Remember. din poezia universala de dragoste.

A mea

Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
si tocmai să calce pe dinsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca să-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
să nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.


Nichita Stanescu

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Te port în mine

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.

Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.

Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.

Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.


Zorica Latcu

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Întâlnire

Ana Blandiana

Nu te speria.
Va fi atât de simplu totul
Că nici nu vei înţelege
Decât mult mai târziu.
Vei aştepta la început
Şi numai când
Vei începe să crezi
Că nu te mai iubesc
Îţi va fi greu,
Dar atunci voi pune
Un fir de iarbă să crească
În colţul ştiut al grădinii,
Să ajungă la tine
Şi să-ţi şoptească:
Nu vă speriaţi,
Ea este bine
Şi vă aşteaptă
La celălalt capăt al meu.

Cântec fără răspuns

Nichita Stănescu

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

Nichita Stănescu
La Calul Balan, carciuma si han

Zicea ca i-am vrajit nasol,
ca fac misto la parastase
...ma tot miram ce-o gadilase
de-a dichisit-o-n ochi un trol.

Si mi-a suflat-o, ma...de-a gata,
calca-i-ar dricu' aratarea
Cantai, cantai, dar vezi, cantarea
mi-a ncalzit doar beregata.

Ma arde sub camasa coasta,
ma seaca dur, prea dur, abrasa,
sau ba... m-o fi durand camasa
si eu nu stiu nimic de asta.

Sunt smecher, eu? Eu, ma? Ce zici...
C-asa-mi turna la-nghesuiala
Dar vezi, m-am prins; e pe gineala,
c-o arde-n musca d-un carici.

M-a uns cu gainat de zana
si tocmai cine... O cartoafa,
o stoalfa talciocara, oafa
Ei si? De-o gadila... ramana!

Ochitul, vorbele ii put
dar da-o-n suflet de gagica
...........................
Ai oasele la tine, Gica?
Te fac pe zece un barbut...

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Îndoială

Că ne-am iubit – nu-i nici o îndoială
Că ne iubim – ne îndoim puţin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.

În veacul strâmb şi plin de umilinţe
Şi ros de piedici şi-ncercări groteşti,
Lipsit de sensuri, taine şi credinţe –
E tot mai greu şi tragic să iubeşti.

Şi totuşi, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai ştiu de asta-i rău sau bine –
Şi tot mai des mă simt meschin şi rău.

Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne minţim cu ardoare –
Şi-i aşteptăm sfârşitului soroc.

Ce trist ar fi să fie doar minciună
Să fim doar jalnici şi banali bufoni!
În lumea asta – plină de ranchiună –
Pe tabla ei de şah să fim pioni.

... Că ne-am iubit – nu-i nici o îndoială
Că ne iubim – ne îndoim puţin...
Dar poate-i doar o simplă bănuială –
Căci dragostea-i şi miere şi pelin...

Boris Ioachim

Un cant duios aud
...si plang,
Adorm cu tine lacrima
...in gand,
In noapte e durere si suspin
...tu ce esti crin?!
Si vantul rascoleste frunze moarte
...departe!
Soptesc in gand durerea mea
...viata e grea,
Inima mea...la fel si ea!

Paradoxul internetului: te apropie de cei care iti sunt departe si te indeparteaza de cei care iti sunt aproape!

Lectie

Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul trăieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cîntec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la rîul ce trece nepăsător dispărînd
peste banii peştilor.
Am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i: a fost doar un vis, adormi.
şi adormi

şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.


Eugen Jebeleanu

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Lord Byron – Romanta

A mea tînără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.

A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.

Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.

Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu opreşte a plînge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu stim, vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

[Nichita Stănescu]

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

M. Angelo Buonaroti
Când robu-i de stăpân ţinut în fiare
şi nu mai sunt speranţe ca să-l fure,
atât se-obişnuieşte să îndure,
că-abia de mai gândeşte la scăpare.
La fel şi tigrii, şerpii, leii, care
născuţi sunt în adâncuri de pădure,
şi-artistul tânăr, căruia-n munci dure
deprinderea-i dă spor la încordare…

Ci focul n-are-aceeaşi soartă-n faţă,
el lemnul verde-l mistuie de vlagă,
dar urcă hrană-n cel uscat şi viaţă

şi-ntinereşte ramura moşneagă
cu bucurii şi dor de dimineaţă,
că dulce-o-nvăluie Amor, întreagă.

Greşeşte cel ce-n şagă
ia dragostea, zicând că e ruşine,
bătrân, să mai iubeşti făpturi divine.

