Info
x
Remember. din poezia universala de dragoste.
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 20 Februarie 2014, ora 14:22
Daca...
de Joseph Rudyard Kipling Dacă-ți rămâne mintea când cei din jur și-o pierd Și fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor, Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor, Dacă de așteptare nu ostenești nicicând, Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept, Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând Și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau înțelept, Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ți-l faci, Sau gândul, deși judeci, de nu ți-e un țel, Dacă-ncercând triumful sau prăbușirea taci Și poți, prin amândouă trecând, să fii la fel, Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită, Sau truda vieții tale, înspulberată-n vânt, De poate iar s-o nalțe unealta-ți prea tocită, Dacă poți strânge toate câștigurile tale Ca să le joci pe-o carte și să le pierzi așa, Și iarăși de la capăt să-ncepi aceeași cale Fără să spui o vorbă de neizbânda ta, Dacă poți gândul, nervii și inima să-i pui Să te slujească încă peste puterea lor, Deși în trupul firav o altă forță nu-i Afară de voința ce le impune spor, Dacă te vrea mulțimea, deși n-ai lingușit, Și lângă șef tu umbli ca lângă-un oarecare, Dacă de răi sau prieteni nu poți să fii rănit, Dacă nu numai unul, ci toți îți dau crezare, Dacă ajungi să umpli minutul trecător Cu șasezeci de clipe de veșnicii mereu, Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor Și, mai presus de toate, un OM copilul meu!
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 16238 mesaje Membru din: 20/03/2012 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 23 Februarie 2014, ora 19:18
A MEA
Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa, In lipsa mea ea se gindeste numai la mine, ea cea mai draga si cea mai aleasa dintre roabele sublime. Ei i se face rău de singuratate ea sta si spala tot timpul podeaua până o face de paisprezece carate si tocmai să calce pe dinsa licheaua. Ea spala zidul casei cu mâna ei si atirna pe dinsul tablouri ca să se bucure derbedeul, e-hei cazut de la usa-n ecouri. Ea isi asteapta barbatul betiv Ca să-i vina acasa si degetele albe si le misca lasciv pentru ceafa lui cea frumoasa. Pregatindu-i-le de dezbatat ea tine în boluri si zeama acra, parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat să nu greseasca barbatul niciodata drumul predestinat. Nichita Stanescu Raporteaza abuz de limbaj
,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"
|
|
Fosta membra 9am.ro 219 mesaje Membru din: 1/07/2013 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 24 Februarie 2014, ora 09:51
Privește! Trandafirul se leagănă în vânt. Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea! Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floarea Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt... Ce-i înțelept? Să-ți bucuri cămările ființei Având în mână o cupă. Ce-a fost și ce-i de față Să nu te mai frământe. Fă-ți dintr-o clipă-o viață Și sufletul sloboade-l din temnițele minții. Nimic n-au să te-nvețe savanții. Dar alintul Suav al unor gene o să te instruiască Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul, Căci țărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ. S-au desfăcut în juru-mi, aprinși iar trandafirii. Desfă-ți și tu simțirea în bucuria firii. C-un înger blond alături, ia cupa și-o deșartă, Căci îngerul cel negru al morții-așteaptă-n poartă. Omar khayam Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 7124 mesaje Membru din: 7/02/2013 |
Postat pe: 24 Februarie 2014, ora 10:04
When I Die
Forever & Always When I Die I Keep On Living For You You Give Me Strength When I Start To Worry You Lift Me Up When I'm Feeling Sorry You're Building Me Up With Love & Affection When I'm In Danger You're My Protection And I'm The One You Can Depend Upon I'll Always Treat You Right, Never Do You Wrong Just Feel The Love Burning Inside Of Me It's Gonna Last For Eternity For Eternity For Eternity Cause Baby I Love You Ooh Baby I Need You Yes, I Do And When I Die I Keep On Living You'll Always Have My Love Seeing You Through I'll Be Your Angel Up In Heaven Forever All My Love Will Shine On You Cause Baby I Love You Ooh Baby I Need You Yes, I Do Hey Are You That Someone You Can Believe In? No One Can Take Away What We're Feeling Our Love Is Strong, It Goes On Forever No One Will Ever Love You Better And When They Moan I'll Still Be True To You The Seed Of Love Lives Inside Of You I'll Be Your Angel Up In Heaven And All My Love Will Shine Down On You For Eternity And When I Die I Keep On Living You'll Always Have My Love Seeing You Through - Seeing You Through I'll Be Your Angel Up In Heaven - Up In Heaven Forever All My Love Will Shine On You Baby I Love You Ooh Baby I Need You Yes, I Do Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' Nicolae Iorga
|
|
Fosta membra 9am.ro 16238 mesaje Membru din: 20/03/2012 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 24 Februarie 2014, ora 10:19
