Remember. din poezia universala de dragoste.

Pe acest topic doritorii si iubitorii de versuri din poezia universala pot posta aici, mentionand autorul versurilor.

*******************************************************************************************************************



Alphonse de Lamartine - Suvenirul

Ziua se duce s-altele vin,
Si fara urma se strecor toate;
Dar sa te stinga nimic nu poate
Dintr-al meu suflet de tine plin.
Anii mei repezi, viata-mi traita
Le vaz gramada în urma-mi stând,
Precum stejaru-si vede cazând
În preajma-si frunza cea vestezita.
Fruntea-mi de vreme toat-a albit,
Sângele-mi rece abia prin vine
Curge, ca unda ce-n loc o tine
Sufletul iernii cel amortit.
Dar chipu-ti tânar, tot într-o stare,
În veci tot tânar îl voi privi,
În veci în sânu-mi n-o-mbatrâni:
El, ca un suflet, vârsta nu are.
Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit;
Si când privirea-mi cea neclintita
De tine-aicea fu parasita,
Dodata-n ceruri eu te-am zarit.
Acolo-ntocmai s-acum frumoasa
Te vaz ca-n ziua ce ma lasasi
Si la cerescu-ti locas zburasi
Cu aurora cea racoroasa.
Dar, frumusetea-ti, chipu-ngeresc
Si-n ceruri înca tot te urmara:
Din viata ochii-ti ce încetara
De nemurire raze lucesc!
Zefirul dulce cu-a sa suflare
Înca îti sufla paru-undoios,
Ce-n trasuri negre de ebanos
Recade-n sânu-ti fara-ncetare.
Umbra acestui val mincinos
Si mai mult chipul ti-l îndulceste,
Ca dimineata ce se iveste
Din valul noptii întunecos.
Cerescul soare vine, sfinteste
Cu ale noastre zile ce zbor;
Si-ntr-al meu suflet al meu amor
Nu are noapte, în veci luceste.
Minut nu este, nu fac un pas
Si-mi esti aievea înfatisata:
De ma uit, unda chipu-ti mi-arata;
D-auz, zefirul poarta-al tau glas.
Pe când pamântul doarme, viseaza,
D-auz prin frunze vântul soptind,
Parca din buze-ti auz iesind
Sfintele-ti vorbe ce ma-nviaza.
De-mi ardic ochii si-n sus privesc
Aceste stele învapaiate,
P-a noptii pânza împrastiate,
În toata steaua eu te zaresc.

Daca zefirul, cu-a sa miscare,
Din flori ma-mbata cu-al lor miros,
Atuncea pieptu-mi neputincios
Rasufla însasi a ta suflare.

Când trist, în taina, la altar merg
Sa rog Fiinta mângâietoare,
Atuncea lacrimile-arzatoare
Mâinile tale simt ca le sterg!

Când dorm, tu-n umbra esti cu-ngrijire
S-asupra-mi aripile-ti alin;
Visele toate din tine-mi vin,
Încât viata simt în dormire.

Ah! fie-n somnu-mi ca mâna ta
Sa-mi taie firul zilelor mele!
S-atunci din visuri dulci, amari, grele,
Doamne!... în sânu-ti m-as destepta!

Ca doua raze stralucitoare
Si ca suspinuri ce se unesc,
A noastre suflete unu-mplinesc.
Si eu... sunt înca cu rasuflare!

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Când intrã copilaºul...

de Victor Hugo

Când intrã copilaºul e râs ºi bucurie
ªi dulcea lui privire se oglindeºte vie
În ochii tuturor.
ªi cea mai tristã frunte ºi mai împovãratã
Se descreþeºte, pruncul curat când se aratã
Zâmbind gânguritor.

De-i primãvara-n floare sau de-i noiembrie-afarã -
ªi ne-ncãlzim cu toþii la flacãra sprinþarã
În sobã scãpãrând,
Copilu-aduce viaþa cu el, ne lumineazã
ªi-l alintãm ºi râdem, iar mama-l privegheazã
Cum calcã, tremurând.

Ades privind în sobã al flãcãrii rãsuflet
Vorbim de cer, de þarã, poeþi, sau de vreun suflet
Ce-ºi nalþã ruga sus.
Când intrã el, adio ºi patrie, ºi slavã
ªi toþi poeþii lumii! ªi vorba noastrã gravã
Zâmbind, i s-a supus.

O, dacã aurora, când noi visãm în noapte
ªi ascultãm cum unda prin trestii plânge-n ºoapte
ªi-aprinde-al ei fanar,
Lumina ei deodatã deºteaptã vii fanfare
De clopote ºi pãsãri þâºnesc din zare-n zare
Pe-al câmpului chenar.

Tu, prunc, eºti aurora, iar sufletul meu parcã
E-un câmp cu flori ce-n viaþã sã-ºi dãruie încearcã
Miresmele lui vii;
Sunt codrul, ale cãrui crengi sumbre noduroase,
Þi-mpãrtãºesc doar þie dulci murmure duioase
ªi raze aurii.

Frumoºii-þi ochi, cu-atâtea lumini suave, sfinte,
Mânuþa ta curatã ºi veselã, cuminte,
Nu ºtiu sã facã rãu;
N-ai bãlãcit în mâlul lumescului coclaur
Copil bãlai, sfânt înger frumos, un nimb de aur
Purtând pe capul tãu!

Eºti, printre noi, columba tronând pe arca sfântã;
Picioru-þi încã tânãr, prin þãrnã nu se-mplântã.
Porþi aripi de azur;
Întreaga lume-þi pare cã e-o-ntrebare vanã,
În trup ºi-n suflet totul e fãrã de prihanã.
Nimic nu ai impur!

Cât de frumos e pruncul zâmbind cu voie bunã;
În buna lui credinþã vrea parcã tot sã-þi spunã
Prin lacrimile lui.
Uimit, privirea dulce în jurul lui rotindu-ºi
ªi sufletul lui fraged, ºi gura dãruindu-ºi
În sãrutãri, oricui.

Prieteni, fraþi ºi înºiºi duºmani fãrã tãgadã
Fereºte-i pretutindeni în viaþã sã nu vadã.
O, domne sfânt ºi viu
Nici cuib fãrã de pãsãri, nici stup fãr’ de albine
Nici varã fãrã pajiºti cu roºii flori, divine.
ªi nici cãmin pustiu.

În româneºte de Lazãr Iliescu

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

''Prieteni, fraþi ºi înºiºi duºmani fãrã tãgadã
Fereºte-i pretutindeni în viaþã sã nu vadã.
O, domne sfânt ºi viu
Nici cuib fãrã de pãsãri, nici stup fãr’ de albine
Nici varã fãrã pajiºti cu roºii flori, divine.
ªi nici cãmin pustiu.''

Un frumos omagiu adus familiei.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Charles Baudelaire - Deseara ce vei spune

Deseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei preafrumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nviorara iar?

- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sînt;
Patruns de duh e trupul-i ca plasma îngereasca;
Privirea ei ne-mbraca în luminos vesmînt.

Oricînd, în toiul noptii si în singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacara danseaza

Si spune:"Sînt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si îngerul de paza."

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Si totusi ma iubeste...


M-ai intrebat dar n-am putut raspunde
m-ai adunat apoi la pieptul Tau
cum stau aici n-o sa mai stau niciunde
si nicidecum n-o sa-mi mai para rau

Cand vad cum dintre ceruri se coboara
lumina Ta si arde-n ochiul meu
nici nu mai stiu ce-ar mai putea sa doara
cand Te-ai atins de mine,Dumnezeu

M-am inchinat si m-am rugat cu frica
sa nu ma lasi aicea pe pamant
intinde-Ti,Doamne,mana si ridica
atinge-am din nou cu Duhul sfant

Si-am sa -nteleg ce nu se poate spune
ce-i presimtit in mintea mea de-abia
Fa,Doamne-Dumnezeule-o minune
si-ajuta-ma sa nu mai ies din ea

Desfa-Te Doamne sfinte din inaltul
acestui cer ce sta acolo sus
nu voi fi eu sa Te primesc ci altul
nu voi fi eu,va fi numai Isus…

symy-apocalipsa.blogspot.ro

De la: symy1, la data 2012-12-28 21:18:57Si totusi ma iubeste...


M-ai intrebat dar n-am putut raspunde
m-ai adunat apoi la pieptul Tau
cum stau aici n-o sa mai stau niciunde
si nicidecum n-o sa-mi mai para rau

Cand vad cum dintre ceruri se coboara
lumina Ta si arde-n ochiul meu
nici nu mai stiu ce-ar mai putea sa doara
cand Te-ai atins de mine,Dumnezeu

M-am inchinat si m-am rugat cu frica
sa nu ma lasi aicea pe pamant
intinde-Ti,Doamne,mana si ridica
atinge-am din nou cu Duhul sfant

Si-am sa -nteleg ce nu se poate spune
ce-i presimtit in mintea mea de-abia
Fa,Doamne-Dumnezeule-o minune
si-ajuta-ma sa nu mai ies din ea

Desfa-Te Doamne sfinte din inaltul
acestui cer ce sta acolo sus
nu voi fi eu sa Te primesc ci altul
nu voi fi eu,va fi numai Isus…

Frumoasa si inaltatoare poezia Symi, daca nu stii autorul, posteaza autor necunoscut.
Sunt poezii religioase foarte frumoase, indiferent de cult, iubirea si dragostea ii sunt aduse fie Lui Dumnezeu fie Lui Isus.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

De la: Musetel, la data 2012-12-28 21:16:59Charles Baudelaire - Deseara ce vei spune

Deseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei preafrumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nviorara iar?

- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sînt;
Patruns de duh e trupul-i ca plasma îngereasca;
Privirea ei ne-mbraca în luminos vesmînt.

Oricînd, în toiul noptii si în singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacara danseaza

Si spune:"Sînt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si îngerul de paza."

Si cand te gandesti ca nu este una dintre cele mai frumoase poezii ale sale.
Il citesc si il recitesc cu aceeasi fascinatie, bogatia lui de metafore te uluieste, cat si muzicalitatea versurilor.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Florile raului
de Charles Pierre Baudelaire


Vii din înalte ceruri sau ieºi din adâncime,
O,Frumuseþe?Reaua ºi buna ta privire
Împrãºtie de-a valma ºi fericiri ºi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveºti la fire.

În ochii tãi stau zorii cu serile-mpreunã;
Sãrutul tãu e-o vrajã ºi-o amforã þi-i gura;
ªi când reverºi miresme de-amurguri cu furtunã
Se face laº eroul,viteazã stârpitura.

Rãsari din hãul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se þine;
ªi bucurii ºi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stãpânã eºti ºi nimeni nu e stãpân pe tine;


Calci peste morþi de care îþi râzi cu mult dispreþ;
Ai juvaieruri multe ºi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,ºi-Omorul e un breloc de preþ
Pe pântecul tãu sãltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboarã spre tine,lumânare,
Slãvindu-te drept torþã când a început sã ardã.
Acel ce-ºi strânge lacom iubita-n braþe pare
Un muribund ce-n tainã mormântul ºi-l dezmiardã.

