Remember. din poezia universala de dragoste.

De la: Daphne, la data 2013-07-07 20:02:17Imi place Baudelaire!

Pentru 2251 si


...si imi permit o replica originala.... nu puteam veni altfel. decat cu o instantanee.

Mi-e sufletul o floare,
Mi-e viata primavara,
Mi-e inima-n durere
Mi-e liniste-n afara
Mi-e limpede si cerul
Mi-e limpede si luna
Mi-e drag misterul
Mi-e mult mai draga lumina.

Atunci si linistea si viata sa te intampine dimineata, cu cate un zambet si o floare sub razele calde de soare! Ah, versurile-mi sunt usoare ca fulgul leganat de vant, si ce n-as da ca Euterpe sa ma inspire cu-n cuvant....

Mi-ai atins doar inima ușor,
și s-a sfărâmat în mii de inimi;
o, cu mii de inimi mă-nfior -
dar mi te iubesc cu mii de inimi.

Mi-ai atins doar buzele ușor,
și s-au sfărâmat în mii de buze;
o, cu mii de buze te implor,
dar mi te sărut cu mii de buze !

*****

PE VRAJA-ACESTOR OCHI ...

Pe vraja-acestor ochi cu gene lungi și brune,
pe puful din obraz, pe-a chipului minune,
pe suflul caldei guri cu buze de rubine,
pe nurii tăi ce știu culori, parfum să-mbie,

o, Primăvara mea, o dragoste ce doare -
pe colbul ce-l trezește sub gingașe picioare,
pe care, din pârâu, geloasă-i unda clară,
pe umbletul tău lin, ca pasărea când zboară,
pe-aceste dulci priviri, mai dulci decât acele
din ochii mari, măreți, ai sprintenei gazele,

pe farmecul din gest, pe roua răsuflării,
pe bucla miresmând ca boarea înserării,

pe ochiul tău de-onyx - sigiliul vieții mele -
pe-al gurii tale scrin cu grăitoare perle,

pe roza din obraz, o, Roza mea cuminte,
pe raiu-ți din priviri, cămin de visuri sfinte -

Hafiz îți jură-acum: întoarce-ți ochi și față
spre el o clipă doar, și toate-ți dă și viață !

Hafiz

De la: 9am_2251, la data 2013-07-08 21:02:05
Mi-ai atins doar inima ușor,
și s-a sfărâmat în mii de inimi;
o, cu mii de inimi mă-nfior -
dar mi te iubesc cu mii de inimi.

Mi-ai atins doar buzele ușor,
și s-au sfărâmat în mii de buze;
o, cu mii de buze te implor,
dar mi te sărut cu mii de buze !

*****

PE VRAJA-ACESTOR OCHI ...

Pe vraja-acestor ochi cu gene lungi și brune,
pe puful din obraz, pe-a chipului minune,
pe suflul caldei guri cu buze de rubine,
pe nurii tăi ce știu culori, parfum să-mbie,

o, Primăvara mea, o dragoste ce doare -
pe colbul ce-l trezește sub gingașe picioare,
pe care, din pârâu, geloasă-i unda clară,
pe umbletul tău lin, ca pasărea când zboară,
pe-aceste dulci priviri, mai dulci decât acele
din ochii mari, măreți, ai sprintenei gazele,

pe farmecul din gest, pe roua răsuflării,
pe bucla miresmând ca boarea înserării,

pe ochiul tău de-onyx - sigiliul vieții mele -
pe-al gurii tale scrin cu grăitoare perle,

pe roza din obraz, o, Roza mea cuminte,
pe raiu-ți din priviri, cămin de visuri sfinte -

Hafiz îți jură-acum: întoarce-ți ochi și față
spre el o clipă doar, și toate-ți dă și viață !

Hafiz

Emotionant

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Biblică de Radu Stanca

La început a fost sărutul
Şi el era pe gura ta...
Depus pe gura mea sfinţi văzduhul,
Şi lumea s-a născut atunci din duhul
Sărutului ce ne unea ...

Dar ape mari cuprinseră uscatul
Şi noi muream tăcuţi sub greul lor ...
Veni atunci o pasăre în zbor,
Pasăre roşie, şi Araratul
Se înălţă din mări biruitor...
Iar noi ne-am ridicat cu el odată
Spre zarea nouă şi înseninată
Purtând peste abisele genunii
Sărutul de la începutul lumii.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

De la: mili, la data 2013-07-10 20:22:02Biblică de Radu Stanca

La început a fost sărutul
Şi el era pe gura ta...
Depus pe gura mea sfinţi văzduhul,
Şi lumea s-a născut atunci din duhul
Sărutului ce ne unea ...