De la: emil9am, la data 2014-02-24 09:51:12
Raporteaza abuz de limbaj
,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"
|
|
Edelweis 528 mesaje Membru din: 31/05/2014 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 18 Iulie 2014, ora 18:44
Palidă umbră
de Alexandru Macedonski Palidă umbră, care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. Palidă umbră, care mister? Fost-am vreodată îngeri frumoși Uniți pe-albastrul largului spațiu? O voluptate fără nesațiu Ne face ochii mai luminoși. Fost-am vreodată îngeri frumoși? Sau împreună ars-am în iad? Coboară-n suflet de-ți amintește... Al meu ce-mi spune e că iubește, Și dacă suntem îngeri ce cad, De ce n-am arde ș-aici ca-n iad? Palidă umbră, reflex bizar În care s-află iadul și raiul, Cu unul arde-mi repede traiul, Cu altul aripi urzește-mi iar, Palidă umbră, reflex bizar. Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan
''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu
''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
|
|
Edelweis 528 mesaje Membru din: 31/05/2014 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 18 Iulie 2014, ora 19:05
Îngerul
de Mihail Lermontov Pe ceruri, în noapte, un înger zbura Și-un cântec din ceruri cânta. Și lună, și stele, și norii pe vânt Uimiți ascultau acel cânt. Cânta despre drepții cu albe veșminte Din umbrele raiului sfinte. Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l - Și neprihănit era cântul. Ducea către lumea aceasta de jale Un suflet în brațele sale; Iar cântul rămase în sufletul crud Uitat în adânc, neștiut. Și vreme-ndelungă, prin lume, cu dor Tânji într-un chin arzător, Nestinsă de tristele omului plângeri, Cântarea aceea de îngeri. Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan
''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu
''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
|
|
Edelweis 528 mesaje Membru din: 31/05/2014 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 18 Iulie 2014, ora 19:08
Moartea poetului
de Mihail Lermontov O, rege, răzbunare, răzbunare! Îți cad la picioare. Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș Osânda lui în vremuri viitoare S-arate lumii dreapta-ți judecată, Să fie-o pildă pentru ticăloși! (din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou) Sclav al onoarei, suflet drept, Jignit de clevetiri mărunte, Poetul cu un glonte-n piept Muri plecându-și mândra frunte!... Ocara lumii și minciuna L-au supărat, nu l-au supus, Și singur ca întotdeauna S-a răzvrătit... și-a fost răpus! Răpus! Ce rost mai are plânsul Și corul laudei deșarte Și scuza foanfă pentru dânsul În fața împlinitei soarte? Oare nu voi ați prigonit Talentul lui cu-nverșunare Și ca să râdeți ați stârnit Din foc ascuns văpaie mare? Fiți veseli! A căzut învins În cea din urmă crudă luptă Și-acuma geniul lui e stins, Cununa lui de lauri ruptă. Calm, ucigașul a țintit Și-a tras. Și inima-i păgână Urma să bată liniștit; Nu-i tremura pistolu-n mână. E de mirat? Un venetic Zvârlit la noi din întâmplare, Umblând pe-aici la vânătoare De ranguri, suflet de nimic; Bătându-și joc în chip obraznic De limba noastră și de țara-ntreagă, El a lovit în gloria noastră dragă Și n-a putut să înțeleagă Ce om doboară brațul lui năpraznic. Și-acum poetul în mormânt e-nchis La fel cu cântărețul drag pe care Atât de minunat ni l-a descris, Ros de-ndoieli chinuitoare, Și care ca și el a fost ucis De-o mână rea, necruțătoare. Lăsându-și buni prieteni și bucurii senine De ce-a venit în zarva acestei lumi meschine, Vrăjmașa sufletelor îndrăznețe? Dând mâna cu un ipocrit mișel, De ce-a crezut în vorbe și-n chipuri false, el Care-i știa pe oameni demult, din tinerețe? Cununa lui de lauri i-au scos-o și i-au dat Una de spini cu lauri împletită; Dar spinii bine-ascunși l-au înghimpat Rănindu-i fruntea lui slăvită, Ceasul din urmă i l-au otrăvit Cu glume grosolane în șoaptă strecurate, Setos de răzbunare a murit Scârbit că-i sunt speranțele-nșelate. S-a stins dumnezeiasca lui cântare Și n-o să mai răsune nicicând și nimănui; Și unde-i el acuma e întuneric mare; Pecetluită este gura lui. Voi, însă, fii înfumurați Ai unor tați vestiți prin mârșăvie, Care cu tălpi de rob călcați Vlăstarele lovite de urgie; Voi care, lacomi, lângă tron pitiți, Ucideți Libertate, Genii, Glorii, Când apăreți, de lege ocrotiți, Muțește adevărul și tac judecătorii! Dar este-n cer un strașnic judecător cinstit Care pe voi, aleșii desfrâului, v-așteaptă; Cu aur el nu poate fi plătit Și știe orice gând și orice faptă. Zadarnic veți veni cu vorbe rele La judecata cea de sus: Tot negrul vostru sânge nu va putea să spele Sângele poetului răpus. Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan
''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu
''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
|
|
|
|
|
Black_Friday_ 4276 mesaje Membru din: 23/08/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 16 Septembrie 2014, ora 20:40
Ion Minulescu - Va fi ...
Va fi-ntr-o noapte calda de mai. Când vei intra În parcul meu, Nisipul aleilor desarte, Îmbratisand pantofii tai albi, va tresari... La revederea celei venite de departe Copacii vor zâmbi... Ferestrele-mi închise se vor deschide iar, Si-n vazele uitate pe albe etajere, Buchetele uscate de alb margaritar Vor palpita Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!... Va fi-ntr-o noapte calda de mai. Când vei veni, "Olimpia" din cadru-i îti va surâde iar, Ceasornicu-n perete va respira mai rar Si mutele covoare, pe jos, vor tresari... Demonul nebuniei va coborî din nou Pe-albastrele sofale Si albele dantele, Aripa lui va stinge lumina-n candelabru, Iar noi, Sub ocrotirea tacutelor perdele, Postum ca si-ngropatii de vii, într-un cavou, Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru. Si-apoi... Va fi într-o seara poate ca si-alte seri. Va fi O seara de octombre cu palpitari discrete De frunze, De imagini, De pleoape Si regrete... Vai!... cea din urma seara când tu vei mai veni Va fi o aiurare de toamna pe sfârsite, O aiurare-n versuri brodate pe-o batista - Simbolul despartirii... Si-atâta tot... Si-apoi Nu va mai fi nimica, Nu va mai fi nici soare, Nu va mai fi nici luna Nici stele cazatoare... Si fata de noi singuri, Poate, Nu vom mai fi nici noi!... Raporteaza abuz de limbaj |
|
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012 |
Postat pe: 1 Decembrie 2014, ora 13:24
Un poème nous sépare
Louis Savary (tradus de Valeriu Butulescu) va voi reda pasaje dragi mie si atat : cuvintele mele aspiră la transparență în clar-obscurul paginilor mele interioare nu condamnați poemul care îmi scapă primul om care-și va însuși limbajul lui Dumnezeu va răspândi poezia pe pământ poezia mea poate încă servi unora poezia este ca un miraj pe care îl îmblânzește ochiul poetului poezia mea se scrie pe zăpadă în plin dezgheț Dumnezeu acolo sus omul aici jos poezia mea la locul ei sunt sclavul cuvintelor poezia mea sufletul lor rebel poezia este ca un miraj pe care îl îmblânzește ochiul poetului poezia mea își arogă dreptul de a mușca din ordinea lucrurilor poezia mea e viața mea dictată într-un limbaj care nu e al vostru ...va urma Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus
''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea
''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
|
|
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012 |
Postat pe: 1 Decembrie 2014, ora 13:34
...si urmeaza, evident :
cunoașteți acea țară unde arborii scriu pe frunzele lor (? -forma interogativa as adauga eu!) poezia nu se înșeală niciodată poeții adeseori poezia mea răsare odată cu soarele trebuie să mi se spună până la violență poezie ultim refugiu al cuvântului sălbatic cuvintele mele adoră să călărească ființe de legendă lăsați inima mea să bată măsura lumea va începe să danseze poezia îmi pătrunde toate simțurile mai ales al șaptelea când cuvintele mele fac dragoste pe pagină poezia mea exultă am nevoie de spațiu pentru a lăsa să vagabondeze himerele mele am totdeauna sub formă de proră un poem care visează să plece în larg între grația divină și grația profană poezia este singura stare de grație sunt un terorist al nimicurilor operele mele nu circulă nici măcar pe sub mână ....va mai urma! Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus
''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea
''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
|
|
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012 |
Postat pe: 1 Decembrie 2014, ora 13:40
Iar atata timp cat exista cuvantul, va fi scris!
de unde vine acest poem pe care nu îl așteptam și toate aceste cuvinte care mă apasă (?) semnul interogatoriu este nota mea, evident poezia mea nu explică totul ea spune mai mult cuvintele pe care le-am aruncat într-o sticlă pe mare nu s-au întors niciodată să-mi povestească rătăcirea lor înainte de a scrie un cuvânt îmi găsesc totdeauna timp să stau de vorbă cu el ce să le spun acestor cuvinte care se coc în liniștea îndoielilor mele (? nota mea!) am presentimentul că foarte curând poezia îmi va scrie poemul și dacă poemul vine din nici o parte pentru a merge într-una pentru totdeauna necunoscută(?) poezia mea are totdeauna un alt sens decât cel pe care eu cred că i l-am dat pentru fiecare pagină scrisă un foc se aprinde mă tem să pun în cuvinte acea parte intraductibilă care parfumează în taină floarea grădinii mele .......sa urmeze! Tot din ''un poème nous sépare''. Tot din Louis Savary, poet belgian. Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus
''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea
''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
|
|
Fosta membra 9am.ro 219 mesaje Membru din: 1/07/2013 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 2 Decembrie 2014, ora 20:07
Săruta-mă mereu, chiar dacă de Serghei Esenin (Traducere de George Lesnea) Săruta-mă mereu, chiar dacă Durerea m-o răpi-n potop. Voința rece nu se-mpacă Cu-al sângelui vioi uncrop. În al petrecerii avânt Să nu vrem cupa sfărâmată. Pricepe ca pe-acest pământ Noi nu trăim decât o dată. Întoarce-te spre cerul orb, Prin ceața mucedă, privește, Cum luna ca un galben corb Deasupra lumii se rotește. Săruta-mă mereu, iubito! Căci îmi cobește primprejur Și moartea mea a presimțit-o Acel ce fâlfâie-n azur. În vestejire dacă scapăt, De-i de murit, atunci să mor. Vreau buzele-ți până la capăt Să le sărut încetișor. Albastra dormitare-a tinii Să mi-o răsfeți vei pregeta. Cum fremăta-vor lin mălinii, Etern răsune-mi: sunt a ta! Și ca lumina-n spume frântă, Din cupe să nu piară-n vânt, Prieteno, hai, bea și cântă: Trăim o viață pe pământ. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012 |
Postat pe: 3 Decembrie 2014, ora 17:09
PRINTESA
de Gudruman Alison Pe steaua albă ce sclipea În haos necreată, Sus la palatul de cristal Printesa însăsi stăpânea Imperiul, lumea toată. Și veșnicia cuprindea În palma-i delicată, Un gest și totul dispărea În noaptea-ntunecată. Cu ochii negri, arzători Cu părul de mătasă Iubită ea era nespus Fecioară nepătată. Și totul răspândea în jur Nespus de dulce vrajă Gingaș sclipiri de stele mii Se răspândeau în preajmă. La chipul alb și visător Și buzele de fragă Prea mulți s-au stins visând cu dor Vroind pe ea să vadă. Dar azi palatul și tăcerea Ce veșnic dăinuiesc în vid Au tremurat, s-au clătinat Și și-au simțit pieirea. Prințesa șade gânditor Lumina necreată A apărut, ce e Ce semn aduce dintr-odată? Și cum de a pătruns poznaș Și se alintă dulce Și curcubee drăgălaș În părul ei aduce? Și cine a-ndrăznit aici Peste a sa putere A se ascunde și de ce Lumină și tăcere? La glasul ei poruncitor Tăcerea lin șoptește: - Prințesă, tu vrei tot Tu vrei chiar nemurirea Vrei bolta cerului Și stelele... Sau vrei Numai iubirea? Nu-i pentru suflet omenesc, Imperiul s-ar topi în ea Păstrează-l și renunță Uită. - Nu pot a mă întoarce-acum Iubirea mă cuprinde Voi căuta chiar de n-ar fi Și moartea voi înfrânge. Atotstăpânitoare sunt Și veșnicia Voi crea De nu-i. Întreg imperiul a aflat Prințesa astăzi cheamă În sala mare la palat Toți prinții vin în grabă. - Prințesă... Ei nu o privesc, nu pot Și s-ar