Cã vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasã mie,
O,Frumuseþe! monstru naiv ºi fioros!
Când ochii tãi,surâsul,piciorul tãu mã-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag ºi misterios?

Sirenã rea sau înger,drãceascã sau divinã,
Ce-mi pasã când tu - zânã cu ochi de catifea,
Mireasmã,ritm,lucire,o!singura-mi reginã!-
Faci lumea nu prea slutã ºi clipa nu prea grea?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Suflete necunoscute

"Cartea Suzannei", traducere de Raul Joil,
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Anatole France



Întreaga fire, cât cuprinde,
Miracol, celor mici, le pare.
Cum nasc, în suflet le pãtrunde
A lumii vrajã-ncântãtoare.

E în privirea lor o razã
Rãsfrântã ca un magic semn;
Iluzia le dã îndemn,
ªi slabele puteri cuteazã.

Necunoscutul rost divin
I-afunda-n ape-adânci, în spume.
În van îi chemi, rãmân strãini,
Cãci ei trãiesc în altã lume.

Puri, ochii lor desculþi rãmân.
Ce vise stranii în rãsfrângeri!
ªi ce frumoºi pierduþii îngeri
În universul prea bãtrân!

În timp ce mai luptãm cu gãndul,
Sprinþar viseazã mintea lor;
Misterul vieþii, descifrându-l,
Dintr-un fior, în alt fior.

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

LACUL
de Alphonse de Lamartine

Împinși spre noi limanuri din pragul tinereții,
În noaptea nesfârșitã duși fãrã a reveni,
Cândva ancora nu vom putea pe-oceanul vieții
S-o mai zvârlim o zi ?


O, lac sfânt ! Abia anul în scurgerea-i înceatã
Trecu, și lângã unda cea liniștitã-a ta
M-așez ca și altãdatã pe-aceeași piatrã, iatã,
Pe care și ea sta !


Tu vâjâiai și-atuncea voind a te ascunde
Sub stâncile-acestea roase, iar eu stam fãrã grai
Când pe-ale ei picioare tu spuma de pe unde
Tãcut o aruncai.


Ții minte, într-o searã ? Vâsleam noi în tãcere:
Nu se-auzea departe pe netedu-ți cuprins
Decât zgomot de vâsle ce-ncet simțeam cum piere
Când luciul ți-a atins.


Și-un glas cum nu fun-n lume vreodatã, în clipita
Aceea rãsunat-a, iar țãrmul a rãmas
Înmãrmurit de farmec și vrajã când rostit-a
În șoaptã-i scumpul glas.


- ”O, timpule, te-oprește ! Și voi, grãbite ore.
Lãsați al vostru zbor;
Cruțați pe-aceia ce voiesc sã se adore
Tot timpul vieții lor !


Pe mulți nu poate-n viațã nimica sã-l atragã:
Cu dânșii vã grãbiți;
Luați-le lor viața ce nu le etse dragã;
Uitați pe fericiți ”.


Dar vai ! Eu cer zadarnic mai multe clipe-n șoapte
Sã stãm pe unde-aici;
Cãci aurora, iatã, ajutã ca pe noapte
S-o-nfrângã dalba zi.


O, sã iubim ! Ne-o spune și-a orelor chemare
Și tot ce e sub cer;
Cãci omul liman n-are, iar timpul margini n-are;
El trece - cei vii pier !

O, timp pizmaș ! Cum oare, mânia ta nu-ntreabã
Nicicând soarta de care nãdejdile mi-anin,
Și-n zilele de vrajã tu fugi cu-aceeași grabã
Ca-n zilele de chin ?


Cum ! Amândoi alãturi deloc nu vom mai merge ?
Cum ! Tu ființã scumpã într-alte lumi sã pleci ?
Și clipele ce timpul le face și le șterge
Pierdute-s pentru veci ?


Trecut, eternitate, neant, totul ne minte !
Grãbiți: unde e vremea ce altãdatã fu ?
Rãspundeți: doar o clipã din clipele prea sfinte
Ne veți mai sta sau nu ?


O, lac, stânci mute, peșteri, pãduri de farmec pline,
O, voi pe cari vã cruțã al anilor convoi,
Mãcar doar amintirea acestei nopți senine
Sã o pãstrați cu voi !


Sã-ți fie și-n odihnã precum și pe furtunã,
O lac frumos și pașnic, tot chinul ce-l îndur,
Și-n brazii-nalți, și-n aste stânci mari care se-adunã
Pe țãrm de jur în jur.


Sã-ți fie în zefirul ce freamãtã și-adie,
În zgomotul din undã în undã repetat,
În steaua cea mai albã ce-ți dã luminã ție,
Din cerul înstelat.


Și vântil care geme, și trestia subțire,
Miresmele ușoare din aeru-ți sfințit
Și tot ceea ce poate sã vadã, sã respire
Sã zicã: S-au iubit !”

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Mici dar puternici

de Rudyard Kipling

Razand
Risti sa pari nebun.
Plangand,
Risti sa pari sentimental.
Intinzand o mana cuiva
Risti sa te implici.
Aratandu-ti sentimentele
Risti sa te arati pe tine insuti.
Vorbind in fatza multimii despre ideile si visele tale,
Risti sa pierzi.
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau.
Traind,
Risti sa mori.
Sperand,
Risti sa disperi.
Incercand macar,
Risti sa dai gres.
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
NU ESTI NIMIC!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Stea palidã a serii
de Alfred de Musset

Stea palidã a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindã îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei sã vezi în depãrtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamãt blând pãdurea își lãcrimeazã dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadã, zborul
Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcã spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tãu clipește în zãri tremurãtor.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimã-ai descins,
Și vezi în depãrtare pãstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tãrâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tãrmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tãcerii, fãrã șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mãrgãritar?

De e sã mori, luceafãr, și dacã-n marea-adâncã
Vrei pletele bãlaie sã le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipã încã!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Sonet XLIII de Elizabeth Barrett Browning

Cum te iubesc? Sã-ncerc o-nºiruire.
Adânc ºi larg ºi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când strãbate
Spre graþie, spre tot, spre nesfârºire.
ªi te iubesc cu zilnicã iubire,
În paºnic fel, în zori, pe scãpãtate -
ªi slobod, cum te lupþi pentru dreptate,
Curat, aºa cum fugi de linguºire.
ªi te iubesc cu patima avutã
În vechi dureri ºi cu credinþa care
Pãrea, cu sfinþi copilãreºti, pierdutã.
ªi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaþa mea! - ºi Domnul de-mi ajutã
Te voi iubi în moarte ºi mai tare.

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: _Ingrid, la data 2012-12-29 11:34:07Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

Era firesc, ii cumparase lanturi, era sclava lui, singurul merit ca n-a vandut-o, aici e marea iubire..

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

De la: mili, la data 2012-12-29 11:53:57

De la: _Ingrid, la data 2012-12-29 11:34:07Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

Era firesc, ii cumparase lanturi, era sclava lui, singurul merit ca n-a vandut-o, aici e marea iubire..

Eu vad altfel, Mili.
Dragostea este asemuita unei pasari libere, unei flori libere iar. Lanturile au fost introduse in decorul unde predomina libertatea in incercarea de a inlantui dragostea, de a pune stapanire pe ea, de teama de a nu o pierde vreodata.
O iubea inainte sa caute sa ii ofere totul, chiar si lanturile pentru a o imortaliza,conservand-o pentru eternitate, sau macar pentru viata sa....sau si dupa aceea.
Insa dragostea nu poate fi subjugata,nu? De aceea nu era printre sclave. Dragostea este stapana.

Ingrid, frumoasa poezie, imi place Prevert, imi place romantismul francez.

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Nu regret, nu mã jelesc, nu strig - Serghei Eenin

Nu regret, nu mã jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberatã.
Veºtejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânãr niciodatã.

N-ai sã mai zvâcneºti ca pân-acum
Inimã rãcitã prea devreme
S-o pornesc din nou desculþ la drum,
Stamba luncii n-o sã mã mai cheme.

Dor de ducã! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacãra pornirii
O, pierdutul prospeþimei har
Cu vioiul clocot al simþirii!

În dorinþi încep zgârcit sã fiu,
Te-am trãit sau te-am visat doar, viaþã ?
Parcã pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaþã.

Toþi sântem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deºarte...
Binecuvântat sã fie deci
Cã trãiesc ºi cã mã duc spre moarte.

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Romantismul românesc.....


Alexandru Vlahuta - Iubire

Iubire, sete de viata,
Tu esti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Si, îmbatate de-al tau farmec,
Ce peste lume se asterne,
În tremurarea lor de-o clipa
Viseaza fericiri eterne.

Din haos si din întuneric
Te-ai smuls, fecunda si senina:
Al tau surâs de alma parens
Fu prima raza de lumina.
Si, de caldura ta, planetii
Treptat se dezmortesc, învie…
Pe toti ca într-o mreaja-i leaga
Universala simpatie.

Tu faci sa circule în lume
Puterea ta de zamislire.
Si miliardele de forme
De-a lungul vremii sa se-nsire.
Vietile, ascunse-n germeni,
Din somn cât le atingi tresar,
Si toate-n raza ta învie,
Si toate mai frumoase par.

Prin tine, valuri de vibratii,
Din departatele planete,
Trezesc în sufletele noastre
Dureri si bucurii secrete;
S-acele nostalgii ce-adesea
Ne vin fara sa stim de unde,
Or fi ecouri ostenite,
Chemari din regiuni profunde.

E greu sa-mi deslusesc ce cuget…
Dar tu-mi evoci o lume-ntreaga,
De care nu stiu ce putere,
Ce doruri mistice ma leaga.
Ma simt mai bun, mai cald, mai vesel.
Viata toata mi s-arata
Frumoasa, si într-o lumina
Cum n-am vazut-o niciodata!

Caci azi iubesc; din nou îmi pare
Ca e întâia mea iubire.
Natura-mbraca pentru mine
Podoabe, ca sa ma inspire:
Copacii înfloresc, în aer
Plutesc miresme-mbatatoare,
Acelasi dor, acelasi suflet
Palpita-n fiecare floare.

Iubesc, si-n clipa asta toate
Câte rasar în primavara
Sunt propriile mele visuri,
Aievea întrupate-afara.
Atins de farmecul vietii,
Ma simt o forta-n univers,
Si glasul meu devine cântec,
Gândirea mea devine vers.

I
Ce noapte blânda se coboara
Peste pamântul obosit!
Si-i cald, taranii dorm afara,
S-ai nostri toti au adormit
Eu singur stau ca un lunatic;
De-ati sti voi gândurile mele!…
E-o luna parca-i ziua. Cerul
I-albastru tot, spuzit de stele.

Nici broastele nu dorm. Ce sfada!…
Si dupa glas le întelegi
Pe cele mai cu greutate:
Or fi facând si ele legi.
De pe gunoaie-aprinse fumul
Molatic se ridica-n cer,
Si caii la pasune suna
Din piedicile lor de fier,

Departe-un fluier se aude,
Un cântec aiurit, duios,
Ce-n note lungi, tremuratoare,
Suspina lin, misterios,
În sfânta liniste a noptii.
O stea aluneca de sus
Si taie-o dunga alba-n aer…
Cine din lume s-o fi dus?

În capul satului e curtea.
Ce-or fi facând acolo oare?
Or fi dormind e miezul noptii.
Si ea?… Atât de gânditoare

Si trista m-a privit aseara!
Plânsese, ori mi s-a parut?
Ce-ar fi odata, mâna-i alba,
Când mi-o întinde, s-o sarut?…

Si-n minte mi s-arata chipu-i
Atât de fraged si de blând,
Cu ochii mari, senini, albastri…
Ascund în fundul lor vrun gând?…
Suvite blonde-i cad pe frunte…
Un par bogat si matasos,
S-un gât ce-ti da fiori, s-o gura…
Cum râde de copilaros!

O fi stiind cât de frumoasa-i?
Un liliac orbit de luna,
În zbor, de strasini se loveste.
Visez? Cine-a venit sa-mi spuna
Ca ea-ntr-o vaga asteptare
Se primbla singura pe-afara?
La vremea asta sa nu doarma?…
Sunt basme noptile de vara!

Se poate gândurile mele
S-o fi atins, si ea-n nestire,
Ca de o vraja tulburata
De-aceasta raza de iubire,
Sa fi iesit sa cate-n stele
Tovarasi, de urât sa-i tie.
Si plec. Un glas parca ma cheama…
Stiu bine ca i-o nebunie.

Sunt noua case pân-acolo,
Si câinii dorm în batatura.
Pasesc încet, aud cum sufla
Puternic vitele sub sura.
Îmi bate inima m-apropii.
Zaresc ceva?… Ori mi se pare…
Ba da, o umbra e în poarta;
Si nici un semn, nici o miscare…

Ajung în dreptul ei… Cum tremur!
Si trec cu ochii în pamânt…
Îmi fac mustrari de stângacia
Si frica mea fara cuvânt.
Ma-ntorc… As fi trecut s-acuma,
Caci pentru frica nu-s povete…
Dar ea-mi sopteste: buna seara…
Tot fetele mai îndraznete!

M-abat si… sovaind, m-apropii,
Si toate-mi par ca într-un vis…
E o lumina uimitoare,
Tot cerul parca s-a deschis.
Copila aiurit zâmbeste
Privirii mele arzatoare.
T;iu minte ca i-am zis atuncea:
…Sa nu racesti… e cam racoare…

Si-ncet i-am pus pe umar mâna
Asa timid, tremurator…
Stiu eu? Poate-a cuprins-o mila,
Ca s-a lasat încetisor,
Ca un copil, plecându-si capul
Pe pieptul meu sa i-l mângâi:

Ce dulce e!… Toata viata
Vreau lânga tine sa ramâi!

Frumos îi mai miroase parul,
Miroase toata ca o floare.
Ma uit la ea atâta farmec
Îmi arde inima, ma doare…
S-am sarutat-o mult si lacom,
Am sarutat-o, scos din minti,
Pe ochii reci, pe gât, pe gura,
Cu mii de sarutari fierbinti.

Târziu ne-am despartit… cu-ntoarceri,
Cu traganiri copilaresti.
S-am urmarit-o cum se sterge,
Ca o minune din povesti.
Si mult am stat asa, în noapte,
Sa-mi deslusesc tot ce-am simtit.
Aveam în mâini caldura, forma,
Parfumul visului iubit.

În sat cocosii prind sa cânte.
Deasupra stelele clipesc.
Miscarea lumii întrerupta
Reintra-n mersul ei firesc.
Si când a doua zi, pe haina,
Mirat, gasesc un fir de par,
Pricep ca visul ce visasem
S-a petrecut în adevar.

Ma-mbrac, ma pieptan mai cu grija.
Ce-i, Doamne, si iubirea asta!…
Acum, eu cred ca ea ma vede,
M-acopera cu dulcea, casta
Si visatoarea ei privire.
Iubit de ea, ma simt frumos,
Si parca nu ma-ncape lumea…
Ce mândru calc si radios!

Vad satu-ntr-o lumina noua.
Ma simt usor, mi-e cald, mi-e bine,
Si oamenii, mai veseli astazi,
Privesc cu dragoste la mine;
Si toate par înfiorate,
În aer e o sarbatoare…
Natura, în extaz, palpita
Ca-n primul rasarit de soare.

Pricep… ea a deschis fereastra,
Si din albastra ei privire
S-a revarsat asupra lumii
O sfânta raza de iubire,
Si toate-au tresarit atuncea
Ca de fiorul cel dintai…
Iubito, farmecul acesta
Are ceva din ochii tai!

II
Vezi, sa ne scrii cum-ei ajunge…
Si mama-n prag ramâne trista.
Privirea mea caut-aiurea
O fluturare de batista…
Mi-s ochii înecati de lacrimi,
Si trapul cailor stârneste
Un nor de praf; în juru-mi totul
Se-ntuneca, se-nvalmaseste.

Pustie, nesfârsit de lunga,
S-asterne vremea înainte,
Si de pe-acum încep sa-mi para
Povesti aducerile-aminte;
E-atâta fericire-n urma,
Si-atâta-mi pare de departe,
Încât ma-ntreb dac-am trait-o,
Sau am citit-o într-o carte.

Ma vad în larma de la scoala,
Pierdut, neînteles de nime,
Cercând nelinistea-mi ascunsa
Si dorul sa mi-l pui în rime.
Viata mea se-nstraineaza
De tot ce se petrece-afara,
Si s-adânceste, visatoare,
În calmul noptilor de vara…

O, am sa-ti scriu adesea, mama,
Scrisori nebune, de prin stele,
Caci stiu cine-o sa le citeasca
S-o sa priceapa ce-i în ele.
Tu, ascultându-le, vei crede
Ca-s basme de pe alta lume,
Si nu vei banui nimica…
Vei râde, ca de niste glume.

Iar daca ochii ei albastri,
Citind, se vor întuneca,
Si pe obrazu-i trist si palid
O lacrima va luneca,
Tu fa-te ca nu vezi, si las-o
De tine fata sa-si ascunda,
Gândeste-te ca sunt departe,
C-astept si roag-o sa-mi raspunda.

III
Cumplite-s noptile de iarna,
Si lungi de nu se mai sfârsesc.
În urletele vijeliei
Sunt glasuri cari ma bocesc,
Si mi-e urât, mi-e dor, mi-e jale,
Si întunericul de-afara
Îmi face casa mai ursuza,
Singuratatea mai amara.

Tu nici nu banuiesti, copila,
Ce dureroasa nebunie
S-abate-n noptile acestea
Peste viata mea pustie,
Si cum ma mistui, si ma zbucium
Ca-ntr-un ocean care ma-nghite,
Pierdut si nestiut de nimeni
În golul vremii neclintite.

Mereu pe-aceleasi pagini caut
Un semn, stiut mai dinainte…
A, iat-o fila îndoita…
Icoana ta-mi rasare-n minte,
Te vad citind aceste rânduri,
Te simt gândindu-te la mine,
Urzind, pe-o clipa de iubire,
O lume de povesti senine,

Te urmaresc în cartea asta,
Ca si cum unele cuvinte
Ar mai pastra ceva din glasul,
Din respirarea ta fierbinte;
S-adesea când ma-neaca plânsul
De-atâta dor, de-atâta jale,
Eu îti sarut aici privirea
Si urma gândurilor tale…

Cine-a tipat asa?… Cum tremur…
Pare c-aud un pas pe scara,
Ascult, tiindu-mi rasuflarea…
Nimic e viforul de-afara.
O, linistite nopti de iuliu,
Atât de limpezi si albastre,
Unde sunteti?… Voi, poezia
Si farmecul iubirii noastre!

IV
S-a luminat de ziua; nu e
T;ipenie de om pe strada,
A mele-s cele dintai urme
În valurile de zapada;
Sunt ametit de neodihna,
În gând spui versuri latinesti,
Si, dupa fiecare strofa,
Ma-ntreb daca ma mai iubesti…

În clasa: dascalul, la tabla,
Masoara calea dintre stele;
Pe liniile lui mi-s ochii,
Dar unde-s gândurile mele!…
E vara, stau culcat în iarba,
Miresmele de flori ma-mbata,
Încet îmi luneca pe frunte
O mâna alba, delicata:

Te vad privirea mi se pierde
În ochii tai adânci si mari,
Si stiu ca esti a mea, si totusi
Parca ma tem sa nu-mi dispari.
Tacerea, pajistea, lumina
Ne farmeca, ne înfioara;
Viata, inimile noastre
Palpita-n tot ce ne-nconjoara…

Deasupra noastra doua presuri
Pe-o ramura se giugiulesc,
Si-n aer de plutesc miresme,
E ca si florile iubesc…
Figura ti se lumineaza,
Si ochii galesi ti s-aprind
Ce gând îti tremura pe buze
De ma privesti asa, zâmbind?…

Acum iesi, tinere, la tabla
Si spune-ne ce-ai înteles!
Tresar… ma-ntreb unde ma aflu…
Scolarii îmi fac semn sa ies.
În hohotul de râs al clasei
Privesc în juru-mi sastisit
Uitati-va la el, si-l plângeti…
Nenorocitul… a dormit!
Uluit, zapacit.

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Black_Friday, la data 2012-12-29 13:30:51Nu regret, nu mã jelesc, nu strig - Serghei Eenin

Nu regret, nu mã jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberatã.
Veºtejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânãr niciodatã.

N-ai sã mai zvâcneºti ca pân-acum
Inimã rãcitã prea devreme
S-o pornesc din nou desculþ la drum,
Stamba luncii n-o sã mã mai cheme.

Dor de ducã! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacãra pornirii
O, pierdutul prospeþimei har
Cu vioiul clocot al simþirii!

În dorinþi încep zgârcit sã fiu,
Te-am trãit sau te-am visat doar, viaþã ?
Parcã pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaþã.

Toþi sântem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deºarte...
Binecuvântat sã fie deci
Cã trãiesc ºi cã mã duc spre moarte.

...parca Esenin, Black, si daca nu confund tot el este autorul cugetarii: 'pe o femeie nu trebuie s-o atingi decat cu o floare' frumos si sensibil...

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Probabil....numai sa nu fie in ghiveci floarea.

Focul vânãt - Serghei Esenin

Focul vânãt e gonit de vânt,
zãrile-au uitat sã mã mai doarã…
de iubire-ntâia oarã cânt,
la scandal renunþ întâia oarã.

Am fost crâng pãrãginit pe loc
La femei ºi votcã dam nãvalã
Nu-mi mai place azi sã beau, sã joc,
Sã-mi pierd viaþa fãrã socotealã.

E de-ajuns sã te privesc tãcut
Sã-þi vãd ochii plini de tot înaltul
Cã uitând întregul tãu trecut
Tu sã nu mai poþi pleca la altul.

Tu – mers gingaº, tu surâsul meu,
Dac-ai ºti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
ªi cât poate de supus sã fie.

Cârciumile le-aº uita pe veci
n-aº mai ºti nici versul ce înseamnã
de-aº atinge-aceste braþe reci
ºi-al tãu pãr ca floarea cea de toamnã.

Veºnic te-aº urma pe-acest pãmânt
Departarea mi-ar pãrea uºoarã…
De iubire-ntâia oarã cânt
La scandal renunþ întâia oarã...

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Postat pe: 29 Decembrie 2012, ora 13:49

Romantismul românesc.....


Alexandru Vlahuta - Iubire

Iubire, sete de viata,
Tu esti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Si, îmbatate de-al tau farmec,
Ce peste lume se asterne,
În tremurarea lor de-o clipa
Viseaza fericiri eterne.
*********************************************
Si vlahuta un mare iubitor de natura, romantic si el.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

ªtefan Augustin Doinaº
Doar tu

Când omul, prãbuºit, la început,
în iarba duºmãnoasã ºi-n þãrânã
adulmecã-n þârâºul greu, pe-o ranã,
miresmele ce se-nãlþau din lut
ºi, nemaivrând ostatic sã rãmânã
sub zarea strivitoare ca un scut,
se rãsucea s-o urce, renãscut
ºi se-agaþã de fulgere c-o mânã,
acea cumplita smulgere din smoalã
cu palma-ntoarsã ca o cupã goalã
fu primul dans în care se zbãtu,
elan de floare palidã, involtã,
vibrat pe scãri de sunete spre bolta
pe care-n mers îl aminteºti doar tu.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

De la: mili, la data 2012-12-29 11:53:57

De la: _Ingrid, la data 2012-12-29 11:34:07Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

Era firesc, ii cumparase lanturi, era sclava lui, singurul merit ca n-a vandut-o, aici e marea iubire..

A cumparat lanturi sa o faca sclava lui, dar nu asa se gaseste dragostea....

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: Black_Friday, la data 2012-12-29 13:57:20Probabil....numai sa nu fie in ghiveci floarea.

Focul vânãt - Serghei Esenin

Focul vânãt e gonit de vânt,
zãrile-au uitat sã mã mai doarã…
de iubire-ntâia oarã cânt,
la scandal renunþ întâia oarã.

Am fost crâng pãrãginit pe loc
La femei ºi votcã dam nãvalã
Nu-mi mai place azi sã beau, sã joc,
Sã-mi pierd viaþa fãrã socotealã.

E de-ajuns sã te privesc tãcut
Sã-þi vãd ochii plini de tot înaltul
Cã uitând întregul tãu trecut
Tu sã nu mai poþi pleca la altul.

Tu – mers gingaº, tu surâsul meu,
Dac-ai ºti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
ªi cât poate de supus sã fie.

Cârciumile le-aº uita pe veci
n-aº mai ºti nici versul ce înseamnã
de-aº atinge-aceste braþe reci
ºi-al tãu pãr ca floarea cea de toamnã.

Veºnic te-aº urma pe-acest pãmânt
Departarea mi-ar pãrea uºoarã…
De iubire-ntâia oarã cânt
La scandal renunþ întâia oarã...

Frumoasa poezie, nu il cunoscusem pe acest poet.

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: mili, la data 2012-12-29 14:02:11Postat pe: 29 Decembrie 2012, ora 13:49

Romantismul românesc.....


Alexandru Vlahuta - Iubire

Iubire, sete de viata,
Tu esti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Si, îmbatate de-al tau farmec,
Ce peste lume se asterne,
În tremurarea lor de-o clipa
Viseaza fericiri eterne.
*********************************************
Si vlahuta un mare iubitor de natura, romantic si el.

"Si stiu ca esti a mea, si totusi
Parca ma tem sa nu-mi dispari."

Romantic si se teme sa nu isi piarda iubirea. De ce romanticii au aceasta temere? De ce iubirea poate fi atat de ....cruda, incat odata cuibarita intr-un coltisor al inimii, isi mai ia zborul?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Nu putem vorbi de romantismul romanesc fara a-l invoca pe unicul Emnescu.

Mihai Eminescu

Fãt-Frumos din tei

-- "Blanca, aflã cã din leagãn
Domnul este al tãu mire,
Cãci nãscutã esti, copilã,
Din nevrednicã iubire.

Mâni în schit la sfânta Ana
Vei gãsi la cel din stele
Mângâierea vietii tale,
Mântuirea fetei mele."

-- "Nu voi, tatã, sã usuce
Al meu suflet tânãr, vesel :
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii altii lese-l.

Nu voi pãrul sã mi-l taie
Ce-mi ajunge la cãlcâie,
Sã orbesc cetind pe carte
În fum vânãt de tãmâie."

-- "Stiu mai bine ce-ti prieste,
Las' de-a lumii orice gând,
Mâni în zori de zi pleca-vom
Cãtre schitul vechi si sfânt."

Ea aude -- plânge. -- Parcã
Îi venea sã plece-n lume,
Dusã de pustie gânduri
Si de-un dor fãrã de nume.

Si plângând înfrânã calul,
Calul ei cel alb ca neaua,
Îi neteazã mândra coamã
Si plângând îi pune seaua.

S-avântã pe el si pleacã
Pãru-n vânturi, capu-n piept,
Nu se uitã înainte-i,
Nu priveste îndãrãpt.

Pe cãrãri pierdute-n vale
Merge-n codri fãr' de capãt,
Când a serei raze rosii
Asfintind sin ceruri scapãt.

Umbra-n codri ici si colo
Fulgereazã de lumine...
Ea trecea prin frunza-n freamãt
Si prin murmur de albine ;

În mijloc de codru-ajunse
Lângã teiul nalt si vechi.
Unde-izvorul cel de vrajã
Sunã dulce în urechi.

De murmur duios de ape
Ea trezitã-atunci tresare,
Vede-un tânãr, ce alãturi
Pe-un cal negru stã cãlare.

Cu ochi mari la ea se uitã
Plini de vis, duiosi plutind,
Flori de tei în pãru-i negru
Si la sold un corn de-argint.