Dar ape mari cuprinseră uscatul
Şi noi muream tăcuţi sub greul lor ...
Veni atunci o pasăre în zbor,
Pasăre roşie, şi Araratul
Se înălţă din mări biruitor...
Iar noi ne-am ridicat cu el odată
Spre zarea nouă şi înseninată
Purtând peste abisele genunii
Sărutul de la începutul lumii.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Întâlnire

Nu te speria.
Va fi atât de simplu totul
Că nici nu vei înţelege
Decât mult mai târziu.
Vei aştepta la început
Şi numai când
Vei începe să crezi
Că nu te mai iubesc
Îţi va fi greu,
Dar atunci voi pune
Un fir de iarbă să crească
În colţul ştiut al grădinii,
Să ajungă la tine
Şi să-ţi şoptească:
Nu vă speriaţi,
Ea este bine
Şi vă aşteaptă
La celălalt capăt al meu.


ANA BLANDIANA

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Ce-ncet o fericire se-nfiripă!
Ce repede o fericire piere!
Din tinereţea-mi plină de durere,
Dacă-am trăit, n-a fost decît o clipă,
Şi-acel extaz un greu tribut îmi cere!
Speranţa-i dulce, chiar dacă-i deşartă:
Măcar ne-alină, viaţa de-i amară;
Dar mie-n vînt iluziile-mi zboară,
Şi-n al meu suflet azi speranţa-i moartă:
E-un suflet, vai! întruna ros de jale,
Un suflet istovit, sătul de toate,
Ce din trecut ar vrea să-i iasă-n cale
Fugarii zori ai fericirii sale
Şi-averile ce-acum îi sînt luate.
Prezentul însă, cu imagini clare,
Mă urmăreşte cînd un vis mă-mbată,
Iar adevărul crud, fără-ndurare,
Un sfat îmi dă: să nu mai plîng vreodată.
Pierdut-am tot: delir şi-nvolburare,
Plăceri cuminţi, avîntul, răzvrătirea,
Păcate dulci, nădejdi mîngîietoare;
Pierdut-am tot: mi-a mai rămas iubirea.

Parny

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Săruta-mă mereu, chiar dacă… de Serghei Esenin

(Traducere de George Lesnea)

Săruta-mă mereu, chiar dacă
Durerea m-o răpi-n potop.
Voinţa rece nu se-mpacă
Cu-al sângelui vioi uncrop.

În al petrecerii avânt
Să nu vrem cupa sfărâmată.
Pricepe ca pe-acest pământ
Noi nu trăim decât o dată.

Întoarce-te spre cerul orb,
Prin ceaţa mucedă, priveşte,
Cum luna ca un galben corb
Deasupra lumii se roteşte.

Săruta-mă mereu, iubito!
Căci îmi cobeşte primprejur
Şi moartea mea a presimţit-o
Acel ce fâlfâie-n azur.

În vestejire dacă scapăt,
De-i de murit, atunci să mor.
Vreau buzele-ţi până la capăt
Să le sărut încetişor.

Albastra dormitare-a tinii
Să mi-o răsfeţi vei pregeta.
Cum fremăta-vor lin mălinii,
Etern răsune-mi: sunt a ta!

Şi ca lumina-n spume frântă,
Din cupe să nu piară-n vânt,
Prieteno, hai, bea şi cântă:
Trăim o viaţă pe pământ.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

frumos gandit-au!

Daniela

Aveai părul lung până la cer

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer.
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind

Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

Emil Brumaru

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: _Ingrid, la data 2013-07-24 06:20:46Aveai părul lung până la cer

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer.
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind

Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

Emil Brumaru

Emil brumaru are cateva poezii frumoase.
Dupa cate stiu e si un cenaclu de poezie la Brasov.


Dar ultimele doua versuri:

Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

nu prea are legatura cu primele doua si parca ceva e rupt, sau are o continuitate nepostata?

Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: _Ingrid, la data 2013-08-17 19:10:11Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga

De la: sandu60, la data 2013-08-17 19:18:14

De la: _Ingrid, la data 2013-08-17 19:10:11Iubire



Lucian Blaga

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: 9am_2251, la data 2013-07-24 17:43:22

De la: _Ingrid, la data 2013-07-24 06:20:46Aveai părul lung până la cer

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer.
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind

Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

Emil Brumaru

Emil brumaru are cateva poezii frumoase.
Dupa cate stiu e si un cenaclu de poezie la Brasov.


Dar ultimele doua versuri:

Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

nu prea are legatura cu primele doua si parca ceva e rupt, sau are o continuitate nepostata?

Atata e...recitind-o am inceput sa ma intreb si eu, daca nu cumva avea o alta incheiere si am rascolit dupa versiunea completa. Poate fi special lasata asa, ca sa induca starea din care mintea cititoruui sa construiasca finaluri, sau continuari..

* * *

de Emil Brumaru



Femeia mea frumoasă ca scriptura,

Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,



Ci sufletul răscopt ca o căpşună

Cu mirosu-nţelept şi carnea bună



Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea

După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,



Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,

Nelegiuit de alba mea mireasă,



Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce

În care tinereţea ta să-şi culce,



Când ziua-ţi cade tristă la picioare,

Lacrima grea, strălimpede şi mare.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Aparitia ei pare sa il fi fermecat pe autor. Dar, totodata, prezenta ei ii starnea dorintele carnale, trupesti, astfel incat ar fi vrut sa o posedeze, sa fie doar a sa. Asta presupune ca ar fi ucis-o. Dorinta lui pasionala, carnala, ar fi ucis-o. Asa vad eu ca ajunge sa fie spanzurata aceeasi faptura divina. Este o faptura divina, dovada sta ''parul lung pana la cer'', conexiunea sa cu divinitatea.

Lasati fluturii sa zboare!

Epilog sentimental - Ion Minulescu

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!...

De la: _Ingrid, la data 2013-08-17 19:30:22

De la: 9am_2251, la data 2013-07-24 17:43:22

De la: _Ingrid, la data 2013-07-24 06:20:46Aveai părul lung până la cer

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer.
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind

Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

Emil Brumaru

Emil brumaru are cateva poezii frumoase.
Dupa cate stiu e si un cenaclu de poezie la Brasov.


Dar ultimele doua versuri:

Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

nu prea are legatura cu primele doua si parca ceva e rupt, sau are o continuitate nepostata?

Atata e...recitind-o am inceput sa ma intreb si eu, daca nu cumva avea o alta incheiere si am rascolit dupa versiunea completa. Poate fi special lasata asa, ca sa induca starea din care mintea cititoruui sa construiasca finaluri, sau continuari..

* * *

de Emil Brumaru



Femeia mea frumoasă ca scriptura,

Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,



Ci sufletul răscopt ca o căpşună

Cu mirosu-nţelept şi carnea bună



Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea

După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,



Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,

Nelegiuit de alba mea mireasă,



Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce

În care tinereţea ta să-şi culce,



Când ziua-ţi cade tristă la picioare,

Lacrima grea, strălimpede şi mare.

da, poezia este frumoasă ca şi alte câteva, dar voi reveni cu un comentariu despre alt gen de poezie al lui Brumaru - Poezia porno-

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

De la: myriam_bozen, la data 2013-08-23 14:15:19Epilog sentimental - Ion Minulescu

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!... [/quote



Stări sufleteşti între iubire ţi regrete...

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Emil Brumaru a scris nu numai poezie ci şi proză, eseuri, pentru care a obţinut şi un apreciat premiu.
Dar printre poeziile lui, publicate in cercuri restrânse, in anumite reviste(admirat de un oarecare Foarţă, pe care le-a şi editat) sunt poeziile porno, nu erotice. Poeziile porno sunt de-a dreptul vulgare, cu expresii şi cuvinte greu de suportat pe hartie, denumiri ale organelor sexuale si ale anexelor, suburbane, dar care excită imaginaţia poetului, eventual a cititorului spre un erotism aproape bolnav.
Desigur nu e singurul poet care a scris poezii porno, dar altii mai trag şi perdeaua lăsând a se subînţelege intenţia şi gândirea poetului. Brumaru taie în carne vie, setos să găsească cele mai
deşucheate şi directe cuvinte.
În postarea de mai jos am ales doar două, suportabile la pudoare, pentru văzul sau auzul femeiesc.
Pe drept cuvânt o cititoare l-a numit -'moş pervers'
Întrebat în ce gen de poezie s-ar inscrie poemele sale porno a raspuns: 'genul avangardist modernist'


'pe stilul amorului trubaduresc, brumaru imaginează alinturi poetice mozolind cuverturi, mătăsuri grele, milaneze, franjuri, broderii, pe care le simți recuzită obligatorie trupului femeiesc, accesorii ale cărnii uneori obosite, lăsate, împuțite, dar întotdeauna excitante. mirosuri și texturi, așa e erosul trecut și prezent al lui brumaru.'

erai nesimțit de frumoasă!

aveai căptușeli de mătasă
pe-acolo pe unde nu-i voie
să umbli decât la nevoie

cu mâinile, ba chiar cu gura,
în clipele date de-a dura
de îngeri ce-și lasă scriptura

și-o iau halandala prin lume,
cu numbul și-aripile-n spume,
când muști dintr-o pară zemoasă.

erai nesimțit de frumoasă...
(cântec naiv, p.20


și, în fine, o poezie favorită, cu lolite, sonet școlăresc:

elevele se duc la școală,
își pun chiloții în penar
și-apoi pe săli p....ța goală
și-o plimbă-n recreații mari.
și cad când trece-un diriginte,
ca el să le miroase-n c..
și să le f... fără minte,
dacă nu-i numeni primprejur.
sau măcar dânsele să-l sugă
îngenuncheate pe ciment
în cea mai delicioasă rugă,
pe capul p.... plimbând lent
buzele groase, limba-n floare,
până când sună de intrare... (p.242)'

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Vin’ lîngă mine, suflet veninos,
Molatec monstru, fiară adorată!
Vreau să-mi înfăşur mîna-nfiorată
În coama părului tău greu şi gros;
În rochia ta cu falduri parfumate
Vreau capu-ndurerat să mi-l scufund
Şi ca pe-un stins buchet să sorb profund
Mireasma dulce-a dragostei uitate.
Nu să trăiesc, să dorm aş vrea mereu!
În somn îţi voi aşterne fără teamă
Pe trupul tău cu străluciri de-aramă
Un nesfîrşit sărut prelung şi greu.
În patul tău, abis de desfătare,
Se stinge orice gînd chinuitor
Şi gura ta e-un nesecat izvor
De sărutări şi aprigă uitare.
Robit acestui crud şi drag destin,
Voi asculta poruncile-i perfide
Şi muncenic blajin care-şi deschide
El însuşi rănile, de rîvnă plin,
Voi suge-otrava binecuvîntată,
Adormitoare-a vechilor torturi,
Din vîrfu-acestor sîni rotunzi şi duri
În care n-a fost suflet niciodată.

Charles Baudelaire – Uitarea

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Lorelei

Eu nu înţeleg ce-i cu mine,
mă trage tristeţea-n abis.
O veche poveste se ţine
de sufletul meu şi în vis.

E seară. Şi Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stâncă un pic.

Şi cântă acolo o fată,
pe vârful lucind de scântei,
în aur e dânsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.

Îşi mângâie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cântecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.

Vâslaşul se pierde prin ceaţă,
De-un dor fără nume cuprins,
şi stânca n-o vede în faţă
el vârfu-l priveşte aprins.

Iar râul - furia să-i vină
pe loc îl trimite în rai.
Ah, tu eşti, doar tu eşti de vină
cu cântecul tău, Lorelei.

poezie de Heinrich Heine

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Dragoste târzie

Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat vâltoarea sa ma ia
Si sa ma arda în dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atâtea stele si cu-atâti fiori ?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razletele streine le-mpreuna,
Si vârstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tânara, trufase si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atât, si nu-ti mai pasa
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertfiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea detot si toata,
Calcând o pravila, uitând
Ca ai iesit din rând.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
În ce aveai în tine mai zvâcnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramâi ce esti, si eu întreg,
Si te-am jihnit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestèmi si sa ma certi,
Din departarea care îti ascunde,
Cu plânsii ochi, si coapsele rotunde.

Tudor Arghezi

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Mi-a trecut raul.
Nu stiu de la ce a fost sa ma feresc.

Nu dati ca e poezie alba.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Eu iubesc masina 368.
Ma duce unde nici nu gindesc.
Doamne fereste.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Te Port In Mine


Te port în suflet, ca pe un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port în trup, în sânii albi si grei,
Cum poarta rodia samânta ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gât, nepretuit sirag,
Strânsoarea cald-a bratului tau drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port în brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija , fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais.
Adânc te port în trupul meu si-n vis.


Zorica Latcu

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Eu te-am iubit
de Alexandr Sergheevici Puşkin
(Traducere de Maria Banuş)

“Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubită
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.”

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Te iubesc la zece dimineaţa - Jaime Sabines

Te iubesc la zece dimineaţa şi la unsprezece, şi la doisprezece ziua. te iubesc din tot sufletul şi cu tot trupul uneori în după-amiezile ploioase. Dar la două după-amiaza sau la trei când încep să mă gândesc la noi amândoi şi tu te gândeşti la mâncare sau la munca de peste zi sau la recreaţiile pe care nu le ai. Încep să te urăsc în tăcere, jumatate din ură o păstrez pentru mine.

Apoi revin la iubire când ne culcam amândoi şi simt că eşti făcută pentru mine într-un anume fel. Mi-o spune genunchiul tău sau pântecele şi mâinile mele se conving de asta şi nu există un alt loc unde să vin, unde să plec un alt loc mai bun ca trupul tău. Vii toată spre mine ca să mă întâlneşti şi amândoi dispărem o clipă ne băgăm în gura lui Dumnezeu până când îţi spun că mi se face foame sau somn.

În toate zilele te iubesc şi te urăsc iremediabil. Şi sunt de asemenea zile, şi ore când nu te cunosc când îmi eşti străină ca femeia altuia. Mă îngrijorează bărbaţii, mă îngrijorez eu, mă distrag propriile-mi griji. E posibil să nu mă mai gândesc la tine mult timp. Deja vezi? Cine ar putea să te iubească mai putin ca mine, iubirea mea?

De la: Corina_Petre_1, la data 2013-09-27 09:53:33Te iubesc la zece dimineaţa - Jaime Sabines

Te iubesc la zece dimineaţa şi la unsprezece, şi la doisprezece ziua. te iubesc din tot sufletul şi cu tot trupul uneori în după-amiezile ploioase. Dar la două după-amiaza sau la trei când încep să mă gândesc la noi amândoi şi tu te gândeşti la mâncare sau la munca de peste zi sau la recreaţiile pe care nu le ai. Încep să te urăsc în tăcere, jumatate din ură o păstrez pentru mine.

Apoi revin la iubire când ne culcam amândoi şi simt că eşti făcută pentru mine într-un anume fel. Mi-o spune genunchiul tău sau pântecele şi mâinile mele se conving de asta şi nu există un alt loc unde să vin, unde să plec un alt loc mai bun ca trupul tău. Vii toată spre mine ca să mă întâlneşti şi amândoi dispărem o clipă ne băgăm în gura lui Dumnezeu până când îţi spun că mi se face foame sau somn.

În toate zilele te iubesc şi te urăsc iremediabil. Şi sunt de asemenea zile, şi ore când nu te cunosc când îmi eşti străină ca femeia altuia. Mă îngrijorează bărbaţii, mă îngrijorez eu, mă distrag propriile-mi griji. E posibil să nu mă mai gândesc la tine mult timp. Deja vezi? Cine ar putea să te iubească mai putin ca mine, iubirea mea?

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: Corina_Petre_1, la data 2013-09-27 09:53:33Te iubesc la zece dimineaţa - Jaime Sabines

Te iubesc la zece dimineaţa şi la unsprezece, şi la doisprezece ziua. te iubesc din tot sufletul şi cu tot trupul uneori în după-amiezile ploioase. Dar la două după-amiaza sau la trei când încep să mă gândesc la noi amândoi şi tu te gândeşti la mâncare sau la munca de peste zi sau la recreaţiile pe care nu le ai. Încep să te urăsc în tăcere, jumatate din ură o păstrez pentru mine.

Apoi revin la iubire când ne culcam amândoi şi simt că eşti făcută pentru mine într-un anume fel. Mi-o spune genunchiul tău sau pântecele şi mâinile mele se conving de asta şi nu există un alt loc unde să vin, unde să plec un alt loc mai bun ca trupul tău. Vii toată spre mine ca să mă întâlneşti şi amândoi dispărem o clipă ne băgăm în gura lui Dumnezeu până când îţi spun că mi se face foame sau somn.

În toate zilele te iubesc şi te urăsc iremediabil. Şi sunt de asemenea zile, şi ore când nu te cunosc când îmi eşti străină ca femeia altuia. Mă îngrijorează bărbaţii, mă îngrijorez eu, mă distrag propriile-mi griji. E posibil să nu mă mai gândesc la tine mult timp. Deja vezi? Cine ar putea să te iubească mai putin ca mine, iubirea mea?

Ce dragu!!! Vreau si eu!

Doruletz