ascunde, frumoasă prea frumoasă e Nu-i drept, nu pot să o înfrunte. Prințesă, astăzi am aflat Că vrei chiar nemurirea Că l-ai lua să-ți fie soț De ți-ar da și iubirea. Noi n-am găsit ceea ce ceri Iubirea, nemurirea Dar le vom cumpăra curând De asta îți e vrerea. O lacrimă din ochii ei Încet, încet coboară E bucuroasă își spun ei Dar cine intră oare? Și chiar acum prin fața lor Un paj fără de nume Pătrunde și privește drept Nimic nu are-a spune. Și prinții s-au retras încet El este chiar alesul Cum altfel ar putea privi Stăpâna-n universuri. El tace dară ochii lui O-nvăluie-n misteriu Cu-acel ceva nedefinit Ce nu-i știm înțelesul. În suflet ei pătrund ușor Ce dor gingaș Pe-aripa lor De dragoste și eros. Un vid etern, nemărginit Din vraja lor se lasă Și cu amorul său divin Sărută pe crăiasă. - Sunt Creatorul necreat Și numai pentru tine Dezvălui ultimul secret Iubirea-i nemurire. Printul se întoarce-acum Și către veșnicie Ca-ntotdeauna inima Îl cheamă să revie. - Cum oare din iubire eu Să fiu nemuritoare Și cum un paj Un om de rând Nemuritor să fie De ce-ai venit De acum pleci De mor îți pasă ție? În suflet el a tresărit Nu lasă să se vadă O lacrimă s-a furișat din ochi Și ea îl doare parcă. Logosul, Tatăl, Eul străfulgeră: - Pentru că voi ați îndrăznit Și taina a coprinde, muri-veți Coborând în lume. Jos, în grădina regilor Chiar lângă seminariu Unde prințesa la castel Ades își poartă pasul Sub un copac bătrân, pe mal Pajul se-oglindește-n apă Și-al său chip privește O taină. - De-ar fi un prinț ca să ajung Nu veșnicia, Doamne Iubirea și prințesa mea Ori moartea dă-mi, de soață. Pajul privește-acum întîi Voalul de mireasă El îl ascunde căpătâi Pe fată o veghează. Ascuns cumva în umbra lui Privind din altă lume La alunițele pe spatele-i Și sânii ca de zână. Și-n noaptea cea de catifea Când luna se-oglindește Și unduios, îndrăgostit Cu valul se unește Prințesa vine nevăzut În apă cu hârjoană Și trupul alb, cu alunițe drăgălaș Să îl alinte-n taină. De vrei voalul să ți-l dau Să nu ne știe nimeni Un singur lucru eu îți cer Tu vino de îl prinde. Printul o privea pe ea, E oare Afrodita Zeița dragostei Poznaș e zeul, bată-l vina. Întâiul îngeraș, Adam Pe Eva o cuprinde Duhul plăcerii Urcă-ncet și duhul dragostei În inimă găsește Mărul, extazul amoros Nici dragoste, nici eros Ceva mai mult, amețitor Ambrozia divină, orgasmul Nectarul, sacrificat lui Zeus. Adam, întâiul muritor Născut fiind, dispare Sfera de iubire ce Chiar de vrea, nu moare Rămâne singură și iar Se-ntreabă cu mirare: Cum aș putea Să fac și eu Să fiu O muritoare? Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus
''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea
''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
|
|
Fosta membra 9am.ro 219 mesaje Membru din: 1/07/2013 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 5 Decembrie 2014, ora 14:19
"LECTIE DE ISTORIE" de Radu Pietreanu Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram, Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam, Că-n adâncul gliei sfinte, stau de veacuri moșii mei, Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei. Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează, Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează, Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide, Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide, Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți, Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți, Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază, Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează... Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș, Si că Decebal batrânul, a fost un sinucigaș... Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii, Nesimțiți cât să-și permită, a ne ponegri eroii? Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate, Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate ! Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?! Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată, Iară hunii din pustiuri nobilime elevată! Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc, Robi umili care cu grâne, tot Islamul îl hrănesc! Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine, N-am mai fi avut biserici, unde neamul să se-nchine! Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă! Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul, Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul ! Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți, Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți, Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni, Ca un preambul la imnul Desteptați-vă români! Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul, Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul ! Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați, Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați! Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință, Am trecut peste milenii cu speranță si credință, Si-am nădăjduit că, poate, neamul nostru într-o zi, Printre alte mândre neamuri, ca o stea va străluci... Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară? Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții... Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții ! Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre, Care pentru-o șpagă calcă, fără milă pe cadavre, Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții, Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții, Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți, Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți... Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale, Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale, Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume, Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume? Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul De ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul? Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili, Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili? Creierele geniale sunt trimise la străini, Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini, Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară, Să fim pentru haimanale, animale de povară... Să muncim pe brânci o lună, iar ei să ne dea salar, Cam cât lasă ei pe seară, șpagă la vreun ospătar... Nu mai vreau să văd prin blocuri, cum ne mor de frig bunicii, Si nici mame disperate, ce le dau la ăia micii ?! Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente, Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente... Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee... Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie, Cum trăiesc în lux netoții, iar capabilii-n mizerie... Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte, Vor ieși din nou Eroii, înarmați c-un bici fierbinte, Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat, Spre a fi din nou în lume, Neamul Binecuvântat! Raporteaza abuz de limbaj |
|
Edelweis 528 mesaje Membru din: 31/05/2014 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 25 Mai 2015, ora 10:46
OK! De la capat ?
Sa speram ca de data aceasta ajungem cu BINE pana la capat! Va astept sa umplem forumul cu poezii din lirica universala! Topicul era pe pagina 6! RUSINE noua ! Nea Emil, un gand bun, oriunde te-ai afla! Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan
''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu
''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
|
|
Edelweis 528 mesaje Membru din: 31/05/2014 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 25 Mai 2015, ora 11:16
Nu este o poezie, in sensul ca nu are rima...
DACA AS FI O FRUNZA by me, myself and I...... Daca as fi o frunza, ce as face? As fi verde, as emana prospetime, as fi atat de frageda, incat o rafala de vant m-ar putea smulge din intregul caruia i-as fi componenta. Da, m-ar smulge vantul daca asta ar fi vrerea sa. Insa, acelasi vant, zeul Eol, daca ar fi sa vrea sa ma alinte, ar trimite catre mine adieri blande si m-ar ajuta sa ma leagan liber si cadentat, m-ar invalui intr-un nimb protector astfel incat nimeni si nimic sa nu ajunga la mine decat lumina si caldura soarelui. Daca as fi o frunza, m-as desprinde din ramura care mi-a dat viata si as zbura curajoasa spre noi orizonturi, unde intuitia m-ar ghida. Hm... Dar frunzele nu au intuitie... Si totusi, daca as fi o frunza, as sti spre unde sa ma indrept in zborul meu, deoarece Eol ar fi dispus sa renunte la razboiul care il tine viu si m-ar indruma atunci cand aripile mele ar fi ostenite. Frunzele nu au aripi... Hm... Si totusi, eu as putea sa zbor sus si jos, constant si haotic, linistit si zbuciumat, iute si lent. As zbura mereu si mereu si pretutindeni si pentru o eternitate. Cu ingaduinta batranului timp Cronos, as putea. Deci ar fi necesar sa conving un alt zeu sa ma sustina in visul meu de a fi o frunza. Acesta ar renunta la planul sau contabil , ar scapa ghemul vietii din mainile sale precise si m-ar sustine sa trec probei sale cu insusi propriile-i puteri. Daca as fi o frunza, desprinsa din ramura care mi-a dat viata, zburand mereu si pretutindeni, as apela la zeul Neptun. L-as indupleca sa-si opreasca mania pentru o clipa-ar fi acea clipa eternitatea, considerand ca zeul Cronos ar fi déjà cu mine-si i-as cere sa linisteasca marea si toate apele pamantului, astfel incat sa-mi sustina zborul mereu si pretutindeni. Daca asfi o frunza, iubita si sprijinita de Eol, de Cronos si de Neptun, as putea zbura pana la insusi Zeus. Dar nu m-as opri acolo, ar insemna sa-mi accept sfarsitul(!misiunii!noa mea ulterioara!)! Pentru ca zborul meu oprit, m-ar termina, as rugini fara miscarea care ma tine in viata. Si totusi, daca as fi o frunza, pana in inaltul cerului unde sade Zeus, as trece macar o singura data deasupra gandurilor tuturor celor din calea mea. Daca as fi o frunza, poate mi-ar fi mai usor de inteles de ce cei din viata mea spun anumite cuvinte pe care defapt le regreta ulterior, sau de ce iubirea poate fi interpretata eronat, sau de ce iubirea se ascunde dupa cuvinte aruncate in eter. Daca as fi o frunza, as putea dansa in ritm de vals pe cele mai limpezi oceane, verdele pe care l-as purta tacit ar iradia in cele mai intunecate unghiuri ale nisipului arid, certitudinea cu care mi-as exersa pasii valsului ar ucide fiecare gand negativ indreptat inspre mine menit sa ma sfarseasca, vehementa cu care as continua sa valsez ar transforma toate gandurile negative destinate-mi in iubire. Daca as fi o frunza, as trece mai usor peste pierderea ramurei care mi-a dat viata, as inceta sa caut o alta ramura care ar putea inlocui ramura disparuta, as ignora flacarile din calea mea care m-ar purifica de mine insami. Daca as fi o frunza, mi-as dori sa poposesc o zi in gandul unei stele de pe bolta cereasca. Mi-ar placea sa ma oglindesc in ochii ei si sa ii ascult framantarea. Iar daca as putea sa ii ating ranile, mi-as da o zi din zborul meu ca sa i le cicatrizez. Daca as fi o frunza, mi-as dori sa pot sa patrund negrul si sa-l descopar in realitatea sa. Iar daca as putea sa aprind un licar in aceasta profunzime intunecata, mi-as da o zi din zborul meu. Daca as fi o frunza, mi-as dori sa pot intoarce timpul si sa fac un foc de tabara unde as arde tot ce m-a facut sa sufar in zborul meu. As putea sa ard orgolii bilaterale, incapatanari caracteristice, setea de razbunare, tendintele de dominare, target-ul absurdului de a fi mereu number one, on top. Daca as fi o frunza, as putea sa nu judec pe cel deasupra carui gand poposesc in zborul meu. Astfel, nejudecandu-l, as putea sa-i interceptez S.O.S.-ul si mi-ar ajunge o zi sa ii aduc solutia salvatoare. Daca as fi o frunza, iar Zeus m-ar convoca in fata sa, nu mi-ar fi teama. Ar insemna ca Zeus ar avea ceva de solutionat. Si as primi si ziua necesara! Parol! Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan
''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu
''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
|
|
Edelweis 528 mesaje Membru din: 31/05/2014 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 25 Mai 2015, ora 11:32
Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan
''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu
''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
|
|
Edelweis 528 mesaje Membru din: 31/05/2014 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 25 Mai 2015, ora 11:39
Am gasit si poemul postat de Zenitt, citit in engleza:
poemhunter.com/poem/sonnet-spirit-of-love/ Il veti vedea scris, insa daca dati pe play, veti avea parte de lectura sa. Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan
''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu
''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
|
|
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 28 Mai 2015, ora 20:17
Virgil Carianopol - Puritate Hermina-i doar un pic de viata, Giuvaer ce da scântei, Traieste-n nordul cel de gheata Si-i prinsa pentru-argintul ei. Ca s-o vâneze, vânatorii Gasesc un golf de gheata-n jur Si-i dau cu chinoroz peretii, Stiind cât tine ea la pur. Haitasi cu glasul ca de fiara, În aerul vibrând sonor, O-mping apoi, stralucitoare, Pâna ce intra-n golful lor. Cu muschi puternici, temerara, Cu gheare tari, în teci adânci, Hermina ar putea sa sara, Sa fuga dincolo de stânci. Decât sa-si murdareasca însa, Cu negru, albul ei de har, S-aseaza pe zapada strânsa Si-asteapta moartea ca pe-un dar. E datul ei, îi scrie-n soarta, Sa dea cuvânt la vesnicii: Mai bine sa luceasca moarta Decât murdara printre vii. Raporteaza abuz de limbaj |
|
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 28 Mai 2015, ora 20:20
PAMFLET INEDIT Răzbunarea săracilor Motto: Pace colibelor, război palatelor! (Chamfort) Mă bucur cînd bogații ajung la pușcărie Spectacol de 5 stele, confetti, veselie. Aplaudă săracii de sparg televizorul Au și uitat de foame, trăiască procurorul! În cea mai mare parte, acești bogați sînt hoți Țepari fără rușine, șpăgari și mafioți. Nici un român nu poate, din munca lui cinstită Să facă miliarde în țara pustiită. Averea se ridică pe-un munte de cadavre Pe licitații strîmbe, escrocherii, palavre. Au limuzine scumpe, și yacht, și avion Miliardarii ăștia de smoală și carton. Au vilă și la munte, au vilă și la mare Ba chiar și paradisuri de vis, peste hotare. Ei își trimit odrasla la școală, în Apus Dar beizadeaua vine mai rea decît s-a dus. E bîtă avortonul și n-are nici un rost Dar cîtă aroganță! Ce morgă de neam prost! A studiat copchilul la Londra, sau New-York Cum iese dintr-un vierme o namilă de porc! Din treaptă-n treaptă sare, zburdînd prin ierarhie Servicii Speciale și Francmasonerie. Așa se naște, iată, o pătură murdară De îmbuibați ce nu au nici Dumnezeu, nici Țară. Toți s-au blindat cu titluri și cu patalamale Dar, în realitate, sînt niște animale. Tot ce-au văzut în filme, imită prin saloane Au ochelari de aur, fumează doar havane. Însă dacă îi scuturi și-i iei la bani mărunți Sînt puradei ce fură tacîmul pe la nunți. Pretind că-s caritabili, rînjesc la teledoane Să știe tot poporul că ei dau milioane. Dar totul e o farsă, a doua zi dispar Îi caută, în lacrimi, săracii în zadar. Eu jur pe Cartea Sfîntă că am trudit din greu Dar nu am fost în stare să pun nici leu pe leu. Și n-am muncit pe nasturi, și nici pe aspirine Dar i-am hrănit pe alții, lăsîndu-mă pe mine. Nu-mi pare rău, desigur, așa eram dator M-am pus, fără cruțare, în slujba tuturor. Iar mîine de-o să fie la cer să mă ridic Copiii mei, sărmanii, nu vor avea nimic. N-am să le las nici aur, nici vile, nici moșii Decît un nume care va crește zi de zi. Poporul îmi e martor că n-am nici o avere Am doar credința-n Domnul, care îmi dă putere. Iată de ce mă bucur cînd văd un om bogat În zeghe și-n cătușe: atunci sînt răzbunat! Îmi este răzbunată, de fapt, copilăria Cînd a mușcat din mine, amarnic, sărăcia. Cînd am mîncat untură pe pîinea cea prăjită Pe plita tuciurie, de mama mea iubită. Flori de salcîm, și dude, și zarzăre mîncam Ce-i aia ciocolată? Ce portocale-n geam? Purtam cu schimbul haine și ghete, între frați Stăteam la cozi la lemne și la cărbuni uscați. Umblam cu Plugușorul și Steaua-n mahala Să facem bani de-o carte în vremea aia grea Așa am strîns o ură pe veci neîmpăcată Față de toți ciocoii și tagma lor spurcată. Numiți-o cum veți crede ură de clasă, poate, Dar nu pot atfel, Doamne, și n-ai de ce mă bate. Nu vreau la nimeni răul, dar prea am suferit Și azi mai am coșmaruri din acel timp cumplit. N-aș vrea să se întîmple, precum odinioară Să rabde frig și foame și alți copii în țară. Acum veți înțelege de ce-i urăsc pe hoți? Le-aș confisca averea! I-aș împușca pe toți! Poet anonim Raporteaza abuz de limbaj |
|
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:33
Raporteaza abuz de limbaj |
|
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:40
Ce suflet trist...
https://www.youtube.com/watch?v=QxyWg-MkY1c Raporteaza abuz de limbaj |
|
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:41
Raporteaza abuz de limbaj |
|
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:46
Lord Byron Romanta A mea tînără taină afund rămâne-ascunsă În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit; Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit! Și singură-n tăcere o simt iar tremurând. A mea flacără este vecinică, nevăzută Ca și slaba lumină candelei sub mormânt, Ș-a deznădejdii rece întunecime mută În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt Întocmai de zadarnici ca și cînd n-ar fi fost. Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece; Singura chinuire și iad ce-aș suferi Este de a fi stinsă din pomenirea ta. Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine Virtutea nu oprește a plînge pe cei morți; În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți, Întîia ș-a din urmă răsplată de amor. Raporteaza abuz de limbaj |
|
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012 |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 17:57
Atat de dulce si de casta-aparare
de Dante Alighieri Atât de dulce și de castă-apărare Stăpâna mea, când lumii se arată, Că limba amuțește-nfiorată Și ochiul nu-ndrăznește s-o măsoare. Veșmânt de blândă umilință are, Deși, în mers, se simte lăudată; Pământului, minune-nvenerată, Din ceruri pare, lină să pogoare. Privirile desfată și alină, Încât din ochi, dulceața-n suflet trece, Și n-o-nțelege cel ce n-o încearcă; Un duh ușure de pe buze parcă I se desprinde-n zbor și se petrece Spre inimă, spunându-i blând: Suspină. Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus
''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea
''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
|
|
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012 |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 18:04
Alinare-n lacrimi
de Goethe De ce ești oare-atât de trist Când totul e voios? Ți se cunoaște după ochi, Ai plâns, neîndoios. "Și chiar acum de-am lăcrimat, stingher, Mi-am plâns durerea mea, Șuvoiul lacrimilor lin Povara parcă-mi ia." Voioși prietenii îți spun: La pieptul nostru, vin'! Și orișice ai fi pierdut Încrede-te deplin. "În larma voastră, nici ghiciți De unde-i chinul meu. O, nu-i ceva ce-aș fi pierdut, De-i dorul cât de greu." Ci hai mai iute, fruntea sus! Atât de tânăr ești! La anii tăi ai doar puteri Și-avânt să cucerești. "Să cuceresc aceasta, nu, Căci prea departe mi-i. Sclipește-nalt și-așa frumos Ca steaua din tării." La stele n-ai ce să râvnești; Splendoarea lor sorbim Și fermecați privim în sus Spre-al nopții cer senin. "Și zi de zi, privesc în sus Departe, fermecat; Lăsați-mi nopțile să plâng, Cât plânsul n-a secat." Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus
''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea
''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
|
|
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012 |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 18:10
Sonetul 13
de William Shakespeare Vai ce sarac e tot ce-mi naste muza cand, daca te-ar rasfrange-ar straluci dar totu-i gol, in van isi misca buza doar cand o laud, strunele-i sunt vii. Sa nu ma mustri daca nu pot scrie, priveste chipul ce-n oglinda-l ai el nascocirile-mi intrece mie, prostindu-mi vers, pricepere si grai. N-ar fi pacat atunci sa-i dreg vopseaua icoanei tale fara de cusur? Ce si-ar dori decat sa-ti cante steaua, truditul vers, ce altceva sa-i fur? Decat aceasta scrisa suferinda te-arati mai bine-n propria-ti oglinda... Si o seara frumoasa, in care BINELE sa domine! Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus
''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea
''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 20:49
https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor/posts/706994189321...
Motto: Pace colibelor, război palatelor! (Chamfort) Mă bucur cînd bogații ajung la pușcărie Spectacol de 5 stele, confetti, veselie. Aplaudă săracii de sparg televizorul Au și uitat de foame, trăiască procurorul! În cea mai mare parte, acești bogați sînt hoți Țepari fără rușine, șpăgari și mafioți. Nici un român nu poate, din munca lui cinstită Să facă miliarde în țara pustiită. Averea se ridică pe-un munte de cadavre Pe licitații strîmbe, escrocherii, palavre. Au limuzine scumpe, și yacht, și avion Miliardarii ăștia de smoală și carton. Au vilă și la munte, au vilă și la mare Ba chiar și paradisuri de vis, peste hotare. Ei își trimit odrasla la școală, în Apus Dar beizadeaua vine mai rea decît s-a dus. E bîtă avortonul și n-are nici un rost Dar cîtă aroganță! Ce morgă de neam prost! A studiat copchilul la Londra, sau New-York Cum iese dintr-un vierme o namilă de porc! Din treaptă-n treaptă sare, zburdînd prin ierarhie Servicii Speciale și Francmasonerie. Așa se naște, iată, o pătură murdară De îmbuibați ce nu au nici Dumnezeu, nici Țară. Toți s-au blindat cu titluri și cu patalamale Dar, în realitate, sînt niște animale. Tot ce-au văzut în filme, imită prin saloane Au ochelari de aur, fumează doar havane. Însă dacă îi scuturi și-i iei la bani mărunți Sînt puradei ce fură tacîmul pe la nunți. Pretind că-s caritabili, rînjesc la teledoane Să știe tot poporul că ei dau milioane. Dar totul e o farsă, a doua zi dispar Îi caută, în lacrimi, săracii în zadar. Eu jur pe Cartea Sfîntă că am trudit din greu Dar nu am fost în stare să pun nici leu pe leu. Și n-am muncit pe nasturi, și nici pe aspirine Dar i-am hrănit pe alții, lăsîndu-mă pe mine. Nu-mi pare rău, desigur, așa eram dator M-am pus, fără cruțare, în slujba tuturor. Iar mîine de-o să fie la cer să mă ridic Copiii mei, sărmanii, nu vor avea nimic. N-am să le las nici aur, nici vile, nici moșii Decît un nume care va crește zi de zi. Poporul îmi e martor că n-am nici o avere Am doar credința-n Domnul, care îmi dă putere. Iată de ce mă bucur cînd văd un om bogat În zeghe și-n cătușe: atunci sînt răzbunat! Îmi este răzbunată, de fapt, copilăria Cînd a mușcat din mine, amarnic, sărăcia. Cînd am mîncat untură pe pîinea cea prăjită Pe plita tuciurie, de mama mea iubită. Flori de salcîm, și dude, și zarzăre mîncam Ce-i aia ciocolată? Ce portocale-n geam? Purtam cu schimbul haine și ghete, între frați Stăteam la cozi la lemne și la cărbuni uscați. Umblam cu Plugușorul și Steaua-n mahala Să facem bani de-o carte în vremea aia grea Așa am strîns o ură pe veci neîmpăcată Față de toți ciocoii și tagma lor spurcată. Numiți-o cum veți crede ură de clasă, poate, Dar nu pot atfel, Doamne, și n-ai de ce mă bate. Nu vreau la nimeni răul, dar prea am suferit Și azi mai am coșmaruri din acel timp cumplit. N-aș vrea să se întîmple, precum odinioară Să rabde frig și foame și alți copii în țară. Acum veți înțelege de ce-i urăsc pe hoți? Le-aș confisca averea! I-aș împușca pe toți! CORNELIU VADIM TUDOR 5 martie 2014 www.ziartricolorul.ro/pamflet-inedit-razbunarea-saracilor/ Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE |
Postat pe: 10 Iulie 2015, ora 16:23
Scrisoare către Zamolxe -Fiul lui Dumnezeu și al Omului Văzut-ai,Doamne,căte silnicii, S-au petrecut în Țară chiar sub ochii Tăi? Câte trădări,minciuni,nemernicii- Au săvârșit ai Neamului călăi! Văzut-ai,Doamne?...Știu că ai văzut, De-un sfert de veac ne cercetezi întruna, Sub strai de cerșetor necunoscut- Ai înfruntat și gerul și furtuna! Poate-ai trăznit pe unii făr' să știm, Poate pe alții i-ai șters deja din Carte, Dar România e-un vis în țintirim- În care doar hoția are parte! Cu cât ești hoț,cu-atâta ești mai bun, Să urci în zbor în viață câte-o treaptă... De ești cinstit, te iau toți de nebun- Cu adevărul ei nu au vreo treabă! Dar ai văzut și oameni chinuiți, Și cu bun simț și suflete alese, Ce au rămas la legea din părinți- Chiar de-au simțit că sufletul le iese! Ei au rămas așa precum îi știi, Sunt Dacii liberi,ce încă mai trăiesc, Pe munți, pe dealuri,podisuri si campii- Ei încă la Zamolxe mai gândesc! Deși-s creștini și cred și în Iisus, Ei pe Zamolxe L-asteaptă să revină, Să le aducă Legile de Sus- Și să transforme Dacia-n Grădină! * * Acum s-au mai gasit niste...''niciunii'' Destoinici mari la suflet și idee -Le luminează mintea ca tăciunii- Și vor mortiș în București...Moscheie! Nu că n-ar fi ideea lor fâșneață, Sau am avea ceva cu musulmanii, Dar de atât gândit făcură toți mătreță- Și Helden-Shoulder va diparea cu anii! Cu ce ne-om mai spăla atunci pe cap? -Căci creier văd deja că nu există- Poate cu oțet sau bulb de nap- Sau de o facem, să fie...taoistă! De vor veni popoare să Te-asculte, Să vină în Bucegi sau Călmani, Că-i Aer bun,iar Apele de munte- Le-o aminti la mulți de Ghetsimani! Să lase Bucureștiul în pace, Să nu-l mai kitschuiască-n fel și chip, Să nu mai știm cu el ce putem face- Decât Babilonia peste timp! Să vină toți să Te asculte,Doamne, Cu suflete smerite și curate, Să vina sus,pe munte,veri si toamne- Unde-i Lumină și Apele curate! Dar mai întâi de toate, Te-ngrijește, De Neamul tău cel urgisit, Și taie-i capul ce îl otrăvește- Și Te-om iubi, cu toții, pân'la Infinit! Vasile Neagu-Scânteianu Dar nu mai este nevoie de nici un fel de Moscheie in București!Avem deja Muscheia taoistă construită de Ceaușescu:Casa Poporului(lor)!Zamolxe să-i dea afară pe toti''locatarii''de acolo-așa cum Iisus i-a dat afară din Templul Ierusalimului,pe cei care pângăreau Casa Domnului-și să transforme (lingvistic și esențial)Casa Poporului în...Casa Popoarelor lumii! Raporteaza abuz de limbaj |
|
|
|