Si-ncepu încet sã sune
Fermecat si dureros --
Inima-i crestea de dorul
Al strãinului frumos.

Pãrul lui i-atinge pãrul
Si aruci c-obrazul ros
Ea apleacã gene lunge
Peste ochii cuviosi.

Iar pe buze-i trece-un zâmbet
Înecat, fermecãtor,
Care gur-abia-i deschide
Cea uscatã de amor.

Când cu totului rãpitã
Se-ndoi spre el din sele,
El înceatã din cântare
Si-i grãi cu grai de jele,

S-o cuprinde de cãlare --
Ea se apãrã c-o mânã,
Însã totusi lui se lasã,
Simte inima cã-i plinã.

Si pe umãrul lui cade
Al ei cap cu fata-n sus ;
Pe când caii pasc alãturi,
Ea-l privra cu suflet dus.

Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat
Asurzeste melancolic
A lor suflet îmbãtat.

Lun-atunci din codri iese,
Noaptea toatã stã s-o vadã,
Zugrãveste umbre negre
Pe camp alb ca de zãpadã.

Si mereu ea le lungeste,
Si urcând pe cer le mutã,
Dar ei trec, se pierd în codri
Cu viata lor pierdutã.

La castel în poartã calul
Stã a doua zi în spume,
Dar frumoasa lui stãpânã
A rãmas pierdutã-n lume.

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Floare albastrã
de Mihai Eminescu

- "Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri în soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile Asire
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite !"

Astfel zise mititica,
Dulce netezandu-mi parul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.

- ,,Hai la codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang în vale,
Stanca sta sã se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Langa bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de mã iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sã-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Cãci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are !

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.

Pe cararea-n bolti de frunze,
Apucand spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?"

Inc-o gura - si dispare...
Ca un stalp eu stau în luna !
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !

............................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra ! floare-albastra !...
Totusi este trist în lume !

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Amorul meu Mircea Demetriade

Amorul meu, un tînãr cu cearcãne sub pleoape,
Cu ochi, abisuri negre voind în ei sã-ngroape
Luminã, fericire ºi cîntece ºi pace,
în el melancolia ascunsã stã ºi zace.

Amorul meu, un tînãr cu fruntea fulgeratã
De gestul unei patimi pe veacuri nempãcatã,
Un gest frumos ºi totuºi teribil ca misterul,
Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroºit fierul.

Amorul meu, un tînãr zîmbind în rîs sardonic,
ªi totuºi pãrînd frate cu zeul cel Ionic,
în mînã þine facla întoarsã spre pãmînt,
ªi Tanatos ºi Eros în sufletul meu sunt.

Amorul meu, un munte, un Moloh, mã dãrâmã.
Zadarnic i-arunc jertfe în pîntece de-aramã ;
Copii, iluzii, visuri... cã el : de-i mistuieºte.
Mai mult în mine arde, mai mult mã chinuieºte.

Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie
Cu ochi pierduþi pe tine ! Oh, rai ce zîmbiºi mie,
El vrea ca sã zdrobeascã în tine ºi trecutul :
Sã fie viitorul, fiind, el, începutul.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Lucian Blaga

Catrenele dragostei

Dragã-mi este dragostea
bântuitã de sprâncene,
de sprâncene pãmântene,
lungi, piezis-rãsãritene.

Dragã-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartã-n ea
moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se cã-n holdã coaptã
macul îl dezbraci c-o soaptã.
Dragã-mi este dragostea
care zice: nu si da.

Dragã-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
micã pe cât lacrima.

Dragã-mi este dragostea
care face stea si stea
din pãmânturile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îsi stie visul.
Dragã-mi este dragostea
cu-nãltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.

Dragã-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
cãci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.

Dragã-mi este dragostea,
dragã uneori furtuna
si-un pãcat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragã-mi este dragostea
ce de ani mã paste.

Dragostea ne-o tinã zeii,
sã ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

******* Saadi
''Am auzit din voia intamplarii
pe-un fluture spanandu-i lumanarii;
-Iubesc si daca ard nu-i de mirare,
dar tu de ce versi lacrimi arzatoare?
Raspunse lumanarea: - de durerea
de a-mi fi pierdut pe dulcea-mi sora -mierea.
Decand mi-a fost luata-a ei dulceata
un foc a devenit intreaga-mi viata.
De-aceea lumanarii-n orice clipa
pe-obrazui lacrimi i se infiripa.
Si i-a mai spus: - nu stii ce e iubirea,
caci n-ai curaj sa-i suferi parjolirea.
Tu fugi de flacara, desi ti-e draga,
eu neclintita stau si ard intreaga.
Doar aripa iubirii foc iti aprinde,
din talpi si pana-n crestet ma cuprinde.
Asa vorbea in noapte-acea faclie
si-un fluture-i tinea tovarasie.
dar noaptea inca nici nu se sfarsise
cand mana unei fete o ucise.
Si lumanarea scoase-un fum subtire
spunandu-i: - asa sfarseste-orice iubire.
Sa-nvete cel ce dragostea o cere
c-arzand ucis, gasi-va mangaiere.
Nu plange pe mormantul dragei moarte,
ci razi, de-ai fost alesul ei si-n moarte.''

Moslehaddin Abdallah, pseudonim Saadi, ales dupa numele printului Saad ben Zanghi,
care l-a ajutat in desavarsirea studiilor, este un persan intelept, ale carui versuri sunt pilde
si sfaturi de intelepciune. In afara numeroaselor productii lirice, traduse si in romana, are si doua impresionante culegeri cu caracter didactic: Golestanul(gradina florilor) si Bustanul(Livada).

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain