back to top ∧

Info
x
info
 
 
OK


 
Info
x
info
 
 
 


Remember. din poezia universala de dragoste.

 


 
Pagini: << 8 9 10 11 12 13 14 >> Sari la pagina:
 
Fosta membra 9am.ro

7124 mesaje
Membru din: 7/02/2013
Postat pe: 20 Februarie 2014, ora 14:22

Daca...
de Joseph Rudyard Kipling



Dacă-ți rămâne mintea când cei din jur și-o pierd
Și fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred
Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de așteptare nu ostenești nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau înțelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ți-l faci,
Sau gândul, deși judeci, de nu ți-e un țel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbușirea taci
Și poți, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieții tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalțe unealta-ți prea tocită,

Dacă poți strânge toate câștigurile tale
Ca să le joci pe-o carte și să le pierzi așa,
Și iarăși de la capăt să-ncepi aceeași cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poți gândul, nervii și inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deși în trupul firav o altă forță nu-i
Afară de voința ce le impune spor,

Dacă te vrea mulțimea, deși n-ai lingușit,
Și lângă șef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poți să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toți îți dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu șasezeci de clipe de veșnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Și, mai presus de toate, un OM –copilul meu!


''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
Fosta membra 9am.ro

16238 mesaje
Membru din: 20/03/2012
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 23 Februarie 2014, ora 19:18

A MEA

Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
si tocmai să calce pe dinsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca să-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
să nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.

Nichita Stanescu

Raporteaza abuz de limbaj
,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"
Fosta membra 9am.ro

219 mesaje
Membru din: 1/07/2013
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 24 Februarie 2014, ora 09:51


Privește! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floarea
Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

Ce-i înțelept? Să-ți bucuri cămările ființei
Având în mână o cupă. Ce-a fost și ce-i de față
Să nu te mai frământe. Fă-ți dintr-o clipă-o viață
Și sufletul sloboade-l din temnițele minții.

Nimic n-au să te-nvețe savanții. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci țărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinși iar trandafirii.
Desfă-ți și tu simțirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa și-o deșartă,
Căci îngerul cel negru al morții-așteaptă-n poartă.
Omar khayam

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro

7124 mesaje
Membru din: 7/02/2013
Postat pe: 24 Februarie 2014, ora 10:04

When I Die


Forever & Always
When I Die I Keep On Living For You

You Give Me Strength When I Start To Worry
You Lift Me Up When I'm Feeling Sorry
You're Building Me Up With Love & Affection
When I'm In Danger You're My Protection

And I'm The One You Can Depend Upon
I'll Always Treat You Right, Never Do You Wrong
Just Feel The Love Burning Inside Of Me
It's Gonna Last For Eternity
For Eternity


For Eternity
Cause Baby I Love You
Ooh
Baby I Need You
Yes, I Do


And When I Die I Keep On Living
You'll Always Have My Love Seeing You Through
I'll Be Your Angel Up In Heaven
Forever All My Love Will Shine On You
Cause Baby I Love You
Ooh
Baby I Need You
Yes, I Do

Hey

Are You That Someone You Can Believe In?
No One Can Take Away What We're Feeling
Our Love Is Strong, It Goes On Forever
No One Will Ever Love You Better

And When They Moan I'll Still Be True To You
The Seed Of Love Lives Inside Of You
I'll Be Your Angel Up In Heaven
And All My Love Will Shine Down On You
For Eternity


And When I Die I Keep On Living
You'll Always Have My Love Seeing You Through - Seeing You Through
I'll Be Your Angel Up In Heaven - Up In Heaven
Forever All My Love Will Shine On You
Baby I Love You
Ooh
Baby I Need You
Yes, I Do

Raporteaza abuz de limbaj
''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' – Nicolae Iorga
Fosta membra 9am.ro

16238 mesaje
Membru din: 20/03/2012
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 24 Februarie 2014, ora 10:19

De la: emil9am, la data 2014-02-24 09:51:12
Privește! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floarea
Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

Ce-i înțelept? Să-ți bucuri cămările ființei
Având în mână o cupă. Ce-a fost și ce-i de față
Să nu te mai frământe. Fă-ți dintr-o clipă-o viață
Și sufletul sloboade-l din temnițele minții.

Nimic n-au să te-nvețe savanții. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci țărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinși iar trandafirii.
Desfă-ți și tu simțirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa și-o deșartă,
Căci îngerul cel negru al morții-așteaptă-n poartă.
Omar khayam



Raporteaza abuz de limbaj
,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"
Edelweis

528 mesaje
Membru din: 31/05/2014
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 18 Iulie 2014, ora 18:44

Palidă umbră

de Alexandru Macedonski

Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Și dăm de-aceeași forță de fier.
Palidă umbră, care mister?


Fost-am vreodată îngeri frumoși
Uniți pe-albastrul largului spațiu?
O voluptate fără nesațiu
Ne face ochii mai luminoși.
Fost-am vreodată îngeri frumoși?


Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ți amintește...
Al meu ce-mi spune e că iubește,
Și dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ș-aici ca-n iad?


Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul și raiul,
Cu unul arde-mi repede traiul,
Cu altul aripi urzește-mi iar,
Palidă umbră, reflex bizar.



Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan ''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu ''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
Edelweis

528 mesaje
Membru din: 31/05/2014
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 18 Iulie 2014, ora 19:05

Îngerul

de Mihail Lermontov

Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Și-un cântec din ceruri cânta.
Și lună, și stele, și norii pe vânt
Uimiți ascultau acel cânt.


Cânta despre drepții cu albe veșminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Și neprihănit era cântul.


Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în brațele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neștiut.


Și vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.





Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan ''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu ''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
Edelweis

528 mesaje
Membru din: 31/05/2014
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 18 Iulie 2014, ora 19:08

Moartea poetului

de Mihail Lermontov

O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îți cad la picioare.
Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ți judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloși!
(din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou)

Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-și mândra frunte!...
Ocara lumii și minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Și singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit... și-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Și corul laudei deșarte
Și scuza foanfă pentru dânsul
În fața împlinitei soarte?
Oare nu voi ați prigonit
Talentul lui cu-nverșunare
Și ca să râdeți ați stârnit
Din foc ascuns văpaie mare?
Fiți veseli! A căzut învins
În cea din urmă crudă luptă
Și-acuma geniul lui e stins,
Cununa lui de lauri ruptă.
Calm, ucigașul a țintit
Și-a tras. Și inima-i păgână
Urma să bată liniștit;
Nu-i tremura pistolu-n mână.
E de mirat? Un venetic
Zvârlit la noi din întâmplare,
Umblând pe-aici la vânătoare
De ranguri, suflet de nimic;
Bătându-și joc în chip obraznic
De limba noastră și de țara-ntreagă,
El a lovit în gloria noastră dragă
Și n-a putut să înțeleagă
Ce om doboară brațul lui năpraznic.

Și-acum poetul în mormânt e-nchis
La fel cu cântărețul drag pe care
Atât de minunat ni l-a descris,
Ros de-ndoieli chinuitoare,
Și care ca și el a fost ucis
De-o mână rea, necruțătoare.

Lăsându-și buni prieteni și bucurii senine
De ce-a venit în zarva acestei lumi meschine,
Vrăjmașa sufletelor îndrăznețe?
Dând mâna cu un ipocrit mișel,
De ce-a crezut în vorbe și-n chipuri false, el
Care-i știa pe oameni demult, din tinerețe?
Cununa lui de lauri i-au scos-o și i-au dat
Una de spini cu lauri împletită;
Dar spinii bine-ascunși l-au înghimpat
Rănindu-i fruntea lui slăvită,
Ceasul din urmă i l-au otrăvit
Cu glume grosolane în șoaptă strecurate,
Setos de răzbunare a murit
Scârbit că-i sunt speranțele-nșelate.
S-a stins dumnezeiasca lui cântare
Și n-o să mai răsune nicicând și nimănui;
Și unde-i el acuma e întuneric mare;
Pecetluită este gura lui.

Voi, însă, fii înfumurați
Ai unor tați vestiți prin mârșăvie,
Care cu tălpi de rob călcați
Vlăstarele lovite de urgie;
Voi care, lacomi, lângă tron pitiți,
Ucideți Libertate, Genii, Glorii,
Când apăreți, de lege ocrotiți,
Muțește adevărul și tac judecătorii!
Dar este-n cer un strașnic judecător cinstit
Care pe voi, aleșii desfrâului, v-așteaptă;
Cu aur el nu poate fi plătit
Și știe orice gând și orice faptă.
Zadarnic veți veni cu vorbe rele
La judecata cea de sus:
Tot negrul vostru sânge nu va putea să spele
Sângele poetului răpus.


Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan ''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu ''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
Black_Friday_

4276 mesaje
Membru din: 23/08/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 16 Septembrie 2014, ora 20:40

Ion Minulescu - Va fi ...


Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor desarte,
Îmbratisand pantofii tai albi, va tresari...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îti va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.

Si-apoi...
Va fi într-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete...
Vai!... cea din urma seara când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfârsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii...

Si-atâta tot...

Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna
Nici stele cazatoare...
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

Raporteaza abuz de limbaj
Musetel

9787 mesaje
Membru din: 4/04/2012
Postat pe: 1 Decembrie 2014, ora 13:24

Un poème nous sépare

Louis Savary (tradus de Valeriu Butulescu)

va voi reda pasaje dragi mie si atat :

cuvintele mele aspiră
la transparență
în clar-obscurul
paginilor mele interioare


nu condamnați
poemul
care îmi scapă

primul om
care-și va însuși
limbajul lui Dumnezeu
va răspândi poezia pe pământ

poezia mea
poate încă servi
unora

poezia
este ca un miraj
pe care îl îmblânzește ochiul poetului


poezia mea
se scrie pe zăpadă
în plin dezgheț

Dumnezeu acolo sus
omul aici jos
poezia mea la locul ei

sunt
sclavul cuvintelor
poezia mea
sufletul lor rebel

poezia
este ca un miraj
pe care îl îmblânzește ochiul poetului

poezia mea
își arogă dreptul
de a mușca
din ordinea lucrurilor

poezia mea
e viața mea dictată
într-un limbaj
care nu e al vostru

...va urma






Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Musetel

9787 mesaje
Membru din: 4/04/2012
Postat pe: 1 Decembrie 2014, ora 13:34

...si urmeaza, evident :

cunoașteți acea țară
unde arborii
scriu pe frunzele lor (? -forma interogativa as adauga eu!)

poezia
nu se înșeală niciodată
poeții
adeseori

poezia mea
răsare
odată cu soarele

trebuie să mi se spună
până
la violență

poezie ultim
refugiu al
cuvântului sălbatic

cuvintele mele
adoră să călărească
ființe de legendă

lăsați inima mea
să bată măsura
lumea
va începe să danseze

poezia îmi pătrunde
toate simțurile
mai ales
al șaptelea

când cuvintele mele
fac dragoste pe pagină
poezia mea exultă

am nevoie de spațiu
pentru a lăsa să vagabondeze
himerele mele

am totdeauna
sub formă de proră
un poem care visează
să plece în larg

între grația divină
și grația profană
poezia este singura
stare de grație

sunt un terorist al nimicurilor
operele mele nu circulă nici măcar
pe sub mână

....va mai urma!

Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Musetel

9787 mesaje
Membru din: 4/04/2012
Postat pe: 1 Decembrie 2014, ora 13:40

Iar atata timp cat exista cuvantul, va fi scris!

de unde vine acest poem
pe care nu îl așteptam
și toate aceste cuvinte
care mă apasă (?) semnul interogatoriu este nota mea, evident

poezia mea
nu explică totul
ea spune mai mult

cuvintele pe care le-am aruncat
într-o sticlă pe mare
nu s-au întors niciodată
să-mi povestească rătăcirea lor

înainte de a scrie un cuvânt
îmi găsesc totdeauna timp
să stau de vorbă cu el

ce să le spun
acestor cuvinte care se coc
în liniștea
îndoielilor mele (? nota mea!)

am presentimentul
că foarte curând
poezia
îmi va scrie poemul

și dacă poemul
vine din nici o parte
pentru a merge într-una
pentru totdeauna necunoscută(?)

poezia mea
are totdeauna un alt sens
decât cel pe care eu cred
că i l-am dat

pentru fiecare pagină
scrisă
un foc
se aprinde

mă tem să pun în cuvinte
acea parte intraductibilă
care parfumează în taină
floarea grădinii mele

.......sa urmeze!








Tot din ''un poème nous sépare''.

Tot din Louis Savary, poet belgian.

Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Fosta membra 9am.ro

219 mesaje
Membru din: 1/07/2013
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 2 Decembrie 2014, ora 20:07





Săruta-mă mereu, chiar dacă… de Serghei Esenin

(Traducere de George Lesnea)

Săruta-mă mereu, chiar dacă
Durerea m-o răpi-n potop.
Voința rece nu se-mpacă
Cu-al sângelui vioi uncrop.

În al petrecerii avânt
Să nu vrem cupa sfărâmată.
Pricepe ca pe-acest pământ
Noi nu trăim decât o dată.

Întoarce-te spre cerul orb,
Prin ceața mucedă, privește,
Cum luna ca un galben corb
Deasupra lumii se rotește.

Săruta-mă mereu, iubito!
Căci îmi cobește primprejur
Și moartea mea a presimțit-o
Acel ce fâlfâie-n azur.

În vestejire dacă scapăt,
De-i de murit, atunci să mor.
Vreau buzele-ți până la capăt
Să le sărut încetișor.

Albastra dormitare-a tinii
Să mi-o răsfeți vei pregeta.
Cum fremăta-vor lin mălinii,
Etern răsune-mi: sunt a ta!

Și ca lumina-n spume frântă,
Din cupe să nu piară-n vânt,
Prieteno, hai, bea și cântă:
Trăim o viață pe pământ.

Raporteaza abuz de limbaj
Musetel

9787 mesaje
Membru din: 4/04/2012
Postat pe: 3 Decembrie 2014, ora 17:09

PRINTESA


de Gudruman Alison

Pe steaua albă ce sclipea
În haos necreată,
Sus la palatul de cristal
Printesa însăsi stăpânea
Imperiul, lumea toată.


Și veșnicia cuprindea
În palma-i delicată,
Un gest și totul dispărea
În noaptea-ntunecată.


Cu ochii negri, arzători
Cu părul de mătasă
Iubită ea era nespus
Fecioară nepătată.


Și totul răspândea în jur
Nespus de dulce vrajă
Gingaș sclipiri de stele mii
Se răspândeau în preajmă.


La chipul alb și visător
Și buzele de fragă
Prea mulți s-au stins visând cu dor
Vroind pe ea să vadă.


Dar azi palatul și tăcerea
Ce veșnic dăinuiesc în vid
Au tremurat, s-au clătinat
Și și-au simțit pieirea.


Prințesa șade gânditor
Lumina necreată
A apărut, ce e
Ce semn aduce dintr-odată?


Și cum de a pătruns poznaș
Și se alintă dulce
Și curcubee drăgălaș
În părul ei aduce?


Și cine a-ndrăznit aici
Peste a sa putere
A se ascunde și de ce
Lumină și tăcere?


La glasul ei poruncitor
Tăcerea lin șoptește:
- Prințesă, tu vrei tot
Tu vrei chiar nemurirea


Vrei bolta cerului
Și stelele...
Sau vrei
Numai iubirea?


Nu-i pentru suflet omenesc,
Imperiul s-ar topi în ea
Păstrează-l și renunță
Uită.


- Nu pot a mă întoarce-acum
Iubirea mă cuprinde
Voi căuta chiar de n-ar fi
Și moartea voi înfrânge.


Atotstăpânitoare sunt
Și veșnicia
Voi crea
De nu-i.


Întreg imperiul a aflat
Prințesa astăzi cheamă
În sala mare la palat
Toți prinții vin în grabă.


- Prințesă...
Ei nu o privesc, nu pot
Și s-ar ascunde, frumoasă prea frumoasă e
Nu-i drept, nu pot să o înfrunte.


Prințesă, astăzi am aflat
Că vrei chiar nemurirea
Că l-ai lua să-ți fie soț
De ți-ar da și iubirea.


Noi n-am găsit ceea ce ceri
Iubirea, nemurirea
Dar le vom cumpăra curând
De asta îți e vrerea.


O lacrimă din ochii ei
Încet, încet coboară
E bucuroasă își spun ei
Dar cine intră oare?


Și chiar acum prin fața lor
Un paj fără de nume
Pătrunde și privește drept
Nimic nu are-a spune.


Și prinții s-au retras încet
El este chiar alesul
Cum altfel ar putea privi
Stăpâna-n universuri.


El tace dară ochii lui
O-nvăluie-n misteriu
Cu-acel ceva nedefinit
Ce nu-i știm înțelesul.