Nu e păcat, treaz bine,
să cauţi frumuseţea din natură,
iubind-o cu hotare şi măsură.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

M. Angelo Buonaroti
Când robu-i de stăpân ţinut în fiare
şi nu mai sunt speranţe ca să-l fure,
atât se-obişnuieşte să îndure,
că-abia de mai gândeşte la scăpare.
La fel şi tigrii, şerpii, leii, care
născuţi sunt în adâncuri de pădure,
şi-artistul tânăr, căruia-n munci dure
deprinderea-i dă spor la încordare…

Ci focul n-are-aceeaşi soartă-n faţă,
el lemnul verde-l mistuie de vlagă,
dar urcă hrană-n cel uscat şi viaţă

şi-ntinereşte ramura moşneagă
cu bucurii şi dor de dimineaţă,
că dulce-o-nvăluie Amor, întreagă.

Greşeşte cel ce-n şagă
ia dragostea, zicând că e ruşine,
bătrân, să mai iubeşti făpturi divine.

Nu e păcat, treaz bine,
să cauţi frumuseţea din natură,
iubind-o cu hotare şi măsură.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

De la: _Ingrid, la data 2013-03-06 08:13:03Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu stim, vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

[Nichita Stănescu]

De la: mili, la data 2013-03-06 19:24:02M. Angelo Buonaroti
Când robu-i de stăpân ţinut în fiare
şi nu mai sunt speranţe ca să-l fure,
atât se-obişnuieşte să îndure,
că-abia de mai gândeşte la scăpare.
La fel şi tigrii, şerpii, leii, care
născuţi sunt în adâncuri de pădure,
şi-artistul tânăr, căruia-n munci dure
deprinderea-i dă spor la încordare…

Ci focul n-are-aceeaşi soartă-n faţă,
el lemnul verde-l mistuie de vlagă,
dar urcă hrană-n cel uscat şi viaţă

şi-ntinereşte ramura moşneagă
cu bucurii şi dor de dimineaţă,
că dulce-o-nvăluie Amor, întreagă.

Greşeşte cel ce-n şagă
ia dragostea, zicând că e ruşine,
bătrân, să mai iubeşti făpturi divine.

Nu e păcat, treaz bine,
să cauţi frumuseţea din natură,
iubind-o cu hotare şi măsură.

"Cu faţa spre cer, îmi simt memoria într-o casetă, iar pieptul de harpie, şi pensula deasupra feţei îmi creează, în joc, un paviment bogat."
M.Angelo Buonarroti

Extrem de feminin;


Dezgheț

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uşi s-ar da-n lături
şi s-ar umple văzduhul de păsări
şi - ca legătura de chei a pământului
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
şi-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
şi goale;
sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge
în hău
tu, dezgheţul meu, soarele meu!

Nina Cassian

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Se întristase luna

de Stéphane Mallarme

Se întristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcuşu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.

Era sfinţita zi a-ntâiului sărut
Şi visul crud din suflet mi-a păscut
Sorbind din plin balsamul tristeţilor păgâne,
Ce fără de regrete în veci de veci rămâne,

În inima din care un suflet a cules
Un vis. Şi rătăcind cu ochii în eres,
Deodată-mi apăruşi în faţă pe strada largă şi pustie
Zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veşnicie.

Da, am ştiut; erai aceeaşi zână
Care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari şi parfumate.

( In româneste de Serban Foarta )

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Jalbă futilă

de Stéphane Mallarme

Prinţesă! Gelozia-mi pe Hebe se abate
Cum stă pe ceaşca care tu buzele îţi moi.
Mă-aprind, dar din păcate n-am rang decât de-abate;
Pe Sèvres însă-aceştia nu-s zugrăviţi nici goi.

Cum nu cânt nici căţelul bărbos, tot din păcate,
Nici rujul, nici pastila, nici tandrul joc de doi,
Şi cum mai ştiu că dulcea-ţi privire ţi-o despoi,
O, blondă, pieptănată de o divinitate.

Numeşte-mă - Prinţesă, al cărei râs plăpând
Pe mieii-n turme, gingaş, domesticiţi, păscând
Şi behăind spre-nalte deliruri pastorale,

Ca să mă zugrăvească Amorul, pana-i lungă,
C-un fluier într-o mână şi dormitând la strungă -
Numeşte-mă păstorul surâsurilor tale.

(tradusa in romaneste de Nina Cassian)

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Natura pentru ea a inventat cerceii
Cu primăvara în cozi de vișin, de cireș
Și florile la fel, să-i facă fără greș
Miresme ce-i adulmeci; misterele femeii!

Și trupu-i de chitară și sol, volupta, cheia,
Își așează lied pe strune ciupindu-și coarde fine
Să încânte-n unde lungi coralele divine
Trecând sunet sublim peste Univers; femeia!

E amanta nesfârșită, pășit în zbor pe alee,
Degete fine în păr cu mângâieri de griji.
E caldul pat ce aşteaptă să vindece din schiji
Iertând o părăsire. Tot ea-i un nimb, femeie!

Deliciul nici n-ar fi de n-ar fi ea scânteia
Să aprindă sori din zâmbet, să nască dor ideii
De-a atinge fremătând, rug, buzele femeii!
Cu ea-n nopți de voiaj și-n zi visând femeia!

Pe palme poartă roade de tu, de mine, eii,
De ele, moștenind-o să ne sculpteze firi
În cântece de leagăn cu glas de ciripiri,
Rămase într-un ecou, întors Zilei Femeii!

Poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rădulescu

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

De la: mili, la data 2013-03-12 11:27:35

Natura pentru ea a inventat cerceii
Cu primăvara în cozi de vișin, de cireș
Și florile la fel, să-i facă fără greș
Miresme ce-i adulmeci; misterele femeii!

Și trupu-i de chitară și sol, volupta, cheia,
Își așează lied pe strune ciupindu-și coarde fine
Să încânte-n unde lungi coralele divine
Trecând sunet sublim peste Univers; femeia!

E amanta nesfârșită, pășit în zbor pe alee,
Degete fine în păr cu mângâieri de griji.
E caldul pat ce aşteaptă să vindece din schiji
Iertând o părăsire. Tot ea-i un nimb, femeie!

Deliciul nici n-ar fi de n-ar fi ea scânteia
Să aprindă sori din zâmbet, să nască dor ideii
De-a atinge fremătând, rug, buzele femeii!
Cu ea-n nopți de voiaj și-n zi visând femeia!

Pe palme poartă roade de tu, de mine, eii,
De ele, moștenind-o să ne sculpteze firi
În cântece de leagăn cu glas de ciripiri,
Rămase într-un ecou, întors Zilei Femeii!

Poezie de dragoste de Daniel Aurelian Rădulescu

Frumoasa poezie.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

GENIAL!!!!!

www.youtube.com/watch?v=32eoQ43ibJY

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Nu e de dragoste, dar e Sorescu:

Pe sub uşă - Marin Sorescu

Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.
Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început s-o citesc.
Nimic deosebit, după câte văd..
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.

Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.
Apoi, obişnuitele ştiri
Despre puterea mea de muncă,
Despre drumul la pâine, despre buna dispoziţie
(dar nu se suflă un cuvânt
În legătură cu situaţia din ficat).

Unde s-o fi tipărind
Viaţa asta a mea,
Că e plină de greşeli
Inadmisibile.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

VATRA ROMÂNEASCĂ
de Elena Anghel

Nori de ploaie se adună
Dinspre Cluj spre Odorhei.
Uni vor să ne impună
Să jucăm cum cântă ei.

Minţile au luat-o razna;
Umblă zvonul deşănţat
Că-n Harghita şi Covasna
Vor să facă “stat” în Stat !

S-a udat de lacrimi pragul;
În Cristuru e prapad !
Imnul românesc şi steagul
Nu se-aud şi nu se văd !

Crişul, Mureşul, Târnava
Poartă jalea în aval.
Nesfârşită e gâlceava;
Nu e linişte-n Ardeal.

Munţii stau să răbufnească;
Fiebe galbenul podiş !
Vatra sfântă strămoşească
E tăiată-n curmeziş.

Se anunţă o furtună
Cu efect devastator:
Impostorii vor să pună
Pe cultură sigla lor.

Atmosfera prevesteşte
Un pericol iminent !
Tot ce sună româneşte
Capătă un alt accent.

Graiul nostru plâns pe vetre,
Legănat de cărărui,
E lovit mereu cu pietre
Ca un pom al nimănui...

Nu lăsaţi ca vorbitorii
Altor limbi pe-acest pământ,
Să ne umble prin istorii
Şi să muşte din cuvânt !

Neamul Românesc nu piere;
Dacii încă mai trăiesc !
Scoateţi steagul la vedere
Şi-n Ţinutul Secuiesc !

De pe stâncile străbune
Decebal ne dă curaj !
Faceţi imnul să răsune
Peste Mureş, pân-la Blaj !

Nu permitem celor care
Se pretind aici stăpâni,
Să ne calce în picioare
Demnitatea de români !

Căci în Ţara Românească
Nici un ins minoritar
N-are dreptul să clintească
Borna pusă la hotar !
- - - - + - - - -

POEM MANIFEST

cine ne injură Ţara
fie blestemat...să fie
apăsat cu munţi de aer
până-n neagra veşnicie!
neamul cine-mi ponegreşte,
ars de ură şi de patimi,
când o fi şi el să plângă,
să n-aibă-n pupile lacrimi!
cine limba-mi ponegreşte,
rătăcind prin lumi străine,
să n-aibă de doruri parte
printr-a lumilor destine!
cine glia mea mi-o rupe
şi-n felii de jind o-mparte,
să nu aibă loc de-o cruce
şi de prunci să naibă parte!
..glia, limba, neamul, ŢARA,
Ţara, neamul, limba, glia;
suntem un popor ce zboară
peste vremuri - ROMÂNIA! george FILIP

FRAŢI ROMÂNI,
sufletul meu va fi acolo şi va striga alături de voi:
NEM SOBOT!!!
România este a românilor!
poet total george FILIP - Montreal

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Sunt asa cum sunt

de Jacques Prévert


Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.


****************************************************************************************************



Je suis comme je suis

Jacques Prévert

Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Quand j'ai envie de rire
Oui je ris aux éclats
J'aime celui qui m'aime
Est-ce ma faute à moi
Si ce n'est pas le même
Que j'aime à chaque fois
Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Que voulez-vous de plus
Que voulez-vous de moi

Je suis faite pour plaire
Et n'y puis rien changer
Mes talons sont trop hauts
Ma taille trop cambrée
Mes seins beaucoup trop durs
Et mes yeux trop cernés
Et puis après
Qu'est-ce que ça peut vous faire
Je suis comme je suis
Je plais à qui je plais
Qu'est-ce que ça peut vous faire
Ce qui m'est arrivé
Oui j'ai aimé quelqu'un
Oui quelqu'un m'a aimée
Comme les enfants qui s'aiment
Simplement savent aimer
Aimer aimer...
Pourquoi me questionner
Je suis là pour vous plaire
Et n'y puis rien changer.

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga

Ramura furata
de Pablo Neruda

Ne vom strecura noaptea
sa furam
o ramura inflorita.

Vom sari zidul
in intunericul unei gradini straine,
doua umbre in umbra.

Iarna inca nici n-a trecut
si marul se arata
preschimbat pe neasteptate
intr-o cascada de flori mirositoare.

Vom patrunde in noapte,
vom ajunge pana la firmamentul ei tremurator
si mainile tale mici, si mainile mele
vor fura stelele…

Si in varful picioarelor,
in casa noastra,
prin noapte si umbra,
va patrunde odata cu pasii tai
pasul mut al parfumului
si,
cu picioarele instelate,
trupul limpede al primaverii.

William Shakespeare

Sonetul 115

Mint rimele mai inainte scrise
rostind ca n-am sa te-ndragesc mai mult,
nu-ntrezaream, se pare, nici in vise
necheltuitul dragostei tumult,
nici timpul cantarindu-l, cel ce calca
edicte si fagaduieli de regi,
cel ce destrama frumusetea sacra
in blande minti sadind faradelegi?
M-a-mpiedicat a timpului surpare
sa-ti spun: "Mi-esti drag cum nimeni n-a iubit!"
pe cand eram stapan al clipei rare
si-i-ncoronam ferindu-o, smerit.
Iubirea-i prunc. Intreaga lui lumina
cat creste inca, totusi nu-i deplina...

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga

Sonetul 43

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Şi-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aş vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineaţă
Aşa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfaţă.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Şi noaptea-i zi când visele te-ncheagă.

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga

Sonet XLVI

Sunt inimă şi ochi încăieraţi,
Izbânda de-a te fi avut s-o-mpart;
Ochiul nu vrea şi ei să te arăţi,
Ea se râvneşte volnic de-al său hart.

Pledează inima că-i eşti în sine,
Un scrin în care ochiul nu răzbeşte,
Dar acuzatul neagă-aceste vine,
A ta splendoare–n el se oglindeşte.

Pentru dreptate, se convoacă
Juriul de cuget, inimii dijmaş;
Iar prin verdicte, inima o-mpacă
Şi ostoieşte ochiul pătimaş:

Căci lui, făptura ta i se cuvine,
Iar ei, iubirea tăinuită-n tine.

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga

O noapte cu tine ... de Eugen Lovinescu

Sunt încă în pat,
şi nu-mi pot lua gândul de la tine,
de la noaptea trecută ...
mi-aş dori atât de mult
să te strivesc la pieptul meu !
În noaptea caldă, ai venit la mine pe neaşteptate ...
şi ceea ce s-a întâmplat
a lăsat în mine senzaţii de neuitat.
Ai apărut de nicăieri şi,
fără să-ţi fie teamă sau ruşine,
te-am surprins atingând trupul meu gol ...
mi-ai simţit indiferenţa
şi m-ai muşcat fără milă,
înnebunindu-mă ...
Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc !
În zori am adormit în sfârşit, obosit ...
Astăzi, când m-am trezit,
te-am căutat îndelung,
dar nu te-am mai găsit ...
Cearşafurile căzute de pe pat
sunt singurele martore ale nopţii trecute.
Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale,
mă ard şi nu mă lasă să te uit ...
În noaptea asta mă voi preface
că dorm şi te voi aştepta să apari din nou ....

Ţânţar nenorocit !!!

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Pablo Neruda – Poem

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
“a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi…

Buna Victor! Hai sa nu murim!

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"