculatii (de genul *primul tip de scriere a aparut in dacia* sau * crestinismul apare in spatiul cdp deabea in sec 12*).....istoria aia facuta de invingatori sta in picioare!!!
si...despre ce invingatori e vorba in cazul de fata?

Ufff m-ai mancat cu documentele...hai sa o luam logic iarasi. Teoria privind romanizarea dacilor suna cam asa :
Dom'le dacii liberi (mai mult de 2/3 din totalul dacilor), care faceau incursiuni de jaf, ocazional aliati cu diversi verisori de prin zona, in Dacia romana, au ramas asa impresionati de limba latina, ca au invatat-o. In timp ce tot parjoleau Dacia Felix.
Mai interesant decat asta este ca au invatat-o mai bine decat cei care o predau (respectiv colonisti din Siria, Galia si alte zone de maxima literatura si cultura latina). Nu de alta, dar din Britania (unde mostenirea latina e fix pixu', da' toti istoricii lui peste fug de insulele britanice, ca dom'le e exceptie) nu stiu cati au venit. Daca latina culta nu semana cu latina vulgara, cum o fi sunat latina panonica, latina galeza, etc.?
De asemenea, este remarcabil efortul umanitar al ocupantilor romani, ei insisi analfabeti mai putin cativa prin administratie si preoti care organizeaza, dom'le, scoli pentru daci, ca altfel cum mama naibii preluam dativu'?
De asemenea, dacii, cuprinsi de o nestavilita iubire pentru limba latina, o vorbesc mai unitar decat in Peninsula Italica.
Nu in ultimul rand, au invatat latina la turneul final de fotbal al campionatului indo-european. :)
Dupa unii autori, un dac este instruit in tehnica militara si in tehnica lingvistica romana, dupa care ajungind sef de post la Partos, lânga Alba, face romanizarea zonei, pâna la Zlatna, si asa mai departe. Iti poti inchipui ca dacul X invata o limba latina, specific ariana, puternic inflexionata, SASE declinari, trei genuri etc. Nu numai ca era un geniu lingvistic, toti dacii erau la fel, incât 2000 de ani mai tirziu limba româna are inca 5-6 declinari, acelasi sistem inflexionat de verbalizare, etc.
Comparã acum cu limba greaca, care mai pastreaza urmele a doua declinari desi limba antica Koine, din care provine greaca, are 4 declinari (nominativ, acuzativ, dativ si genitiv). Vedeti cum Grecii au uitat majoritatea limbii lumii de pe vremea romana, pe cind Dacii au pastrat latina intacta !!! pentru ultimii 2000 de ani. Grecii, care se considera urmasii directi ai ionienilor si dorienilor, isi uita propria lor limba, in schimb dacii invata latina mai bine decit latinii insisi. In plus, nu o invata de la latini, ci o invata de la alti daci, latinizati la cazarma de la Partos.
Mai in gluma mai in serios, eu macar am onestitatea sa spun ca vreau sa stiu cum a fost. Sunt curioasa, sunt deschisa oricaror ipoteze, dar de aici pana la enunta vreo concluzie pe post de adevar suprem e drum lung. Dupã mine explicaþiie date de academicieni acestor probleme: romanizare, latinizare, etnogenezã, nu depãºesc nivelul lui Sãvescu Napoleon.
Aici suntem pe un forum, nu suntem veniþi ca sã ne declarãm sprijinul necondiþionat istoricilor, filologilor sau grãmãticilor în general. Discutãm aici tocmai pt cã unii dintre noi nu sunt de acord cu unele afirmaþii ale istoricilor ºi ale filologilor. Tu mergi pe premisa "crede ºi nu cerceta", mai mult sau mai putin. Asta nu e istorie. Teoriile sunt nenumarate. Care este cea adevarata? De ce sã ne grãbim sã tragem concluzii pe care sã le prezentãm ca singurele adevãrate?


P.S. Ilirya & Dalmatia-168 i.e.n.-476 e.n.-ani de stapanire-644
Epirus & Achaea- 168 i.e.n.-395 e.n. 563
Macedonia 146 i.e.n.-395 e.n. 541
Thracia- 46 i.e.n.-395 e.n. 441
Moesia 44 i.e.n.-395 e.n. 439
Pannonia 10 i.e.n.-408 e.n. 418
Dacia 106 e.n.-271 e.n. 165 (!!!)

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 21:50:59uitati ce spune M.Babes fost profesor la universitatea Bucuresti,facultatea de istorie si unul dintre cei mai mari arheologi romani....
(acum nu mai preda la universitate dar se ocupa in continuare de foarte multe situri arhelogice printre care si de cel de la rosia montana)

deci...cititi cu atentie ce spune :

Renasterea Daciei?

Mircea BABES

Motto: „...avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei...“
A.D. Xenopol


Cu nouazeci de ani in urma, in 1913, iesea de sub tipar la Bucuresti un op impresionant prin volumul sau neobisnuit (1152 p.!), care marturisea despre marimea efortului, dar si despre ambitia nemasurata a autorului de a reconstitui perioadele cele mai timpurii ale istoriei noastre cu alte mijloace si in alt sens decit o faceau savantii acelei vremi. Cartea se numea Dacia preistorica, iar autorul, Nicolae Densusianu, raposat cu doi ani mai inainte, avea sa devina – tocmai prin aceasta opera – una dintre personalitatile cele mai controversate din istoriografia romaneasca moderna. Meritele sale stiintifice ii fusesera recunoscute inca din timpul vietii, fiind ales la 1880 membru corespondent al Academiei Romane, dar ele priveau in esenta studiul istoriei medii si moderne a romanilor, careia i-a dedicat publicatii solide, valoroase.

In ultimele trei decenii ale vietii, inspirat de ideea patriotica de a pune in valoare vechimea poporului roman ca argument in slujba emanciparii sale nationale, Densusianu a abordat – fara insa a avea pregatirea de specialitate necesara – domeniul preistoriei. Rezultatele obtinute deja in vremea sa prin sapaturile arheologice intreprinse de Cezar Bolliac sau cele sintetizate in opera de mare eruditie istorico-arheologica a lui Grigore Tocilescu, Dacia inainte de romani (1880), i se vor fi parut insuficiente, desi impingeau inceputurile acestei istorii cu milenii inapoi fata de primele marturii scrise ale „parintelui istoriei“, Herodot. Densusianu a crezut ca mai utile pentru demersul sau erau izvoarele scrise greco-romane, in special cele de natura mitologica, si, nu mai putin, traditiile populare romanesti, adunate in mare masura de el insusi prin metoda chestionarelor. Efortul sau considerabil de documentare nu l-a dus insa la o reala competenta, la insusirea metodelor proprii acestor atit de diferite materii si, de aceea, cartea sa era depasita stiintific inca inainte de aparitie. In ultima instanta, fatala i-a fost adormirea spiritului critic in incercarea sa de a demonstra cu orice pret ideea fundamentala preconceputa a acestei carti. De aceea, verdictul istoricilor, arheologilor, lingvistilor si al altor specialisti a venit imediat si a fost necrutator. In editia a II-a a Istoriei romanilor din Dacia Traiana (1914), A.D. Xenopol aprecia ca opul lui Densusianu „contine numai o ingramadire de date traditionale, fabule, povesti si poezii poporane, fara nici o baza serioasa istorica“, iar Vasile Pirvan, la rindul sau, in Getica (1926) amintea in trecere de N. Densusianu si de „romanul sau fantastic Dacia preistorica, plin de mitologie si de filologie absurda, care la aparitia sa destepta o admiratie si un entuziasm nemarginit printre diletantii romani in arheologie“.

Xenopol este si autorul unei lapidare si severe evaluari a ideii fundamentale a Daciei preistorice: „Teoria autorului ca dacii ar fi inchegat intiia civilizatie a omenirei arata ca avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei“. Intr-adevar, ideea care l-a obsedat pe Densusianu si care ii obsedeaza inca pe epigonii acestuia este aceea ca regiunea carpato-dunareana ar fi fost inca de pe la 6000 i.Hr. leaganul unei mari civilizatii, al „civilizatiei pelasgice“, si, totodata, locul de nastere al mai tuturor popoarelor, limbilor si civilizatiilor din Europa, Asia Anterioara si nordul Africii. Vreme indelungata, mai mult de un mileniu, un presupus „imperiu pelasgic“ si-ar fi intins granitele de la Atlantic pina in Mesopotamia si India, de la Baltica pina in Sahara, iar dinastii sai nu ar fi fost altii decit zeii Uran, Saturn, Hermes, Marte etc. Toate civilizatiile de seama ale Antichitatii: mesopotamiana, egipteana, greaca si romana ar avea astfel origini carpato-dunarene. Pelasgi – deci vorbitori ai uneia si aceleiasi limbi – ar fi fost in egala masura tracii, getii si dacii, sarmatii iranieni, etruscii si latinii, germanii si baltii etc.

In incercarea de a-si fundamenta originala teorie, Densusianu a procedat impotriva tuturor principiilor si regulilor stiintei. Sursele de informatii (mitologia antica greco-romana, traditiile si legendele romanesti, materialul lingvistic, in special cel toponimic si onomastic, o serie de monumente arheologice reale, dar mai ales cele imaginare – in realitate jocuri ale naturii) au fost abuziv interpretate, in fapt inghesuite cu forta in scenariul istoric preconceput. Pe baza unor vagi, indepartate sau nereale, in orice caz irelevante asemanari de nume, toti zeii si eroii mitologiei greco-romane, toate locurile legate de legendele lor s-ar fi plasat la Dunare si in Carpati. Prin la fel de dubioase asemanari se faceau legaturi false cu eroii traditiilor si ai folclorului romanesc.

Iata doar citeva dintre miile de exemple care ar putea fi date: Atlas=Alutus=Olt=Muntii Oltului; Pharanx=Paring; Colchis=Colti (Buzau); Phasis=Buzau; Terrigenae=Tirighina; Ardalos=Ardeal; Zalmoxis=Zeul Mos; Latona=Letea; Selene=Sulina; Saturn-Noe-Novac etc. etc. Printr-o asemenea metoda, care ignora total legile lingvisticii, Densusianu credea ca poate argumenta concluziile cele mai neverosimile. Procedind la fel in arheologie, monumente corect datate si atribuite etno-cultural inca din vremea sa au devenit ad-hoc monumente pelasge ale unui trecut legendar, greu de fixat in timp, de exemplu valul de epoca romana tirzie cunoscut sub numele de „Brazda lui Novac“, tezaurul gotic de la Pietroasa, cetatea dacica si apoi romana de la Tirighina-Barbosi (aceasta din urma atribuita argonautilor!). Movilele funerare de pamint au fost interpretate ca prototipuri ale piramidelor egiptene, iar cetatile dacice din vremea lui Burebista au fost puse la originea constructiilor ciclopice miceniene (care sint cu peste o mie de ani mai vechi!). La fel de absurd, monumente sau jocuri ale naturii, de regula stinci erodate de vint si ploi, cum sint cele din Bucegi (Omul, Babele), din Ceahlau sau din Muntii Buzaului, au fost identificate – impotriva evidentei – cu imaginare statui, altare, sanctuare sau alte monumente ale religiei si mitologiei „pelasge“.

Daca ar fi luata in serios, teoria „pelasgica“ ar avea consecinte considerabile, dintre cele mai grave, atit pentru istoria nationala, cit si pentru cea universala. Pentru romani, teoria lui Nicolae Densusianu inseamna negarea procesului lor de etnogeneza, care in opinia marii majoritati a lumii savante este intemeiat pe simbioza daco-romana. Limba romana nu ar fi o limba neolatina, rezultata din romanizarea substratului bastinas, ca atitea alte limbi romanice din Europa (franceza, spaniola, portugheza), ci ar fi doar „o continuare a limbii pelasgice din Carpati“. Latina, care sta la baza limbii romane, nu ar fi fost implantata in Dacia o data cu cucerirea si colonizarea traiana, asa cum cred toti lingvistii si istoricii romani si straini, ci s-ar fi nascut chiar aici, intr-un trecut indepartat, nebulos, pentru a ajunge abia ulterior sa fie vorbita in Italia si in alte parti ale Europei, in urma unor ipotetice migratii „pelasgice“. Ciudata ipoteza, prezentata de N. Densusianu si de epigonii sai mai vechi sau mai noi drept o certitudine, se afla intr-o contradictie ireconciliabila cu conceptia dominanta despre formarea limbii si poporului roman, sustinuta de cei mai mari istorici si lingvisti romani si, cu putine exceptii, in general acceptata de cercetarea internationala.
Asa cum aratam mai sus, teoria lui Densusianu a fost respinsa de cercetarea calificata romaneasca in intregul ei, incepind cu Xenopol si Pirvan, ca „o enorma eroare de conceptie si metoda“ (Radu Vulpe), iar stiinta internationala, din fericire, a ignorat-o cu desavirsire. Ea a provocat, in schimb, o explicabila fascinatie in rindul diletantilor, in special intre aceia la care interesul pentru istorie avea la origine un puternic resort nationalist. Asa se explica faptul ca perioadele de inflorire a tracomaniei (termen introdus in 1941 de Serban Cioculescu, care critica „fervoarea naiva“ a aderentilor acestui curent) au coincis cu vremurile de accentuata manifestare a nationalismului in viata politica romaneasca. In perioada interbelica, cind extrema dreapta in ascensiune s-a folosit necontenit de sloganurile ortodoxiei si ale unui romanism redus de preferinta la originea si substanta sa bastinasa, „dacica“, intilnim primele incercari de resuscitare a „densusianismului“.

Ele erau datorate, evident, unor diletanti precum doctorul N. Lupu sau scriitorul I.Al. Bratescu-Voinesti, iar impactul si sansele lor de succes erau inca foarte reduse intr-o tara in care stiinta istorica, precum si cultura istorica populara erau puternic marcate de puternica personalitate a unor adevarati savanti, precum Nicolae Iorga si Vasile Pirvan. Altfel au evoluat lucrurile in vremea comunismului. La inceput, in „obsedantul deceniu“, doctrina marxist-leninista atotputernica – materialismul istoric – punea pe primul plan factorul social in interpretarea istoriei, iar asa-numitul „internationalism socialist“, in fapt politica de sovietizare si rusificare a tarilor satelite, inclusiv a istoriei si culturii lor, interzicea practic orice manifestare nationalista in acest domeniu. O usoara preferinta oficiala pentru fondul dacic, care se putea explica prin idiosincrazia fata de vestul capitalist, identificat pentru nevoile cauzei cu „imperialismul roman“, nu a mers atit de departe incit sa incurajeze eventuale manifestari tracomane.

Acestea aveau sa izbucneasca si sa se multiplice ingrijorator in ultimii 10-15 ani – anii de criza – ai regimului national-comunist. In timp ce Nicolae Ceausescu, in special din motive de oportunitate politica externa, evoca in discursurile sale oficiale dubla origine, dacica si romana, a poporului roman, mai multe campanii propagandistice „de consum intern“ (1980: 2050 de ani de la „crearea primului stat geto-dac centralizat si independent“ al lui Burebista; 1985: 2500 de ani de la „primele lupte ale getilor pentru independenta“) au fost menite sa exacerbeze prin „glorioasele traditii dacice“ mindria nationala si devotamentul pentru „Conducator“. Tot atunci, dupa esecul incercarii de a impune o linie accentuat nationalista in tratatul de Istoria Romaniei (proiect abandonat in 1980, datorita rezistentei majoritatii autorilor), intr-un tratat „alternativ“, coordonat militareste de generalul Ilie Ceausescu, Istoria militara a poporului roman (vol. I, Bucuresti, 1984), se vorbea despre trupele de ocupatie romane care „au adus daune materiale si morale mari poporului dac“, popor care, desigur, „nu s-a impacat nici o clipa cu situatia in care se gasea si in tot acest timp a dus o lupta dirza, tenace, permanenta, soldata in cele din urma cu eliberarea teritoriilor ocupate si reintregirea Daciei in hotarele ei firesti“.

In aceste conditii, nu mai surprinde faptul ca aproximativ in acelasi timp, pentru intiia oara in perioada postbelica, au reaparut in scena diletantii tracomani, constituind o istoriografie neoficiala, „paralela“, slujind in fapt politicii nationaliste a regimului. Nu mai poate surprinde nici faptul ca un nucleu tracoman important, avindu-i in frunte pe istoricii miscarii muncitoresti si comuniste I. Popescu-Puturi, N. Copoiu si A. Deac, s-a aflat chiar in Institutul de Stiinte Istorice si Social-Politice (ISISP) de pe linga CC al PCR In sfirsit, din aceasta perspectiva, ne apare normal faptul ca marele „guru“ al tracomaniei anilor ’80 a fost bogatul om de afaceri romano-italian Iosif Constantin Dragan, editorul si proprietarul fituicii Noi Tracii, suspectat de presa libera romaneasca si straina de a fi fost agent de influenta al regimului ceausist. Intr-o tara in care, in particular in domeniul istoriei, orice cuvint tiparit era cenzurat, toleranta – de fapt, incurajarea de care s-au bucurat produsele pseudo-stiintifice ale tracomanilor, difuzate fara restrictii, uneori in tiraje de masa (de exemplu in revistele Flacara sau Saptamina culturala a Capitalei) – arata ca ele raspundeau direct sau indirect, constient sau inconstient, la comanda sau voluntar, liniei politice a momentului.

Cu atit mai surprinzatoare la o prima vedere ne apare astazi reinvierea tracomaniei, manifestarea sa tot mai activa si agresivitatea sa sporita dupa decembrie 1989. Desigur, libertatea de opinie si de exprimare cistigata prin Revolutie a constituit conditia favorabila a aparitiei a numeroase astfel de produse parastiintifice, iar interesul pentru senzational intretinut de atunci incoace de mass-media explica pina la un anumit punct succesul mediatic al „noului val“ tracoman. In joc sint si mijloace financiare considerabile, fara de care cele patru asa-zise „congrese internationale de dacologie“, gazduite in 2000-2003 de luxosul Hotel Intercontinental din Bucuresti, nu ar fi reusit probabil sa-si atraga participantii – diletanti din Romania, din Republica Moldova si din rindurile emigratiei romanesti din SUA. Fara acesti bani, nici monumentele dedicate lui Burebista, lui Nicolae Densusianu si tablitelor de la Tartaria nu ar fi putut fi ridicate si inaugurate cu fastul dorit de initiatori. Adevarata comunitate stiintifica romaneasca (cu doua-trei inexplicabile exceptii), precum si cea internationala au pastrat o distanta prudenta fata de noile si ostentativele manifestari ale tracomaniei/dacomaniei. Prudenta lor a fost justificata, inca de la inceput, nu numai de antecedentele unor participanti cu „vechi state de serviciu“ (I.C. Dragan, A. Deac, P. Tonciulescu, Ion Gheorghe), ci si de sloganurile cu puternic iz politic-nationalist sub semnul carora aveau sa se desfasoare aceste evenimente. Titlul sub care ziarul Curierul National din 16 august 2001 relata despre al II-lea congres de la Hotel Intercontinental vorbeste de la sine: Adevarul despre rolul daco-rominilor ca popor primordial si formator in Europa. El a fost extras din expunerea noului guru al tracomanilor, romano-americanul N. Savescu (mai departe citat N.S.).

De profesiune medic, N.S. este presedinte al unei societati numite Dacia Revival International din New York, organizator al congreselor amintite si al unui site de web (www.dacia.org) care ii reprezinta in detaliu persoana, activitatile, mesajele, „opera“ si chiar preferintele muzicale, puse la dispozitia amatorilor (evident, „Imnul Dacilor“, „Imnul Tinerilor Vlahi“ si „Marsul dacic“!!). N.S. este mai ales autorul cartii Noi nu sintem urmasii Romei (tiparita in conditii de lux, deja in doua editii), carte care, prin titlu si tonul agresiv, se recomanda a fi noul manifest al tracomaniei/dacomaniei. In „noul val“ se inscrie si conf. dr. G.D. Iscru (mai departe citat G.D.I.), istoric de profesie, care, aidoma inaintasilor Densusianu, Copoiu si Deac, pare sa fi renuntat la preocuparile ce l-au consacrat (istoria moderna a romanilor) in favoarea a ceea ce el numeste „istoria mitologica – parte componenta a istoriei nationale“. Cartea sa, ajunsa la o a treia editie, poarta si ea un titlu-manifest: TRACO-GETO-DACII, natiunea matca din spatiul carpato-danubiano-pontic. G.D.I. trateaza in general aceleasi teme si, desi este mult mai scolit decit N.S., le „rezolva“ in acelasi stil, cu aceeasi lipsa de profesionalism. In fond, cele doua carti sint atit de asemanatoare intre ele si au atit de multe lucruri in comun cu intreaga literatura tracomana de la N. Densusianu la I.C. Dragan, de la Ion Gheorghe la A. Bucurescu, de la P. Tonciulescu la N. Miulescu (si altii asemenea, cititi si citati infinit mai des decit Hasdeu, Tocilescu, Odobescu, Xenopol, Iorga sau Pirvan!), incit pot fi considerate pe deplin reprezentative pentru fenomenul in discutie. In ideea de a intelege mai bine acest fenomen, asumindu-ne riscul de a ignora sau „nedreptati“ pe unul sau altul dintre epigonii lui Densusianu, discutia de fata se va concentra pe ceea ce ni se pare a fi semnificativ in cartile amintite.

Mai intii trebuie spus, daca mai era nevoie, ca, la fel ca si toti ceilalti, N.S. si G.D.I. sint niste buni densusianisti. „Biblia“ lor este Dacia preistorica, folosita, fara o minima judecata critica, ca sursa de idei, ipoteze si argumente, preluate in bloc sau separat. De acolo provine ideea falsa si nociva a unui spatiu privilegiat, cel carpato-danubian, si a unui „popor unic“ (=„popor ales“=„natiune matca“), „creator al primei civilizatii“, pe care a transmis-o practic intregii umanitati. Meritul sau este deci esentialmente unul cultural: „Acei carpato-dunareni (arieni, cum ii numesc altii) au dat nastere la cultura lumii, ea raspindindu-se nu numai peste intreaga Europa si spre nordul Egiptului si Mesopotamiei, ci pina in indepartata Indie...“. Poporul, pe care N.S. nu prea este hotarit cum sa-l numeasca („Aceasta populatie ariana, euro-indiana, pelasgica, carpato-danubiana ori cum vreti sa o numiti“), are, dupa Densusianu, dar si dupa G.D.I., o origine de-a dreptul divina, fiind „primul si singurul popor al stravechimii caruia izvoarele scrise ale Antichitatii i-au atribuit o origine divina“. De aici, mindria predicata de noii tracomani in termenii unui veritabil rasism, caci aceasta ar fi, fara umbra de indoiala, si originea noastra, a „daco-rominilor“: „Noi am fost dintotdeauna aici.

Noi nu am venit de nicaieri… De la noi a inceput Europa sa existe… Noi sintem adevaratii parinti ai Europei“ (N.S.). Aceeasi concluzie, care exalta marea noastra puritate si superioritate, altfel formulata de acelasi N.S.: „Nu este nimeni in toata Europa care sa aiba o istorie mai veche, mai frumoasa si mai fantastica decit a noastra. Noi nu trebuie sa uitam ca sintem aici, pe acest pamint european primii, inaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor or turcilor, inaintea englezilor or slavilor. …Noi daco-rominii reprezentam coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane“. Ce pacat ca doar N.S. si cercul sau de „daco-romini“ au ajuns la aceasta minunata concluzie!
Spatiul (ca si o explicabila jena) ne impiedica sa colindam toate meleagurile indepartate ale planetei, din Europa de Vest pina in India si chiar in Japonia, unde fantezia lui N.S. i-a purtat, in expansiunea lor epocala, pe presupusii nostri stramosi, „pelasgo-traco-arienii carpato-danubieni“. Ca si cum nu ar fi de ajuns, dupa G.D.I. „devine plauzibila prezenta DACILOR si in America“. Pentru nevoile cauzei, in textele vedice sint identificate cu forta cuvinte romanesti, iar Eneida, repovestita pe 13 pagini si „completata“ de N.S. cu nume de popoare care nu exista in textul lui Vergiliu (de exemplu pelasgi, traci), este declarata „marea epopee a poporului roman“.

Prin asemenea procedee arbitrare, care nu au nimic in comun cu un demers stiintific, si prin numeroase afirmatii lipsite de orice argumentare si de orice temei, „carpato-danubienii“ devin „inaintemergatorii“ tuturor marilor popoare si creatorii marilor civilizatii ale Antichitatii: sumeriana, hittita, minoica, miceniana, troiana („civilizatiile create de ei, pelasgo-traco-miceniana, pelasgo-traco-minoica, pelasgo-traco-troiana...“, N.S.). Nimeni nu scapa dorintei obsesive de a ne anexa intreaga istorie a umanitatii, nici chiar romanii, pe care N.S. nu ii iubeste, nici limba latina, „limba pe care ei, dacii, o vorbeau de mii de ani!“ (?!). Ba, impotriva romanilor se dezlantuie intreaga ura a medicului-dacolog. El polemizeaza furios cu „«vitejii» de romani care, de fapt, au pustiit, tilharit, pirjolit, robit satele si catunele noastre dacice“ si care „au furat tezaurul regelui Decebal“, si se rafuieste in chip special cu imparatul Traian, comparat cu „conducatorii fanarioti straini de neamul nostru, fascistii sau rusii“ (!!). In ciuda accentelor melodramatice, de un gust indoielnic, intentia nu este aceea de a deplinge suferintele strabunilor daci, nici de a-i razbuna, ci (vechea obsesie a lui Densusianu si a epigonilor sai) aceea de a-i elimina pe romani din etnogeneza romaneasca. Se intreaba N.S. retoric: „Cum este posibil ca, in timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul Imperiu roman, adica de trupe de mercenari analfabeti, care de-abia puteau inchega doua vorbe in latina, acestia sa ne invete pe noi o limba pe care ei insisi nu o vorbeau cum trebuie?“.

Pentru ca apoi, coborind discursul sau sub nivelul centurii, sa apostrofeze intreaga istoriografie romaneasca, de la Miron Costin si Dimitrie Cantemir la autorii recent aparutului tratat academic de Istoria romanilor: „Chiar acest pederast sa fie «stramosul» neamului nostru, domnilor istorici?“. La un asemenea nivel, comentariile sint de prisos. Vom trece, deci, peste aberanta reducere a spatiului romanizarii la doar 14% din teritoriul Daciei (inca o contributie personala a lui N.S. la studiul problemei!), peste reducerea duratei acestui proces la anii existentei provinciei romane nord-dunarene, peste ignorarea rolului major al armatei, ca si al colonizarii, al vietii urbane sau al crestinismului de limba latina in romanizare. Nu vom starui nici asupra irealitatii unei limbi „carpato-dunarene“ din care, conform dogmei densusianiste, s-ar fi nascut latina lui Cicero, Ovidiu si Tacit; inovatiile tracomane in aceasta materie rezida exclusiv in jocul cuvintelor, in felul imprecis si contradictoriu in care aceasta fantomatica limba este denumita de N.S. (care pe aceeasi pagina vorbeste cind de „limba romana-dunareana cu alfabet geto-dac, limba vorbita de cele 3-5 milioane de locuitori de pe vremea lui Burebista“, cind de „«Ausonica» carpato-dunareana, dacica“, cind de „limba carpato-dunareana, latina dunareana arhaica, cu alfabetul geto-dac, pe care daco-rominii il mai foloseau inca in vremea lui Vlad Tepes“) sau, mai simplu, de G.D.I. („limba matca“).

In acest context, cum se vede, revin mereu in discutie acele documente despre care unii sau altii cred ca ar fi vechi scrieri bastinase, de la tablitele neolitice cu pictograme de la Tartaria (pompos denumite „primul mesaj“ si recent comemorate cu participarea unui inevitabil sobor de preoti!) pina la misteriosul Cod Rohonczy (dupa N.S., „cronica daca din secolele XI-XIII“!). Intre aceste date extreme se mai invoca ornamentele de pe vasele si figurinele culturii Girla Mare din epoca bronzului, „citite“ de V. Enachiuc, inscriptiile grecesti si latinesti din Scythia Minor si din Provincia Dacia, „traduse“ cu cinism de A. Bucurescu ca si cum ar fi fost scrise in limba geto-dacilor, si mereu fascinanta inscriptie germanica, scrisa in alfabetul runic, de pe colanul de la Pietroasa, pe care, de la Densusianu incoace, fiecare tracoman mai ambitios (precum Gheorghe, Bucurescu, Savescu sau Iscru) s-a simtit obligat sa o traduca sau macar sa o comenteze in felul sau propriu. Atita timp, insa, cit „descifratorii“ ne alimenteaza doar cu texte halucinante, pastrind pentru ei cheia „alfabetelor“ si vocabularul „limbii matca“, o dezbatere serioasa, in masura sa dezvaluie impostura, ramine imposibila.

Impostura stiintifica reiese nemijlocit din erorile si inventiile intilnite la tot pasul in cele doua carti. Daca insa cele dintii (erorile) reflecta lipsa de formatie si familiaritate a autorilor cu materia istorica, arheologica sau lingvistica tratata si ar putea fi, deci, puse pe seama unei anumite „inocente“, inventiile, mai exact datele si concluziile inventate, tradeaza atitudinea lor profund imorala, total straina adevaratei etici stiintifice, si dispretul fata de cititorul neavertizat, care trebuie indoctrinat cu orice pret (scopul scuza mijloacele!). In aceasta ordine de idei, este evidenta mai ales irezistibila, obsedanta atractie spre protocronism a celor doi autori si a aderentilor lor, care le tradeaza afilierea ideologica. Putine sint realizarile materiale si spirituale ale umanitatii care sa nu-si fi avut originile in spatiul carpato-danubian si care sa nu fie revendicate de tracomanii nostri. Dupa N.S., carpato-danubienii au inventat secera, cutitul curb, plugul cu brazdar din corn de cerb ori din silex (?!), jugul, toporul, roata olarului si roata de car, cotiuga, carul, caruta cu 2, 3 (?) sau 4 roti („toate acestea au fost inventate de stramosii nostri“!), la care se mai adauga si alte inchipuite prioritati mondiale: prima statueta de marmura, de asemenea „din istoria lumii“ (cultura Hamangia), primul sanctuar de lut (cultura Boian), svastica – „cel mai vechi simbol pre-tracic gasit in lume“, „primele ornamente si masti de aur (tracice) gasite in lume“ (probabil cele din necropola de la Varna).

Inainte de toate, insa, mai nou, tracomanii se extaziaza in fata tablitelor de la Tartaria, „primul mesaj scris din istoria lumii“, a carui importanta este dovedita de N.S. prin spusele adinci ale unui anonim student american („cind nimeni nu citea, la Tartaria se scria“!!) si de G.D.I. prin versurile unui la fel de anonim poet rus/sovietic („O, timp strabun! A ta stihie/ s-a potolit gonind prin hau/ Strig: Unde esti tu Tartarie?/ Prin vremi n-aud raspunsul tau“). De mirare doar ca cei doi par a-l ignora pe Ion Gheorghe, „poet roman“ (asa semneaza), care pe aceeasi tema bate cimpii pe o pagina intreaga din Romania Mare din 2 mai 2003; ei puteau gasi acolo un poem, Tartaria, mai presus (in care, halucinant, Tartaria se asociaza cu Basarabia, cu Vadim, cu Ghebeleisis, cu Maresalul etc. etc.), O tableta Tartaria, un soi de „memoriu stiintific“ al poetului, din care aflam ca „decriptarea Tabletei a produs texte care, traduse si comentate succint, insumeaza cel putin 300 de pagini – cartea: Tartaria – Preistoria Secreta, cu subtitlul: Pace Tuturor Zeilor!“, si, in sfirsit, un mesaj adresat recentului congres de dacologie, dar si corpului diplomatic si institutiilor europene, din care citam dramaticul apel final: „Ma adresez, cu disperare, Ambasadelor Rusiei si Ucrainei, ale caror popoare s-au nascut si au crescut la Tartaria: Fratilor! Istoricii romani vor sa distruga dovezile de piatra ale drepturilor noastre la un leagan comun. Veniti sa aparam Tartaria!“ (!?).

Lasind Tartaria mai departe in grija putinilor specialisti ai acestui domeniu si nu a poetilor, medicilor sau inginerilor, sa amintim ca, in materie de protocronism, nici istoricul G.D.I. nu se lasa mai prejos: traco-geto-dacii sint „cel mai vechi popor, mai vechi decit egiptenii“, tot ei „ar putea fi primii constructori de piramide“ (ce-i drept de pamint, de fapt movile), spatiul nostru este „patria initiala a metalurgiei si a prelucrarii metalului in Europa“, statul ar fi existat la traco-geto-daci cu „cel putin o jumatate de mileniu inainte de fundarea Romei“, tot aici avem si „cel mai vechi regat feminin din acest spatiu“. Zalmoxianismul ar fi „prima religie monoteista din lume“ si, totodata „temelia filosofica a Ortodoxiei romanesti“. In sfirsit, performanta suprema a protocronismului „traco-geto-dac“ il priveste chiar pe Hristos, prin „ipoteza intruparii Lui intr-o pestera a Spatiului Carpatic“! Argument decisiv: numele Iisus ar fi un „nume incifrat“, in care primele doua semne (Ii) sint coloanele – primul semn sacru al cerului („aparut pentru prima data in lume in Spatiul Carpatic“), iar cuvintul sus este „un cuvint curat romanesc“, care localizeaza originea „minunii coborite din Cer“ (!?).

Dupa atitea „minuni“ si „prioritati mondiale“, a mai face o lista a altor fapte inventate si a erorilor intilnite practic pe fiecare pagina a acestei literaturi pseudo-stiintifice pare sa fie o intreprindere lipsita de sens. Si totusi, unele dintre „inventiile“ cu care cei doi autori sau cei de la care le-au preluat au imbogatit tezaurul istoriei „daco-romine“ merita a fi amintite. Dintre cele mai evidente falsuri stiintifice intilnite in cartea lui N.S., cele mai multe preluate de la tovarasii sai de „idei“, retinem: – monedele atribuite lui Burebista, cu inscriptii in „limba tracica“ (nu exista); – existenta „revelata“ a doi Zalmoxis (nu exista nici o informatie in izvoarele antice); – muntele sfint Kogaion, localizat in Bucegi, linga „Sfinx“ (nici o proba arheologica); – podul de la Drobeta ar fi fost ridicat nu de Traian, ci de Burebista (nici o dovada; ignora textul lui Cassius Dio, precum si studiile arheologice si numismatice); – „traducerea“ cunoscutei inscriptii DECEBALVS PER SCORILO in trei variante (pura fantezie; in doua „variante“ se ignora cele doua nume proprii – Decebalus si Scorilo – atestate de alte izvoare ale vremii); – „betoanele dacice... perfecte, nedistruse de timp, apa...“ (nu exista; mortarul a fost introdus in Dacia de catre romani). Si la G.D.I. intilnim asemenea enormitati, si ele adesea preluate de la altii: – existenta „poporului de uriasi“, postulata de Densusianu, ar fi dovedita de descoperiri de schelete de 2-4 m (!!), dar arheologii nostri le neaga sau le ascund (pura fantezie, nu exista asemenea schelete); – scitii si gotii au fost geti/geto-daci (total gresit; in lumina izvoarelor antice si a arheologiei scitii sint iranieni, iar gotii sint germanici); – existenta unui „sistem de alcatuiri astronomice“ cu „observatoare“ in munti, la deal sau in zona de cimpie (in fapt, cetati si sanctuare cu ziduri de piatra, asezari fortificate cu valuri si santuri, movile funerare); – monumentul de la Adamclisi=„monument triumfal al marelui rege Burebista“ (ipoteza total exclusa, avind in vedere inscriptia de pe trofeu, ca si rezultatele sapaturilor arheologice si studiile de arhitectura si de arta).

Ne putem astepta, desigur, ca intr-un caz sau altul autorul sa faca apel la dreptul sau de a emite o „ipoteza“ sau la secretul metodei proprii de „descifrare“. Ne intrebam, insa: cum va putea N.S. sa justifice falsificarea cu buna stiinta a textelor autorilor antici, pe care oricine le poate studia in numeroase editii stiintifice? Am amintit deja „contributia“ lui N.S. la rezumarea Eneidei lui Vergiliu. Lucrurile sint insa si mai evidente, dar si mai grave, atunci cind N.S. inventeaza pur si simplu marturii inexistente. Astfel, istoricului razboaielor traiane, Dio Cassius, i se atribuie – de fapt i se confectioneaza fara jena – „o interesanta afirmatie“, pe care nu o vom putea gasi in nici o editie a operei sale: „Si iarasi sa nu uitam ca Traian – Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fratricide, iar tracii au fost daci“. La fel este construit, din pure inventii, un citat atribuit lui Herodot (V, 9), care ar trebui sa confirme marea intindere a „spatiului pelasgo-trac“; inutil sa spunem ca un asemenea concept lipseste la Herodot, dupa cum anacronice sint si alte notiuni puse in gura marelui istoric grec: Noricum, populatii dacice si celto-germanice, Aquileea, Peninsula Balcanica. Dar de unde sa stie inventatorul citatului ca au mai trebuit sa treaca citeva secole pentru ca aceste concepte geografice sau etnice sa intre in constiinta si scrierile Antichitatii? Si alte citate au fost semnificativ falsificate, prin introducerea de termeni specifici obsesiei tracomane, precum „masa neamurilor pelasgice“ (in loc de „traci“, la Herodot, IV, 93) sau „populatiile pelasgo-traco-ilirice“ (in loc de „tinuturile ilirice“, la Strabon, VII, 5,1).

Daca ar fi sa raminem inca in domeniul „stiintei“ practicate de autorii citati si de cei asemenea lor, ar mai fi inca destule reprosuri de facut, multe dintre ele chiar la nivelul cunostintelor elementare de istorie, arheologie sau lingvistica. De exemplu, domnii „dacologi“ N.S. si G.D.I. ar fi trebuit sa stie ca: tablitele de lut de la Tartaria nu puteau fi datate prin metoda carbonului radioactiv, caci metoda respectiva se aplica doar pe resturi organice; ca aparitia ceramicii nu poate fi plasata in Mezolitic, ci, cel mai devreme, in Neoliticul timpuriu; ca zidurile dacice linga care s-a fotografiat N.S. nu pot fi „contemporane cu cele ale cetatii Troiei“; ca localitatea antica Tapae nu este situata la Portile de Fier ale Dunarii, ci la Portile de Fier ale Transilvaniei, unde nu Fuscus ci Tettius Iulianus s-a luptat cu dacii; ca mormintele princiare de la Peretu si Agighiol si coiful de la Poiana-Cotofenesti nu au nici o legatura cu „regii epocii bronzului“, ci cu virfurile aristocratiei getice din sec. IV a.Hr., deci de la inceputul celei de-a doua epoci a fierului, s.a.m.d

Numeroasele erori, „inventii“ sau falsuri, enumerate mai sus in chip selectiv (caci lista lor completa si corectarea lor ar cere tot atita spatiu cit insumeaza opurile citate), au o origine comuna: ignoranta, si o predestinare ineluctabila: tezismul tracoman. Cunostintele etalate diletantic de „dacologii“ medici, ingineri, poeti, chiar si istorici (dar istorici ai epocii moderne si ai miscarii muncitoresti) sint superficiale, imprecise, iar manipularea lor nu tine seama de nici o metoda, de nici o regula a demersului stiintific. Simtul critic al cercetatorului lipseste cu desavirsire – prioritate absoluta au tezele ce trebuie „demonstrate“ si propagate cu orice pret. Argumentele provin din aceeasi vesnica sursa care este Nicolae Densusianu, din scrierile celorlalti tovarasi de idei tracomane (cele mai intens citite si citate), din „stiinta“ culeasa de pe Internet, din publicatii de popularizare sau din reviste de tip „almanah“. Cind acestea sint epuizate, se apeleaza si la poezie, care prezinta „avantajul“ de a apela la inima, nu la ratiune. Ea beneficiaza in plus de privilegiul de a putea raspindi orice enormitati invocind „licenta poetica“. Ca, de exemplu, in cazul poeziei dedicate lui N.S. „in loc de cuvint introductiv“ al cartii sale de catre dl G. Dorian, care ne invata Cine sint dacii, pornind cu o asemenea enormitate: „Cind Herodot a scris cine sint dacii/ Dacii traiau de mult pe-acest pamint...“. De unde sa stie poetul ca Herodot a scris despre geti si nu despre daci, care au aparut in izvoare abia dupa patru secole“? De la N.S.?

Noii „dacologi“ nu par sa fie constienti de toate aceste slabiciuni de cultura si metoda istorica. Sau, chiar daca realizeaza acest lucru, nu afla aici un indemn spre studiu temeinic, serios, ci un motiv de nemultumire si de sporita agresivitate fata de specialisti si, in general, fata de cei ce gindesc altfel. De remarcat, totusi, ca aceasta nemultumire nu priveste calitatea profesionala a oamenilor de meserie, pe care, de altfel, diletantii nu au cum a o aprecia. In discutie este calitatea morala a specialistilor, calificati de N.S. intr-un loc drept „istorici iresponsabili“, in altul drept „latinofili slugarnici“, si acuzati de „transmiterea nestiintei prin stiinta“. Acestia sint, desigur, niste tradatori care „incearca sa bage in capul generatiilor acestui secol ca avem o alta limba si o alta origine decit cea evidenta si reala“. Motiv pentru ca N.S. sa nu aiba incredere „in acesti «lingvisti» si «istorici» gata sa ne transforme istoria noastra in functie de interesele lor personale ori scopurile politice urmarite de «stapinii» lor“.

Dupa ce, zeflemitor, le ura „Somn usor“, in cele din urma N.S. le adreseaza un patetic apel: „Domnilor istorici, a sosit timpul adevarului, a sosit timpul sa le dam romanilor inapoi istoria lor milenara si mindria de neam!“. Inca si mai dura este judecata lui G.D.I., care vede peste tot in jurul sau „himerele malefice ale fortelor raului“, „uneltirile fortelor oculte“ sau chiar „ofensiva planetara a unor forte malefice impotriva istoriilor nationale si a specificului national“. Dupa judecata sa strimba, specialistii care se opun tracomaniei, care vad etnogeneza romaneasca din perspectiva continuitatii si romanizarii geto-dacilor, nu sint altceva decit „caii troieni si racolatii fortelor oculte, malefice“, capabili chiar de a distruge sau ascunde deliberat izvoarele istoriei patriei! Iar pentru a intari aceste fantasmagorice acuzatii, normal, G.D.I. face apel la texte similare ale confratelui sau de credinta tracomana Ion Gheorghe, care demasca „conspiratia anticulturala a scolii oficiale de arheologie si istorie din Romania“.

De unde atita inversunare? Desigur, in primul rind, din viziunea nationalist-sovina in care toate lucrurile bune, pozitive, din prezent si din trecutul „multimilenar“ al natiei noastre ni se datoreaza, iar toate relele si necazurile au venit si vin din afara. Obsesia unei imaginare conjuratii universale, care ar urmari „anihilarea pina la desfiintare a natiunii si a Statului national“, pentru a ne transforma intr-o „armata de sclavi moderni pe o planeta fara frontiere“ (G.D.I.), ii motiveaza, pare-se, in cel mai inalt grad pe liderii tracomaniei actuale. Din pozitia unui nou Mesia, chemat sa-si lumineze poporul, N.S. i se adreseaza solemn: „Oare aceasta «hipnoza» de secole la care este supus poporul daco-romin sa nu aiba un sfirsit? Daco-rominii sa nu-si poata descoperi adevarata origine, istorie? Adevarului ii trebuie doua lucruri: cineva sa-l rosteasca sdeci nu sa-l demonstreze! – n. M.B.t si cineva sa-l auda! Deci primul pas a fost facut!“. Iar celor ce „indraznesc a scrijeli slove strimbe si straine pe fruntea de granit a Patriei Dacia“, ca si noua, celor ce am gresit, ignorind sau combatind doctrina lui Densusianu si a epigonilor sai, N.S. ne da un sever avertisment: „Trebuie judet mare si pedeapsa si mai mare pentru aceste crime de inalta tradare“.

Nu-mi pot inchipui ca rindurile de fata ii vor determina pe N.S.&Co. sa-si lepede convingerile sau macar sa-si reexamineze critic „metodele“ si „baza documentara“. Aceste pagini sint in primul rind adresate iubitorilor de istorie care s-ar putea lasa fascinati de fanteziile tracomane. Sa speram ca ei vor gasi aici suficiente si serioase motive de reflectie.

De fapt adevãrul nici nu-i intereseazã pe unii care doar repetã ca papagalul niºte texte.

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

Joanna,...



Revealed: Face of first European as fragments of 35,000-year-old skull are made flesh



By Daily Mail Reporter

Last updated at 11:38 AM on 04th May 2009



* Comments (0)

* Add to My Stories



This is the face of the first early European human which has been painstakingly constructed by scientists from bone fragments.



The man or woman - it is still not possible to determine the sex - lived 35,000 years ago in the Carpathian Mountains that today are part of Romania.




i.dailymail.co.uk/i/pix/2009/05/04/article-0-04CC5FD1000005DC-74...">


Their face was rebuilt in clay based on an incomplete skull and jawbone discovered in a cave where bears hibernated.



Forensic artist Richard Neave made the model based on his measurements of the pieces of bone and his knowledge of how facial tissues sit on the skull.

Forensic Scientist Richard Neave reconstructed the face based on skull fragments from 35,000 years ago



The first modern European: Forensic artist Richard Neave reconstructed the face based on skull fragments from 35,000 years ago



It was created for TV show The Incredible Human Journey about the origins of the human race and evolution, which will be screened on BBC next Sunday.



More...



* Meet the ancestors: DNA study pinpoints Namibia as home to the world's most ancient race



Anthropologist Alice Roberts will introduce the series and currently has the head sitting on her desk.



'It's really quite bizarre. I'm a scientist and objective but I look at that face and think "Gosh, I'm actually looking at the face of somebody from 40,000 years ago" and there's something weirdly moving about that,' she told the Independent.



'Richard creates skulls of much more recent humans and he's used to looking at differences between populations,' she added.



'He said the skull doesn't actually look European, or Asian, or African. It looks like a mixture of all of them. And you think, well that's probably what you'd expect of someone who was among the earliest populations to come to Europe.'

Anthropologist Alice Roberts with the model



Anthropologist Alice Roberts with the model: 'I look at that face and think "I'm actually looking at the face of somebody from 40,000 years ago"', she says



Potholers found the jawbone of what has been dubbed the 'first modern European' in 2002 in the south-west of the Carpathian Mountains.



Using radiocarbon analysis, scientists have dated them to between 34,000 and 36,000 years ago.



Europe was then occupied by both Neanderthal man, who had by then been in the region for thousands of years, and anatomically-modern humans - Homo sapiens.



Modern humans first arrived in Europe from Africa.



The skull appears very like humans today, although there are some remaining traits including the very large teeth.



Erik Trinkaus from Washington University, Missouri, said: 'Taken together, the material is the first that securely documents what modern humans looked like when they spread to Europe.'



* The programme will be shown on BBC2 at 9.30pm on May 10.

Afara-i frig si innorat,
In soba arde mama
De lustra tata-i spanzurat,
Iar eu ma tai cu lama;
In frigider, in pungi de-un chil,
Se relaxa bunicul,
Iar din bunica a mai ramas
Un deget si buricul.
Si fratii mei intinsi pe jos,
Sunt morti de-o saptamana,
In putrefactie-au intrat, si nimeni nu-i aduna.
Si-acum astept cu dor curat
Iubita ca sa-mi vina,
Si-n camera i-am pregatit
O mica ghilotina.

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

De la: oana_cristina_m, la data 2009-05-04 13:43:21
....
Dom'le dacii liberi (mai mult de 2/3 din totalul dacilor), care faceau incursiuni de jaf, ocazional aliati cu diversi verisori de prin zona, in Dacia romana, au ramas as a impresionati de limba latina, ca au invatat-o. .....
Mai interesant decat asta este ca au invatat-o mai bine decat cei care o predau (respectiv colonisti din Siria, Galia si alte zone de maxima literatura si cultura latina). Nu de alta, dar din Britania (unde mostenirea latina e fix pixu', da' toti istoricii lui peste fug de insulele britanice, ca dom'le e exceptie) nu stiu cati au venit. Daca latina culta nu semana cu latina vulgara, cum o fi sunat latina panonica, latina galeza, etc.?
De asemenea, este remarcabil efortul umanitar al ocupantilor romani, ei insisi analfabeti ....
De asemenea, dacii, cuprinsi de o nestavilita iubire pentru limba latina, o vorbesc mai unitar decat in Peninsula Italica.
...
Dupa unii autori, un dac este instruit in tehnica militara si in tehnica lingvistica romana, dupa care ajungind sef de post la Partos, lânga Alba, face romanizarea zonei, pâna la Zlatna, si asa mai departe. Iti poti inchipui ca dacul X invata o limba latina, specific ariana, puternic inflexionata, SASE declinari, trei genuri etc.....
......
schimb dacii invata latina mai bine decit latinii insisi. In plus, nu o invata de la latini, ci o invata de la alti daci, latinizati la cazarma de la Partos................................................

Mã gîndesc cã, folosind acest gen de argumente sau mai de grabã motivaþii, putem sã demonstrãm cã tracii din sudul Dunãrii vorbeau de milenii slavona, care abia mult mai tîrziu s-a ransformat în limbile sud-slave.

De la: mihai5_2, la data 2009-05-05 15:55:54

De la: oana_cristina_m, la data 2009-05-04 13:43:21
....
Dom'le dacii liberi (mai mult de 2/3 din totalul dacilor), care faceau incursiuni de jaf, ocazional aliati cu diversi verisori de prin zona, in Dacia romana, au ramas as a impresionati de limba latina, ca au invatat-o. .....
Mai interesant decat asta este ca au invatat-o mai bine decat cei care o predau (respectiv colonisti din Siria, Galia si alte zone de maxima literatura si cultura latina). Nu de alta, dar din Britania (unde mostenirea latina e fix pixu', da' toti istoricii lui peste fug de insulele britanice, ca dom'le e exceptie) nu stiu cati au venit. Daca latina culta nu semana cu latina vulgara, cum o fi sunat latina panonica, latina galeza, etc.?
De asemenea, este remarcabil efortul umanitar al ocupantilor romani, ei insisi analfabeti ....
De asemenea, dacii, cuprinsi de o nestavilita iubire pentru limba latina, o vorbesc mai unitar decat in Peninsula Italica.
...
Dupa unii autori, un dac este instruit in tehnica militara si in tehnica lingvistica romana, dupa care ajungind sef de post la Partos, lânga Alba, face romanizarea zonei, pâna la Zlatna, si asa mai departe. Iti poti inchipui ca dacul X invata o limba latina, specific ariana, puternic inflexionata, SASE declinari, trei genuri etc.....
......
schimb dacii invata latina mai bine decit latinii insisi. In plus, nu o invata de la latini, ci o invata de la alti daci, latinizati la cazarma de la Partos................................................

Mã gîndesc cã, folosind acest gen de argumente sau mai de grabã motivaþii, putem sã demonstrãm cã tracii din sudul Dunãrii vorbeau de milenii slavona, care abia mult mai tîrziu s-a ransformat în limbile sud-slave.

**da, nu am pregatire istorica,**

eu am...sunt studenta la facultatea de istorie a universitatii bucuresti...te invit sa dai si tu un makr un examen acolo...
crede-ma..k dak as veni cu argumentari de genul celor facute de tine pe topicul asta as pik examenul imediat...ar rade si curcile de mine....

**Un specialist poate nu cunoste lucrarile din alt domeniu care l-ar lumina in anumite locuri mai tenebroase.**

eu sunt studenta si la litere ...tot la universitea bucuresti dar la id(la istorie sunt la zi)...deci..am cunostiinte si de istorie si de filologie...iar stiintele astea doua fac casa buna impreuna!!!


**Cum poþi susþine ca româna nu provine din daca, dacã tu nu cunosti limba dacã !?!?**

dar tu cum ai putea sustine k nu provine din chineza dak nu cunosti chineza?

**Profanã fiind,ma intriga faptul ca in Italia, mama latinitatii, dialectele sunt atat de multe si de diferite in raport cu Romania unde asa cum te intelegi perfect cu un olteanasa te vei intelege si cu un basarabean, in ciuda istoriei zbuciumate. **

si asta demonstreaza ce?....ce legatura are cu provincia dacia si romanizarea?(apropo...acceseaza profilul meu....am postat acolo o harta a acestei provincii)


**Nu putem nici atit sti cat de asemanatoare erau in privinta gramaticii. E posibil sa fi avut similaritati. Deci cam multi “poate” , pentru ca limba dacilor nu e cunoscuta.
Cum se poate ca româna din nordul Dunãrii sã aibã acest miraculos caracter unitar. Cred ca are ceva spatiu asta carpatic de tot uniformizeaza culturi in jurul lui.Faptul ca limbile urmeaza anumite trasee geografice nu e un hazard. **

si ce ma intereseaza (sau ar putea interesa pe cineva ) aceste dialecte ale dacilor atunci cand vorbim despre romanizare?...romanizarea este un proces prin kr un popor ajunge sa isi uite limba si sa o adopte pe cea romana!!!
nu s-a descoperit nicio scriere in limba dacick pe tot teritoriul romaniei de azi (desi exista sute de situri arheologice ).....exista doar mici inscriptii (vreo trei sau patru in total ) atat cat sa putem spune noi k dacii cunosteau scrisul...
in schimb...cum apar romanii in dacia....incept sa apara si incriptii(cu sutele!!!)..culmea...toate in latina!!!
din pasajele pe kr le-ai postat nu rezulta decat k...*dacii vorbeau o limba cu totul straina de latina*...si chiar iti multumesc pentru ele....acum nu mai trebuie eu sa caut

**Dom'le dacii liberi (mai mult de 2/3 din totalul dacilor), care faceau incursiuni de jaf, ocazional aliati cu diversi verisori de prin zona, in Dacia romana, au ramas asa impresionati de limba latina, ca au invatat-o. In timp ce tot parjoleau Dacia Felix.**
ce treaba au dacii liberi in discutia noastra?....eu am spus doar k provincia dacia a fost romanizata...apoi..in spatiile locuite de ei apar romani insa mult mai tarziu....
dar...kr e problema?...


**Nu de alta, dar din Britania (unde mostenirea latina e fix pixu', da' toti istoricii lui peste fug de insulele britanice, ca dom'le e exceptie) nu stiu cati au venit. Daca latina culta nu semana cu latina vulgara, cum o fi sunat latina panonica, latina galeza, etc.?**

ai tu idee urmasii cui sunt englezii de azi?....nicidecum ai romanilor stabiliti in britannia ci a anglo-saxonilor kr au venit mult mai tarziu si au exterminat populatia existenta acolo...(pe asta ai fii putut sa o aflii makr din filmul *arthur si cavalerii mesei rotunde*... ...ti-l recomand )

oana...cei mai importanti factori ai romanizarii sunt administratia si armata....insa...pe langa astia mai eixsta o serie de multi altii...dreptul,colonistii,urbanizarea, negustori ,comercianti,economia kr s-a dezvoltat aici(economie creata de romani) etc (iti pot scrie pagini intregi despre fiekr)....e normal k dacii sa-si fii uitat limba...uita-te la cat de repede am invatat noi engleza...si la faptul k in romania in 20 de ani aproape s-a impus cu forta cultura amerikna (desi...nu am fost niciodata cuceriti de ei)...e normal in istorie...o civilizatie kr a cucerit o alta inferioara se impune de la sine populatiei cucerite...simplu k buna-ziua....
in rest..despre celelate provincii...trebuie sa te interesezi singura....din moment ce nu stii k englezii sunt urmasii anglo-saxonilor....ce sa mai vorbim....
studiaza fiekr provincie in parte si o sa afli de ce nu se mai vorbeste azi in unele locuri o limba romanik si in altele da....

multa bafta!!!

De la: oana_cristina_m, la data 2009-05-04 13:48:43

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 21:50:59uitati ce spune M.Babes fost profesor la universitatea Bucuresti,facultatea de istorie si unul dintre cei mai mari arheologi romani....
(acum nu mai preda la universitate dar se ocupa in continuare de foarte multe situri arhelogice printre care si de cel de la rosia montana)

deci...cititi cu atentie ce spune :

Renasterea Daciei?

Mircea BABES

Motto: „...avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei...“
A.D. Xenopol


Cu nouazeci de ani in urma, in 1913, iesea de sub tipar la Bucuresti un op impresionant prin volumul sau neobisnuit (1152 p.!), care marturisea despre marimea efortului, dar si despre ambitia nemasurata a autorului de a reconstitui perioadele cele mai timpurii ale istoriei noastre cu alte mijloace si in alt sens decit o faceau savantii acelei vremi. Cartea se numea Dacia preistorica, iar autorul, Nicolae Densusianu, raposat cu doi ani mai inainte, avea sa devina – tocmai prin aceasta opera – una dintre personalitatile cele mai controversate din istoriografia romaneasca moderna. Meritele sale stiintifice ii fusesera recunoscute inca din timpul vietii, fiind ales la 1880 membru corespondent al Academiei Romane, dar ele priveau in esenta studiul istoriei medii si moderne a romanilor, careia i-a dedicat publicatii solide, valoroase.

In ultimele trei decenii ale vietii, inspirat de ideea patriotica de a pune in valoare vechimea poporului roman ca argument in slujba emanciparii sale nationale, Densusianu a abordat – fara insa a avea pregatirea de specialitate necesara – domeniul preistoriei. Rezultatele obtinute deja in vremea sa prin sapaturile arheologice intreprinse de Cezar Bolliac sau cele sintetizate in opera de mare eruditie istorico-arheologica a lui Grigore Tocilescu, Dacia inainte de romani (1880), i se vor fi parut insuficiente, desi impingeau inceputurile acestei istorii cu milenii inapoi fata de primele marturii scrise ale „parintelui istoriei“, Herodot. Densusianu a crezut ca mai utile pentru demersul sau erau izvoarele scrise greco-romane, in special cele de natura mitologica, si, nu mai putin, traditiile populare romanesti, adunate in mare masura de el insusi prin metoda chestionarelor. Efortul sau considerabil de documentare nu l-a dus insa la o reala competenta, la insusirea metodelor proprii acestor atit de diferite materii si, de aceea, cartea sa era depasita stiintific inca inainte de aparitie. In ultima instanta, fatala i-a fost adormirea spiritului critic in incercarea sa de a demonstra cu orice pret ideea fundamentala preconceputa a acestei carti. De aceea, verdictul istoricilor, arheologilor, lingvistilor si al altor specialisti a venit imediat si a fost necrutator. In editia a II-a a Istoriei romanilor din Dacia Traiana (1914), A.D. Xenopol aprecia ca opul lui Densusianu „contine numai o ingramadire de date traditionale, fabule, povesti si poezii poporane, fara nici o baza serioasa istorica“, iar Vasile Pirvan, la rindul sau, in Getica (1926) amintea in trecere de N. Densusianu si de „romanul sau fantastic Dacia preistorica, plin de mitologie si de filologie absurda, care la aparitia sa destepta o admiratie si un entuziasm nemarginit printre diletantii romani in arheologie“.

Xenopol este si autorul unei lapidare si severe evaluari a ideii fundamentale a Daciei preistorice: „Teoria autorului ca dacii ar fi inchegat intiia civilizatie a omenirei arata ca avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei“. Intr-adevar, ideea care l-a obsedat pe Densusianu si care ii obsedeaza inca pe epigonii acestuia este aceea ca regiunea carpato-dunareana ar fi fost inca de pe la 6000 i.Hr. leaganul unei mari civilizatii, al „civilizatiei pelasgice“, si, totodata, locul de nastere al mai tuturor popoarelor, limbilor si civilizatiilor din Europa, Asia Anterioara si nordul Africii. Vreme indelungata, mai mult de un mileniu, un presupus „imperiu pelasgic“ si-ar fi intins granitele de la Atlantic pina in Mesopotamia si India, de la Baltica pina in Sahara, iar dinastii sai nu ar fi fost altii decit zeii Uran, Saturn, Hermes, Marte etc. Toate civilizatiile de seama ale Antichitatii: mesopotamiana, egipteana, greaca si romana ar avea astfel origini carpato-dunarene. Pelasgi – deci vorbitori ai uneia si aceleiasi limbi – ar fi fost in egala masura tracii, getii si dacii, sarmatii iranieni, etruscii si latinii, germanii si baltii etc.

In incercarea de a-si fundamenta originala teorie, Densusianu a procedat impotriva tuturor principiilor si regulilor stiintei. Sursele de informatii (mitologia antica greco-romana, traditiile si legendele romanesti, materialul lingvistic, in special cel toponimic si onomastic, o serie de monumente arheologice reale, dar mai ales cele imaginare – in realitate jocuri ale naturii) au fost abuziv interpretate, in fapt inghesuite cu forta in scenariul istoric preconceput. Pe baza unor vagi, indepartate sau nereale, in orice caz irelevante asemanari de nume, toti zeii si eroii mitologiei greco-romane, toate locurile legate de legendele lor s-ar fi plasat la Dunare si in Carpati. Prin la fel de dubioase asemanari se faceau legaturi false cu eroii traditiilor si ai folclorului romanesc.

Iata doar citeva dintre miile de exemple care ar putea fi date: Atlas=Alutus=Olt=Muntii Oltului; Pharanx=Paring; Colchis=Colti (Buzau); Phasis=Buzau; Terrigenae=Tirighina; Ardalos=Ardeal; Zalmoxis=Zeul Mos; Latona=Letea; Selene=Sulina; Saturn-Noe-Novac etc. etc. Printr-o asemenea metoda, care ignora total legile lingvisticii, Densusianu credea ca poate argumenta concluziile cele mai neverosimile. Procedind la fel in arheologie, monumente corect datate si atribuite etno-cultural inca din vremea sa au devenit ad-hoc monumente pelasge ale unui trecut legendar, greu de fixat in timp, de exemplu valul de epoca romana tirzie cunoscut sub numele de „Brazda lui Novac“, tezaurul gotic de la Pietroasa, cetatea dacica si apoi romana de la Tirighina-Barbosi (aceasta din urma atribuita argonautilor!). Movilele funerare de pamint au fost interpretate ca prototipuri ale piramidelor egiptene, iar cetatile dacice din vremea lui Burebista au fost puse la originea constructiilor ciclopice miceniene (care sint cu peste o mie de ani mai vechi!). La fel de absurd, monumente sau jocuri ale naturii, de regula stinci erodate de vint si ploi, cum sint cele din Bucegi (Omul, Babele), din Ceahlau sau din Muntii Buzaului, au fost identificate – impotriva evidentei – cu imaginare statui, altare, sanctuare sau alte monumente ale religiei si mitologiei „pelasge“.

Daca ar fi luata in serios, teoria „pelasgica“ ar avea consecinte considerabile, dintre cele mai grave, atit pentru istoria nationala, cit si pentru cea universala. Pentru romani, teoria lui Nicolae Densusianu inseamna negarea procesului lor de etnogeneza, care in opinia marii majoritati a lumii savante este intemeiat pe simbioza daco-romana. Limba romana nu ar fi o limba neolatina, rezultata din romanizarea substratului bastinas, ca atitea alte limbi romanice din Europa (franceza, spaniola, portugheza), ci ar fi doar „o continuare a limbii pelasgice din Carpati“. Latina, care sta la baza limbii romane, nu ar fi fost implantata in Dacia o data cu cucerirea si colonizarea traiana, asa cum cred toti lingvistii si istoricii romani si straini, ci s-ar fi nascut chiar aici, intr-un trecut indepartat, nebulos, pentru a ajunge abia ulterior sa fie vorbita in Italia si in alte parti ale Europei, in urma unor ipotetice migratii „pelasgice“. Ciudata ipoteza, prezentata de N. Densusianu si de epigonii sai mai vechi sau mai noi drept o certitudine, se afla intr-o contradictie ireconciliabila cu conceptia dominanta despre formarea limbii si poporului roman, sustinuta de cei mai mari istorici si lingvisti romani si, cu putine exceptii, in general acceptata de cercetarea internationala.
Asa cum aratam mai sus, teoria lui Densusianu a fost respinsa de cercetarea calificata romaneasca in intregul ei, incepind cu Xenopol si Pirvan, ca „o enorma eroare de conceptie si metoda“ (Radu Vulpe), iar stiinta internationala, din fericire, a ignorat-o cu desavirsire. Ea a provocat, in schimb, o explicabila fascinatie in rindul diletantilor, in special intre aceia la care interesul pentru istorie avea la origine un puternic resort nationalist. Asa se explica faptul ca perioadele de inflorire a tracomaniei (termen introdus in 1941 de Serban Cioculescu, care critica „fervoarea naiva“ a aderentilor acestui curent) au coincis cu vremurile de accentuata manifestare a nationalismului in viata politica romaneasca. In perioada interbelica, cind extrema dreapta in ascensiune s-a folosit necontenit de sloganurile ortodoxiei si ale unui romanism redus de preferinta la originea si substanta sa bastinasa, „dacica“, intilnim primele incercari de resuscitare a „densusianismului“.

Ele erau datorate, evident, unor diletanti precum doctorul N. Lupu sau scriitorul I.Al. Bratescu-Voinesti, iar impactul si sansele lor de succes erau inca foarte reduse intr-o tara in care stiinta istorica, precum si cultura istorica populara erau puternic marcate de puternica personalitate a unor adevarati savanti, precum Nicolae Iorga si Vasile Pirvan. Altfel au evoluat lucrurile in vremea comunismului. La inceput, in „obsedantul deceniu“, doctrina marxist-leninista atotputernica – materialismul istoric – punea pe primul plan factorul social in interpretarea istoriei, iar asa-numitul „internationalism socialist“, in fapt politica de sovietizare si rusificare a tarilor satelite, inclusiv a istoriei si culturii lor, interzicea practic orice manifestare nationalista in acest domeniu. O usoara preferinta oficiala pentru fondul dacic, care se putea explica prin idiosincrazia fata de vestul capitalist, identificat pentru nevoile cauzei cu „imperialismul roman“, nu a mers atit de departe incit sa incurajeze eventuale manifestari tracomane.

Acestea aveau sa izbucneasca si sa se multiplice ingrijorator in ultimii 10-15 ani – anii de criza – ai regimului national-comunist. In timp ce Nicolae Ceausescu, in special din motive de oportunitate politica externa, evoca in discursurile sale oficiale dubla origine, dacica si romana, a poporului roman, mai multe campanii propagandistice „de consum intern“ (1980: 2050 de ani de la „crearea primului stat geto-dac centralizat si independent“ al lui Burebista; 1985: 2500 de ani de la „primele lupte ale getilor pentru independenta“) au fost menite sa exacerbeze prin „glorioasele traditii dacice“ mindria nationala si devotamentul pentru „Conducator“. Tot atunci, dupa esecul incercarii de a impune o linie accentuat nationalista in tratatul de Istoria Romaniei (proiect abandonat in 1980, datorita rezistentei majoritatii autorilor), intr-un tratat „alternativ“, coordonat militareste de generalul Ilie Ceausescu, Istoria militara a poporului roman (vol. I, Bucuresti, 1984), se vorbea despre trupele de ocupatie romane care „au adus daune materiale si morale mari poporului dac“, popor care, desigur, „nu s-a impacat nici o clipa cu situatia in care se gasea si in tot acest timp a dus o lupta dirza, tenace, permanenta, soldata in cele din urma cu eliberarea teritoriilor ocupate si reintregirea Daciei in hotarele ei firesti“.

In aceste conditii, nu mai surprinde faptul ca aproximativ in acelasi timp, pentru intiia oara in perioada postbelica, au reaparut in scena diletantii tracomani, constituind o istoriografie neoficiala, „paralela“, slujind in fapt politicii nationaliste a regimului. Nu mai poate surprinde nici faptul ca un nucleu tracoman important, avindu-i in frunte pe istoricii miscarii muncitoresti si comuniste I. Popescu-Puturi, N. Copoiu si A. Deac, s-a aflat chiar in Institutul de Stiinte Istorice si Social-Politice (ISISP) de pe linga CC al PCR In sfirsit, din aceasta perspectiva, ne apare normal faptul ca marele „guru“ al tracomaniei anilor ’80 a fost bogatul om de afaceri romano-italian Iosif Constantin Dragan, editorul si proprietarul fituicii Noi Tracii, suspectat de presa libera romaneasca si straina de a fi fost agent de influenta al regimului ceausist. Intr-o tara in care, in particular in domeniul istoriei, orice cuvint tiparit era cenzurat, toleranta – de fapt, incurajarea de care s-au bucurat produsele pseudo-stiintifice ale tracomanilor, difuzate fara restrictii, uneori in tiraje de masa (de exemplu in revistele Flacara sau Saptamina culturala a Capitalei) – arata ca ele raspundeau direct sau indirect, constient sau inconstient, la comanda sau voluntar, liniei politice a momentului.

Cu atit mai surprinzatoare la o prima vedere ne apare astazi reinvierea tracomaniei, manifestarea sa tot mai activa si agresivitatea sa sporita dupa decembrie 1989. Desigur, libertatea de opinie si de exprimare cistigata prin Revolutie a constituit conditia favorabila a aparitiei a numeroase astfel de produse parastiintifice, iar interesul pentru senzational intretinut de atunci incoace de mass-media explica pina la un anumit punct succesul mediatic al „noului val“ tracoman. In joc sint si mijloace financiare considerabile, fara de care cele patru asa-zise „congrese internationale de dacologie“, gazduite in 2000-2003 de luxosul Hotel Intercontinental din Bucuresti, nu ar fi reusit probabil sa-si atraga participantii – diletanti din Romania, din Republica Moldova si din rindurile emigratiei romanesti din SUA. Fara acesti bani, nici monumentele dedicate lui Burebista, lui Nicolae Densusianu si tablitelor de la Tartaria nu ar fi putut fi ridicate si inaugurate cu fastul dorit de initiatori. Adevarata comunitate stiintifica romaneasca (cu doua-trei inexplicabile exceptii), precum si cea internationala au pastrat o distanta prudenta fata de noile si ostentativele manifestari ale tracomaniei/dacomaniei. Prudenta lor a fost justificata, inca de la inceput, nu numai de antecedentele unor participanti cu „vechi state de serviciu“ (I.C. Dragan, A. Deac, P. Tonciulescu, Ion Gheorghe), ci si de sloganurile cu puternic iz politic-nationalist sub semnul carora aveau sa se desfasoare aceste evenimente. Titlul sub care ziarul Curierul National din 16 august 2001 relata despre al II-lea congres de la Hotel Intercontinental vorbeste de la sine: Adevarul despre rolul daco-rominilor ca popor primordial si formator in Europa. El a fost extras din expunerea noului guru al tracomanilor, romano-americanul N. Savescu (mai departe citat N.S.).

De profesiune medic, N.S. este presedinte al unei societati numite Dacia Revival International din New York, organizator al congreselor amintite si al unui site de web (www.dacia.org) care ii reprezinta in detaliu persoana, activitatile, mesajele, „opera“ si chiar preferintele muzicale, puse la dispozitia amatorilor (evident, „Imnul Dacilor“, „Imnul Tinerilor Vlahi“ si „Marsul dacic“!!). N.S. este mai ales autorul cartii Noi nu sintem urmasii Romei (tiparita in conditii de lux, deja in doua editii), carte care, prin titlu si tonul agresiv, se recomanda a fi noul manifest al tracomaniei/dacomaniei. In „noul val“ se inscrie si conf. dr. G.D. Iscru (mai departe citat G.D.I.), istoric de profesie, care, aidoma inaintasilor Densusianu, Copoiu si Deac, pare sa fi renuntat la preocuparile ce l-au consacrat (istoria moderna a romanilor) in favoarea a ceea ce el numeste „istoria mitologica – parte componenta a istoriei nationale“. Cartea sa, ajunsa la o a treia editie, poarta si ea un titlu-manifest: TRACO-GETO-DACII, natiunea matca din spatiul carpato-danubiano-pontic. G.D.I. trateaza in general aceleasi teme si, desi este mult mai scolit decit N.S., le „rezolva“ in acelasi stil, cu aceeasi lipsa de profesionalism. In fond, cele doua carti sint atit de asemanatoare intre ele si au atit de multe lucruri in comun cu intreaga literatura tracomana de la N. Densusianu la I.C. Dragan, de la Ion Gheorghe la A. Bucurescu, de la P. Tonciulescu la N. Miulescu (si altii asemenea, cititi si citati infinit mai des decit Hasdeu, Tocilescu, Odobescu, Xenopol, Iorga sau Pirvan!), incit pot fi considerate pe deplin reprezentative pentru fenomenul in discutie. In ideea de a intelege mai bine acest fenomen, asumindu-ne riscul de a ignora sau „nedreptati“ pe unul sau altul dintre epigonii lui Densusianu, discutia de fata se va concentra pe ceea ce ni se pare a fi semnificativ in cartile amintite.

Mai intii trebuie spus, daca mai era nevoie, ca, la fel ca si toti ceilalti, N.S. si G.D.I. sint niste buni densusianisti. „Biblia“ lor este Dacia preistorica, folosita, fara o minima judecata critica, ca sursa de idei, ipoteze si argumente, preluate in bloc sau separat. De acolo provine ideea falsa si nociva a unui spatiu privilegiat, cel carpato-danubian, si a unui „popor unic“ (=„popor ales“=„natiune matca“), „creator al primei civilizatii“, pe care a transmis-o practic intregii umanitati. Meritul sau este deci esentialmente unul cultural: „Acei carpato-dunareni (arieni, cum ii numesc altii) au dat nastere la cultura lumii, ea raspindindu-se nu numai peste intreaga Europa si spre nordul Egiptului si Mesopotamiei, ci pina in indepartata Indie...“. Poporul, pe care N.S. nu prea este hotarit cum sa-l numeasca („Aceasta populatie ariana, euro-indiana, pelasgica, carpato-danubiana ori cum vreti sa o numiti“), are, dupa Densusianu, dar si dupa G.D.I., o origine de-a dreptul divina, fiind „primul si singurul popor al stravechimii caruia izvoarele scrise ale Antichitatii i-au atribuit o origine divina“. De aici, mindria predicata de noii tracomani in termenii unui veritabil rasism, caci aceasta ar fi, fara umbra de indoiala, si originea noastra, a „daco-rominilor“: „Noi am fost dintotdeauna aici.

Noi nu am venit de nicaieri… De la noi a inceput Europa sa existe… Noi sintem adevaratii parinti ai Europei“ (N.S.). Aceeasi concluzie, care exalta marea noastra puritate si superioritate, altfel formulata de acelasi N.S.: „Nu este nimeni in toata Europa care sa aiba o istorie mai veche, mai frumoasa si mai fantastica decit a noastra. Noi nu trebuie sa uitam ca sintem aici, pe acest pamint european primii, inaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor or turcilor, inaintea englezilor or slavilor. …Noi daco-rominii reprezentam coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane“. Ce pacat ca doar N.S. si cercul sau de „daco-romini“ au ajuns la aceasta minunata concluzie!
Spatiul (ca si o explicabila jena) ne impiedica sa colindam toate meleagurile indepartate ale planetei, din Europa de Vest pina in India si chiar in Japonia, unde fantezia lui N.S. i-a purtat, in expansiunea lor epocala, pe presupusii nostri stramosi, „pelasgo-traco-arienii carpato-danubieni“. Ca si cum nu ar fi de ajuns, dupa G.D.I. „devine plauzibila prezenta DACILOR si in America“. Pentru nevoile cauzei, in textele vedice sint identificate cu forta cuvinte romanesti, iar Eneida, repovestita pe 13 pagini si „completata“ de N.S. cu nume de popoare care nu exista in textul lui Vergiliu (de exemplu pelasgi, traci), este declarata „marea epopee a poporului roman“.

Prin asemenea procedee arbitrare, care nu au nimic in comun cu un demers stiintific, si prin numeroase afirmatii lipsite de orice argumentare si de orice temei, „carpato-danubienii“ devin „inaintemergatorii“ tuturor marilor popoare si creatorii marilor civilizatii ale Antichitatii: sumeriana, hittita, minoica, miceniana, troiana („civilizatiile create de ei, pelasgo-traco-miceniana, pelasgo-traco-minoica, pelasgo-traco-troiana...“, N.S.). Nimeni nu scapa dorintei obsesive de a ne anexa intreaga istorie a umanitatii, nici chiar romanii, pe care N.S. nu ii iubeste, nici limba latina, „limba pe care ei, dacii, o vorbeau de mii de ani!“ (?!). Ba, impotriva romanilor se dezlantuie intreaga ura a medicului-dacolog. El polemizeaza furios cu „«vitejii» de romani care, de fapt, au pustiit, tilharit, pirjolit, robit satele si catunele noastre dacice“ si care „au furat tezaurul regelui Decebal“, si se rafuieste in chip special cu imparatul Traian, comparat cu „conducatorii fanarioti straini de neamul nostru, fascistii sau rusii“ (!!). In ciuda accentelor melodramatice, de un gust indoielnic, intentia nu este aceea de a deplinge suferintele strabunilor daci, nici de a-i razbuna, ci (vechea obsesie a lui Densusianu si a epigonilor sai) aceea de a-i elimina pe romani din etnogeneza romaneasca. Se intreaba N.S. retoric: „Cum este posibil ca, in timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul Imperiu roman, adica de trupe de mercenari analfabeti, care de-abia puteau inchega doua vorbe in latina, acestia sa ne invete pe noi o limba pe care ei insisi nu o vorbeau cum trebuie?“.

Pentru ca apoi, coborind discursul sau sub nivelul centurii, sa apostrofeze intreaga istoriografie romaneasca, de la Miron Costin si Dimitrie Cantemir la autorii recent aparutului tratat academic de Istoria romanilor: „Chiar acest pederast sa fie «stramosul» neamului nostru, domnilor istorici?“. La un asemenea nivel, comentariile sint de prisos. Vom trece, deci, peste aberanta reducere a spatiului romanizarii la doar 14% din teritoriul Daciei (inca o contributie personala a lui N.S. la studiul problemei!), peste reducerea duratei acestui proces la anii existentei provinciei romane nord-dunarene, peste ignorarea rolului major al armatei, ca si al colonizarii, al vietii urbane sau al crestinismului de limba latina in romanizare. Nu vom starui nici asupra irealitatii unei limbi „carpato-dunarene“ din care, conform dogmei densusianiste, s-ar fi nascut latina lui Cicero, Ovidiu si Tacit; inovatiile tracomane in aceasta materie rezida exclusiv in jocul cuvintelor, in felul imprecis si contradictoriu in care aceasta fantomatica limba este denumita de N.S. (care pe aceeasi pagina vorbeste cind de „limba romana-dunareana cu alfabet geto-dac, limba vorbita de cele 3-5 milioane de locuitori de pe vremea lui Burebista“, cind de „«Ausonica» carpato-dunareana, dacica“, cind de „limba carpato-dunareana, latina dunareana arhaica, cu alfabetul geto-dac, pe care daco-rominii il mai foloseau inca in vremea lui Vlad Tepes“) sau, mai simplu, de G.D.I. („limba matca“).

In acest context, cum se vede, revin mereu in discutie acele documente despre care unii sau altii cred ca ar fi vechi scrieri bastinase, de la tablitele neolitice cu pictograme de la Tartaria (pompos denumite „primul mesaj“ si recent comemorate cu participarea unui inevitabil sobor de preoti!) pina la misteriosul Cod Rohonczy (dupa N.S., „cronica daca din secolele XI-XIII“!). Intre aceste date extreme se mai invoca ornamentele de pe vasele si figurinele culturii Girla Mare din epoca bronzului, „citite“ de V. Enachiuc, inscriptiile grecesti si latinesti din Scythia Minor si din Provincia Dacia, „traduse“ cu cinism de A. Bucurescu ca si cum ar fi fost scrise in limba geto-dacilor, si mereu fascinanta inscriptie germanica, scrisa in alfabetul runic, de pe colanul de la Pietroasa, pe care, de la Densusianu incoace, fiecare tracoman mai ambitios (precum Gheorghe, Bucurescu, Savescu sau Iscru) s-a simtit obligat sa o traduca sau macar sa o comenteze in felul sau propriu. Atita timp, insa, cit „descifratorii“ ne alimenteaza doar cu texte halucinante, pastrind pentru ei cheia „alfabetelor“ si vocabularul „limbii matca“, o dezbatere serioasa, in masura sa dezvaluie impostura, ramine imposibila.

Impostura stiintifica reiese nemijlocit din erorile si inventiile intilnite la tot pasul in cele doua carti. Daca insa cele dintii (erorile) reflecta lipsa de formatie si familiaritate a autorilor cu materia istorica, arheologica sau lingvistica tratata si ar putea fi, deci, puse pe seama unei anumite „inocente“, inventiile, mai exact datele si concluziile inventate, tradeaza atitudinea lor profund imorala, total straina adevaratei etici stiintifice, si dispretul fata de cititorul neavertizat, care trebuie indoctrinat cu orice pret (scopul scuza mijloacele!). In aceasta ordine de idei, este evidenta mai ales irezistibila, obsedanta atractie spre protocronism a celor doi autori si a aderentilor lor, care le tradeaza afilierea ideologica. Putine sint realizarile materiale si spirituale ale umanitatii care sa nu-si fi avut originile in spatiul carpato-danubian si care sa nu fie revendicate de tracomanii nostri. Dupa N.S., carpato-danubienii au inventat secera, cutitul curb, plugul cu brazdar din corn de cerb ori din silex (?!), jugul, toporul, roata olarului si roata de car, cotiuga, carul, caruta cu 2, 3 (?) sau 4 roti („toate acestea au fost inventate de stramosii nostri“!), la care se mai adauga si alte inchipuite prioritati mondiale: prima statueta de marmura, de asemenea „din istoria lumii“ (cultura Hamangia), primul sanctuar de lut (cultura Boian), svastica – „cel mai vechi simbol pre-tracic gasit in lume“, „primele ornamente si masti de aur (tracice) gasite in lume“ (probabil cele din necropola de la Varna).

Inainte de toate, insa, mai nou, tracomanii se extaziaza in fata tablitelor de la Tartaria, „primul mesaj scris din istoria lumii“, a carui importanta este dovedita de N.S. prin spusele adinci ale unui anonim student american („cind nimeni nu citea, la Tartaria se scria“!!) si de G.D.I. prin versurile unui la fel de anonim poet rus/sovietic („O, timp strabun! A ta stihie/ s-a potolit gonind prin hau/ Strig: Unde esti tu Tartarie?/ Prin vremi n-aud raspunsul tau“). De mirare doar ca cei doi par a-l ignora pe Ion Gheorghe, „poet roman“ (asa semneaza), care pe aceeasi tema bate cimpii pe o pagina intreaga din Romania Mare din 2 mai 2003; ei puteau gasi acolo un poem, Tartaria, mai presus (in care, halucinant, Tartaria se asociaza cu Basarabia, cu Vadim, cu Ghebeleisis, cu Maresalul etc. etc.), O tableta Tartaria, un soi de „memoriu stiintific“ al poetului, din care aflam ca „decriptarea Tabletei a produs texte care, traduse si comentate succint, insumeaza cel putin 300 de pagini – cartea: Tartaria – Preistoria Secreta, cu subtitlul: Pace Tuturor Zeilor!“, si, in sfirsit, un mesaj adresat recentului congres de dacologie, dar si corpului diplomatic si institutiilor europene, din care citam dramaticul apel final: „Ma adresez, cu disperare, Ambasadelor Rusiei si Ucrainei, ale caror popoare s-au nascut si au crescut la Tartaria: Fratilor! Istoricii romani vor sa distruga dovezile de piatra ale drepturilor noastre la un leagan comun. Veniti sa aparam Tartaria!“ (!?).

Lasind Tartaria mai departe in grija putinilor specialisti ai acestui domeniu si nu a poetilor, medicilor sau inginerilor, sa amintim ca, in materie de protocronism, nici istoricul G.D.I. nu se lasa mai prejos: traco-geto-dacii sint „cel mai vechi popor, mai vechi decit egiptenii“, tot ei „ar putea fi primii constructori de piramide“ (ce-i drept de pamint, de fapt movile), spatiul nostru este „patria initiala a metalurgiei si a prelucrarii metalului in Europa“, statul ar fi existat la traco-geto-daci cu „cel putin o jumatate de mileniu inainte de fundarea Romei“, tot aici avem si „cel mai vechi regat feminin din acest spatiu“. Zalmoxianismul ar fi „prima religie monoteista din lume“ si, totodata „temelia filosofica a Ortodoxiei romanesti“. In sfirsit, performanta suprema a protocronismului „traco-geto-dac“ il priveste chiar pe Hristos, prin „ipoteza intruparii Lui intr-o pestera a Spatiului Carpatic“! Argument decisiv: numele Iisus ar fi un „nume incifrat“, in care primele doua semne (Ii) sint coloanele – primul semn sacru al cerului („aparut pentru prima data in lume in Spatiul Carpatic“), iar cuvintul sus este „un cuvint curat romanesc“, care localizeaza originea „minunii coborite din Cer“ (!?).

Dupa atitea „minuni“ si „prioritati mondiale“, a mai face o lista a altor fapte inventate si a erorilor intilnite practic pe fiecare pagina a acestei literaturi pseudo-stiintifice pare sa fie o intreprindere lipsita de sens. Si totusi, unele dintre „inventiile“ cu care cei doi autori sau cei de la care le-au preluat au imbogatit tezaurul istoriei „daco-romine“ merita a fi amintite. Dintre cele mai evidente falsuri stiintifice intilnite in cartea lui N.S., cele mai multe preluate de la tovarasii sai de „idei“, retinem: – monedele atribuite lui Burebista, cu inscriptii in „limba tracica“ (nu exista); – existenta „revelata“ a doi Zalmoxis (nu exista nici o informatie in izvoarele antice); – muntele sfint Kogaion, localizat in Bucegi, linga „Sfinx“ (nici o proba arheologica); – podul de la Drobeta ar fi fost ridicat nu de Traian, ci de Burebista (nici o dovada; ignora textul lui Cassius Dio, precum si studiile arheologice si numismatice); – „traducerea“ cunoscutei inscriptii DECEBALVS PER SCORILO in trei variante (pura fantezie; in doua „variante“ se ignora cele doua nume proprii – Decebalus si Scorilo – atestate de alte izvoare ale vremii); – „betoanele dacice... perfecte, nedistruse de timp, apa...“ (nu exista; mortarul a fost introdus in Dacia de catre romani). Si la G.D.I. intilnim asemenea enormitati, si ele adesea preluate de la altii: – existenta „poporului de uriasi“, postulata de Densusianu, ar fi dovedita de descoperiri de schelete de 2-4 m (!!), dar arheologii nostri le neaga sau le ascund (pura fantezie, nu exista asemenea schelete); – scitii si gotii au fost geti/geto-daci (total gresit; in lumina izvoarelor antice si a arheologiei scitii sint iranieni, iar gotii sint germanici); – existenta unui „sistem de alcatuiri astronomice“ cu „observatoare“ in munti, la deal sau in zona de cimpie (in fapt, cetati si sanctuare cu ziduri de piatra, asezari fortificate cu valuri si santuri, movile funerare); – monumentul de la Adamclisi=„monument triumfal al marelui rege Burebista“ (ipoteza total exclusa, avind in vedere inscriptia de pe trofeu, ca si rezultatele sapaturilor arheologice si studiile de arhitectura si de arta).

Ne putem astepta, desigur, ca intr-un caz sau altul autorul sa faca apel la dreptul sau de a emite o „ipoteza“ sau la secretul metodei proprii de „descifrare“. Ne intrebam, insa: cum va putea N.S. sa justifice falsificarea cu buna stiinta a textelor autorilor antici, pe care oricine le poate studia in numeroase editii stiintifice? Am amintit deja „contributia“ lui N.S. la rezumarea Eneidei lui Vergiliu. Lucrurile sint insa si mai evidente, dar si mai grave, atunci cind N.S. inventeaza pur si simplu marturii inexistente. Astfel, istoricului razboaielor traiane, Dio Cassius, i se atribuie – de fapt i se confectioneaza fara jena – „o interesanta afirmatie“, pe care nu o vom putea gasi in nici o editie a operei sale: „Si iarasi sa nu uitam ca Traian – Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fratricide, iar tracii au fost daci“. La fel este construit, din pure inventii, un citat atribuit lui Herodot (V, 9), care ar trebui sa confirme marea intindere a „spatiului pelasgo-trac“; inutil sa spunem ca un asemenea concept lipseste la Herodot, dupa cum anacronice sint si alte notiuni puse in gura marelui istoric grec: Noricum, populatii dacice si celto-germanice, Aquileea, Peninsula Balcanica. Dar de unde sa stie inventatorul citatului ca au mai trebuit sa treaca citeva secole pentru ca aceste concepte geografice sau etnice sa intre in constiinta si scrierile Antichitatii? Si alte citate au fost semnificativ falsificate, prin introducerea de termeni specifici obsesiei tracomane, precum „masa neamurilor pelasgice“ (in loc de „traci“, la Herodot, IV, 93) sau „populatiile pelasgo-traco-ilirice“ (in loc de „tinuturile ilirice“, la Strabon, VII, 5,1).

Daca ar fi sa raminem inca in domeniul „stiintei“ practicate de autorii citati si de cei asemenea lor, ar mai fi inca destule reprosuri de facut, multe dintre ele chiar la nivelul cunostintelor elementare de istorie, arheologie sau lingvistica. De exemplu, domnii „dacologi“ N.S. si G.D.I. ar fi trebuit sa stie ca: tablitele de lut de la Tartaria nu puteau fi datate prin metoda carbonului radioactiv, caci metoda respectiva se aplica doar pe resturi organice; ca aparitia ceramicii nu poate fi plasata in Mezolitic, ci, cel mai devreme, in Neoliticul timpuriu; ca zidurile dacice linga care s-a fotografiat N.S. nu pot fi „contemporane cu cele ale cetatii Troiei“; ca localitatea antica Tapae nu este situata la Portile de Fier ale Dunarii, ci la Portile de Fier ale Transilvaniei, unde nu Fuscus ci Tettius Iulianus s-a luptat cu dacii; ca mormintele princiare de la Peretu si Agighiol si coiful de la Poiana-Cotofenesti nu au nici o legatura cu „regii epocii bronzului“, ci cu virfurile aristocratiei getice din sec. IV a.Hr., deci de la inceputul celei de-a doua epoci a fierului, s.a.m.d

Numeroasele erori, „inventii“ sau falsuri, enumerate mai sus in chip selectiv (caci lista lor completa si corectarea lor ar cere tot atita spatiu cit insumeaza opurile citate), au o origine comuna: ignoranta, si o predestinare ineluctabila: tezismul tracoman. Cunostintele etalate diletantic de „dacologii“ medici, ingineri, poeti, chiar si istorici (dar istorici ai epocii moderne si ai miscarii muncitoresti) sint superficiale, imprecise, iar manipularea lor nu tine seama de nici o metoda, de nici o regula a demersului stiintific. Simtul critic al cercetatorului lipseste cu desavirsire – prioritate absoluta au tezele ce trebuie „demonstrate“ si propagate cu orice pret. Argumentele provin din aceeasi vesnica sursa care este Nicolae Densusianu, din scrierile celorlalti tovarasi de idei tracomane (cele mai intens citite si citate), din „stiinta“ culeasa de pe Internet, din publicatii de popularizare sau din reviste de tip „almanah“. Cind acestea sint epuizate, se apeleaza si la poezie, care prezinta „avantajul“ de a apela la inima, nu la ratiune. Ea beneficiaza in plus de privilegiul de a putea raspindi orice enormitati invocind „licenta poetica“. Ca, de exemplu, in cazul poeziei dedicate lui N.S. „in loc de cuvint introductiv“ al cartii sale de catre dl G. Dorian, care ne invata Cine sint dacii, pornind cu o asemenea enormitate: „Cind Herodot a scris cine sint dacii/ Dacii traiau de mult pe-acest pamint...“. De unde sa stie poetul ca Herodot a scris despre geti si nu despre daci, care au aparut in izvoare abia dupa patru secole“? De la N.S.?

Noii „dacologi“ nu par sa fie constienti de toate aceste slabiciuni de cultura si metoda istorica. Sau, chiar daca realizeaza acest lucru, nu afla aici un indemn spre studiu temeinic, serios, ci un motiv de nemultumire si de sporita agresivitate fata de specialisti si, in general, fata de cei ce gindesc altfel. De remarcat, totusi, ca aceasta nemultumire nu priveste calitatea profesionala a oamenilor de meserie, pe care, de altfel, diletantii nu au cum a o aprecia. In discutie este calitatea morala a specialistilor, calificati de N.S. intr-un loc drept „istorici iresponsabili“, in altul drept „latinofili slugarnici“, si acuzati de „transmiterea nestiintei prin stiinta“. Acestia sint, desigur, niste tradatori care „incearca sa bage in capul generatiilor acestui secol ca avem o alta limba si o alta origine decit cea evidenta si reala“. Motiv pentru ca N.S. sa nu aiba incredere „in acesti «lingvisti» si «istorici» gata sa ne transforme istoria noastra in functie de interesele lor personale ori scopurile politice urmarite de «stapinii» lor“.

Dupa ce, zeflemitor, le ura „Somn usor“, in cele din urma N.S. le adreseaza un patetic apel: „Domnilor istorici, a sosit timpul adevarului, a sosit timpul sa le dam romanilor inapoi istoria lor milenara si mindria de neam!“. Inca si mai dura este judecata lui G.D.I., care vede peste tot in jurul sau „himerele malefice ale fortelor raului“, „uneltirile fortelor oculte“ sau chiar „ofensiva planetara a unor forte malefice impotriva istoriilor nationale si a specificului national“. Dupa judecata sa strimba, specialistii care se opun tracomaniei, care vad etnogeneza romaneasca din perspectiva continuitatii si romanizarii geto-dacilor, nu sint altceva decit „caii troieni si racolatii fortelor oculte, malefice“, capabili chiar de a distruge sau ascunde deliberat izvoarele istoriei patriei! Iar pentru a intari aceste fantasmagorice acuzatii, normal, G.D.I. face apel la texte similare ale confratelui sau de credinta tracomana Ion Gheorghe, care demasca „conspiratia anticulturala a scolii oficiale de arheologie si istorie din Romania“.

De unde atita inversunare? Desigur, in primul rind, din viziunea nationalist-sovina in care toate lucrurile bune, pozitive, din prezent si din trecutul „multimilenar“ al natiei noastre ni se datoreaza, iar toate relele si necazurile au venit si vin din afara. Obsesia unei imaginare conjuratii universale, care ar urmari „anihilarea pina la desfiintare a natiunii si a Statului national“, pentru a ne transforma intr-o „armata de sclavi moderni pe o planeta fara frontiere“ (G.D.I.), ii motiveaza, pare-se, in cel mai inalt grad pe liderii tracomaniei actuale. Din pozitia unui nou Mesia, chemat sa-si lumineze poporul, N.S. i se adreseaza solemn: „Oare aceasta «hipnoza» de secole la care este supus poporul daco-romin sa nu aiba un sfirsit? Daco-rominii sa nu-si poata descoperi adevarata origine, istorie? Adevarului ii trebuie doua lucruri: cineva sa-l rosteasca sdeci nu sa-l demonstreze! – n. M.B.t si cineva sa-l auda! Deci primul pas a fost facut!“. Iar celor ce „indraznesc a scrijeli slove strimbe si straine pe fruntea de granit a Patriei Dacia“, ca si noua, celor ce am gresit, ignorind sau combatind doctrina lui Densusianu si a epigonilor sai, N.S. ne da un sever avertisment: „Trebuie judet mare si pedeapsa si mai mare pentru aceste crime de inalta tradare“.

Nu-mi pot inchipui ca rindurile de fata ii vor determina pe N.S.&Co. sa-si lepede convingerile sau macar sa-si reexamineze critic „metodele“ si „baza documentara“. Aceste pagini sint in primul rind adresate iubitorilor de istorie care s-ar putea lasa fascinati de fanteziile tracomane. Sa speram ca ei vor gasi aici suficiente si serioase motive de reflectie.

De fapt adevãrul nici nu-i intereseazã pe unii care doar repetã ca papagalul niºte texte.

de ce nu incerci sa citesti acest text?....si apoi sa vii cu contraargumente....
demonstrezi k nu te intereseaza absolut deloc parerea profesorilor de la universitatea bucuresti...in schimb...pentru tine orice alta opinie e binevenita...:(

mytcor...mai vrei sa-ti povestesc ce am mai aflat despre bratarile dacice?
k ti-am promis k mai vorbim azi....

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-05 23:16:38mytcor...mai vrei sa-ti povestesc ce am mai aflat despre bratarile dacice?
k ti-am promis k mai vorbim azi....

ok. dar numai dupa ce-mi raspunzi la intrebare pe celalalt topic !...

sper sa nu fie si d-aceasta data vr-o funigena d-aia d-ata !...

De la: mytcor, la data 2009-05-05 23:21:11

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-05 23:16:38mytcor...mai vrei sa-ti povestesc ce am mai aflat despre bratarile dacice?
k ti-am promis k mai vorbim azi....

ok. dar numai dupa ce-mi raspunzi la intrebare pe celalalt topic !...

sper sa nu fie si d-aceasta data vr-o funigena d-aia d-ata !...

hai...k ti-am raspuns la intrebare...acum sa-ti povestesc despre bratari....
poi...s-au studiat in laborat si s-a demonstrat prin analize fizico-chimice k aurul din kr sunt facute este aur aluvionar...si nu aur extras din mina...in plus..unele mai contin si argint...
proful de la epigrafie nu a stiut sa-mi spuna foarte multe ...nu el s-a ocupat de bratari insa mi-a povestit k s-a facut un proces serios pe treaba asta...si k aia kr le-au descoperit au fost chemati in instanta sa depuna marturie....
insa...argumentele in favoarea autenticitatii sunt urmatoarele
1) aurul din kr sunt confectionate este aur aluvionar ....nu din mina
2) mai exista o serie intreaga de bratari similare descoperite pe teritoriul romaniei insa din argint
3) cantitatea mare de aur...nu s-ar fii putut falsifik atat de mult aur...nu ar fii avut sens....
insa...exista si argumente contra...
1) intr-o zi un tip a dat telefon la ziarul adevarul si a apus k bratarile dacice au fost facute de un prieten de-al lui...insa...ala murise cu un in urma...deci...nu a mai putut fii chemat in instanta....acum...mie asta mi se pare o gluma proasta de-a uni tampit...insa...cei de la adevarul au scris multe articole pe tema asta
2) mai credibil decat timpitul ala mi se pare constantin preda ...un istoric in kr eu am mare incredere(i-am citit teza de doctorat....*monezile geto-dacice* si mi s-a parut un om extrem de destept...)...el a sustinut in permanenta k dacii nu aveau aur...(chiar a spus pana a murit k si cosonii sunt falsuri fabrikte in evul mediu)

acum...nu stiu ce sa zic.... ...ma bazez pe ceea ce sustine majoritatea istoricilor...k sunt adevarate...
insa....cred k nu meritau achizitionate....nu au fost fotografiate in sit....deci...nu stim de pe unde ar putea proveni sau ce valoare arheologik au ....

in orice caz....pana se stabileste dak sunt falsuri sau nu...ele pot fii vizitate la MNRI la sectia unde se afla tezaurul....eu le-am vazut si va pot spune k sunt foarte frumoase...:)

Joanna, c-o fi aluvionar au ba, acest lucru nu-l poate spune un istoric .. UB Catedra de Mineralogie:Prof. Dr. Gheorghe C. Popescu-Metalogenie.. si ce ne spune intr-un art. publicat ?...



Aurul dacic a provocat prima crizã mondialã mai sa fie, Dl profdc vorbeste despre AURUL ALUVIONAR AL DACILOR SAU.....


"Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53 - 9 august 117), împãrat roman între anii 98 ºi 117, a fost al doilea dintre cei aºaziºi cinci împãraþi buni ai Imperiului Roman ºi unul dintre cei mai importanþi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiulÎntreaga planetã suferã de pe urma crizei financiare. Puþini ºtiu însã cã omenirea a mai trecut prin astfel de momente, nu doar în secolul trecut, ci chiar în Antichitate. Prima situaþie, de crizã a fost provocatã de strãmoºii românilor: aurul dacic confiscat de împãratul Traian dupã rãzboaiele dacice a generat în Imperiul roman un mare dezechilibru financiar.

În urmã cu mai bine de 2.000 de ani, romanii se bucurau de o pradã de rãzboi impresionantã, 165,5 tone de aur ºi 331 de argint, fãrã sã ºtie cã fericirea avea sã fie de scurtã duratã. Cantitatea imensã de metal preþios avea sã ducã la prãbuºirea preþului aurului .

Pe Columna lui Traian sunt sculptate principalele momente ale rãzboaielor daco-romaneTema este descrisã pe larg în lucrarea “Geologia economicã a aurului”, scoasã pe piaþã de un colectiv condus de prof. dr. Gheorghe C. Popescu, de la Facultatea de Geologie din Bucureºti.

Descoperirile arheologice au arãtat cã cele mai vechi bijuterii de aur descoperite pânã acum în lume provin din Balcani, în arealul fostelor neamuri tracice. În apropierea oraºului Varna, din Bulgaria, a fost descoperit un tezaur vechi de 6.500 de ani. La Moigrad, judeþul Sãlaj, România, a fost descoperit un idol de aur vechi de 5.500 de ani.

Populaþiile balcanice, în general, ºi cele de pe teritoriul þãrii noastre, în special, au fost mai mereu menþionate în antichitate ca iubitoare de aur. Tracii, aliaþi ai troienilor, erau toþi îmbrãcaþi în aur, aveau chiar ºi arme din aur, precum zeii, dupã cum pomeneºte Homer în Iliada. Aºa se obiºnuia în acea perioadã. Acesta a fost ºi motivul pentru care troienii au luat bãtaie de la greci, care aveau arme din bronz, mult mai dure, mai rezistente decât cele din aur. Aºa a cãzut Troia.

Despre neamul tracic al agatârºilor, din Transilvania secolului VI î.H., Herodot spune cã erau fiii lui Heracles, mari iubitori de aur ºi de muzicã. Bogãþia în aur le-a mai jucat o festã tracilor, de data aceasta ramurii nordice, adicã dacilor. În plinã “foame de bani”, împãratul Traian atacã Dacia ºi o cucereºte în 6 ani, pentru a o jefui de aur. Înfrângerea regelui Decebal ºi cucerirea Daciei de cãtre împãratul Traian, în anul 106, a însemnat aducerea la Roma a unei prãzi de rãzboi inimaginabile chiar ºi pentru zilele noastre.

Prada de rãzboi de atunci ar valora azi 4,6 miliare €

Conform istoricului Dio Cassius, dar ºi medicului personal al împãratului, Criton, legiunile romane au adus din Dacia 165,5 tone de aur ºi o cantitate dublã de argint, 331 de tone. Doar aurul gãsit prin trãdarea generalului dac Bicilis ar valora, în ziua de azi, peste 4,6 miliarde de euro. Afluxul de metal nobil a dus însã la prima prãbuºire a p r e þ u l u i aurului din istoria omenirii, cursul metalului preþios scãzând vertiginos, cu aproape o zecime, pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Astfel, Traian s-a vãzut nevoit sã facã, în 107, o reformã monetarã, prin devalorizarea monedelor de aur ºi de argint, iar prefectul Egiptului a modificat paritatea dintre cele douã metale.

A fost vorba de prima inflaþie mondialã, o formã de crizã economicã, ce a avut loc cu 2.000 de ani în urmã.


Romanii au petrecut patru luni



Bogãþia imensã cãzutã în mâinile sale i-a permis lui Traian sã refacã vistieria imperiului condus de el. Mai mult decât atât, împãratul a luat mãsuri nemaiîntâlnite pânã atunci: a organizat, timp de 123 de zile, adicã aproape patru luni, jocuri ºi lupte în care au fost angrenaþi 10.000 de gladiatori, a suprimat toate datoriile, a scutit toþi contribuabilii de impozitul pe un an întreg, a dãruit fiecãrui cap de familie romanã câte 650 de dinari (o sumã ce echivala cu preþul câtorva sclavi buni). În plus, a mutat un deal întreg, pe locul acestuia fiind ridicatã faimoasa Columnã a lui Traian, a construit numeroase edificii ºi monumente ºi a secat mlaºtinile din jurul capitalei imperiale.

Profesor dr. Gheorghe C. PopescuDobânda la împrumut a apãrut la noi în anul 162 d.H.

“Creºtera producþiei de aur a Imperiului roman - estimatã la circa 10 tone de aur pe an - prin exploatarea minelor din Dacia, a generat ºi ceea ce în termeni actuali ar putea fi numit prima inflaþie din istoria omenirii. Tot de Dacia Romanã este legatã ºi prima menþiune din istorie, în anul 162 d.Hh., despre un împrumut cu dobândã în monede de aur. Este vorba de o plãcuþã ceramicã descoperitã la Roºia Montanã, în care sunt stipulaþi termenii împrumutului unei sume de 60 de dinari cu o dobândã de 1% pe lunã, tranzacþia fiind încheiatã în prezenþa a doi martori ºi giratã de o a treia persoanã”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe C. Popescu.

Zãcãmintele din Apuseni au rivalizat cu «El Oro» din Mexic

“Descoperirea Americii în 1492 a reprezentat un moment important nu numai în istoria omenirii, ci ºi în cea a exploatãrii aurului, în zãcãmintele din Mexic, Columbia ºi Brazilia. Din zãcãmântul «El Oro», Mexic, de exemplu, au fost scoase 140 de tone de aur. Exploatãri uriaºe existau deja în Africa de Vest. Cu toate acestea, în anul 1600, din minele de aur ale Munþilor Apuseni ºi din zona Baia Mare se extrãgea aproximativ 20% din producþia mondialã de aur”, a subliniat profesorul Gheorghe Popescu."...


Joanna ,...

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-05 21:12:25**da, nu am pregatire istorica,**

eu am...sunt studenta la facultatea de istorie a universitatii bucuresti...te invit sa dai si tu un makr un examen acolo...
crede-ma..k dak as veni cu argumentari de genul celor facute de tine pe topicul asta as pik examenul imediat...ar rade si curcile de mine....

**Un specialist poate nu cunoste lucrarile din alt domeniu care l-ar lumina in anumite locuri mai tenebroase.**

eu sunt studenta si la litere ...tot la universitea bucuresti dar la id(la istorie sunt la zi)...deci..am cunostiinte si de istorie si de filologie...iar stiintele astea doua fac casa buna impreuna!!!


**Cum poþi susþine ca româna nu provine din daca, dacã tu nu cunosti limba dacã !?!?**

dar tu cum ai putea sustine k nu provine din chineza dak nu cunosti chineza?

**Profanã fiind,ma intriga faptul ca in Italia, mama latinitatii, dialectele sunt atat de multe si de diferite in raport cu Romania unde asa cum te intelegi perfect cu un olteanasa te vei intelege si cu un basarabean, in ciuda istoriei zbuciumate. **

si asta demonstreaza ce?....ce legatura are cu provincia dacia si romanizarea?(apropo...acceseaza profilul meu....am postat acolo o harta a acestei provincii)


**Nu putem nici atit sti cat de asemanatoare erau in privinta gramaticii. E posibil sa fi avut similaritati. Deci cam multi “poate” , pentru ca limba dacilor nu e cunoscuta.
Cum se poate ca româna din nordul Dunãrii sã aibã acest miraculos caracter unitar. Cred ca are ceva spatiu asta carpatic de tot uniformizeaza culturi in jurul lui.Faptul ca limbile urmeaza anumite trasee geografice nu e un hazard. **

si ce ma intereseaza (sau ar putea interesa pe cineva ) aceste dialecte ale dacilor atunci cand vorbim despre romanizare?...romanizarea este un proces prin kr un popor ajunge sa isi uite limba si sa o adopte pe cea romana!!!
nu s-a descoperit nicio scriere in limba dacick pe tot teritoriul romaniei de azi (desi exista sute de situri arheologice ).....exista doar mici inscriptii (vreo trei sau patru in total ) atat cat sa putem spune noi k dacii cunosteau scrisul...
in schimb...cum apar romanii in dacia....incept sa apara si incriptii(cu sutele!!!)..culmea...toate in latina!!!
din pasajele pe kr le-ai postat nu rezulta decat k...*dacii vorbeau o limba cu totul straina de latina*...si chiar iti multumesc pentru ele....acum nu mai trebuie eu sa caut

**Dom'le dacii liberi (mai mult de 2/3 din totalul dacilor), care faceau incursiuni de jaf, ocazional aliati cu diversi verisori de prin zona, in Dacia romana, au ramas asa impresionati de limba latina, ca au invatat-o. In timp ce tot parjoleau Dacia Felix.**
ce treaba au dacii liberi in discutia noastra?....eu am spus doar k provincia dacia a fost romanizata...apoi..in spatiile locuite de ei apar romani insa mult mai tarziu....
dar...kr e problema?...


**Nu de alta, dar din Britania (unde mostenirea latina e fix pixu', da' toti istoricii lui peste fug de insulele britanice, ca dom'le e exceptie) nu stiu cati au venit. Daca latina culta nu semana cu latina vulgara, cum o fi sunat latina panonica, latina galeza, etc.?**

ai tu idee urmasii cui sunt englezii de azi?....nicidecum ai romanilor stabiliti in britannia ci a anglo-saxonilor kr au venit mult mai tarziu si au exterminat populatia existenta acolo...(pe asta ai fii putut sa o aflii makr din filmul *arthur si cavalerii mesei rotunde*... ...ti-l recomand )

oana...cei mai importanti factori ai romanizarii sunt administratia si armata....insa...pe langa astia mai eixsta o serie de multi altii...dreptul,colonistii,urbanizarea, negustori ,comercianti,economia kr s-a dezvoltat aici(economie creata de romani) etc (iti pot scrie pagini intregi despre fiekr)....e normal k dacii sa-si fii uitat limba...uita-te la cat de repede am invatat noi engleza...si la faptul k in romania in 20 de ani aproape s-a impus cu forta cultura amerikna (desi...nu am fost niciodata cuceriti de ei)...e normal in istorie...o civilizatie kr a cucerit o alta inferioara se impune de la sine populatiei cucerite...simplu k buna-ziua....
in rest..despre celelate provincii...trebuie sa te interesezi singura....din moment ce nu stii k englezii sunt urmasii anglo-saxonilor....ce sa mai vorbim....
studiaza fiekr provincie in parte si o sa afli de ce nu se mai vorbeste azi in unele locuri o limba romanik si in altele da....

multa bafta!!!

Nu m-ai inteles.
1.Tu esti studenta la istorie si inveti exact lucrurile care sunt contestate. Deci nu dovedeste nimic. Exact ca si la litere.
2. Or face ele casa buna, dar mai trebuie inteles si spiritul epocii. Pentru asta iti trebuie cunostinte de om si societate, de semiotica, de religie, de filosofie, de folclor....de intreaga cultura.
3. Eu nu sustin nimic. Doar ridic anumite intrebari asupra unor lucruri neclare.
4. Pai unde se presupune ca ne-am romanizat in Uzbechistan, daca nu are legatura Dacia?
5. De unde mai exact rezulta ca dacii vorbeau o limba cu totul straina?( Când zicem cã cineva vorbeºte limba barbarã, aceea nu este altceva decât limba rusticã.-Aulus Gellius)
6. Au treaba si dacii liberi, pentru ca si ei tot stramosii nostri sunt nu?
7. Repet, un popor nu poate fi exterminat!!! Nici cultural, nici lingvistic....nici nicicum.

In ceea ce priveste scrisul si limba dacilor: Tablitele de la Sinaia se spune ca sunt copiate in plumb si ca initial au fost din aur. Pai nu cumva Traian cand a plecat cu aurul din Dacia a plecat implicit cu "biblioteca daca"? (e o ipoteza)
Dacii nu le erau inferior romanilor, alt babau pe care-l sustinem noi românii. Sa facem un studiu comparativ:
dpdv politic-militar: romanii aveau un stat centralizat cu o capitala, rege(imparat) si senat conducator, relatii interstatale, armata si fortificatii, dacii aveau un stat centralizat cu o capitala, rege si casta conducatoare, relatii interstatale, armata si fortificatii.
dpdv economic: romanii bateau moneda proprie, faceau comert exterior, dacii bateau moneda straina, faceau comert exterior.
dpdv urbanistic: romanii aveau sate si orase cu conducte de aducere a apei, bai, fantani publice, temple, arene sportive, drumuri pietruite intre orase, si mai ales cimentul. dacii aveau sate si orase cu conducte de aducere a apei, temple, bai(posibil), n-aveau ciment.
dpdv social: romanii aveau tribunale, cu evidenta populatiei cu taxe si impozite, senat, legi, etc., dacii aveau tribunale cu evidenta populatiei cu taxe si impozite, sfat si legi (de dat exemple - Burebista lua taxe si impozite de la cetatile grecesti implicit si de la cetatenii proprii, pledoaria lui Dromichetes in fata adunarii care decide soarta lui Lisimach)
dpdv cultural-folcloric: romanii aveau folclor -obiceiuri traditii legende mituri basme balade epopei eroi etc, mestesuguri si mai ales scriere, dacii aveau folclor –obiceiuri, traditii, legende, mituri balade, basme eroi si poate si epopei, etc. aveau si mestesuguri (olarit, obiecte de ornament), astrologie, nu avem inca informatii despre scriere sau arta- au venit romanii au plecat romanii. Românii au continuat sa aiba folclor -obiceiuri traditii legende mituri basme balade epopei etc., mestesuguri, scoli de pictura, sculptura, muzica, oratorie, dramaturgie si scriere si si-au pastrat limba aproape intacta dupa 271 ad.
Dupa cum observi diferentele sunt aproape insesizabile.
Ce mai stim despre daci: foarte priceputi, in planurile de razboi, buni luptatori, strategi si diplomati (Dio Cassius), oameni intreprinzatori, luptau pentru libertate si pace (Dio Chrysostomus), familiari cu doctrinele filozofice (Clemens din Alexandria), foarte curajosi (Cicero), neam neînvins(Pliniu cel Tînar), neam nobil ce scoboarã din zei (Ovidiu), hiperboreeni (Martial, Clement din Alexandria, Macrobiu, Vergilius Maro, Apollonius din Rhodos, Pindar). Cultul zamolxian in linii mari respecta urmatoarele principii: nemurirea ca atare (Herodot) sau imortalitatea sufletului; vindecarea prin corelatia trup-spirit ceea ce indica omul integral (Platon); ascetismul-urmarind sa nu foloseasca nimic viu in hrana; predicarea curajului (Strabon) ;cunoasterea astrelor (Iordanes?); morala dreptatii si a cinstei (Herodot).
Mai stim ca pentru lumea antica, Dacia razboinicilor temuti din Carpati si ai lui Zamolxis a fost, pina la cucerirea ei de catre Traian, o tara aspra, aproape de nepatruns, incojurata de mister. Nimeni nu stia bine cine erau oamenii care locuiau in acea cununa de munti. Oamenii aceia si tara lor, erau ermetici pentru antici. Grecii se apropiasera de ei numai pe tarmurile Marii Pontice, fara sa se aventureze mult in interior. Romanii ii cunosteau doar pe razboinicii daci. Dunarea le inspira teama. Getici sidera pigra poli—Martial evoca in versurile sale imagini care fac aluzie la misterul si primejdiile acestei tari. Obsesia razboinicului get si a fluviului temut, pe care el il trecea calare pe apa inghetata, era in mintea tuturor. Secretul tarii getilor era, inca de pe vremea lui Seneca, impenetrabil. Nimic mai mult decit faima temutei sageti getice si acea a ucigatoarelor plante ale Dunarii, din care se distilau sucuri pentru magia infioratoare a Medeei. Era insa convins ca acea tara era bogata in pietre pretioase. Atit se putea afla de la Seneca; si nimeni nu stia mai mult. Dunarea isi pastra bine secretele.Oameni se ascundeau in munti—Daci, montibus in haerent. Padurile erau intunecoase. Acopereau acea tara plina de primejdii. Infricosatoarea padure dacica. Era adapostul acelor oameni si era originea adînca a mitului getic. Romanii cunosteau acea padure de departe, cind se vedeau nevoiti sa o ocoleasca; s-au mai de aproape cind, in intunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Pentru mintea anticilor era in toate acestea nu numai un mit care inspira teama, dar ceva magic, ce izvora din geniul acelui popor si venea in apararea lui, ascunzînd realitatea.
Si veniti voi istorici sa-mi insirati basme ca un popor cu o asemenea cultura a primit cu bratele deschise romanitatea? Ei bine te contrazic. Rezum foarte simplist informandu-te despre Justin si Galerius, cei doi imparati ai Imperiului Roman ale caror origini dacice arata cat de sublima dar lipsind cu desavarsire fuse romanizarea dacilor: ambii erau fii de pastori din Dacia Aureliana, ambii s-au inrolat in legiune, nici unul nu stia sa scrie si nici nu s-au obosit sa invete, iar Galerius a impus "taxe si impozite" zdrobitoare asupra romanilor ca sa se razbune pentru ce le-au facut si romanii strabunilor sai si facea pe nebunu’ ca o sa schimbe numele Imperiului Roman in Imperiul Daciei. In fine, Galerius a adoptat crestinismul, punand practic cruce Imperiului Roman. Un dac a pus capat Imperiului Roman, ca sa vezi ce repede au uitat dacii cine erau si de unde veneau, la 300 de ani dupa cucerirea Daciei!!! (ar mai fi Licinius, Regalianus si Maximinus de care stiu ca erau daci, Regalianus pretinzand ca ar fi din stirpea lui Decebalus).
Sunt doua adevaruri: cel istoric si cel de care sunt convinsi oamenii. Ca filolog ar trebui sa stii ca o limba majoritara nu moare ci evolueaza. Eu nu contest aportul adus de romanitate si nici nu sustin bazaconii ca de-alde Savescu. Da, avem si mostenire romana, dar de aici pana la a spune ca am fost asimilati si exterminati e cale lunga, mai ales ca totul a pornit de la o traducere gresita. Pana si Parvan pe care il elogiati atat spune ca: " Nimeni n-a putut demonstra convingator acest proces de romanizare", iar istoricul P.P. Panaitescu remarca si el ca "Nu exista aspecte mai putin studiate decit problema romanizarii".
Dacã avem capul pe umeri ºi mintea acasã, trebuie sã judecãm altfel mulþimea de informaþii ce ne stau la îndemînã ºi sã tragem singuri concluzii ca sã scãpãm de adevãrurile instituþionalizate.
“Tot poporul poseda doua istorii, una mincinoasa care se invata la scoala si pe care guvernul isi bazeaza puterea. A doua istorie, adevarata, se ascunde de elevi si de popor caci odata stiuta adevarata istorie sistemul se prabuseste”, (Balzac, ”Comedia umana”)

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-05 21:32:30

De la: oana_cristina_m, la data 2009-05-04 13:48:43

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 21:50:59uitati ce spune M.Babes fost profesor la universitatea Bucuresti,facultatea de istorie si unul dintre cei mai mari arheologi romani....
(acum nu mai preda la universitate dar se ocupa in continuare de foarte multe situri arhelogice printre care si de cel de la rosia montana)

deci...cititi cu atentie ce spune :

Renasterea Daciei?

Mircea BABES

Motto: „...avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei...“
A.D. Xenopol


Cu nouazeci de ani in urma, in 1913, iesea de sub tipar la Bucuresti un op impresionant prin volumul sau neobisnuit (1152 p.!), care marturisea despre marimea efortului, dar si despre ambitia nemasurata a autorului de a reconstitui perioadele cele mai timpurii ale istoriei noastre cu alte mijloace si in alt sens decit o faceau savantii acelei vremi. Cartea se numea Dacia preistorica, iar autorul, Nicolae Densusianu, raposat cu doi ani mai inainte, avea sa devina – tocmai prin aceasta opera – una dintre personalitatile cele mai controversate din istoriografia romaneasca moderna. Meritele sale stiintifice ii fusesera recunoscute inca din timpul vietii, fiind ales la 1880 membru corespondent al Academiei Romane, dar ele priveau in esenta studiul istoriei medii si moderne a romanilor, careia i-a dedicat publicatii solide, valoroase.

In ultimele trei decenii ale vietii, inspirat de ideea patriotica de a pune in valoare vechimea poporului roman ca argument in slujba emanciparii sale nationale, Densusianu a abordat – fara insa a avea pregatirea de specialitate necesara – domeniul preistoriei. Rezultatele obtinute deja in vremea sa prin sapaturile arheologice intreprinse de Cezar Bolliac sau cele sintetizate in opera de mare eruditie istorico-arheologica a lui Grigore Tocilescu, Dacia inainte de romani (1880), i se vor fi parut insuficiente, desi impingeau inceputurile acestei istorii cu milenii inapoi fata de primele marturii scrise ale „parintelui istoriei“, Herodot. Densusianu a crezut ca mai utile pentru demersul sau erau izvoarele scrise greco-romane, in special cele de natura mitologica, si, nu mai putin, traditiile populare romanesti, adunate in mare masura de el insusi prin metoda chestionarelor. Efortul sau considerabil de documentare nu l-a dus insa la o reala competenta, la insusirea metodelor proprii acestor atit de diferite materii si, de aceea, cartea sa era depasita stiintific inca inainte de aparitie. In ultima instanta, fatala i-a fost adormirea spiritului critic in incercarea sa de a demonstra cu orice pret ideea fundamentala preconceputa a acestei carti. De aceea, verdictul istoricilor, arheologilor, lingvistilor si al altor specialisti a venit imediat si a fost necrutator. In editia a II-a a Istoriei romanilor din Dacia Traiana (1914), A.D. Xenopol aprecia ca opul lui Densusianu „contine numai o ingramadire de date traditionale, fabule, povesti si poezii poporane, fara nici o baza serioasa istorica“, iar Vasile Pirvan, la rindul sau, in Getica (1926) amintea in trecere de N. Densusianu si de „romanul sau fantastic Dacia preistorica, plin de mitologie si de filologie absurda, care la aparitia sa destepta o admiratie si un entuziasm nemarginit printre diletantii romani in arheologie“.

Xenopol este si autorul unei lapidare si severe evaluari a ideii fundamentale a Daciei preistorice: „Teoria autorului ca dacii ar fi inchegat intiia civilizatie a omenirei arata ca avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei“. Intr-adevar, ideea care l-a obsedat pe Densusianu si care ii obsedeaza inca pe epigonii acestuia este aceea ca regiunea carpato-dunareana ar fi fost inca de pe la 6000 i.Hr. leaganul unei mari civilizatii, al „civilizatiei pelasgice“, si, totodata, locul de nastere al mai tuturor popoarelor, limbilor si civilizatiilor din Europa, Asia Anterioara si nordul Africii. Vreme indelungata, mai mult de un mileniu, un presupus „imperiu pelasgic“ si-ar fi intins granitele de la Atlantic pina in Mesopotamia si India, de la Baltica pina in Sahara, iar dinastii sai nu ar fi fost altii decit zeii Uran, Saturn, Hermes, Marte etc. Toate civilizatiile de seama ale Antichitatii: mesopotamiana, egipteana, greaca si romana ar avea astfel origini carpato-dunarene. Pelasgi – deci vorbitori ai uneia si aceleiasi limbi – ar fi fost in egala masura tracii, getii si dacii, sarmatii iranieni, etruscii si latinii, germanii si baltii etc.

In incercarea de a-si fundamenta originala teorie, Densusianu a procedat impotriva tuturor principiilor si regulilor stiintei. Sursele de informatii (mitologia antica greco-romana, traditiile si legendele romanesti, materialul lingvistic, in special cel toponimic si onomastic, o serie de monumente arheologice reale, dar mai ales cele imaginare – in realitate jocuri ale naturii) au fost abuziv interpretate, in fapt inghesuite cu forta in scenariul istoric preconceput. Pe baza unor vagi, indepartate sau nereale, in orice caz irelevante asemanari de nume, toti zeii si eroii mitologiei greco-romane, toate locurile legate de legendele lor s-ar fi plasat la Dunare si in Carpati. Prin la fel de dubioase asemanari se faceau legaturi false cu eroii traditiilor si ai folclorului romanesc.

Iata doar citeva dintre miile de exemple care ar putea fi date: Atlas=Alutus=Olt=Muntii Oltului; Pharanx=Paring; Colchis=Colti (Buzau); Phasis=Buzau; Terrigenae=Tirighina; Ardalos=Ardeal; Zalmoxis=Zeul Mos; Latona=Letea; Selene=Sulina; Saturn-Noe-Novac etc. etc. Printr-o asemenea metoda, care ignora total legile lingvisticii, Densusianu credea ca poate argumenta concluziile cele mai neverosimile. Procedind la fel in arheologie, monumente corect datate si atribuite etno-cultural inca din vremea sa au devenit ad-hoc monumente pelasge ale unui trecut legendar, greu de fixat in timp, de exemplu valul de epoca romana tirzie cunoscut sub numele de „Brazda lui Novac“, tezaurul gotic de la Pietroasa, cetatea dacica si apoi romana de la Tirighina-Barbosi (aceasta din urma atribuita argonautilor!). Movilele funerare de pamint au fost interpretate ca prototipuri ale piramidelor egiptene, iar cetatile dacice din vremea lui Burebista au fost puse la originea constructiilor ciclopice miceniene (care sint cu peste o mie de ani mai vechi!). La fel de absurd, monumente sau jocuri ale naturii, de regula stinci erodate de vint si ploi, cum sint cele din Bucegi (Omul, Babele), din Ceahlau sau din Muntii Buzaului, au fost identificate – impotriva evidentei – cu imaginare statui, altare, sanctuare sau alte monumente ale religiei si mitologiei „pelasge“.

Daca ar fi luata in serios, teoria „pelasgica“ ar avea consecinte considerabile, dintre cele mai grave, atit pentru istoria nationala, cit si pentru cea universala. Pentru romani, teoria lui Nicolae Densusianu inseamna negarea procesului lor de etnogeneza, care in opinia marii majoritati a lumii savante este intemeiat pe simbioza daco-romana. Limba romana nu ar fi o limba neolatina, rezultata din romanizarea substratului bastinas, ca atitea alte limbi romanice din Europa (franceza, spaniola, portugheza), ci ar fi doar „o continuare a limbii pelasgice din Carpati“. Latina, care sta la baza limbii romane, nu ar fi fost implantata in Dacia o data cu cucerirea si colonizarea traiana, asa cum cred toti lingvistii si istoricii romani si straini, ci s-ar fi nascut chiar aici, intr-un trecut indepartat, nebulos, pentru a ajunge abia ulterior sa fie vorbita in Italia si in alte parti ale Europei, in urma unor ipotetice migratii „pelasgice“. Ciudata ipoteza, prezentata de N. Densusianu si de epigonii sai mai vechi sau mai noi drept o certitudine, se afla intr-o contradictie ireconciliabila cu conceptia dominanta despre formarea limbii si poporului roman, sustinuta de cei mai mari istorici si lingvisti romani si, cu putine exceptii, in general acceptata de cercetarea internationala.
Asa cum aratam mai sus, teoria lui Densusianu a fost respinsa de cercetarea calificata romaneasca in intregul ei, incepind cu Xenopol si Pirvan, ca „o enorma eroare de conceptie si metoda“ (Radu Vulpe), iar stiinta internationala, din fericire, a ignorat-o cu desavirsire. Ea a provocat, in schimb, o explicabila fascinatie in rindul diletantilor, in special intre aceia la care interesul pentru istorie avea la origine un puternic resort nationalist. Asa se explica faptul ca perioadele de inflorire a tracomaniei (termen introdus in 1941 de Serban Cioculescu, care critica „fervoarea naiva“ a aderentilor acestui curent) au coincis cu vremurile de accentuata manifestare a nationalismului in viata politica romaneasca. In perioada interbelica, cind extrema dreapta in ascensiune s-a folosit necontenit de sloganurile ortodoxiei si ale unui romanism redus de preferinta la originea si substanta sa bastinasa, „dacica“, intilnim primele incercari de resuscitare a „densusianismului“.

Ele erau datorate, evident, unor diletanti precum doctorul N. Lupu sau scriitorul I.Al. Bratescu-Voinesti, iar impactul si sansele lor de succes erau inca foarte reduse intr-o tara in care stiinta istorica, precum si cultura istorica populara erau puternic marcate de puternica personalitate a unor adevarati savanti, precum Nicolae Iorga si Vasile Pirvan. Altfel au evoluat lucrurile in vremea comunismului. La inceput, in „obsedantul deceniu“, doctrina marxist-leninista atotputernica – materialismul istoric – punea pe primul plan factorul social in interpretarea istoriei, iar asa-numitul „internationalism socialist“, in fapt politica de sovietizare si rusificare a tarilor satelite, inclusiv a istoriei si culturii lor, interzicea practic orice manifestare nationalista in acest domeniu. O usoara preferinta oficiala pentru fondul dacic, care se putea explica prin idiosincrazia fata de vestul capitalist, identificat pentru nevoile cauzei cu „imperialismul roman“, nu a mers atit de departe incit sa incurajeze eventuale manifestari tracomane.

Acestea aveau sa izbucneasca si sa se multiplice ingrijorator in ultimii 10-15 ani – anii de criza – ai regimului national-comunist. In timp ce Nicolae Ceausescu, in special din motive de oportunitate politica externa, evoca in discursurile sale oficiale dubla origine, dacica si romana, a poporului roman, mai multe campanii propagandistice „de consum intern“ (1980: 2050 de ani de la „crearea primului stat geto-dac centralizat si independent“ al lui Burebista; 1985: 2500 de ani de la „primele lupte ale getilor pentru independenta“) au fost menite sa exacerbeze prin „glorioasele traditii dacice“ mindria nationala si devotamentul pentru „Conducator“. Tot atunci, dupa esecul incercarii de a impune o linie accentuat nationalista in tratatul de Istoria Romaniei (proiect abandonat in 1980, datorita rezistentei majoritatii autorilor), intr-un tratat „alternativ“, coordonat militareste de generalul Ilie Ceausescu, Istoria militara a poporului roman (vol. I, Bucuresti, 1984), se vorbea despre trupele de ocupatie romane care „au adus daune materiale si morale mari poporului dac“, popor care, desigur, „nu s-a impacat nici o clipa cu situatia in care se gasea si in tot acest timp a dus o lupta dirza, tenace, permanenta, soldata in cele din urma cu eliberarea teritoriilor ocupate si reintregirea Daciei in hotarele ei firesti“.

In aceste conditii, nu mai surprinde faptul ca aproximativ in acelasi timp, pentru intiia oara in perioada postbelica, au reaparut in scena diletantii tracomani, constituind o istoriografie neoficiala, „paralela“, slujind in fapt politicii nationaliste a regimului. Nu mai poate surprinde nici faptul ca un nucleu tracoman important, avindu-i in frunte pe istoricii miscarii muncitoresti si comuniste I. Popescu-Puturi, N. Copoiu si A. Deac, s-a aflat chiar in Institutul de Stiinte Istorice si Social-Politice (ISISP) de pe linga CC al PCR In sfirsit, din aceasta perspectiva, ne apare normal faptul ca marele „guru“ al tracomaniei anilor ’80 a fost bogatul om de afaceri romano-italian Iosif Constantin Dragan, editorul si proprietarul fituicii Noi Tracii, suspectat de presa libera romaneasca si straina de a fi fost agent de influenta al regimului ceausist. Intr-o tara in care, in particular in domeniul istoriei, orice cuvint tiparit era cenzurat, toleranta – de fapt, incurajarea de care s-au bucurat produsele pseudo-stiintifice ale tracomanilor, difuzate fara restrictii, uneori in tiraje de masa (de exemplu in revistele Flacara sau Saptamina culturala a Capitalei) – arata ca ele raspundeau direct sau indirect, constient sau inconstient, la comanda sau voluntar, liniei politice a momentului.

Cu atit mai surprinzatoare la o prima vedere ne apare astazi reinvierea tracomaniei, manifestarea sa tot mai activa si agresivitatea sa sporita dupa decembrie 1989. Desigur, libertatea de opinie si de exprimare cistigata prin Revolutie a constituit conditia favorabila a aparitiei a numeroase astfel de produse parastiintifice, iar interesul pentru senzational intretinut de atunci incoace de mass-media explica pina la un anumit punct succesul mediatic al „noului val“ tracoman. In joc sint si mijloace financiare considerabile, fara de care cele patru asa-zise „congrese internationale de dacologie“, gazduite in 2000-2003 de luxosul Hotel Intercontinental din Bucuresti, nu ar fi reusit probabil sa-si atraga participantii – diletanti din Romania, din Republica Moldova si din rindurile emigratiei romanesti din SUA. Fara acesti bani, nici monumentele dedicate lui Burebista, lui Nicolae Densusianu si tablitelor de la Tartaria nu ar fi putut fi ridicate si inaugurate cu fastul dorit de initiatori. Adevarata comunitate stiintifica romaneasca (cu doua-trei inexplicabile exceptii), precum si cea internationala au pastrat o distanta prudenta fata de noile si ostentativele manifestari ale tracomaniei/dacomaniei. Prudenta lor a fost justificata, inca de la inceput, nu numai de antecedentele unor participanti cu „vechi state de serviciu“ (I.C. Dragan, A. Deac, P. Tonciulescu, Ion Gheorghe), ci si de sloganurile cu puternic iz politic-nationalist sub semnul carora aveau sa se desfasoare aceste evenimente. Titlul sub care ziarul Curierul National din 16 august 2001 relata despre al II-lea congres de la Hotel Intercontinental vorbeste de la sine: Adevarul despre rolul daco-rominilor ca popor primordial si formator in Europa. El a fost extras din expunerea noului guru al tracomanilor, romano-americanul N. Savescu (mai departe citat N.S.).

De profesiune medic, N.S. este presedinte al unei societati numite Dacia Revival International din New York, organizator al congreselor amintite si al unui site de web (www.dacia.org) care ii reprezinta in detaliu persoana, activitatile, mesajele, „opera“ si chiar preferintele muzicale, puse la dispozitia amatorilor (evident, „Imnul Dacilor“, „Imnul Tinerilor Vlahi“ si „Marsul dacic“!!). N.S. este mai ales autorul cartii Noi nu sintem urmasii Romei (tiparita in conditii de lux, deja in doua editii), carte care, prin titlu si tonul agresiv, se recomanda a fi noul manifest al tracomaniei/dacomaniei. In „noul val“ se inscrie si conf. dr. G.D. Iscru (mai departe citat G.D.I.), istoric de profesie, care, aidoma inaintasilor Densusianu, Copoiu si Deac, pare sa fi renuntat la preocuparile ce l-au consacrat (istoria moderna a romanilor) in favoarea a ceea ce el numeste „istoria mitologica – parte componenta a istoriei nationale“. Cartea sa, ajunsa la o a treia editie, poarta si ea un titlu-manifest: TRACO-GETO-DACII, natiunea matca din spatiul carpato-danubiano-pontic. G.D.I. trateaza in general aceleasi teme si, desi este mult mai scolit decit N.S., le „rezolva“ in acelasi stil, cu aceeasi lipsa de profesionalism. In fond, cele doua carti sint atit de asemanatoare intre ele si au atit de multe lucruri in comun cu intreaga literatura tracomana de la N. Densusianu la I.C. Dragan, de la Ion Gheorghe la A. Bucurescu, de la P. Tonciulescu la N. Miulescu (si altii asemenea, cititi si citati infinit mai des decit Hasdeu, Tocilescu, Odobescu, Xenopol, Iorga sau Pirvan!), incit pot fi considerate pe deplin reprezentative pentru fenomenul in discutie. In ideea de a intelege mai bine acest fenomen, asumindu-ne riscul de a ignora sau „nedreptati“ pe unul sau altul dintre epigonii lui Densusianu, discutia de fata se va concentra pe ceea ce ni se pare a fi semnificativ in cartile amintite.

Mai intii trebuie spus, daca mai era nevoie, ca, la fel ca si toti ceilalti, N.S. si G.D.I. sint niste buni densusianisti. „Biblia“ lor este Dacia preistorica, folosita, fara o minima judecata critica, ca sursa de idei, ipoteze si argumente, preluate in bloc sau separat. De acolo provine ideea falsa si nociva a unui spatiu privilegiat, cel carpato-danubian, si a unui „popor unic“ (=„popor ales“=„natiune matca“), „creator al primei civilizatii“, pe care a transmis-o practic intregii umanitati. Meritul sau este deci esentialmente unul cultural: „Acei carpato-dunareni (arieni, cum ii numesc altii) au dat nastere la cultura lumii, ea raspindindu-se nu numai peste intreaga Europa si spre nordul Egiptului si Mesopotamiei, ci pina in indepartata Indie...“. Poporul, pe care N.S. nu prea este hotarit cum sa-l numeasca („Aceasta populatie ariana, euro-indiana, pelasgica, carpato-danubiana ori cum vreti sa o numiti“), are, dupa Densusianu, dar si dupa G.D.I., o origine de-a dreptul divina, fiind „primul si singurul popor al stravechimii caruia izvoarele scrise ale Antichitatii i-au atribuit o origine divina“. De aici, mindria predicata de noii tracomani in termenii unui veritabil rasism, caci aceasta ar fi, fara umbra de indoiala, si originea noastra, a „daco-rominilor“: „Noi am fost dintotdeauna aici.

Noi nu am venit de nicaieri… De la noi a inceput Europa sa existe… Noi sintem adevaratii parinti ai Europei“ (N.S.). Aceeasi concluzie, care exalta marea noastra puritate si superioritate, altfel formulata de acelasi N.S.: „Nu este nimeni in toata Europa care sa aiba o istorie mai veche, mai frumoasa si mai fantastica decit a noastra. Noi nu trebuie sa uitam ca sintem aici, pe acest pamint european primii, inaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor or turcilor, inaintea englezilor or slavilor. …Noi daco-rominii reprezentam coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane“. Ce pacat ca doar N.S. si cercul sau de „daco-romini“ au ajuns la aceasta minunata concluzie!
Spatiul (ca si o explicabila jena) ne impiedica sa colindam toate meleagurile indepartate ale planetei, din Europa de Vest pina in India si chiar in Japonia, unde fantezia lui N.S. i-a purtat, in expansiunea lor epocala, pe presupusii nostri stramosi, „pelasgo-traco-arienii carpato-danubieni“. Ca si cum nu ar fi de ajuns, dupa G.D.I. „devine plauzibila prezenta DACILOR si in America“. Pentru nevoile cauzei, in textele vedice sint identificate cu forta cuvinte romanesti, iar Eneida, repovestita pe 13 pagini si „completata“ de N.S. cu nume de popoare care nu exista in textul lui Vergiliu (de exemplu pelasgi, traci), este declarata „marea epopee a poporului roman“.

Prin asemenea procedee arbitrare, care nu au nimic in comun cu un demers stiintific, si prin numeroase afirmatii lipsite de orice argumentare si de orice temei, „carpato-danubienii“ devin „inaintemergatorii“ tuturor marilor popoare si creatorii marilor civilizatii ale Antichitatii: sumeriana, hittita, minoica, miceniana, troiana („civilizatiile create de ei, pelasgo-traco-miceniana, pelasgo-traco-minoica, pelasgo-traco-troiana...“, N.S.). Nimeni nu scapa dorintei obsesive de a ne anexa intreaga istorie a umanitatii, nici chiar romanii, pe care N.S. nu ii iubeste, nici limba latina, „limba pe care ei, dacii, o vorbeau de mii de ani!“ (?!). Ba, impotriva romanilor se dezlantuie intreaga ura a medicului-dacolog. El polemizeaza furios cu „«vitejii» de romani care, de fapt, au pustiit, tilharit, pirjolit, robit satele si catunele noastre dacice“ si care „au furat tezaurul regelui Decebal“, si se rafuieste in chip special cu imparatul Traian, comparat cu „conducatorii fanarioti straini de neamul nostru, fascistii sau rusii“ (!!). In ciuda accentelor melodramatice, de un gust indoielnic, intentia nu este aceea de a deplinge suferintele strabunilor daci, nici de a-i razbuna, ci (vechea obsesie a lui Densusianu si a epigonilor sai) aceea de a-i elimina pe romani din etnogeneza romaneasca. Se intreaba N.S. retoric: „Cum este posibil ca, in timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul Imperiu roman, adica de trupe de mercenari analfabeti, care de-abia puteau inchega doua vorbe in latina, acestia sa ne invete pe noi o limba pe care ei insisi nu o vorbeau cum trebuie?“.

Pentru ca apoi, coborind discursul sau sub nivelul centurii, sa apostrofeze intreaga istoriografie romaneasca, de la Miron Costin si Dimitrie Cantemir la autorii recent aparutului tratat academic de Istoria romanilor: „Chiar acest pederast sa fie «stramosul» neamului nostru, domnilor istorici?“. La un asemenea nivel, comentariile sint de prisos. Vom trece, deci, peste aberanta reducere a spatiului romanizarii la doar 14% din teritoriul Daciei (inca o contributie personala a lui N.S. la studiul problemei!), peste reducerea duratei acestui proces la anii existentei provinciei romane nord-dunarene, peste ignorarea rolului major al armatei, ca si al colonizarii, al vietii urbane sau al crestinismului de limba latina in romanizare. Nu vom starui nici asupra irealitatii unei limbi „carpato-dunarene“ din care, conform dogmei densusianiste, s-ar fi nascut latina lui Cicero, Ovidiu si Tacit; inovatiile tracomane in aceasta materie rezida exclusiv in jocul cuvintelor, in felul imprecis si contradictoriu in care aceasta fantomatica limba este denumita de N.S. (care pe aceeasi pagina vorbeste cind de „limba romana-dunareana cu alfabet geto-dac, limba vorbita de cele 3-5 milioane de locuitori de pe vremea lui Burebista“, cind de „«Ausonica» carpato-dunareana, dacica“, cind de „limba carpato-dunareana, latina dunareana arhaica, cu alfabetul geto-dac, pe care daco-rominii il mai foloseau inca in vremea lui Vlad Tepes“) sau, mai simplu, de G.D.I. („limba matca“).

In acest context, cum se vede, revin mereu in discutie acele documente despre care unii sau altii cred ca ar fi vechi scrieri bastinase, de la tablitele neolitice cu pictograme de la Tartaria (pompos denumite „primul mesaj“ si recent comemorate cu participarea unui inevitabil sobor de preoti!) pina la misteriosul Cod Rohonczy (dupa N.S., „cronica daca din secolele XI-XIII“!). Intre aceste date extreme se mai invoca ornamentele de pe vasele si figurinele culturii Girla Mare din epoca bronzului, „citite“ de V. Enachiuc, inscriptiile grecesti si latinesti din Scythia Minor si din Provincia Dacia, „traduse“ cu cinism de A. Bucurescu ca si cum ar fi fost scrise in limba geto-dacilor, si mereu fascinanta inscriptie germanica, scrisa in alfabetul runic, de pe colanul de la Pietroasa, pe care, de la Densusianu incoace, fiecare tracoman mai ambitios (precum Gheorghe, Bucurescu, Savescu sau Iscru) s-a simtit obligat sa o traduca sau macar sa o comenteze in felul sau propriu. Atita timp, insa, cit „descifratorii“ ne alimenteaza doar cu texte halucinante, pastrind pentru ei cheia „alfabetelor“ si vocabularul „limbii matca“, o dezbatere serioasa, in masura sa dezvaluie impostura, ramine imposibila.

Impostura stiintifica reiese nemijlocit din erorile si inventiile intilnite la tot pasul in cele doua carti. Daca insa cele dintii (erorile) reflecta lipsa de formatie si familiaritate a autorilor cu materia istorica, arheologica sau lingvistica tratata si ar putea fi, deci, puse pe seama unei anumite „inocente“, inventiile, mai exact datele si concluziile inventate, tradeaza atitudinea lor profund imorala, total straina adevaratei etici stiintifice, si dispretul fata de cititorul neavertizat, care trebuie indoctrinat cu orice pret (scopul scuza mijloacele!). In aceasta ordine de idei, este evidenta mai ales irezistibila, obsedanta atractie spre protocronism a celor doi autori si a aderentilor lor, care le tradeaza afilierea ideologica. Putine sint realizarile materiale si spirituale ale umanitatii care sa nu-si fi avut originile in spatiul carpato-danubian si care sa nu fie revendicate de tracomanii nostri. Dupa N.S., carpato-danubienii au inventat secera, cutitul curb, plugul cu brazdar din corn de cerb ori din silex (?!), jugul, toporul, roata olarului si roata de car, cotiuga, carul, caruta cu 2, 3 (?) sau 4 roti („toate acestea au fost inventate de stramosii nostri“!), la care se mai adauga si alte inchipuite prioritati mondiale: prima statueta de marmura, de asemenea „din istoria lumii“ (cultura Hamangia), primul sanctuar de lut (cultura Boian), svastica – „cel mai vechi simbol pre-tracic gasit in lume“, „primele ornamente si masti de aur (tracice) gasite in lume“ (probabil cele din necropola de la Varna).

Inainte de toate, insa, mai nou, tracomanii se extaziaza in fata tablitelor de la Tartaria, „primul mesaj scris din istoria lumii“, a carui importanta este dovedita de N.S. prin spusele adinci ale unui anonim student american („cind nimeni nu citea, la Tartaria se scria“!!) si de G.D.I. prin versurile unui la fel de anonim poet rus/sovietic („O, timp strabun! A ta stihie/ s-a potolit gonind prin hau/ Strig: Unde esti tu Tartarie?/ Prin vremi n-aud raspunsul tau“). De mirare doar ca cei doi par a-l ignora pe Ion Gheorghe, „poet roman“ (asa semneaza), care pe aceeasi tema bate cimpii pe o pagina intreaga din Romania Mare din 2 mai 2003; ei puteau gasi acolo un poem, Tartaria, mai presus (in care, halucinant, Tartaria se asociaza cu Basarabia, cu Vadim, cu Ghebeleisis, cu Maresalul etc. etc.), O tableta Tartaria, un soi de „memoriu stiintific“ al poetului, din care aflam ca „decriptarea Tabletei a produs texte care, traduse si comentate succint, insumeaza cel putin 300 de pagini – cartea: Tartaria – Preistoria Secreta, cu subtitlul: Pace Tuturor Zeilor!“, si, in sfirsit, un mesaj adresat recentului congres de dacologie, dar si corpului diplomatic si institutiilor europene, din care citam dramaticul apel final: „Ma adresez, cu disperare, Ambasadelor Rusiei si Ucrainei, ale caror popoare s-au nascut si au crescut la Tartaria: Fratilor! Istoricii romani vor sa distruga dovezile de piatra ale drepturilor noastre la un leagan comun. Veniti sa aparam Tartaria!“ (!?).

Lasind Tartaria mai departe in grija putinilor specialisti ai acestui domeniu si nu a poetilor, medicilor sau inginerilor, sa amintim ca, in materie de protocronism, nici istoricul G.D.I. nu se lasa mai prejos: traco-geto-dacii sint „cel mai vechi popor, mai vechi decit egiptenii“, tot ei „ar putea fi primii constructori de piramide“ (ce-i drept de pamint, de fapt movile), spatiul nostru este „patria initiala a metalurgiei si a prelucrarii metalului in Europa“, statul ar fi existat la traco-geto-daci cu „cel putin o jumatate de mileniu inainte de fundarea Romei“, tot aici avem si „cel mai vechi regat feminin din acest spatiu“. Zalmoxianismul ar fi „prima religie monoteista din lume“ si, totodata „temelia filosofica a Ortodoxiei romanesti“. In sfirsit, performanta suprema a protocronismului „traco-geto-dac“ il priveste chiar pe Hristos, prin „ipoteza intruparii Lui intr-o pestera a Spatiului Carpatic“! Argument decisiv: numele Iisus ar fi un „nume incifrat“, in care primele doua semne (Ii) sint coloanele – primul semn sacru al cerului („aparut pentru prima data in lume in Spatiul Carpatic“), iar cuvintul sus este „un cuvint curat romanesc“, care localizeaza originea „minunii coborite din Cer“ (!?).

Dupa atitea „minuni“ si „prioritati mondiale“, a mai face o lista a altor fapte inventate si a erorilor intilnite practic pe fiecare pagina a acestei literaturi pseudo-stiintifice pare sa fie o intreprindere lipsita de sens. Si totusi, unele dintre „inventiile“ cu care cei doi autori sau cei de la care le-au preluat au imbogatit tezaurul istoriei „daco-romine“ merita a fi amintite. Dintre cele mai evidente falsuri stiintifice intilnite in cartea lui N.S., cele mai multe preluate de la tovarasii sai de „idei“, retinem: – monedele atribuite lui Burebista, cu inscriptii in „limba tracica“ (nu exista); – existenta „revelata“ a doi Zalmoxis (nu exista nici o informatie in izvoarele antice); – muntele sfint Kogaion, localizat in Bucegi, linga „Sfinx“ (nici o proba arheologica); – podul de la Drobeta ar fi fost ridicat nu de Traian, ci de Burebista (nici o dovada; ignora textul lui Cassius Dio, precum si studiile arheologice si numismatice); – „traducerea“ cunoscutei inscriptii DECEBALVS PER SCORILO in trei variante (pura fantezie; in doua „variante“ se ignora cele doua nume proprii – Decebalus si Scorilo – atestate de alte izvoare ale vremii); – „betoanele dacice... perfecte, nedistruse de timp, apa...“ (nu exista; mortarul a fost introdus in Dacia de catre romani). Si la G.D.I. intilnim asemenea enormitati, si ele adesea preluate de la altii: – existenta „poporului de uriasi“, postulata de Densusianu, ar fi dovedita de descoperiri de schelete de 2-4 m (!!), dar arheologii nostri le neaga sau le ascund (pura fantezie, nu exista asemenea schelete); – scitii si gotii au fost geti/geto-daci (total gresit; in lumina izvoarelor antice si a arheologiei scitii sint iranieni, iar gotii sint germanici); – existenta unui „sistem de alcatuiri astronomice“ cu „observatoare“ in munti, la deal sau in zona de cimpie (in fapt, cetati si sanctuare cu ziduri de piatra, asezari fortificate cu valuri si santuri, movile funerare); – monumentul de la Adamclisi=„monument triumfal al marelui rege Burebista“ (ipoteza total exclusa, avind in vedere inscriptia de pe trofeu, ca si rezultatele sapaturilor arheologice si studiile de arhitectura si de arta).

Ne putem astepta, desigur, ca intr-un caz sau altul autorul sa faca apel la dreptul sau de a emite o „ipoteza“ sau la secretul metodei proprii de „descifrare“. Ne intrebam, insa: cum va putea N.S. sa justifice falsificarea cu buna stiinta a textelor autorilor antici, pe care oricine le poate studia in numeroase editii stiintifice? Am amintit deja „contributia“ lui N.S. la rezumarea Eneidei lui Vergiliu. Lucrurile sint insa si mai evidente, dar si mai grave, atunci cind N.S. inventeaza pur si simplu marturii inexistente. Astfel, istoricului razboaielor traiane, Dio Cassius, i se atribuie – de fapt i se confectioneaza fara jena – „o interesanta afirmatie“, pe care nu o vom putea gasi in nici o editie a operei sale: „Si iarasi sa nu uitam ca Traian – Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fratricide, iar tracii au fost daci“. La fel este construit, din pure inventii, un citat atribuit lui Herodot (V, 9), care ar trebui sa confirme marea intindere a „spatiului pelasgo-trac“; inutil sa spunem ca un asemenea concept lipseste la Herodot, dupa cum anacronice sint si alte notiuni puse in gura marelui istoric grec: Noricum, populatii dacice si celto-germanice, Aquileea, Peninsula Balcanica. Dar de unde sa stie inventatorul citatului ca au mai trebuit sa treaca citeva secole pentru ca aceste concepte geografice sau etnice sa intre in constiinta si scrierile Antichitatii? Si alte citate au fost semnificativ falsificate, prin introducerea de termeni specifici obsesiei tracomane, precum „masa neamurilor pelasgice“ (in loc de „traci“, la Herodot, IV, 93) sau „populatiile pelasgo-traco-ilirice“ (in loc de „tinuturile ilirice“, la Strabon, VII, 5,1).

Daca ar fi sa raminem inca in domeniul „stiintei“ practicate de autorii citati si de cei asemenea lor, ar mai fi inca destule reprosuri de facut, multe dintre ele chiar la nivelul cunostintelor elementare de istorie, arheologie sau lingvistica. De exemplu, domnii „dacologi“ N.S. si G.D.I. ar fi trebuit sa stie ca: tablitele de lut de la Tartaria nu puteau fi datate prin metoda carbonului radioactiv, caci metoda respectiva se aplica doar pe resturi organice; ca aparitia ceramicii nu poate fi plasata in Mezolitic, ci, cel mai devreme, in Neoliticul timpuriu; ca zidurile dacice linga care s-a fotografiat N.S. nu pot fi „contemporane cu cele ale cetatii Troiei“; ca localitatea antica Tapae nu este situata la Portile de Fier ale Dunarii, ci la Portile de Fier ale Transilvaniei, unde nu Fuscus ci Tettius Iulianus s-a luptat cu dacii; ca mormintele princiare de la Peretu si Agighiol si coiful de la Poiana-Cotofenesti nu au nici o legatura cu „regii epocii bronzului“, ci cu virfurile aristocratiei getice din sec. IV a.Hr., deci de la inceputul celei de-a doua epoci a fierului, s.a.m.d

Numeroasele erori, „inventii“ sau falsuri, enumerate mai sus in chip selectiv (caci lista lor completa si corectarea lor ar cere tot atita spatiu cit insumeaza opurile citate), au o origine comuna: ignoranta, si o predestinare ineluctabila: tezismul tracoman. Cunostintele etalate diletantic de „dacologii“ medici, ingineri, poeti, chiar si istorici (dar istorici ai epocii moderne si ai miscarii muncitoresti) sint superficiale, imprecise, iar manipularea lor nu tine seama de nici o metoda, de nici o regula a demersului stiintific. Simtul critic al cercetatorului lipseste cu desavirsire – prioritate absoluta au tezele ce trebuie „demonstrate“ si propagate cu orice pret. Argumentele provin din aceeasi vesnica sursa care este Nicolae Densusianu, din scrierile celorlalti tovarasi de idei tracomane (cele mai intens citite si citate), din „stiinta“ culeasa de pe Internet, din publicatii de popularizare sau din reviste de tip „almanah“. Cind acestea sint epuizate, se apeleaza si la poezie, care prezinta „avantajul“ de a apela la inima, nu la ratiune. Ea beneficiaza in plus de privilegiul de a putea raspindi orice enormitati invocind „licenta poetica“. Ca, de exemplu, in cazul poeziei dedicate lui N.S. „in loc de cuvint introductiv“ al cartii sale de catre dl G. Dorian, care ne invata Cine sint dacii, pornind cu o asemenea enormitate: „Cind Herodot a scris cine sint dacii/ Dacii traiau de mult pe-acest pamint...“. De unde sa stie poetul ca Herodot a scris despre geti si nu despre daci, care au aparut in izvoare abia dupa patru secole“? De la N.S.?

Noii „dacologi“ nu par sa fie constienti de toate aceste slabiciuni de cultura si metoda istorica. Sau, chiar daca realizeaza acest lucru, nu afla aici un indemn spre studiu temeinic, serios, ci un motiv de nemultumire si de sporita agresivitate fata de specialisti si, in general, fata de cei ce gindesc altfel. De remarcat, totusi, ca aceasta nemultumire nu priveste calitatea profesionala a oamenilor de meserie, pe care, de altfel, diletantii nu au cum a o aprecia. In discutie este calitatea morala a specialistilor, calificati de N.S. intr-un loc drept „istorici iresponsabili“, in altul drept „latinofili slugarnici“, si acuzati de „transmiterea nestiintei prin stiinta“. Acestia sint, desigur, niste tradatori care „incearca sa bage in capul generatiilor acestui secol ca avem o alta limba si o alta origine decit cea evidenta si reala“. Motiv pentru ca N.S. sa nu aiba incredere „in acesti «lingvisti» si «istorici» gata sa ne transforme istoria noastra in functie de interesele lor personale ori scopurile politice urmarite de «stapinii» lor“.

Dupa ce, zeflemitor, le ura „Somn usor“, in cele din urma N.S. le adreseaza un patetic apel: „Domnilor istorici, a sosit timpul adevarului, a sosit timpul sa le dam romanilor inapoi istoria lor milenara si mindria de neam!“. Inca si mai dura este judecata lui G.D.I., care vede peste tot in jurul sau „himerele malefice ale fortelor raului“, „uneltirile fortelor oculte“ sau chiar „ofensiva planetara a unor forte malefice impotriva istoriilor nationale si a specificului national“. Dupa judecata sa strimba, specialistii care se opun tracomaniei, care vad etnogeneza romaneasca din perspectiva continuitatii si romanizarii geto-dacilor, nu sint altceva decit „caii troieni si racolatii fortelor oculte, malefice“, capabili chiar de a distruge sau ascunde deliberat izvoarele istoriei patriei! Iar pentru a intari aceste fantasmagorice acuzatii, normal, G.D.I. face apel la texte similare ale confratelui sau de credinta tracomana Ion Gheorghe, care demasca „conspiratia anticulturala a scolii oficiale de arheologie si istorie din Romania“.

De unde atita inversunare? Desigur, in primul rind, din viziunea nationalist-sovina in care toate lucrurile bune, pozitive, din prezent si din trecutul „multimilenar“ al natiei noastre ni se datoreaza, iar toate relele si necazurile au venit si vin din afara. Obsesia unei imaginare conjuratii universale, care ar urmari „anihilarea pina la desfiintare a natiunii si a Statului national“, pentru a ne transforma intr-o „armata de sclavi moderni pe o planeta fara frontiere“ (G.D.I.), ii motiveaza, pare-se, in cel mai inalt grad pe liderii tracomaniei actuale. Din pozitia unui nou Mesia, chemat sa-si lumineze poporul, N.S. i se adreseaza solemn: „Oare aceasta «hipnoza» de secole la care este supus poporul daco-romin sa nu aiba un sfirsit? Daco-rominii sa nu-si poata descoperi adevarata origine, istorie? Adevarului ii trebuie doua lucruri: cineva sa-l rosteasca sdeci nu sa-l demonstreze! – n. M.B.t si cineva sa-l auda! Deci primul pas a fost facut!“. Iar celor ce „indraznesc a scrijeli slove strimbe si straine pe fruntea de granit a Patriei Dacia“, ca si noua, celor ce am gresit, ignorind sau combatind doctrina lui Densusianu si a epigonilor sai, N.S. ne da un sever avertisment: „Trebuie judet mare si pedeapsa si mai mare pentru aceste crime de inalta tradare“.

Nu-mi pot inchipui ca rindurile de fata ii vor determina pe N.S.&Co. sa-si lepede convingerile sau macar sa-si reexamineze critic „metodele“ si „baza documentara“. Aceste pagini sint in primul rind adresate iubitorilor de istorie care s-ar putea lasa fascinati de fanteziile tracomane. Sa speram ca ei vor gasi aici suficiente si serioase motive de reflectie.

De fapt adevãrul nici nu-i intereseazã pe unii care doar repetã ca papagalul niºte texte.

de ce nu incerci sa citesti acest text?....si apoi sa vii cu contraargumente....
demonstrezi k nu te intereseaza absolut deloc parerea profesorilor de la universitatea bucuresti...in schimb...pentru tine orice alta opinie e binevenita...:(

Pai l-am citit mai. Cine a zis ca nu l-am citit. Si chiar in privinta unor questiuni subscriu. Scelerati ca Savescu ar trebui inchisi intr-o camera alba capitonata, imbracati intr-o camasuta cu maneci lungi care se leaga la spate. Tu m-ai perceput total gresit. Eu nu contest munca acestor profesori si meritele lor academice. Sunt convinsa ca sunt doxa de istorie si ca au contribuit intr-un fel sau altul. Numai ca anumite lucruri nu ma conving si romanizarea e doar unul dintre ele, dar care ma intereseaza cel mai mult. Plus ca daca le ceri lamuriri iti raspund vag si te aburesc, te ia prin invaluire pana nu mai stii nici tu ce intrebasesi de fapt. Am in famile doctor in istorie, de aici si pasiunea mea pentru istorie, si de fiec. data avem contre pe niste teme. Cele mai multe carti de istorie romanest,i de la el le am, dar de cand am inceput sa ma indoiesc de anumite lucruri citesc mai mult straini. Vezi tu, citind doar ce spun ai nostri academicieni romani si acceptand ca litera de lege, suntem exact ca saracii unguri care citindu-i numai pe ai lor, nu i-au vazut pe romani in Transilvania vreo cateva sute de ani. Acum cu 80% din ce spune dl. profesor Babes sunt de acord....dar, dubito, ergo cogito!

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-05 21:32:30

De la: oana_cristina_m, la data 2009-05-04 13:48:43

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-02 21:50:59uitati ce spune M.Babes fost profesor la universitatea Bucuresti,facultatea de istorie si unul dintre cei mai mari arheologi romani....
(acum nu mai preda la universitate dar se ocupa in continuare de foarte multe situri arhelogice printre care si de cel de la rosia montana)

deci...cititi cu atentie ce spune :

Renasterea Daciei?

Mircea BABES

Motto: „...avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei...“
A.D. Xenopol


Cu nouazeci de ani in urma, in 1913, iesea de sub tipar la Bucuresti un op impresionant prin volumul sau neobisnuit (1152 p.!), care marturisea despre marimea efortului, dar si despre ambitia nemasurata a autorului de a reconstitui perioadele cele mai timpurii ale istoriei noastre cu alte mijloace si in alt sens decit o faceau savantii acelei vremi. Cartea se numea Dacia preistorica, iar autorul, Nicolae Densusianu, raposat cu doi ani mai inainte, avea sa devina – tocmai prin aceasta opera – una dintre personalitatile cele mai controversate din istoriografia romaneasca moderna. Meritele sale stiintifice ii fusesera recunoscute inca din timpul vietii, fiind ales la 1880 membru corespondent al Academiei Romane, dar ele priveau in esenta studiul istoriei medii si moderne a romanilor, careia i-a dedicat publicatii solide, valoroase.

In ultimele trei decenii ale vietii, inspirat de ideea patriotica de a pune in valoare vechimea poporului roman ca argument in slujba emanciparii sale nationale, Densusianu a abordat – fara insa a avea pregatirea de specialitate necesara – domeniul preistoriei. Rezultatele obtinute deja in vremea sa prin sapaturile arheologice intreprinse de Cezar Bolliac sau cele sintetizate in opera de mare eruditie istorico-arheologica a lui Grigore Tocilescu, Dacia inainte de romani (1880), i se vor fi parut insuficiente, desi impingeau inceputurile acestei istorii cu milenii inapoi fata de primele marturii scrise ale „parintelui istoriei“, Herodot. Densusianu a crezut ca mai utile pentru demersul sau erau izvoarele scrise greco-romane, in special cele de natura mitologica, si, nu mai putin, traditiile populare romanesti, adunate in mare masura de el insusi prin metoda chestionarelor. Efortul sau considerabil de documentare nu l-a dus insa la o reala competenta, la insusirea metodelor proprii acestor atit de diferite materii si, de aceea, cartea sa era depasita stiintific inca inainte de aparitie. In ultima instanta, fatala i-a fost adormirea spiritului critic in incercarea sa de a demonstra cu orice pret ideea fundamentala preconceputa a acestei carti. De aceea, verdictul istoricilor, arheologilor, lingvistilor si al altor specialisti a venit imediat si a fost necrutator. In editia a II-a a Istoriei romanilor din Dacia Traiana (1914), A.D. Xenopol aprecia ca opul lui Densusianu „contine numai o ingramadire de date traditionale, fabule, povesti si poezii poporane, fara nici o baza serioasa istorica“, iar Vasile Pirvan, la rindul sau, in Getica (1926) amintea in trecere de N. Densusianu si de „romanul sau fantastic Dacia preistorica, plin de mitologie si de filologie absurda, care la aparitia sa destepta o admiratie si un entuziasm nemarginit printre diletantii romani in arheologie“.

Xenopol este si autorul unei lapidare si severe evaluari a ideii fundamentale a Daciei preistorice: „Teoria autorului ca dacii ar fi inchegat intiia civilizatie a omenirei arata ca avem a face cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei“. Intr-adevar, ideea care l-a obsedat pe Densusianu si care ii obsedeaza inca pe epigonii acestuia este aceea ca regiunea carpato-dunareana ar fi fost inca de pe la 6000 i.Hr. leaganul unei mari civilizatii, al „civilizatiei pelasgice“, si, totodata, locul de nastere al mai tuturor popoarelor, limbilor si civilizatiilor din Europa, Asia Anterioara si nordul Africii. Vreme indelungata, mai mult de un mileniu, un presupus „imperiu pelasgic“ si-ar fi intins granitele de la Atlantic pina in Mesopotamia si India, de la Baltica pina in Sahara, iar dinastii sai nu ar fi fost altii decit zeii Uran, Saturn, Hermes, Marte etc. Toate civilizatiile de seama ale Antichitatii: mesopotamiana, egipteana, greaca si romana ar avea astfel origini carpato-dunarene. Pelasgi – deci vorbitori ai uneia si aceleiasi limbi – ar fi fost in egala masura tracii, getii si dacii, sarmatii iranieni, etruscii si latinii, germanii si baltii etc.

In incercarea de a-si fundamenta originala teorie, Densusianu a procedat impotriva tuturor principiilor si regulilor stiintei. Sursele de informatii (mitologia antica greco-romana, traditiile si legendele romanesti, materialul lingvistic, in special cel toponimic si onomastic, o serie de monumente arheologice reale, dar mai ales cele imaginare – in realitate jocuri ale naturii) au fost abuziv interpretate, in fapt inghesuite cu forta in scenariul istoric preconceput. Pe baza unor vagi, indepartate sau nereale, in orice caz irelevante asemanari de nume, toti zeii si eroii mitologiei greco-romane, toate locurile legate de legendele lor s-ar fi plasat la Dunare si in Carpati. Prin la fel de dubioase asemanari se faceau legaturi false cu eroii traditiilor si ai folclorului romanesc.

Iata doar citeva dintre miile de exemple care ar putea fi date: Atlas=Alutus=Olt=Muntii Oltului; Pharanx=Paring; Colchis=Colti (Buzau); Phasis=Buzau; Terrigenae=Tirighina; Ardalos=Ardeal; Zalmoxis=Zeul Mos; Latona=Letea; Selene=Sulina; Saturn-Noe-Novac etc. etc. Printr-o asemenea metoda, care ignora total legile lingvisticii, Densusianu credea ca poate argumenta concluziile cele mai neverosimile. Procedind la fel in arheologie, monumente corect datate si atribuite etno-cultural inca din vremea sa au devenit ad-hoc monumente pelasge ale unui trecut legendar, greu de fixat in timp, de exemplu valul de epoca romana tirzie cunoscut sub numele de „Brazda lui Novac“, tezaurul gotic de la Pietroasa, cetatea dacica si apoi romana de la Tirighina-Barbosi (aceasta din urma atribuita argonautilor!). Movilele funerare de pamint au fost interpretate ca prototipuri ale piramidelor egiptene, iar cetatile dacice din vremea lui Burebista au fost puse la originea constructiilor ciclopice miceniene (care sint cu peste o mie de ani mai vechi!). La fel de absurd, monumente sau jocuri ale naturii, de regula stinci erodate de vint si ploi, cum sint cele din Bucegi (Omul, Babele), din Ceahlau sau din Muntii Buzaului, au fost identificate – impotriva evidentei – cu imaginare statui, altare, sanctuare sau alte monumente ale religiei si mitologiei „pelasge“.

Daca ar fi luata in serios, teoria „pelasgica“ ar avea consecinte considerabile, dintre cele mai grave, atit pentru istoria nationala, cit si pentru cea universala. Pentru romani, teoria lui Nicolae Densusianu inseamna negarea procesului lor de etnogeneza, care in opinia marii majoritati a lumii savante este intemeiat pe simbioza daco-romana. Limba romana nu ar fi o limba neolatina, rezultata din romanizarea substratului bastinas, ca atitea alte limbi romanice din Europa (franceza, spaniola, portugheza), ci ar fi doar „o continuare a limbii pelasgice din Carpati“. Latina, care sta la baza limbii romane, nu ar fi fost implantata in Dacia o data cu cucerirea si colonizarea traiana, asa cum cred toti lingvistii si istoricii romani si straini, ci s-ar fi nascut chiar aici, intr-un trecut indepartat, nebulos, pentru a ajunge abia ulterior sa fie vorbita in Italia si in alte parti ale Europei, in urma unor ipotetice migratii „pelasgice“. Ciudata ipoteza, prezentata de N. Densusianu si de epigonii sai mai vechi sau mai noi drept o certitudine, se afla intr-o contradictie ireconciliabila cu conceptia dominanta despre formarea limbii si poporului roman, sustinuta de cei mai mari istorici si lingvisti romani si, cu putine exceptii, in general acceptata de cercetarea internationala.
Asa cum aratam mai sus, teoria lui Densusianu a fost respinsa de cercetarea calificata romaneasca in intregul ei, incepind cu Xenopol si Pirvan, ca „o enorma eroare de conceptie si metoda“ (Radu Vulpe), iar stiinta internationala, din fericire, a ignorat-o cu desavirsire. Ea a provocat, in schimb, o explicabila fascinatie in rindul diletantilor, in special intre aceia la care interesul pentru istorie avea la origine un puternic resort nationalist. Asa se explica faptul ca perioadele de inflorire a tracomaniei (termen introdus in 1941 de Serban Cioculescu, care critica „fervoarea naiva“ a aderentilor acestui curent) au coincis cu vremurile de accentuata manifestare a nationalismului in viata politica romaneasca. In perioada interbelica, cind extrema dreapta in ascensiune s-a folosit necontenit de sloganurile ortodoxiei si ale unui romanism redus de preferinta la originea si substanta sa bastinasa, „dacica“, intilnim primele incercari de resuscitare a „densusianismului“.

Ele erau datorate, evident, unor diletanti precum doctorul N. Lupu sau scriitorul I.Al. Bratescu-Voinesti, iar impactul si sansele lor de succes erau inca foarte reduse intr-o tara in care stiinta istorica, precum si cultura istorica populara erau puternic marcate de puternica personalitate a unor adevarati savanti, precum Nicolae Iorga si Vasile Pirvan. Altfel au evoluat lucrurile in vremea comunismului. La inceput, in „obsedantul deceniu“, doctrina marxist-leninista atotputernica – materialismul istoric – punea pe primul plan factorul social in interpretarea istoriei, iar asa-numitul „internationalism socialist“, in fapt politica de sovietizare si rusificare a tarilor satelite, inclusiv a istoriei si culturii lor, interzicea practic orice manifestare nationalista in acest domeniu. O usoara preferinta oficiala pentru fondul dacic, care se putea explica prin idiosincrazia fata de vestul capitalist, identificat pentru nevoile cauzei cu „imperialismul roman“, nu a mers atit de departe incit sa incurajeze eventuale manifestari tracomane.

Acestea aveau sa izbucneasca si sa se multiplice ingrijorator in ultimii 10-15 ani – anii de criza – ai regimului national-comunist. In timp ce Nicolae Ceausescu, in special din motive de oportunitate politica externa, evoca in discursurile sale oficiale dubla origine, dacica si romana, a poporului roman, mai multe campanii propagandistice „de consum intern“ (1980: 2050 de ani de la „crearea primului stat geto-dac centralizat si independent“ al lui Burebista; 1985: 2500 de ani de la „primele lupte ale getilor pentru independenta“) au fost menite sa exacerbeze prin „glorioasele traditii dacice“ mindria nationala si devotamentul pentru „Conducator“. Tot atunci, dupa esecul incercarii de a impune o linie accentuat nationalista in tratatul de Istoria Romaniei (proiect abandonat in 1980, datorita rezistentei majoritatii autorilor), intr-un tratat „alternativ“, coordonat militareste de generalul Ilie Ceausescu, Istoria militara a poporului roman (vol. I, Bucuresti, 1984), se vorbea despre trupele de ocupatie romane care „au adus daune materiale si morale mari poporului dac“, popor care, desigur, „nu s-a impacat nici o clipa cu situatia in care se gasea si in tot acest timp a dus o lupta dirza, tenace, permanenta, soldata in cele din urma cu eliberarea teritoriilor ocupate si reintregirea Daciei in hotarele ei firesti“.

In aceste conditii, nu mai surprinde faptul ca aproximativ in acelasi timp, pentru intiia oara in perioada postbelica, au reaparut in scena diletantii tracomani, constituind o istoriografie neoficiala, „paralela“, slujind in fapt politicii nationaliste a regimului. Nu mai poate surprinde nici faptul ca un nucleu tracoman important, avindu-i in frunte pe istoricii miscarii muncitoresti si comuniste I. Popescu-Puturi, N. Copoiu si A. Deac, s-a aflat chiar in Institutul de Stiinte Istorice si Social-Politice (ISISP) de pe linga CC al PCR In sfirsit, din aceasta perspectiva, ne apare normal faptul ca marele „guru“ al tracomaniei anilor ’80 a fost bogatul om de afaceri romano-italian Iosif Constantin Dragan, editorul si proprietarul fituicii Noi Tracii, suspectat de presa libera romaneasca si straina de a fi fost agent de influenta al regimului ceausist. Intr-o tara in care, in particular in domeniul istoriei, orice cuvint tiparit era cenzurat, toleranta – de fapt, incurajarea de care s-au bucurat produsele pseudo-stiintifice ale tracomanilor, difuzate fara restrictii, uneori in tiraje de masa (de exemplu in revistele Flacara sau Saptamina culturala a Capitalei) – arata ca ele raspundeau direct sau indirect, constient sau inconstient, la comanda sau voluntar, liniei politice a momentului.

Cu atit mai surprinzatoare la o prima vedere ne apare astazi reinvierea tracomaniei, manifestarea sa tot mai activa si agresivitatea sa sporita dupa decembrie 1989. Desigur, libertatea de opinie si de exprimare cistigata prin Revolutie a constituit conditia favorabila a aparitiei a numeroase astfel de produse parastiintifice, iar interesul pentru senzational intretinut de atunci incoace de mass-media explica pina la un anumit punct succesul mediatic al „noului val“ tracoman. In joc sint si mijloace financiare considerabile, fara de care cele patru asa-zise „congrese internationale de dacologie“, gazduite in 2000-2003 de luxosul Hotel Intercontinental din Bucuresti, nu ar fi reusit probabil sa-si atraga participantii – diletanti din Romania, din Republica Moldova si din rindurile emigratiei romanesti din SUA. Fara acesti bani, nici monumentele dedicate lui Burebista, lui Nicolae Densusianu si tablitelor de la Tartaria nu ar fi putut fi ridicate si inaugurate cu fastul dorit de initiatori. Adevarata comunitate stiintifica romaneasca (cu doua-trei inexplicabile exceptii), precum si cea internationala au pastrat o distanta prudenta fata de noile si ostentativele manifestari ale tracomaniei/dacomaniei. Prudenta lor a fost justificata, inca de la inceput, nu numai de antecedentele unor participanti cu „vechi state de serviciu“ (I.C. Dragan, A. Deac, P. Tonciulescu, Ion Gheorghe), ci si de sloganurile cu puternic iz politic-nationalist sub semnul carora aveau sa se desfasoare aceste evenimente. Titlul sub care ziarul Curierul National din 16 august 2001 relata despre al II-lea congres de la Hotel Intercontinental vorbeste de la sine: Adevarul despre rolul daco-rominilor ca popor primordial si formator in Europa. El a fost extras din expunerea noului guru al tracomanilor, romano-americanul N. Savescu (mai departe citat N.S.).

De profesiune medic, N.S. este presedinte al unei societati numite Dacia Revival International din New York, organizator al congreselor amintite si al unui site de web (www.dacia.org) care ii reprezinta in detaliu persoana, activitatile, mesajele, „opera“ si chiar preferintele muzicale, puse la dispozitia amatorilor (evident, „Imnul Dacilor“, „Imnul Tinerilor Vlahi“ si „Marsul dacic“!!). N.S. este mai ales autorul cartii Noi nu sintem urmasii Romei (tiparita in conditii de lux, deja in doua editii), carte care, prin titlu si tonul agresiv, se recomanda a fi noul manifest al tracomaniei/dacomaniei. In „noul val“ se inscrie si conf. dr. G.D. Iscru (mai departe citat G.D.I.), istoric de profesie, care, aidoma inaintasilor Densusianu, Copoiu si Deac, pare sa fi renuntat la preocuparile ce l-au consacrat (istoria moderna a romanilor) in favoarea a ceea ce el numeste „istoria mitologica – parte componenta a istoriei nationale“. Cartea sa, ajunsa la o a treia editie, poarta si ea un titlu-manifest: TRACO-GETO-DACII, natiunea matca din spatiul carpato-danubiano-pontic. G.D.I. trateaza in general aceleasi teme si, desi este mult mai scolit decit N.S., le „rezolva“ in acelasi stil, cu aceeasi lipsa de profesionalism. In fond, cele doua carti sint atit de asemanatoare intre ele si au atit de multe lucruri in comun cu intreaga literatura tracomana de la N. Densusianu la I.C. Dragan, de la Ion Gheorghe la A. Bucurescu, de la P. Tonciulescu la N. Miulescu (si altii asemenea, cititi si citati infinit mai des decit Hasdeu, Tocilescu, Odobescu, Xenopol, Iorga sau Pirvan!), incit pot fi considerate pe deplin reprezentative pentru fenomenul in discutie. In ideea de a intelege mai bine acest fenomen, asumindu-ne riscul de a ignora sau „nedreptati“ pe unul sau altul dintre epigonii lui Densusianu, discutia de fata se va concentra pe ceea ce ni se pare a fi semnificativ in cartile amintite.

Mai intii trebuie spus, daca mai era nevoie, ca, la fel ca si toti ceilalti, N.S. si G.D.I. sint niste buni densusianisti. „Biblia“ lor este Dacia preistorica, folosita, fara o minima judecata critica, ca sursa de idei, ipoteze si argumente, preluate in bloc sau separat. De acolo provine ideea falsa si nociva a unui spatiu privilegiat, cel carpato-danubian, si a unui „popor unic“ (=„popor ales“=„natiune matca“), „creator al primei civilizatii“, pe care a transmis-o practic intregii umanitati. Meritul sau este deci esentialmente unul cultural: „Acei carpato-dunareni (arieni, cum ii numesc altii) au dat nastere la cultura lumii, ea raspindindu-se nu numai peste intreaga Europa si spre nordul Egiptului si Mesopotamiei, ci pina in indepartata Indie...“. Poporul, pe care N.S. nu prea este hotarit cum sa-l numeasca („Aceasta populatie ariana, euro-indiana, pelasgica, carpato-danubiana ori cum vreti sa o numiti“), are, dupa Densusianu, dar si dupa G.D.I., o origine de-a dreptul divina, fiind „primul si singurul popor al stravechimii caruia izvoarele scrise ale Antichitatii i-au atribuit o origine divina“. De aici, mindria predicata de noii tracomani in termenii unui veritabil rasism, caci aceasta ar fi, fara umbra de indoiala, si originea noastra, a „daco-rominilor“: „Noi am fost dintotdeauna aici.

Noi nu am venit de nicaieri… De la noi a inceput Europa sa existe… Noi sintem adevaratii parinti ai Europei“ (N.S.). Aceeasi concluzie, care exalta marea noastra puritate si superioritate, altfel formulata de acelasi N.S.: „Nu este nimeni in toata Europa care sa aiba o istorie mai veche, mai frumoasa si mai fantastica decit a noastra. Noi nu trebuie sa uitam ca sintem aici, pe acest pamint european primii, inaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor or turcilor, inaintea englezilor or slavilor. …Noi daco-rominii reprezentam coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane“. Ce pacat ca doar N.S. si cercul sau de „daco-romini“ au ajuns la aceasta minunata concluzie!
Spatiul (ca si o explicabila jena) ne impiedica sa colindam toate meleagurile indepartate ale planetei, din Europa de Vest pina in India si chiar in Japonia, unde fantezia lui N.S. i-a purtat, in expansiunea lor epocala, pe presupusii nostri stramosi, „pelasgo-traco-arienii carpato-danubieni“. Ca si cum nu ar fi de ajuns, dupa G.D.I. „devine plauzibila prezenta DACILOR si in America“. Pentru nevoile cauzei, in textele vedice sint identificate cu forta cuvinte romanesti, iar Eneida, repovestita pe 13 pagini si „completata“ de N.S. cu nume de popoare care nu exista in textul lui Vergiliu (de exemplu pelasgi, traci), este declarata „marea epopee a poporului roman“.

Prin asemenea procedee arbitrare, care nu au nimic in comun cu un demers stiintific, si prin numeroase afirmatii lipsite de orice argumentare si de orice temei, „carpato-danubienii“ devin „inaintemergatorii“ tuturor marilor popoare si creatorii marilor civilizatii ale Antichitatii: sumeriana, hittita, minoica, miceniana, troiana („civilizatiile create de ei, pelasgo-traco-miceniana, pelasgo-traco-minoica, pelasgo-traco-troiana...“, N.S.). Nimeni nu scapa dorintei obsesive de a ne anexa intreaga istorie a umanitatii, nici chiar romanii, pe care N.S. nu ii iubeste, nici limba latina, „limba pe care ei, dacii, o vorbeau de mii de ani!“ (?!). Ba, impotriva romanilor se dezlantuie intreaga ura a medicului-dacolog. El polemizeaza furios cu „«vitejii» de romani care, de fapt, au pustiit, tilharit, pirjolit, robit satele si catunele noastre dacice“ si care „au furat tezaurul regelui Decebal“, si se rafuieste in chip special cu imparatul Traian, comparat cu „conducatorii fanarioti straini de neamul nostru, fascistii sau rusii“ (!!). In ciuda accentelor melodramatice, de un gust indoielnic, intentia nu este aceea de a deplinge suferintele strabunilor daci, nici de a-i razbuna, ci (vechea obsesie a lui Densusianu si a epigonilor sai) aceea de a-i elimina pe romani din etnogeneza romaneasca. Se intreaba N.S. retoric: „Cum este posibil ca, in timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul Imperiu roman, adica de trupe de mercenari analfabeti, care de-abia puteau inchega doua vorbe in latina, acestia sa ne invete pe noi o limba pe care ei insisi nu o vorbeau cum trebuie?“.

Pentru ca apoi, coborind discursul sau sub nivelul centurii, sa apostrofeze intreaga istoriografie romaneasca, de la Miron Costin si Dimitrie Cantemir la autorii recent aparutului tratat academic de Istoria romanilor: „Chiar acest pederast sa fie «stramosul» neamului nostru, domnilor istorici?“. La un asemenea nivel, comentariile sint de prisos. Vom trece, deci, peste aberanta reducere a spatiului romanizarii la doar 14% din teritoriul Daciei (inca o contributie personala a lui N.S. la studiul problemei!), peste reducerea duratei acestui proces la anii existentei provinciei romane nord-dunarene, peste ignorarea rolului major al armatei, ca si al colonizarii, al vietii urbane sau al crestinismului de limba latina in romanizare. Nu vom starui nici asupra irealitatii unei limbi „carpato-dunarene“ din care, conform dogmei densusianiste, s-ar fi nascut latina lui Cicero, Ovidiu si Tacit; inovatiile tracomane in aceasta materie rezida exclusiv in jocul cuvintelor, in felul imprecis si contradictoriu in care aceasta fantomatica limba este denumita de N.S. (care pe aceeasi pagina vorbeste cind de „limba romana-dunareana cu alfabet geto-dac, limba vorbita de cele 3-5 milioane de locuitori de pe vremea lui Burebista“, cind de „«Ausonica» carpato-dunareana, dacica“, cind de „limba carpato-dunareana, latina dunareana arhaica, cu alfabetul geto-dac, pe care daco-rominii il mai foloseau inca in vremea lui Vlad Tepes“) sau, mai simplu, de G.D.I. („limba matca“).

In acest context, cum se vede, revin mereu in discutie acele documente despre care unii sau altii cred ca ar fi vechi scrieri bastinase, de la tablitele neolitice cu pictograme de la Tartaria (pompos denumite „primul mesaj“ si recent comemorate cu participarea unui inevitabil sobor de preoti!) pina la misteriosul Cod Rohonczy (dupa N.S., „cronica daca din secolele XI-XIII“!). Intre aceste date extreme se mai invoca ornamentele de pe vasele si figurinele culturii Girla Mare din epoca bronzului, „citite“ de V. Enachiuc, inscriptiile grecesti si latinesti din Scythia Minor si din Provincia Dacia, „traduse“ cu cinism de A. Bucurescu ca si cum ar fi fost scrise in limba geto-dacilor, si mereu fascinanta inscriptie germanica, scrisa in alfabetul runic, de pe colanul de la Pietroasa, pe care, de la Densusianu incoace, fiecare tracoman mai ambitios (precum Gheorghe, Bucurescu, Savescu sau Iscru) s-a simtit obligat sa o traduca sau macar sa o comenteze in felul sau propriu. Atita timp, insa, cit „descifratorii“ ne alimenteaza doar cu texte halucinante, pastrind pentru ei cheia „alfabetelor“ si vocabularul „limbii matca“, o dezbatere serioasa, in masura sa dezvaluie impostura, ramine imposibila.

Impostura stiintifica reiese nemijlocit din erorile si inventiile intilnite la tot pasul in cele doua carti. Daca insa cele dintii (erorile) reflecta lipsa de formatie si familiaritate a autorilor cu materia istorica, arheologica sau lingvistica tratata si ar putea fi, deci, puse pe seama unei anumite „inocente“, inventiile, mai exact datele si concluziile inventate, tradeaza atitudinea lor profund imorala, total straina adevaratei etici stiintifice, si dispretul fata de cititorul neavertizat, care trebuie indoctrinat cu orice pret (scopul scuza mijloacele!). In aceasta ordine de idei, este evidenta mai ales irezistibila, obsedanta atractie spre protocronism a celor doi autori si a aderentilor lor, care le tradeaza afilierea ideologica. Putine sint realizarile materiale si spirituale ale umanitatii care sa nu-si fi avut originile in spatiul carpato-danubian si care sa nu fie revendicate de tracomanii nostri. Dupa N.S., carpato-danubienii au inventat secera, cutitul curb, plugul cu brazdar din corn de cerb ori din silex (?!), jugul, toporul, roata olarului si roata de car, cotiuga, carul, caruta cu 2, 3 (?) sau 4 roti („toate acestea au fost inventate de stramosii nostri“!), la care se mai adauga si alte inchipuite prioritati mondiale: prima statueta de marmura, de asemenea „din istoria lumii“ (cultura Hamangia), primul sanctuar de lut (cultura Boian), svastica – „cel mai vechi simbol pre-tracic gasit in lume“, „primele ornamente si masti de aur (tracice) gasite in lume“ (probabil cele din necropola de la Varna).

Inainte de toate, insa, mai nou, tracomanii se extaziaza in fata tablitelor de la Tartaria, „primul mesaj scris din istoria lumii“, a carui importanta este dovedita de N.S. prin spusele adinci ale unui anonim student american („cind nimeni nu citea, la Tartaria se scria“!!) si de G.D.I. prin versurile unui la fel de anonim poet rus/sovietic („O, timp strabun! A ta stihie/ s-a potolit gonind prin hau/ Strig: Unde esti tu Tartarie?/ Prin vremi n-aud raspunsul tau“). De mirare doar ca cei doi par a-l ignora pe Ion Gheorghe, „poet roman“ (asa semneaza), care pe aceeasi tema bate cimpii pe o pagina intreaga din Romania Mare din 2 mai 2003; ei puteau gasi acolo un poem, Tartaria, mai presus (in care, halucinant, Tartaria se asociaza cu Basarabia, cu Vadim, cu Ghebeleisis, cu Maresalul etc. etc.), O tableta Tartaria, un soi de „memoriu stiintific“ al poetului, din care aflam ca „decriptarea Tabletei a produs texte care, traduse si comentate succint, insumeaza cel putin 300 de pagini – cartea: Tartaria – Preistoria Secreta, cu subtitlul: Pace Tuturor Zeilor!“, si, in sfirsit, un mesaj adresat recentului congres de dacologie, dar si corpului diplomatic si institutiilor europene, din care citam dramaticul apel final: „Ma adresez, cu disperare, Ambasadelor Rusiei si Ucrainei, ale caror popoare s-au nascut si au crescut la Tartaria: Fratilor! Istoricii romani vor sa distruga dovezile de piatra ale drepturilor noastre la un leagan comun. Veniti sa aparam Tartaria!“ (!?).

Lasind Tartaria mai departe in grija putinilor specialisti ai acestui domeniu si nu a poetilor, medicilor sau inginerilor, sa amintim ca, in materie de protocronism, nici istoricul G.D.I. nu se lasa mai prejos: traco-geto-dacii sint „cel mai vechi popor, mai vechi decit egiptenii“, tot ei „ar putea fi primii constructori de piramide“ (ce-i drept de pamint, de fapt movile), spatiul nostru este „patria initiala a metalurgiei si a prelucrarii metalului in Europa“, statul ar fi existat la traco-geto-daci cu „cel putin o jumatate de mileniu inainte de fundarea Romei“, tot aici avem si „cel mai vechi regat feminin din acest spatiu“. Zalmoxianismul ar fi „prima religie monoteista din lume“ si, totodata „temelia filosofica a Ortodoxiei romanesti“. In sfirsit, performanta suprema a protocronismului „traco-geto-dac“ il priveste chiar pe Hristos, prin „ipoteza intruparii Lui intr-o pestera a Spatiului Carpatic“! Argument decisiv: numele Iisus ar fi un „nume incifrat“, in care primele doua semne (Ii) sint coloanele – primul semn sacru al cerului („aparut pentru prima data in lume in Spatiul Carpatic“), iar cuvintul sus este „un cuvint curat romanesc“, care localizeaza originea „minunii coborite din Cer“ (!?).

Dupa atitea „minuni“ si „prioritati mondiale“, a mai face o lista a altor fapte inventate si a erorilor intilnite practic pe fiecare pagina a acestei literaturi pseudo-stiintifice pare sa fie o intreprindere lipsita de sens. Si totusi, unele dintre „inventiile“ cu care cei doi autori sau cei de la care le-au preluat au imbogatit tezaurul istoriei „daco-romine“ merita a fi amintite. Dintre cele mai evidente falsuri stiintifice intilnite in cartea lui N.S., cele mai multe preluate de la tovarasii sai de „idei“, retinem: – monedele atribuite lui Burebista, cu inscriptii in „limba tracica“ (nu exista); – existenta „revelata“ a doi Zalmoxis (nu exista nici o informatie in izvoarele antice); – muntele sfint Kogaion, localizat in Bucegi, linga „Sfinx“ (nici o proba arheologica); – podul de la Drobeta ar fi fost ridicat nu de Traian, ci de Burebista (nici o dovada; ignora textul lui Cassius Dio, precum si studiile arheologice si numismatice); – „traducerea“ cunoscutei inscriptii DECEBALVS PER SCORILO in trei variante (pura fantezie; in doua „variante“ se ignora cele doua nume proprii – Decebalus si Scorilo – atestate de alte izvoare ale vremii); – „betoanele dacice... perfecte, nedistruse de timp, apa...“ (nu exista; mortarul a fost introdus in Dacia de catre romani). Si la G.D.I. intilnim asemenea enormitati, si ele adesea preluate de la altii: – existenta „poporului de uriasi“, postulata de Densusianu, ar fi dovedita de descoperiri de schelete de 2-4 m (!!), dar arheologii nostri le neaga sau le ascund (pura fantezie, nu exista asemenea schelete); – scitii si gotii au fost geti/geto-daci (total gresit; in lumina izvoarelor antice si a arheologiei scitii sint iranieni, iar gotii sint germanici); – existenta unui „sistem de alcatuiri astronomice“ cu „observatoare“ in munti, la deal sau in zona de cimpie (in fapt, cetati si sanctuare cu ziduri de piatra, asezari fortificate cu valuri si santuri, movile funerare); – monumentul de la Adamclisi=„monument triumfal al marelui rege Burebista“ (ipoteza total exclusa, avind in vedere inscriptia de pe trofeu, ca si rezultatele sapaturilor arheologice si studiile de arhitectura si de arta).

Ne putem astepta, desigur, ca intr-un caz sau altul autorul sa faca apel la dreptul sau de a emite o „ipoteza“ sau la secretul metodei proprii de „descifrare“. Ne intrebam, insa: cum va putea N.S. sa justifice falsificarea cu buna stiinta a textelor autorilor antici, pe care oricine le poate studia in numeroase editii stiintifice? Am amintit deja „contributia“ lui N.S. la rezumarea Eneidei lui Vergiliu. Lucrurile sint insa si mai evidente, dar si mai grave, atunci cind N.S. inventeaza pur si simplu marturii inexistente. Astfel, istoricului razboaielor traiane, Dio Cassius, i se atribuie – de fapt i se confectioneaza fara jena – „o interesanta afirmatie“, pe care nu o vom putea gasi in nici o editie a operei sale: „Si iarasi sa nu uitam ca Traian – Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fratricide, iar tracii au fost daci“. La fel este construit, din pure inventii, un citat atribuit lui Herodot (V, 9), care ar trebui sa confirme marea intindere a „spatiului pelasgo-trac“; inutil sa spunem ca un asemenea concept lipseste la Herodot, dupa cum anacronice sint si alte notiuni puse in gura marelui istoric grec: Noricum, populatii dacice si celto-germanice, Aquileea, Peninsula Balcanica. Dar de unde sa stie inventatorul citatului ca au mai trebuit sa treaca citeva secole pentru ca aceste concepte geografice sau etnice sa intre in constiinta si scrierile Antichitatii? Si alte citate au fost semnificativ falsificate, prin introducerea de termeni specifici obsesiei tracomane, precum „masa neamurilor pelasgice“ (in loc de „traci“, la Herodot, IV, 93) sau „populatiile pelasgo-traco-ilirice“ (in loc de „tinuturile ilirice“, la Strabon, VII, 5,1).

Daca ar fi sa raminem inca in domeniul „stiintei“ practicate de autorii citati si de cei asemenea lor, ar mai fi inca destule reprosuri de facut, multe dintre ele chiar la nivelul cunostintelor elementare de istorie, arheologie sau lingvistica. De exemplu, domnii „dacologi“ N.S. si G.D.I. ar fi trebuit sa stie ca: tablitele de lut de la Tartaria nu puteau fi datate prin metoda carbonului radioactiv, caci metoda respectiva se aplica doar pe resturi organice; ca aparitia ceramicii nu poate fi plasata in Mezolitic, ci, cel mai devreme, in Neoliticul timpuriu; ca zidurile dacice linga care s-a fotografiat N.S. nu pot fi „contemporane cu cele ale cetatii Troiei“; ca localitatea antica Tapae nu este situata la Portile de Fier ale Dunarii, ci la Portile de Fier ale Transilvaniei, unde nu Fuscus ci Tettius Iulianus s-a luptat cu dacii; ca mormintele princiare de la Peretu si Agighiol si coiful de la Poiana-Cotofenesti nu au nici o legatura cu „regii epocii bronzului“, ci cu virfurile aristocratiei getice din sec. IV a.Hr., deci de la inceputul celei de-a doua epoci a fierului, s.a.m.d

Numeroasele erori, „inventii“ sau falsuri, enumerate mai sus in chip selectiv (caci lista lor completa si corectarea lor ar cere tot atita spatiu cit insumeaza opurile citate), au o origine comuna: ignoranta, si o predestinare ineluctabila: tezismul tracoman. Cunostintele etalate diletantic de „dacologii“ medici, ingineri, poeti, chiar si istorici (dar istorici ai epocii moderne si ai miscarii muncitoresti) sint superficiale, imprecise, iar manipularea lor nu tine seama de nici o metoda, de nici o regula a demersului stiintific. Simtul critic al cercetatorului lipseste cu desavirsire – prioritate absoluta au tezele ce trebuie „demonstrate“ si propagate cu orice pret. Argumentele provin din aceeasi vesnica sursa care este Nicolae Densusianu, din scrierile celorlalti tovarasi de idei tracomane (cele mai intens citite si citate), din „stiinta“ culeasa de pe Internet, din publicatii de popularizare sau din reviste de tip „almanah“. Cind acestea sint epuizate, se apeleaza si la poezie, care prezinta „avantajul“ de a apela la inima, nu la ratiune. Ea beneficiaza in plus de privilegiul de a putea raspindi orice enormitati invocind „licenta poetica“. Ca, de exemplu, in cazul poeziei dedicate lui N.S. „in loc de cuvint introductiv“ al cartii sale de catre dl G. Dorian, care ne invata Cine sint dacii, pornind cu o asemenea enormitate: „Cind Herodot a scris cine sint dacii/ Dacii traiau de mult pe-acest pamint...“. De unde sa stie poetul ca Herodot a scris despre geti si nu despre daci, care au aparut in izvoare abia dupa patru secole“? De la N.S.?

Noii „dacologi“ nu par sa fie constienti de toate aceste slabiciuni de cultura si metoda istorica. Sau, chiar daca realizeaza acest lucru, nu afla aici un indemn spre studiu temeinic, serios, ci un motiv de nemultumire si de sporita agresivitate fata de specialisti si, in general, fata de cei ce gindesc altfel. De remarcat, totusi, ca aceasta nemultumire nu priveste calitatea profesionala a oamenilor de meserie, pe care, de altfel, diletantii nu au cum a o aprecia. In discutie este calitatea morala a specialistilor, calificati de N.S. intr-un loc drept „istorici iresponsabili“, in altul drept „latinofili slugarnici“, si acuzati de „transmiterea nestiintei prin stiinta“. Acestia sint, desigur, niste tradatori care „incearca sa bage in capul generatiilor acestui secol ca avem o alta limba si o alta origine decit cea evidenta si reala“. Motiv pentru ca N.S. sa nu aiba incredere „in acesti «lingvisti» si «istorici» gata sa ne transforme istoria noastra in functie de interesele lor personale ori scopurile politice urmarite de «stapinii» lor“.

Dupa ce, zeflemitor, le ura „Somn usor“, in cele din urma N.S. le adreseaza un patetic apel: „Domnilor istorici, a sosit timpul adevarului, a sosit timpul sa le dam romanilor inapoi istoria lor milenara si mindria de neam!“. Inca si mai dura este judecata lui G.D.I., care vede peste tot in jurul sau „himerele malefice ale fortelor raului“, „uneltirile fortelor oculte“ sau chiar „ofensiva planetara a unor forte malefice impotriva istoriilor nationale si a specificului national“. Dupa judecata sa strimba, specialistii care se opun tracomaniei, care vad etnogeneza romaneasca din perspectiva continuitatii si romanizarii geto-dacilor, nu sint altceva decit „caii troieni si racolatii fortelor oculte, malefice“, capabili chiar de a distruge sau ascunde deliberat izvoarele istoriei patriei! Iar pentru a intari aceste fantasmagorice acuzatii, normal, G.D.I. face apel la texte similare ale confratelui sau de credinta tracomana Ion Gheorghe, care demasca „conspiratia anticulturala a scolii oficiale de arheologie si istorie din Romania“.

De unde atita inversunare? Desigur, in primul rind, din viziunea nationalist-sovina in care toate lucrurile bune, pozitive, din prezent si din trecutul „multimilenar“ al natiei noastre ni se datoreaza, iar toate relele si necazurile au venit si vin din afara. Obsesia unei imaginare conjuratii universale, care ar urmari „anihilarea pina la desfiintare a natiunii si a Statului national“, pentru a ne transforma intr-o „armata de sclavi moderni pe o planeta fara frontiere“ (G.D.I.), ii motiveaza, pare-se, in cel mai inalt grad pe liderii tracomaniei actuale. Din pozitia unui nou Mesia, chemat sa-si lumineze poporul, N.S. i se adreseaza solemn: „Oare aceasta «hipnoza» de secole la care este supus poporul daco-romin sa nu aiba un sfirsit? Daco-rominii sa nu-si poata descoperi adevarata origine, istorie? Adevarului ii trebuie doua lucruri: cineva sa-l rosteasca sdeci nu sa-l demonstreze! – n. M.B.t si cineva sa-l auda! Deci primul pas a fost facut!“. Iar celor ce „indraznesc a scrijeli slove strimbe si straine pe fruntea de granit a Patriei Dacia“, ca si noua, celor ce am gresit, ignorind sau combatind doctrina lui Densusianu si a epigonilor sai, N.S. ne da un sever avertisment: „Trebuie judet mare si pedeapsa si mai mare pentru aceste crime de inalta tradare“.

Nu-mi pot inchipui ca rindurile de fata ii vor determina pe N.S.&Co. sa-si lepede convingerile sau macar sa-si reexamineze critic „metodele“ si „baza documentara“. Aceste pagini sint in primul rind adresate iubitorilor de istorie care s-ar putea lasa fascinati de fanteziile tracomane. Sa speram ca ei vor gasi aici suficiente si serioase motive de reflectie.

De fapt adevãrul nici nu-i intereseazã pe unii care doar repetã ca papagalul niºte texte.

de ce nu incerci sa citesti acest text?....si apoi sa vii cu contraargumente....
demonstrezi k nu te intereseaza absolut deloc parerea profesorilor de la universitatea bucuresti...in schimb...pentru tine orice alta opinie e binevenita...:(

Pai l-am citit mai. Cine a zis ca nu l-am citit. Si chiar in privinta unor questiuni subscriu. Scelerati ca Savescu ar trebui inchisi intr-o camera alba capitonata, imbracati intr-o camasuta cu maneci lungi care se leaga la spate. Tu m-ai perceput total gresit. Eu nu contest munca acestor profesori si meritele lor academice. Sunt convinsa ca sunt doxa de istorie si ca au contribuit intr-un fel sau altul. Numai ca anumite lucruri nu ma conving si romanizarea e doar unul dintre ele, dar care ma intereseaza cel mai mult. Plus ca daca le ceri lamuriri iti raspund vag si te aburesc, te ia prin invaluire pana nu mai stii nici tu ce intrebasesi de fapt. Am in famile doctor in istorie, de aici si pasiunea mea pentru istorie, si de fiec. data avem contre pe niste teme. Cele mai multe carti de istorie romanest,i de la el le am, dar de cand am inceput sa ma indoiesc de anumite lucruri citesc mai mult straini. Vezi tu, citind doar ce spun ai nostri academicieni romani si acceptand ca litera de lege, suntem exact ca saracii unguri care citindu-i numai pe ai lor, nu i-au vazut pe romani in Transilvania vreo cateva sute de ani. Acum cu 80% din ce spune dl. profesor Babes sunt de acord....dar, dubito, ergo cogito!

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-05 23:43:42

De la: mytcor, la data 2009-05-05 23:21:11

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-05 23:16:38mytcor...mai vrei sa-ti povestesc ce am mai aflat despre bratarile dacice?
k ti-am promis k mai vorbim azi....

ok. dar numai dupa ce-mi raspunzi la intrebare pe celalalt topic !...

sper sa nu fie si d-aceasta data vr-o funigena d-aia d-ata !...

hai...k ti-am raspuns la intrebare...acum sa-ti povestesc despre bratari....
poi...s-au studiat in laborat si s-a demonstrat prin analize fizico-chimice k aurul din kr sunt facute este aur aluvionar...si nu aur extras din mina...in plus..unele mai contin si argint...
proful de la epigrafie nu a stiut sa-mi spuna foarte multe ...nu el s-a ocupat de bratari insa mi-a povestit k s-a facut un proces serios pe treaba asta...si k aia kr le-au descoperit au fost chemati in instanta sa depuna marturie....
insa...argumentele in favoarea autenticitatii sunt urmatoarele
1) aurul din kr sunt confectionate este aur aluvionar ....nu din mina
2) mai exista o serie intreaga de bratari similare descoperite pe teritoriul romaniei insa din argint
3) cantitatea mare de aur...nu s-ar fii putut falsifik atat de mult aur...nu ar fii avut sens....
insa...exista si argumente contra...
1) intr-o zi un tip a dat telefon la ziarul adevarul si a apus k bratarile dacice au fost facute de un prieten de-al lui...insa...ala murise cu un in urma...deci...nu a mai putut fii chemat in instanta....acum...mie asta mi se pare o gluma proasta de-a uni tampit...insa...cei de la adevarul au scris multe articole pe tema asta
2) mai credibil decat timpitul ala mi se pare constantin preda ...un istoric in kr eu am mare incredere(i-am citit teza de doctorat....*monezile geto-dacice* si mi s-a parut un om extrem de destept...)...el a sustinut in permanenta k dacii nu aveau aur...(chiar a spus pana a murit k si cosonii sunt falsuri fabrikte in evul mediu)

acum...nu stiu ce sa zic.... ...ma bazez pe ceea ce sustine majoritatea istoricilor...k sunt adevarate...
insa....cred k nu meritau achizitionate....nu au fost fotografiate in sit....deci...nu stim de pe unde ar putea proveni sau ce valoare arheologik au ....

in orice caz....pana se stabileste dak sunt falsuri sau nu...ele pot fii vizitate la MNRI la sectia unde se afla tezaurul....eu le-am vazut si va pot spune k sunt foarte frumoase...:)

Interesant, insa parerea mea umila de neistoric este : Argumentul 2 din categoria pro nu prea sta in picioare- puteau foarte bine sa fie falsificate tocmai dupa cele de argint. Argumentul 1 contra este o gluma extraordinar de idioata, sau un mod de a-si creste vanzarile a ziarului Adevarul. Argumentul 2 contra iar nu mi se pare plauzibil- Se stie clar ca romanii au chefuit 123 de zile dupa cucerirea Daciei, or fi avut ei un motiv super intemeiat si descoperirea unei comori ca venit, ca nu cred ca faceau atata risipa. Pe de alta parte se mai stie si faptul ca aur avem si am avut dintotdeauna- Muntii nostri aur poarta!
Mai stiu si ca s-au efectuat diverse testari ale bratarilor, nu numai in Romania si nu prea exista motive de indoiala. Am inteles si ca unul dintre descoperitori ar fi descris cu lux de amanunte cum s-au gasit etc.- vreo cateva zeci de pagini de declaratii.
Ceea ce e strigator la cer, este ca s-au putut intampla asemenea fapte. La noi arheologia e vai mama ei. Cine stie cate secrete si bogatii mai ascunde pamantul asta, dar pe nenea statul roman il cam doare la basca. Nah ca aici le tin partea profilor pe care ii tot contest. Oare se pot obtine fonduri europene pentru arheologie? Nu de alta dar sunt membra a unui ONG si poate am putea sa facem un proiect ceva in privinta asta

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

ANUNT!!!
Acest topic se vrea o discuþie libera despre originea poporului român, cultura ºi civilizaþia daco+geþilor, continuitatea dacã în spaþiul carpato+danubiano+pontic. Mi-aº dori sa expunem opiniile noastre din ce am citit, auzit, vãzut ºi nu "Iurare in verba magistri". Nu sunt adepta sectei lui Napoleon de-a lu' Sãvescu. Nu resping nici o ipotezã argumentatã corect, dar pe baza concluziilor proprii nu pe ce am învãþat pe bãncile ºcolii. Puteþi expune teorii cum cã romanii au stârpit toþi dacii pâna la ultimul sau cã suntem rudã cu Adam ºi Eva. Nimic nu e imposibil. Orice idee poate fi contestatã. Eu imi accept critica ºi încerc sa aduc argumente contrare, dacã pot ºi dacã am pe ce sã ma bazez, nu pt. cã aºa mi s-a arãtat mie in vis ori pentru cã aºa mi-a spus profesorul X sau profesorul Þ. Hai sa ne detaºãm puþin de Instituþia învãþãmîntului ºi sã ne exprimãm pur ºi simplu liber. Dacã mã exprim mai ironic ºi mai în glumã este pentru cã aºa îmi e firea ºi îmi cer scuze dacã deranjazã. Mi-ar plãcea sã spunem fiecare ce a citit despre subiectul în cauzã, cum a perceput ce a citit, sã ne aducã ºi citate dacã se poate; poate mai ºtiþi latinã ºi aþi fãcut o altã interpretare a unor texte- orice e relevant sau interesant. Observ cã suntem doar 2-3 care ne certam pe aici, lucru care mã întristeazã. Mã aºtept la mai mult interes când e vba. de istoria neamului, dar probabil sunt mai interesante epopeele becaliene ºi ce se mai poartã vara asta. Numai bine!

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

De la: oana_cristina_m, la data 2009-05-06 08:31:36ANUNT!!!
Acest topic se vrea o discuþie libera despre originea poporului român, cultura ºi civilizaþia daco+geþilor, continuitatea dacã în spaþiul carpato+danubiano+pontic. Mi-aº dori sa expunem opiniile noastre din ce am citit, auzit, vãzut ºi nu "Iurare in verba magistri". Nu sunt adepta sectei lui Napoleon de-a lu' Sãvescu. Nu resping nici o ipotezã argumentatã corect, dar pe baza concluziilor proprii nu pe ce am învãþat pe bãncile ºcolii. Puteþi expune teorii cum cã romanii au stârpit toþi dacii pâna la ultimul sau cã suntem rudã cu Adam ºi Eva. Nimic nu e imposibil. Orice idee poate fi contestatã. Eu imi accept critica ºi încerc sa aduc argumente contrare, dacã pot ºi dacã am pe ce sã ma bazez, nu pt. cã aºa mi s-a arãtat mie in vis ori pentru cã aºa mi-a spus profesorul X sau profesorul Þ. Hai sa ne detaºãm puþin de Instituþia învãþãmîntului ºi sã ne exprimãm pur ºi simplu liber. Dacã mã exprim mai ironic ºi mai în glumã este pentru cã aºa îmi e firea ºi îmi cer scuze dacã deranjazã. Mi-ar plãcea sã spunem fiecare ce a citit despre subiectul în cauzã, cum a perceput ce a citit, sã ne aducã ºi citate dacã se poate; poate mai ºtiþi latinã ºi aþi fãcut o altã interpretare a unor texte- orice e relevant sau interesant. Observ cã suntem doar 2-3 care ne certam pe aici, lucru care mã întristeazã. Mã aºtept la mai mult interes când e vba. de istoria neamului, dar probabil sunt mai interesante epopeele becaliene ºi ce se mai poartã vara asta. Numai bine!

Mda, Istoria anticã...Dacã ajutã cu ceva, eu vã citesc pe toþi cu plãcere. Dar vezi tu Oana, istoria anticã, mai ales a daco-geþilor, este un subiect atât de controversat ºi se ºtiu atât de puþine, încât mie personal, îmi este foarte greu chiar sã-mi fac niºte concluzii proprii....pur ºi simplu nu am studiat destul "fenomenul", încât sã-mi permit sã formulez o teorie....pentru cã nu sunt dovezi clare ca sã pot susþine punctul tãu de vedere...ele lipsesc cu desãvârºire.
În ce o priveºte pe Ioana, cred sincer cã este o studentã foarte bunã ºi pune multã pasiune în ce priveºte istoria, dar ea învaþã doar de la oameni...oameni care nici ei nu reuºesc de multe ori sã se punã de acord între ei...cã deh, subiectivismul.....
Probabil adevãrul este.....aºa cum îi ºade lui bine...undeva pe la mijloc!
Totuºi, ce mi se pare absurd, din multiplele discursuri...este sã avem "pretenþia" cum cã la dacii au inventat scrisul. Aici îi dau dreptate Ioanei. Mi se pare total lipsit de logicã.....sã credem asta!
Orice ar fi fãcut romanii...tot ar fi trebuit sã rãmânã mãrturii scrise despre asta....nu poþi ascunde aºa ceva, n-ai cum!
Cã trãim pe aceste meleaguri de mai bine de 40,000 de ani, cã ne tragem toþi indo-europenii din acelaºi set de strãmoºi, este confirmat ºtiinþific...aici nu mai am dubii!
PS: Nu mã intereseazã ce se poartã vara asta, niciodatã nu am fost un "fan" al modei....sunt una dintre persoanele care crede cã este important sã-þi ºadã bine ºi sã te simþi confortabil într-o hainã...ºi cam atât! Pânã la urmã...sunt doar cârpe...zdrenþe...

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

De la: Dorulet, la data 2009-05-06 12:36:45

De la: oana_cristina_m, la data 2009-05-06 08:31:36ANUNT!!!
Acest topic se vrea o discuþie libera despre originea poporului român, cultura ºi civilizaþia daco+geþilor, continuitatea dacã în spaþiul carpato+danubiano+pontic. Mi-aº dori sa expunem opiniile noastre din ce am citit, auzit, vãzut ºi nu "Iurare in verba magistri". Nu sunt adepta sectei lui Napoleon de-a lu' Sãvescu. Nu resping nici o ipotezã argumentatã corect, dar pe baza concluziilor proprii nu pe ce am învãþat pe bãncile ºcolii. Puteþi expune teorii cum cã romanii au stârpit toþi dacii pâna la ultimul sau cã suntem rudã cu Adam ºi Eva. Nimic nu e imposibil. Orice idee poate fi contestatã. Eu imi accept critica ºi încerc sa aduc argumente contrare, dacã pot ºi dacã am pe ce sã ma bazez, nu pt. cã aºa mi s-a arãtat mie in vis ori pentru cã aºa mi-a spus profesorul X sau profesorul Þ. Hai sa ne detaºãm puþin de Instituþia învãþãmîntului ºi sã ne exprimãm pur ºi simplu liber. Dacã mã exprim mai ironic ºi mai în glumã este pentru cã aºa îmi e firea ºi îmi cer scuze dacã deranjazã. Mi-ar plãcea sã spunem fiecare ce a citit despre subiectul în cauzã, cum a perceput ce a citit, sã ne aducã ºi citate dacã se poate; poate mai ºtiþi latinã ºi aþi fãcut o altã interpretare a unor texte- orice e relevant sau interesant. Observ cã suntem doar 2-3 care ne certam pe aici, lucru care mã întristeazã. Mã aºtept la mai mult interes când e vba. de istoria neamului, dar probabil sunt mai interesante epopeele becaliene ºi ce se mai poartã vara asta. Numai bine!

Mda, Istoria anticã...Dacã ajutã cu ceva, eu vã citesc pe toþi cu plãcere. Dar vezi tu Oana, istoria anticã, mai ales a daco-geþilor, este un subiect atât de controversat ºi se ºtiu atât de puþine, încât mie personal, îmi este foarte greu chiar sã-mi fac niºte concluzii proprii....pur ºi simplu nu am studiat destul "fenomenul", încât sã-mi permit sã formulez o teorie....pentru cã nu sunt dovezi clare ca sã pot susþine punctul tãu de vedere...ele lipsesc cu desãvârºire.
În ce o priveºte pe Ioana, cred sincer cã este o studentã foarte bunã ºi pune multã pasiune în ce priveºte istoria, dar ea învaþã doar de la oameni...oameni care nici ei nu reuºesc de multe ori sã se punã de acord între ei...cã deh, subiectivismul.....
Probabil adevãrul este.....aºa cum îi ºade lui bine...undeva pe la mijloc!
Totuºi, ce mi se pare absurd, din multiplele discursuri...este sã avem "pretenþia" cum cã la dacii au inventat scrisul. Aici îi dau dreptate Ioanei. Mi se pare total lipsit de logicã.....sã credem asta!
Orice ar fi fãcut romanii...tot ar fi trebuit sã rãmânã mãrturii scrise despre asta....nu poþi ascunde aºa ceva, n-ai cum!
Cã trãim pe aceste meleaguri de mai bine de 40,000 de ani, cã ne tragem toþi indo-europenii din acelaºi set de strãmoºi, este confirmat ºtiinþific...aici nu mai am dubii!
PS: Nu mã intereseazã ce se poartã vara asta, niciodatã nu am fost un "fan" al modei....sunt una dintre persoanele care crede cã este important sã-þi ºadã bine ºi sã te simþi confortabil într-o hainã...ºi cam atât! Pânã la urmã...sunt doar cârpe...zdrenþe...

Iegzact asta zic si eu...e undeva la mijloc. Eu n-am spus ca Ioana nu e o studenta buna, sau ca nu face cu pasiune ceea ce face. Eu am spus doar ca imi spune ce-i dicteaza profii la cursuri. Vreau o parere a ei, obiectiva, detasata de cursuri si manuale. Cum am mai zis...eu recunosc...nu stiu frate care e adevarul si nu cred gogonatele istoricilor romani, dar nici pe zanga zanga savescu. Cu scrisul nush ce sa zic...sunt sceptica, imi vine greu sa cred ca l-au inventat dacii, dar eu ziceam ca ai nostri academicieni nici nu s-au obosit sa studieze tablitele alea sau pe cele de la Sinaia- au zis sunt false si punct. Pe ce baza? Cu ce dovezi? De ce trebuie sa vina strainii sa ne studieze noua istoria? Sa se stranga toate mintile luminate romanesti, sa faca un studiu aprofundat, sa ne spuna ce reprezinta si de unde vin si cele de la Tartaria si cele de la Sinaia si nu cred ca mai are nimeni nimic de zis. Deocamdata ce stim este ca unii istorici si arheologi internationali au dat verdictul ca in Dacia s-a scris prima data.
Sa ne spuna ceva concret ai nostri dupa ce le studiaza...le-au pierdut sumerienii in trecere prin Dacia, a mazgalit un get mai caterincos pe neshte pietre ca sa ne scoatem noi ochii dupa 7000 de ani...orice

Vegheazã sã nu dispari în personalitatea altcuiva - Scott Fitzgerald

De la: mytcor, la data 2009-05-06 03:02:11Joanna, c-o fi aluvionar au ba, acest lucru nu-l poate spune un istoric .. UB Catedra de Mineralogie:Prof. Dr. Gheorghe C. Popescu-Metalogenie.. si ce ne spune intr-un art. publicat ?...



Aurul dacic a provocat prima crizã mondialã mai sa fie, Dl profdc vorbeste despre AURUL ALUVIONAR AL DACILOR SAU.....


"Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53 - 9 august 117), împãrat roman între anii 98 ºi 117, a fost al doilea dintre cei aºaziºi cinci împãraþi buni ai Imperiului Roman ºi unul dintre cei mai importanþi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiulÎntreaga planetã suferã de pe urma crizei financiare. Puþini ºtiu însã cã omenirea a mai trecut prin astfel de momente, nu doar în secolul trecut, ci chiar în Antichitate. Prima situaþie, de crizã a fost provocatã de strãmoºii românilor: aurul dacic confiscat de împãratul Traian dupã rãzboaiele dacice a generat în Imperiul roman un mare dezechilibru financiar.

În urmã cu mai bine de 2.000 de ani, romanii se bucurau de o pradã de rãzboi impresionantã, 165,5 tone de aur ºi 331 de argint, fãrã sã ºtie cã fericirea avea sã fie de scurtã duratã. Cantitatea imensã de metal preþios avea sã ducã la prãbuºirea preþului aurului .

Pe Columna lui Traian sunt sculptate principalele momente ale rãzboaielor daco-romaneTema este descrisã pe larg în lucrarea “Geologia economicã a aurului”, scoasã pe piaþã de un colectiv condus de prof. dr. Gheorghe C. Popescu, de la Facultatea de Geologie din Bucureºti.

Descoperirile arheologice au arãtat cã cele mai vechi bijuterii de aur descoperite pânã acum în lume provin din Balcani, în arealul fostelor neamuri tracice. În apropierea oraºului Varna, din Bulgaria, a fost descoperit un tezaur vechi de 6.500 de ani. La Moigrad, judeþul Sãlaj, România, a fost descoperit un idol de aur vechi de 5.500 de ani.

Populaþiile balcanice, în general, ºi cele de pe teritoriul þãrii noastre, în special, au fost mai mereu menþionate în antichitate ca iubitoare de aur. Tracii, aliaþi ai troienilor, erau toþi îmbrãcaþi în aur, aveau chiar ºi arme din aur, precum zeii, dupã cum pomeneºte Homer în Iliada. Aºa se obiºnuia în acea perioadã. Acesta a fost ºi motivul pentru care troienii au luat bãtaie de la greci, care aveau arme din bronz, mult mai dure, mai rezistente decât cele din aur. Aºa a cãzut Troia.

Despre neamul tracic al agatârºilor, din Transilvania secolului VI î.H., Herodot spune cã erau fiii lui Heracles, mari iubitori de aur ºi de muzicã. Bogãþia în aur le-a mai jucat o festã tracilor, de data aceasta ramurii nordice, adicã dacilor. În plinã “foame de bani”, împãratul Traian atacã Dacia ºi o cucereºte în 6 ani, pentru a o jefui de aur. Înfrângerea regelui Decebal ºi cucerirea Daciei de cãtre împãratul Traian, în anul 106, a însemnat aducerea la Roma a unei prãzi de rãzboi inimaginabile chiar ºi pentru zilele noastre.

Prada de rãzboi de atunci ar valora azi 4,6 miliare €

Conform istoricului Dio Cassius, dar ºi medicului personal al împãratului, Criton, legiunile romane au adus din Dacia 165,5 tone de aur ºi o cantitate dublã de argint, 331 de tone. Doar aurul gãsit prin trãdarea generalului dac Bicilis ar valora, în ziua de azi, peste 4,6 miliarde de euro. Afluxul de metal nobil a dus însã la prima prãbuºire a p r e þ u l u i aurului din istoria omenirii, cursul metalului preþios scãzând vertiginos, cu aproape o zecime, pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Astfel, Traian s-a vãzut nevoit sã facã, în 107, o reformã monetarã, prin devalorizarea monedelor de aur ºi de argint, iar prefectul Egiptului a modificat paritatea dintre cele douã metale.

A fost vorba de prima inflaþie mondialã, o formã de crizã economicã, ce a avut loc cu 2.000 de ani în urmã.


Romanii au petrecut patru luni



Bogãþia imensã cãzutã în mâinile sale i-a permis lui Traian sã refacã vistieria imperiului condus de el. Mai mult decât atât, împãratul a luat mãsuri nemaiîntâlnite pânã atunci: a organizat, timp de 123 de zile, adicã aproape patru luni, jocuri ºi lupte în care au fost angrenaþi 10.000 de gladiatori, a suprimat toate datoriile, a scutit toþi contribuabilii de impozitul pe un an întreg, a dãruit fiecãrui cap de familie romanã câte 650 de dinari (o sumã ce echivala cu preþul câtorva sclavi buni). În plus, a mutat un deal întreg, pe locul acestuia fiind ridicatã faimoasa Columnã a lui Traian, a construit numeroase edificii ºi monumente ºi a secat mlaºtinile din jurul capitalei imperiale.

Profesor dr. Gheorghe C. PopescuDobânda la împrumut a apãrut la noi în anul 162 d.H.

“Creºtera producþiei de aur a Imperiului roman - estimatã la circa 10 tone de aur pe an - prin exploatarea minelor din Dacia, a generat ºi ceea ce în termeni actuali ar putea fi numit prima inflaþie din istoria omenirii. Tot de Dacia Romanã este legatã ºi prima menþiune din istorie, în anul 162 d.Hh., despre un împrumut cu dobândã în monede de aur. Este vorba de o plãcuþã ceramicã descoperitã la Roºia Montanã, în care sunt stipulaþi termenii împrumutului unei sume de 60 de dinari cu o dobândã de 1% pe lunã, tranzacþia fiind încheiatã în prezenþa a doi martori ºi giratã de o a treia persoanã”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe C. Popescu.

Zãcãmintele din Apuseni au rivalizat cu «El Oro» din Mexic

“Descoperirea Americii în 1492 a reprezentat un moment important nu numai în istoria omenirii, ci ºi în cea a exploatãrii aurului, în zãcãmintele din Mexic, Columbia ºi Brazilia. Din zãcãmântul «El Oro», Mexic, de exemplu, au fost scoase 140 de tone de aur. Exploatãri uriaºe existau deja în Africa de Vest. Cu toate acestea, în anul 1600, din minele de aur ale Munþilor Apuseni ºi din zona Baia Mare se extrãgea aproximativ 20% din producþia mondialã de aur”, a subliniat profesorul Gheorghe Popescu."...


Joanna ,...

mytcor...c.preda a spus k dacii nu aveau aveau aur...nu eu!!!!!!!


adevarul este k nu s-a descoperit nicio mina de aur pe teritoriul romaniei kr sa dateze dinainte de perioda stapanirii romane....se considera deci k aurul pe kr il aveau dacii provenea din nisipurile aurifere....
aceste nisipuri se gaseau in rauri ....si aurul era preluat de acolo....
insa...eu la evul mediu am invatat k in acea perioada tiganii faceau asta...luau aur din rauri pe kr il vindeau apoi domnitorilor...ei foloseau aceeasi tehnik pe kr o foloseau si dacii in antichitate..adik...puneau carpe de lana in apa...de carpele astea se prindea nisipul din kr apoi se extragea aurul...in felul acesta reuseau sa extraga km 5-6 kg de aur pe an!!!
acum...dak si dacii faceau la fel....cum de ajunsesera sa aiba 165 de tone?....cantitatea e imensa!!!
in orice caz...se poate presupune (in absenta existentei unor mine dacice) k da,intr-adevar...dacii luasera atat de mult aur din rauri....
referitor la cosoni...eu nu cred k sunt falsuri facute in evul mediu ci imbratisez teoria istoricilor cum k ar fii monezi dacice de aur,dar k ele nu ar fii fost folosite k monezi de schimb ci k monezi de prestigiu ....


eu cred k dacii aveau aur!!!...:)

numai bine!!!

oana..apreciez stilul in kr mi-ai raspuns...eu aseara ti-am vorbit km aiurea si-mi cer scuze....

e ok si ceea ce ai spus despre daci...am vazut k ai adus multe surse istorice in discutie si nu am timp sa ti le verific...le accept deci monetan k fiind ok....
nici eu nu ma indoiesc de faptul k dacii aveau itr-adevar o civilizatie infloritoare....si k erau un popor de oamenii viteji...(doar il invisesera categoric pe cornelius fuscus)....
insa...tu contesti romanizarea....contesti faptul k si-ar fii insusit limba si civilizatia romanilor...uite de ce spun eu k teoria romanizarii e adevarata(regret k nu am la mine caietul cu cursurile de anul trecut ...si k trebuie sa vorbesc doar din amintiri...)....
1) romanizarea nu a inceput in 106 cand a fost organizata provincia dacia ci mai devreme si nu s-a terminat in 275 odata cu retragerea aureliana.
ink de pe timpul lui burebista romanii si dacii intra in contact...burebista s-a implikt chiar in conflictul dintre pompei si cezar sustinandu-l pe pompei.acesta insa a pierdut in razboiul civil de la roma si cezar a vrut apoi sa se razbune pe burebista cucerind regatul pe kr acesta il conducea.un razboi intrecei doi ,insa nu a mai avut insa loc pentru k in anul 44 I.h. ambii sunt ucisi in comploturi diferite....
apoi...regatul sau se imparte in mai multe statulete (initial in 4 apoi in 5 ...apoi in mult mai multe) dintre kr cel mai importanta este cel cu centru in muntii orastiei unde peste un secol va veni la conducere decebal....
..contactele intre lumea dacilor si cea romana nu au incetat,insa ...deseori dacii treceau in sudul dunarii si jefuiau provincia moesia....
un astfel de jaf a avut loc si in anul 85 ,insa...de data asta asta romanii reactioneaza....este trimis cornelius fuscus (prefectul garzii pretoriene...garda de corp a imparatului) cu armata insa este infrant dezastruos(86)...
in anul urmator are loc un nou conflict in dacii si romani (condusi de tetius iulianus) insa de data asta se incheie o pace favorabila lui decebal...(devine...*rex amicus et socius populi romani*...adik...prieten si aliat al romanilor)...
acum...gandeste-te numai la cate evenimente au avut loc intre daci si romani inainte de 106....romanii erau vecinii dacilor...era normal k intre ei sa apara fel de fel de conflicte sau altfel de relatii( de exemplu comenrciale)...
ti-am scris astea k sa vezi k romanizarea nu a inceput in anul 106 asa cum crezi....
in plus...iti spuneam k ea nu s-a incheiat in 275 .romanii nu au parasit atunci teritoriul daciei asa cum inceark sa ne convinga *istoricii* unguri....au fost retrase atunci doar administratia si armata...insa colonistii ,veteranii (kr primisera pamant aici),mestesaugarii, etc...au ramas cu totii...
in plus...contactele intre daci si romani se pastreza...constantin cel mare chiar va construi un pod peste dunare ....
2) perioada 106-275: este cea mai importanta sub aspectul romanizarii.uite kr sunt in ordine factorii romanizarii
a) administratia: dacia a fost o provincie de tip imperial condusa de un legatus augusti pro-praetore(retine aspectul...de rang imperial...!!!...adik era detinuta de imparat)....desi la inceput a fost organizata k provincie unitara ,au urmat apoi doua reimpartiri ale ei...una in 117(facuta de hadrian) si una in 168(facuta de marcus aurelius)....
b) armata: au fost aduse doua legiuni in dacia:a 5- macedinik si a 13-a gemina.din nou fii atenta la un aspect...legiunile erau formate doar din cetateni romani....(si nu din trupe aduse de prin afrik sau mai stiu unde)...acestia vorbeau perfect latina .dupa ce isi terminau serviciul miliatar(kr dura 25 de ani) cei din legiune primeau pamant in provincia pe kr o aparasera si conubium adik dreptul de a se casatori cu femeia cu kr traiau(li se recunosteau legitim si copiii pe kr ii facusera cu aceasta)...
c) urbanizarea: romanii au creat foarte multe orase in dacia ....orase kr au fost un factor extrem de important in raspandirea crestinismului
d) au organizat de asemenea si sate ...vicus in kr au facut asezari de tip villa rustik...
e) colonistii ...dacia a fost colonizata cu oameni kr vorbeau o latina vulgara...insa...eutropius spune k au fost adusi pentru a lucra in mine....dar sunt si ei un factor al romanizarii...
f) dreptul roman..a fost inclus pe tot teritoriul daciei....
g) crestinismul...dacii se crestineaza...adopta religia kr in imperiu de dezvoltase foarte tare....o preiau de la romani si astfel noua religie devine si ea un factor al romanizarii....


numai bine!!!

**Cu scrisul nush ce sa zic...sunt sceptica, imi vine greu sa cred ca l-au inventat dacii, dar eu ziceam ca ai nostri academicieni nici nu s-au obosit sa studieze tablitele alea sau pe cele de la Sinaia- au zis sunt false si punct. Pe ce baza? Cu ce dovezi? De ce trebuie sa vina strainii sa ne studieze noua istoria? Sa se stranga toate mintile luminate romanesti, sa faca un studiu aprofundat, sa ne spuna ce reprezinta si de unde vin si cele de la Tartaria si cele de la Sinaia si nu cred ca mai are nimeni nimic de zis. Deocamdata ce stim este ca unii istorici si arheologi internationali au dat verdictul ca in Dacia s-a scris prima data.

Sa ne spuna ceva concret ai nostri dupa ce le studiaza...le-au pierdut sumerienii in trecere prin Dacia, a mazgalit un get mai caterincos pe neshte pietre ca sa ne scoatem noi ochii dupa 7000 de ani...orice**



oana...vezi k mai sus am vorbit despre tablitele de la tartaria....uita-te putin peste ce am scris eu...

ideea de baza era k nu inteleg de ce multi asa zisi istorici s-au grabit sa emita *jadekti de valoare* pornind de la o singura sursa istorik despre kr nu stim dak e sau nu un fals.....
gandeste-te la un lucru...e posibil sa nu aiba mai mult de 50 de ani....

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-06 18:43:30 adevarul este k nu s-a descoperit nicio mina de aur pe teritoriul romaniei kr sa dateze dinainte de perioda stapanirii romane....

Asta nu înseamnã neapãrat cã nu au existat. Nu cred cã romanilor le-ar fi scãpat vreo minã de aur pe care sã nu o "modernizeze". Istoria se repetã! "Modernizarea" exploatãrii aurului la Roºia Montanã presupune ºtergerea oricãror urme de exploatare anticã!

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-06 18:43:30 in acea perioada tiganii faceau asta...luau aur din rauri pe kr il vindeau apoi domnitorilor...ei foloseau aceeasi tehnik pe kr o foloseau si dacii in antichitate.....in felul acesta reuseau sa extraga km 5-6 kg de aur pe an
acum...dak si dacii faceau la fel....

Vezi cã e vorba de 5..6 kg de aur de... familie (sau clan cum denumim acum o familie extinsã pînã larudele de al n-lea grad). Deci o sutã de famili într-o sutã de ani strîngeau din resursele naturale, aproape epuizarte, zeci de tone!

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-06 18:43:30 cum de ajunsesera sa aiba 165 de tone?....cantitatea e imensa!!!

Aici trebuie sã ne detaºãm de imaginea idilicã despre daci cum cã ar fi cei mai ... drepþi... dintre traci. Adevãrul e cã erau niºte jefuitori înverºunaþi care decenii la rînd prãdau totul în jur, la fel ca hunii peste cîteva secole. Iarna, profitînd de schimbãrile climaterice din acele vremuri din Europa, treceau Dunãrea îngheþatã ºi jefuiau oraºele slãbite ºi înfometate pînã în Grecia actualã.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-06 18:43:30 in orice caz...se poate presupune (in absenta existentei unor mine dacice) k da,intr-adevar...dacii luasera atat de mult aur din rauri....

Mai trebuie luat în calcul ºi aurul jefuit de daci, care a fost de fapt adevãratul motiv al declanºãrii rãzboaielor daco-romane cu consecinþe directe ºi evidente pînã azi asupra configuraþiei politice a Europei.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-06 18:43:30 referitor la cosoni...eu nu cred k sunt falsuri facute in evul mediu ci imbratisez teoria istoricilor cum k ar fii monezi dacice de aur,dar k ele nu ar fii fost folosite k monezi de schimb ci k monezi de prestigiu

Eu cred cã erau monede comerciale adevãrate cu care reuºiserã sã-ºi cumpere influenþe decisive în Senatul Roman.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-05-06 18:43:30 eu cred k dacii aveau aur!!!...:)

ªi eu la fel. Ce a scãpat de sechestrul roman, a fost destul timp ca douã mii de ani sã fie jefuit, jaf precum se vede, continuã ºi azi: ce altã dovadã mai concludentã decît jaful brãþãrilor!!