În suflet ei pătrund ușor
Ce dor gingaș
Pe-aripa lor
De dragoste și eros.


Un vid etern, nemărginit
Din vraja lor se lasă
Și cu amorul său divin
Sărută pe crăiasă.


- Sunt Creatorul necreat
Și numai pentru tine
Dezvălui ultimul secret
Iubirea-i nemurire.


Printul se întoarce-acum
Și către veșnicie
Ca-ntotdeauna inima
Îl cheamă să revie.


- Cum oare din iubire eu
Să fiu nemuritoare
Și cum un paj
Un om de rând


Nemuritor să fie
De ce-ai venit
De acum pleci
De mor îți pasă ție?


În suflet el a tresărit
Nu lasă să se vadă
O lacrimă s-a furișat din ochi
Și ea îl doare parcă.

Logosul, Tatăl, Eul străfulgeră:
- Pentru că voi ați îndrăznit
Și taina a coprinde, muri-veți
Coborând în lume.


Jos, în grădina regilor
Chiar lângă seminariu
Unde prințesa la castel
Ades își poartă pasul


Sub un copac bătrân, pe mal
Pajul se-oglindește-n apă
Și-al său chip privește
O taină.


- De-ar fi un prinț ca să ajung
Nu veșnicia, Doamne
Iubirea și prințesa mea
Ori moartea dă-mi, de soață.


Pajul privește-acum întîi
Voalul de mireasă
El îl ascunde căpătâi
Pe fată o veghează.


Ascuns cumva în umbra lui
Privind din altă lume
La alunițele pe spatele-i
Și sânii ca de zână.


Și-n noaptea cea de catifea
Când luna se-oglindește
Și unduios, îndrăgostit
Cu valul se unește


Prințesa vine nevăzut
În apă cu hârjoană
Și trupul alb, cu alunițe drăgălaș
Să îl alinte-n taină.


De vrei voalul să ți-l dau
Să nu ne știe nimeni
Un singur lucru eu îți cer
Tu vino de îl prinde.


Printul o privea pe ea,
E oare Afrodita
Zeița dragostei
Poznaș e zeul, bată-l vina.


Întâiul îngeraș, Adam
Pe Eva o cuprinde
Duhul plăcerii
Urcă-ncet și duhul dragostei


În inimă găsește
Mărul, extazul amoros
Nici dragoste, nici eros
Ceva mai mult, amețitor


Ambrozia divină, orgasmul
Nectarul, sacrificat lui Zeus.
Adam, întâiul muritor
Născut fiind, dispare


Sfera de iubire ce
Chiar de vrea, nu moare
Rămâne singură și iar
Se-ntreabă cu mirare:


Cum aș putea
Să fac și eu
Să fiu
O muritoare?

Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Fosta membra 9am.ro

219 mesaje
Membru din: 1/07/2013
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 5 Decembrie 2014, ora 14:19


"LECTIE DE ISTORIE"

de Radu Pietreanu

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram,

Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam,

Că-n adâncul gliei sfinte, stau de veacuri moșii mei,

Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei.

Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează,

Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează,

Azi ne-nvață imbecilii
intereselor perfide,

Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide,

Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți,

Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți,

Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază,

Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează...

Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș,

Si că Decebal batrânul, a fost un sinucigaș...

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii,

Nesimțiți cât să-și permită, a ne ponegri eroii?

Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni
sfruntate,

Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate !

Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși

Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?!

Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată,

Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!

Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc,

Robi umili care cu grâne, tot Islamul îl hrănesc!

Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine,

N-am mai fi avut biserici, unde neamul să se-nchine!

Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă

Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!

Si a trebuit adesea, spre a ne salva
norodul,

Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul !

Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți,

Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți,

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni,

Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”!

Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul,

Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul !

Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați,

Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați!

Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de
neputință,

Am trecut peste
milenii cu speranță si credință,

Si-am nădăjduit că, poate, neamul nostru într-o zi,

Printre alte mândre neamuri, ca o stea va străluci...

Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară

Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?

Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții...

Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții !

Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre,

Care pentru-o șpagă calcă, fără milă pe cadavre,

Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții,

Si-am trimis
toți imbecilii, proastele și aroganții,

Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți,

Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți...

Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale,

Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale,

Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume,

Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?

Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul

De ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?

Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili,

Să ia frâiele în mână de
la viermii incapabili?

Creierele geniale sunt trimise la
străini,

Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini,

Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară,

Să fim pentru haimanale, animale de povară...

Să muncim pe brânci o lună, iar ei să ne dea salar,

Cam cât lasă ei pe seară, șpagă la vreun ospătar...

Nu mai vreau să văd prin blocuri, cum ne mor de frig
bunicii,

Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii ?!”

Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de
tratamente,

Si cu banii pentru hrană
cumpărând medicamente...

Nu
mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee

Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee...

Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie,

Cum trăiesc în lux netoții, iar capabilii-n mizerie...

Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte,

Vor ieși din nou Eroii, înarmați c-un bici fierbinte,

Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat,

Spre a fi din nou în lume, Neamul Binecuvântat!



Raporteaza abuz de limbaj
Edelweis

528 mesaje
Membru din: 31/05/2014
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 25 Mai 2015, ora 10:46

OK! De la capat ?

Sa speram ca de data aceasta ajungem cu BINE pana la capat!

Va astept sa umplem forumul cu poezii din lirica universala!

Topicul era pe pagina 6! RUSINE noua !

Nea Emil, un gand bun, oriunde te-ai afla!


Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan ''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu ''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
Edelweis

528 mesaje
Membru din: 31/05/2014
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 25 Mai 2015, ora 11:16

Nu este o poezie, in sensul ca nu are rima...

DACA AS FI O FRUNZA

by me, myself and I......

Daca as fi o frunza, ce as face? As fi verde, as emana prospetime, as fi atat de frageda, incat o rafala de vant m-ar putea smulge din intregul caruia i-as fi componenta. Da, m-ar smulge vantul daca asta ar fi vrerea sa. Insa, acelasi vant, zeul Eol, daca ar fi sa vrea sa ma alinte, ar trimite catre mine adieri blande si m-ar ajuta sa ma leagan liber si cadentat, m-ar invalui intr-un nimb protector astfel incat nimeni si nimic sa nu ajunga la mine decat lumina si caldura soarelui.

Daca as fi o frunza, m-as desprinde din ramura care mi-a dat viata si as zbura curajoasa spre noi orizonturi, unde intuitia m-ar ghida. Hm... Dar frunzele nu au intuitie... Si totusi, daca as fi o frunza, as sti spre unde sa ma indrept in zborul meu, deoarece Eol ar fi dispus sa renunte la razboiul care il tine viu si m-ar indruma atunci cand aripile mele ar fi ostenite. Frunzele nu au aripi... Hm... Si totusi, eu as putea sa zbor sus si jos, constant si haotic, linistit si zbuciumat, iute si lent. As zbura mereu si mereu si pretutindeni si pentru o eternitate. Cu ingaduinta batranului timp Cronos, as putea. Deci ar fi necesar sa conving un alt zeu sa ma sustina in visul meu de a fi o frunza. Acesta ar renunta la planul sau contabil , ar scapa ghemul vietii din mainile sale precise si m-ar sustine sa trec probei sale cu insusi propriile-i puteri.

Daca as fi o frunza, desprinsa din ramura care mi-a dat viata, zburand mereu si pretutindeni, as apela la zeul Neptun. L-as indupleca sa-si opreasca mania pentru o clipa-ar fi acea clipa eternitatea, considerand ca zeul Cronos ar fi déjà cu mine-si i-as cere sa linisteasca marea si toate apele pamantului, astfel incat sa-mi sustina zborul mereu si pretutindeni.

Daca asfi o frunza, iubita si sprijinita de Eol, de Cronos si de Neptun, as putea zbura pana la insusi Zeus. Dar nu m-as opri acolo, ar insemna sa-mi accept sfarsitul(!misiunii!noa mea ulterioara!)! Pentru ca zborul meu oprit, m-ar termina, as rugini fara miscarea care ma tine in viata. Si totusi, daca as fi o frunza, pana in inaltul cerului unde sade Zeus, as trece macar o singura data deasupra gandurilor tuturor celor din calea mea. Daca as fi o frunza, poate mi-ar fi mai usor de inteles de ce cei din viata mea spun anumite cuvinte pe care defapt le regreta ulterior, sau de ce iubirea poate fi interpretata eronat, sau de ce iubirea se ascunde dupa cuvinte aruncate in eter.

Daca as fi o frunza, as putea dansa in ritm de vals pe cele mai limpezi oceane, verdele pe care l-as purta tacit ar iradia in cele mai intunecate unghiuri ale nisipului arid, certitudinea cu care mi-as exersa pasii valsului ar ucide fiecare gand negativ indreptat inspre mine menit sa ma sfarseasca, vehementa cu care as continua sa valsez ar transforma toate gandurile negative destinate-mi in iubire.

Daca as fi o frunza, as trece mai usor peste pierderea ramurei care mi-a dat viata, as inceta sa caut o alta ramura care ar putea inlocui ramura disparuta, as ignora flacarile din calea mea care m-ar purifica de mine insami.

Daca as fi o frunza, mi-as dori sa poposesc o zi in gandul unei stele de pe bolta cereasca. Mi-ar placea sa ma oglindesc in ochii ei si sa ii ascult framantarea. Iar daca as putea sa ii ating ranile, mi-as da o zi din zborul meu ca sa i le cicatrizez.

Daca as fi o frunza, mi-as dori sa pot sa patrund negrul si sa-l descopar in realitatea sa. Iar daca as putea sa aprind un licar in aceasta profunzime intunecata, mi-as da o zi din zborul meu.

Daca as fi o frunza, mi-as dori sa pot intoarce timpul si sa fac un foc de tabara unde as arde tot ce m-a facut sa sufar in zborul meu. As putea sa ard orgolii bilaterale, incapatanari caracteristice, setea de razbunare, tendintele de dominare, target-ul absurdului de a fi mereu number one, on top.

Daca as fi o frunza, as putea sa nu judec pe cel deasupra carui gand poposesc in zborul meu. Astfel, nejudecandu-l, as putea sa-i interceptez S.O.S.-ul si mi-ar ajunge o zi sa ii aduc solutia salvatoare.

Daca as fi o frunza, iar Zeus m-ar convoca in fata sa, nu mi-ar fi teama. Ar insemna ca Zeus ar avea ceva de solutionat. Si as primi si ziua necesara! Parol!

Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan ''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu ''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
Edelweis

528 mesaje
Membru din: 31/05/2014
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 25 Mai 2015, ora 11:32

DANTE ALIGHIERI , Rime Alegorice, citite in limba româna

www.youtube.com/watch?v=irP3fyqX50Y


Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan ''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu ''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
Edelweis

528 mesaje
Membru din: 31/05/2014
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 25 Mai 2015, ora 11:39

Am gasit si poemul postat de Zenitt, citit in engleza:

poemhunter.com/poem/sonnet-spirit-of-love/

Il veti vedea scris, insa daca dati pe play, veti avea parte de lectura sa.

Raporteaza abuz de limbaj
''Imaginatia ne va purta de multe ori catre lumi care nu au existat niciodata. Dar fara ea, nu vom pleca nicaieri.'' Carl Sagan ''Prietenia, ca si dragostea, e de fapt cale impreuna spre DUMNEZEU.'' Alexandru Paleologu ''Natura este arta lui Dumnezeu cel vesnic.'' Dante Alighieri
zenitt

349 mesaje
Membru din: 23/04/2015
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 28 Mai 2015, ora 20:17





Virgil Carianopol - Puritate

Hermina-i doar un pic de viata,
Giuvaer ce da scântei,
Traieste-n nordul cel de gheata
Si-i prinsa pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânatorii
Gasesc un golf de gheata-n jur
Si-i dau cu chinoroz peretii,
Stiind cât tine ea la pur.

Haitasi cu glasul ca de fiara,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, stralucitoare,
Pâna ce intra-n golful lor.

Cu muschi puternici, temerara,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea sa sara,
Sa fuga dincolo de stânci.

Decât sa-si murdareasca însa,
Cu negru, albul ei de har,
S-aseaza pe zapada strânsa
Si-asteapta moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soarta,
Sa dea cuvânt la vesnicii:
Mai bine sa luceasca moarta
Decât murdara printre vii.

Raporteaza abuz de limbaj
zenitt

349 mesaje
Membru din: 23/04/2015
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 28 Mai 2015, ora 20:20


PAMFLET INEDIT
Răzbunarea săracilor

Motto: „Pace colibelor, război palatelor!” (Chamfort)

Mă bucur cînd bogații ajung la pușcărie
Spectacol de 5 stele, confetti, veselie.

Aplaudă săracii de sparg televizorul
Au și uitat de foame, trăiască procurorul!

În cea mai mare parte, acești bogați sînt hoți
Țepari fără rușine, șpăgari și mafioți.

Nici un român nu poate, din munca lui cinstită
Să facă miliarde în țara pustiită.

Averea se ridică pe-un munte de cadavre
Pe licitații strîmbe, escrocherii, palavre.

Au limuzine scumpe, și yacht, și avion
Miliardarii ăștia de smoală și carton.

Au vilă și la munte, au vilă și la mare
Ba chiar și paradisuri de vis, peste hotare.

Ei își trimit odrasla la școală, în Apus
Dar beizadeaua vine mai rea decît s-a dus.

E bîtă avortonul și n-are nici un rost
Dar cîtă aroganță! Ce morgă de neam prost!

A studiat copchilul la Londra, sau New-York
Cum iese dintr-un vierme o namilă de porc!

Din treaptă-n treaptă sare, zburdînd prin ierarhie
Servicii Speciale și Francmasonerie.

Așa se naște, iată, o pătură murdară
De îmbuibați ce nu au nici Dumnezeu, nici Țară.

Toți s-au blindat cu titluri și cu patalamale
Dar, în realitate, sînt niște animale.

Tot ce-au văzut în filme, imită prin saloane
Au ochelari de aur, fumează doar havane.

Însă dacă îi scuturi și-i iei la bani mărunți
Sînt puradei ce fură tacîmul pe la nunți.

Pretind că-s caritabili, rînjesc la teledoane
Să știe tot poporul că ei dau milioane.

Dar totul e o farsă, a doua zi dispar
Îi caută, în lacrimi, săracii în zadar.

Eu jur pe Cartea Sfîntă că am trudit din greu
Dar nu am fost în stare să pun nici leu pe leu.

Și n-am muncit pe nasturi, și nici pe aspirine
Dar i-am hrănit pe alții, lăsîndu-mă pe mine.

Nu-mi pare rău, desigur, așa eram dator
M-am pus, fără cruțare, în slujba tuturor.

Iar mîine de-o să fie la cer să mă ridic
Copiii mei, sărmanii, nu vor avea nimic.

N-am să le las nici aur, nici vile, nici moșii
Decît un nume care va crește zi de zi.

Poporul îmi e martor că n-am nici o avere
Am doar credința-n Domnul, care îmi dă putere.

Iată de ce mă bucur cînd văd un om bogat
În zeghe și-n cătușe: atunci sînt răzbunat!

Îmi este răzbunată, de fapt, copilăria
Cînd a mușcat din mine, amarnic, sărăcia.

Cînd am mîncat untură pe pîinea cea prăjită
Pe plita tuciurie, de mama mea iubită.

Flori de salcîm, și dude, și zarzăre mîncam
Ce-i aia ciocolată? Ce portocale-n geam?

Purtam cu schimbul haine și ghete, între frați
Stăteam la cozi la lemne și la cărbuni uscați.

Umblam cu Plugușorul și Steaua-n mahala
Să facem bani de-o carte în vremea aia grea…

Așa am strîns o ură pe veci neîmpăcată
Față de toți ciocoii și tagma lor spurcată.

Numiți-o cum veți crede – ură de clasă, poate,
Dar nu pot atfel, Doamne, și n-ai de ce mă bate.

Nu vreau la nimeni răul, dar prea am suferit
Și azi mai am coșmaruri din acel timp cumplit.

N-aș vrea să se întîmple, precum odinioară
Să rabde frig și foame și alți copii în țară.

Acum veți înțelege de ce-i urăsc pe hoți?
Le-aș confisca averea! I-aș împușca pe toți!

Poet anonim

Raporteaza abuz de limbaj
zenitt

349 mesaje
Membru din: 23/04/2015
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:33


Dacă iubești fără să speri...

https://www.youtube.com/watch?v=NuZFKvQFymk

Raporteaza abuz de limbaj
zenitt

349 mesaje
Membru din: 23/04/2015
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:40


Raporteaza abuz de limbaj
zenitt

349 mesaje
Membru din: 23/04/2015
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:41


Pot scrie cele mai triste versuri...

https://www.youtube.com/watch?v=nfhXvKluwAA

Raporteaza abuz de limbaj
zenitt

349 mesaje
Membru din: 23/04/2015
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 15:46


Lord Byron – Romanta

A mea tînără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Și singură-n tăcere o simt iar tremurând.

A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca și slaba lumină candelei sub mormânt,
Ș-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca și cînd n-ar fi fost.

Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece
Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi
L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece;
Singura chinuire și iad ce-aș suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.

Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu oprește a plînge pe cei morți;
În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți,
Întîia ș-a din urmă răsplată de amor.

Raporteaza abuz de limbaj
Musetel

9787 mesaje
Membru din: 4/04/2012
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 17:57

Atat de dulce si de casta-aparare

de Dante Alighieri

Atât de dulce și de castă-apărare
Stăpâna mea, când lumii se arată,
Că limba amuțește-nfiorată
Și ochiul nu-ndrăznește s-o măsoare.

Veșmânt de blândă umilință are,
Deși, în mers, se simte lăudată;
Pământului, minune-nvenerată,
Din ceruri pare, lină să pogoare.

Privirile desfată și alină,
Încât din ochi, dulceața-n suflet trece,
Și n-o-nțelege cel ce n-o încearcă;

Un duh ușure de pe buze parcă
I se desprinde-n zbor și se petrece
Spre inimă, spunându-i blând: Suspină.

Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Musetel

9787 mesaje
Membru din: 4/04/2012
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 18:04

Alinare-n lacrimi

de Goethe

De ce ești oare-atât de trist
Când totul e voios?
Ți se cunoaște după ochi,
Ai plâns, neîndoios.

"Și chiar acum de-am lăcrimat, stingher,
Mi-am plâns durerea mea,
Șuvoiul lacrimilor lin
Povara parcă-mi ia."

Voioși prietenii îți spun:
La pieptul nostru, vin'!
Și orișice ai fi pierdut
Încrede-te deplin.

"În larma voastră, nici ghiciți
De unde-i chinul meu.
O, nu-i ceva ce-aș fi pierdut,
De-i dorul cât de greu."

Ci hai mai iute, fruntea sus!
Atât de tânăr ești!
La anii tăi ai doar puteri
Și-avânt să cucerești.

"Să cuceresc aceasta, nu,
Căci prea departe mi-i.
Sclipește-nalt și-așa frumos
Ca steaua din tării."

La stele n-ai ce să râvnești;
Splendoarea lor sorbim
Și fermecați privim în sus
Spre-al nopții cer senin.

"Și zi de zi, privesc în sus
Departe, fermecat;
Lăsați-mi nopțile să plâng,
Cât plânsul n-a secat."

Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Musetel

9787 mesaje
Membru din: 4/04/2012
Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 18:10

Sonetul 13


de William Shakespeare

Vai ce sarac e tot ce-mi naste muza
cand, daca te-ar rasfrange-ar straluci
dar totu-i gol, in van isi misca buza
doar cand o laud, strunele-i sunt vii.
Sa nu ma mustri daca nu pot scrie,
priveste chipul ce-n oglinda-l ai
el nascocirile-mi intrece mie,
prostindu-mi vers, pricepere si grai.
N-ar fi pacat atunci sa-i dreg vopseaua
icoanei tale fara de cusur?
Ce si-ar dori decat sa-ti cante steaua,
truditul vers, ce altceva sa-i fur?
Decat aceasta scrisa suferinda
te-arati mai bine-n propria-ti oglinda...

Si o seara frumoasa, in care BINELE sa domine!

Raporteaza abuz de limbaj
''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Fl_Orion999

15216 mesaje
Membru din: 2/06/2013
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 9 Iulie 2015, ora 20:49

https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor/posts/706994189321...

Motto: „Pace colibelor, război palatelor!” (Chamfort)

Mă bucur cînd bogații ajung la pușcărie
Spectacol de 5 stele, confetti, veselie.

Aplaudă săracii de sparg televizorul
Au și uitat de foame, trăiască procurorul!

În cea mai mare parte, acești bogați sînt hoți
Țepari fără rușine, șpăgari și mafioți.

Nici un român nu poate, din munca lui cinstită
Să facă miliarde în țara pustiită.

Averea se ridică pe-un munte de cadavre
Pe licitații strîmbe, escrocherii, palavre.

Au limuzine scumpe, și yacht, și avion
Miliardarii ăștia de smoală și carton.

Au vilă și la munte, au vilă și la mare
Ba chiar și paradisuri de vis, peste hotare.

Ei își trimit odrasla la școală, în Apus
Dar beizadeaua vine mai rea decît s-a dus.

E bîtă avortonul și n-are nici un rost
Dar cîtă aroganță! Ce morgă de neam prost!

A studiat copchilul la Londra, sau New-York
Cum iese dintr-un vierme o namilă de porc!

Din treaptă-n treaptă sare, zburdînd prin ierarhie
Servicii Speciale și Francmasonerie.

Așa se naște, iată, o pătură murdară
De îmbuibați ce nu au nici Dumnezeu, nici Țară.

Toți s-au blindat cu titluri și cu patalamale
Dar, în realitate, sînt niște animale.

Tot ce-au văzut în filme, imită prin saloane
Au ochelari de aur, fumează doar havane.

Însă dacă îi scuturi și-i iei la bani mărunți
Sînt puradei ce fură tacîmul pe la nunți.

Pretind că-s caritabili, rînjesc la teledoane
Să știe tot poporul că ei dau milioane.

Dar totul e o farsă, a doua zi dispar
Îi caută, în lacrimi, săracii în zadar.

Eu jur pe Cartea Sfîntă că am trudit din greu
Dar nu am fost în stare să pun nici leu pe leu.

Și n-am muncit pe nasturi, și nici pe aspirine
Dar i-am hrănit pe alții, lăsîndu-mă pe mine.

Nu-mi pare rău, desigur, așa eram dator
M-am pus, fără cruțare, în slujba tuturor.

Iar mîine de-o să fie la cer să mă ridic
Copiii mei, sărmanii, nu vor avea nimic.

N-am să le las nici aur, nici vile, nici moșii
Decît un nume care va crește zi de zi.

Poporul îmi e martor că n-am nici o avere
Am doar credința-n Domnul, care îmi dă putere.

Iată de ce mă bucur cînd văd un om bogat
În zeghe și-n cătușe: atunci sînt răzbunat!

Îmi este răzbunată, de fapt, copilăria
Cînd a mușcat din mine, amarnic, sărăcia.

Cînd am mîncat untură pe pîinea cea prăjită
Pe plita tuciurie, de mama mea iubită.

Flori de salcîm, și dude, și zarzăre mîncam
Ce-i aia ciocolată? Ce portocale-n geam?

Purtam cu schimbul haine și ghete, între frați
Stăteam la cozi la lemne și la cărbuni uscați.

Umblam cu Plugușorul și Steaua-n mahala
Să facem bani de-o carte în vremea aia grea…

Așa am strîns o ură pe veci neîmpăcată
Față de toți ciocoii și tagma lor spurcată.

Numiți-o cum veți crede – ură de clasă, poate,
Dar nu pot atfel, Doamne, și n-ai de ce mă bate.

Nu vreau la nimeni răul, dar prea am suferit
Și azi mai am coșmaruri din acel timp cumplit.

N-aș vrea să se întîmple, precum odinioară
Să rabde frig și foame și alți copii în țară.

Acum veți înțelege de ce-i urăsc pe hoți?
Le-aș confisca averea! I-aș împușca pe toți!

CORNELIU VADIM TUDOR
5 martie 2014

www.ziartricolorul.ro/pamflet-inedit-razbunarea-saracilor/

Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
zenitt

349 mesaje
Membru din: 23/04/2015
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 10 Iulie 2015, ora 16:23



Scrisoare către Zamolxe
-Fiul lui Dumnezeu și al Omului

Văzut-ai,Doamne,căte silnicii,
S-au petrecut în Țară chiar sub ochii Tăi?
Câte trădări,minciuni,nemernicii-
Au săvârșit ai Neamului călăi!
Văzut-ai,Doamne?...Știu că ai văzut,
De-un sfert de veac ne cercetezi întruna,
Sub strai de cerșetor necunoscut-
Ai înfruntat și gerul și furtuna!
Poate-ai trăznit pe unii făr' să știm,
Poate pe alții i-ai șters deja din Carte,
Dar România e-un vis în țintirim-
În care doar hoția are parte!
Cu cât ești hoț,cu-atâta ești mai bun,
Să urci în zbor în viață câte-o treaptă...
De ești cinstit, te iau toți de nebun-
Cu adevărul ei nu au vreo treabă!
Dar ai văzut și oameni chinuiți,
Și cu bun simț și suflete alese,
Ce au rămas la legea din părinți-
Chiar de-au simțit că sufletul le iese!
Ei au rămas așa precum îi știi,
Sunt Dacii liberi,ce încă mai trăiesc,
Pe munți, pe dealuri,podisuri si campii-
Ei încă la Zamolxe mai gândesc!
Deși-s creștini și cred și în Iisus,
Ei pe Zamolxe L-asteaptă să revină,
Să le aducă Legile de Sus-
Și să transforme Dacia-n Grădină!
* *
Acum s-au mai gasit niste...''niciunii''
Destoinici mari la suflet și idee
-Le luminează mintea ca tăciunii-
Și vor mortiș în București...Moscheie!
Nu că n-ar fi ideea lor fâșneață,
Sau am avea ceva cu musulmanii,
Dar de atât gândit făcură toți mătreță-
Și Helden-Shoulder va diparea cu anii!
Cu ce ne-om mai spăla atunci pe cap?
-Căci creier văd deja că nu există-
Poate cu oțet sau bulb de nap-
Sau de o facem, să fie...taoistă!
De vor veni popoare să Te-asculte,
Să vină în Bucegi sau Călmani,
Că-i Aer bun,iar Apele de munte-
Le-o aminti la mulți de Ghetsimani!
Să lase Bucureștiul în pace,
Să nu-l mai kitschuiască-n fel și chip,
Să nu mai știm cu el ce putem face-
Decât Babilonia peste timp!
Să vină toți să Te asculte,Doamne,
Cu suflete smerite și curate,
Să vina sus,pe munte,veri si toamne-
Unde-i Lumină și Apele curate!
Dar mai întâi de toate, Te-ngrijește,
De Neamul tău cel urgisit,
Și taie-i capul ce îl otrăvește-
Și Te-om iubi, cu toții, pân'la Infinit!

Vasile Neagu-Scânteianu

Dar nu mai este nevoie de nici un fel de Moscheie in București!Avem deja Muscheia taoistă construită de Ceaușescu:Casa Poporului(lor)!Zamolxe să-i dea afară pe toti''locatarii''de acolo-așa cum Iisus i-a dat afară din Templul Ierusalimului,pe cei care pângăreau Casa Domnului-și să transforme (lingvistic și esențial)Casa Poporului în...Casa Popoarelor lumii!

Raporteaza abuz de limbaj
Pagini: << 8 9 10 11 12 13 14 >> Sari la pagina:
| Varianta pentru tiparire a topicului Remember. Din poezia universala de dragoste.
Mergi la: