Info

Presedintele basescu:drumul cu spini al unui mare reformator

Toate forumurile Politica

ĂŽntre 12 Č™i 14 iunie BurgerFest revine cu o ediČ›ie plinÄ de savoare

Horoscop 11 iunie 2026

MAE respinge declaraČ›iile fÄcute de Diana ČoČ™oacÄ la Sankt Petersburg

Topicul anterior | Topicul urmator

Pagini: << 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 >> Sari la pagina:

Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 3 Mai 2011, ora 18:56 NAZISMUL) : finantatorii si sustinatorii national- socialismului Publicat ďż˝n Adolf Hitler, BANCI, Council on Foreign Relations, EVREI, FAMILIA Bush, FORD, Familia ROCKEFELLER, Familia Warburg, GERMANIA, GUVERN MONDIAL, IG Farben, ISTORIE, MASONERIE, NATIONAL SOCIALISMUL, NATIONALISMUL, NAZISM, NOUA ORDINE MONDIALA, POLITICA, Prescott Bush, ROCKEFELLER, ROCKEFELLER FOUNDATION, ROTHSCHILD, SIONISM, SOCIALISM, SS, STANGA, Warburg, al doilea razboi mondial, razboi mondial, swastika by saccsiv pe ianuarie 5th, 2009 Woodrow Wilson: " Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atďż˝t de organizata, atďż˝t de subtila, atďż˝t de atenta, atďż˝t de completa, de perseverenta ďż˝ncďż˝t nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decďż˝t ďż˝n soapta. " Voi continua in cele ce urmeaza studiul asupra national- socialismului inceput cu articolul NAZISMUL ( partea 1 ) : religia nazismului , asemanari contemporane alarmante prezentandu- va detalii despre finantatorii si sustinatorii acestuia , personaje apartinand grupului ELITELOR planetare , culmea , parte dintre ei fiind chiar ďż˝ evrei. Pentru o mai buna intelegere a evenimentelor, ele vor fi prezentate cronologic. Consider articolul util deoarece demonstreaza ca varianta cu care a fost indoctrinata opinia publica, precum ca Germania s-a ridicat din dezastrul in care era dupa primul razboi mondial doar construind autostrazi este falsa prin omisiunile esentiale . De asemenea este util caci aduce la cunostiinta cititorului elementele ascunse cu buna stiinta de catre documentare la moda, precum Zeitgeist In 1920 Averell Harriman si George Herbert Walker reusesc sa controleze Hamburg-Amerika Line dupa negocieri cu Chief Executive Wilhelm Cuno si M.M. Warburg, bancherul companiei. Cuno a contribuit cu mari sume de bani catre nazisti in anii 1930. In 1922 W.A. Harriman & Co. deschide sucursala ei europeana in Berlin cu ajutorul M.M. Warburg & Co. din Hamburg . Cu aceasta ocazie Harriman il cunoaste pe industriasul german Fritz Thyssen , caruia curand ii pune la dispozitie banca Union Banking Corporation din New York ( formata in 1924 prin unirea cu Bank Voor Handel en Scheepvaart din Olanda a germanului ) ce-l avea pe Prescott Bush ( NOTA 1 ) ( bunicul actualului presedinte SUA ) ca director . Un an mai tarziu , Thyssen devine unul din cei mai mari bancheri ce l-au finantat pe Hitler si partidul nazist . Friedrich "Fritz" Thyssen ( 1873 ďż˝ 1951 ) a fost un afacerist german , nascut intr-o familie de industriasi . In 1923 il intalneste pe generalul Erich Ludendorff ( cel ce l-a lansat pe Hitler in politica ) . Desi n-a fost membru al partidului nazist , a donat mari sume de bani catre acesta si a fost un sustinator al dictatorului . In noiembrie 1932 Thyssen si Hjalmar Schacht l-au sfatuit pe presedintele Paul von Hindenburg sa-l numeasca cancelar pe Adolf Hitler . In 1933 a convins asociatia industriasilor germani sa finanteze campania partidului . In 1937 protesteaza la Hitler condamnand prigonirea crestinilor si a evreilor din Germania . In 1939 compania sa este nationalizata ( nazismul , denumit de fapt Nationalsozialistis che Deutsche Arbeiterpartei , adica partidul national socialist al muncitorilor din Germania , dorea devenirea tarii intr-o Volksgemeinschaft - comunitate a poporului ) . In 1940 pleaca in Franta cu intentia de a emigra in Argentina , insa autoritatile Guvernului de la Vichy il aresteaza si-l trimit in Germania unde sta impreuna cu sotia in Sachsenhausen concentration camp iar din 1945 in Dachau concentration camp , de unde este eliberat de catre aliati . In 20 noiembrie 1923 se ajunge la recordul de 130 000 000 000 de marci germane pentru un dolar ďż˝ Incepand cu aprilie 1924 bancherul american Charles Dawes aranjeaza o serie de imprumuturi totalizand 800 de milioane dolari pentru consolidarea combinatelor germane din industria chimica si a otelului . Cea mai mare parte sunt directionati catre gigantul I.G. Farben , ce avea sa devina stalp central al efortului de razboi german . Fara capitalul din Wall Street , nu ar fi existat nici I.G. Farben , nici Adolf Hitler , nici al doilea razboi mondial ďż˝ Principalii actori din Wall Street in aceasta actiune au fost Dillon, Reed & Co., Harris, Forbes & Co. si National City Charles Gates Dawes ( 1865 ďż˝ 1951 ) a fost bancher , politician si vice presedinte SUA . Membru fratia Delta Upsilon si Phi Mu Alpha Sinfonia . A fost numit Comptroller of the Currency, United States Department of the Treasury intre 1898-1901 . In 1921 devine primul director al Bureau of the Budget . In timpul marii crize conduce Reconstruction Finance Corporation , dar dupa scurt timp demisioneaza , devenind chairman of the board al City National Bank and Trust Co. , din 1932 si pana la moartea sa in 1951 Clarence Dillon a fost un evreu polonez , nascut Clarence Lapowski ( 1882 ďż˝ 1979 ). Tatal lui C. Douglas Dillon ( NOTA 2 ) In 1916 cumpara William A. Read & Company al carui nume il schimba in 1920 in Dillon, Read & Co.. Mana sa dreapta in companie , James Forrestal , devine Secretary of the Navy, iar mai apoi Secretary of Defense dar moare in circumstante misterioase intr-un spital federal . In timpul primului razboi mondial , evreul Bernard Baruch , chairman al War Industries Board ( cunoscut ca tarul industriei americane ) ii cere lui Clarence Dillon sa fie assistant chairman al aceluiasi War Industries Board. Director al American Foreign Securities Corporation , pe care a creat-o in 1915 pentru finantarea guvernului francez in cumpararea de munitie din SUA . In 1935 cumpara Chďż˝teau Haut-Brion ( vinuri ) . Membru Council on Foreign Relations . Dillon, Read & Co. devine o proeminenta banca de investitii din anii 1920 si pana in anii 1960 . Patronul ei a manageriat salvarea Goodyear Tire & Rubber Company in anii 1920 , vanzarea Dodge Motors (in 1928) catre Chrysler . In 1997 Dillon, Read & Co. se uneste cu S. G. Warburg & Co. , formandu-se Warburg Dillon Read , redenumita apoi UBS Warburg , acum parte a UBS AG . In 1926 colosul German Steel Trust ( cu Fritz Thyssen principal actionar ) este pus pe picioare de catre Clarence Dillon. In august 1927 Standard Oil incepe afacerile cu I.G. Farben In 1929 evreul James P. Warburg ( NOTA 3 ) se hotaraste sa grabeasca campania pentru declansarea unei revolutii nationale . In acest scop , impreuna cu prietenii bancheri americani , confirma ca varianta Hitler si nazismul este ceea ce au nevoie , prin urmare in 30 ianuarie 1932 ii finanteaza cu 27 de milioane de dolari , iar in timp cu alte 7 milioane . La 1 ianuarie 1931 W.A. Harriman & Co. se uneste cu Brown Brothers . Prescott Bush devine manager partner al noii entitati : Brown Brothers Harriman , firma ce avea sa fie cea mai mare si importanta in planul influentei politice din SUA . In 1931 Montagu Collet Norman , guvernatorul Bancii Angliei ( 1920 ďż˝ 1944 ) si fost partener Brown Brothers ( al carui bunic fusese boss-ul acesteia in timpul razboiului civil ) devine unul dintre cei mai mari suporteri ( din aristrocratia Marii Britanii ) ai lui Hitler si un important lobby-st al finantarii sale. Cateva cuvinte despre acest Montagu Collet Norman, 1st Baron Norman ( 1871 ďż˝ 1950 ) : In 1931 , pe cand era guvernatorul Bancii Angliei , s-a renuntat in acea tara definitiv la varianta gold standard . Prieten apropiat al presedintelui Bancii Centrale Germane Hjalmar Schacht , fiind chiar nasul unuia dintre fii acestuia . Ambii au fost membrii ai Bank for International Settlements . Intre multele lor aranjamente , mentionez ticalosia prin care 6 milioane de lire in aur ale Cehoslovaciei ce se aflau la Banca Angliei au fost transferate catre German Reichsbank in 1939. Dr. Hjalmar Horace Greeley Schacht ( 1877 ďż˝ 1970 ) a fost presedinte al Reichsbank in timpul Weimar Republic dar si intre 1933 - 1939 . In 1905 il cunoaste pe celebrul J. P. Morgan ( NOTA 4 ). In 1926 paraseste minusculul German Democratic Party ( al carei cofondator fusese ) si devine suporter al partidului nazist ( si el minuscul in 1920 , dar in care ELITELE hotarasera sa pompeze sume uriase ) . In 1932 se alatura celor ce i-au cerut presedintelui Hindenburg nominalizarea lui Hitler in postul de cancelar . A ajutat de asemenea la consolidarea IG Farben ( formata in 1925 ) . In august 1934 Hitler il numeste ministru al economiei . A fost un suporter al programelor de tip public works , celebre fiind autostrazile construite la acea vreme . In mai 1934 devenise deja General Plenipotentiary al War Economy . In ianuarie 1937 este raplatit cu Golden Swastika.La 23 iulie 1944 este arestat sub acuzatia ca ar fi participat la complotul din 20 iulie pentru asasinarea lui Hitler , ajungand la un moment dat si la Dachau , de unde este eliberat de catre aliati pentru a fi din nou inchis , dar pentru foarte scurt timp ďż˝ In 22 aprilie 1931 Averell Harriman se intalneste la Berlin cu Friedrich Flick si Wilhelm Cuno , sef executiv la Hamburg-Amerika Line si asociat apropiat al lui Warburg . Flick este o prospera familie germana implicata in politic si industria carbunelui , otelului si DaimlerChrysler . Friedrich Flick, fondatorul acestei dinastii, a creat un conglomerat industrial in timpul republicii de la Weimar . A fost un membru si un fondator al partidului nazist si de asemenea unul din principalii producatori de armament . Este notoriu faptul ca in fabricile sale erau folositi muncitori sclavi . La procesul de la Nuremberg a fost condamnat la 7 ani din care a facut 3 . Dupa eliberare a reinceput cladirea imperiului , devenind in preajma mortii sale din 1972 unul dintre cei mai bogati oameni ai planetei . Multi politicieni germani au fost mituiti , astfel incat fiului sau, Friedrich Karl Flick, i-au fost reduse masiv din taxele datorate . In 1986 familia vinde masiv din holdingurile sale industriale catre Deutsche Bank, pentru 2,5 miliarde dolari, dupa care se retrage in SUA. Wilhelm Cuno ( 1876 ďż˝ 1933 ) , politician german , fost cancelar intre 1922 ďż˝ 1923 . Este unul dintre raspunzatorii hiperinflatiei din 1923 . In 1917 se alatura Hapag unde in decembrie 1918 devine director general . Cateva cuvinte despre Hamburg Amerikanische Packetfahrt Actien Gesellschaft ( cunoscuta ca HAPAG sau Hamburg America Line sau Hamburg Line ) : A fost fondata in 1847 in Hamburg devenind in timp cea mai mare companie de transport maritim din lume. In timpul in care director al sau a fost Prescott Bush, a colaborat intens cu nazistii . In 1932 este infiintata Uniunea Britanica Fascista de catre politicianul britanic Sir Oswald Ernald Mosley, 6th Baronet ( 1896 ďż˝ 1980 ). Acesta a fost un puternic simpatizant al lui Benito Mussolini. Pe de alta parte, sotia sa era o admiratoare inflacarata a lui Adolf Hitler. Ei s-au casatorit in 1936, la Berlin, iar la nunta a participat si Adolf Hitler. Fiind considerat periculos, Oswald Mosley a fost incarcerat de autoritatile britanice in timpul celui de- al doilea razboi mondial . Dar Sir Oswald Mosley a primit pe timpul razboiului sume mari de bani de la Rothschild ( NOTA 5 )ďż˝ Mai mult , a fost insurat cu Cynthia Curzon fiica lui Mary Victoria Leiter ( fiica bogatasului evreu american Levi Ziegler Leiter ) Iar urmasul Mosley este actualmente boss la formula 1 , al carei patron este Bernie Ecclestone tot un ďż˝evreu. Acest Mosley a fost protagonistul unui recent scandal sexual caci s-a aflat ca practica orgii sexuale in care protagonistii sunt imbracati in uniforme SS si haine de detinuti din lagare ďż˝ La 7 martie 1933 Prescott Bush il desemneaza pe Max Warburg in board of Hamburg-Amerika Line. George Herbert "Bert" Walker ( 1875 ďż˝ 1953 ) a fost un bancher si afacerist american . Fiica sa Dorothy se marita cu Prescott Bush, fiind astfel bunicul si strabunicul presedintilor George H. W. Bush si George W. Bush. In 1900 pune bazele firmei de investitii G. H. Walker & Co. Pe vremea aceea era o forta a partidului democrat . In 1920 devine presedinte al firmei de investitii W.A. Harriman & Co. si il ajuta pe Averell Harriman sa preia controlul asupra Hamburg- Amerika Line. A aranjat de asemenea devenirea American Ship and Commerce Corp. in subsidiara a W.A. Harriman & Co. . Ultima, cu importante relatii de afaceri atat cu Germania cat si cu Uniunea Sovietica, se uneste la 1 ianuarie 1931 cu Brown Bros. & Co. , devenind Brown Brothers Harriman & Co. Walker a mai fost director al Harriman Fifteen, American International Corporation; Georgian Manganese Corporation; Barnsdall Corporation; American Ship & Commerce Corporation; Union Banking Corporation; G.H. Walker & Company; Missouri Pacific Railroad; Laclede Gas and the New Orleans, Texas and Mexico Railroad. Este tatal agentului CIA Louis Walker La 27 martie 1933 Max Warburg ( NOTA 3 ) ii asigura pe Harriman si asociatii sai de la Brown Brothers Harriman ca guvernul lui Hitler este bun pentru Germania . La 29 martie 1933 Erich, fiul lui Max Warburg, ii trimite o telegrama varului sau Frederick M. Warburg ( director la Harriman railroad system ) cerandu-i sa isi foloseasca toata influenta pentru a stopa orice activitate anti-nazista din SUA , inclusiv orice referire la noutati despre atrocitati in presa sau mitinguri . In mai 1933 are loc un aranjament intre Hjalmar Schacht si John Foster Dulles ( NOTA 6 ) prin care toate afacerile intre nazisti si SUA sa fie coordonate prin Harriman International Co. ( condusa de Oliver, varul lui Averell Harriman ) . La negocieri iau parte si Max Warburg si Kurt von Schroeder La 5 septembrie 1933 Hamburg Amerika Line se uneste cu North German Lloyd Company, cu acordul nazistilor, devenind Hapag-Lloyd. La inceputul lui 1934 guvernul polonez incepe o batalie impotriva actionarilor celui mai mare complex industrial din Polonia : Upper Silesian Coal and Steel Company ( germani si americani : Friedrich Flick, Averell Harriman, George Herbert Walker, Prescott Bush ) . Era vorba de sume si interese colosale si cum acesti giganti faceau afaceri atat cu nazistii cat si cu sovieticii , nu dupa mult timp polonezii vor plange amarnic ďż˝ In 1937 John D. Rockefeller il numeste presedinte si CEO al Standard Oil of New Jersey pe William S. Farish . William Stamps Farish II ( 1881 ďż˝ 1942 ) a fost presedinte general Standard Oil ( in 1937 ) si American Petroleum Institute ( in 1926 ). Principalul manager al intelegerii dintre Standard Oil Co. of New Jersey si concernul I.G. Farben . Conform acesteia , la 14 iunie 1940 se inaugureaza la Auschwitz o fabrica ce va produce cauciuc din carbune . Vor fi folositi muncitori sclavi . Baron Louis, membru al casei Rothschild ( NOTA 5 ) Austria se lasa prins in 1938 de catre germani dupa Anschluss . Spun se lasa prins , caci este greu de presupus ca n-a stiut sa plece , in conditiile in care TOATE ELITELE evreiesti au putut s-o faca chiar si din Germania . A fost insa inca un bun prilej de a mai finanta enorm nazismul , totul figurand ca o conditie spre a i se da drumul ďż˝ Dupa care in octombrie 1939 firma S M von Rothschild este vanduta de catre nazisti bancii private Merck, Finck & Co. Atat de mult le-a placut palatul familiei , incat acolo si-a mutat Gestapo sediul local . In august 1938 , dupa ce si-a terminat ticalosita misiune, Max Warburg ( NOTA 3 ), sotia sa Alice si fiica lor Gisela pleaca la rudele lor din SUA ďż˝ Incepea razboiul dorit cu atat de multa ardoare de ELITE si era chiar prea trasa de par sa mai ramana . La inceputul lui 1939 isi incepe lucrul in cel mai mare secret posibil War and Peace Studies fondata de Rockefeller Foundation ( NOTA 7 ). Atat de secret , incat nici macar majoritatea membrilor celebrului , puternicului si influentului Council on Foreign Relations ( NOTA 8 ) nu stiau de el . Era impartit in patru : economico-financiar , securitate-armament , teritorii si politic . Grupul securitate-armament era condus de catre Allen W. Dulles, fratele lui John Foster Dulles ( NOTA 6 ), un apropiat al familiei Rockefeller, ce va deveni o figura de prima importanta in OSS, predecesorul CIA . In februarie 1940 lui Fritz Thyssen i se retrage cetatenia germana si i se nationalizeaza enormul holding . In vara este arestat . Trist deoarece a constatat ca a fost o simpla unealta in mana ELITELOR , fiind folosit strict pentru finantarea nazistilor , scrie cartea ďż˝ I Paid Hitler ďż˝ La 12 decembrie 1941 nazistii ordona tuturor bancilor americane din Franta sa-si inchida portile , cu exceptia ďż˝ Morgan et Cie and Chase of New York. In august 1942 Eduard Schulte transfera actiunile Silesian- American catre Erzag, o firma financiara La Roche . Schulte devine officer al noii corporatii si obtine permisiunea germanilor de a ďż˝ exporta zinc , o componenta esentiala a industriei de razboi . Afacerea a mers si la un an dupa declansarea oficiala a razboiului intre SUA si Germania . Eduard Schulte ( 1891 ďż˝ 1966 ) a fost un proeminent industrias german , unul dintre primii ce i-a avertizat pe aliati sa spuna lumii despre exterminarea sistematica a evreilor din zona europeana ocupata de nazisti. Bergwerksgesellscha ft Georg von Giesche's Erben a fost o companie succesoare a proprietatilor industriale ale familiei aristrocratice germane Giesche. In 1922 , ca o consecinta a retrasarii hartii Europei, o mare parte a proprietatilor Giesche's Erben localizate in Silesia au fost atribuite Poloniei si redenumite Giesche Corporation , dar cu capital 100 % german ( Bergwerksgesellscha ft Georg von Giesche's Erben ) . In 1926 Anaconda ( NOTA 9 )si William Averell Harriman achizitioneaza 51 % din compania Giesche ( Silesian-American Corporation, SACO ďż˝ din Polonia ďż˝ zinc ) . In acelasi an proeminentul industrias german Eduard Schulte ( 1891 ďż˝ 1966 ) devine general director . In septembrie 1939 cand Germania invadeaza Polonia , compania intra sub controlul ei , factorul decizional ramanand insa acelasi Eduard Schulte , cel ce avea relatii influente atat in cercurile naziste inalte dar si cu Allen W. Dulles ( NOTA 14 ), pe care-l intalnea cand calatorea in Elvetia. Dulles il stia de peste 15 ani pe Eduard Schulte prin firma sa de avocatura Sullivan and Cromwell , ce reprezenta coproprietarul lui Giesche's : Anaconda Copper. Dar Germania a fost folosita doar pentru a declansa razboiul nu si pentru a-l castiga . Astfel , din 1942 dispar toate sursele de finantare din partea ELITELOR . La 20 octombrie 1942 se opresc operatiunile Union Banking Corporation din New York conduse de Prescott Bush, E. Roland "Bunny" Harriman, trei nazisti si alti doi asociati ai lui Bush . La 28 octombrie 1942 acelasi lucru se petrece cu alte doua entitati coordonate de Prescott Bush si Averell Harriman ( NOTA 12 ) : The Holland-American Trading Company si Seamless Steel Equipment Corporation. La 26 august 1944 castelul Rothschild din Paris este gasit continand TOATE bunurile intacte si la locul lor , cu toate ca fusese folosit ca centru pentru Luftwaffe si ca il vizitase de numeroase ori Hermann Goering . N-au avut dreptul la mai mult ďż˝ In 1945 Allen Dulles este acuzat de spalare de bani nazisti din Banca Ungariei in Elvetia dar este scos basma curata de catre departamentul de stat SUA . ALTI FINANTATORI SI SUSTINATORI : Mega compania germana IG Farben a mai avut stranse si scandaloase legaturi de afaceri cu Bank of Manhattan condusa de Paul Warburg ( NOTA 3 ) Bunicul lui George Soros ( NOTA 10 ) a colaborat cu nazistii pentru confiscarea averilor evreilor simpli din Budapesta . Henry Ford ( 1863 ďż˝ 1947 ) , fondatorul Ford Motor Company si " parintele " liniei de asamblare folosita in productia de masa . Mason . Membru Bohemian Grove Mega compania IG Farben a avut de asemenea stranse legaturi de afaceri cu Ford Motor Company . Mai mult , Henry Ford a fost un sustinator anti-semit al lui Hitler . Iar Hitler la randul sau a fost profund influentat de scrierile lui Ford si i-au servit ca sursa de inspiratie pentru Mein Kampf . A fost unul din idolii sai , pe care mai apoi chiar l-a decorat prin diplomatii sai . Asta n-a daunat familiei, din contra , prima conferinta Bilderberg ( NOTA 11 ) din SUA , din 1957 , a fost sponsorizata de Ford Foundation . Iar familia Ford face parte din cercul prietenilor apropiati ai familiei Rockefeller . Bunicul lui Gianni Agnelli ( NOTA 13 ) a produs autovehicule pentru puterile Axei . John Jay McCloy ( 1895 ďż˝ 1989 ) , prieten apropiat al familiei Rockefeller ( NOTA 15 ). S-a opus bombardamentelor atomice asupra Japoniei . Consilier al colosului combinat german I. G. Farben , Assistant Secretary of War 1941 ďż˝ 1945 . Suporter al celui de al Treilea Reich . Presedinte intre 1947 ďż˝ 1949 al World Bank . Intre 1949 si 1952 U.S. High Commissioner in Germania . A dus o campanie de iertare si comutare a pedepselor industriasilor germani Friedrich Flick , Alfried Krupp precum si a lui Ernst von Weizsďż˝cker , tatal viitorului presedinte german Richard von Weizsďż˝cker . Chairman al Chase Manhattan Bank ( 1953 ďż˝ 1960 ) , chairman al Ford Foundation ( 1958 ďż˝ 1965 ) , trustee al Rockefeller Foundation ( 1946 ďż˝ 1949 ) si ( 1953 ďż˝ 1958 ) . Intre 1954 si 1970 a fost chairman al Council on Foreign Relations ( NOTA 8 ). A fost un important consilier al presedintilor John F. Kennedy, Lyndon Johnson, Richard Nixon, Jimmy Carter si Ronald Reagan . Prieten vechi cu Allen Dulles ( NOTA 14 ). Partener in firma de avocatura asociata familiei Rockefeller , Milbank, Tweed, Hadley & McCloy , ajutand colosii petrolieri , inclusiv Exxon in confruntarilor lor juridice cu nationalismul din unele tari arabe . Alti colosi ce au facut afaceri cu nazistii au fost General Motors si DuPont ( cu IG Farben ) John Charles Walsham Reith, 1st Baron Reith ( 1889 ďż˝ 1971 ) . In 1922 General Manager al British Broadcasting Company Ltd. , in 1923 Managing Director si in 1927 Director-General al British Broadcasting Corporation . In biografia My Father ďż˝ Reith of the BBC ( publicata in 2006 ) , fiica sa Marista Leishman declara ca tatal ei a avut simpatii naziste . De ce toate ELITELE de mai sus au finantat si sustinut nazismul ? Vom intelege dupa publicarea si a celorlalte parti din studiu . Inchei amintind faptul ca Maria Anna Schicklgruber , mama lui Alois Hitler , bunica lui Adolf Hitler a lucrat in casa lui Salomon Mayer von Rothschild . Dupa ce a ramas insarcinata , a parasit casa nascandu-l pe Alois , caruia nu i se stie nici pana azi cine ii este tatal natural . Banuind ceva , dictatorul Austriei , Engelbert Dollfuss ( 1892 ďż˝ 1934 ) a facut investigatii si unii autori chiar considera ca ar fi descoperit niste documente compromitatoare conform carora baronul era bunicul lui Hitler . Nu stim ce a decoperit el , dar cert este ca a fost asasinat de catre agenti nazisti in 1934 . NOTE : ( NOTA 1 ) Prescott Sheldon Bush ( 1895 ďż˝ 1972 ) , United States Senator , tatal fostului presedinte George H. W. Bush , bunicul actualului presedinte George W. Bush ( membru Bohemian Grove ) . Membru Zeta Psi si Skull and Bones secret society. Impreuna cu Brown Brothers Harriman fondeaza Union Banking Corp.- New York. care a finantat regimul nazist . In 1924 este facut vicepresedinte al A. Harriman & Co. de catre socrul sau George Herbert Walker . Sapte ani mai tarziu devine partener fondator al Brown Brothers Harriman & Co. . Legaturi apropiate cu American Birth Control League din 1942 si mai apoi cu Planned Parenthood in 1947 . Cititi va rog si : EUGENIA Despre ceilalti membri ai familiei cititi va rog articolul : Personalitati si organizatii : familia BUSH ( NOTA 2 ) Clarence Douglas Dillon ( 1909 ďż˝ 2003 ) , evreu , participant Bilderberg Group , fost United States Secretary of the Treasury , membru important in comitetul executiv al National Security Council (ExComm) , prieten apropiat John D. Rockefeller 3rd si David Rockefeller , Rockefeller Foundation . De asemenea al lui Philip Graham . Membru Council on Foreign Relations . ( NOTA 3 ) Familia Warburg , evrei Paul Warburg ( 1868 ďż˝ 1932 ) impreuna cu fratii sai Max Warburg ( 1867 ďż˝ 1946 ) si Felix Warburg ( 1871 ďż˝ 1937 ) , toti bancheri , au fost propietarii M.M.Warburg & CO din Germania . Max a ramas pe batranul continent iar Paul si Felix au infiintat in SUA Kuhn, Loeb & Co. impreuna cu Jacob Schiff , la care se alatura si Otto Hermann Kahn ( 1867 ďż˝ 1934 ) Paul Warburg a fost si presedinte al Bank of Manhattan . De asemenea primul director COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (CFR) . Felix Moritz Warburg s-a insurat cu Frieda Schiff , fiica lui Jacob Schiff . In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie . Dupa criza artificiala din 1907 , " rezolvata " de J. P. Morgan , in 1908 congresul il insarcineaza pe Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor si cu cautarea solutiilor pentru prevenirea crizelor ďż˝ Acesta , dupa o vizita la greii din finante banci europeni ( Rothschilds si prietenii ) , in noiembrie 1910 la Jekyll Island Club , se intalneste cu Paul Warburg ( Kuhn, Loeb & Co. ) , Frank A. Vanderlip ( din partea National City Bank of New York ) , Henry P. Davison ( din partea companiilor J. P. Morgan ), Charles D. Norton ( din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong ( reprezentant J. P. Morgan) , in cel mai mare secret posibil , si pun bazele Federal Reserve , in conformitate cu intelegerea prealabila Aldrich , Warburg , JP Morgan , Rockefeller . Secretul era necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o " banca nationala " creata de banci private . De abia in 1913 este recunoscuta oficial de catre Woodrow Wilson , influentat fiind de Bernard Mannes Baruch . In 1997 Dillon, Read & Co. se uneste cu S. G. Warburg & Co. , formandu-se Warburg Dillon Read , redenumita apoi UBS Warburg , acum parte a UBS AG . James Warburg ( 1896-1969 , fiul lui Paul si consultant financiar al presedintelui Franklin D. Roosevelt ) declara ďż˝n fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950: " Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura ďż˝ntrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept. " ( NOTA 4 ) John Pierpont Morgan ( 1837 ďż˝ 1913 ) , un adevarat gigant in banci ďż˝ finante , industrie . La inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell, observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii oameni de afaceri. S-a nascut intr-o familie bogata - o familie de bancheri importanti - si si-a inceput cariera in business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit "morganizare" . Programul sau era compatibil cu cele ale marilor corporatii, care doreau sa inlature competitia prin formarea trusturilor si monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol - Standard Oil Company - care a adus ordine in industria petroliera, in care la momentul respectiv, predomina haosul. Cu exceptia lui Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri extraordinari de pe Wall Street. Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti puternici, precum Philip Armour ďż˝ "regele" industriei alimentare pe-atunci - si Collis Huntington ďż˝ "regele" industriei transporturilor s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii, precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb. Pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA. Aproape jumatate din milionarii americani locuiau in metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street, considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) "cea mai mare putere financiara din istorie". La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii cu active de peste 22 miliarde USD. UN MILARD IN ACEEA VREME ECHIVALA CU APROXIMTIV 190 MILIARDE AZI . Deci vorbim de aproximativ 4200 de miliarde ďż˝ Printre ele se afla si prima corporatie care avea active de mai multe miliarde ďż˝ U.S. Steel. Morgan a format acest imens trust al otelului in 1901, din fabricile pe care le achizitionase de la Carnegie . A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrich si familia Warburg . Iata inca un exemplu de implicare a sa , pentru a intelege mai bine nivelul afacerilor la care se lucra : General Electric Company , pe vremea cand avea sloganul " noi aduce lucruri bune pentru viata " , au fost principalii furnizori ai suportului tehnic pentru fabricarea bombelor atomice lansate asupra Japoniei . Este cotata a sasea companie pe plan mondial si s-a format in 1892 prin unirea Edison General Electric Company si Thomson-Houston Electric Company printr-un aranjament al gigantului J. P. Morgan . Companie este membra a COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ) Acum au sloganul " imaginatia la lucru " . La ce sa ne asteptam ? ( NOTA 5 ) Familia Rothschild Mayer Amschel Rothschild ( 1744 ďż˝ 1812 ) , fondatorul imperiului bancar Rothschild , cea mai de succes familie din istorie . Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent , au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor solizi , inclusiv dezvoltarea transporturilor , au modernizat si stapanit sistemul bursier , bancar , financiar , au influentat direct politicul , au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi , au pus la punct un sistem continental de informatii rapide , etc. Desigur , ei au fost varful unui ice-berg , partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice . La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild ( in traducere SCUTUL ROSU ďż˝ inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer , dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca ) , cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati - Wessely, Moses, Mendelsson - si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) - , Weishaupt fondeaza in secret societatea "Vechii cautatori de lumina din Bavaria", care va deveni mai cunoscuta sub denumirea "Ordinul Iluminatilor" . Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna "cei care detin lumina". Primul profet al "Ordinului", cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente - "Carbonarii" lui Giuseppe Mazzini, "Liga Dreptilor" lui Karl Marx sau "Decembristii" lui Cernisevski - a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum , a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX. 1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate; 2) Abolirea proprietatii private; 3) Abolirea mostenitorilor; 4) Abolirea patriotismului; 5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor); 6) Abolirea tuturor religiilor. Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: "Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica". Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile ďż˝ Rosu caracteristic stangismului , 1 mai celebrata de intreaga stanga , etc. Cititi va rog mai multe in articolul : PAPUSARII - inceputuri Sa vedem cine au fost fii sai : Salomon Mayer ( 1774 - 1855) ďż˝ fondatorul Rothschild banking family of Austria , care a determinat dezvoltarea economica a Austriei . Nathan Mayer ( 1777 - 1836 ) - fondatorul Rothschild banking family of England . Ca o paranteza , s-a casatorit cu o ruda a lui Karl Marx . In afara de domeniul financiar-bancar pe care au ajuns sa- l stapaneasca in insula , a colaborat direct cu guvernul in politica externa si de securitate a statului . De asemenea au dezvoltat un serviciu de informatii privat . Au finantat tabara anti Napoleon . Folosindu-se de sistemul propiu de informatii , de influenta si de credibilitate , dupa batalia de la Waterloo , pierduta de francezi , au adus in Anglia stirea falsa ca ar fi fost de fapt invers , panicand populatia . Bursa a cazut si ei au cumparat pe nimic tot ceea ce i-a interesat . La scurt timp stirea adevarata a venit . Astfel averea lor a crescut fabulos . La scurt timp , influenta lor in Bank of England era deja determinanta . A mai lucrat cu guvernul prusac si cel spaniol . Fiul lui Nathan Mayer , Lionel de Rothschild ( 1808-1879 ) , a finantat si influentat guvernul britanic in chestiunea Canalului Suez . A investit masiv in Franta . Fiul sau , Alfred de Rothschild (1842-1918), a devenit director of the Bank of England si a reprezentat guvernul britanic la International Monetary Conference din Bruxelles in 1892 . Au mai dezvoltat afaceri in Africa de Sud . Calmann (Carl) Mayer ( 1788 - 1855 ) - fondatorul Rothschild banking family of Naples ( Napoli ) . James Mayer de Rothschild (1792-1868) - fondatorul Rothschild banking family of France . A determinat transformarea Frantei intr-o putere industriala . La vremea sa a fost cel mai bogat om al planetei . A fost sustinatorul lui Gioacchino Rossini, Frďż˝dďż˝ric Chopin, Honorďż˝ de Balzac, Eugďż˝ne Delacroix si Heinrich Heine. SPECIFICATIE : Cand cititi mai sus ca au facut afaceri , ganditi-le ca pe ceva mega , la nivel national sau continental . In tarile unde erau prezenti direct , reprezentau o forta bancara mult superioara intregii ďż˝ concurente ďż˝ luate la un loc . Familia avea obicieiul sa se casatoreasca intre membrii sai . In cazul in care pe o line a arborelui genealogic aceasta practica o faceau consecutiv 2-3 generatii , rezultau sinucigasi sau nebuni . Cei mai sus numiti au fost prieteni cu conducatorii politici din tarile respective . Dupa dramaticul al doilea razboi mondial si aflarea de catre intreg mapamondul a ororilor HOLOCAUSTULUI , familia a intrat intr-un OBLIGATORIU si NECESAR con de umbra , lasand unui grup prieten o buna parte a domeniului de activitate . Asta nu inseamna ca au devenit minusculi . Actualmente , banca Rothschild este una din cele mai mari banci de investitii din lume . www.rothschi ld.com/ Putem aminti si cateva din interesele mega familiei in Romania ultimilor ani , atat prin patrunderea pe piata a ABN AMRO Rothschild dar si prin achizitii sau implicare in privatizari strategice sau importante : BCR- Erste Bank , Banca Ion Tiriac - HVB Bank , Romportmet - Mittal Steel , Petrom , Alro , Azomures , Arctic Arcelik , Luxten , Terapia Advent , Enel ďż˝ pentru Distrigaz Sud si Nord , ultimele filiale Electrica , Trigranit , Esplanada City Center , dezvoltatorul Planorama , Asiban , etc. Proiecte finalizate sau in curs de finalizare . Ca o paranteza , interesanta a fost numirea in compania d-nului Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan (Rockefeller ) si ABN AMRO Rothschild. ( NOTA 6 ) John Foster Dulles ( 1888 ďż˝ 1959 ) , U.S. Secretary of State sub President Dwight D. Eisenhower , 1953 ďż˝ 1959, fratele directorului CIA Allen Welsh Dulles . In 1918 este consilier in delegatia americana de la Versailles Peace Conference ajutandu-l pe unchiul sau , viitorul secretar de stat Robert Lansing , apoi membru al War Reparations Committee . Devine partener al firmei internationale de avocatura Sullivan & Cromwell care a facut afaceri cu regimul nazist. In 1945 participa la San Francisco Conference consiliindu- l pe Arthur H. Vandenberg si ajutand la pregatirea United Nations Charter . A fost delegat american United Nations General Assembly 1946, 1947 si 1950. Ca secretar de stat si-a adus un aport considerabil la consolidarea NATO . In 1953 , impreuna cu fratele sau , in cadrul Operation Ajax , l-a inscaunat in Iran pe nepopularul prooccidental sah Mohammad Reza Pahlavi . Chairman si cofondator al Commission on a Just and Durable Peace of the Federal Council of Churches of Christ in America ( National Council of Churches ), Chairman of the Board for the Carnegie Endowment for International Peace, Trustee of the Rockefeller Foundation 1935 - 1952, membru fondator Council of Foreign Relations. Prieten apropiat al familiei Rockefeller . ( NOTA 7 ) Rockefeller Foundation a fost creata in 1913 de John D. Rockefeller ("Senior") , si este una din cele mai influente fundatii private mondiale . In 1917 chairman devine John D. Rockefeller, Jr. , alti membri marcanti fiind C. Douglas Dillon si Henry Kissinger . Actuala presedinta a fundatiei este Judith Rodin , director Citigroup . S-a implicat in timpul primului razboi mondial , mai ales prin omul lor , canadianul William Lyon Mackenzie King in relatiile industriale . In anii 1930 incepe o masiva aducere a evreilor bine pregatiti sau cadre universitare din Europa . Desi aveau mijloace financiare sa scoata toti evreii , n-au facut-o insa ďż˝ A finantat si Peking Union Medical College , a carui denumire a fost schimbata in timpul revolutiei culturale in "Capital University of Medical Sciences" dar care a revenit la vechiul nume in 1979 . Mii de oameni de stiinta din intreaga lume au lucrat pentru ei in vaste si foarte importante programe : Council on Foreign Relations (CFR) , notabil War and Peace Studies ( 1939 ďż˝ 1945 ) care a sfatuit US State Department si guvernul in planurile strategice si de perspectiva . Royal Institute of International Affairs (RIIA) din Londra . Carnegie Endowment for International Peace , diplomatic training program . Brookings Institution World Bank , finantarea training-ul oficialilor straini in cadrul Economic Development Institute . Harvard University , Center for International Affairs Yale University , Institute of International Studies Princeton University , Office of Population Research; Columbia University , Russia Institute; University of the Philippines, Los Baďż˝os , College of Agriculture si construirea unui centru pentru studentii straini Library of Congress Bodleian Library , Oxford University Population Council Social Science Research Council National Bureau of Economic Research. Kokuritsu Kōshū Eisei-in in Tokyo (1938); Group of Thirty A suportat multe programe ale Natiunilor Unite , intre care si First Global Forum On Human Development, organizat in cadrul United Nations Development Programme in 1999 . A creat modele pentru World Health Organization , National Science Foundation , National Institute of Health . A sustinut campanii de vaccinari , a finantat stiinte sociale , institutii culturale internationale . A declansat si finantat Green Revolution , reforme in agricultura pe plan mondial , introducandu- se noi tehnologii pentru cresterea productivitatii , hibridizari , modificari genetice . A cooptat in actiune si Bill & Melinda Gates Foundation . Cititi va rog si articolele : Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 1 ) Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 2 ) ( NOTA 8 ) COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921 , primul ei director fiind Paul Warburg . Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family , la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm . Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund . In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations , pe care de atunci il stapaneste . A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane , TOTI obligatoriu membri ai consiliului . Printre ultimii : Condoleezza Rice si vice presidintele Dick Cheney . In crearea sa au avut interes si cei de la Morgan . Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Elihu Root , cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica . Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program . Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power Elite , condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii invulnerabile aflate in spatele " scenei " . Chester Ward, Amiral si fost judecator ďż˝n Marina Militara SUA, membru ďż˝n CFR timp de 15 ani spunea : " Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial. " Detalii despre membrii marcanti gasiti in articolul : COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ďż˝ istoric si detalii despre membri ( NOTA 9 ) In 1895 componenta franceza a familiei Rothschilds devine interesata in cumpararea minelor Anaconda , achizitionand un sfert din ea . Si nu era singura pe lista . La sfarsitul anilor 1890 familia controla deja peste 40 % din intreaga productie mondiala de cupru . Rolul lor in Anaconda a fost insa scurt , in 1899 predand stafeta familiei prietene Rockefeller care au creat din ea gigantul Amalgamated Copper Mining Company , una din cele mai mari trusturi de la inceputul secolului 20 . Intreaga compania a fost insa cumparata printr-un artificiu financiar de catre Henry H. Rogers ( prietenul si partenerul de afaceri al lui John D. Rockefeller ) impreuna cu William Rockefeller cu implicarea National City Bank of New York. Pana in 1915 reuseste sa incorporeze toate rivalele din zona , dupa care isi reschimba denumirea in Anaconda . Industria cuprului era extrem de profitabila prin pretul artificial ridicat in conditiile in care incepuse electrificarea . In anii 1920 profitul companiei atinsese maximul , extinzandu-se si in industria de mangan , zinc , aluminiu . In 1922 achizitioneaza operatiunile miniere din Chile ( Chuquicamata , cea mai mare din lume ) si Mexic , aducand doua treimi din toate profiturile companiei . In 1928 insa , Rockefeller incepe crearea dezastrului care a atins in 1929 apogeul . Au vandut actiunile companiei , pe care mai apoi tot ei le-au cumparat . Fluctuatia a fost uriasa , de la 40 la 128 dolari per actiune in trei luni . A fost considerata cea mai mare frauda din istoria bancara de pana atunci si cauza declansarii MARII CRIZE . ( NOTA 10 ) Cititi va rog si articolul : GEORGE SOROS , GUVERNUL MONDIAL , NOUA ORDINE MONDIALA , lista lui Soros ( NOTA 11 ) Sub impulsul lui David Rockefeller , Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg , de unde si denumirea , langa Arnhem , intre 29 si 31 mai 1954 . Cititi va rog amanunte despre istoricul sau si despre membrii participanti in articolul : Grupul BILDERBERG , istoric si detalii lista participanti ( NOTA 12 ) William Averell Harriman ( 1891 ďż˝ 1986 ) , politician , afacerist si diplomat . Fiul baronului din transporturi E. H. Harriman . Secretary of Commerce sub presedintele Harry S. Truman si Governor of New York. Membru Skull and Bones . Trimis special al presedintelui Franklin D. Roosevelt in Europa , ambasador in Uniunea Sovietica si Marea Britanie . A fost casatorit cu fosta sotie a fiului lui Winston Churchill . In 1922 intemeiaza banca W.A. Harriman & Co . In 1927 i se alatura fratele sau , aceasta devenind Harriman Brothers & Company , care in 1931 se uneste cu Brown Bros. & Co. devenind gigantul de mare succes Brown Brothers Harriman & Co. care i-a avut ca angajati apropiati si pe George Herbert Walker si ginerele sau Prescott Bush ( bunicul actualului presedinte ) Printre proprietatile lor mai putem enumera Union Pacific Railroad , Merchant Shipping Corporation , Polaroid Corporation . Asociati la Southern Pacific Railroad (inclusiv Central Pacific Railroad), Illinois Central Railroad; Wells Fargo & Co.; Pacific Mail Steamship Co.; American Shipping & Commerce (HAPAG), American Hawaiian Steamship Co., United American Lines; Guarantee Trust Company si Union Banking Corporation. Banca lor a fost implicata in finantari si relatii de afaceri cu companii germane , inclusiv cu unul din cei mai mari finantisti ai nazismului , industriasul Fritz Thyssen . Acestea au continuat si dupa ce Hitler a declarat razboi SUA . Au fost sistate oficial la 20 octombrie 1942 afacerile : Union Banking Corporation (Thyssen , Brown Brothers Harriman). Holland-American Trading Corporation ( Harriman) Seamless Steel Equipment Corporation Harriman) Silesian-American Corporation Acestea au fost luate de guvern si returnate dupa razboi . Union Banking Corporation s-a dizolvat in 1951 . Harriman , ca trimis special al lui Franklin D. Roosevelt a fost prezent la intalnirea acestuia cu Winston Churchill , celebra Atlantic Charter din august 1941 . In 1951 a mediat la Teheran intre Iran si Marea Britanie problema creata de dorinta iranienilor de a nationaliza Anglo-Iranian Oil Company. Membru marcant COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS . Newsweek , magazin fondat in 1933 , lansat in 1935 . In 1937 se uneste cu jurnalul Today, fondat in 1932 de catre Averell Harriman si Vincent Astor , ultimul devenind chairman of the board si principal actionar pana in 1959 . Newsweek este cumparat de Washington Post in 1961 . ( NOTA 13 ) Giovanni Agnelli ( 1921 ďż˝ 2003 ), industrias italian , conducatorul Fiat. Bunicul sau , Giovanni Agnelli , a produs autovehicule pentru puterile Axei . In anii 1970 vinde o parte din companie catre Lafico , companie libiana a colonelului Gaddafi . Relatii stranse cu STANGA italiana . Conducator al clubului Juventus . Prieten apropiat cu Henry Kissinger si David Rockefeller . Ultimul l-a numit International Advisory Committee (IAC) al Chase Manhattan Bank, condusa de Rockefeller . A fost deasemenea membru al Rockefeller Center . Recunoscut ca un ďż˝ playboy ďż˝ , a avut relatii intime cu Pamela Harriman , ea insasi o desfranata la nivel PAPUSARESC . Relatii cu mafia . Participant Bilderberg Group . ( NOTA 14 ) Allen Welsh Dulles ( 1893 ďż˝ 1969 ) , prieten apropiat al familiei Rockefeller , Director of Central Intelligence (de-facto sef al U.S. Central Intelligence Agency) , membru Warren Commission , partener al Sullivan & Cromwell. Fratele lui John Foster Dulles . Dupa razboi este creata vestita si influenta Central Intelligence Agency , devenindu-i sef , ajutat fiind de Henry Kissinger , ce lucrase pentru Army Intelligence. Au fost cooptati inclusiv oameni de stiinta nazisti carora li s-a ascuns trecutul . Membru Council on Foreign Relations In 1953 , impreuna cu fratele sau , in cadrul Operation Ajax , l- a inscaunat in Iran pe nepopularul prooccidental sah Mohammad Reza Pahlavi . Tot ei au realizat dezastrul Bay of Pigs Invasion cand au lucrat inclusiv cu mafia pentru incercarea de rasturnare a lui Castro . L-au exasperat pe John F. Kennedy care la un moment dat a spus : " Spargeti CIA in mii de bucati si aruncati-le in vant " N-a mai apucat , Dulles fiind cel ce i-a anchetat moartea ďż˝ Sa ne amintim un remarcabil discurs al presedintelui asasinat , " The president and the press " , 1961 : " Doamnelor si domnilor Cuvantul " secret " este inadmisibil intr-o societate libera si deschisa iar noi ca popor , intrinsec cat si din punct de vedere istoric suntem impotriva societatilor secrete , a juramintelor secrete si a procedurilor secrete . Pentru ca exista impotriva noastra o conspiratie monolitica si crunta care se bazeaza in principal pe modalitati ascunse pentru a-si extinde sfera de influenta se bazeaza pe infiltrare in loc de invadare , pe subversiune in loc de alegeri , pe intimidare in loc de libera alegere . Este un sistem care a comasat vaste resurse umane si materiale pentru cladirea unei masinarii strans unite si foarte eficienta ce uneste operatiuni militare , diplomatice , de informatii , economice , stiintifice si politice . Operatiunile sale sunt ascunse , nu publicate , greselile sale sunt ingropate , nu puse pe prima pagina , criticii sai sunt redusi la tacere , nu laudati . Nici o cheltuiala nu este pusa sub semnul intrebarii , nici un secret nu este dezvaluit . De aceea judecatorul atenian Solon , a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetatean sa se sustraga unei controverse . Va cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa si alerta poporul american , increzator ca impreuna cu ajutorul vostru , omul va fi ce a fost destinat sa fie , liber si independent . " In 1963 este asasinat ďż˝

Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 3 Mai 2011, ora 18:57 Avertismentele jocului de-a reforma, rev 22,Oana Claudia Iacob Puternica dezbatere din jurul cazului Mailat ne-a indreptat privirea mai mult decat de obicei catre societatea italiana. O societate pe care, astazi, romanii o percep ca inflexibila, rigida si polemica. In tot acest tavalug de evenimente si declaratii ajungem inevitabil la actorii principali, cei care dau forma si continut societatii - politicienii. Si incepem sa ne intrebam cine sunt ei, de unde vin. Aflam ca Walter Veltroni, primarul Romei si una dintre vocile care s-au ridicat cel mai aprig impotriva romanilor, este, paradoxal, un om de stanga, fost membru al Partidului Comunist Italian. Recent, acesta a devenit secretar al unui mare partid de centru-stanga - Partidul Democrat -, victorie obtinuta in urma unor alegeri primare la care au participat peste 3 milioane si jumatate de cetateni italieni. Dincolo insa de cine ii conduc pe italieni, se pune intrebarea si cum au ajuns acestia sa fie alesi. Incercand sa raspundem la intrebare, descoperim, de fapt, un subiect a carui dezbatere a dominat constant scena politica italiana a ultimilor 15 ani - Legea electorala si modificarile succesive ale acesteia. In prezent, dezbaterea a fost reaprinsa si pe meleagurile "fratilor de sange", intr-un moment in care, la noi, ea se afla abia la inceput de drum.Sa privim mai indeaproape momentul 1993 in Italia, pentru a ne vedea oarecum in oglinda, a incerca sa anticipam evenimente si, daca am putea, sa evitam greseli. 1993 marcheaza caderea primei republici italiene, in parte din cauza noilor schimbari pe scena politica internationala (caderea comunismului), dar si ca urmare a scandalului Tangentopoli (orasul coruptiei), a operatiunii Mani pulite, care s-a soldat cu arestarea a sute de oameni politici din toate partidele, ceea ce a dus la o profunda criza de legitimitate a sistemului politic. Sistemul romanesc inca nu a intrat in criza, insa scandalurile de coruptie care au afectat in ultima vreme clasa politica se pot constitui in primele semne ale prabusirii structurii construite dupa 1989. Un nou inceput parea a se contura in Italia dupa referendumul din 18 aprilie 1993, cand a fost abandonat sistemul proportional. Cum insa nu a existat o obligatie constitutionala pentru a institui un sistem majoritar pur, parlamentarii au adoptat o lege de compromis, prin care 75% dintre locuri erau distribuite dupa un sistem majoritar cu un singur tur in colegii uninominale, in timp ce restul de 25% era alocat dupa metoda proportionala. Partidele italiene au deturnat sensul exprimat de populatie la referendum si, prin proportionalizarea colegiului uninominal, si-au conservat beneficiile anuland efectele unui sistem majoritar. Aceeasi lipsa a unei obligatii clare, scrise a parlamentarilor romani de a respecta si formaliza rezultatul referendumului din 25 noiembrie poate compromite esenta reformei dorite. Oprobriul public exprimat posibil la viitoarele alegeri nu este suficient pentru a sanctiona o clasa politica indolenta la dorintele electorilor, dupa cum o arata si experienta italiana. Cetatenii vor alege alti politicieni, dar si ei parte a aceleiasi clase politice nereformate, care vor apela la compromisuri pentru a-si conserva privilegiile. Anii ce au urmat in Italia, dupa referendumul din 1993, au demonstrat ca sistemul a asigurat o oarecare stabilitate, guvernele nemaischimbandu-se cu frecventa naucitoare de pana atunci (in medie, unul pe an). Dar legea, adoptata prin referendum sub presiunea evenimentelor si a societatii care cerea o reforma a unei clase politice aflata in colaps, nu a fost niciodata pe deplin pe placul clasei politice, care a incercat sa o modifice in nenumarate randuri (coalitia de centru-stanga a dorit amendarea legii in perioada 1996-2001 cand s-a aflat la putere). Inaintea scrutinului din 2006, coalitia de guvernare de centru-dreapta a modificat Legea electorala, despre care spunea ca nu reuseste sa reflecte preferintele electorilor din cauza puternicei componente majoritare - un argument pe care il auzim si noi din partea celor care nu sustin sistemul propus de presedintele Traian Basescu. Astfel, vointa populara exprimata cu peste 80% din optiunile electoratului, la referendumul din 1993, a fost data uitarii, pentru a servi intereselor de moment ale partidelor. Modificarea legii s-a inscris intr-un comportament tipic al unui sistem politic care schimba regulile in timpul jocului pentru a-si conserva pozitia si beneficiile. Desi s-a dorit ca modificarea sa aduca beneficii coalitiei din jurul lui Berlusconi (mai exact sa minimalizeze posibilul esec la alegeri), acest lucru s-a intors impotriva sa, dovedind ca nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste - un nou avertisment care ar trebui sa serveasca partidelor romanesti care incearca sa impuna un anumit sistem electoral, gandindu-se la beneficiile pe care le pot aduce procentele actuale din sondajele de opinie si neluand in calcul perspectivele de evolutie sau interesele generale ale societatii. Colegiul uninominal a fost inlocuit cu prima electorala, iar coalitiile au devenit astfel mai slabe, fapt dovedit si de fragilitatea guvernului Prodi, care, acum o luna, a trecut de o motiune de cenzura la diferenta de un vot. Interesant este ca, in aceeasi perioada, guvernul roman, minoritar insa, trecea si el printr-o motiune de cenzura, a doua in decursul a sase luni. In momentul de fata, Walter Veltroni, posibil prim-ministru in locul lui Prodi, daca centru-stanga va castiga alegerile viitoare, propune modificarea sistemului electoral, in sensul eliminarii primei electorale, dar pastrarii sistemului proportional. Unii lideri de centru-dreapta se arata deschisi la dialog (Gianfraco Fini, Pier Ferdinando Casini), in timp ce altii, precum Silvio Berlusconi, refuza, respingand sistemul proportional. Stanga comunista, la fel ca si centru-dreapta, pare a prefera adoptarea modelului german, acelasi care a fost ales si de catre guvernantii romani prin asumarea raspunderii. Dar nici pozitia Partidului Democrat al lui Veltroni nu pare clara - in unele declaratii vorbindu-se de un mix intre sistemul spaniol (cu prag electoral de 10% si prima de 2-3% acordata listei, si nu coalitiei) si cel german (50% dintre deputati alesi prin sistem majoritar). Si in Romania pozitiile divergente ale partidelor pe tema legii electorale (chiar pozitiile diferite ale membrilor aceluiasi partid politic) au facut imposibila trecerea legii prin parlament in timp util. Daca nu va ajunge la un acord si daca Curtea Constitutionala va admite, un referendum pe aceasta tema ar putea avea loc in Italia in primavara lui 2008 (intre 15 aprilie si 15 mai). Coalitia de guvernare stie ca un acord este primul pas spre organizarea de noi alegeri, dar opozitia nu este nici ea pregatita sa se prezinte la urne, pentru ca inca nu si-a rezolvat problemele interne legate de leadership (intre Berlusoni, Fini si Casini). Romania se afla in acelasi blocaj - anticipatele ar determina pierderea guvernarii de catre actualul Executiv, dar nici principalul partid de opozitie, PSD, nu este pregatit, avand grave probleme de gestiune interna si leadership Clasa politica italiana dovedeste ca nu este pregatita pentru schimbare. Organizarea de alegeri anticipate in primavara lui 2008 ar insemna ca acestea sa se desfasoare dupa vechea lege. Acelasi lucru s-ar intampla si in Romania daca vor avea loc anticipate odata cu alegerile locale, in iunie 2008, dupa cum preconiza insusi premierul Tariceanu. Si, la fel, si clasa politica romaneasca, la 18 ani dupa caderea comunismului, nu pare pregatita si convinsa pe deplin de necesitatea schimbarii unui model politic care si-a dovedit insuficienta. Dezbaterea actuala din societatea italiana sta sub semnul amenintarii referendumului, asa cum s-a intamplat si in Romania ultimului an. Referendumul din 25 noiembrie din Romania sau cel care ar putea avea loc in Italia in primavara lui 2008 raman doar simple exercitii democratice, atata vreme cat vor fi urmate de manifestari ale comportamentului obstructionist al claselor politice. Partitocratia italiana a inceputului anilor ďż˝90 s-a ascuns sub fateta unui bipolarism bine strunit si alterat prin mecanismele proportionalului. Cea romaneasca va incerca, cu siguranta, sa gaseasca mijloace pentru a se extrage unui demers care ii poate afecta insasi existenta. Adoptarea unui nou sistem politic, indiferent de calea prin care se va produce acest lucru, nu este garantia infaptuirii reformei clasei politice. Daca dorim sa schimbam un mod de a face politica, atunci, cu siguranta, trebuie modificate in profunzime regulile care au fost instituite de acei actori care fac si au facut politica. Validarea referendumului sau promulgarea legii votului uninominal in Romania nu va fi finalul, ci abia inceputul unui drum pe care societatea italiana s-a inscris din 1993, fara a gasi, nici pana in prezent, un raspuns concret sau o solutie viabila, pe deplin acceptata de catre intreg spectrul politic. Este doar inceputul unor demersuri prin care partidele vor incerca mereu sa modifice sistemul in favoarea lor, iar societatea civila va continua sa ii reclame neajunsurile. Daca clasa politica romaneasca nu va actiona responsabil dupa momentul 25 noiembrie, ne putem trezi, peste 15 ani, aflandu-ne in acelasi loc sau intorcandu-ne de unde am plecat, asa cum s-a intamplat cu societatea si clasa politica italiana
Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 3 Mai 2011, ora 18:58 Clasa politica a incheiat un pact cu Securitatea a Cand vine vorba despre o analiza politica si sociala a Europei de Est taioasa ca un brici, Eugen Tomiuc este omul cu care trebuie stat de vorba. Senior editor la Radio Europa Libera si analist politic cu o larga experienta, Eugen Tomiuc i-a intervievat de-a lungul anilor atat pe liderii est europeni cat si pe cei din Vest, ale caror decizii influenteaza in dese randuri politica statelor din Europa Centrala si de Est. Fin observator al problemelor Romaniei pe plan intern si international, Eugen si-a dat acordul pentru o discutie deschisa in jurul unei cesti de cafea aburinde pe teme de actualitate. ďż˝Clasa politica romaneasca a incheiat un pact tacit cu Securitateaďż˝ Cafeaua de Montreal: Eugen, zilele acestea societatea civila din Romania a fost socata de decizia Curtii Constitutionale de a declara neconstitutionala legea dupa care functiona CNSAS. Desi guvernul a intervenit cu o ordonanta de urgenta, pericolul ramane, cel putin pana la elaborarea unei legi noi. Cum vezi tu aceasta solutie de avarie? Eugen Tomiuc: Nu mi se pare ca societatea civila din Romania ar fi extrem de revoltata de decizia Curtii Constitutionale, in primul rand pentru ca societatea civila din Romania e foarte atomizata, si exista, din pacate, si in societatea civila grupuri de interese. Oricum, infrangerea suferita de CNSAS in fata Curtii Constitutionale a survenit pe fundalul unei crize de imagine a institutiei, perceputa uneori ca o unealta in lupta dintre diferite factiuni politice, datorita publicarii selective a unor dosare. In timp ce, teoretic, exceptiile de neconstitutionalitate admise de Curte par fi corecte, bunul simt duce imediat cu gandul la o reglare de conturi. Chiar daca nu Curtea de Conturi a fost cea care a dat verdictul. Sigur, premierul Tariceanu a emis o ordonanta de urgenta care permite CNSAS-ului sa continue sa functioneze, insa, atentie, fara a mai avea voie sa faca publice nume. Deci, botnita pusa de Curtea Constitutionala ramane. Cafeaua de Montreal: In calitate de senior editor al postului Radio Europa Libera esti familiarizat cu modul in care celelalte tari foste comuniste au inteles sa-si rezolve aceasta problema, a colaboratorilor fostei politii politice. Unde greseste Romania cand vine vorba de deconspirarea Securitatii, a fostilor colaboratori? Eugen Tomiuc: Cred ca a gresit de la bun inceput, din decembrie 1989, cand romanii au permis esalonului doi al PCR si securistilor sa confiste schimbarea de regim in propriul folos. Acolo a fost buba initiala. Din pacate, probabil ca nici nu s-ar fi putut altfel, daca tinem seama de infrastructura formidabila si organizarea superioara a celor din aparatul represiv si cel de partid, prezenta lor in practic toate domeniile vietii publice ďż˝ poate iti aduci aminte, ei raspandeau false cugetari adanci de genul ďż˝securistii sunt baieti destepti, ca altfel nu i-ar primi nimeni in sistemďż˝, sau ďż˝nu e membru de partid numai acela pe care partidul nu-l accepta, ca nu e bun de nimic.ďż˝ Dupa aceea, odata cu trecerea timpului a devenit exponential mai greu sa-i deconspiri, doar nu erau naivi sa accepte sa se deconspire singuri. Noroc cu eforturile disperate ale unor oameni ca Ticu Dumitrescu, ei au facut posibila chiar si aceasta lege, imperfecta cum e ea, dupa care functioneaza CNSAS-ul. Clasa politica, insa, a incheiat de la bun inceput un pact tacit cu securistii, poate si din simplul motiv ca multi chiar dintre ei erau fie fosti securisti acoperiti, fie turnatori. Sa nu uitam ca pana si marele Corneliu Coposu se zice ca ar fi cazut la pace cu Magureanu pentru a se asigura de sprijinul lui inainte de alegerile din ďż˝96, pe care din pacate, Seniorul nu le-a mai apucat. Daca adaugam si presa, unde inainte de ďż˝89 era plin de ďż˝cadre activeďż˝ si de tovarasi sub acoperire dintre care multi au ramas pe pozitii si dupa, vedem ca s-a creat in permanenta un zgomot de fond ostil deconspirarii serioase si totale. In concluzie, deconspirarea selectiva practicata de CNSAS s-a intors impotriva-i, subminandu-i credibilitatea. Am o stima deosebita pentru multi dintre cei care au fost in CNSAS ďż˝ l-as aminti aici pe Claudiu Secasiu, care, in vara lui ďż˝88 a fost anchetat si batut de securitate pentru ca nu-si turna prietenii, si nu a facut niciodata caz de asta dupa Revolutie, spre deosebire de altii. Dar, pe de alta parte, au fost si oameni care nu aveau ce cauta in CNSAS. Cand vobim de alte tari foste comuniste, situatia e diferita. Imediat, ne gandim la Germania de Est, unde Comisia Gauck a putut lua fiinta pe fundalul monitorizarii atente occidentale, doar se uneau cu Germania de Vest. In plus, politia politica era rea si urata peste tot in lagarul comunist, dar nicaieri se pare ca nu a fost atat de omniprezenta ca in RSR, poate doar in URSS, unde KGB-ul s-a transformat armonios in FSB, iar unul dintre agenti a devenit presedinteďż˝ ďż˝Europa Libera m-a invatat ca lumea aia simpla si frumoasa era de fapt complicata si urataďż˝ Cafeaua de Montreal: Vorbind despre Securitate si comunism ajungem implicit la simbolul rezistentei din acei ani, Radio Europa Libera. Ce a reprezentat pentru tine personal acest post de radio pe vremea comunismului? Eugen Tomiuc: Hai sa-ti povestesc. Aveam opt-noua ani, cand am inceput sa fiu atent la faptul ca tatal meu, bucovinean din Cernauti ajuns la Brasov dupa ce bolsevicii au anexat Nordul Bucovinei, asculta Europa Libera pe un superb aparat cu lampi Grundig, pe care il repara in fiecare zi de vechi ce era. Asculta seara in surdina, cu plapuma trasa peste peste aparat. Desi tata nu injura niciodata, citeai in tonalitatea lui un naduf rece de fiecare data cand ii pomenea pe comunisti. I-a asteptat pe americani pana a murit, cu cativa ani inainte de caderea comunismului. Eu pot spune ca am facut ochi pe comentariile lui Noel Bernard la vizita lui Nixon la Bucuresti din 1972, sau pe cele ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca de la Paris; apoi, ascultam ziua la radio Bucuresti stirile la meciul de sah dintre Fischer si Spasski de la Reykjavik ďż˝ mult mai mult decat un simplu meci de sah, nu-i asa? ďż˝ iar seara ascultam ce spunea Europa Libera despre acelasi eveniment si invatam, intrigat, ca lumea aia simpla si frumoasa pe care ne-o pictau la scoala era mult mai complicata si mai urata. Apoi, cand am mai crescut, a venit vremea Metronomului lui Cornel Chiriac ďż˝ care a fost probabil programul care a adus cea mai mare audienta Europei Libere in randurile tineretului. Pe scurte, cu paraziti, cu bruiaj cateodata, dar Pink Floyd suna parca si mai bine la Europa Libera. In 1975, cand Cornel a fost asasinat, am purtat doliu discret alaturi de colegii mei de clasa. In facultate, in Bucuresti, ascultam mai ferit, dar tot ascultam. Alternativa era spalatura pe creier de la cenaclul gretos al lui Paunescu, zbierat in difuzoarele din camin. Cand, dupa primul an de facultate, au vrut aia sa ma faca membru de partid si i-am spus tatei, a rabufnit: dupa ce mi-au luat bolsevicii tot, asta mai lipsea: sa te atraga si pe tine de partea lor. Asa ca m-am dus inapoi la secretara de partid pe facultate si i-am spus ca nu vreau sa devin membru. S-a facut foc si para iar in sesiunea urmatoare, au inceput sa ma fure la note, la inceput discret, apoi tot mai pe fata. De ce iti spun asta? Ca sa vezi de fapt ce rol a avut postul asta in formarea unui ďż˝pui de naparcaďż˝ anticomunist, nedemn de calitatea glorioasa de ďż˝nembruďż˝, vorba lui Nenea Iancuďż˝ Dupa facultate, in anii cei mai negri ai dictaturii lui Ceausescu, ďż˝85-ďż˝89, imi aduc aminte de discutiile extraordinare pe care le purtam pe marginea comentariilor de la Europa Libera acasa la poetul Alexandru Musina, acel guru sclipitor care a mosit o generatie de tineri de exceptie, cand la un nechezol ďż˝ pentru cei care nu l-au apucat, nechezolul era exact opusul cafelei de Montreal, jumatate orz, jumatate ovaz si restul cafea ďż˝ sau un pahar de vin cu apa ďż˝i disecam pe nou-venitul Gorbaciov si pe prietenul lui din RSR, Ion Iliescu de la Editura Tehnica. Cateodata ne adunam la Gheorghe Craciun, marele scriitor disparut mult, mult prea de timpuriu. Stii ce e amuzant? Toti eram pe atunci profesori navetisti ďż˝ mai tineri sau mai maturi ďż˝ Sandu la Budila, George la Feldioara parca, erau apoi Marius Oprea, Andrei Bodiu, Sorin Matei, Caius Dobrescu, eu ďż˝ inutil sa-ti spun ca toate astea se intamplau la Brasov. Europa Libera ascultam cu Marius si cand, indignati de suprimarea violenta a revoltei muncitoresti de pe 15 noiembrie ďż˝87, ne apucaseram sa fabricam manifeste anticomuniste artizanale. Mai tarziu, Marius a fost si el, o vreme, corespondent al Europei Libere la biroul din Bucuresti. Tot Europa Libera, si Vocea Americii, ne-au adus si prima veste de la Timisoara ďż˝ o scena de film suprarealist, eram cu nevasta-mea, care era gravida, in gara in Brasov duminica seara pe 17 decembrie 1989. Pe peron, o atmosfera lugubra, de sfarsitul lumii, frig, cenusiu, oameni desprinsi parca din 1984 al lui Orwell, iar nevasta-mea, deprimata, mi-a spus, nu mai suportďż˝ O ora mai tarziu, cand am ajuns in garsoniera noastra de la Sfantu Gheorghe, am pornit imediat radioul si primul lucru pe care l-am auzit la Europa Libera si Vocea Americii a fost, ďż˝demonstrantii s-au adunat din nou in Piata Mariaďż˝! Nu-mi venea sa cred ca incepuse cu adevaratďż˝ Momentul cel mai emotionant insa, pe care mi-l amintesc foarte clar si acum, a fost primul mesaj de Anul Nou al Regelui Mihai pe care l-am ascultat eu in 1973. Omul pe care comunistii ni-l zugraveau ca pe un exploatator, vorbea romaneste mult mai elegant decat fonful din Scornicesti pe care ei ďż˝l proslaveau, si parea ca stie mai bine decat cei din Bucuresti despre lipsurile cu care ne confruntam. Apoi faptul ca Regele, care pentru mine era o figura din cartea de istorie, TRAIA a fost o revelatie extraordinara. ďż˝Regele Mihai este intruchiparea a ceea ce ar fi fost Romania daca istoria nu s-ar fi pus de-a curmezisulďż˝ Cafeaua de Montreal: Acum, cand esti senior editor si unul din cei mai experimentati corespondenti si analisti politici ai postului pe care-l ascultai in copilarie, ai avut ocazia sa-l intervievezi pe Majestatea Sa Regele Mihai. Ce impresie ti-a lasat? Care este parerea ta despre schimbarea legii salice, despre faptul ca Alteta Sa Regala Principesa Margareta va mosteni tronul Romaniei, chiar daca sub forma virtuala? Eugen Tomiuc: Regele Mihai este intruchiparea a ceea ce ar fi putut sa fie Romania daca istoria nu s-ar fi pus de-a curmezisul. O monarhie constitutionala moderna, cu un suveran cu o statura morala colosala, care se bucura de respectul intregii lumi occidentale. Am avut ocazia sa fiu in preajma catorva sefi de stat si de guvern. Sunt unii care emana ceea ce in engleza se cheama ďż˝negative vibesďż˝. Altii dau imediat impresia ca nu pot impune respect. Regele Mihai, insa, e intr-o clasa unica, un suveran adevarat. Un Rege care iti intinde mana cu naturalete si reuseste sa te faca sa te simti in largul tau, care se comporta firesc, dar in acelasi timp majestuos. Ca profesionist, cand intervievezi pe cineva, trebuie sa te concentrezi la ce spune, pentru a evita repetitiile si a adapta din mers intrebarea urmatoare. Trebuie sa recunosc, insa, ca atunci cand Regele Mihai imi raspundea la intrebari, spunand, in cuvinte simple ca trebuia sa scoatem tara din alianta cu nemtii, ca altfel condamnam la moarte sigura sute de mii de tineri romani, am avut momente in care m-am simtit coplesit ďż˝ acesta era omul pentru care mii de osteni romani erau gata sa-si dea viata pe front, pentru care zeci de ofiteri au preferat sa lupte inca aproape doua decenii in munti, sperand intr-o minune care refuza sa vina. Acesta era omul care simbolizase speranta pentru o generatie decimata de o istorie ostila. Acesta era Regele romanilor. Pe o nota mai putin solemna, am avut privilegiul sa particip la un dineu cu Majestatea Sa si cu Regina Anna, alaturi de oficialitati romane si de membri ai comunitatii romanesti. Desi secretariatul Casei Regale trimisese fiecaruia un exemplar electronic de reguli de eticheta, foarte putini erau cei care l-au si invatat. La fiecare gafa de protocol, ma uitam la Majestatea Sa: cu augusta marinimie si nu fara o doza de umor, a trecut cu vederea toate greselile, unele flagrante, fara sa tresara. Si, inca un amanunt interesant: cineva din anturajul regal mi-a povestit cum Regele, care in tinerete fusese un excelent pilot si mecanic, a condus un BMW nou si extrem de puternic cu viteza maxima pe autostrazile Europei Centrale, pentru a recupera o intarziere neprevazuta. La peste 80 de ani, e o performanta rara. Revenind la a doua parte a intrebarii tale, schimbarea legii salice are sens; daca ar exista o sansa cat de mica de restaurare a monarhiei, atunci cred ca trebuie sa existe succesiune directa. E modelul monarhiei britanice, olandeze sau daneze. ďż˝Voronin e un politician abil, capabil sa imbrace mana de fier a fostului general sovietic de interne in manusa de catifea a aparentelor europeneďż˝ Cafeaua de Montreal: Sa trecem acum de la monarhie la republica ďż˝ Republica Moldova, mai exact, si viitorul ei. L-ai intervievat in mai multe ocazii pe presetinele Voronin, unul dintre cei mai controversati politicieni de peste Prut si artizanul unor frictiuni diplomatice cu Romania. Cum a fost posibil sa ajunga Moldova de la podul de flori la inghetarea relatiilor cu Romania? Cata vina poarta Romania si clasa ei politica in crearea acestor frictiuni? Eugen Tomiuc: Sa privim lucrurile realist ďż˝ in 50 de ani de comunism salbatic, multe s-au schimbat in Basarabia. Daca a existat cu adevarat un moment propice pentru reunificare, a fost imediat dupa declararea independentei Moldovei in august 1991, pe acelasi model ca dupa primul razboi mondial. Dar Bucurestiul era fie prea slab, fie prea intimidat de Moscova ca sa aiba curaj sa faca pasul. Odata acel moment pierdut, statalitatea noii entitati a devenit in sine un dezavantaj. De unde inainte totul venea de la Moscova gratis ďż˝ energie, materii prime, directive politice ďż˝ Chisinaul s-a trezit si cu camara goala, si cu magazia fara lemne pentru iarna, si cu un vid imens de competenta politico-administrativa atat de necesara pentru supravieturea unui stat nou. Un teritoriu administrativ inventat de Stalin ďż˝ fara resurse, fara economie sustenabila, daca ne gandim ca tot ce era industrie si resurse energetice se afla in Transnistria ďż˝ s-a gasit dintr-o data incovoiat sub povara autoproclamatei statalitati, si fara posibilitatea de a transforma acea statalitate in realitate. Saracie, conflict cald sau rece cu teritoriul din stanga Nistrului ďż˝ alipit Moldovei de Tatuc cu intentia diabolica de a bate un cui otravit in talpa RSS Moldovenesti ďż˝ criminalitate, instabilitate politica, o perpetua ambiguitate in privinta identitatii si chiar a limbii ďż˝ toate acestea sunt caracteristicile unui stat falit. Era inevitabil ca o asemenea situatie sa duca la aparitia unui lider precum Vladimir Voronin, pentru ca el exprima mai bine decat oricare altul ambiguitatea statutului Moldovei. Eu nu il consider pe Voronin un comunist, din aceia de moda veche. Voronin e un politician abil, pragmatic, fara o ideologie anume, capabil sa imbrace mana de fier a fostului general sovietic de interne in manusa de catifea a aparentelor europene. A venit la putere speculand nostalgia majoritatii rurale foarte sarace dupa siguranta mizera a zilei de maine de pe timpul URSS. Unchiul meu, care a fost deportat 17 ani in Siberia, si te-ai fi asteptat sa fie la fel de anticomunist ca taica-meu, mi-a spus in 2004 ca o sa voteze neindoios tot cu Voronin, pentru ca nu numai ca a inceput sa-i dea pensia cu regularitate, dar i-a si marit-o! Cu vreo doi lei din aia de-ai lor, moldovenesti. ďż˝Aberatiile astea cu poporul si limba moldoveneasca isi au originea in mintea bolnava a lui Stalinďż˝ Voronin a facut ochi dulci Rusiei cat a avut nevoie de suportul ei, apoi cand a venit momentul, s-a declarat pro-occidental si pentru aderarea la UE, fara sa se sinchiseasca de ridicolul situatiei in care un presedinte comunist promoveaza reforme capitaliste. La urma urmei, s-a intamplat si in China, nu? Cred ca in cazul lui Voronin, prioritatea numarul unu e supravietuirea politica. Genul fa-te frate cu dracuďż˝ďż˝ Acum, e iar cu ochii spre Moscova. Transnistria? Problema Transnistriei pare insolvabila mai ales pentru ca toata lumea e multumita de fapt cu statu quo-ul, cata vreme acolo se pare ca se fac bani negri cu nemiluita, care ajung fie prin buzunare ucrainene sau moldovenesti, fie prin diverse conturi la Moscova, fie in cuferele lui Smirnov. Daca Moldova ar fi ajutata mai substantial de UE, de exemplu, contrabanda n-ar mai fi posibila si rusii nu ar mai avea stimulente sa-i sustina pe transnistreni cand ar seca sursa de bani. Transnistria nu a fost parte din statul roman modern aparut in 1918, Stalin le-a bagat-o pe gat moldovenilor in schimbul ruperii sudului Basarabiei, cel cu iesire la mare ďż˝ iti inchipui ce avantaj imens ar fi avut Moldova acum cu o iesire la Marea Neagra? ďż˝ si al trecerii lui la RSS Ucraineana. Diabolic Tatucuďż˝, nu gluma! Mie imi vine greu si sa explica situatia unui strain, dara-mi-te politicienilor s-o mai si rezolve. Revenind la Moldova ďż˝ daca umbli cum am umblat eu, prin sate, prin orase, ai senzatia aceea de apasare din Romania comunista de pe vremuri de care vorbeam mai sus. Saracie lucie, strazi pline de fete tinere, dar barbati tineri si apti de munca nu prea o sa vezi, decat aia in uniforme de politisti. Restul sunt la munca in strainatate. Politia e omniprezenta, pe sosele exista inca bariere, puncte de control, e un stat politienesc poate si pentru ca meseria de politist ofera o slujba sigura si posibilitatea dobandirii de spagiďż˝ Romania nu cred ca ar fi putut face mult mai mult decat a facut. Fundamental, statalitatea Moldovei o sa stea mereu in calea bunelor relatii cu Romania. Pentru a pastra avantajele oferite de statalitate ďż˝ loc la ONU, calitatea de membru al Organizatiei Mondiale a Comertului, functii de presedinte, prim ministru, ministri, parlamentari, toate bine platite ďż˝ conducerea Moldovei trebuie sa pedaleze la nesfarsit pe afirmatii gen moldovenii sunt un popor aparte, moldoveneasca e o limba de sine statatoare si asa mai departe. Or, asta o sa zbarleasca intotdeauna penele Bucurestiului. Cred ca suntem departe de o convietuire gen Germania-Austria. In plus, n-am auzit vreun vienez sa pretinda ca vorbeste austriaca. Problema identitatii este falsa in esenta, si de aceea cu atat mai periculoasa. Hai sa luam cazurile noastre. Eu sunt nascut si crescut in Brasov, din tata bucovinean si mama basarabeanca. Niciunuia din parintii mei nu i-a trecut prin cap sa spuna vreodata ca sunt altceva decat romani ďż˝ desi tata, ca sa poata merge la scoala in Romania Mare, a trebuit sa dovedeasca romanilor ca e roman si ca numele ii fusese ucrainizat sub austro-ungari. Eu ma consider ardelean, dar nu ca nationalitate, evident. Tu la randul tau esti moldovean. Te simti cumva altceva decat roman? Toate aberatiile astea cu poporul si limba moldoveneasca isi au originea in mintea bolnava a lui Stalin. Solutii? Uniunea Europeana, estomparea frontierelor, libertatea de miscare, prosperitate, mai multa cultura politica, iar pentru cei din Republica Moldova, posibilitatea de a citi carti, reviste si ziare in romaneste, si a vedea filme occidentale in engleza sau franceza, fara sincronizare in rusa. Intr-un oras cum e Chisinaul, nu ai unde vedea un film nou, iar cele pe care de bine de rau le dau sunt aduse de la Moscova cu sincron in rusa, pentru ca oamenii cu bani in capitala sunt in majoritate rusofoni. ďż˝Stii cum vor iesi 100 mii de romani in strada? Nu pentru CNSAS ci pentru vize. Daca UE ar reintroduce vizele pentru Romania, ar fi un nou Decembrie 1989ďż˝ Cafeaua de Montreal: Mai la vest: Romania este deja membru cu drepturi depline al UE. Cehia este si ea in UE din 2004. Poti face o paralela intre cele doua tari, intre drumurile lor pe mai departe? Eugen Tomiuc: Uite, prima paralela care mi-a venit in minte cand am venit la Praga a fost ca aia din bancul cu Bula care, intors dintr-o excursie in RFG, a fost intrebat de sectorist daca refegistii sunt intr-adevar mai avansati decat RSR. La care Bula a spus, daďż˝ de unde, tov. plutonier, sunt cu cinzeci de ani in urma noastra! Cum asa, Bula, a intrebat sectoristul mirat. Pai, da, in RFG e atata mancare cum era la noi acum 50 de aniďż˝ Lasand insa bancurile, cehii, care se aseamana cu noi in sensul ca si la ei e plin inca de blocuri si de infrastructura lasata de comunisti, atat pe afara, cat si in creiere, au stiut, totusi, sa asigure o tranzitie mai calma, mai putin salbatica, au privatizat si au retrocedat proprietati rapid, si desi majoritatea nu sunt oameni bogati, un exista insa nici atatia saraci ca in Romania. Preturile la alimente, acolo unde pe roman inca il doare cel mai tare la punga, au fost tinute sub control strict, cu TVA minimal. Au modernizat mult mai rapid reteaua de drumuri si autostrazi, si traiesc decent pentru o tara iesita din comunism. Nu au ratat ocazii politice cum au facut romanii, iar proximitatea Germaniei a ajutat enorm. Exista si diferente de temperament, aici oamenii sunt mai linistiti, ma uit la vecinii mei, toti au gratare in gradina si multi au piscine, dar gratar fac poate odata pe an, si in piscina sar tot asa, din an in Paste. Exista si asemanari, educatia din vechiul bloc estic a fost cam la fel peste tot, si astia au in caracter tendinta de a te smecheri, la fel ca si romanii. Dar si acum mai vezi tineri, altfel destul de amenintatori, cu cercei in nas si baggy pants, care sar respectuosi si cedeaza locul batranilor in metrou. Or, la Londra, de exemplu, asa ceva e de neconceput. Au un transport in comun excelent, pe care l-au modernizat, in loc sa-l distruga, ca in Romania. Sa fim intelesi, Cehia nu e occident, dar pentru o tara fosta comunista cehii se descurca decent. Calitatea vietii e net superioara celei din Romania, aerul e mai curat, mediul mult mai ingrijit. Ce e de admirat la ei este ca au reusit sa evite sincopele, perioadele de criza acuta, cum a fost in Romania deceniul sinistru 1992-2002. Dar, si la ei, ca si la romani, a aparut o delasare evidenta, dupa admiterea in UE in 2004, cand parca totul a inceput sa mearga mai prost. Acelasi lucru mi-a fost clar in Romania anul trecut, stii, conceptia ďż˝m-am vazut cu sacii-n carutaďż˝. Cum romanii au fost intarziati mereu fata de restul lumii civilizate, n-as spune ca ar trebui sa urmeze modelul cehesc, astia si-au permis sa aiba un ritm constant, pe cand Romania trebuie sa arda din nou niste etape ca sa se alinieze odata celorlalte tari din UE. Simbolic, pentru mine, a fost faptul ca pe 22 decembrie dimineata, am trecut cu masina frontiera ceho-germana pe care o trecusem prima oara cu 18 ani mai inainte intre Cehoslovacia si RDG, pe malul Elbei, pe un drum mizer, dupa stat in coloana ore intregi. Acum, am trecut in viteza, pe o autostrada moderna, incetinind numai ca sa ma conving ca ceea ce nu-mi venea sa-mi cred ochilor era adevarat ďż˝ in gherete nu mai era nimeni, iar la 18 ani dupa caderea lui Ceausescu, se prabusise in fine, pentru mine, cel putin, si ultima ramasita a Cortinei de Fier. Revenind la Romania, in acest moment. Cand Cehia a intrat si in Schengen, la Bucuresti exista pericolul de a da inapoi in loc de a progresa. Raportul Comisiei Europene despre Romania si Bulgaria la un an de la aderare e foarte critic si atrage atentia ca la coruptie si la reforma justitiei e jale mare. Avertizeaza ca dupa sase luni, daca situatia ramane la fel, vor apare excluderi din anumite politici comunitare, se vor pierde iar fonduri si subventii. Vrei sa-ti spun cum o sa scoti 100 mii de romani in strada? Daca UE ar ameninta cu reintroducerea vizelor, cred ca ar fi un nou Decembrie 1989, iar guvernul ar accelera reforma, probabil mai ceva decat motocicleta lui Tariceanu. Raporteaza abuz de limbaj
Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 3 Mai 2011, ora 18:59 Oligarhii nu vor sa-si piarda paradisul politic romanesc a ultimilor 20 ani In momentul de fata,desi credeam ca Basescu este cel mai abil politician,trebuie sa recunosc ca de fapt exista unul mai abil:Ion Iliescu. Iliescu a fost adus la putere de catre securitate si astazi tot el serveste organizatia,promovand cu multa dibacie din nou securitatea,prin fii ei la postul de primar,sef al PSD si dece nu daca prostia romanilor,proverbiala,sa nu aiba securitatea si un Presedinte al Romaniei. Occidentul deja s-a blazat si nu mai sprijina Romania.Pe ei ii intereseaza cu totul altceva.Se spunea de catre un specialist la TV ca profitul bancii Bancpost cumparata de francezi este de 10 ori mai mare in Romania decat in Franta si exemplele ar putea continua. Securitatea noastra de trista amintire a fost pregatita ca o arma redutabila pentru partidul comunist. O parte a securitatii a fost pregatita sa formeze adevarate comandouri care sa poata lupta pe cont propriu,chiar in lipsa unei coordonari centrale,mai ales,se gandeau ei,in strainatate. De fapt securitatea dupa 1989 a avut numeroase succese si as enumera doar devalizarea bancilor ,acapararea banilor si valorilor depuse in exterior,crearea unei clase de imbogatiti prin tunuri si dece nu participarea in cadrul a diferite partide politice,indiferent de orientarea lor ideologica. Acum,securitatea mai face un experiment aranjand un comandou,cu varful de lance fiul medic, al unui general de securitate, prin care disperati de insuccesele PSD ,mai ales in urma incapatanarii si suceselor lui Vanghelir(pe care l-am denumit singurul social-democrat roman) vor sa creieze o miscare politica direct sub conducerea securitatii si fostilor lideri si fii de lideri comunisti pentru preluarea puterii si doborarea lui Basescu. De fapt experimentul Oprescu este o incercare de forta a securitatii care doreste aservirea politica a Romaniei. Daca Oprescu reuseste(chiar si prin frauda) sa devina primar,calea spre presedentie si debarcarea lui Basescu este creata. Daca nu va reusi,si securistii se bazeaza si pe acest rezultat,miscarea Oprescu va fi desvoltata fie ca miscare civica sau partid care va urmari aceleasi scopuri si nu va mai fi impiedecata de social-democratii constienti va Vanghelie,grupul de la Cluj si chiar M.Geoana. In acest comandou nici chiar Ioan Iliescu nu joaca rolul principal,capo di tutti capi este deocamdata necunoscut,as spune conspirativ. De exemplu,dece nu poate fi Nastase(ginere de fost ministru comunist) sau fostul profesor de la Stefan Gheorgiu Adrian Severin,si dece nu Magureanu sau altii ca ei. Certamente,fenomenul Oprescu este un comandou securisto-comunist pe care oamenii constienti si iubitori de tara trebuie sa-l ia in considerare si sa-l conduca spre esec. Si securitatea isi poate masura sansa de a da lovituri . Exista in sociologie o teorie,numite si teoria paradisului pierdut. Este vorba de o proprietate a creerului omenesc ca dupa trecerea unei lungi perioade de timp sa sa perceapa trecutul sau chiar umil si advers ca un adevarat paradis.Si acest lucru se observa in Romania prin nostalgia dupa trrecutul comunist si chiar dupa activitatea securitatii romane. Acest lucru este exploata de dl.Iliescu si comandoul securist care se ocupa cu manipularea politica a romanilor. De fapt dl.Oprescu este bine cunoscut in mediul universitar din Bucuresti.Un lenes funciar a primit de la securitate functii pe care unul harnic nu le-ar fi putut realiza in 3 vieti:profesor,sef catedra,director Elias,Director Spitalul Universitar,viceprimar Capitala,presedinte al Colegiului medicilor din Bucuresti,presedinte al unei comisii senatoriale etc etc.Iesit din pepiniera comunista a comitetului de Partid al Institutului de medicina Bucuresti de unde au provenit 10-12 ministri ai sanatatii si care au dus sistemul de rapa,securitatea crede ca dl.Oprescu,pe baza teoriei paradisului pierdut,a fraudei,de care a mai fost acuzat la obtinerea profesoratului poate fi pus la bataie,garantie fiind tatal sau,general de securitate cu care fiul se mandreste,inclusiv de rolul zis patriotic al securitatii. Pai cine facea reeducarea la Pitesti,nu securitatea,cine a omorat o multime de oameni,printre care si pe inginerul Ursu,nu securitatea,cine forma organizatia criminala a statului Comunist Roman,nu securitatea. Pai securitatea a fost buna Frati Bucuresteni.Un adevarat paradis. Votati-l deci pe Oprescu. El va face autostrazi suspendate peste Bucuresti,pasarele vor canta prin parcuri,cei care nu au paine vor manca in schimb cozonac. Iata ca paradisul pierdut dragi pensionari,dragi fanatici anti-Basescu este gata sa apara azi in Bucuresti,maine in toata tara. De fapt eu cred ca Oprescu nu are 39%.securitatea romana avea ca cel mai tare departament al ei,departamentul de desinformare.Dece opare sa nu-l foloseasca acum. Daca securitatea si Iliescu a avut curajul sa sfideze PSD prin candidatul Oprescu,inseamna ca problema este groasa. Ultimul lor refugiu PSD nu le mai este prietenos si gratie lui Vanghelie,grupului de la Cluj si altii a venit vremea reformei si alungarii securistilor si penalilor din PSD. Eu cred ca alegatorul trebuie sa fie constiernt azi ca i se pregateste ceva.Diabolizarea lui Basescu nu mai este de mare folos securitatii.Ei vor sa mearga acum pe cai mari.

Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 3 Mai 2011, ora 19:01 Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! Raporteaza abuz de limbaj
vasile_vali 2835 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Galati	Postat pe: 3 Mai 2011, ora 19:26 De la: 9am246048, la data 2011-05-03 19:01:03Tov. bok-ulescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de inatorare a Romaniei pe urmatorii 20 de aniďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste, dar sa nu-l credeti, e un utecist zoios. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza si se bazeaza si acum pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti, ca noi). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca tov. bok-ulescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-LACHEI-ISTI SUNTETI MUTI SI AVETI RAPACITATE! DEFORMATI ROMANIA SI GOGOASA POLITICA PEDALOAIE! Bv, ba tov. mutu, esti bun, foooaaarte bun in zoaie!!! PEDELACHEI, AFARA CU VOI DIN ISTORIE! Raporteaza abuz de limbaj
Gandirea_Politica 259 mesaje Membru din: 5/03/2011 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 06:35 Titlul subiectului: www.ziua.net/ www.ziua.net/ ISTORII COMUNISTE - Sambata, 30 septembrie 2006 Bucurestiul necunoscut In ianuarie 1976, la o jumatate de an dupa ce terminasem facultatea, o scriitoare m-a prezentat unei doamne, redactor la Televiziune, rugandu-o sa imi gaseasca ceva de lucru. Asa am inceput sa fac o suita de documentare de cincisprezece minute care se difuzau joi seara pe programul II, in pauza concertului simfonic, sub genericul "Bucurestiul necunoscut". Primul a intrat pe post in februarie '76 si se intitula "Bucurestiul lui Nicolae Filimon". Pentru a introduce in el Biserica Enei, m-am slujit de un citat dintr-un articol de G. Calinescu in care se spunea ca "noile blocuri le fac reverentios loc printre ele vechilor biserici". In 1976 inca mai apareau pe ecranele cinematografelor si in emisiunile Televiziunii manastiri, icoane, biserici; nimeni nu banuia valul demolarilor salbatice care se va abate deasupra lor. Asa incat operatorul Dumitru Crasmaru a filmat atunci indelung strana din Biserica Enei in care cantase ca protopsalt Nicolae Filimon, naosul, catapeteasma si a luat cateva cadre exterioare. Intrucat Biserica Enei a fost daramata la cateva zile dupa cutremurul din 4 martie 1977, desi nu suferise decat stricaciuni minore, s-ar putea ca documentarul acela sa fi ramas ultima marturie in privinta ei. "Bucurestiul lui G. Calinescu" In primavara aceluiasi an am filmat si in cartierul Antim, demolat in deceniul al noualea al secolului trecut. Era pentru un dublu documentar, de 30 de minute, "Bucurestiul lui G. Calinescu". Am pornit de la balzaciana introducere din "Enigma Otiliei": sosirea tanarului Felix in posomorata casa a lui Costache Giurgiuveanu din apropierea manastirii Antim. Apoi am petrecut doua zile la locuinta lui G. Calinescu din Floreasca, luand imagini si de pe malul lacului pe care treceau boierii scapatati din "Scrinul negru", descrisi cu umor cinic de autor. Cum talciocul din Colentina in care personajele scriitorului isi vindeau ultimele lucruri pentru a supravietui nu mai exista de un deceniu, am cautat comode si scrinuri in cele doua Consignatii din Bucuresti care mai detineau mobila "stil". Acolo, o doamna intre doua varste mi-a explicat cum poti recunoaste o mobila Empire, ce trasaturi caracteristice are un Chipendale sau un Biedermeier. Tot ea mi-a povestit despre cautarea pe care o avusesera la sfarsitul anilor '60 icoanele pe lemn si cele pe sticla. Fusese o adevarata moda. Le cumparau medici, arhitecti, dar si turisti si diplomati straini. Acum, in 1976, cele doua magazine mai primeau mobila veche, covoare orientale, scoarte romanesti, ossea si cate un goblen, apusese insa interesul pentru mobila zisa "florentina", falsificata in anii '30... Lichidarea localurilor La sfarsitul anilor '70 regimul lichida deja localuri, silind lumea sa adopte un substitut: beraria cu aspect de birt rural in care nu mai existau fete de masa, dar nici halbe si tapi. Fusesera inlocuite cu pahare de o jumatate de litru. Berea nu mai era pregatita dupa vechile canoane si nu mai era tinuta in butoaie de lemn, ci intr-unele de aluminiu, cenusii, care ii schimbau gustul. Asa a aparut specia noilor bautori de bere, care duceau cu indiferenta la gura paharul acela in forma de sticla de lampa. Ii vedeam in dupa-amiezele de vara pe terase: apatici, adiposi, absenti, unii cu camasa descheiata pana la buric. Discutau plictisiti sau priveau in gol - cei care erau singuri la masa. Putina lume mai cauta gustul sau calitatea bauturii. La petrecerile date la sfarsit de saptamana in case particulare, se amesteca vinul rosu (Cabernet bulgaresc despre care se spunea ca este facut din sfecla) cu Pepsi, iar vodca sau romul cubanez cu o chimie abjecta, pretinsa racoritoare, numita Cico. Amorteala rurala In deceniile anterioare, o masa cu musafiri, ca si una luata seara in oras, incepeau cel mai devreme la orele 20. Acum, date fiind distantele tot mai mari dintre cartierele Bucurestiului, desfiintarea autobuzelor de noapte care legau centrul de periferie, imputinarea taxiurilor, penuria de benzina, reuniunile incepeau pe lumina, la 5-6 dupa-amiaza. La 10 seara orasul cadea intr-o amorteala rurala. Un ceas mai tarziu se retrageau tramvaiele, autobuzele, troleibuzele si se auzeau gunoierii rostogolind tomberoanele. Era cea din urma rumoare. Pana a doua zi la cinci dimineata, cand vehiculele reveneau pe strazi din depouri si garaje, nu se mai auzea nici un zgomot, in afara de acela al stropilor de apa, daca se intampla sa ploua. Craciunul, doar in familie Clima anilor '70 a fost moderata, chiar blanda in comparatie cu deceniul anterior si cu acela care avea sa urmeze. Iernile erau fara multa zapada, cu ploi taraite in decembrie si la limita dintre ani. Craciunul nu se mai sarbatorea (de mult) decat in familie, bisericile erau goale, niste pseudo-colindatori cantau prin tramvaie "Foaie verde portocala/Noi suntem copii de scoala", iar alte "colinde" pomeneau de "Mircea, Stefan si Mihai/Gloriosi intorsi din Rai". Cate o capra incinsa cu panglici tricolore izbea caldaramul... Stapanirea nu mai dadea bani pentru pomul de iarna ornat cu becuri electrice si globuri colorate, inaltat intre Ateneu si restaurantul Cina, nici pentru Oraselul Copiilor. Dupa noaptea de Revelion, Bucurestiul incremenea doua zile. Circulau foarte putine masini, magazinele si localurile erau ferecate. Insa pe 1 ianuarie dupa-masa, dincolo de Piata Victoriei, pe Soseaua Kiseleff si pe Bulevardul Aviatorilor se plimbau niste perechi de oameni imbracati bine si totodata anodin, rosii in obraz sau puhavi. Erau activisti de rang inalt, dar si marimi politice expirate ori cazute in dizgratie. Locuiau in "perimetru" si pastrau cu sfintenie obiceiul stalinist de-a iesi la brat cu nevestele in zilele de sarbatori "legale" - 1 Mai, 23 August; mai demult si 7 Noiembrie - cand tot poporul, socoteau ei, e vesel, se bucura si petrece. Tovarasele erau trecute, statute, tepene, cu parul pieptanat coc si un batic legat la gat in chip de fular. Barbatii lor purtau caciuli de nutrie sau miel brumariu. Paseau grav, cu pieptul arcuit inainte, salutandu-se intre ei, oprindu-se uneori pentru a-si strange mainile si a schimba amabilitati prudente. Dan CIACHIR

Gandirea_Politica 259 mesaje Membru din: 5/03/2011 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 06:36 Minciuna si viata cu dublu standard Orice sistem social totalitar sau care tinde a deveni totalitar va dori sa foloseasca minciuna si viata cu dublu standard,pentru ca astfel sa manufactureze indivizi,grupuri sau chiar o intreaga societate in spiritul dorit. Daca cineva crede ca doar sub comunism se putea intampla acest lucru se inseala,aceasta manipulare este inca activa,generatia numita adesea-Generatia Expirata-vazand in aceasta manipulare,singura cale de succes politic si social. Aceasta institutionalizare a raului se face astazi mai ales prin intermediul grupurilor de interese,din presa sau alte forme de mass media,inclusiv prin diferite forumuri care isi au proprii manipulatori. Asemenea societate, subliniaza Flonda, a existat si noi am trait in ea si, din pacate, mai traim. Astfel, sistemul minciunii institutionalizate,prin insistenta sa urmareste infrďż˝ngerea repulsiei firesti si, ca atare, inlaturarea principalului suport al respectului de sine,a constiintei libertatii si demnitatii persoanei. Se invata astfel ca trebuie sa spui adevarul, dar ca trebuie sa accepti si minciuna oficiala, adica acea irealitate sociala pe care politicienii o doresc ca realitate. De fapt scopul acestui asalt mincinos asupra cititorului si ascultatorului este de a insensibiliza individul,de a-l face sa nu mai discearna intre adevar si munciuna si,astfel,sa-i serveasca –o noua morala-,o noua realitate. Marea majoritate a indivizilor, in lupta lor permanenta cu nevoile existentei materiale,intra cu usurinta in aceasta duplicitate si chiar realizeaza ca fara aceasta duplicitate nu se poate reusi, cel putin in sfera relatiilor publice, deoarece aici a-ti exprima deschis opiniile si convingerile insemna a te expune unei ciocniri nimicitoare cu autoritatile omniprezente. Acceptarea indiferenta a minciunii publice, institutionalizate,invaluie complet individul si astfel,acesta accepta pasiv propaganda grupului de interese. Daca pe cei sensibili o atare situatie este in stare sa-i deprime sau chiar revolte, pentru cei insensibili acest lucru devine tot mai putin sesizabil, pďż˝na la o totala insensibilizare fata de rau. Acesta este pasul hotarďż˝tor in directia unei depline incadrari intr-un sistem ireal,creat artificial,ba chiar mai mult,se ajunge la situatia in care o constiinta morala lucida nu poate decat sa incomodeze si sa te faca sa nu traiesti-asa cum meriti-. Odata intrat in acest joc al compromisurilor,individul nu va mai sesiza abuzul oligarhilor si ca daca s-ar schimba ar risca surparea intregii sale cariere. Din acest motiv, un asemenea individ devine campionul intretinerii minciunii,si uneori cu cinism realizand ca intr-o mare minciuna, mica lui minciuna nu mai exista. Dar cďż˝ti dintre oamenii implicati in viata politica a ultimilor 17 ani s-au opus minciunii institutionalizate? Daca acestia, spunea Flonta,ar mai pastra ceva din sentimentul valorii si demnitatii personale, ei ar trebui sa resimta un intens sentiment de culpabilitate. Totalitarismul comunist a sters insa pďż˝na la disparitie hotarul dintre viata personala si publica. Acest lucru s-a facut prin cultivarea notiunii de “masa”, in care individul “masificat” a fost in esenta dizolvat ca entitate individuala, redus la ceva nesemnificativ. Nu numai optiunile politice, dar si optiunile morale, religioase, intelegerea sensului vietii au devenit obiectul controlului autoritatilor asupra –maselor-. Din acest motiv,asa cum socialismul dorea crearea unui om nou,o personalitatre prost delimitata, masificata, supusa si dirijata in asa fel incďż˝t regimul vietii cotidiene ajungea sa nu se mai deosebeasca in mod esential de regimul vietii de cazarma sau de acela al unui lagar,epigonii sai,oligarhii liberali,conservatori,social-democrati sau de alte orientari politice considera ca singurul detinator al adevarului este politicianul creat de ideologia lor,adesea de sistemele oligarhice din partide sau presa. Intr-o lume astfel orďż˝nduita, resursele adaptative ale duplicitatii si minciunii vor fi coplesitoare si vor deveni moneda curenta in relatiile publice, profesionale si chiar personale. Aceasta lume nu a disparut inca din societatea noastra,tendinta dictatoriala a grupurilor de interese fiind in crestere(ceea ce l-a facut pe Cristian Tudor Popescu sa traga semnalul de alarma,a unei mari constiinte),deoarece la noi, si astazi actioneaza aceleasi constrďż˝ngeri si frici, minciuna fiind in continuare tolerata, chiar daca este vorba ,uneori,doar de o tacere complice. Apare aici incapacitatea oamenilor avantajati de Partidul de la putere si adaptati la viata alienanta rezultata din ideologia lor ,sa nu mai poata privi critic lumea care i-a creat si de care nu se mai pot rupe. Dar toate acestea nu sunt decďż˝t resursele adaptative ale minciunii publice, institutionalizate, fara a caror demascare nu se va putea construi o societate democratica. In societatea romďż˝neasca, lipseste un regim institutionalizat care sa garanteze si sa sustina dezvoltarea personalitatii si a pozitiei sociale sau politice bazate pe merit si activitate, pe concurenta loiala si promovarea intemeiata pe merite profesionale si morale. _________________ ////////////////////Lumpenliberalismul si tezaurul liberalismului Bratenilor Am citit cateva articole in care era implicat asa numitul lumpencapitalism de tip Becali si am admirat spiritul analitic al autorului. Singurul lucru care este de reprosat autorului este doar intrebarea, daca fenomenul lumpen este specific doar lui Becali sau, el se afla in toata politica romaneasca si mai ales prezenta sa se remarca in sanul celui mai titrat si doctrinat partid din Romania care este,indiscutabil, PNL. Asaltul lumpenului in politica PNL s-a intensificat,odata cu degringolada ideologica a grupului oligarh,care,in lipsa de alte sustineri,in lipsa posibilitatii de a convige cetatenii, apeleaza la acest lumpen si, chiar il promoveaza. Cred ca studierea chiar a forumurilor ne poate arata aceasta invazie a lupenului si lipsa de reactie a celor pe care aceasta categorie ii injoseste. Am fost tentat chiar sa exemplific ,dar m-am jenat de a atenta la moralitatea publica si, mai ales la cititorii de forumuri adolescenti sau tineri. Dar sa lasam emanatiile acestui lumpen forumist,din motive de vulgaritate, pentru ca este un fenomen relativ benign, in timp ce alti autodeclarati liberali rasati merg chiar mai departe. Poate fi politica unui partid liberal bazata doar pe insultarea si denigrarea celor pe care ii considera adversari (de fapt dusmani) politici. Oare dl.Campeanu cand spune ca dl.Stolojan este bolnav psihic sau dl.Atanasiu care cere excluderea moldovenilor din organele conducatoare ale PNL ,nu imping lumpenul lipsit de imaginatie si creativitate spre folosirea invectivelor,a sudalmei. Sa mai vorbim de Dl.Orban a carui discurs scabros a devenit proverbial sau despre un parlamentar roman ca dl.Crin Antonescu care nu are alte tematici in discursul sau decat insultarea Presedintelui Tarii si a partidului partener la guvernare. Se pare ca in PNL petroliberal se naste acum un nou curent ideologic,lumpenliberalismul,liberalismul agresiv,fara argumente,un liberalism de taverna,cu invective si cu indivizi scosi din lumea obscura a inculturii,ce cultiva trivialitatea si insulta. Oare Bratenii nu se invartesc in morminte can vad cine duce mai departe ideile nobile a liberalismului si in ce maniera.Oare trebuie lasat liberalismul pe mana unor asemenea politicieni? Sa ne mai miram ca platformistii au spus-o raspicat ca rabdarea lor a ajuns aproape de final si ca sunt gata de a lua masuri radicale. Ce se poate opune acestui lumpenliberalism incitat de grupul petroliberal si in care s-au adunat toti aceea care inlocuiesc talentul politic al conducerii societatii cu afaceristi verosi,indivizi subculturali inclinati doar spre a beneficia de avantaje materiale si in ultima instanta de a cultiva subcultura lumpenului,care fie vorba intre noi sunt gata a servi orice formatie politica,in timp ce fostii liberali erau si mari oameni de cultura. Bietul Becali apare doar ca o figura palida a lumpencapitalistilor.Are si scuze pe care nu le ascunde. Dar sa ajunga PNL-ul Bratenilor sa cultive lumpenliberalismul, lumpencapitalismul ,mi se pare o mare profanare a societatii romanesti,care nu mai poate fi tolerata. Iata ca a aparut si al treile segment al stenogramelor PNL, menite parca sa ateste lipsa de decizie,oscilarea pemanenta, incapacitatea manageriala. Si pentru a pune capac iata criteriile de evaluare a performantei ministrilor liberali,asa cum reiese din stenograme (vezi Cotidianul): -Plata cotizatiei catre sediul central -implicarea in conflicte si scandaluri sau anchete penale -vechime,traseism etc. -Cel mai important ne apare prevederea in care ministrii trebuie sa specifice cum au decurs relatiile cu premierul (excelent, bine, satisfacator sau total nesatisfacator Testul final este din partea membrilor Delegatiei Permanente care ar trebui sa spuna cum au colaborat ministrii cu filialele si liderii PNL. Cer scuze,oare Bratenii aveau asemenea chestionare pentru ministri lor sau, aici ,este vorba doar de un lumpenliberalism si nu de liberalismul adevarat. _________________ ////////////////CINE INCURAJEAZA EXTREMISMUL (I) SaraciaDupa opiniile cele mai frecvente extremismul de dreapta este incurajat de o serie de factori cultivati de actuala politica oligarhica a guvernului. Dintre acestia ma voi opri doar asupra unuia,poate cel mai important:SARACIA Saracia este unul dintre factorii psihogenetici importanti. Saracia ar duce la modificarea personalitatii umane.Saracii au o personalitate orientata spre fizic si vizual si mai putin spre psihic.Ei ar fi personalitati mai degraba extrovertiti decďż˝t introvertiti,orientati mai mult spre concret,sunt mai inceti,cu grija ,rabdatori, perseverenti,neortodoxi.Saracii sunt impulsivi,orientati mai mult spre prezent sau trecutul imediat,cu o toleranta foarte mare fata de tulburarile somatice si psihice. Saracia,infometarea cronica,duc la transformari importante ale personalitatii,determinďż˝nd o mai mare inclinatie spre concret,spre tendinte egoiste si revendicative.Pe voluntari infometati timp de 6 luni s-a demonstrat ca in aceasta situatie se modifica caraterul treptat indivizii devin ostili,gelosi,curiosi iar modificarile au persistat mult timp dupa terminarea experimentului. Este importanta structura puterii in societate,lucru ce afecteaza violenta in familie, abuzul masiv social fata de copii fiind mult mai periculos decďż˝t cel individual.Acest abuz social consta in statisticile foamei si malnutritiei la copii,morbiditatea, saracia,educatia deficitara,oficializarea bataii in scoala,institutii de corectie se institutionaliyeaya valorile culturale care se sanctioneaza prin bataie. Generalizarea saraciei, infometarea cronica le-am considerat ca fenomene de inginerie sociala comunista inainte de 1989.Acestea se caracterizau ca actiuni deliberate ale sistemului comunist, ca metode pentru aservire a persoanei umane, silita astfel ca si in conditia carcerala sa fie preocupata numai de existenta fizica. Totalitarismul,de dreapta sau stanga, prin dependenta economica, educationala, controlul rezidentei si chiar al nasterilor (cu imaginea idilica a “statului parinte”), avea ca unic scop nu numai monopartidismul, dar si controlul vietii spirituale in scopul infantilizarii individului si prin aceasta a manevrarii sale Se pare ca dupa 1989 problema saraciei nu s-a schimbat cu mult in societatea romaneasca. Din punct de vedere social,saracia constituie un teren fertil pentru desvoltarea si manifestarea extremismului,saracia putand crea adesea acele derive extremiste,in care un lider politic prin demagogie pot dirija energia negativa a saracilor spre distructivitate si antidemocratie. In Romania , in perioada de 17 ani trecuti,apare o mare incidenta si o mare profunzime a saraciei.Romania are rata cea mai ridicata a saraciei din Europa(cu exceptia Albaniei). Astfel,conform Dlui Andreescu peste 50% din populatia Romaniei traieste cu un venit sub 4 $ pe zi,iar privind situatia copiilor peste 75% traiesc sub aceasta limita. Cetatenii din Romania au o proasta perceptie subiectiva in studiile sociologice privind saracia,valoarea acestei perceptii depasind 70-75%. Astfel,intr-o evaluare sociologica reiese ca peste 20% din populatie a raspuns ca merg la culcare flamanzi. In perioada guvernarii de dreapta a crescut enorm inegalitatile sociale si economice,cu polarizarea avutiei nationale catre o mica patura sociala,in timp ce marea majoritate a populatiei se sbate in saracie. Adďż˝ncirea ei, simultan cu polarizarea sociala - in special, daca acumularea bunurilor de catre anumite categorii capata un caracter sfidator – creste frustrarea categoriilor sociale defavorizate si le fac sa raspunda –violent- la injustitie. La aceasta nedreptate contribuie direct si manifestarile coruptiei,cu exponentul sau sfidator-cresterea numarului de masini de lux (directorul firmei care distribuie limuzinele BMW nota ca in Romďż˝nia se vďż˝nd modelele cele mai scumpe, in timp ce in Slovenia - tara unde salariul mediu este de circa 7-8 ori mai mare decďż˝t in Romďż˝nia - se cumpara in special modele ieftine). Toate aceste fenomene ne arata ca ne aflam in fata unui real pericol social.Guvernantii,este evident,nu se ingrijesc decat de inbogatire iar recenta disputa a biletelului ne-a aratat clar ca scopul guvernarii este sprijiinirea grupurilor de interse pentru imbogatire,sfidand saracia cetatenilor tarii. In acest context este necesara doar o scanteie si aceasta o poate da extremismul de dreapra(cel de stanga este mai putin probabil dupa esecul comunismului). Acapararea presei de grupurile legionare de interese(exemplu ziarului Ziua este deminstrativ,devenind din cel mai bun cotidian intr-un organ care practica violenta si cenzura).Acxest lucru se poate extinde si la posturile de radoi si mai ales TV. Cineva se mira ca trinerii socialisti(TDS) fac apologia lui Che Guevara si a tipului sau de revolutie. Daca legionarii si extzremistii vor tinde spre putere si PNL face totul pentru a le crea conditii,societatea romaneasca va fi cuprinsa de revolta. _________________ /////////////////// Extremismul de dreapta si Rasismul pericole pentru democratia romaneasca Deoarece orice critica a legionarismului este cenzurat pe forumul Ziua,redau mai jos un e-mail primit din USA in cvare si corespondentul meu este si el convins de aceasta.iata-l: Si mi-e mi-e sila de ce vad acolo, Este cenzurat aproape tot. Incearca sa postezi ca iti plac arabii ( ca romanicele i-au placut in anii studentiei ) si apare tot. Am vazut si eu titlul cu legionarii. Nu am avut curiozitatea sa il citesc. Si comnetariile anti americane se cauta. Asa ca modifica stilul si te primesc in cuib. Inainte de a vorbi concret despre ideologiile de extrema dreapta din tara noastra,vom prezenta o viziune psiho-sociala asupra unui fenomen de exacerbare a urii,pe care il reprezinta,rasismul. Rasismul apare pe baza unui complex de factori economici,ideologici ďż˝i de psihologie a maselor.Rasismul,ca formďż˝ morbidďż˝,epidemicďż˝ poate lovi grupuri mari de indivizi,el putďż˝nd fi privit ďż˝i ca o adevďż˝ratďż˝ maladie socialďż˝.Rasismul apare ca rezultat al perturbďż˝rilor raporturilor interumane ďż˝ntre indivizi de rase diferite,care trďż˝iesc ďż˝nsďż˝ pe acelaďż˝i teritoriu. Egalitatea,ďż˝n sens de uniformitate este biologic vorbind, imposibilďż˝ ďż˝i poate, nici nu ar fi dezirabilďż˝.Existďż˝ deosebiri specifice ďż˝ntre rase,naďż˝iuni,ďż˝ntre indivizi,existďż˝nd defecte ďż˝i calitďż˝ďż˝i care se compenseazďż˝. ďż˝n epoca modernďż˝ cel mai feroce ďż˝i care a ajuns pďż˝nďż˝ la a constitui o adevďż˝ratďż˝ politicďż˝ de stat a fost rasismul practicat de fasciďż˝tii germani iar la noi cel legionar. Rasiďż˝tii ďż˝i-a desvoltat ideologia pe baza unei aďż˝a numite conspiraďż˝ii a evreiilor contra arienilor paralel cu desvoltarea unui adevďż˝rat delir megaloman privind valoarea rasei indigene. Aceastďż˝ politicďż˝ a liderilor rasisti a fost impusďż˝ de conducďż˝torii extremei drepte ducand la o adevďż˝ratďż˝ psihozďż˝ colectivďż˝,si culminďż˝nd cu legi de stat rasiste ďż˝i o conduitďż˝ criminalďż˝ colectivďż˝ pentru exterminarea unei ďż˝ntregi rase,pďż˝nďż˝ la genocid.Astfel evreii au fost excluďż˝i din comunitate,declaraďż˝i rasďż˝ inferioarďż˝, conspiratori, criminali fďż˝rďż˝ a simďż˝i nevoia de a aduce nici cea mai micďż˝ dovadďż˝. Pe plan individual s-a asistat la adevďż˝rate stďż˝ri paranoiace,cu idei nefondate pe argumente reale,impenetrabile la criticďż˝ sau contraargumente ďż˝i care ďż˝n domeniul comportamentului au mers pďż˝nďż˝ la crimďż˝. Rasismul nazist sau legionar au realizat ceva unic ďż˝n istoria omenirii,prin enormitatea proporďż˝iilor ďż˝i perfecďż˝ionarea organizďż˝rii unei societďż˝ďż˝i criminale,prin educarea la crimďż˝ din copilďż˝rie ca politicďż˝ naďż˝ionalďż˝.ďż˝n acest fel,statul a fost transformat ďż˝ntr-o imensďż˝ asociaďż˝ie criminalďż˝. In Romania extremismul de dreapta este legat in special de miscarea si traditia legionara,inainte de al 2-lea rasboi miscarea jucand un rol nefast si promovand o asa zisa traditie a identitatii dintre crestinism si romanism ,prin care xenofobia era justificata, considerand in special pe evreri si tigani un pericol pentru natiunea romana,iar pe maghiari acuzandu-i de revizionism,si acest lucru facandu-l fara a se simti obligati a da explicatii logice sau juridice. Mijloacele de actiune a acestor extremisti constau din asassinate, progromuri si in ultima instanta preluarea purerii prin violenta in Romania si o alianta cu germania nazista. Profitand de atmosfera democratica din tara noastra de dupa 1989,la noi au aparut o puzderie de organizatii extremiste de dreapta,care in afara temelor vechi propagau tot mai mult anarhismul,populismul ieftin,nationalismul si bineinteles xenofobia si nationalismul roamanesc extremist. In fapt principalul adversar al extremismului de dreapta il formeaza democratia,sistemul pluripartinic Cea mai vizibila organizatie, la ďż˝nceputul anior 2000, care se mobilizeaza in numele dreptei si a simpatiei legionare este Noua Dreapta,cu o bogata activitate propagandistica prin afise, ďż˝n special, prin Universitati. Ea editeaza revista Noua Dreapta si are un site propriu pe Internet,unde se vorbeste de –pericolul tiganesc-ofensiva sectelor,falimentul sistemului pluripartinic,homosexualitate sau imigratie(romii ar trebui sa paraseasca teritoriul tarii). Promotorii acestei ideologii sunt mai ales exilatii legionari In exil,Garda de Fier publica o gazeta iar asa numita Liga a Apararii Nationale publica la New York revista New Right,liderul ei Dl.Burlacu incercand chiar o alianta cu PRM. Desi se combat intre ei,liderii miscarilor extremiste de dreapta sunt gata sa se uneasca,la momentul potrivit. Dupa 1989 au aparut la noi publicatii legionare:Gazeta de Vest, Gazeta Gospodarilor, Lumea Satelor, Puncte Cardinale, Permanente,iar Fundatia Sarmizegetusa din Cluj-Napoca (membra a Clubului Nationalist Crestin) a propus sanctificarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Fundatia Buna-Vestire are Buletinul informativ-Buna Vestire. Revista Generatia Dreptei este editata de persoane apropiate de Uniunea Fortelor de Dreapta, care a facut parte din coalitia la putere ďż˝ntre 1996-2000. Numeroase fundatii editeaza alte publicatii rasiste: Sfarma Piatra.,revista Scutul etc. Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romďż˝nia este cea mai puternica organizatie a fundamentalismului ortodox,actionand in universitati sub girul si protectiei BOR. Multe organizatii duc o politica,mai ales antimaghiara(ex.Societatea Avram Iancu),iar liga pentru Combaterea Antiromanismului a organizat la Bucuresti simpozionul -Holocaust ďż˝n Romďż˝nia – care neaga chiar existenta unui holocaust in Romania( ca asasinatele de la Abator, din timpul rebeliunii legionare ar fi o minciuna inventata de imaginatia ziaristilor). _________________

Gandirea_Politica 259 mesaje Membru din: 5/03/2011 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 06:38 CRIN(IN DOSARUL SECURITATII PORUMBEL) SI STEREOTIPURILE COMUNISTE:NEAMESTECUL IN TREBURILE INTERNE SI PSIHIATRIA Era sa spun ca cine se naste din pisica dar mi-am dat seama ca as nedreptati pe multi lideri PNL:Nicolaescu,Campeanu,Antonescu,Norica. Ceausescu si Brejnev aveau doua stereotipuri de a combate dizidenta interna si criticile din exterior. Astfel pentru criticile venite de la organizatii sau peronalitati din strainatate raspunsul era ca, se amesteca in treburile interne ale tarii,in timp ce pentru dizidentii politici,cum spunea Ceausescu avem camasa de forta,adica azilul psihiatric. In PNL psihiatria se aplica opozantilor si criticilor,doar in ZIUA s-a scris de dosarul psihiatric a lui Oprisan,iar Nicolaescu are proces pentru ca a spus ca Dl.Basecu este un nebun.Tot nebun l-a facut pe Basescu si dl.Campeanu. Acum a aparut un lider distins al PNL,al 3-lea om din stat si ca si Ceausescu si Brejnev ii spune ca se amesteca in treburile interne romanesti. Dojana dlui ambasador s-a facut la un simposion organizat de USA si asa cum a spus ulterior ambasadorul englez,aici s-a vorbit in numele guvenului USA fata de un prieten apropiat. Hai si convinge-l pe Wass-Crin(in dosarul securitatii Porumbel),care de la bunica a invatat stereotipurile brejneviene si le-a transmis si conducerii PNL. Halal sa ne fie,Basescu are dreptate cu clasa noastra politica expirata. Raporteaza abuz de limbaj
Gandirea_Politica 259 mesaje Membru din: 5/03/2011 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 06:39 Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! Raporteaza abuz de limbaj
Gandirea_Politica 259 mesaje Membru din: 5/03/2011 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 07:03 DICTATURA IN PNL MADE PORUMBEL Divorďż˝ ďż˝n curtea liberalilor cu execuďż˝ii pe bandďż˝. Crin Antonescu i-a scos din sediul PNL pe oamenii lui Andrei Chiliman Autor: CRISTIAN ANDREI Rďż˝zboiul dintre preďż˝edintele PNL, Crin Antonescu ďż˝i gruparea Andrei Chiliman-Vlad Moisescu a fost tranďż˝at ieri de conducerea liberalilor prin execuďż˝ii rapide. Secretarul general, Radu Stroe, secretarii adjuncďż˝i ďż˝i ďż˝efa Departamentului de Comunicare au fost schimbaďż˝i din funcďż˝ii la ordinul lui Crin Antonescu. Mutarea dovedeďż˝te schisma care existďż˝ ďż˝ntre preďż˝edintele PNL ďż˝i liberalii din sectorul 1. Deciziile importante au fost luate ďż˝n PNL ďż˝n weekendul trecut. Surse din PNL susďż˝in cďż˝ secretarul general Radu Stroe a fost anunďż˝at de luni seara cďż˝ nu mai este dorit ďż˝n aceastďż˝ funcďż˝ie ďż˝i cďż˝ va fi schimbat. Pentru ca lucrurile sďż˝ nu arate tensiunile existente ďż˝n interiorul partidului, ďż˝nlocuirea a fost prezentatďż˝ drept o promovare. Dupďż˝ ce ďż˝i-a anunďż˝at demisia ďż˝n faďż˝a colegilor din Biroul Politic Central, Stroe a declarat ďż˝n faďż˝a presei cďż˝ i-a revenit o altďż˝ misiune. ďż˝Am fost propus de președintele Crin Antonescu ďż˝n funcďż˝ia de coordonator al Comisiilor de specialitate ale partidului, avďż˝nd ďż˝n vedere faptul cďż˝ deja s-au format mai multe grupuri de lucru, potrivit protocolului USL pe toate zonele de activitateďż˝, a precizat Stroe. Fostul secretar general ďż˝l ďż˝nlocuieďż˝te ďż˝n fruntea Comisiilor de Specialitate pe vicepreďż˝edintele Varujan Vosganian, aflat ďż˝i el ďż˝n dizgraďż˝ia actualei conduceri. Noul secretar general a devenit Eduard Hellvig. Consilier personal al lui Crin Antonescu, Hellvig a apďż˝rut anul trecut ďż˝i pe lista ďż˝Guvernului din umbrďż˝ al PNL cu un rol foarte important: ministrul infrastructurii Naďż˝ionale. De precizat este cďż˝ ďż˝n Partidul Naďż˝ional Liberal, secretarul general nu este ales la Congres, ci este propus de preďż˝edintele partidului. De asemenea, au fost schimbaďż˝i din funcďż˝ie ďż˝i secretarii generali adjuncďż˝i ďż˝i trezorierul partidului. Printre cei care vor trebui sďż˝ ďż˝i facďż˝ bagajele din Kiseleff se numďż˝rďż˝ ďż˝i Ion Brad - secretar general adjunct, un apropiat al grupďż˝rii Chiliman-Moisescu. Schimbďż˝ri la Comunicare Ioana Costescu ďż˝i Oana Sima responsabilele pentru Departamentul de Comunicare al PNL au dispďż˝rut ďż˝i ele din schemďż˝. Apropiate de Vlad Moisescu ďż˝i Andrei Chiliman, cele douďż˝ au fost ďż˝nlocuite cu consilierul personal al lui Crin Antonescu - Dan Mihalache. Acesta a mai condus Departamentul ďż˝nainte de venirea celor douďż˝. Miďż˝carea le-a luat prin surprindere pe Costescu ďż˝i Sima, ele nefiind anunďż˝ate ďż˝n prealabil de miďż˝cďż˝rile pregďż˝tite de preďż˝edintele PNL. Surse din PNL susďż˝in cďż˝ decapitarea ďż˝efilor de la Comunicare reprezintďż˝ o nouďż˝ dovadďż˝ a rupturii existentďż˝ ďż˝ntre tabarele din PNL. Ieri a avut o ďż˝edinďż˝ďż˝ la sediul din Kiseleff, unde angajaďż˝ilor rďż˝maďż˝i le-au fost anunďż˝ate noile schimbďż˝ri. Conform surselor citate, ďż˝n urma divorďż˝ului dintre Chiliman ďż˝i Antonescu, liberalii din Sectorul 1 au tďż˝iat ďż˝i sursa financiarďż˝. ďż˝Banii celor de la PNL sector 1 au fost ďż˝nlocuiďż˝i cu cei ai lui Dan Voiculescuďż˝, au acuzat cei daďż˝i afarďż˝. De precizat cďż˝ ďż˝n PNL existďż˝ o taxďż˝ pentru fiecare membru de partid, taxďż˝ ďż˝n urma cďż˝reia ajung ďż˝n vistieria partidului, lunar, aproximativ 50.000 de euro. Excluderi, numiri Consiliul Naďż˝ional Executiv al PNL a decis ieri, la propunerea lui Crin Antonescu, ďż˝i excluderea din partid a primarului municipiului Deva, Mircia Muntean. Chiar dacďż˝ senatorul Ruďż˝anu a pledat pentru o suspendarea de ďż˝ase luni, s-a luat decizia radicalďż˝. Ziua de ieri nu a consemnat doar excluderi ďż˝i eliminďż˝ri. Rareďż˝ Mďż˝nescu a fost numit trezorierul PNL, Marcel Octavian Nicolescu a fost numit ďż˝n fruntea Departamentului Organizare ďż˝i Operativ, Corneliu Eugeniu Gorcea va prelua ďż˝efia Departamentului Financiar ďż˝i Administrativ, Theodora Bertzi se va ocupa de Relaďż˝ia cu Societatea Civilďż˝ ďż˝i Diaspora, Ionuďż˝ Stroe va coordona Departamentul Informatic, Radu Surugiu va avea ďż˝n responsabilitate Departamentul pentru Relaďż˝ia cu Organizaďż˝iile Speciale ale PNL, iar Iulian Butnaru va avea ďż˝n subordine Departamentul Electoral. Raporteaza abuz de limbaj
Gandirea_Politica 259 mesaje Membru din: 5/03/2011 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 07:04 Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! Raporteaza abuz de limbaj
Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 07:38 SI GEOANA,POSTANACUL VEDE CA IN TOATA EUROPA(DECI SI IN ROMANIA) DREAPTA INVINGE. Crin este insa orb si s-a vandut stangii Preďż˝edintele Senatului, Mircea Geoanďż˝, a declarat ieri cďż˝ partidele de stďż˝nga din Europa au pierdut ďż˝n faďż˝a dreptei, social-democraďż˝ii europeni trebuind sďż˝ propunďż˝ o viziune comunďż˝ ca rďż˝spuns la politicile dreptei conservatoare ďż˝i neoliberale. Geoanďż˝ a spus cďż˝ dupďż˝ anii ďż˝90, cďż˝nd majoritatea guvernelor Europei erau de stďż˝nga, social-democraďż˝ii au pierdut bďż˝tďż˝lia cu partidele de dreapta, care deďż˝in acum controlul guvernelor ďż˝n cele mai multe state UE. El a subliniat necesitatea unei acďż˝iuni comune a partidelor europene afiliate la PES, ca rďż˝spuns la criza economico-financiarďż˝ declanďż˝atďż˝ de dreapta. ďż˝Criza multiplďż˝ riscďż˝ sďż˝ afecteze cetďż˝ďż˝enii europeni ďż˝i, din pďż˝cate, stďż˝nga europeanďż˝ nu a venit sďż˝ dea un rďż˝spuns coerent la mďż˝surile dure de austeritate ale dreptei conservatoare ďż˝i ale neoultraliberalismului, care, de o manierďż˝ perfidďż˝, a reuďż˝it sďż˝ transforme criza de tip capitalist ďż˝ntr-un argument de luptďż˝ ďż˝mpotriva statului socialďż˝, a afirmat Geoanďż˝. Preďż˝edintele Senatului a fďż˝cut aceste declaraďż˝ii ďż˝n deschiderea Conferinďż˝ei preďż˝edinďż˝ilor de parlamente din UE care fac parte din Partidul Socialiďż˝tilor Europeni (PES). Ultima ďż˝ansďż˝ Geoanďż˝ a susďż˝inut cďż˝ mďż˝surile ďż˝brutaleďż˝ de austeritate ďż˝n faďż˝a crizei promovate de guvernele de dreapta din statele UE constituie pentru reprezentanďż˝ii stďż˝ngii ďż˝o ultimďż˝ ďż˝ansďż˝ pentru a reveni la putere. ďż˝A ne lamenta cu privire la mďż˝surile populiste ďż˝i agresive ale dreptei nu are sens. Nu este suficient sďż˝ demascďż˝m liderii populiďż˝ti ai dreptei, nu e suficient nici mďż˝car sďż˝ le criticďż˝m mďż˝surile, ceea ce nu este greu, este nevoie sďż˝ venim cu o altďż˝ viziune, mai ceativďż˝, sďż˝ propunem un nou model de societate, care sďż˝ asigure un echilibru ďż˝ntre competitivitate economicďż˝ ďż˝i demnitate, solidaritate umanďż˝, pentru ca preďż˝ul crizelor capitalismului sďż˝ nu mai fie plďż˝tit de cetďż˝ďż˝eanul obiďż˝nuit, cu venituri modeste, ci de marele capitalďż˝, a menďż˝ionat fostul preďż˝edinte PSD. La Conferinďż˝a organizatďż˝ de preďż˝edinďż˝ia Senatului mai participďż˝ Barbara Prammer, preďż˝edintele Consiliului Naďż˝ional al Austriei, Filippos Petsalnikos, preďż˝edintele Parlamentului Greciei, lideri de stďż˝nga ai Parlamentelor Bulgariei, Cehiei, Ungariei, Belgiei, precum ďż˝i parlamentari Raporteaza abuz de limbaj
Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 07:39 Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! Raporteaza abuz de limbaj
Dede_for_ever 271 mesaje Membru din: 25/03/2011 Oras: Cernavoda	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 07:46 Elan spune ca este patron dar minciuna iese la iveala iar Striblea ii da peste nas Proverbele romåneďż˝ti, cu deosebire cele de prin zona Moldovei, pe unde s-a nďż˝scut Elan - Mimi - au un farmec ďż˝i o ďż˝ncďż˝rcďż˝turďż˝ de ďż˝nďż˝elepciune cu totul aparte. Din pďż˝cate, Mimiďż˝or, luåndu-ďż˝i zborul cďż˝tre meleagurile Israelului ďż˝ncďż˝ din copilďż˝rie, nu a mai apucat sďż˝ asimileze perlele ďż˝nďż˝elepciunii romåneďż˝ti, alegåndu-se, ďż˝n schimb, probabil cu nestematele rabinice, cďż˝ tot zicea cďż˝ deďż˝ine o fabricďż˝ de diamante. Un astfel de proverb, care i-ar fi fost de folos acum lui Elan, aduce un elogiu modestiei ďż˝i ďż˝nďż˝elepciunii de a te abďż˝ine sďż˝ vorbeďż˝ti - ca sďż˝ nu te faci de rås - prin recomandarea popularďż˝ ďż˝dacďż˝ tďż˝ceai filozof ramåneaiďż˝. Elan a deschis gura, fďż˝rďż˝ sďż˝-l oblige nimeni, ďż˝i s-a ďż˝i fďż˝cut de rďż˝s, mimďż˝nd relaxarea ipocritďż˝, dupďż˝ cum vom demonstra, minďż˝ind ridicol pe tema ďż˝spontaneiďż˝ sale invitďż˝ri ďż˝n platoul Realitďż˝ďż˝ii, unde ďż˝i-ar fi dorit sďż˝ fie ďż˝n sfďż˝rďż˝it el ďż˝i numai el ďż˝n centrul atenďż˝iei, ca un mogul autentic, nu ca o paiaďż˝ďż˝ a lui SOV, dupďż˝ cum ďż˝i-a dorit dintotdeauna, nerďż˝bdďż˝tor, ďż˝i gata sďż˝ le-o dea ďż˝i el prin batistďż˝ analiďż˝tilor obiďż˝nuiďż˝i cu muďż˝tiucul hidrantului lui SOV, livraďż˝i acum muďż˝chiului sďż˝u de acďż˝ionar. Elan a fost lipsit de bucurii, show-ul n-a mai avut loc, iar pentru agenďż˝iile de presďż˝, acesta a declarat ieri cu guriďż˝a sa, ďż˝ntr-o intervenďż˝ie telefonicďż˝, faptul cďż˝ doreďż˝te sďż˝ clarifice motivul pentru care nu a mai apďż˝rut luni seara la postul RTV, aďż˝a cum anunďż˝ase iniďż˝ial ďż˝n conferinďż˝a de presďż˝ susďż˝inutďż˝ ďż˝n dupďż˝-amiaza zilei de luni. Elan Schwartzenberg a declarat cďż˝ a rďż˝spuns afirmativ invitaďż˝iei lui Sorin Enache (director general Realitatea Media) de a participa la o emisiune luni seara, ďż˝nsďż˝ cu 20 de minute ďż˝nainte de ďż˝ncepere ar fi fost sunat de producďż˝toarea emisiunii, care i-a transmis cďż˝ prezenďż˝a sa ďż˝n emisiune ďż˝nu mai este oportunďż˝. ďż˝La ora 22 fďż˝rďż˝ 5 minute, am fost informat de cďż˝tre producďż˝toarea emisiunii de la ora 22.00 cďż˝ nu mai este oportunďż˝ venirea mea astďż˝-searďż˝ (luni seara - n.r.). Cu multďż˝ politeďż˝e ďż˝i civilizaďż˝ie, le-am mulďż˝umit ďż˝i bineďż˝nďż˝eles cďż˝ nu m-am dus. Deci, asta ca sďż˝ vďż˝ rďż˝spund: este de dorit sďż˝ nu faceďż˝i presupuneri cďż˝ mďż˝ autoinvit sau nu. Am fost invitat de douďż˝ ori, ďż˝i nu de portarul de la Realitatea, ci de directorul general ďż˝i, din cďż˝te ďż˝tiu, de cel responsabil cu conďż˝inutul redacďż˝ionalďż˝, a precizat Schwartzenberg. ďż˝ntrebat care ar fi fost motivul pentru care nu a mai fost consideratďż˝ oportunďż˝ prezenďż˝a sa ďż˝n studioul Realitatea TV, Schwartzenberg a rďż˝spuns cďż˝ nu doreďż˝te sďż˝ analizeze acest aspect. ďż˝n realitate, dupďż˝ cum cititorii ďż˝Curentuluiďż˝ ďż˝i dau seama, noi am aflat deja cďż˝ Elan minte sfruntat, cu neruďż˝inare, minte de ďż˝ngheaďż˝ďż˝ atďż˝t de tare apele Eufratului, de se dau cu patine Fraďż˝ii Musulmani. Deďż˝inem dovada cďż˝ Elan minte ďż˝i cďż˝, de fapt, acesta s-a autoinvitat gheolbďż˝neďż˝te la Realitatea, iar dupďż˝ refuzul redacďż˝iei, a dat vina pe Enache. Iatďż˝ ďż˝nsďż˝ ce le spune Enache angajaďż˝ilor, pe aceastďż˝ temďż˝ penibilďż˝: ďż˝Pentru cďż˝ nu reuďż˝im sďż˝ ne adunďż˝m sďż˝ discutďż˝m acest subiect care pare sďż˝ devinďż˝ neplďż˝cut, vďż˝ scriu. Elan m-a sunat sďż˝mbďż˝tďż˝ sďż˝-mi spunďż˝ pe scurt cďż˝ a preluat acďż˝iunile de la Realitatea Media, mi-a zis cďż˝ o sďż˝ fie o conferinďż˝ďż˝ de presďż˝ luni ďż˝i m-a ďż˝ntrebat dacďż˝ mi se pare o idee bunďż˝ sďż˝ vinďż˝ seara la 10 ďż˝ntr-o emisiune cu cďż˝ďż˝iva jurnaliďż˝ti aleďż˝i de conducerea postului ďż˝i sďż˝ rďż˝spundďż˝ la orice ďż˝ntrebare despre afacerea cu Vďż˝ntu, businessurile lui ďż˝i orice altceva (nu a folosit cu mine expresia ďż˝jurnaliďż˝ti respectabiliďż˝). Eu i-am rďż˝spuns cďż˝ mi se pare O.K., dar cďż˝ o sďż˝ vorbesc ďż˝i cu conducerea redacďż˝iei pentru a stabili ce ďż˝i cum ďż˝i cďż˝ ne mai auzim luni. Duminicďż˝ am sunat-o pe Roxana ďż˝i i-am zis despre asta. M-a sunat azi-dimineaďż˝ďż˝ sďż˝-mi zicďż˝ la ce orďż˝ e conferinďż˝a ďż˝i m-a ďż˝ntrebat cum a rďż˝mas pentru seara. I-am zis cďż˝ o sďż˝ revin cu un telefon. Apoi, ďż˝mpreunďż˝ cu unii dintre voi ne-am gďż˝ndit cďż˝ va da rďż˝u sďż˝ aparďż˝ chiar azi pentru cďż˝ omul a zis public deja cďż˝ o sďż˝ vinďż˝ ďż˝i cďż˝ va rezulta cďż˝ nu e iniďż˝iativa noastrďż˝. Nu am ďż˝tiut, evident, cďż˝ o sďż˝ zicďż˝ de minim 3 ori ďż˝n conferinďż˝a de presďż˝ cďż˝ vine desearďż˝ la 10. Acum m-a sunat, eu i-am zis cďż˝ avem rezerve ďż˝i i-am explicat de ce. S-a cam supďż˝rat ďż˝i a zis cďż˝ dacďż˝ nu vine, o sďż˝ spunďż˝ cďż˝ eu, ca director general, l-am invitat ďż˝i o sďż˝ sune la fel de rďż˝u ďż˝i cďż˝ va considera asta drept un gest ostil neprovocat la adresa lui. Eu cred cďż˝ nu ar trebui sďż˝ generďż˝m un conflict din asta. Voi cum credeďż˝i?ďż˝. Enache, prins cu degetele ďż˝n uďż˝ďż˝ Rar am citit ceva mai jenant ďż˝i mai trist decďż˝t aceastďż˝ comunicare internďż˝ ce ne-a parvenit ďż˝i nouďż˝ ďż˝i o anexďż˝m ďż˝n fotocopie. Aproape cďż˝ ďż˝i se face milďż˝ de Enache, cu buzele crďż˝pate de cďż˝t a tras prin batistďż˝ de la Vďż˝ntu ďż˝i emaciat la faďż˝ďż˝ deja la gďż˝ndul cďż˝ ďż˝i vine rďż˝ndul acum la supt, poate fďż˝rďż˝ batistďż˝, direct de la un urmaďż˝ al lui Solomon, dupďż˝ cum se ďż˝tie degrabďż˝ vďż˝rsďż˝toriu de sďż˝nge (ďż˝ostilďż˝) ďż˝i imbecil rďż˝u de tot, cel puďż˝in dupďż˝ cum rezultďż˝ din Biblie, unde se aratďż˝ cďż˝ Solomon era gata-gata sďż˝ taie ďż˝n douďż˝ un copil nevinovat disputat de douďż˝ femei. ďż˝ďż˝nďż˝elepciunea lui Solomonďż˝ este doar o vorbďż˝ de duh popularďż˝, un fel de a-i prosti pe unii dintre evrei, mai fďż˝rďż˝ spirit critic, ca Mimi, ďż˝i lďż˝sďż˝ndu-i sďż˝ creadďż˝, cu egoul lor supragonflat, cďż˝ lumea ďż˝i socoteďż˝te deďż˝tepďż˝i. I se aplicďż˝ perfect situaďż˝ia lui Elan, despre care se poate spune cďż˝ a avut o reacďż˝ie cel puďż˝in ciudatďż˝ ďż˝ntr-o situaďż˝ie ďż˝n care era mai bine sďż˝ se pďż˝streze mut, aspect definit de asemenea ďż˝n ďż˝nďż˝elepciunea popularďż˝ din care s-a inspirat ďż˝nsuďż˝i Creangďż˝, cu a sa savuroasďż˝ ďż˝i celebrďż˝ Poveste a P...i, prin expresia proverbialďż˝ ďż˝a rďż˝de ca muta la p...aďż˝, exprimare ce umple semantic ideea de perplexitate. Ce l-a ďż˝ndemnat pe Elan sďż˝-ďż˝i asume astfel de poziďż˝ionďż˝ri faďż˝ďż˝ de redactori ďż˝i opinia publicďż˝, la debutul apariďż˝iei sale publice pe post de mogul, numai Iahve ďż˝tie, cert este cďż˝ poate, dacďż˝ pďż˝stra tďż˝cerea pe aceastďż˝ temďż˝, dacďż˝ o fďż˝cea pe mutul sau dacďż˝ doar rďż˝dea pur ďż˝i simplu, chiar ďż˝i fďż˝rďż˝ p...ďż˝, fďż˝rďż˝ sďż˝ se strďż˝duiascďż˝ sďż˝ inventeze un pseudointeres al ďż˝preseiďż˝ pentru modesta sa persoanďż˝, devenit mai cunoscut doar datoritďż˝ dosarelor de cercetare penalďż˝ ďż˝i bďż˝lďż˝cďż˝relilor penibile ďż˝i mizere cu Mihaela Rďż˝dulescu - fostďż˝ ďż˝iganu, poate, cum spuneam, ar fi avut de cďż˝tigat mai mult la imagine Elan. Cel puďż˝in evitďż˝ o situaďż˝ie ďż˝n care sďż˝ se dezvďż˝luie singur cďż˝t de gďż˝unos ďż˝i ahtiat dupďż˝ atenďż˝ia camerelor de luat vederi este el, aidoma modelului sďż˝u, Nati Meir, cďż˝ruia ďż˝i calcďż˝ pe urme, pas cu pas. Faza ďż˝n care a ajuns Nati Meir este ďż˝nsďż˝ una ďż˝ngrijorďż˝toare, acesta pďż˝rďż˝nd a fi ďż˝n pragul afaziei, adicďż˝ ameninďż˝at de pierderea totalďż˝ sau parďż˝ialďż˝ a facultďż˝ďż˝ii de a vorbi ďż˝i de a ďż˝nďż˝elege limbajul articulat, asta dupďż˝ ce uitase limba romďż˝nďż˝ ďż˝i-ďż˝i mai amintea numai ivrit, dupďż˝ care a uitat toate limbile cunoscute, exprimďż˝ndu-se onomatopeic, ďż˝n limbajul nearticulat asemďż˝nďż˝tor celui utilizat de babuin
Dede_for_ever 271 mesaje Membru din: 25/03/2011 Oras: Cernavoda	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 07:47 Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! Raporteaza abuz de limbaj
9am178165 4580 mesaje Membru din: 14/12/2009	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 07:50 De la: Dede_for_ever, la data 2011-05-04 07:47:36Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! PD-L-isti sunteti HOTI, CRIMINALI, PROSTI, RETARDATI, FRAUDULOSI, IAR MINCIUNA ESTE DE PARTEA VOASTRA. CE REFORMA BOLNAVULE, CE REFORMA?????? A OAMENILOR CAZUTI LATI PE STRADA DE FOAME SI DE DISPERARE??????????????????? CAINILOR TICALOSI CE SUNTETI!!!!!!!!!!!!!!! Raporteaza abuz de limbaj
inmandi 58 mesaje Membru din: 11/01/2009 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 09:46 e de aplaudat radiografia dv pertinenta ce are ca reper o carte si dezbaterea , ce trebuie sa aibe ca tema zilnica ,fara incetare,elitele, unii rautaciosi ar zice care elite si pe drept cuvint ar avea dreptate fiidfca unii zic despre altii ,noi sintem intelectualii tarii nu aia ,ba noi nu voi, etc tema cu elitele din rindul tinerilor ar fi o dezbatere de viitor dar ei tinerii au nevoie de repere, de o gloata de elite care sa conduca directia, drumul, cu multe puncte comune , o armonie dirijata semantic, rational fara sentimente,emotii si interese centrifugate de interese private ,doar de viziunea globala a intregii societati ,viitorul si sanatatea societatii sa primezesi e nevoie de vizionari drepti,calificati de scoli si practica sa creioneze schita elitelor in munca de a creea un nou concept ,superior tuturor fenomenelor deja existente in globul general despre societate despre evolutia sa despre viitorul ei,de unde nu ar trebui sa lipseasca dumnezeu ,chiar daca pt unii nu exista , d-zeu ar trebui teoretizat si aprofundat ca tema superioara de gindire ,sa creem o scoala de gindire , o noutate in materie de gindire si nu cred ca se poate dor prin vointa ci si prin aspiratie si exercitiul de profunda gindire,prin repetitiile din cadrul temei [email protected] Raporteaza abuz de limbaj
inmandi 58 mesaje Membru din: 11/01/2009 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 09:46 e de aplaudat radiografia dv pertinenta ce are ca reper o carte si dezbaterea , ce trebuie sa aibe ca tema zilnica ,fara incetare,elitele, unii rautaciosi ar zice care elite si pe drept cuvint ar avea dreptate fiidfca unii zic despre altii ,noi sintem intelectualii tarii nu aia ,ba noi nu voi, etc tema cu elitele din rindul tinerilor ar fi o dezbatere de viitor dar ei tinerii au nevoie de repere, de o gloata de elite care sa conduca directia, drumul, cu multe puncte comune , o armonie dirijata semantic, rational fara sentimente,emotii si interese centrifugate de interese private ,doar de viziunea globala a intregii societati ,viitorul si sanatatea societatii sa primezesi e nevoie de vizionari drepti,calificati de scoli si practica sa creioneze schita elitelor in munca de a creea un nou concept ,superior tuturor fenomenelor deja existente in globul general despre societate despre evolutia sa despre viitorul ei,de unde nu ar trebui sa lipseasca dumnezeu ,chiar daca pt unii nu exista , d-zeu ar trebui teoretizat si aprofundat ca tema superioara de gindire ,sa creem o scoala de gindire , o noutate in materie de gindire si nu cred ca se poate dor prin vointa ci si prin aspiratie si exercitiul de profunda gindire,prin repetitiile din cadrul temei [email protected] Raporteaza abuz de limbaj
gabigabi 12108 mesaje Membru din: 1/10/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:01 De la: gabigabi, la data 2011-05-03 16:48:48 De la: 9am246030, la data 2011-05-03 09:25:38Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! mai Ciucitule, ce faci, dormi pe vine ? au trecut 7.25 ' de cind n-ai mai postat lozinca favorita ! tzzzz, sa nu se mai intimple ....uite, de data asta te salvez eu, dar iti tai Indemnizatia de postac de partid, sa stii ! maninci "spanac" cu polonicul ! zici tu acus, preluind lozinca de la Ciucit, care a preluat-o de la Stema, care o posteaza de la @906 , ca tu esti un pusti cordit si niciusturoi n-ai mincat, nici gura nu-ti miroase ? hahaha ! esti o CLONA simbatica, mei clona ! Raporteaza abuz de limbaj
gabigabi 12108 mesaje Membru din: 1/10/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:10 De la: Dede_for_ever, la data 2011-05-04 07:47:36Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! ia zi tu mai, Catelusu' schiop , cit de multi sunteti si turbati toti ? da' n-or veni ei hingherii sa va adune, mai ? si atunci sa auzi schelalaieli de javre lase : eu nu...eu nu, alalalt ! ati nenorocit tara asta, nefericitilor ... dar, Bun e Dumnezeu si intr-o zi va veti primi si rasplata ! Raporteaza abuz de limbaj
Pace_Voua 311 mesaje Membru din: 4/03/2011 Oras: Fagaras	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:18 ARTHUR SCHOPENHAUER VIATA AMORUL MOARTEA VIATA SENSUL VIETII Instinctul vital ďż˝ Lupta pentru existenta ďż˝ Egoismul ďż˝ Mila Scopul filozofiei este cunoasterea si explicarea existentei Universului. Expresia acestei existente este Vointa de a trai. Aspiratia la existenta se manifesta prin organizare, viata fiind unul dintre sensurile posibile de dezvoltare. La animale, Vointa de a trai, ca principiu fundamental al existentei, este imuabila si unica. Forta germinatoare este universala, infinita in timp si spatiu, multiplicindu-se divers in forma si continut, lantul fecundare ďż˝ germinare ďż˝ fecundare ďż˝ germinare fiind fara inceput si fara sfirsit. Orice materie susceptibila de a deveni vie este atrasa, orice element banuit a intrerupe acest ciclu este respins. Cind acesta Vointa de a trai se epuizeaza intr-o fiinta oarecare sub imperiul unei cauze oarecare, in masura in care fiinta concretizeaza acesta stare, lupta dintre existenta si nonexistenta se desfasoara violent, direct, excluzind variantele. Omul prin excelenta reactioneaza prompt la suferinta sa sau a anturajului sau si, reciproc, anturajul sau participa afectiv. De aceea, o condamnare la moarte, oricit de justificata, este primita de societate si de individul in cauza ca un soc, raminind, in final, un simplu act distrugator de viata, menit sa anihileze Vointa de a trai. Viata in ansamblul ei este perceputa pe plan social sau pentru fiecare individ in parte ca o perioada de timp mai lunga sau mai scurta, traita intr-o existenta nesigura si trista, inspirata de schimbari a caror amploare este cel mai adesea prea tirziu constientizate. Oare nu se acorda prea mare importanta unui episod pe care orice fiinta il traverseaza in drumul sau catre eternitate? Toate acestea demonstreaza ca am avut dreptate de a pune ďż˝vointa de a traiďż˝ la baza oricarei explicatii si ca, raportat la concepte ca absoult, infinit, idee, conceptul viata este cel mai real din cite cunoastem, centrul in jurul caruia se roteste neincetat realitatea neschimbatoare. Vointa de a trai cit mai mult posibil care insufleteste toate fiintele organizate este inascuta, absoluta; ea nu este rezultatul unei cunoasteri obiective a valorii notiunii de viata, situindu-se in afara oricarui examen sau cunostinta apriori. Sa trecem in revista regnul animal, sa contemplam nesfirsita varietate a formelor, perfectiunea structurilor si mecanismelor, continua risipa de putere, iscusinta si inteligenta in activitatea utila fiecarei fiinte in ciclul sau de viata riguros determinat. Astfel, la colectivitatile de insecte organizarea muncii atinge perfectiunea, sfidind omul in orice activitate manageriala. Si, totusi, viata celei mai mari parti a colectivitatii este o munca continua, menita sa pregateasca nutrimentul si habitaclul semintei sale, care nu intra in viata decit pentru a reincepe aceeasi munca. Studiind viata pasarilor, lungile lor calatorii, construirea cuiburilor, hranirea puilor care vor prelua acelasi ciclu, constatam aceeasi risipa de efort. Totul este munca efectuata in vederea asigurarii unui viitor necunoscut. De unde si intrebarile: care este rasplata activitatii, care este scopul ei? Scopul nu poate fi decit satisfacerea unor necesitati naturale, firesti, instinctuale: necesitatea de a minca si de a procrea. Starea de satisfactie rezultata este momentana si comuna individului, indiferent de conditia sa. Aceasta satisfactie momentana se numeste placere. Fiecare individ ajunge la placere pe un drum propriu. Cind vorbim de rasa umana, lucrurile se complica, dar caracterul lor fundamental nu se schimba, caci pentru om viata nu este un lucru dat, este un scop in sine. Indiferent de pozitia sociala a individului, lupta pentru existenta este severa, acaparatoare, iar fiinta lui prin aceasta lupta nu se apropie in nici un fel de nimicnicia din care a venit sau de infinitul spre care tinde. Mai multe milioane de oameni, consituind popoare, aspira la binele comun si prin acesta la binele individului; dar mai multe mii de suflete sint sacrificate interesului general. Lipsa de scrupul a politicienilor angajati in lupta pentru putere, actiunile lipsite de judecata ale acelora angajati sa asigure binele celor multi, greselile, diletantismul, inutilitatile sint sustinute de sudoarea celor multi si adesea indreptate cu singele acestor popoare. In timp de pace industiile si comertul prospera, relatiile si contactele interumane se inmultesc, toata lumea participa, unii gindesc, ceilalti lucreaza, vuietul produs de aceste fiinte prinse in angrenajul social este indescriptibil. Scopul final? Pentru cei mai norocosi o viata suportabila, relativ scutita de socuri. Rezulatul? O imensa plictiseala. Aceasta disproportie intre efort si recompensa reduce obiectiv vointa de a trai la o simpla nebunie, subiectiv la un vis. Analizind vointa de a trai, ea ne apare ca o inclinare necugetata si lipsita de motivatie, ca un impuls orb, nejustificat, caci daca orice manifestare a unei puteri naturale are o cauza, forta naturii insesi nu are nici una; daca fiecare act voluntar are un motiv, vointa, prin ea insasi, nu-si gaseste motivatia, vointa fiind unul si acelasi lucru cu motivatia. De aceea, orice fiinta umana, care desfasoara o activitate motivata, constientizeaza acesta activitate, dar aceeasi fiinta, pusa in fata realitatii existentei sale, nu-i va gasi motivatie. Intrebarea: de ce existam? apare lipsita de sens. Constiinta individuala constata ca vointa de a exista nu are nevoie de motivatie decit in actele sale distincte. Vointa de a exista ca principiu este o aspiratie nesfirsita pentru care legea fizica a gravitatiei este exemplul cel mai pregnant. Imposibilitatea acestei vointe de a-si atinge scopul final este vadita. Chiar daca intreaga materie ar constitui o masa unica in interiorul ei, forta gravitationala crescind proportional cu apropierea de miezul masei, acesta forta este, in acelasi timp, independenta de elasticitatea si gradul de penetrabilitate al materiei. Forta centrifuga poate fi incetinita, chiar oprita, dar niciodata anulata. Intregul univers este vointa, vointa este esenta tuturor lucrurilor. Din tulpina puietului cresc ramuri, din ramuri frunze, apoi vin florile, fructele care, sub forma semintelor, sint masa unor forme viitoare, posibile germinatii ce vor urma acelasi curs, intr-un acelasi sens, din neant catre infinit. Aceeasi matrice se aplica si vietii animale. Prin statornicie omul este manifestarea proprie a existentei vointei. Aspiratiile omenesti ar putea apare ca un ultim scop al vointei. Si, totusi, dupa atingerea scopului apare uitarea. Scopul devine lucru facut, neantizat cu fiece clipa care ne duce spre viitor. Scopul devine iluzie, iluzia dispare, miine devine azi, apoi ieri... Din fericire, ramine intotdeauna ceva de dorit si de urmarit, spiritul fiind scutit de ratacire si de plictiseala. Fiecare act particular are un scop, numai vointa este unica, fara scop, se regaseste in toate si in tot. * * * Manifestarea vointei duce la acutizarea suferintei. In regnul vegetal nu exista sensibilitate si nici durere. Durerea apare in forme incipiente la animalele inferioare. Chiar si la insecte, facultatea de a simti este foarte redusa. Durerea se manifesta odata cu aparitia sistemului nervos, la vertebrate fiind legata direct de gradul de intelegere. Inteligenta dezvoltata presupune sesizarea schimbarii; cu cit nivelul mintal global depaseste ascendent anumite stadii ale dezvoltarii cu atit sensibilitatea sa creste, reactia de raspuns la durere fiind simtitor mai rapida. Se considera astfel ca la omul de geniu suferinta este conditia sa existentiala. Pictorul-filozof Fischlein zugraveste alegoric, intr-un tablou remarcabil, cele de mai sus. Tabloul este conceput pe doua planuri: in plan superior sint pictate femei in suferinta, carora li s-au rapit pruncii; in plan inferior, fiecarei femei ii corespunde o oaie careia i s-a luat mielul. Pictorul ilustreaza clar durerea posibila in intunecata constiinta animala, ridicindu-se in valuri in planul superior, in care chipurile femeilor oglindesc suferinta fara margini ce n-ar fi putut exista fara perceptia prin intermediul unei constiinte luminate. * * * Daca in natura lipsita de constiinta fiinta inferioara se manifesta prin dorinte lipsite de scop dar permanente, la om dorinta este cu atit mai puternica cu cit constiinta este mai prezenta. Vointa si dorinta sint determinantele fiintei umane. Ostilitatea mediului ascute vointa si dorinta. Dar daca lipseste scopul sau acesta este prea lesne atins, atunci plictiseala va face existenta omului greu de suportat. Intr-o astfel de situatie mintea oscileaza intre duerere si plictiseala, ca elemente esentiale ale vietii. * * * Plictiseala nu e un rau minor. Daca exprimarea interioara a plictiselii atinge disperarea la indivizi despartiti prin educatie, pozitie sociala, mentalitati, ea va functiona ca un liant devenind ratiunea socialului si chiar a unei anumite simpatii. Dincolo de unele aspecte benefice, o asemenea stare poate determina acte antisociale (desfriu, banditism etc.) S-a constat, de asemenea, ca plictiseala, singuratatea, inactivitatea, intrebuintate in penitenciare ca instrumente punitive, conduc la sinucidere. Daca mizeria este flagelul continuu al poporului, plictiseala este flagelul societatii asa-zis instruite. In viata celor lipsiti de grija zilei de miine plictiseala este reprezentata prin week-end, iar in popor prin zilele lucratoare. * * * Cauza durerii, ca si a bucuriei, nu are ca singura sursa numai realitatea palpabila, ci si cugetarea; aceasta, la rindul ei, ne creeaza necazuri infinit superioare. Suferinta fizica, insotita de suferinta morala se pot anihila reciproc, in timp ce o durere morala violenta se cere adesea compensata printr-o suferinta fizica manifesta. Astfel se explica starile depresive care conduc la sinucidere, ca manifestare exterioara a durerii, menita sa anihileze suferinte morale si de neconceput intr-o stare de fericire sau de echilibru. * * * O violenta suferinta morala poate cauza intimplari teribile si neasteptate. Explicatia se afla in faptul ca durerea ia proportiile unui eveniment real. Daca acest eveniment este limitat in timp (trecator) durerea este suportabila. Dar o durere nesfirsita devine cugetare, stare obsesiva, dominind spiritul si memoria afectiva. Sfirsitul unei asemenea stari este ruperea echilibrului, dezorganizarea, dezintegrarea constienta sau inconstienta. * * * Vazuta de departe si de sus, viata fiecarui om, in intregul ei si in ceea ce o caracterizeaza, se prezinta totdeauna ca un spectacol dramatic; luata in amanunt, ea are caracterul unei comedii. Dorintele nesatisfacute, sperantele nerealizate, greselile intregii vieti, suferinta sfirsind in moarte sint o tragedie. Existenta umana cuprinde toate nefericirile unei tragedii, fara ca omul sa poata atinge demnitatea personajelor tragice. Omul este nevoit sa atinga tragicul parcurgind deci etape comice. Cum s-ar spune, amanuntele ne fac ridicoli. Istoria popoarelor nu este deci o insiruire de razboaie si revolutii. Anii de pace sint pauze scurte intre acte risipite. Nu este o metafora cind spunem ca viata fiecarui om este o lupta continua, cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii sai, cu realitatea. Omul gaseste adversari pretutindeni si moare cu armele in miini. Dar existenta noastra nu este posibila fara toate acestea. Fara presiunea exercitata de atmosfera corpul plesneste; tot asa, lipsa durerii, mizeriei, a necazurilor si nevoilor de tot felul ar provoca o crestere nemasurata a orgoliului frizind extravaganta. Oricare om are nevoie de griji, de mizerie, de durere, asa cum nava are nevoie de balast pentru a pluti singura si drept catre tinta. * * * Pornirea catre rau ia adesea nastere din ciocnirea pornirilor egoiste. Pornirea catre rau isi are originea in mod obiectiv in viciile, slabiciunile, nebuniile de tot felul pe care fiecare dintre noi le manifesta in relatiile cu aproapele sau. Ea poate merge atit de departe incit fiecaruia dintre noi intr-un moment de indispozitie si in raport cu propriile inclinatii lumea sa-i para reprezentativ ďż˝ ca un muzeu de caricaturi, intelectual ďż˝ ca o casa de nebuni, moral ďż˝ ca o pestera de hoti. Aceasta indispozitie, daca tine mult, da nastere mizantropiei. Principala sursa a mizantropiei este, in fond, invidia, o specie de suferinta pe care o incearca unele suflete la vederea fericirii, prosperitatii sau realizarilor altuia. Gradele invidiei sint foarte diferite. Ea este, in mod suveran, neimpacata si rea cind este provocata de calitati personale, pentru ca atunci invidiosului nu-i ramine nici o sansa. Invidia este imorala pentru ca individul uraste ceea ce ar trebui sa respecte si sa iubeasca. ďż˝S-ar parea ca, mai mult decit altii, sint invidiati mai ales aceia care se ridica prin singura puterea aripilor lor si se elibereaza de cusca in care ceilalti ramin inchisiďż˝, spune Petrarca. Cu toate acestea, invidia este in firea omeneasca, dar este diavolesc sa te bucuri de raul altuia. Nu exista semn mai infailibil al unui suflet rau si al unei profunde lipse de moralitate, decit un sentiment de bucurie la vederea nefercirii altuia. Asemenea oameni trebuie neaparat ocoliti. Este in firea omeneasca a te folosi de cineva sau a vedea altcineva un instrument menit a-ti atinge propriile scopuri. De altfel, punem intotdeauna in seama aproapelui o astfel de intuitie. Deci, cerind cuiva un sfat sau o explicatie, pierdem increderea in afirmatiile acelei persoane daca aflam ca are un oarecare interes in aceeasi afacere: ne temem sa nu fim folositi impotriva intereselor noastre, iar sfaturile cerute sa fie adaptate intereselor si nu rationamentului sau. Este o mare fericire pentru noi ca ineligenta si politetea arunca un val asupra gindirii noastre, atenuind sub aspect exterior dorinta de a face rau, obisnuinta de a-ti urmari interesul, lupta omului contra tuturor oamenilor clocotind neincetat in fundul sufletului nostru. Birfa, atit de frecventa si cruda, este proba cea mai evidenta. Rautatea se amplifica atunci cind izbucneste o suparare neasteptata, in care ura, multa vreme stapinita si ascunsa, se ridica si izbucneste ca praful de pusca aprins. Omul caruia semenii sai ii sint straini, care nu se vede decit pe sine, iar cei din jur ii par simple manechine, facute sa-l serveasca sau sa-l contrarieze, acesta vede, in momentul mortii sale, stingindu-se intreaga lume. Dimpotriva, acela ce se recunoaste in aproapele sau in tot ceea ce face si-si traieste viata tinind cont de existenta oricarei fiinte, acela nu pierde murind decit o parte nesemnificativa a vietii sale. Distrugind iluzia care despartea cosntiinta sa de restul universului, continua sa traiasca in toti cei care l-au iubit. De aici, modul diferit in care, in momentul suprem, oamenii isi accepta moartea. Raul ramine intiparit in fizionomia celui care a murit. Suferinta acestui om, manifestindu-se in clipa suprema, ar fi o razbunare dreapta pentru ceilalti. O mila fara margini pentru toate fiintele vii este dovada sigura a unei purtari corecte. Cel care este animat de mila nu va face rau altcuiva, va fi ingaduitor si va ajuta pe fiecare dupa mijloacele sale. Nu stiu o rugaciune mai frumoasa decit aceea cu care se incheie vechile drame indiene: ďż˝De-ar putea toate vietuitoarele sa fie scapate de durereďż˝. Nimic nu linisteste mai usor supararea noastra, chiar cind e dreapta, decit aceste vorbe: ďż˝E un nefericit!ďż˝. Caci ceea ce este apa pentru foc, mila este pentru suparare. De aceea, sfatuiesc pe acela care se teme sa faca un rau aproapelui sau, stapinit fiind de suparare, sa-si reprezinte raul ca fiind deja facut, sa-si vada viitoarea victima in culmea durerii si sa-si spuna: ďż˝Iata fapta mea!ďż˝. Aceasta imagine i-ar linisti minia, caci mila este antidotul necazului, prin acest artificiu reusind sa se stapineasca la vreme. Nu incercati sa-i tratati pe oameni dupa cit merita. Spiritul superior nu trebuie sa se lase antrenat de asprimea celui caruia i se adreseaza, caci aceasta-l conduce la ura, nici de prostia lui, care nu i-ar provoca decit dispret. Sa vedem mai bine suferinta, mizeria, mihnirea, duererile interlocutorului. Atunci ne vom simti ruda lui, il vom simpatiza si in loc de ura si dispret vom simti mila catre care insasi Evanghelia ne indeamna. Orice muritor care renunta sa mai faca diferente intre sine si aproapele sau, care asculta suferintele semenilor sai ca pe ale sale, care este gata sa-si sacrifice viata pentru vietile altora, va considera ca suferintele nesfirsite ale vietuitoarelor ca de nesuportat pentru sine, umplind fara ragaz sufletul de durerea universala. Din acel moment, fericirea nu mai este posibila, fiinta sa risipita in umanitate nu va mai aspira decit la neant. Un caracter egoist isi va gasi intotdeauna motive egoiste epntru a-si explica modul de a actiona: mila sau rautatea nu-l influenteaza. Isi va sacrifica chiar o mica parte din avatajele sale pentru a se razbuna pe un inamic, dar niciodata pentru a ajuta un prieten. Rautatea isi are radacinile in suferintele celor apropiati, iar cel inclinat sa practice raul se arunca cu placere intr-o lupta in care se asteapta sa primeasca tot atitea rani cite poate face el insusi adversarului sau. Bunatatea este induiosarea universala pentru tot ce traieste, mai ales pentru om, pentru ca este, dintre toate fiintele, cel mai capabil de a suferi. Orgoliul nemasurat aduce dupa sine ura si dispretul, numai mila anuleaza orgoliul. Mila ia, de asemenea, sub protectia sa intregul regn animal, de care sistemul moral european s-a ocupat foarte putin. Legea dreptului animalelor, credinta gresita ca actiunile noastre fata de ele nu au nici o importanta morala, e o barbarie a Occidentului, a carei radacina este in iudaism. Principiul de viata la om, ca si la animal, este identic; ceea ce le deosebeste nu rezida in vointa individuala, ci in elementul intelectual care, la om, se numeste ratiune. Dar egalitatea fizica intre om si animal este de necontestat. Cel care dispretuieste animalele ar trebui sa-si rememoreze copilaria, faptul ca a fost odata alaptat de mama lui ca orice mamifer neajutorat. Mila fata de animale este esential legata de bunatatea caracterului; oricine e crud cu ele nu poate fi bun cu semenii sai. Aceste doua feluri de mila au acelasi izvor. Vocea constiintei rasuna la fel de puternic in sufletul omului cu sentimente inalte atunci cind nedreptateste un animal sau un semen de-al sau. Cu toate acestea, mila pentru animale nu trebuie sa anuleze necesitatea de a te hrani cu carne deoarece in natura facultatea de a suferi este legata direct de inteligenta. Numai cruzimea este aceea care trebuie inlaturata. In aceeasi masura, omul obliga animalul sa munceasca pentru el, dar este imoral ca foamea si bataia sa chinuie animalul care ti-e credincios si te-ajuta sa-ti cistigi existenta. VOINTA IN VIATA Despre libertate sau vointa de a trai in planta, animal si om ďż˝ Inteligenta ca instrument al vointei ďż˝ Sensibilitatea, element nedespartit al vointei ďż˝ Caracterul A fi liber si a fi fost creat sint doua notiuni diametral opuse. Caci este contradictoriu sa afirmi in acelasi timp ca Dumnezeu a creat fiintele si ca le-a inzestrat cu libertate. Daca fiinta este rau intocmita sau comite raul este din cauza ca a fost gresit creata, iar greaseala apartine Creatorului. Exista Dumnezeu? Atunci raul si pacatul a carui cauza unica este Creatorul, distruge propria sa divinitate. Pentru ca o fiinta sa fie moral libera trebuie sa aiba o origine depinzind de natura sa proprie si sa fie perfectibila prin ea insasi, nu prin intermediul aproapelui sau. Existenta sa fiind un act de creatie personala, care se dezvolta in timp, devine raspunzatoare de toate manifestarile sale. Din responsabilitatea care ne este dovedita de constiinta rezulta, asadar, libertatea vointei ca principiu esential al fiecarei fiinte. Sa privim cu atentie lumea anorganica, sa observam forta apelor rostogolindu-se in abis, statornicia acului magnetic pozitionat catre Nord, atractia fierului catre magnet, violenta pilelor electrice; sa studiem un corp care se cristalizeaza, regularitatea structurii sale; sa remarcam siguranta cu care corpurile, ajunse in stare lichida se cauta sau fug unul de altul, se unesc sau se despart. Sau sa constatam, in sfirsit, acea forta care, legind corpul nostru de masa paminteasca, il apasa fara preget, sub propria sa aspiratie. Printr-un efort minim de imaginatie putem recunoaste, in aceste stari aparent atit de departate de noi, principiul propriei noastre existente, acela care, in om, isi urmareste scopurile in deplina lumina a constiintei. In manifestarile infinite ale anorganicului, aspiratia spre devenire este oarba si neschimbatoare. Asa cum primele licariri ale zorilor impart numele de lumina cu razele soarelui la amiaza tot astfel acest principiu, manifestindu-se elementar in formele inferioare de viata, poarta numele de vointa, desemnind, la general, cauza oricarei actiuni. Natura creeaza conditii apte sa dea nastere vietii, dar ea lucreaza mecanic, asa cum, in fulgul de zapada forma sub care se cristalizeaza nu este datorata gindirii, ci unei aspiratii inconstiente a vointei originare. Simplificind raportul dintre animal si om este acelasi cu raportul dintre planta si animal. In regnul vegetal, vointa de a trai se manifesta orbeste, fara scop. Planta prezinta intreaga ei fiinta, la prima vedere, intr-o completa nevinovatie. De aceea, organele de reproducere sint la virf, in locurile cele mai vizibile. De unde si concluziaca raul nu exista neaparat in vointa, dar este prezent in vointa constienta. Fiecare planta, prin urmare, expune concomitent clima si natura pamintului in care s-a format. Chiar fara a fi botanist, este usor sa recunosti intr-o planta daca e de la tropice sau din zona temperata, din apa sau din pustiu etc. Ea exprima prin vointa specifica genului sau, ceea ce i-ar fi imposibil de explicat intr-un alt mod. Sa contemplam nenumaratele forme de viata animala. Fiecare nu este decit expresia vadita a aspiratiilor voluntare care formeaza caracterul vietuitoarei respective, ca incarnare a vointei sale. Varietatea formelor nu este decit o imagine a varietatii caracterelor. Animalele salbatice, de prada au falci mari, gheare si muschi puternici, privire agera, patrunzatoare. Ierbivorele, care isi cauta scaparea prin fuga nu au arme ďż˝ colti si gheare, dar sint inzestrate cu picioare iuti si auz delicat. Interiorul corespunde exteriorului: carnivorele au un tract intestinal scurt, ierbivorele aparat digestiv propriu unei lungi functii de asimilare. La fel nu exista nici o contradictie intre celelalte aparate si organe si functiile fiziologice pe care le reprezinta. Fiecare aspiratie a vointei corespunde unei modificari particulare a formei. De aceea, lacasul ordinar al prazii determina forma vinatorului. Prada s-a retras in locuri putin accesibile, vinatorul ia o forma caracteristica pentru a o descoperi, caci vointa de a trai ii va inzestra si pe unul si pe celalalt cu calitatile necesare supravietuirii. Astfel, pentru a extrage saminta din fruct unele pasari au un cioc incirligat. Pentru a culege reptile prin mlastini, pasarile de balta picioare, git si cioc lungi. Pentru a dezgropa furnici exista tapiri cu picioare scurte, gheare puternice si bot lung, prevazut cu o limba subtire si lipicioasa. Pelicanul se duce la pescuit cu o gusa enorma, bufnita isi vede prada in plina noapte, pestii electrici isi anihileaza complet prada inainte de a o atinge. Orice fiinta vie are un adversar gata s-o nimiceasca. De aceea, pentru cei mai putin musculosi exista mimetismul, carapacea, substantele vezicante, rau mirositoare, tepii, siretlicurile etc. Vointa de a trai se sprijina pe elemente ofensive si defensive. Se mai sprijina, de asemenea, pe un element intelectual ca mijloc de conservare a individului. De aceea, vechii greci au denumit inteligenta Hegemonicon (calauza). Elementul intelectual este pus in serviciul vointei si distribuit la toti in acest scop. Animalele salbatice au mai multa vointa decit ierbivorele. Pradatoarele merg la vinat, vulpile fura nu pentru ca sint mai inteligente, ci fiindca vor sa traiasca din vinat si hotie. La vulpe, siretenia a inlocuit muschii. Scopul vointei la om este acelasi cu al animalului: hrana si reproducerea. Dar lipsa muschilor, o mai buna organizare a vietii sociale, cerintele sale specifice au desprins inteligenta sa de regnul animal, situind-o la un nivel superior. Elementul intelectual conform cu natura sa devine un instrument cu intrebuintari multiple si aplicabil scopurilor cele mai diverse. Natura, credincioasa spiritului sau economic, putea de la inceput sa satisfaca toate cerintele necesitatilor devenite atit de variate. De aceea, l-a creat pe om fara vesminte, fara un scut natural de aparare, imperfect, inconsecvent, lipsit de forta fizica. Singurele instrumente pe care natura le-a dat omului au fost miinile. Prin superioritatea inteligentei, omul isi imbogateste conceptual motivatia, precum si varietatea si intinderea ei. Omul trece de la stadiul simplelor sclipiri la idei coerente, apare gindirea abstracta, mergind pina la reflectie, construind concepte si notiuni; analizind si sintetizind actul volitiv este constientizat. Sub imperiul vointei de a trai biciuita de intelect, se dezvolta procesele afective aparind pasiunile ca elemente noi, necunoscute lumii animale. Conceptualizarea faptului exterior micsoreaza violenta caracterului, punind impresia pe planul superior. De exemplu, un vitelus se lasa usor despartit de mama lui, in timp ce un pui de leu, in aceeasi situatie, se agita de dimineata pina seara, iar un copil despartit de parinti, este de-a dreptul traumatizat. Maimuta este cea mai vie si mai violenta dintre patrupede pentru ca este cea mai inteligenta. * * * Procesele afective se manifesta infinit mai complex la om, comparativ cu animalul. De asemenea, elementul intelectual ridicat il face mult mai sensibil la plictiseala. Omul, prin prisma propriei sale existente, poate intelege gesturile si actiunile unui animal, menite sa exprime reprezentari ale vointei de a trai, acceptindu-le in mod diferit. Inteligenta este insa un criteriu dupa care numai omul poate fi masurat. Dar poate ca intre omul prost si un animal, dotat cu intelegere, departarea nu este mai mare ca intre un idiot si un geniu. Deci, te poti mira, citeodata, de asemanarea existenta intre om si animal in afectiunile si instinctele lor. * * * Animalul, chiar dotat cu inteligenta, nu vede in obiecte decit ceea ce-l intereseaza momentan sau in viitor, in raport cu vointa lui. Pisicile cerceteaza cu grija locul in care ar putea da peste o eventuala prada. Vulpea miroase cotiturile ascunse. Dar nu merg independent de acesta preocupare. A privit vreun animal cerul instelat? Ciinele meu s-a ascuns ingrozit cind a vazut soarele pentru prima data. Animalele domestice mai inteligente au uneori o concepere fugitiva a mediului ambiant, independent de scopurile interesate. Ciinii merg pina la a privi fara a avea ceva precis inaintea ochilor. Se aseaza chiar la ferestra si urmaresc tot ce se misca pe strada. Maimutele privesc uneori ca si cum ar dori sa cunoasca spatiul. Motivul si actul, conceperea si executarea prin vointa se prezinta in mod distinct numai la om. * * * Inteligenta suscita in om cugetarea care diferentiaza total constiinta sa de cea a animalului si care il obliga sa aiba, in timpul trecerii sale pe pamint, o atitudine atit de diferita de cea a celorlalte fiinte insufletite. Prin cugetarea sa omul intrece animalul in forta si suferinta. Animalele traiesc numai in prezent, omul percepe timpul in toate coordonatele sale. Animalele lupta pentru a-si satisface necesitati imediate, omul este preocupat de viitor, chiar de un viitor pe care nu-l va vedea, anticipindu-l si impodobindu-l in culorile ideale ale artei. Animalele sint supuse impresiei momentului, raspunzind direct cauzei; omul se desfata cu notiuni abstracte, independente de prezent. De aceea lucreaza planificat, dupa percepte fixe, fara a tine seama de impresiile momentane, intimplatoare. Poate, prin urmare, sa redea, fara emotie, reprezentarea artistica a propriei sale morti. Sau poate sa se stapineasca pina la a deveni impenetrabil. Poate sa discearna, sa ofere mai multe motivatii uneia si aceleiasi cauze. Determinantul in lumea animala este momentul. Numai teama de constringere exercitata imediat poate pune friu dorintelor sale, prin repetare acea teama transformindu-se in obicei, in deprinderea de a executa un lucru strain firii lui. Din acel moment teama il conduce. Asa a luat nastere arta dresajului. Animalul simte, priveste, reactioneaza. Omul simte, priveste, gindeste, concepe, reactioneaza. Dar si unul si celalalt isi exercita vointa proprie. La animal, vointa este principiul creator al cunoasterii obiective, directe, vointa oarba, dirijata de nevoile sale organice, impulsionind direct sistemul nervos, creierul. Lumea exista atunci pentru el, in mod obiectiv. Omul, odata ce a atins pragul cunosterii obiective, constientizeaza actele sale exterioare producatoare la rindul lor de alte cauze si motive ca rod al imaginatiei, conducind la idei, concepte, notiuni, abstractizare, generalizare, particularizare, analiza, sinteza, intr-un cuvint la gindire. Animalul nu depaseste stadiul intuitiv. Omul abstractizeaza. Singura lege care conduce fiintele inferioare omului este supravietuirea speciei prin asigurarea hranei si a inmultirii. Vointa de a supravietui apare si la omul a carui constiinta nu se ridica mai presus de cerintele ei. Vointa este stapina, iar constiinta sluga. Fireste, spiritele superioare depasesc acesta stare inversind rolurile, admitind suveranitatea constiintei asupra vointei de a trai. Astfel, supravietuirea nu mai este scopul vietii decit in situatii limita, iar constiinta, eliberata de servituti, percepe lumea obiectiv si dezinteresat. * * * Intuitia estetica situeaza omul deasupra vointei de a trai si a dorintelor niciodata satisfacute, dar ea nu reprezinta decit un moment de evadare. Vointa neostoita este forta vitala si, ca viata ce ne e data, este legata intim de durere. Moartea nu poate distruge vointa de a trai, caci moartea distruge numai individul, ca mainfestare trecatoare a vointei. Vointa precede individul, este indestructibila si prin urmare sinuciderea sau omuciderea nu dau ceea ce promit. Forta vitala este eterna. Dar vointa de a trai este libera in sine? Forta vitala se manifesta sub multiple reprezentari bune sau rele, ea poate da viata sau poate nega viata. Forta vitala, manifestindu-se in rau, are o individualitate puternica, mergind pina la anihilarea celor care o inconjoara. Dimpotriva, in manifestarile ei pozitive, merge pina la autoanihilarea propriei personalitati in interesul celorlalti. Acesta completa alienare a vietii, aceasta negare de sine, aceasta blinda resemnare, acceptare a mortii intru ispasirea raului universal apare la limita ei extrema numai in domeniul religios; manifestindu-se ca o eliberare temeinica si vesnica de sub imperiul vointei de a trai. * * * Ingeniozitatea animalului dovedeste ca vointa lucreaza in afara constiintei. Nu putem considera ca animalul are sentimente sau constiinta lucrului facut pentru ca scopul spre care tinde ca si cum i-ar fi cunoscut ii ramine cu totul necunoscut. La un an, pasarea nici nu are habar de ouale pentru care face cuib; nici paianjenul nu se gindeste la prada, cind isi tese pinza s.a.m.d. Admitind ideea ca starea de imaginatie, ca sursa a actului volitiv, nu este o conditie neaparat necesara activitatii vointei, vom recunoaste mai usor actul volitiv in cazuri in care vointa este mai putin formala. De exemplu, vom considera ca nesemnificativa vointa exterioara la construirea cochiliei unui melc, precum nu consideram casa ridicata de noi ca rezultat al unei vointe straine de noi. Dar vom admite casa noastra ca expresie a vointei care lucreaza in noi in mod obiectiv si motivat. La melc, vointa de a construi un invelis este instinctuala. Aceeasi vointa oarba lucreaza si-n noi atunci cind este vorba de functiile organice ale corpului, menite sa asigure continuitatea fluxului vital. * * * Animalul nu cunoaste moartea decit in momentul ultimei expiratii, pe cind omul se apropie de momentul fatal constient fiind de pasii care-l apropie nenincetat de abisul insondabil. Acela care n-a admis nimicirea completa este obligat se mediteze asupra vietii. Asa s-au nascut filozofiile si religia, care presupun liberul arbitru si ideile morale pe care le consideram adesea ca prea putin fundamentate. Elementul constant este dat pe de-o parte de datele ratiunii exprimate de filozofi si de cealalta parte de obiceiurile, citeodata crude, ale preotilor diferitelor religii. * * * Conceptia generala a vietii de care omul are parte poate fi comparata cu un plan geometric abstract si incolor. In cazul acesta, omul este, in raport cu animalul, ca un capitan de corabie fata de un simplu luntras. Cel dintii, cu ajutorul unei harti marine si al unei busole, cunoaste exact traseul si pozitia sa pe mare in orice moment; luntrasul nu priveste decit valurile si cerul. Omul are intotdeauna, alaturi de existenta sa concreta, o viata abstracta. In viata concreta, omul este expus vicisitudinilor, realitatii, prezentului: trebuie sa traiasca, sa sufere si sa moara ca un animal. Numai viata abstracta ii ofera planul geometric asupra caruia cugeta. Asa incepe rolul de spectator. Prin aceasta retragere in forul sau interior se aseamana astfel unui actor care intre doua replici asista, din sala, la pregatirea mortii sale, urca apoi pe scena si moare. Stapinirea de sine caracterizeaza viata omului. Ratiunea domina in situatiile cele mai dramatice. Omul, spre deosebire de animal, isi stapineste si chiar reprima instinctele, subordonindu-le gindirii. * * * Fiind lipsit de ratiune si prin urmare de capacitatea de a generaliza si abstractiza, animalul este incapabil sa vorbeasca si sa rida. Acestea sint manifestari specifice omului. Cu toate acestea, singurul sau amic din lumea animala, ciinele, face un act particular, necunoscut celorlalte animale: isi manifesta bucuria dind din coada. Cit de mult contrasteaza aceasta fireasca si simpla salutare cu politeturile adesea de suprafata cu care se intimpina intre ei oamenii. * * * Asa cum lumea ar ramine in intuneric, daca n-ar exista corpuri care sa reflecteze lumina soarelui, asa cum o coarda are nevoie de aer ca sa vibreze si de un mediu rasunator pentru a produce un sunet, tot astfel actul vointei nu devine lucru facut decit sub influenta inteligentei. Elementul intelectual este mijlocul prin care se exprima vointa, iar efectul produs poate fi comparat cu o manifestare de constiinta. * * * Asa cum o buna digestie pretinde un stomac sanatos, forta atletica ďż˝ brate musculoase, tot astfel o inteligenta iesita din comun are nevoie de un creier dezvoltat, bine proportionat, cu o structura particulara. Activitatea vointei nu este legata de un organ anume. Cea mai mare greseala este situarea centrului calitatilor morale in organele cerebrale. Se conisdera ca elementul intelectual, din punct de vedere fiziologic, este rezultatul functiei unui organ; se considera ca elementul intelectual, din punct de vedere metaforic, este opera vointei a carei obiectivitate sau existenta vizibila este corpul intreg. Prin urmare, vointa de a cunoaste, considerata in mod obiectiv, este in creier, asa cum vointa de a merge este in picioare, vointa de a apuca in miini, de a digera in stomac etc. Elementul intelectual se epuizeaza, vointa este neobosita. Dupa o indelungata munca intelectuala oboseala creierului este evidenta, asa cum obosesc bratele dupa o munca fizica grea. A acumula cunostinte presupune efort; dimpotriva, vointa este propria noastra existenta; manifestarile noastre exterioare isi au sursa in vointa, producindu-se fara efort. De aceea, sentimentele ca necazul, frica, dorinta, tristetea, stimuleaza vointa si pentru justificarea fiecaruia din aceste sentimente este necesara refacerea deviatiei vointei de la natura sa originara la abaterile de la functia sa ordinara, spre care natura a fost deviata. Copiii mici, a caror inteligenta pina la o virsta este in stadiu incipient, au de la nastere o vointa proprie. Prin tipete imposibil de stavilit isi manifesta vitalitatea; vointa lor neavind inca obiect, ei vor fara a sti ce vor. Din zelul neobosit al vointei se nasc graba, repezeala in vorba si fapta, care sint mai mult sau mai putin proprii tuturor oamenilor si care pot fi domesticite prin educatie. Aceasta graba ca expresie a vointei s-ar materializa prin atingerea scopului inainte de a fi venit momentul cel mai propice. Executia propriu-zisa si faptul care rezulta din aceasta se materializeaza numai dupa expunerea si discutarea motivelor determinante, adica dupa ce elementul intelectual si-a jucat rolul. Si totusi cite unul e mai grabit. Abia a prins si a adunat citeva idei fugitive asupra imprejurarilor prezente, a evenimentului zilei sau opiniilor comunicate si vointa totdeauna gata, neobosita iese din adincimi de sensibilitate si se manifesta prin frica, teroare, speranta, bucurie, dorinta, invidie, tristete, zel, necaz, furie, amor etc. Ea conduce la vorbe si actiuni precipitate, de care mai tirziu individului ii pare rau, atunci cind timpul l-a invatat ca elementul intelectual, cu puterea sa de a discerne imprejurarile, meditind asupra relatiilor, nu s-a manifestat pentru ca nu a fost obisnuit sa-si stapineasca vointa. Din zece motive care ne inaspresc, noua si-ar pierde motivatia daca am cerceta cu grija fondul cauzelor lor si daca am recunoaste necesitatea si adevarata lor valoare. Ceea ce friul si zabala sint pentru calul salbatic, elementul intelectual este pentru vointa omului. Vointa trebuie imblinzita prin invatatura, cultura si motivatia acestora. Si totusi sub impresia unei emotii violente si neasteptate, vointa musca zabala si-si urmeaza natura proprie. Acesta dovedeste ca intelectul este total diferit de vointa. * * * Este placuta constatarea ca vointa este la om elementul real si esential si ca inteligenta este secundara. Intr-adevar, inteligenta nu-si poate indeplini corect si direct functiile sale daca vointa tace si se odihneste; dar nici extrema nu duce la nimic; daca vointa este atitata peste masura, functionarea intelectuala este perturbata, chiar distrusa, rezultatul fiind nul sau gresit. * * * Elementul intelectual nu este opus vointei in mod egal. Luna nu poate lumina cind soarele straluceste si cu toate astea ea nu-l influenteaza citusi de putin. O spaima mare ne blocheaza sau ne conduce la acte din cele mai nebunesti, ne face, de exemplu, ca intr-un incendiu sa ne aruncam tocmai in flacari. Necazul nu ne permite sa stim ce facem si mai putin inca ceea ce spunem. Pasiunea oarba in dragoste ne face incapabili de a cintari argumentele sau chiar de a le ordona pe ale noastre. Bucuria ne face necugetati. Frica ne impiedica sa vedem si sa intrebuintam mijloacele de scapare cele mai eficiente; de aceea, intr-un pericol neprevazut sau intr-o lupta cu adversarii singele rece si prezenta de spirit sint mijloacele cele mai sigure. Singele rece reduce la tacere vointa, lasind cale libera inteligentei. Prezenta de spirit inseamna reactia echilibrata a inteligentei sub necesitatea intimplarilor care pun la lucru vointa. Aceste doua actiuni, desi inrudite, se mainfesta rareori impreuna. Ele sint de o nepretuita valoare, caci permit utilizarea elementului intelectual la momentul potrivit si, prin aceasta, inlesnesc rationamente decisive. Prin coordonarea singelui rece si a prezentei de spirit, individul va sti ceea ce trebuie sa faca si sa spuna intr-un moment dat. Se spune, cu drept cuvint, despre acela care-si ďż˝pierde capulďż˝, adica a carui vointa scapa de sub controlul ratiunii, ca ďż˝este furiosďż˝, elementul ďż˝furorďż˝ reprezentind pierderea relatiei exacte si a imprejurarilor necesare individului in lupta cu mediul. Dragostea si ura deformeaza judecata. Chiar si defectele par agreabile, iar calitatile devin defecte atunci cind procesul afectiv intervine in procesul gindirii. Inamicii comit numai greseli, prietenii fac numai lucruri bune, judecata isi pierde caracterul obiectiv. Interesul personal exercita, in secret, o influenta analoaga asupra judecatii. Ceea ce este profitabil pare drept si firesc; ceea ce se opune interesului personal devine absurd, de neconceput si nedrept. De aici atitea prejudecati conservate de natiuni, secte, religii, doctrine politice etc. Magulirile apar limpezi si devenim orbi in fata defectelor noastre. Nu putem intelege ceea ce contrariaza planurile, dorintele, sperantele noastre, pe cind ceea ce este favorabil ne sare-n ochi. Inima conduce ratiunea. Gresim mai mult decit constientizam si ne ferim de a ne revedea trecutul in intregime de teama inconstienta fata de erorile comise anterior. Astfel, elementul nostru intelectual este in permanenta corupt de capriciile si slabiciunile noastre. Elementul intelectual, instrumentul unic al vointei, este tot atit de diferit de ea, ca ciocanul de fierar. Oricit ar fi de activa inteligenta, discutia ramine pasiva. Este ca si cum omul n-ar participa. Dar cind vointa intra-n joc, omul isi dezvaluie caracterul: atunci este violent, pasional. Vointei i se atribuie intotdeauna caldura caracterului, iar inteligentei raceala cugetarii rationale. Discutia ďż˝la receďż˝ nu cade sub incidenta vointei. Inversarea raporturilor, respectiv considerind vointa ca instrument al elementului intelectual conduce la alienare. * * * Cu drept cuvint inima, acest organ fundamental al vietii animale, a fost aleasa ca simbol al vointei, privita ca principiu al existentei noastre. Tot ceea ce priveste actul volitiv ca: dorinta, pasiunea, bucuria, durerea, bunatatea, ura, intr-un cuvint sentimentul, este atribuit inimii. De aici vin expresii ca: inima rece ďż˝ inima larga ďż˝ asta sfisie inima ďż˝ plesneste inima de bucurie ďż˝ cine poate sti inima omului? ďż˝ e fara inima ďż˝ afaceri de inima. ďż˝Afacerile de inimaďż˝ au la baza inclinatia sexuala, sexul fiind culcusul vointei. Byron, in ďż˝Don Juanďż˝, face o satira amara la adresa femeilor care transforma dragostea intr-o ďż˝afacere de capďż˝ uitind ca au ďż˝inimaďż˝. Capul vine dupa inima, caci nu el este centrul corpului, ci o dezvoltare a lui. Cind moare un erou i se imbalsameaza inima, in timp ce filozofii si poetii au parte, dupa moarte, de cercetarea amanuntita a craniului si creierului. Atunci cind despre un om se spune ca ďż˝are inima buna, dar e sec al minteďż˝, iar despre altul ca ďż˝are mintea agera, dar e rau la inimaďż˝, fiecare simte ca in prima formulare lauda intrece prejudiciul, in timp ce in a doua formulare efectul e contrar. De asemenea, comiterea erorilor, a greselilor este pusa, intotdeauna, pe seama vointei intelectuale. Faptele grave vor fi numite greseli, necugetare, usurinta, nebunie. Nu spui niciodata ďż˝asa am simtitďż˝, ci ďż˝nu m-am ginditďż˝, ďż˝n-am stiutďż˝. Pagubele materiale sint puse adesea pe seama prostiei si nu a rautatii. Toate acestea demonstreaza ca vointa singura este reala si esentiala in om; inteligenta nu este decit un instrument care poate comite greseli, fara ca vointa sa ia parte la ele. Prostia este iertata adesea, viciul niciodata. Cu toate acestea, inclinatia catre viciu este tot atit de innascuta, ca si lipsa de spirit. In toate timpurile, facultatile mari ale spiritului au fost considerate un dar natural sau dumnezeiesc, iar beneficiarii lor au trecut drept favorizati ai sortii. Nu s-au considerat niciodata astfel facultatile morale, desi sint innascute, tratindu-le ca pe ceva cistigat, depinzind de bunavointa omului de a si le insusi. De aceea, religiile promit recompense in viata de apoi pentru operele morale pe care omul le face prin vointa inimii, dar nu recompenseaza niciodata binefacerile izvorite din superioritatea spiritului. Toti martirii credintei au fost canonizati pentru ca au simtit prezenta dumnezeiasca si au crezut in ea cu inima, nu cu mintea. Caci virtutea isi aduna recompense intr-o alta lume, inteligenta spera sa le aiba in lumea aceasta, geniul nici aici, nici dincolo, caci el este propria sa recompensa. Prin urmare, vointa este eterna, elementul intelectual tine de timp. * * * Pentru a deveni toleranti cu vederile altora, opuse vederilor noastre, pentru a privi cu intelepciune contradictiile este suficient sa ne reamintim cite opinii diferite, chiar opuse am avut, in mod succesiv, asupra aceluiasi subiect. * * * In apararea unei cauze, multe persoane utilizeaza adevarul aparent sau jumatatile de adevar. Falsul adevar este insa depistat si despartit de adevar si de concluzia fireasca: prin urmare, omul este dator sa se fereasca de a prezenta falsul adevar prin argumentatie sofisticata sau insuficienta, caci se va gasi intotdeauna un alt om care sa restabileasca adevarul pur. Chinezii merg poate prea departe in proverbul: ďż˝Acela care este elocvent si dibaci la limba poate intotdeauna sa prezinte o fraza pe jumatate, iar acela care are dreptatea de partea lui sa lase a treizecea aarte din ceea ce pretindeďż˝. Se arata inteligent acela care cu prostii si nebunii nu sta de vorba. Dar multi vor spune ce dansatorul invitat la balul paraliticilor: ďż˝Eu cu cine dansez?ďż˝ * * * Anticii spuneau: ďż˝Puterile lumii sint trei: inetligenta, forta si fericireaďż˝. Cred ca fericirea, sau destinul, joaca cel mai mare rol in viata noastra, suferinta avind mai putina influenta. Viata noastra e ca o corabie ale carei pinze sint umflate sau dezumflate de vintul destinului si se ajuta de suferinta ca de niste visle. Daca dupa o munca incordata ajungem la tel, suferinta va fi uitata, raminindu-ne meritul realizarii. Virtutea, ca si geniul, nu se invata. Sistemele morale produc tot atitea caractere nobile, cite personalitati artistice produc teoriile estetice. Cu toate acestea, faptele unui individ sau ale unui popor pot fi modificate prin dogme, fie religioase, fie sociale, fie politice. Prin ele insele actiunile noastre sint imagini lipsite de continut; numai ideea le poate dirija catre un continut moral. Manifestarea poate fi diferita, ideea ramine aceeasi in realitate. Cu acelasi grad de rautate un om poate muri pe esafod sau in patul sau inconjurat de familie. Aceleasi defecte si in aceleasi scopuri se exprima la un popor fie prin acte primitive (omucidere, viol, canibalism), fie prin acte subtile: intriga, dezinformare, dezorganizare. Asa cum pestele se simte bine in apa, pasarea in aer, soarecele in pamint, fiecare om are atmosfera proprie si nu poate fi judecat decit in cadrul sau natural. Numai experienta ne invata deosebirea dintre ceea ce vrem si ceea ce putem. Pina atunci beneficiem de un caracter neformat. Numai prin asprimea incercarilor vom descoperi drumul drept. Caracterul este cunoasterea profunda a individualitatii noastre cu slabiciunile si virtutile sale. O cultura morala nu aduce decit imbunatatiri limitate. Mintea e luminata, dar inima ramine ramine in umbra: principiul ďż˝a fiďż˝ in elementul moral, ca si in elementul fizic sau intelectual este innascut. Fiecare dintre noi este ďż˝un dar al lui Dumnezeuďż˝. Oricit iti vei schimba infatisarea, ramii ceea ce esti. * * * Vom putea schimba modul nostru de lucru, niciodata insa nu vom putea schimba vointa reala, care singura are o valoare morala. Astfel i s-ar putea arata egoistului avantajele mari pe care le-ar obtine prin sacrificarea intereselor marunte; necinstitului i s-ar prezenta pedepsele care decurg din raul pe care-l va comite. Chiar celui animat de bunatate, educatia si ratiunea l-ar putea ajuta sa fie mai aproape de perfectiune. Imputarile constiintei, care par deocamdata sa atinga faptele, se adreseaza, in fond, personalitatii noastre intime. Actiunile sint masura caracterului nostru, manifestindu-se tot atit de sigur ca simptomele unei boli menite sa descrie starea patologica a bolnavului. Precum unui botanist ii este suficienta o frunza pentru a determina specia careia ii apartine planta, tot astfel caracterul omului poate fi dedus din manifestarile sale marunte. Pentru lucrurile importante oamenii isi iau precautii; in gesturile mici ei se manifesta dupa natura lor si fara a da osteneala sa se mai ascunda. Precum drumul isi urmeaza linia lui dreapta fara sa se imprastie pe o suprafata mare, asa si omul trebuie sa-si urmareasca tinta, lasind de-o parte si de alta inutilitatile. Nehotarirea, amagirea creeaza aspiratii false, oamenii devenind copii in bilciuri si luind tot ceea ce le place. Viata se va scurge intr-o alergatura continua si nefolositoare. Vointa si puterea nu ajung: omul trebuie sa stie ce vrea si ce poate. ďż˝Caracterul bunďż˝ traieste intr-o lume in armonie cu fiinta lui. Relatiile cu semenii sai sint amicale; se simte ruda cu toate fiintele; ia parte la bucuriile si necazurile lor si asteapta cu incredere sa se bucure de acelasi interes afectuos. Prin aceasta pacea adinca a sufletului sporeste si fiecare se simte bine in cercul sau. * * * Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stapineste pe sine insusi. Ne inchipuim intotdeauna un om cu un caracter nobil cu o fizionomie marcata de paloare si tristete, care nu este decit constiinta nimicniciei tuturor lucrurilor si suferintelor din lumea aceasta. Cind soarta sfarima cu o lovitura dorinta de a trai, omul nu mai vrea nimic, caracterul sau devine trist si nobil resemnat. Omul cauta sa rupa legaturile care-l tin pe pamint. Simte pacea dulce a mortii si un fel de bucurie secreta il insoteste in aceasta stare, numita de cel mai melancolic dintre popoare ďż˝bucuria necazuluiďż˝. INTELEPCIUNEA IN VIATA Ceea ce este ďż˝ Ceea ce are ďż˝ Ceea ce reprezinta ďż˝ Viata in sine ďż˝ Viata in raporturile sale cu societatea Pentru linistea interna a omului, chiar pentru intregul sau mod de a fi, este esentiala starea lui psihica. In aceasta stare se afla izvorul migiierii sau al deznadejdii, al senzatiilor, al vointei si al gindirii sale, pe cind mediul extern are numai o influenta indirecta. De aici rezulta ca in acelasi context relational si faptic fiecare individ reactioneaza sau este afectat altfel, fiecare traind in mod diferit, particular, acelasi eveniment. Reprezentarea mediului ambiant este conditionata de modul de receptare al celui care primeste stimulul; receptarea insasi este conditionata de nivelul de intelegere, gradul de pregatire, sensibilitatea, experienta individului. De exemplu, un om care invidiaza peripetiile interesante ale vietii vecinului sau ar trebui mai degraba sa invidieze starea de spirit care a dat pret acestor intimplari. Incidentul devenit pasionant pentru un observator fin, devine pentru observatorul superficial un fapt banal de viata. De aceea, melancolicul va interpreta un episod dramatic ca pe o tragedie, sanguinul ca pe un conflict interesant, iar flegmaticul ca pe un fapt lipsit de importanta. Realitatea in sine cuprinde doi termeni: subiectul si obiectul, legati printr-o legatura unanima si intrinseca. Realitatea obiectiva (a obiectului) este mereu aceeasi; realitatea subiectiva (a subiectului care recepteaza obiectul) este diferita pentru fiecare dintre noi. Se mai poate spune ca realitatea este diferita pentru fiecare dintre noi. Un obiect frumos, vazut de un spirit mediocru, produce asupra acestuia un efect mediocru. Sau altfel spus, fiecare este indesat in constiinta ca in propria sa piele si nu traieste decit prin ea. De aici rezulta influenta slaba a lumii exterioare asupra lumii interioare a fiecarui individ. Realitatea, ca obiect al receptarii noastre, este determinata de destin si, prin urmare, variabila; noi isine sintem partea subiectiva a realitatii, invariabila in esenta sa. Viata omului, cu toate schimbarile exterioare, isi pastreaza caarcterul permanent. Este ca un ciclu de variatiuni executate pe o tema data. De aceea, fericirea noastra depinde de ceea ce sintem, de individualitatea noastra si nu de ceea ce destinul ne impune. Personalitatea individului este mult mai importanta decit averea sa. De aceea englezii, pe buna dreptate, spun: ďż˝Imi place la Parisďż˝ si nu ďż˝Parisul imi placeďż˝. Un caracter nobil, un spirit drept, o natura vesela si un corp sanatos sint bunurile supreme si cele mai de pret pentru fericirea noastra. Izvorul direct al fericirii este veselia; acesta calitate isi gaseste recompensa in ea insasi. Cel care este vesel va gasi totdeauna motiv sa fie vesel, si de aceea chiar este vesel. Oricit ar fi un om de frumos, avut, respectat, daca nu e vesel se va simti nefericit si, invers, poti fi batrin, sarac sau cocosat, veselia cu care este inzestrat spiritul tau te va face fericit. * * * Prezentul obiectiv este in mina destinului si, prin urmare, schimbator. Numai spiritul omului este schimbator si individual. De aceea, viata fiecarui om, cu toate schimbarile exterioare are intotdeauna aceleasi caracteristici. Fericirea noastra depinde de ceea ce sintem, de individualitatea noastra. Si, totusi, prea adesea oamenii dau vina pe soarta. Sanatatea este bunul cel mai de pret si inca intr-o masura asa de mare, incit se poate spune ca un cersetor sanatos este mai fericit decit un rege bolnav. Un temperament linistit si vesel, produs al unei sanatati perfecte va fi izvorul unei inteligente vii, patrunzatoare si al unui spirit echilibrat. O vointa moderata, o fire blinda sint daruri pe care nici rangul, nici avutia nu le pot inlocui. Prin utilizare permanenta muschii se fortifica, dar nervii slabesc. Trebuie, asadar, sa ne intarim muschii prin exercitii potrivite si sa ne menajam nervii printr-un mod de viata echilibrat. Ochii trebuie feriti de lumina prea puternica si mai ales de lumina reflectata, de oboseala produsa de lectura intr-o lumina crepusculara sau de cercetarea indelungata a obiectelor prea mici. Sa ne ferim urechile de zgomote prea puternice, dar mai ales sa nu supunem creierul la eforturi silite, indelungate, nepotrivite capacitatii lui. In timpul siestei sau dupa un efort fizic deosebit, creierul are iarasi nevoie de repaus. Pentru a se reface, creierul are nevoie mai ales de somn. Cu cit creierul este mai dezvoltat si mai activ, cu atit el are nevoie de odihna completa, caci ceea ce pare a se cistiga prin starea de veghe in timp, se pierde calitativ. Avutia contribuie putin la starea de bucurie. Ceea ce alimenteaza bucuria este sanatatea. Viata este miscare permanenta. Continua miscare interioara a organismului necesita echilibrarea miscarilor exterioare. Pina si copacii, pentru a se inmulti si a creste, au nevoie sa fie miscati de vint. Sa comparam efecetul produs in noi de aceleasi evenimente intr-o zi in care sintem bolnavi si intr-o zi in care sintem in deplinatatea fortelor. Numai asa vom intelege cit pretuieste sanatatea. Si, totusi, raportul mai mult sau mai putin echilibrat dintre sensibilitatea, irascibilitatea, imaginatia fiecaruia si realitatea obiectiva poate modela personalitati melancolice temperamental, dar perfect sanatoase fizic. Omul care-si petrece viata in tumultul afacerilor sau placerilor, uitindu-si trecutul, pierde calitatea de a rationa limpede. * * * Trebuie sa stim sa sacrificam raului o particica din fericirea noastra, aceasta pentru a evita necazuri mai mari. O judecata falsa, plina de iluzii, instabilitatea oricarui lucru ne obliga la prudenta in manifestarea bucuriei sau a durerii. Un fleac poate deveni un izvor de rele. In fata unei mari nenorociri trebuie sa ne dovedim intelepti, cunoscind ca ďż˝poate fi si mai rauďż˝. Fereste-te sa-ti bazezi fericirea pe pretentii mari, inlesnind adesea intimplari nefericite. Cu cit edificiul are baza mai solida, cu atit este mai stabil. Cu cit cercul nostru de vederi, de actiune, de contact este mai limitat, cu atit vom fi mai fericiti. Cu cit este mai larg cu atit vom avea mai multe griji. A-ti fi de ajuns tie insuti, a fi tot pentru tine este cea mai buna conditie a fericirii tale. * * * Nimic nu te fereste mai bine de plictiseala, care este flagelul vietii omenesti, decit bogatia spirituala. Omul ordinar este preocupat sa-si omoare timpul, omul de spirit va sti intotdeauna cum sa si-l intrebuinteze. De aceea, jocul de carti a ajuns ocupatia predilecta in orice societate. Neavind idei de schimbat, oamenii schimba cartea la masa si-si cistiga banii unii altora. Cei care nu stiu nici atit, sau sint de-a dreptul prosti, bat darabana cu degetele-n masa. Tigarea inlocuieste, de asemenea, gindirea, atunci cind nu are ce stimula. Precum tara cea mai fericita este aceea care importa putin pentru nevoile sale, asa si muritorul cel mai binecuvintat este acela care se multumeste cu avutia sa interioara, asteptind mai putine placeri exterioare. Caci nu mai trebuie sa asteptam mare lucru de la altii si nici dinafara noastra, in general. Nimic nu ne desparte mai profund de fericire decit viata de petreceri zgomotoase si sofisticate, pe care englezii o numesc ďż˝high lifeďż˝. In tinerete, cind oamenii sint in deplinatatea fortelor fizice si sexuale vointa este pe deplin satisfacuta. Mai tirziu iti ramine numai forta intelectuala; in lipsa ei, mizeria e mare. Vointa este fara de sfirsit, dar pierzindu-se interesul, ea trebuie stimulata prin excitarea unor pasiuni artificiale: sportul, vinatoarea, cursele, muzica, poezia, filozofia. Vointa omului se manifesta prin: forta de reproducere, nervozitatea si sensibilitatea. Fortei sexuale (reproductive) ii corespund: bautura, hrana buna, siesta si somnul. Nervozitatea are drept corespondent placerea de a calatori, dansul, calaria, artele razboinice. Sensibilitatea se regaseste in poezie, muzica, inventii sau filozofie. Aceasta din urma expresie a vointei ne fereste de plictiseala si de efectele ei: anturajul dubios, risipa etc. Filozofia mea nu mi-a adus nici un cistig dar m-a ferit de multe rele. In tinerete, am citit urmatoarea fraza: ďż˝cel ce ride mult e fericit, iar acela care plinge este nefericitďż˝. Observatia este cel putin neroada, dar cuprinde atita adevar, incit n-am putut s-o uit. Ori de cite ori veselia ne bate la usa, trebuie sa-i deschidem si ferestrele, fara a mai cumpani daca sintem indreptatiti s-o primim sau sa fim multumiti, sau daca ne scoate din meditatiile profunde, ocupatiile serioase. Veselia vine intotdeauna la timp. Veselia este moneda sunatoare a fericirii, cistigul nostru imediat. Nimic nu contribuie mai putin la veselie ca averea. Oamenii mari sau bogati sint vesnic ingrijorati. Oamenii modesti, meseriasi sau tarani, au mai adesea fete multumite si placute. Ar trebui, prin urmare, sa pastram cu grija aceasta floare a sanatatii si echilibrului numita veselie. Pentru aceasta trebuie sa evitam excesele, emotiile violente, desfriul, certurile. O viata igenica, doua ore petrecute in aer liber ne vor readuce placerea de a trai. Preponderenta anormala a sensibilitatii produce adesea o dispozitie inegala dupa o stare euforica, urmind adevarate prabusiri melancolice. Aristotel a observat, cu drept cuvint, ca toti oamenii ilustri sint melancolici, geniul fiind adesea dublat de o mare sensibilitate. Shakespeare a descris aceasta mare divizare a temperamentului in general, intr-un mod foarte placut: ďż˝Natura se amuza citeodata formind combinatii caraghioase. Sint unii care-ntr-una casca ochii la nimicuri si rid ca papagalii in fata unui simplu cintaret din cimpoi; iar altii au o infatisare asa de posomorita, incit nici macar n-ar suride auzind o gluma buna. Nu s-a spus adesea ca, in fond, spiritul cel mai limitat este cel mai fericit?ďż˝ Orice ar fi, nimeni nu-l va invidia pentru aceasta fericire. Nu vreau sa trag concluzii pripite intru solutionarea definitiva a acestei controverse, cu atit mai mult cu cit insusi Sofocle emite doua pareri diametral opuse: ďż˝Stiinta este masura completa a fericiriiďż˝. ďż˝Nu inteleptul isi petrece viata in modul cel mai placutďż˝. Filozofii Vechiului Testament nu se mai inteleg intre ei; Isus, fiul lui Sirah, a zis: ďż˝Viata nebunului este mai rea decit moarteaďż˝. Ecleziastul obiecteaza: ďż˝Unde e multa stiinta sint si multe dureriďż˝. Deocamdata, tin sa mentionez aici ceea ce se intelege in particular printr-un cuvint propriu limbii germane: ďż˝Philisterďż˝ (negustor, burghez). Este tocmai omul care, prin masura strimta, strict limitata a fortelor sale intelectuale ďż˝n-are nevoie de spiritďż˝. Acesta expresie apartine vietii studentesti si a fost intrebuintata mai tirziu intr-o acceptiune mai larga, analoga intelesului sau primitiv, caracterizind spiritul prozaic, lipsit de imaginatie. Privind la modul superior lucrurile, s-ar putea spune ca filistinii sint oameni in permanenta ocupati de o realitate care nu exista. * * * Placerea adevarata este direct legata de necesitate. Nici o aspiratie de a cistiga adevaruri sau o judecata corecta asupra acestor doua notiuni nu insufleteste existenta filistinului. Cind moda sau alte constringeri le impun aceste placeri, se achita de ele cit mai repede cu putinta, ca un ocnas de munca lui. Singurele placeri pentru el sint strict senzuale, din care gusta din plin. Mincarea buna, vinurile alese ďż˝ iata scopul suprem al existentei; sa-si procure tot ce contribuie la binele sau material este tinta vietii sale. Seriozitatea rece, lipsita de sens este proprie filistinului si-l caracterizeaza. Nimic nu-l inveseleste, nimic nu-l misca, nu-l intereseaza nimic. Odata sfirsite placerile materiale, societatea filistinilor devine curind plictisitoare. Pina si jocul de carti devine monoton. Ii ramin filistinului placerile vanitatii: goana dupa bogatii, influenta, putere politica, avantajele decurgind din toate acestea si menite sa stirneasca invidia confratilor sint singura lumina la care se dezmorteste. * * * Cea mai firava neliniste produsa de oameni sau lucruri, rumegata constant, poate sa se mareasca monstruos. Lucrurile neplacute trebuie judecate la rece, prozaic, fara incarcatura emotionala pe care o produc. Dimpotriva, marile facultati intelectuale, temperamentul, ca o conditie a perceptiilor ce le insotesc, suscita darul de a insoti durerea. Ecleziastul are de doua ori dreptate cind afirma ca ďż˝Viata nebunului e mai rea decit moarteaďż˝ si ďż˝Unde este multa intelepciune, este multa durereďż˝. * * * Este greu, daca nu chiar imposibil, sa determini limita rationala a dorintelor noastre de inavutire. Multumirea fiecaruia deriva din raportul dintre avutie si dorinta de a avea. Avutia, in ea insasi, este tot atit de lipsita de sens, ca si impartitorul unei fractii ordinare fara de impartit. A micsora pretentiile raportindu-le la mijloace este cel mai sigur drum pentru a evita nefericirea. Discrepanta dintre proiectele mari si modalitatea de realizare a acestora duce adesea la o deviatie de la normal. Presupunind ca atit proiectele, cit si mijloacele de realizare sint la indemina celui care le concepe, el va trebui sa ia in calcul factorul timp, intimplarea, uzura fizica si morala, nu numai a proiectului, dar si a realizatorului. Uneori, o singura viata nu-i de ajuns pentru un proiect; el va fi dus mai departe sau ingropat de urmasi, odata cu creatorul sau, care oricum nu se poate bucura de un lucru neterminat. Apoi, piedicile de tot felul, chiar daca nu-l descumpanesc pe cel care de dragul scopului reuseste sa le infringa, acestea ajung sa-l uzeze in timp, micsorindu-i rezistenta nervoasa. Mai intervine timpul, cu schimbarile sale. De aceea, un lucru odata realizat poate aparea ca inutil. Concluzia? Bogatia cistigata cu atitea greutati si pericole este lasata altora sa se bucure de ea. Caci avutia este ca apa sarata: cu cit bei cu-atit ti-e mai este. La fel este si gloria. * * * O imputare frecventa adusa oamenilor este ca-si indreapta dorintele spre cistigul banesc. Este firesc, aproape de neinlaturat, sa iubesti acesta nestatornica putere, care poate in orice moment sa ia forma dorintelor si nevoilor noastre. Alimentele nu au pret decit in ochii flamindului; medicamentele sint pentru bonav ca apa vie, o blana e buna iarna, iar o femeie cit esti tinar. Toate acestea sint bunuri relative. Numai banii sint un bun absolut, pentru ca prin intermediul lor iti poti procura oricare din aceste bunuri. Banii de care dispune cineva trebuie sa fie un scut impotriva unor posibile neajunsuri, nu o inlesnire si cu atit mai putin o obligatie. Se stie ca cei care-s legati de mizerie se tem mai putin de ea si sint in mod paradoxal mai risipitori decit cei care cunosc saracia din auzite. S-ar putea crede ca nevoia nu este atit de teribila pe cit se pare. Adevarul este ca pentru omul nascut bogat averea e tot atit de necesara ca aerul, caci el nu stie sa traiasca altfel. Pentru omul sarac, saracia este conditia sa naturala. * * * Pastrati averea strinsa sau dobindita, caci este un avantaj nepretuit, fie si numai pentru a trai usor, independent, fara nevoia de a munci. Aceasta singura favoare a sortii face din noi, oameni nascuti liberi, stapini pe puterile si pe timpul nostru, indreptatiti sa exclamam: ďż˝Ziua este a meaďż˝. Pentru individul cu o origine obscura, dar cu oarecare talent, a fi sarac este un avantaj, o recomandare reala menita sa-l faca util in serviciul public sau privat, caci fiecare tine sa se puna in evidenta prin inferioritatea aproapelui sau. Numai omul sarac se inchina mult si des, incovoindu-si spinarea in fata semenului sau. Numai saracia il face sa admire ineptiile, sa laude erorile superiorilor sai. Astfel, cu drept cuvint a zis Goethe: ďż˝Nimeni sa nu se plinga de injosire, caci ea e putereaďż˝. * * * Pretul onoarei este relativ. Caci opinia altora nu poate avea valoare decit raportata la noi. Precum intr-un stat civilizat datoram siguranta si dreptul de proprietate numai societatii, avem nevoie de altii in tot ceea ce intreprindem, avem nevoie de increderea partenerului pentru a incheia o afacere, tot astfel parerea altora despre noi are un pret mare, dar care se manifesta indirect. Onoarea noastra nu este cunoscuta decit in lumea in care traim; numai gloria ajunge inaintea noastra, surprinzator de repede. Fiecare poate pretinde onoare, dar numai exceptiile isi merita gloria, renumele, caci gloria se cistiga prin actiuni deosebite. Drumurile spre glorie sint doua: calea sufletului sau a mintii. Faptele nobile sint savirsite cu inima, in timp ce marile creatii ale omenirii se savirsesc cu capul. Fiecare dintre cele doua drumuri are avantajele si inconvenientele sale. Principala diferenta este ca faptele lasa in urma lor amintiri care, neconsemnate istoric sau artistic se sting in timp si sint date uitarii. Dimpotriva, opera odata creata, exista prin ea insasi devenind nemuritoare. De la Alexandru cel Mare ne-a ramas numai numele, in ce Platon si Aristotel, Homer si Horatiu sint inca prezenti, traiesc si lucreaza prin operele lor. Gloria adevarata se maturizeaza in timp, pe nesimtite, ca un stejar, iesind incet din saminta sa. Gloria efemera seamana cu iarba, care intr-un an creste si moare. Gloria falsa este buruiana iesind iute din pamint, dar care tot atit de repede e smulsa pentru a lasa locul curat. Cu cit un om apartine mai mult posteritatii, cu atit el este mai strain secolului in care a trait. Omul incoronat de adevarata glorie apartine umanitatii si nu poate fi vopsit in culoarea locala. De aceea, se poate intimpla ca el sa traiasca ignorat de contemporanii sai. Prezentul ii stimeaza mai mult pe cei aserviti scopurilor sale imediate, omul epocii sale traieste si moare odata cu ea. Istoria literaturii si a artelor abunda in exemple ale unor ilustri creatori ignorati sau incorect receptati de contemporanii lor, lipsiti de o viziune superioara, de ansamblu a creatiei artistice. Toate acestea se sprijina, la o ultima analiza, pe faptul ca fiecare nu poate intelege si respecta decit ceea ce-i permite inteligenta sa. * * * In timp ce onoarea gaseste intotdeauna jucatori corecti, fiind presupusa fiecaruia pe credit, gloria lupta permanent cu invidia, laurii fiind distribuiti de un tribunal putin favorabil. Onoarea putem si voim s-o impartasim cu fiecare; gloria este impovaratoare pentru cel ce-a cistigat-o si, in acelasi timp, se micsoreaza in clipa in care vrei s-o imparti cu cineva. Gloria este un fel de onoare conceputa diferit de ceea ce se intelege in mod curent prin aceasta notiune, de care grecii, romanii, indienii, chinezii sau arabii nici macar nu aveau idee. Gloria a luat nastere in Evul Mediu, fiind raspindita numai in Europa crestina, intr-o mica fractiune a populatiei numita inalta societate. Acesta este onoarea cavalereasca sau punctul de onoare. Punctul de onoare nu e deloc un principiu original si nascut din natura omeneasca. Este, bineinteles, un copil al acelei epoci, in care pumnii erau folositi mai des decit mintea si-n care preotii inlantuisera ratiunea. De altfel, se lasa lui Dumnezeu nu numai grija vietii, ci si aceea de a judeca. De aceea, judecatile mai dificile erau hotarite prin judecata lui Dumnezeu, care consta in lupte nu numai intre cavaleri, dar chiar si intre burghezi. Puterea fizica si indeminarea, adica natura animala, erau asezate pe scaunul judecatorului si ele hotarau asupra a ceea ce e drept sau nedrept. Se mai afla si azi oameni care traiesc dupa acest principiu al onoarei si care nu sint in general cei mai instruiti sau rationali. * * * O bucurie debordanta si o durere prea violenta se intilnesc, in general, in aceeasi persoana, caci amindoua se conditioneaza mutual si sint cauzate de o mare voiciune a spiritului. Amindoua starile sint produse nu numai de prezent, dar chiar si de anticiparea viitorului. Fondul oricarei bucurii sau dureri exagerate este o grerseala sau o nebunie. Prin urmare, aceste doua exaltari ale sentimentului pot fi inlaturate prin gindire. Starea de euforie se sprijina pe iluzia de a fi gasit in viata ceva ce nu se intilneste de obicei; adica satisfacerea durabila a dorintelor tulburatoare si mereu renascinde. * * * Este greu si chiar imposibil sa determini marginile dorintelor noastre rationale sub raportul posesiunii. Caci multumirea oricaruia consta in raportul dintre pretentii si posesie: de aceea, posesia privita singura nu are nici o importanta. Bunurile pe care un om nu si le-a dorit niciodata sa le posede nu-i cauzeaza privatiuni si fara ele este cu desavirsire satisfacut; pe cind un altul, care are de o suta de ori mai mult decit el, se simte nefericit pentru ca-i lipseste ceva ce-ar dori sa obtina. Fiecare om are, sub raportul acesta, un orizont diferit de acela pe care ar putea sa-l atinga: pretentiile sale sint in raport cu posibilitatile si orizontul sau. Cind i se prezinta un scop personal si poate fi sigur ca-si va atinge acest scop, omul se simte fericit si, dimpotriva, este nefericit cind greutatile il impiedica sa-si atinga scopul. De aceea, averea bogatului nu-l linisteste pe cel sarac si tot ceea ce poseda bogatul nu-l mingiie atunci cind scopul pentru care lupta nu este realizat. * * * Cind se simte ca ultimul scop pe care oamenii il urmaresc fara preget intreaga viata cu eforturi de neinchipuit, cu pericole si greutati, este de a se ridica in ochii celuilalt; cind se observa ca nu numai functiile, titlurile si decoratiile, chiar si averea, stiinta, arta vor fi dorite in principal pentru a obtine respectul si consideratiunea celorlalti, toate acestea arata din nefericire cita exagerare nebuna ne caracterizeaza. A da prea multa importanta parerii altuia este o greseala comuna, care isi are originea fie in natura umana, fie in relatiile omului cu civilizatia si societatea din care face parte. Oricum, ea exercita asupra tuturor actiunilor noastre o influenta preponderenta si contrarie fericirii noastre. Spaima, dependenta permanenta fata de parerea semenilor, ii impinge pe oameni la gesturi necugetate, sacrificindu-si pentru gloria viitoare odihna, sanatatea si chiar viata. Acesta nebunie prezinta, de altfel, un mijloc eficace in mina celor care vor sa conduca, menit sa-i faca pe cei condusi sa mearga inainte, chiar daca nu le e pe plac. * * * Onoarea este in mod obiectiv opinia altora asupra valorii noastre si subiectiv o teama fata de acesta judecata. In ultima instanta, are adesea un efect binefacator, cu toate ca nu este intru totul moral. Onoarea are in unele cazuri un caracter negativ, contrar renumelui care are un caracter pozitiv. Subiectul care ďż˝are onoareďż˝ poate fi din punct de vedere social si nu numai un oarecare, adica un tip banal. Renumele afirma fara exceptie ca subiectul sau este unic. Prin urmare, renumele trebuie sa fie mai intii capatat. Onoarea, dimpotriva, trebuie pastrata. Prin urmare, lipsa de renume, obscuritatea este o stare negativa; lipsa de onoare,insa, este o rusine, o stare pozitiva. * * * De asemenea, precum pisica toarce cind o mingii, omului i se citeste pe fata o dulce multumire cind este laudat. Contribuie foarte mult la fericirea noastra corectitudinea judecatii sau a formularii care se aplica atunci cind parerea noastra asupra a ceea ce reprezentam pentru noi insine (ce este individul in sine si pentru sine) coincide cu ceea ce sintem pentru altii. Ceea ce reprezentam cuprinde: gradul, onoarea, gloria. In acesta intreita grija corespund trei feluri de nebunii: vanitatea, orgoliul si ambitia. Rangul nu este decit un bilet de ordine tras asupra opinei publice: taota valoarea lui consta in creditul debitorului. * * * Decoratiile au si ele utilitatea lor. Mai multe merite ar trece neobservate de public, de aceea nu este rau sa le subliniezi cu o stea sau o cruce. Cu atit mai mult cu cit publicul are ochi, urechi, chiar putin spirit, dar uita repede. Toate actele noastre sint sub supravegherea opiniei publice, care nu iarta nimic, nici chiar o prima greseala de tinerete si o priveste ca pe o pata de nesters. Morala nu este decit necesitatea recunoscuta a unui renume bun sau al onoarei necesare pentru ca cineva sa-si poata face drum in societate. Pentru foarte multi probitatea si onoarea nu sint decit fatada la adapostul careia isi desfasoara in siguranta actiunile ilicite. ďż˝Onoarea burghezaďż˝ este respectul drepturilor tuturor si presupune ignorarea totala a mijloacelor nelegale. ďż˝Onoarea functieiďż˝ presupune ca un om investit cu o functie are toate calitatile cerute spre a o indeplini si cere sa se achite punctual si corect de datoriile inerente sarcinii sale. ďż˝Onoarea sexualaďż˝ inseamna, pentru femeie, obligatia de a respecta contractul matrimonial, atunci cind exista, sau de a ramine fidela partenerului ei. Pentru barbat inseamna crearea sigurantei conjugale pentru sotie, cind este insurat. Precum si o anumita corectitudine fata de o eventuala partenera. ďż˝Onoarea cavalereascaďż˝ sau punctul de onoare, in sfirsit, depinde, pentru barbat, nu de ceea ce face, ci de ceea ce i se face. A fi insultat devine o rusine si insulta o isprava. A raspunde la o palma cu moartea este cea mai revoltatoare absurditate. Sa imitam, dar, exemplul lui Cato care, primind o palma, n-a dat-o inapoi, n-a cerut dreptate, nici n-a iertat-o: a tagaduit-o. * * * Gloria se naste din actele unui suflet mare sau din operele unui spirit mare. Cu cit gloria vine mai tirziu, cu atit este mai durabila. ďż˝In societe sint oameni celebri si altii, care merita sa fie celebriďż˝ a spus Lessing. Gloria nu este deci intimplare. Esentialul este sa fii mereu demn de ea. A ridica un monument unui om, fiind inca in viata, este ca si cum ar declara ca se teme de posteritate. * * * Acela care doreste sa traiasca printre oameni nu trebuie sa indeparteze pe nimeni, oricit de ciudat sau rau. Cel mai intelept lucru este sa-ti spui: ďż˝Nu-l voi schimba, dar vreau sa-l folosescďż˝. Interesul calauzeste toate legaturile noastre. Un om urmarit de dusmanii sai, zdrobit de oboseala, intreaba un negustor ambulant drumul pe care ar putea sa scape de ei. Negustorul i-l arata, apoi adauga: ďż˝Nu-ti trebuie nimic? Poate cumperi cevaďż˝. Politetea este ruda cu diplomatia, nepolitetea este o prostie. A-ti face dusmani cu orice pret inseamna sa-ti dai foc acoperisului. Pentru a intra in lume este necesara foarte multa rabdare si ingaduinta: una fereste de accidente, cealalta de certuri si invidie. Sa ne abtinem sa criticam, fie chiar cu buna intentie, caci a rani pe cineva este usor, a-l indrepta este imposibil. In opozitie, pentru a deveni blind nu-ti ramine decit sa-ti amintesti de propriile tale schimbari in modul de a judeca: ďż˝Tot asa am gindit oare si odinioara?ďż˝. Comportamentul oamenilor este adesea infantil, rasfatat; deci nu trebuie sa fim nici prea indulgenti, nici ingaduitori cu nimeni. * * * Iti pierzi mai usor un prieten dindu-i bani decit daca nu-i dai. Acela care nu-l recunoaste pe drac decit dupa coarnele sale, ori pe nebun dupa clopotei, va fi adesea sub biciul lor. Oamenii sint ca luna si cocosatii: nu-si arata decit o fata; ei au darul innascut de a-si folosi fizionomia ca pe o masca, exprimind ceea ce le este util in acel moment. * * * A ierta, a uita inseamna a arunca pe fereastra o experienta capatata cu mare stradanie. Precum cineva poarta greutatea propriului corp, fara a o simti sau fara a-i fi straina, tot astfel nu ne deranjeaza copiii nostri, ci numai ai altora. De aceea, fiecare are in aproapele sau o oglinda, in care-si vede propriile defecte, greseli, vicii, obiceiuri rele. Reactia este aceea a ciinelui care privindu-se in oglinda latra nestiind ca-si atentioneaza propria sa imagine. * * * Prin viclenie, minciuna, disimulare, oamenii nu fac decit sa se insele pe ei insisi. Intrebuintam adesea biletul de hirtie in locul monedei autentice. Demonstratiile exterioare si gesturile mimice sint moneda fara valoare, folosita in locul adevaratei stime si prietenii. Pe de alta parte, cineva ar putea sa se intrebe daca exista persoane demne de sentimente adevarate. Prietenia sincera presupune un interes cu totul obiectiv util fericirii prietenului, prietenul la rindul sau conformindu-se. Prietenia presupune reciprocitate. * * * Pe lumea acesta sint legaturi care se sprijina inca pe motive egoiste, dar care, printr-un graunte de iubire adevarata, sint transformate si poarta cu oarecare justete numele de prietenie. Ele nu sint, prin urmare, mai presus de legaturile obisnuite, care sint in general de asa natura ca nu le-am mai adresa nici un cuvint cunostintelor noastre, daca le-am auzi vorbind de noi in lipsa. Prietenii se numesc sinceri; dusmanii sint sinceri. De aceea, pentru a ne cunoaste pe noi insine, ar trebui sa intrebuintam parerea lor ca pe o doctorie amara, dar utila. * * * Perfectiunea este ruda cu imperfectiunea, in care ameninta sa se schimbe. Pe de alta parte, fiecare defect are ruda o calitate. De aceea, confundam adesea la o persoana calitatile cu defectele sau invers. Prudentul trece drept las, economul pare avar, mincinosul pare sincer, risipitorul e libertin, timidul pare a se prezenta cu o nobila incredere in sine insusi etc. * * * Oamenii care poseda calitati cu adevarat remarcabile, stralucite, nu se sfiesc sa-si marturiseasca greselile lor, mai ales cind sint raportate tocmai la calitatile recunoscute, conform expresiei lui George Sand: ďż˝Fiecare are defectele virtutilor saleďż˝. Dimpotriva, sint persoane cumsecade, de caracter, carora nu li se poate imputa nimic, care nu gresesc niciodata, iar daca gresesc isi ascund cu grija greseala, neadmitind vreo aluzie la ea; acesta pentru ca tot meritul lor consta in suficiente, in stradania lor de a nu gresi, meritul lor fiind lesne diminuat cu fiecare greseala facuta. Singura lor virtute, singurul lor crez este de a nu gresi. Fiecare fata omeneasca este o hieroglifa care merita sa fie descifrata si al carei alfabet il purtam in noi insine. Fizionomia spune mai mult decit vorbele. Ea este rezumatul a tot ceea ce gura nu pronunta, litera initiala a tot ceea ce va urma in gindirea si in actiunile persoanei respective. Cuvintul este intrumentul si reprezentarea gindirii omului, chipul reproduce subconstientul sau. De aceea, merita sa-i observam pe cei din apropierea noastra, chiar daca nu avem ce sa le spunem. Daca fiecare om merita atentie pentru ca exprima o gindire diferita de natura sa, cu atit mai mult bunatatea merita sa fie contemplata, caci ea traduce in modul cel mai general si mai inalt reflectarea naturii asupra operei! De aceea, ea subjuga atit de puternic privirea noastra. Frumusetea este o noema generala a naturii; individul nu este decit un corolar al ideii. Tacit admitem ca fiecare este ceea ce pare si e drept sa fie asa. Dificultatea consta in a-i determina pe semenii nostri sa fie ceea ce par a fi; aici este momentul in care si cel mai exersat greseste. Aceasta nu pentru ca chipul minte, cum zice Figaro, ci pentru ca noi nu stim ce spune. Este o adevarata arta sa descifrezi fizionomia cuiva, iar principiile acestei arte nu se invata in abstract. Prima conditie este observatia obiectiva si aceasta nu-i usoara. Cea mai mica urma de antipatie sau simpatie, de ura sau speranta sau simpla influenta personala se interpune, modificind observatia obiectiva. Sunetul unei limbi nu izbeste decit pe acela care n-o intelege, sensul comunicarii acoperind senzatia auditiva propriu-zisa. De aceea, figura unui om nu-l poate soca decit pe acela care nu-l cunoaste. De aceea, prima vedere ne da cea mai curata impresie obiectiva si prima conditie in a o descifra. Infatisarea cuiva ne afecteaza la prima vedere, ca mirosul cind intram undeva, ca gustul atunci cind bem sau mincam. Daca e adevarat ca Socrate a zis intr-o zi unui tinar care-i era prezentat spre a-l examina: ďż˝Vorbeste, ca sa te vadďż˝, este de la sine inteles ca acesta nu se aplica numai la sunet. Voia sa-i vada ochii animindu-i-se, pasiunea expresiei dindu-i adevarata imagine a omului, precum si capacitatile sale intelectuale descoperindu-se in miscarile lui. Dar s-ar putea obiecta usor: intii ca insusirile morale sint prea ascunse pentru a se descoperi atit de usor; al doilea, ca in focul discutiei, dezvoltarea fizionomiei exercita asupra noastra o influenta autentica, menita sa ni-l apropie pe cel care vorbeste, dar care tulbura propria noastra facultate de a cunoastere si reprezentare. Deci, s-ar putea spune mai corect: ďż˝Nu vorbi, ca sa te vadďż˝. Pentru a prinde adevarata si temeinica fizionomie a unui om, trebuie sa-l observam cind e singur, cu el insusi. Orice societate, orice convorbire ii arunca un reflex strain, in genere, in avantajul sau; actiunea din jurul sau il ridica peste nivelul sau. Acelasi om, privit in singuratate, adincit in gindurile sale, coplesit de propriile sale sentimente si senzatii, iti va arata adevarata sa infatisare, ceea ce simte si ceea ce este. Cea mai spirituala si mai inteleapta dintre natiunile europene a dictat o datorie de politete ca niciodata sa nu fie intrerupti arbitrii: aceasta se numeste ďż˝a unsprezecea poruncaďż˝. Zgomotul este cea mai neplacuta intrerupere. Chiar un zgomot moderat, dar continuu, ma tulbura adesea inainte sa-l aud constient si simt un fel de greutate in gindire. E ca si cum mi-ar fi impiedicate picioarele fara sa bag de seama. * * * Mai ales cind este bogat, prostia il degradeaza pe om. Nevoile si saracia il string in chingi pe cel lipsit de mijloace; serviciile sale inlocuiesc stiinta si ii ocupa toata ziua. Dar bogatii care sint prosti se aseamana cu o turma care nu traiesete decit dupa toanele ei. * * * Cind citim, autorul cugeta pentru noi. Reincepem mersul interior al spiritului sau, ca scolarul care deseneaza cu creionul pentru a invata sa scrie semnele pe care invatatorul le-a facut pe tabla. De aici vine teribila usurare pe care ne-o da lectura, cind intrerupe firul propriilor noastre cugetari; mintea noastra este atunci ca o piata publica, in care se aduna ideile straine. Acela care citeste toata ziua si nu se odihneste decit prin nemiscare, pierde incetul cu incetul facultatea de a gindi prin sine insusi ca un om care calareste mereu si uita sa mai mearga. Acesta este cazul multor invatati, pe care cititul i-a prostit de-a dreptul. Herodot povesteste ca Xerxes a plins dezastrul armatei sale innecate, observind, in acelasi timp, ca peste o suta de ani nici unul din oamenii sai n-ar mai fi trait. Cine ar putea oare sa nu plinga la vederea unor voluminoase cataloage in care toate cartile, in zece ani, vor fi moarte si uitate? * * * Politia sanitara ar trebui sa fixeze, in interesul sanatatii ochilor nostri, un minimum al dimensiunii literelor de tipar. Giuvaergii venetieni povesteau ca toti acei care lucreaza faimoasele lantisoare de Venetia orbesc in mai putin de treizeci de ani. * * * Cu cit un om este mai capabil si mai serios, cu atit are simtul umorului mai dezvoltat. Oamenii care insa rid sau zimbesc, indiferent daca e cazul sau nu, ori sint saraci cu duhul, ori sint meschini moral si intelectual; de aceea, felul in care ride cineva, motivul pentru care ride sint caracteristice fiecarui individ in parte. In ceea ce priveste fericirea sau nefericirea noastra, trebuie sa ne stapinim fantezia; sa nu facem planuri mari pentru ca nerealizarea sau distrugerea lor ne costa scump. De asemenea, sa ne ferim inima de reprezentarile nefericite, dar neintimplate inca ale imaginatie. Pentru a ne stapini inchipuirea este necesar s-o impiedicam sa ne reaminteasca si sa ne zugraveasca nedreptatea, stricaciunea, pierderile, injuriile, umilintele, mortificatiile suferite cindva. Caci prin aceasta sint excitate ura si reaua vointa adormite cindva, sufletul nostru pierzindu-si astfel curatenia. * * * Daca un om arata prin purtarea lui ca sensul dreptatii ii este strain, nu-i incredinta o letcaie fara garantiile potrivite. Trebuie rupta orice prietenie cu asa-zisii amici buni care, pentru un fleac, se arata rai si vulgari. Prin aceasta se evita situatii neplacute pentru viitor. Fa tot astfel si cu servitorii. E de preferat sa te descurci singur, decit sa te inconjori de tradatori. Ne purtam defectele cum ne purtam corpul: fara sa le simtim. Sa ne ferim de orice prefacatorie, caci izvorul ei este totdeauna in firca; apoi, disimularea presupune inselatorie si implica, mai devreme sau mai tirziu, o dezaprobare a gestului in sine si asta pentru ca cineva doreste sa para ceea ce nu este. * * * Cel ce vrea sa traiasca printre oameni nu trebuie sa condamne o individualitate, chiar rea, mizerabila sau ridicola fiindca este creata de natura. Asadar, sa le perceapa ca atare, ca pe ceva necesar, neschimbator, care, ca urmare a unui principiu etern si metafizic trebuie sa fie asa; in cazul cel mai rau sa cugete ca trebuie sa existe si astfel de creaturi. Ignorind aceste aspecte, devii nedrept si-ti faci dusmani. Caci nimeni nu poate sa-si schimbe radical personalitatea, caracterul, etica sa, forta sa spirituala, temperamentul, fizionomia. Daca vom condamna un om in totalitate nu-i ramine altceva de facut decit sa ne combata, la rindul sau, pina la moarte; caci ii suspendam dreptul la existenta proprie, obligindu-l, in acelasi timp, sa devina altceva decit este in mod invariabil. De aceea, pentru a trai printre oameni trebuie sa respectam individualitatea fiecaruia, oricare ar fi si trebuie sa ne gindim sa-l utilizam dupa posibilitatile si inclinatiile sale, fara sa speram vreo schimbare si fara sa condamnam. Acesta este adevaratul sens al proverbului ďż˝sa traiesc lasind si pe altii sa traiascaďż˝. Sarcina nu este deloc usoara, pe cit este dreapta; prin urmare, acela care respecta personalitatea semenului sau se poate socoti fericit. * * * Politetea inseamna indeminare, nepolitetea este sinonima cu prostia. Nu fiti economi cu politetea. Veti dovedi astfel o mare lipsa de intelepciune. Dar acela care impinge politetea pina la a-si sacrifica propriile sale interese reale plateste prea scump pentru o recunostinta sau eventual un serviciu modest. AMORUL INSTINCTUL GENERATOR Despre amor: obiectul sau, efectele si cauzele sale aparente ďż˝ Importanta si seriozitatea pasiunii amoroase ďż˝ Iluzia individului si triumful speciei Dragostea este, ca instinctul vital, cel mai puternic dintre toate resorturile. Deci, daca s-ar gindi cineva ca dragostea absoarbe, fara incetare, vlaga tineretii, ca este scopul suprem aproape al oricarui efort omenesc aducind dezordinea in afacerile cele mai serioase, ca incurca cele mai mari spirite, ca arunca desertaciunile sale printre incurcaturile diplomatice si lucrarile academice, ca strecoara biletele dulci in mapele ministrilor si florii uscate in mapele filozofilor, ca rupe relatii pretioase, sfarima legaturi ce pareau de nezdruncinat, isi face victime din viata, sanatate, bogatie, rang, fericire, ca face din omul cinstit un desfrinat si din prieten tradator, dragostea raufacatorului care se straduieste sa rastoarne, sa incurce, sa distruga tot, atunci acel cineva ar fi gata sa strige: Pentru ce atita zgomot si efort, atitea necazuri si suferinte? Este vorba, fireste, de un lucru cit se poate de simplu: fiecare face ce doreste sa-si aiba in barca lui. Pentru ginditorul serios insa adevarul este altul. Caci importanta chestiunii este pe masura goanei furioase ce se desfasoara in acest scop. Ce este omul? Vointa care aspira sa traiasca intr-o fiinta noua si deosebita. Dragostea este viclesugul intrebuintat de natura pentru a-si atinge scopul, care nu este, in realitate, decit crearea unei fiinte noi, determinata in esenta sa. Proba? Iat-o. Amorul platonic este o prostie, caci amorul nu se multumeste nici chiar cu un sentiment reciproc ďż˝ ceea ce doreste, ce cauta, ce pretinde este posedarea insasi, este a simti fiinta iubita, dorita, in puterea sa vitala, barbateasca, sa simta posedind in toata plenitudinea, cu toata forta simturilor dezlantuite prin placere. Scopul unic, adevarat, scopul real al oricarei uniri din dragoste este procreatia, nasterea unui copil, cu toate ca indragostitii nici nu viseaza cit de tradatoare este natura cu ei, aruncind peste actul propriu-zis cel mai stralucitor si mai minunat val. Placerea, voluptatea posedarii reciproce nu este decit o cursa. Natura umple golurile cu indivizi noi. Examinati doua fiinte care cauta sa-si satisfaca acest instinct imperios numit dragoste. In privirile lor, incarcate de dorinte, se vede cuprinzindu-se viata unei fiinte noi; in impreunarea sexuala, dupa care tinjesc, este contopirea a doua fiinte intr-una singura. Acest al treilea individ, pe care-l vad creat din stringerea lor in brate si in mijlocul voluptoaselor lor placeri, va recrea in el calitatile ereditare ale parintilor, care astfel vor supravietui. Dragostea nu este asadar decit vointa de supravietuire a speciei, necesitatea de perpetuare in dauna iluziilor si bucuriilor efemere pe care omul le simte. Oare exista vreun indragostit care, dupa ce si-a satisfacut pasiunea, sa nu simta ca vraja s-a risipit? Numai specia a profitat din impreunarea amoroasa a doua fiinte; individul nici macar nu realizeaza cine pierde si cine cistiga. Impins de geniul speciei, isi impune toate sacrificiile fara macar sa banuiasca scopul adevarat al dragostei, faptul ca adesea este total diferit de aspiratiile sale. Animalele sint, de asemenea, inselate de aceasta mistificare a naturii care, inventind placerea, le face sa creada ca lucreaza pentru satisfactia individuala. In realitate, numai perpetuarea speciei conteaza. Ceea ce probeaza faptul ca dragostea se reduce la un instinct de reproducere a speciei este ca barbatul, prin natura sa, este inclinat spre instabilitate, in timp ce femeia este obligata, macar un timp, sa ramina fidela. Barbatul este poligam. Numarul popoarelor poligame este de patru ori mai mare decit numarul popoarelor monogame. Scopul naturii, indreptat spre mentinerea speciei, impinge barbatul sa caute mai multe femei. El poate cu usurinta sa insaminteze o suta de copii pe an daca are atitea femei la dispozitie. * * * Care sint femeile pe care dorim sa le posedam? Acelea care sint tinere, vitale, sanatoase, avind virsta cuprinsa intre 18 si 30 de ani. O femeie batrina, incapabila de a mai avea copii, nu mai are farmec, nu mai atrage. Instinctul ascuns care ne conduce se vadeste in intentia de a avea copii. Apoi, vedeti fata sau femeia care, dupa calendarul ei, cind natura o face fecunda cauta un barbat. Reciproc, atractia noastra scade in ochii sexului frumos dupa perioada proprie germinatiei sau cind conceperea este mai mult sau mai putin departata. * * * Daca vitalitatea si sanatatea femeii ne atrag in egala masura din teama de a nu procrea o fiinta slaba si bolnavicioasa, scheletul care este fundamental modelul speciei reprezinta pentru noi un motiv puternic de atractie sau de respingere. O talie care se abate de la proportie nu poate fi despagubita de un obraz frumos. Un corp frumos, mladios si drept, cu picioare mici, ne incinta. Insasi Biblia spune despre picioarele frumoase ale unei femei ca sint ca niste coloane de aur pe socluri de argint. Dam, de asemenea, mare importanta dorintelor care servesc nutritia si sint ereditare. Mai cautam iarasi rotunjimea carnurilor, frumusetea plastica pentru ca acestea promit fatului o nutritie corecta si indestulatoare. Sinii bine reprezentati produc asupra barbatului un adevarat farmec pentru ca, aflindu-se in raport direct cu organele genitale feminine, sinii puternici sint ca niste rezervoare asteptind gurita fatului. Femeia prea grasa, femeile-colos ne displac pentru ca starea lor morbida arata o atrofiere a uterului si este un semn sigur de sterilitate. Regularitatea si frumusetea fetei ramin la urma. Se cauta un nas bine facut, caci natura lucreaza la vedere pentru conservarea tipului speciei. Ne place o gura mica, opusa unui bot de animal. Ochii frumosi, o frunte frumoasa, barbia proeminenta sint, de asemenea, elemente atragatoare. Din partea lor, femeile prefera barbatii intre 30 si 35 de ani fata de tinerii care reprezinta totusi eleganta si frumusetea masculina. Caci nu gustul conduce vointa femeii ci instinctul care recunoaste, in acesta virsta, apogeul fortei virile si generatoare. * * * Femeia nu este atrasa de chipul barbatului, ci de forta si curajul sau. Aceste calitati par a asigura copilului o protectie viguroasa. Femeile iubesc vigoarea muschilor, umerii lati. Nu le pasa daca barbatul e grosolan, e de ajuns sa fie puternic. Chiar daca barbatul se arata iubaret si amator de aventuri sexuale, va fi refuzat de femeia care vede in el un barbat, nu doar un sex. Ceea ce cucereste femeia este curajul, hotarirea, bunatatea inimii, spiritul de dreptate al barbatului, caci toate aceste calitati tatal le va transmite copilului. Darurile spirituale nu influenteaza atractia sexuala, pentru acestea nu se transmit copilului. De aceea, barbatii prosti, dar bine facuti, au adesea mai multa trecere decit cei spirituali. S-au vazut uniri din dragoste dintre barbati grosolani, stupizi, dar robusti, si fete blinde, instruite si cu gust; s-au vazut si barbati instruiti, imperechindu-se cu cite o femeie bine facuta, dar total necorespunzatoare spiritual. Ceea ce natura are in vedere in timpul imperecherii nu este o intretinere mai mult sau mai putin spirituala, ci procrearea de copii robusti. Unirea nu se face cu capul, ci cu inima. * * * Sexul este constituit incomplet, caci intr-unul si in celalalt sex este o parte care cauta pe cealalta pentru a se completa unindu-se. Orice individ gaseste complementul sau firesc intr-un alt individ de sex opus, care are ceea ce lui ii lipseste si este neaparat necesar pentru a produce tipul deplin al umanitatii, conceput in noua creatura, care trebuie sa se nasca; totul tinde, concura la construirea acestei fiinte viitoare. Fiziologii ne invata ca la barbat si la femeie sexualitatea se gaseste in grade diferite: printre femei se gasesc hermafrodite gratioase; hermafroditismul feminin si masculin dau indivizi neputinciosi, neapartinind nici unuia dintre sexe. Pentru ca doua individualitati sa-si gaseasca complementul lor firesc, trebuie ca gradul lor determinat de sexualitate sa corespunda la barbat si la femeie. Din instinct indragostitii masoara aceasta parte proportionala, necesara fiecaruia dintre ei. Dincolo de orice mare pasiune sta acest calcul inconstient si cind amantii vorbesc de unirea sufletelor, trebuie sa subinteleaga intotdeauna armonia calitatilor fizice, caci nu sufletele se cauta, ci trupurile, in scopul de a procrea fiinta cea mai deplina. * * * Pe linga acestea se mai adauga si alte consideratii: cautam sa neutralizam slabiciunea si imperfectiunile noastre prin calitatile altor persoane. Astfel, cu cit un barbat are mai putina forta musculara, cu atit va iubi mai mult femeile puternice si invers. Dar cum femeia este intotdeauna mai slaba, ea prefera barbatii robusti. De altfel, barbatii nu au gust pronuntat pentru femeile masive, iar femeile cu o structura fizica solida nu iubesc barbati inalti. Instinctual, natura evita insa o rasa de giganti sau de pigmei, careia n-ar putea sa-i transmita vigoarea necesara pentru a-i asigura durata. De altfel, s-a observat ca progeniturile unui cuplu masiv sint slabe si rahitice. Devierile si defectele noastre sint corectate de natura pina in cele mai mici amanunte. Persoanele cu nasc cirn privesc admirativ la nasurile acviline, barbatii inalti, cu oase lungi, prefera femei minione, plinute, cu posterior accentuat. Fara sa stie, barbatul se supune inaintea femeii unui ordin superior, acela al speciei. Priviti seriozitatea, subconstienta cu care se studiaza la prima intrevedere un barbat si o femeie: se scruteaza reciproc, se observa in amanunt incepind cu fata si terminind cu ceea ce e ascuns privirii. Acest examen nu este decit meditatia speciei asupra copilului pe care acest cuplu ar putea sa-l creeze. Rezultatul acestei meditatii va decide gradul lor de apropiere si dorintele lor reciproce. * * * Scopul ultim al oricarui demers amoros, indiferent daca se incheie dramatic sau optimist, este in relitate deosebit de serios, si in acelasi timp cel mai inportant din viata omeneasca: in orice fiinta in stare sa procreeze geniul speciei pregateste generatia viitoare. Acesta este marea opera a lui Cupidon, fara incetare activ si creator. Comparate cu importanta intereselor speciei, interesele individuale, in existenta lor efemera, sint neinsemnate. De aceea, Dumnezeu este gata de a le sacrifica fara mila. Caci geniul speciei este in raport cu individul ceea ce este un nemuritor pentru muritor si interesele sale, infinitul pe linga universul finit. Pentru a raspunde unor interese superioare acelora care fac obiectul fericirii sau nefericirii noastre personale, Dumnezeu le urmareste cu o constanta sublima in vacarmul razboiului sau al imbulzelii afacerilor, in mijlocul ororilor unei epidemii, prin pustietati sau in preajma lacasurilor sfinte. Nevoia de iubire pe care poetii din toate timpurile o descriu in fel si chip si al carei subiect este fara sfirsit, acesta dorinta, care leaga de posesiunea unei femei ideea unei fericiri inexorabile si a unei dureri nesfirsite, la teama ca n-ar putea s-o aiba, aceste framintari fara margini ale dragostei nu pot avea ca motivatie necesitatile unei fiinte trecatoare. Ele sint tendintele geniului speciei care nu vede prin aceasta decit un incomparabil mijloc de actiune. Numai specia are o viata nesfirsita si numai ea poate sa creeze dorinte, satisfactii si dureri nesfirsite. Dar inchisa cum e in strimtul piept al muritorului, nu-i de mirare ca acest piept pare citeodata ca vrea sa izbucneasca si nu poate gasi nici un fel de expresie pentru presentimentul unei voluptati sau al unei torturi nesfirsite. Acesta exaltare supraomeneasca se constituie in fondul oricarei poezii amoroase, indemnindu-l pe poet sa se exprime prin metafore fara masura, ireale. Acesta stare exaltata i-a creat pe Petrarca, Werther, Ortis si altii. Altfel nu se pot explica. Nu numai insatisfactia in dragoste poate duce la finaluri tragice, dar si satisfacerea amorului, caci pasiunea duce adesea la conflicte atit de incompatibile cu starea personala a individului, incit adesea distruge totul pentru a se putea mentine. Amorul poate fi in opozitie cu toate relatiile noastre sociale, chiar cu persoana celui iubit, legindu-se de o fiinta care, in afara de inclinatia sexuala, nu este decit un obiect de teroare si dispret. Vointa speciei este superioara individului si inchide ochii la toate viciile, raminind solidar cu obiectul pasiunii sale. Indata ce vointa speciei este satisfacuta, ea dispare si placerea individului risipindu-se, il readuce la cruda realitate. De aceea, insusi Amor este infatisat legat la ochi. * * * Rezultatul final al amorului este asigurarea generatiei viitoare. Personajele care vor urca pe scena cind noi vom cobori vor fi astfel strict determinate in existenta si calitatile lor de acest fleac numit pasiunea in dragoste. Marea importanta a dragostei pasionale strins legata de existenta umanitatii se prezinta ca expresia cea mai inalta a vointei individuale, care se transforma in vointa a speciei. Intr-adevar, din amorul pasional si vointa individuala se nasc pateticul si sublimul in dragoste. Nici un subiect nu poate egala interesul stirnit de acela ce face fericirea si nefericirea speciei. O actiune dramatica, desfasurindu-se fara episoade amoroase, este greu de sustinut, in timp ce intimplarile pe aceasta tema suscita permanent interesul cititorului sau al ascultatorului si este, practic, inepuizabila. In toti aceia care sint capabili de procreatie geniul speciei creeaza generatia viitoare. Un erou care-si plinge infringerile sau durerile fizice este demn de dispret, dar acelasi erou nu se simte umilit cind isi plinge nefericirile din dragoste, caci atunci nu el, ci insasi specia plinge. De asemenea, oamenii cei mai cinstiti, mai corecti, comit adulterul, dispretuind si incalcind morala, caci interesul speciei a pus stapinire pe ei. Impotriva oricaror proteste se ridica insasi pilda Mintuitorului, indemnind sa arunce cu piatra in femeia adultera pe acela care cu adevarat n-a gresit. * * * Prima consideratie care determina inclinatie si alegerea este aceea a virstei: tineretea fara frumusete este atractiva; frumusetea fara tinerete nu prezinta sex-appeal. A doua consideratie este sanatatea: bolile acute nu tulbura inclinatiile noastre decit trecator; bolile cronice sperie sau departeaza pentru ca ele se transmit copilului. Dupa virsta si boala nimic nu departeaza mai mult decit o conformatie defectuoasa. Un indragostit este cind tragic, cind comic pentru ca si-ntr-unul si-n celalalt caz este in miinile speciei, care-l domina pina la a-l scoate din fire: actiunile lui depind numai de caracterul sau. De aici vine, atunci cind pasiunea atinge un nivel superior, acea culoare atit de sublima in care se imbraca sugestiile amantului, acea inaltare transcendenta si supranaturala care pare a-i face sa piarda din vedere scopul fizic al amorului. Aceasta pentru ca geniul speciei si instinctele sale superioare il atita acum. El a primit misiunea de a intemeia un sir nedefinit de generatii dotate cu oarecare constitutie fizica si formate din oarecare elemente care nu se poate intilni decit intr-un singur tata si intr-o singura mama; aceasta unire si numai aceasta poate forma o generatie determinata strict de vointa de a trai. Sentimentul care-l ajuta in aceste circumstante de importanta transcedentala il face pe indragostit sa se ridice deasupra lumii materiale, sa se depaseasca pe sine, si-i imbraca dorintele astfel incit iubirea devine un episod poetic uneori pina la ridicol. * * * Voluptatea este serioasa. Imaginati-va cea mai frumoasa pereche, cea mai fermecatoare. Cum se atrage si se respinge, cum se doresc si cum fug unul de altul cu gratie si frumusete. Vine momentul voluptatii. Orice gluma a disparut. Perechea a devenit serioasa. De ce? Pentru ca voluptatea este animala si animalitatea nu ride. Fortele naturii lucreaza pretutindeni in mod serios. * * * Se intimpla ca amorul sa se impace cu ura cea mai violenta pentru fiinta iubita; de aceea, Platon l-a comparat cu iubirea lupilor pentru oi. Aceasta situatie ia nastere cind un indragostit pasional nu poate cu nici un pret sa se faca ascultat. ďż˝Il iubesc si il urascďż˝, exclama Shakespeare in ďż˝Cymbelineďż˝. Ura cuiva impotriva fiintei iubite se poate aprinde atit de tare, incit se ajunge la crima pasionala si la sinucidere. Cind pasiunea atinge stari paroxistice aceasta himera este atit de tulburatoare, incit daca cineva nu poate s-o atinga viata insasi isi pierde sensul si pare atit de lipsita de placere, incit indragostitul isi depaseste frica de moarte chiar. In acest caz, vointa omului este deosebita de vointa speciei sau altfel spus vointa speciei intrece atit de mult vointa individului, incit indragostitul care nu poate lucra in calitate de reprezentant al speciei dispretuieste sa-si fie util lui insusi. Individul este mult prea fragil pentru a inchide in el aspiratia nesfirsita a vointei speciei, concentrata asupra unui obiect determinat. Sinuciderea devine singura modalitate de eliberare a individului sau chiar a cuplului, exceptind cazul in care natura insasi rupe zagazurile constientului, lasind libera nebunia. Dar nu numai pasiunea nesatisfacuta are un sfirsit tragic si disperat, ci si dragostea implinita poate duce la nefericire. Exigentele dragostei in confllict cu starea personala a indragostitului sint atit de incompatibile cu celelalte circumstante ale vietii si planurilor sale de viitor, incit cel mai adesea le distruge in loc de a le sustine. * * * Dragostea nu intra in contradictie numai cu relatiile sociale, adesea bulversind natura intima a individului atunci cind se fixeaza asupra unor persoane care in afara raporturilor sexuale ar fi dispretuite de partener. De indata ce amorul pasional, adica interesul speciei, intra in joc, onoarea, datoria, credinta nu mai exista, raminind vorbe goale. Omul cel mai onest, cel mai drept este in stare sa comita un adulter, dispretuind normele morale cind dragostea il impinge in interesul speciei omenesti. Sub acest raport iata insa o cugetare a lui Chamfort: ďż˝Cind un barbat si o femeie au unul pentru altul o pasiune violenta imi pare intotdeauna ca, oricare ar fi piedicile care-i despart, un sot, parinti etc., cei doi amanti sint unul pentru celalalt prin natura, isi apartin prin drept divin, in ciuda tuturor legilor si conventiilor omenestiďż˝. Mintuitorul insusi cu cita indulgenta trateaza femeia adultera, cind spune asistentilor sai ca nu e nici unul printre ei care sa nu fi facut acelasi pacat. Geniul speciei inlatura toate barierele sociale, risipeste rigorile impuse de institutii, legi, spulbera rigorile de casta sau rasa, neavind grija decit de asigurarea generatiilor viitoare. De ce ne intereseaza atit de mult comedia, drama, romanul sau lirica? Pentru ca vedem in ele fiinte care-si apara dragostea, adica interesul speciei si care triumfa asupra celor care nu au decit interese individuale. Subiectul fundamental al oricarei opere literare este rolul pe care-l joaca geniul speciei cu aspiratiile si proiectele sale, in care izbuteste intotdeauna. Cititorii si spectatorii cred ca amantii si-au intemeiat propria lor fericire, dar in realitate au sacrificat-o in folosul speciei, cu toata prevederea si opozitia celor din anturajul lor. * * * Geniile protectoare ale individului sint intotdeauna in lupta cu geniul speciei, care e fara mila, care nu lucreaza decit pentru a-i distruge fericirea lui individuala, ca sa-si atinga scopurile. Cei vechi au personificat in Cupidon specia, au facut din el un zeu crud cu toata infatisarea lui copilaroasa, un zeu capricios, despotic, stapin al zeilor si-al oamenilor, un zeu inarmat cu sageti veninoase, ucigase, legat la ochi si inaripat. Aripile simbolizeaza instabilitatea lui, urmare a dorintei satisfacute. Pasiunea se sprijina pe iluzia unei placeri, unei fericiri personale, in profitul speciei. Aceasta iluzie dispare odata cu achitarea tributului datorat de om naturii si speciei sale. Individul odata scapat de sageata care-l impungea reintra in posesia libertatii sale, redevine constient de sine, cade in marginile strimte ale saraciei sale si se mira vazind dupa atitea eforturi, staruinta si pasiune, ca nu-i ramine decit satisfactia grosolana a simturilor. Isi inchipuia ca posesiunea il va face fericit, pe cind in realitate starea lui a ramas aceeasi. Recunoaste ca a fost inselat de vointa speciei si, fericit ca Tezeu, o paraseste pe Ariadna. Daca Petrarca si-ar fi satisfacut pasiunea ar fi incetat sa mai cinte, precum pasarea dupa ce si-a depus ouale in cuib. * * * Casatoriile din dragoste sint facute in interesul speciei, nu al individului. Este adevarat ca indragostitii isi imagineaza ca-si gasesc propria lor fericire, dar scopul real le este cu desavirsire ascuns, caci el sta in procrearea individului, care nu este posibila decit prin ei. Mergind impreuna spre acest scop este necesar ca ei sa se puna insa de acord, sa se potriveasca pe cit le va fi cu putinta mai bine. Foarte adesea acesta pereche, unita printr-o iluzie ce tine de instinct ďż˝ cum e caracterizat amorul pasional ďż˝ se gaseste asupra intregului rest in cel mai complet dezacord. Aceasta se vede limpede cind iluzia se risipeste. Iata de ce casatoriile din dragoste au, in general, un sfirsit nefericit, caci ele asigura fericirea generatiei viitoare in dauna individului. Un proverb spaniol zice: ďż˝Cine se casatoreste din dragoste va trai in suferintaďż˝. Intr-o casatorie de convenienta consideratiile care o determina sint cel putin reale si nu pot sa dispara prin ele insele. Prin ele fericirea sotilor este asigurata, dar in detrimentul generatiei viitoare. Barbatul care in casatorie considera mai importanta situatia materiala decit satisfacerea inclinatiilor firesti, traieste mai mult in individ, decit in specie, ceea ce este contrar naturii si demn de dispretuit. O tinara care impotriva sfatului parintilor sai refuza cererea in casatorie a unui barbat mai in virsta, dar cu o buna situatie materiala, pentru a alege dupa inclinatia sa fireasca, neglijind convenienta, isi sacrifica fericirea individuala de dragul speciei. Tocmai acest lucru nu i se poate refuza caci ea a actionat in sensul naturii, nu in sensul egoismului individual. La intemeierea unei familii trebuie sacrificate ori interesele individuale, ori interesele speciei. Rar se intimpla sa-si dea mina convenientele cu amorul pasional pentru a realiza o casatorie fericita. * * * Precaritatea constitutiei fizice, morale sau intelectuale a unei mari parti dintre barbati isi are cauza in aceste uniri, care nu se intemeiaza pe alegere si afinitate fireasca, ci pe consideratii exterioare sau imprejurari intimplatoare. Casatoriile fericite sint rare tocmai pentru ca scopul natural al casatoriei nu este fericirea generatiei actuale, ci a generatiei viitoare. Cu toate acestea, pentru mingiierea sufletelor blinde si iubitoare, ds adaugam ca uneori se alatura pe linga amorul sexual un sentiment de cu totul alta origine; o prietenie adevarata, fondata pe potrivirea gindurilor si caracterelor. Dar aceasta profunda amicitie nu se declara decit dupa ce amorul sexual s-a stins. * * * Capriciile nascute din amor sint ca licuricii: ne atrag cu fanteziile cele mai vii, ne baga-n mocirla si apoi dispar. Voluptatea simturilor este opusa entuziasmului, care ne deschide lumea ideala. Amorul este compensatia mortii. * * * Nasterea si moartea sint cumpana existentei noastre, constituindu-se in cele doua poluri ale tuturor manifestarilor vietii. La indieni zeul Siva, simbol al mortii, poarta la git, pe linga lantul sau de cranii, lingamul, ca organ si simbol al generatiei viitoare. Romanii isi impodobeau sarcofagele cu reliefuri vesele reprezentind satiri si bacante, vinatori, lupte, dansuri, scene lubrice simbolizind contrastul dintre trupul intins in mormintul sau, plins de cei apropiati si viata animala intensa, fara de moarte a naturii. FEMEILE Uritenia si slabiciunea fizica ale femeii ďż˝ Defectele spiritului si caracterului sau ďż˝ Rolul ei in casa si in educatia copiilor sai A trebuit ca spiritul barbatului sa fie intunecat de iubire ca sa numeasca ďż˝frumosďż˝ acest sex de talie mica, cu umeri strimti, cu soldurile largi si cu picioarele scurte. Toata frumusetea femeii sta in instinctul amoros. Intreaga conformatie a femeii arata ca n-a fost facuta pentru marile realizari ale spiritului sau ale trupului, ci numai pentru propasirea speciei. Ea isi plateste datoria catre viata nu prin actiune, ci prin suferinta, prin grija fata de copii, prin supunerea sa fata de barbat, caruia trebuie sa-i fie o tovarasa rabdatoare si devotata. Viata ei trebuie sa curga incet, mai blinda si mai neinsemnata decit a barbatului, fara a fi in fond nici mai fericita, nici mai nefericita. E placut sa constati ca femeia este facuta pentru ascultare. Pusa intimplator intr-o situatie de o deplina independenta, fiecare din ele se leaga cu toate acestea de un barbat pentru a fi conduse si stapinite. Femeile au nevoie de stapin. Este tinara? Are un amant. Este batrina? Are un duhovnic sau preot. Femeia este un animal cu par lung si idei scurte. Rousseau a spus-o cu dreptate: ďż˝Femeile in general nu iubesc nici o arta, nu se pricep in nici una si n-au geniuďż˝. Daca nu te opresti la aparente ai putut deja constata acest lucru. E de ajuns sa se observe, de exemplu, ce le preocupa si le atrage in mod deosebit atunci cind asista la un concert, la opera sau la teatru. A se vedea nepasarea cu care flecaresc in cele mai nepotrivite momente. Grecii, daca e adevarat, au avut mare dreptate sa nu admita prezenta femeilor la teatru; cel putin asa puteau sa inteleaga ceva din spectacol. Dar la ce sa ne asteptam din partea femeilor daca ne gindim ca, in intreaga lume, acest sex n-a putut sa produca nici un spirit mare, nici o opera completa si originala sau oricare alta valoare durabila. Lipsa obiectivitatii spiritului, atit de necesara in artele plastice, este hanidcapul lor cel mai serios. Din punct de vedere tehnic, isi pot insusi temeinice cunostinte necesare practicarii unei meserii artistice sau chiar tehnice, dar nu se pot depasi pe ele insele. Exceptiile izolate, partiale nu schimba cu nimic situatia. Femeile sint si vor ramine un univers inchis, strimt, limitat. Ele sint filistinii cei mai deplini si incurabili. Datorita organizarii noastre sociale atit de absurda, care le pune in situatia de a impartasi titlurile si situatia barbatului, orice ar fi el, femeile suscita cu inversunare amibitiile ignobile, firesti acestei absurditati: dominatia lor, tonul pe care-l impun corup societatea moderna. * * * Femeia este un animal care trebuie strunit, ingrijit bine si pastrat in interiorul casei. Femeile ar trebui sa se ocupe numai de interior; trebuie hranite bine, imbracate corect, chiar frumos, dar tinute in afara societatii. Invatatura religioasa este cea mai potrivita pentru ele, iar poezia si politica mai ales, cele mai daunatoare. Femeile sa nu citeasca decit carti cuvioase, din care sa invete mila, si carti de bucatarie. Muzica, desenul, dansul, gradinaritul si putina munca le vor da acea stare atit de placuta barbatului. Numai asa nu se vor vesteji, vor fi permanent fecunde. * * * Acest sex nu trebuie numit ďż˝frumosďż˝, caci femeile nu-si pot insusi cu adevarat nici o arta. Ele nu au sentimentul poeziei, nici inteligenta muzicii, iar exersarea unui talent este curata maimutareala, un pretext, o afacere exploatata din dorinta de a placea, caci nu pot concepe nimic in mod dezinteresat. Din punct de vedere estetic femeile sint ďż˝nonesteticeďż˝. * * * In timp ce barbatul domina direct prin inteligenta si puterea sa, femeia a recurs intotdeauna la mijloace indirecte in scopul cuceririi barbatului. Acest interes fata de activitatile exterioare nu-i decit prefacatorie si cochetarie. Champfort a zis cu drept cuvint: ďż˝Ele sint facute sa negutatoreasca slabiciunea noastra, nebunia noastra, dar nu si ratiunea noastra. Exista intre femeie si barbat o simpatie de epiderma si foarte putine afinitati spirituale si de caracterďż˝. Femeile sint ďż˝sexus sequiorďż˝, adica al doilea sex menit a fi tinut de-o parte, in planul secund, ceea ce de altfel au aplicat cu succes anticii si popoarele orientale, care-si dadeau mai bine seama de rolul secund ce se cuvine femeilor in societate. Vechea galanterie frantuzeasca si prostia germano-crestina ne-au condus la cea mai stupida dintre veneratii. Ce-am cistigat prin aceasta? Femeile au devenit mai arogante, mai cu tupeu. Isi inchipuie ca le este permis totul, pentru ca au luat cunostinta de sfinta lor demnitate si de inviolabilitatea lor. In Occident ceea ce numim ďż˝doamnaďż˝ se afla intr-o pozitie cu totul falsa, caci femeia, sexus sequior al anticilor, nu avea dreptul la veneratie si omagii, ocupind o pozitie inferioara aceleia a barbatului. A suprima ďż˝doamnaďż˝, a pune acest zero la locul lui, ar fi o excelenta reforma politica si sociala. Doamna europeana este un fel de fiinta contra naturii; in casele noastre n-ar trebui sa avem decit femei de interior si fete care, invatind atributiile unei viitoare menajere, sa fie formate prin munca si ascultare, in loc de a face din ele fiinte lipsite de bun simt. Daca femeile din clasele inferioare sint mai de plins la noi, in Occident, este pentru ca avem ďż˝doamneďż˝. * * * Femeile ramin toata viata copii. La femei, ratiunea atinge dezvoltarea completa la optsprezece ani, pe cind la barbat ea se dezvolta pina la douazeci si opt de ani. Ratiunea femeii este, asadar, strict masurata ďż˝ ca la virsta de optsprezece ani. De aceea, femeii ii scapa trecutul si viitorul, ea negindind decit in prezent. Ea ia aparenta drept realitate, inlocuind cu fleacuri lucrurile cele mai importante. Femeia sufera de miopie intelectuala si nu stie nimic. Risipa pe care o face frizeaza nebunia uneori, caci in inima ei este convinsa ca barbatul a fost creat si adus pe pamint pentru a servi, a cistiga bani pe care ea sa-i cheltuie. Daca in timpul vietii barbatul n-o lasa sa risipeasca banii, cit de tare se revanseaza ea dupa moartea lui! Confirmarea rolului lor de ďż˝cheltuitoareďż˝ este data de insusi faptul ca barbatii le dau bani si le incredinteaza gestiunea bugetului familial. Femeile nu au sentimentul dreptatii, caci natura lipsindu-le de forta fizica, le-a inzestrat in schimb cu siretenie pentru a se apara in slabiciunea lor; disimularea, minciuna sint defecte cu care ele se nasc. Leul are dinti si gheare, elefantul si mistretul au colti, taurul coarne, femeia are viclenia. La ea prefacatoria este innascuta. Pina si cea mai proasta are un dram de siretenie si este aproape imposibil sa descoperi o femeie absolut sincera si adevarata. Din disimulare se nasc necredinta, nerecunostinta, tradarea. * * * Femiele sint create numai in vederea propagarii speciei, ele traiesc asadar mai mult pentru specie decit pentru individ. Prin natura lor, se dusmanesc intre ele intotdeauna caci au aceeasi meserie: DRAGOSTEA. Intr-o competitie amoroasa, femeile intrebuinteaza mai multa siretenie, stapinire de sine, rezerva decit o armata de diplomati. Dar cu ce ton superior se adreseaza o femeie din lumea buna unei alte femei aflate pe o treapta sociala inferioara! Numai instinctul, prezentul, concretul exista pentru ele, caci nu pot asimila notiuni abstracte sau departate in timp si spatiu. De aici trebuie sa se fi nascut defectele dar si calitatile lor prin compensatie. Femeile intrec barbatii in mila, abnegatie, umanitate, iubire fata de aproapele sau. Justitia este mai mult o virtute masculina, mila este virtutea femeii. Femeile-judecator rar se ridica la inaltimea misiunii lor, dar surorile de caritate pretuiesc mult mai mult decit doctorii. CASATORIA Pericolul casatoriei pentru barbati ďż˝ Avantajele poligamiei pentru femei ďż˝ Casatoriile morganatice ďż˝ Casatoriile din dragoste ďż˝ Casatoriile din interes Ce este casatoria? O cursa pe care ne-o intinde natura. Cind cineva nu-si face iluzii trebuie sa vada in casatorie avantajele de a fi ingrijit la batrinete sau la boala, de a avea un camin. Trebuie sa se considere, de asemenea, si inconvenientele casatoriei: cheltuieli, grija copiilor, capricii, incapatinare, batrinete sau uritire dupa citiva ani, coarne, isterie, gusturi traznite, amanti, infern. Baltazar Ciraciau numeste barbatul de patruzeci de ani ďż˝camilaďż˝, pentru ca are nevasta si copii. Tinarul insurindu-se devine dobitocul de frunte al nevestei. Chiar daca este vorba de o sotie buna, ea este un pacat al tineretii, pe care-l tiraste dupa sine toata viata. Barbatul insurat duce toata povara existentei. Celibatarul n-o are decit pe a sa. Oricine se consacra muzelor trebuie sa ramina celibatar. Filozoful are nevoie de timpul sau. Toti marii poeti insurati au fost, fara exceptie, nefericiti. Shakespeare purta un indoit rind de coarne. Rezulta din toate acestea ca orice barbat prudent refuza sa contracteze acest pact inegal. In Orient, la popoarele poligame, fiecare femeie este sigura ca va gasi pe cineva care sa-i poarte de grija, pe cind la popoarele monogame numarul femeilor nemaritate este cu mult mai mare decit al celor maritate; ramin o multime de fete batrine, de femei vegetind cu tristete, fara protectie, mai ales in clasele inferioare. Dintre acestea unele ajung prostituate mizere, legate de o viata rusinoasa, formind un fel de clasa publica destinata a feri de pericolele seductiei femeile atit de fericite de a avea un sot sau care spera sa-l gaseasca. Pentru femei, considerate in general, poligamia ar fi o binefacere. Cu ce ar afecta logica sau bunul simt rational, ce-ar putea fi irational in faptul ca in cazul in care sotia are o boala cronica sau e stearpa sau imbatrineste pur si simplu, ca sotul sa-si mai ia o femeie? Succesul sectei mormonilor consta in suprimarea acestei monstruoase monogamii. Pina la reforma la toate popoarele civilizate concubinajul a fost un lucru admis, nicidecum dezonorant, si chiar recunoscut legal. Dar Luther, care a gasit in aceasta institutie admisa pina la el o justificare a casatoriei preotilor, a atacat-o cu violenta si biserica catolica a trebuit sa se pronunte, de asemenea, impotriva concubinajului. De fapt, poligamia exista pretutindeni, asa ca orice discutie devine inutila; nu e vorba decit de lipsa reglementarii si a organizarii. Unde sint adevaratii monogami? Cea mai mare parte din noi am trait in poligamie. Si pentru ca orice barbat are nevoie de mai multe femei, nu este drept ca barbatul sa fie liber sa-si ia mai multe femei? Acestea vor fi atunci reduse la rolul unor fiinte subordonate si ďż˝doamnaďż˝, acest monstru al civilizatiei europene, doamna cu pretentiile ei ridicole la respect si onoare va disparea. Cind nu vor mai fi ďż˝doamneďż˝, Europa va fi curatata de toate acele ďż˝feteďż˝ a caror viata nu-i decit mizerie si rusine. * * * A intretine o amanta este o actiune cu mult mai morala decit a contracta o casatorie morganatica. Copiii din asemenea uniri pot ridica pretentii in cazul in care descendenta legitima s-ar stinge; de aici tot felul de procese. Acest tip de casatorie nu este decit o concesie facuta femeilor si popilor, doua categorii cu care barbatii trebuie sa fie prudenti. * * * Orice barbat, in tara lui, poate sa se casatoreasca cu femeia pe care si-o alege; unul singur nu are acest drept; acest sarman om este Suveranul. Mina lui apartine tarii si nu se acorda decit din ratiuni de stat in interesul natiunii. Si cu toate acestea, printul este si el barbat, i-ar face placere sa-si urmeze, macar o data, inclinatia inimii. Este tot atit de nedrept si ingrat, pe cit e de vulgar, sa impui sau sa-l opresti pe Suveran sa traiasca cu iubita lui oricit de mult, fireste fara ca ea sa se amestece in treburile statului. Sigur ca femeia care accepta un asemenea rol este o femeie exceptionala, iesita din comun. Ea apartine unui singur barbat, il iubeste si este iubita de el si nu va putea, cu toate acestea, sa-l ia vreodata de sot. Barbatul se simte lezat in onoarea lui atunci cind tovarasa lui de viata se comporta contrar cerintelor sexului ei. Orice barbat care consimte sa se casatoreasca, adica cedeaza avantajele libertatii sale, capitulind in conditii atit de avantajoase pentru adversara sa, contracteaza in acelasi timp obligatia de a veghea la respectarea contractului incheiat, cunoscind ca orice slabire a vigilentei este in defavoarea sa. Nu trebuie ca barbatii, dupa ce au dat totul, sa ajunga sa nu fie cel putin asigurati de singurul lucru pe care l-au stipulat in schimb, adica posesiunea in exclusivitate a sotiei. Onoarea barbatului pretinde atunci razbunarea adulterului femeii, pedepsind-o cel putin cu despartirea. Daca accepta adulterul, comunitatea masculina il va acoperi de rusine. Dar rusinea femeii adultere va fi cu mult mai mare, caci in viata barbatului relatiile sexuale sint o afacere secundara, data fiind multimea si importanta celorlalte relatii ale sale. In flagrantul delict de adulter onoarea sotului este satisfacuta numai prin pedepsirea femeii adultere, nefiind necesara si pedepsirea amantului. Onoarea feminina, atunci cind este vorba de o fata, consta in starea ei de virginitate ďż˝ din punctul de vedere al opiniei publice, iar pentru o femeie maritata ďż˝ consta in aceea ca nu a intretinut relatii sexuale decit cu barbatul cu care s-a casatorit. Greseala femeii maritate, mai mult decit aceea a oricarei fete, are un dublu aspect: inselarea sotului si nerespectarea cuvintului dat. Prin aceasta greseala, femeia casatorita isi pierde onoarea si decade pe plan social. Scuzele si circumstantele atenuante de care se bucura ďż˝o fata care a gresitďż˝ nu pot fi invocate niciodata in favoarea unei femei ďż˝care a gresitďż˝. Se poate atribui cea mai mare importanta in viata femeii onoarei sexului ďż˝ ca valoare relativ mare, dar niciodata ca valoare absoluta, depasind pe aceea a vietii cu destinele sale. Nu se va admite niciodata ca valoarea onoarei feminine sa ajunga sa fie platita cu pretul vietii. Asadar n-o putem aproba nici pe Lucretia, dar nici pe Virginia, cu exaltarea lor degenerind in farsa tragica. Cind sentimentul onoarei atinge manifestari extreme, scopul este uitat de dragul mijloacelor. Sint, de asemenea, conveniente sociale care exclud oficierea formala a casatoriei, in special in tarile de religie catolica, unde nu exista divort. * * * Daca se tine seama de inteligenta nativa si de caracterul fiecarui om se poate admite ca pentru innobilarea rasei umane nu sint necesare interventiile exterioare; acest rezultat s-ar putea obtine nu prin educatie si instructiune, co pe calea selectiei artificiale. Aceasta e ideea lui Platon cind, in cartea a cincea a ďż˝Republiciiďż˝, expune un plan eficient de inmultire si innobilare a castei razboinicilor. Daca s-ar putea face din toti neputinciosii eunuci, daca toate femeile sarace cu duhul ar fi inchise in minastiri si s-ar procura barbatilor nobili si viteji un harem, dindu-li-se fete inteligente si de spirit, s-ar crea o generatie care ar sfida prin realizarile ei secolul de aur al lui Pericle. Fara a ne lansa in utopii, ar fi locul sa ne gindim ca daca s-ar restabili, dupa pedeapsa cu moartea, castrarea ca pedeapsa maxima, societatea ar scapa de generatii intregi de tilhari si ucigasi, cu atit mai mult cu cit se stie ca virst delicventilor de acest gen este cuprinsa intre 20-30 de ani in cea mai mare parte. * * * Pentru ca un barbat si o femeie sa manifeste o inclinare deosebita unul fata de celalalt este necesara o conditie care se poate exprima printr-o metafora scoasa din chimie: cele doua fiinte trebuie sa se neutralizeze una pe alta ca un acid cu o substanta alcalina, din care ar rezulta o substanta neutra. Intrebarea care se pune atunci cind cineva vrea sa se hotarasca daca sa se casatoreasca sau nu, se reduce in multe cazuri la a sti daca care nevoie mai mare de mincare decit de iubire. Exista supozitia ca poetii sau filozofii casatoriti sint inclinati sa-si imbunatateasca starea materiala mai degraba decit sa-si aduca prinosul pe tarimul stiintei sau al artei. Poligamia ar avea inca un avantaj: evitarea oricaror legaturi si obligatii fata de familia sotiei. Legile care reglementeaza casatoria in Europa presupun egalitatea femeii cu barbatul, ceea ce inca din start creeaza o situatie falsa. Cu cit legile vor consfinti femeilor drepturi si onoruri care le depasesc meritele, cu atit aceste legi restring numarul acelora care ar putea beneficia de ele, restringindu-le, in acelasi timp, drepturile lor naturale. * * * Cu fetele deci, natura a avut deci ceea ce se numeste in teatru ďż˝efect scenicďż˝. Ea le-a inzestrat cu farmec sau frumusete pentru a putea la tinerete sa stapineasca fantezia unui barbat. Din acest moment grija intregii sale existente a fost preluata de sot. Gratia este arma care asigura viitoarei femei existenta viitoare. Dupa unirea cu barbatul, femeia-furnica isi pierde aripile nefolositoare in timpul incubatiei. De asemenea, dupa doua, trei nasteri, femeia isi pierde gratia si frumusetea; nici nu mai are nevoie de ele. De aceea, fetele nu se ocupa cu placere de menaj. Adevarata lor vocatie este cucerirea inimilor, ademenirea barbatului in mrejele iubirii. * * * Onoarea femeii tine de modul in care-si respecta trupul. Femeia asteapta si pretinde de la barbat tot ceea ce ii este necesar si tot ce-si doreste; barbatul nu pretinde de la femeie decit un singur lucru. Femeia trebuie sa-i ofere barbatului ceea ce-si doreste intr-un schimb cit mai avantajos pentru ea, iar barbatul trebuie sa se angajeze in schimb sa asigure traiul femeii si al copiilor pe care-i vor avea. Intreaga lor fericire viitoare sta in felul in care este realizat acest angajament. Prima cerinta de care femeia trebuie sa tina seama este refuzul placerilor si legaturilor nelegitime, pentru ca astfel barbatul sa fie constrins sa capituleze semnind actul de casatorie. In acest scop toate femeile, in rinduri strinse, vegheaza asupra fiecareia in parte. O fata care ďż˝a gresitďż˝, s-a facut vinovata de tradare fata de intreg sexul ei; daca aceasta actiune s-ar generaliza, interesul comun ar fi compromis. Asadar, comunitatea astfel o acopera de rusine, considerind ca si-a pierdut onoarea. O asemenea soarta o asteapta si pe femeia adultera, pentru ca ea a incalcat una din conditiile acceptate liber de barbat la contractarea casatoriei. Exemplul ei ar putea sa-l duca pe barbat sa nu mai semneze asemenea acte de care tine fericirea intregului sex feminin. Ceea ce dovedeste ca onoarea femeilor nu este conforma cu natura. De unde si cazurile tragice de pruncucidere, sinuciderea mamei etc. Daca o fata care-si ia un amant comite o tradare fata de sexul ei, sa nu uitam ca pactul feminin a fost primit de ea fara a-l sti si fara consimtamintul ei formal. Cum adesea ea este prima victima, nebunia si disperarea ei intrec cu mult pacatul formal de care s-a facut vinovata. * * * Fetele sarace sint adesea mai pretentioase si mai cheltuitoare dupa ce se casatoresc decit acelea care au avut zestre. Fetele bogate depun mai mult zel si instinct pentru a putea pastra averea, comparativ cu fetele sarace. * * * Barbatul poate zamisli usor mai mult de o suta de copii intr-un an daca va avea la dispozitie atitea femei; femeia oriciti barbati ar avea, nu poate duce pe an decit o sarcina. Deci barbatul cauta mereu alte femei, in timp ce femeia ramine cu credinta legata de un singur barbat; natura o impinge din instinct sa pastreze linga ea pe acela care trebuie sa hraneasca si sa protejeze mica ei familie. Credinta in casatorie este artificiala pentru barbat si fireasca pentru femeie si, prin urmare adulterul femeii, din cauza consecintelor si pentru ca este impotriva firii, este cu mult mai de neiertat decit acela comis de barbat. * * * Dragostea barbatului scade vizibil din momentul in care el este satisfacut sexual. El aspira la o schimbare si oricare alta femeie prezinta mai mult interes decit aceea pe care o poseda. Dragostea femeii, dimpotriva, creste din momentul satisfactiei sexuale. O antipatie reciproca si indaratnica intre o femeie si un barbat este semnul ca nu vor zamisli decit o fiinta rau constituita, lipsita de armonie si nefericita. MOARTEA MENIREA DE A TRAI Vanitatea religiei ďż˝ Despre filozofie, despre stiinta ďż˝ Despre arta Cine iubeste adevarul uraste pe Dumnezeu. Cind apare credinta filozofia nu mai exista, dispare. Poti crede ca o identitate individuala a creat lumea, dar nu poti conceptualiza aceasta. Va veni o vreme in care ipoteza unui Dumnezeu creator va fi cosiderata ca aceea a cercurilor in astronomie. De cind suprema ratiune a teologilor ďż˝ rugul ďż˝ nu mai este in joc, acela care ar veni sa ne mai insele cu ceremonii ar fi un las. Unii ar fi multumiti sa-i readuca pe germani in stadiul in care i-au gasit Frederic cel Mare si Iosif al doilea. Blestemul poporului german consta in aceea de a nu recunoaste in originalitatea sa adevarata esenta interna, intima, eterna a tot ce exista si poate exista pentru a-l cobori la nivelul unui zero. Progresul ratiunii anuleaza efectele religiei. Manifestarile religioase fiind din ce in ce mai abstracte, iar esenta lor situindu-se in domeniul fictiunii, de indata ce la un animal un anumit nivel de perfectiune va fi atins, ruina sa va fi completa. Simbolistica religioasa se limiteaza, la o prima luare de contact, in a fi reprezentata printr-un centru de unde pleaca nenumarate raze, imagine pe care fiecare o interpreteaza diferit, conform punctului sau de vedere, cu toate ca imaginea este aceeasi pentru toti. Dumnezeu este in noua filozofie ceea ce erau cei din urma regi franci sub primarii palatului: un nume gol, pastrat pentru a putea lucra in spatele lui usor si sigur. Religia catolica este o cale de a obtine raiul cersind. Dar pentru ca si asa este prea greu sa-l obtii, preotii servesc drept intermediari. * * * Moartea lui Socrate si crucificarea lui Isus sint doua mari miscari caracteristice umanitatii. Atacul formal impotriva miturilor iudaice se reduce la acest principiu: ďż˝Ceea ce a fost creat din nimic trebuie sa se intoarca in nimic. Ceea ce exista in deplina realitate nu poate nici sa inceapa sa fie, nici sa-si sfirseasca existenta vreodata. Realitatea nu are inceput sau sfirsit. Ea existaďż˝. Din pacate, la autorii Noului Testament inspiratia nu s-a extins si asupra limbii si stilului. In bisericile protestante, ceea ce se vede mai intii este amvonul; in bisericile catolice ďż˝ altarul. Aceasta este o dovada ca protestantismul se adreseaza, inainte de toate, ratiunii, iar catolicismul credintei. Religia a fost, timp de 1800 de ani, botnita ratiunii. Datoria profesorilor de filozofie este de a face sa treaca prin contrabanda mitologia iudaica drept filozofie. In nici o doctrina religioasa distinctia dintre simbure si coaja nu este atit de importanta ca in crestinism. Tocmai pentru ca imi place simburele, sparg citeodata coaja. Daca antichitatea ne apare plina de nevinovatie, acest lucru se datoreaza necunoasterii crestinismului. Exista ucigasi platiti pentru a distruge adevarul si civilizatia; pot sa se prefaca sau sa se ascunda, vor fi recunoscuti intotdeauna. Daca adevarul este cu mine, nu voi regreta si nici nu-mi voi invidia adversarii care au de partea lor Biserica, Vechiul si Noul Testament. Dialoguri Demopheles ďż˝ Intre noi fie zis, draga prietene, nu apreciez acest mod de a sustine filozofia denigrind religia. Credinta este un lucru sfint pentru credincios si cu atit mai mult se cuvine sa fie respectat. Philalethes ďż˝ ďż˝Mego consequantiamďż˝, nu vad pentru ce prostia altora m-ar sili sa respect minciuna si inselatoria. Mai presus de orice iubesc adevarul, de aceea am oroare de oricine il ataca. Deviza mea este: ďż˝Vigeat veritas et pereat mundusďż˝, ca si aceea a judecatorului: ďż˝Fiat justitia et pereat mundusďż˝. Fiecare profesiune ar trebui sa aiba o asemenea deviza. Demopheles ďż˝ Da, si deci Facultatea de medicina ar trebui sa strige: ďż˝Fiat pilulae et pereat mundusďż˝, a carei indeplinire ar fi oricum mai usoara. Philalethes ďż˝ Sa ne pazeasca cerul. Demopheles ďż˝ Bine! Dar tocmai de aceea as dori sa intelegi religia si sa vezi ca nevoia poporului de a fi religios trebuie satisfacuta dupa masura intelegerii lui. Religia este singurul mijloc al sensibilizarii unui suflet asprit de munca fizica pentru care sentimentul religios este marea semnificatie a vietii. Caci la nastere omul nu are criterii generale de emancipare spirituala, nimic altceva decit instinctul de a-si satisface necesitatile si pasiunile, de a se distra, de a petrece omorindu-si timpul. Fondatorii religiei si filozofiei au venit pe lume cu misiunea de a-i trezi din amorteala, de a da un sens superior existentei. Filozofii apartin unui numar mic de privilegiati, iar preotii si alti religiosi se adreseaza poporului, masei umane mai putin diferentiata. Platon, nu uita, a firmat deja ca ďż˝religia si metafizica populara nu i se pot lua si, prin aceasta, devin respectabileďż˝. A discredita religia inseamna a i-o lua. Precum exista folclorul, intelepciunea populara, asa exista si metafizica populara, caci oamenii au nevoie, oricit de suparator ar fi acest aspect, de o explicare a existentei vietii, adaptata la posibilitatile lor de intelegere. Metafizica nu este decit un vesmint alegoric al adevarului si aceasta le ajunge pentru a le usura greutatile vietii, a le-o face mai placuta, a le trasa o regula de viata simplu de urmat si a le aduce o mingiiere in ceasul mortii, precum ar face si adevarul daca am putea sa-l posedam. Nu fi asadar socat de forma lui ciudata, incilcita, absurda chiar caci tu, ca beneficiar al culturii, al stiintei, nu poti intelege prin cite colturi trebuie sa patrunda adevarul profund in sufletul grosolan al omului simplu. Diferitele religii nu sint decit schismele prin care poporul atrage si incorporeaza in duhul sau adevarul pur. De aceea, nu te supara, dar batjocura la adresa religiei este nedreapta si dovedeste necunoastere si lipsa de intelegere. Philalethes ďż˝ Dar nu este oare nedrept si unilateral sa doresti sa existe numai acea metafizica adaptata la intelegerea populara? Nu este oare nedrept ca filozofia, metafizica pura, accesibile unui numar mic de oameni ďż˝ initiati, daca vrei ďż˝ sa nu poata comenta si imbunatati metafizica populara? In acest mod, cele mai dotate forte ale spiritului omenesc trebuie mai degraba sa se inabuse si sa ramina sterile decit sa infrunte si sa se impotriveasca unor conceptii larg reprezentate si bine primite de popor. Oare mai are dreptul religia sa predice blindetea si ingaduinta cind este bine cunoscuta prin intoleranta ei? Iau drept marturii Inchizitia, razboaiele religioase, cruciadele, uciderea lui Socrate, rugul lui Giordano Bruno sau al lui Vanini. Si ce este mai rau pentru cel care s-a dedicat scopului nobil de a cauta si a concepe cea mai solida si mai stimata filozofie este aversiunea permanenta cu care este intimpinat de adeptii acestei metafizici conventionale, care ingreuneaza organizatia statala prin caracterul ei monopolist si ale carei principii sint intiparite in fiecare cap din cea mai frageda tinerete atit de categoric si de profund, atit de dur, incit este de mirare si numai datorita unei anumite elasticitati a spiritului reuseste sa-si asigure o perceptie corecta a lucrurilor, in loc sa ramina toata viata un inadaptat. * * * Ceea ce caracterizeaza permanenta miscare, activitatea universala in general si cu precadere activitatea umana este lipsa de perfectiune, indiferent ca actiunea se desfasoara in plan moral, intelectual sau fizic. * * * Spiritul lumii ďż˝ Iata rasplata tuturor necazurilor tale: existi precum exista orice lucru. Omul ďż˝ Dar ce-mi da mie existenta? Daca sint ocupat, obosesc; daca nu sint ocupat, ma plictisesc. Cum poti sa-mi oferi o astfel de recompensa vrednica de mila? Spiritul lumii ďż˝ Si cu toate acestea este echivalentul tuturor necazurilor si relelor tale; este ratiunea lor de a exista. Omul ďż˝ Adevarat? Aceasta intrece posibilitatea mea de-a intelege. Spiritul lumii ďż˝ O, stiu. (Aparte) Sa-i spun, oare, ca pretul vietii este tocmai de a invata ca nu pretuieste nimic? * * * Daca dam dovada de calitati este mai mult dintr-un sentiment de invidie care le desteapta, sentiment cu atit mai amar cu cit motivatia lui este mai absconsa. * * * Inferioritatea spiritului este un titlu bun de recomandare. Caci sentimentul superioritatii este pentru suflet ceea ce este caldura pentru corp. Fiecare dintre noi se apropie de omul care-i procura aceasta satisfactie prin acelasi instinct care ne impinge sa ne apropiem de soba sau sa ne asezam la soare. Nu trebuie sa-i spui prietenului tau ceea ce vrei sa ramina secret pentru dusmanul tau. * * * Nici un ban nu este pastrat mai bine decit acela care ne-a fost furat; caci ne-a servit sa ne cumparam prudenta. * * * A-ti manifesta prin vorbe ura sau necazul este periculos, ridicol si imprudent. Nu te poti razbuna decit prin fapte; numai animalele cu singe rece sint veninoase. * * * Dispretul vine de la cap, ura de la inima, una exclude pe cealalta. * * * Nici sa iubesti, nici sa urasti; iata jumatatea oricarei intelepciuni...! Sa nu spui nimic si sa nu crezi nimic, iata cealalta jumatate. Daca lumea a fost facuta de un Dumnezeu, n-as vrea sa fiu in locul lui: modestia operei mele mi-ar sfisia inima. * * * Cind societatea va fi atit de cinstita incit nu va mai fi necesara predarea invatamintului religios mai devreme de virsta de 15 ani, atunci vom putea avea oarecare incredere in acesta societate. * * * Numesc pseudofilozofie filozofia care sub pretextul de a cauta adevarul, lucreaza premeditat la perpetuarea vechilor noastre greseli. * * * Crestinismul zice: ďż˝Iubeste-ti aproapele ce pe tine insutiďż˝. Si eu zic: ďż˝Recunoaste-te in aproapele tau caci toti oamenii in realitate nu sint decit una si aceeasi substantaďż˝. * * * Toate actele noastre sint sub supravegherea opiniei publice care, implacabila si severa, nu iarta niciodata, nici chiar o prima greseala, pe care o priveste ca pe o pata de nesters. * * * Pentru foarte multi probitatea si lealitatea nu sint decit o simpla eticheta, un drapel la adapostul caruia isi exercita uritele lor mestesuguri, iar succesul este cu atit mai mare cu cit sint mai ipocriti. * * * Frazele scurte si limpezi ale muzicii de dans, usor ritmate, par a vorbi de o fericire comuna, usor de apucat. Dimpotriva, alegro maestuozo, cu frazarea sa ampla, exprima efortul nobil si puternic spre un scop departat atins intr-un final. Adagio vorbeste de suferinta, de efortul dispretuind bucuriile vulgare. Dar ceea ce surprinde este efectul bemolului si al diezului. Nu este de mirare ca schimbarea unei jumatati de ton, introducerea unei terte minore in locul unei majore, sa creeze senzatia de melancolie si grija pe care diezul le determina numaidecit. Adagiul in bemol se ridica la expresia celei mai mari dureri, devine plingere sfisietoare. Muzica de dans in bemoli exprima deceptia unei fericiri mediocre; ascultind-o, constati ca dupa multe eforturi si truda rezultatul este cel putin minor. Armoniile pline de noblete sint o baie a spiritului; curata orice pata, orice este rau si injositor. Prin aceasta omul se ridica deasupra conditiei sale, atingind cele mai nobile cugetari la care este susceptibil, simtind lamurit cit pretuieste, mai precis cit ar putea pretui. * * * O coroana de lauri este o coroana de spini, impodobita cu foi. * * * Cind un om este mai presus de ceilalti si nu vrea sa ramina singur, trebuie sa se coboare la ei; ceilalti nu se vor ridica niciodata pina la el. * * * Se da tot atit de usor dreptate autorului viu, ca si autorului trecut in nefiinta, cind generatia pentru care scria a disparut. * * * Tinerii care isi fac studiile pentru a-si cistiga piinea sint adesea criticati. Dar profesorii lor fac acelasi lucru si oricine gaseste ca e natural. * * * Este o mare necuviinta ca cineva sa-si insiruie titlurile si functiile pe coperta unei carti. In literatura numai superioritatea spiritului are trecere; aceia care incearca sa-si puna in valoare alte calitati arata ca le lipseste spiritul. * * * Omul este un animal nefericit care cugeta dupa criteriile altora. Multi oameni sint pentru filozofi ca niste paznici de noapte care le strica somnul cu pasul lor. * * * Profesorii de filozofie trebuie sa inteleaga ca filozofia isi propune un alt scop decit acela de a definitiva educatia viitorilor referenti, preoti, medici. Filozofia lui Kant ne invata ca lumea trebuie cautata in noi insine, nu in afara noastra. * * * Scrierile politice ale lui Voltaire sint cele mai sublime exemple de ceea ce Kant numeste ďż˝subtilitatiďż˝. Intelepciunea lui Hegel se exprima intr-un cuvint: lumea este un silogism cristalizat. * * * Logica este baza fundamentala a ratiunii si, reciproc, baza fundamentala a logicii este ratiunea. Mai trebuie considerata relatia dintre stiintele pure si logica. Dialectica prin etimologie este arta conversatiei. Dar pentru ca nici o convorbire nu poate tine mult fara dizertatie, dialectica, prin natura ei, devine arta de a disputa. Spatiul, prin antiteza substantei care-l ocupa este un dat material, ca notiune necesara gindirii si formulata. In matematica, ratiunea este in disputa permanenta cu propriile sale notiuni privind timpul, spatiul si categoria. Este intocmai ca o pisica jucindu-se cu propria ei coada. * * * Un om inzestrat cu spirit s-a uitat vreodata sui? Nu cred, cu toate ca stiu cele doua defecte care inlesnesc privirea crucisa. Animalele sint sasii? * * * Omul de geniu si alienatul se aseamana prin aceea ca traiesc fiecare intr-o lume diferita de cea a oamenilor obisnuiti. * * * Inteligenta, puterea creatoare, talentul sint pe linga valoarea morala a sufletului ceea ce o simpla reprezentare este pentru realitate. * * * Filozofii si-au dat mare osteneala pentru a spune ca vointa este libera; eu voi spune numai ca ea este atotputernica. * * * Vointa este inima universului, iar subiectul absolut al cunoasterii este spiritul. Stilul este fizionomia spiritului: ea e mai putin falsa decit cea a trupului. A scrie intr-un stil strain este ca si cum ai purta o masca si oricit de frumoasa ar putea fi, lipsa de viata o face searbada si neplacuta, astfel ca pretuiesti mai mult deci un obraz urit. Intre toti scriitorii timpului nostru Goethe este cel mai obiectiv, iar Byron cel mai subiectiv, caci el nu vorbeste decit despre sine. Pina si-n genurile obiective ďż˝ drama, epopeea, gaseste mijloace de a se prezenta sub figura eroilor sai. Edmond, eroul lui Goethe, care nu ia in serios viata, trebuie sa plateasca acesta greseala. Tocmai caracterul sau usuratic il face sa trateze facil moartea. Scenele populare joaca pe linga el rolul corului. * * * La Venetia, la Academia de Arte Frumoase, exista un tablou in care Dumnezeu este reprezentat deasupra norilor stind pe un tron de aur la o masa de aur si aruncind in profunzimile noptii pe aceia care vin sa se bucure de prezenta lui. Goethe a vazut sigur acest tablou cind a scris ďż˝Iphigenia in Toridaďż˝. * * * Orice cintec de dragoste nu este decit un capitol al patologiei sufletului, spune Platon undeva. * * * La filozofi, ca si la poeti, morala nu trebuie sa treaca peste adevar. * * * Se poate spune de Shakespeare ca este un om care vede treaz fiind ceea ce noi vedem visind. La fel, Phidias a facut in deplina cunostinta fiind ceea ce noi nu putem face decit inconstient ďż˝ a creat oameni. * * * Frumusetea unui baiat este pe linga aceea a unei fete ceea ce este pictura in ulei pe linga un pastel. * * * Cu cit sint mai multe tirade intr-o carte, cu atit contine mai putine cugetari. * * * Celelalte parti ale lumii au maimute, Europa are francezi, asta prin compensatie. * * * Ceea ce francezii numesc glorie in limbaj militar, este sinonim cu prada. In toate razboaiele nu e vorba decit de a fura ďż˝ a spus Voltaire; el era francez. * * * Saxonia Inferioara este populata de saxoni greoi fara a fi neindeminatici; saxonii din Saxonia Superioara sint neindeminatici fara a fi greoi. * * * S-a imputat germanilor ca-i imita cind pe francezi, cind pe englezi. Este tot ceea ce pot face mai bun, caci prin ei insisi n-ar face nimic inteligent. * * * Trasatura dominanta a caracterului italienilor este un tupeu care vine din parerea ca ei se situeaza nici deasupra, nici dedesubtul a nimic; ceea ce inseamna ca sint, rind pe rind, trufasi si indrazneti, lasi si slugarnici. * * * Caracteristica americanului din Nord este vulgaritatea sub toate formele: morala, intelectuala, sociala si artistica. * * * Bigotismul a degradat natiunea engleza, cea mai ineligenta si poate prima natiune a Europei. Ar fi timpul sa trimitem impotriva reverenzilor si pastorilor misionari ai Ratiunii, cu scrierile lui Straus intr-o mina si ďż˝Criticaďż˝ lui Kant in cealalta. Nu-i de mirare ca limba germana numara mai mult de o suta de expresii nemtesti pentru a exprima betia, cind se stie ca natiunea germana a fost faimoasa prin placerea cu care se-mbata. Ceea ce este extraordinar este ca in limba natiunii germane, renumita pentru onestitatea ei, exista mai mult decit in toate celelalte limbi expresii care definesc inselatoria. * * * Este absurd sa te certi cu cineva pentru a sti daca exista sau nu fantome; fantomele sint pentru creier, nu pentru celelalte simturi. Ceea ce deosebeste vedenia reala de o aparitie imaginara este ca nu dispare, ca formele inchipuite apar ca tangibile si sint luate drept oameni reali. * * * Nu este decit o putere curativa, aceea a naturii. Aceasta nu se gaseste nici in balsamuri, nici in pilule, care cel mult pot sa impiedice viata sa actioneze corect. * * * Materialismul modern este gunoiul din care se ingrasa filozofia. * * * De ce e considerat nebun cel care vrea sa se bucure cit mai intens de prezent, ca de singurul moment de care e sigur? Pentru ca viata intreaga nu este decit o parte mai mare din acest prezent, ea insasi trecatoare. * * * Omul se obisnuieste cu orice; de aceea, linistea sufleteasca este superioara obisnuitei. A nu avea nevoie de obiceiuri, ce avantaj! * * * Cel mai intelept om este cel care nu simte mila, caci stie ca nimeni nu i-o va da. Intre regi se stie acest lucru. * * * Daca fiecare nu s-ar interesa atit de exagerat de sine insusi, viata ar fi atit de putin interesanta incit ar deveni de nesuportat. * * * Cu cit omul cugeta mai putin cu atit el vede mai multe; vederea la el inlocuieste gindirea! Il poate duce in orice loc in viata si in orice situatie, numai sa aiba puterea, dar si puterea este mereu in miini rele pentru ca raii sint totdeauna si pretutindeni majoritari. * * * Sa-ti bati joc de atacul simturilor tale ca de executarea unui furt indreptat impotriva ta prin tine insuti. * * * Este mai intelept ca cineva sa se foloseasca de bogatie, de putere, de aparente decit de valoarea adevarata si ascunsa. Care e cea mai corecta, mai buna este o alta intrebare. * * * Daca un om are motive sa se teama de plictiseala cauta societatea semenilor sai; daca are motive sa se teama de intristare, fuge de ea. * * * Mizantropia si teama de singuratate sint unul si acelasi lucru. * * * Dorinta de dragul dorintei, dorinta arzatoare si fara un scop este cel mai apropiat vecin al plictiselii. * * * Invidia aproape demodata de batrinete dispare odata cu moartea. * * * Daca educatia si sfaturile bune ar putea sa influenteze benefic, oare putea deveni elevul lui Seneca un Nero? Seneca ar fi putut sa ajunga Nero? * * * Unii oameni dispretuiesc bunurile pe care le au; altii, dimpotriva, nu dispretuiesc decit ceea ce nu au. Acestia din urma sint mai nobili si mai nefericiti. * * * Sint fiinte care nu pot intelege ca vor ajunge sa mearga, insa cu propriile lor picioare, oricit de simplu ar fi aceasta. * * * In lume sint o multime de bipede si patrupede, care nu fac alteceva decit sa existe. * * * Unii nu sint intelepti decit cu conditia sa traiasca intr-o lume de nebuni. * * * Cineva s-ar putea mira, chiar intrista, vazind ca marea diferenta intre oamenii din clasa superioara si cei din clasa inferioara n-a fost de ajuns pentru a crea doua specii. * * * Daca copilul nu are constiinta in pintecele mamei sale e pentru ca nu respira. Respiratia este necesara activitatii creierului si reciproca este aproape de adevar. * * * Insectele si animalele inferioare pot fi considerate in functiile, actele si intentiile lor ca pazitori ai abeceului creatiei: aprovizioneaza elementele propriilor noastre fapte si miscari. * * * Orice revolutie de pe glob, care a inghitit cu ea suprafete ale planetei si rase omenesti, suportata pentru a zamisli alte rase noi, nu este decit o schimbare de decor pe scena lumii. * * * Numai pentru ca vointa nu este supusa timpului ranile constiintei sint de nevindecat si nu pot deveni suportabile dupa un timp ca atitea altele. Anii nu pot usura remuscarile. * * * Constiinta isi are originea in natura? Ne putem indoi totusi. Exista o constiinta ďż˝bastardaďż˝, care se confunda cu cea adevarata. Durerea si remuscarea, cauzate de actiunile noastre, nu sint adesea decit teama de urmari. Violarea unor reguli exterioare, arbitrare si chiar ridicole, desteapta scrupule asemanatoare remuscarilor constiintei. Asa cum unii evrei vor fi chinuiti de ideea ca au fumat o lulea la ei acasa, intr-o zi de simbata, contrar perceptului lui Moise, cap. XXXV, paragraf 3: ďż˝Nu veti aprinde focul deloc in casele voastre in ziua de sabbatďż˝. Un domn sau un ofiter vor fi neconsolati daca intr-o imprejurare oarecare nu vor respecta prescriptiile acelui codice nebun care se numeste punctul de onoare, constiinta eludarii acelor principii impingindu-i la gesturi necugetate (sinucideri chiar). Acelasi om isi va incalca insa zilnic si cu seninatate cuvintul dat, mai ales daca pe linga acest cuvint nu apare formula magica ďż˝de onoareďż˝. ďż˝Cuvintul de onoareďż˝ capata valoare de juramint, iar nerespectarea lui atrage consecinte de neevitat. In general, orice neprevedere, lipsita de consecinte, orice actiune contrara judecatilor, principiilor, conventiilor noastre de orice natura ar fi, chiar o indiscretie, stingacie, gafa lasa in urma lor un vierme care ne roade in tacere, un ghimpe virit in inima. * * * Fara indoiala, mi se va reprosa ca filozofia mea nu consoleaza pe nimeni si aceasta pentru ca spun adevarul, iar oamenii vor sa auda: Domnul a facut bine tot ce-a facut. Duceti-va la biserica si lasati-i in pace pe filozofi. Cel putin nu pretindeti sa-si modeleze doctrinele lor dupa catehismul vostru: asta fac numai pungasii. Acestora puteti sa le comandati doctrine cit va place. Nimic mai simplu decit sa tulburi pacea si optimismul profesorilor de filozofie. * * * Inchipuiti-va o clipa ca actul procreatiei nu este necesar, nici placut, ci se reduce la un simplu act de reflexie, de gindire: specia umana ar mai putea subzista? Cine oare n-ar avea suficienta clementa fata de generatia viitoare pentru a o scuti de corvezile existentei sau cel putin sa-i impuna sa trateze la rece? * * * Chiar daca demonstratia lui Leibnitz ar fi adevarata, chiar daca s-ar admite ca printre variantele posibile aceasta este cea mai buna, aceasta demonstratie n-ar conduce la teozofie. Creatorul n-a creat numai lumea, ci si posibilitatea chiar. Prin urmare, ar fi trebuit sa creeze posibilitatea unei lumi mai bune. * * * Vreti sa aveti intotdeauna la indemina o busola sigura pentru a va orienta in viata si a o privi neincetat in adevarata ei lumina? Obisnuiti-va sa considerati lumea asta ca pe un loc de pedeapsa, ca pe o colonie penitenciara. Intelepciunea din toate timpurile, brahmanismul, budismul, Empedocle si Pythagora, confirma acest mod de a vedea. Cicero spune ca inteleptii din vechime in initierea misterelor foloseau formula: ďż˝Nos ab aliqua scelera suscepta in vita superiore, poenarum luendarum causa natos isseďż˝. Vanini exprima acesta idee intr-un mod energic, Vanini pe care mai degraba l-au ars decit sa repete dupa el: ďż˝Iot, tandisque homo repletus misteriis ut si christinae religioni non repugnaret, diceri auderem; si daernones clantier, ipsi, in homminum corpora transmigrantes sceleris poenas luntďż˝. Insusi crestinismul originar considera existenta noastra urmarea unei caderi, a unei greseli. In consecinta, daca cineva se familiarizeaza cu aceasta gindire nu va astepta de la viata decit ceea ce viata ii poate da, deci suferintele, necazurile mari sau mici nu-l vor contraria, le va accepta ca pe un lucru firesc stiind ca fiecare pe pamint poarta pedeapsa existentei sale, ca urmare a felului sau de a fi. Printre relele unei colonii penitenciare cel mai mic nu este societatea aflata inlauntrul ei. Aceia care pretuiesc societatea omeneasca, aceia care merita o soarta mai buna vor sti acest lucru fara sa li-l mai repete cineva. * * * Am imbatrinit si inca vom mai imbatrini. Viata este o lunga noapte, al carei vis se transforma adesea in vedenie. * * * Cind ascult muzica mai ales, imaginatia mea se uneste cu gindirea. Viata tuturor oamenilor, fireste si a mea, nu este decit visul unui spirit nemuritor. Moartea este desteptarea. * * * Viii sau mortii se prezinta in visele noastre fara sa ne gindim daca mai sint sau nu in lumea aceasta. Cind visul actual al vietii noastre se va sfirsi un altul nou ii va urma, fara ca viata sau moartea noastra sa-i fie cunoscute. * * * Cadavrul unui om sau al unui animal ne intristeaza pentru ca exprima lamurit: aceasta forma nu era o idee, ci o simpla manifestare a ei. * * * Flacara care straluceste in ochii animalelor este o flacara nemuritoare, altceva decit produsul efemer al organismului si umorilor care-l pun in miscare. * * * Este posibil sa existe fiinte carora viata noastra paminteasca sa le para tot atit de straina ca noua viata animalelor. * * * Regii si lacheii sint singurii chemati pe nume: numai asa se intilnesc cele doua extreme ale segmentului social. * * * Republicanii doresc un singur sef in Germania, precum Nero dorea ca lumea sa aiba un singur cap, pentru a-l putea taia dintr-o lovitura de sabie. * * * O mare piedica in calea progresului omenirii este faptul ca oamenii nu asculta pe aceia care vorbesc prudent, ci pe aceia care striga mai tare. * * * Crestinismul zice: ďż˝Moartea a venit pe lume prin pacatďż˝. Dar moartea nu este decit expresia exacerbata a continuitatii vietii. Deci este adevarata formularea ďż˝lumea nu exista decit prin pacatďż˝. Lumea este un spital de incurabili: Voltaire, Burne, Kant au recunoscut-o. * * * Nici un graunte de praf, nici un atom nu poate deveni ďż˝Nimicďż˝. Si omul crede ca moartea inseamna nimicirea fiintei sale. Este o mingiiere sa-ti poti spune oricind: ďż˝Moartea este tot atit de firesca pe cit e de fireasca viataďż˝. Daca am putea vedea in viitor tot atit de bine ca in trecut, ziua mortii noastre ne-ar parea atunci tot atit de cunoscuta ca si timpul tineretii sau copilariei noastre. * * * Cind strivesc o musca este clar ca nu omor fiinta in sine, ci manifestarea ei. * * * Cauza batrinetii si a mortii nu este fizica ci metafizica. * * * Va plingeti de trecerea timpului. Daca ceva in noi n-ar fi demn de oprit, trecerea lui n-ar fi de neinvins. Cit este de lunga noaptea eternitatii pe linga visul atit de scurt al vietii! Daca cineva s-ar gindi bine, ar gasi ca tot ceea ce trece n-a existat niciodata cu adevarat. Pentru ca, dupa ce suferintele au fost orinduite in infern, pentru cer n-a mai ramas decit plictiseala; ceea ce inseamna ca in viata nu mai exista decit aceste doua elemente. * * * Ce poti sa mai astepti de la o lume in care aproape toti nu traiesc decit din lasitatea de a se sinucide? * * * Roseata de seara n-ar fi atit de frumoasa daca n-ar fi dincolo de ea un viitor mai bun. * * * Lupta societatii inalte nu e decit o lupta disperata impotriva plictiselii; aceea a poporului, o lupta impotriva mizeriei. Fericita clasa de mijloc! * * * Este corect dar este greu sa fii obligat toata viata sa auzi copii tipind pentru ca si tu ai tipat citiva ani. Precum cel mai perfect corp omenesc contine excremente si exhalatii mefitice, la fel cel mai bun caracter are momente de rautate si cele mai mari genii, ingustimi de spirit. Perceperea mizeriei trebuie sa ne faca umili sau orgoliosi? Si una si alta tin de caracter si acest lucru este semnificativ. * * * Natura este interesata de existenta si nu de fericirea noastra. * * * Lumea exista si o percepem cum se prezinta la prima vedere: la ce serveste aceasta? Modalitatea de critica eronata conduce la evidentierea contradictiilor in lume. Dragostea nesfirsita de aproapele nostru, chiar de inamic, este trasatura principala pe care crestinismul o are in comun cu brahmanismul si budismul. In nici o doctrina religioasa credinciosul nu are de despartit simburele de coaja ca in crestinism. Protestantismul, inlaturind ascetismul si punctul sau central, meritul celibatului, a parasit deja teoria fundamentala a crestinismului. Aceasta s-a observat in trecerea gradata a protestantismului la linistitul rationalism, care este in fond o doctrina recunoscatoare a unui tata iubitor, care a creat lumea pentru ca ea sa fie vesela, si care daca ii face voia sub diferite raporturi, va pregati pentru viitor o lume mult mai frumoasa (careia i se poate imputa numai ca are o intrare atit de fatala). Aceasta poate sa fie o religie buna pentru pastorii protestanti, traiti bine, insurati si luminati, dar nu este crestinism. Crestinismul este doctrina profundei vinovatii a genului omenesc prin existenta sa chiar si a profundei dorinte a inimii de o salvare care nu poate fi obtinuta decit prin sacrificiile cele mai grele, prin renuntarea absoluta la tot ce tine de lumea noastra. * * * A-si sfarima cineva vointa este un bine, in orice mod ar ajunge la aceasta, cu conditia ca distrugerea sa fie completa. Caci numai vointa ne face nefericirea. * * * Continuitatea vietii genului omenesc nu e decit o proba a fecunditatii sale. * * * Ce sint oare poeziile foarte melancolice ale lui Byron si Petrarca daca nu expresia fatalitatii in raporturile sale cu viata? * * * Adevarul nu este in stare sa imblinzeasca sufletele vulgare si sa le fereasca de nedreptate si cruzime, caci aceste suflete nu-l inteleg. Au nevoie de minciuna unei parabole. De aici vine necesitatea unei credinte pozitive. * * * Filozofia religiei este un cuvint la moda pentru ďż˝religia naturalaďż˝. Nu exista insa religie naturala, toate fiind produsul artei. * * * Acela care crede ca in lume dracii nu umbla fara coarne si nebunii fara clopotei, va fi intotdeauna prada si jucaria lor. Sa adaugam pe linga aceasta ca in relatiile cu oamenii, acestia fac precum luna si cocosatii: nu-si arata decit o fata. ďż˝Nu e ciine rau care sa nu dea din coadaďż˝ ďż˝ spune un proverb italian. Sa ne ferim sa formulam o opinie favorabila relativ la o persoana pe care abia am cunoscut-o, caci vom fi inselati intr-o stare confuza si poate chiar pagubiti. Inca o observatie demna de retinut: omul isi dezvaluie caracterul in gesturile si actiunile marunte, momente in care nimeni nu se gindeste la disimulare. Nici un caracter nu se poate manifesta numai prin el insusi: are nevoie sa fie condus de notiuni si maxime. Dar daca, in extremis, caracterul ar deveni numai produsul unei deliberari rationale, fara trasaturi native, innascute, prin urmare un caracter capatat, artificial, se va verifica in curind vechea sentinta: ďż˝Goniti naturalul si el se va intoarce in galopďż˝. * * * Pe linga inteligenta, curajul este o calitate esentiala pentru fericirea noastra. Din pacate, nici inteligenta, nici curajul nu se primesc din exterior, ele se mostenesc ďż˝ inteligenta de la mama, curajul de la tata. Dar ceea ce poate exista se dezvolta prin hotarire si exercitiu. E nevoie de vointa pentru a lupta impotriva sortii si de pregatire pentru a te razboi cu semenii tai. Viata intreaga este o lupta, fiecare pas ne este disputat si Voltaire zice pe buna dreptate: ďż˝Reusita se afla in virful sabiei, iar de murit se moare cu arma in mina. Este las acela care indata ce vede norii adunati la orizont vrea sa renunte la lupta si se plinge. Viata intreaga chiar, si cu atit mai putin bunurile sale nu sint demne nici macar de o bataie de inimaďż˝. Curajul in exces, pina la uitarea de sine poate duce la nefiinta. Deci, pentru a ne mentine in aceasta lume, pe linga curaj avem nevoie si de prudenta. Lasitatea inseamna o prudenta exagerata. * * * Privind retrospectiv cursul vietii, considerind labirintul ei si vazind ca nu tot ceea ce dorim s-a implinit, am putea fi tentati sa ne aducem imputari grave. Dar cursul vietii noastre nu este propria noastra opera, ci produsul a doi factori: evenimentele in desfasurarea lor si consecinta deciziilor care se modifica pe tacute. Viata se poate compara cu un joc de sah: ne facem un plan; el se poate modifica dupa jocul adversarului, iar in viata dupa al sortii. Modificarile pe care le sufera planul nostru sint in cea mai mare parte atit de mari incit nu se mai pot recunoaste decit dupa anume trasaturi fundamentale. Dar mai presus de toate acestea, in cursul vietii noastre adevarul vulgar ca noi sintem mai inconstienti decit credem sau banuim ca sintem iese din pacate la iveala; iar atunci cind, dimpotriva, ne credem mai intelepti si mai cumpatati constatam ca prevederea o datoram unor experiente anterioare evenimentului dat, iar concluziile le tragem dupa o lunga perioada de timp scursa dupa evenimentul dat. Nu cunostintele distincte de drept sint factorii care determina comportamentul nostru in principalele faze sau trasaturi ale vietii, ci impulsul launtric. S-ar putea spune ca reactionam dupa instinctul care vine din strafundurile fiintei noastre, instinct care defineste modul nostru de a lucra prin notiuni distincte, capatate cu greutate, chiar imprumutate. In asemenea momente usor vom fi nedrepti cu noi insine si numai batrinetea se dovedeste, din fericire, in masura sa judece lucrurile in mod obiectiv si subiectiv. Cursul si evenimentele noastre individuale pot, sub raportul adevaratului inteles si dupa construirea lor, sa se compare cu lucrarile de mozaic. Cu cit ne apropiem de ele cu atit imaginea reprezentata se pierde si o data cu ea frumusetea si importanta ei. Numai de la o oarecare distanta viata noastra ni se infatiseaza, retrospectiv, asa cum a fost. Caci nu poti intelege adevarata relatie dintre faptele mai importante ale propriei tale vieti nici in timpul curgerii lor, nici curind dupa aceea, ci numai dupa o lunga perioada de timp. Este oare acesta efectul de lupa al fanteziei? Sau oare amestecul de fapte si intimplari se vede mai bine de departe? Sau lava pasiunii trebuie sa se raceasca? Sau avem nevoie de scoala experientei pentru a ne maturiza judecata? Poate din cauza tuturor acestora la un loc; este sigur ca faptele si actiunile noastre sau ale altora apar in adevarata lor lumina numai peste citiva ani. Aceeasi lege retrospectiva, care actioneaza in viata particulara, actioneaza si in istorie. * * * Ceea ce oamenii numesc, in mod comun, soarta lor nu este decit suma actiunilor lor ridicole. Nu exista laude suficiente pentru acel pasaj din Homer care indeamna la reflectie inteleapta. Caci actele rele se vor ispasi in viata viitoare, dar actiunile stupide se ispasesc in viata aceasta. Omul de lume perfect va fi acela pe care nu-l va opri nehotarirea, iar graba nu-l va rataci niciodata. * * * Nu este nimic stabil in aceasta trecere: nici durere eterna, nici bucurie nesfirsita, nici impresie permanenta, nici entuziasm durabil, nici hotarire care sa tina viata intreaga. Totul se desompune in torentul anilor; limitele, nenumarati atomi, fragmente ale fiecareia din actiunile noastre sint viermi care devoreaza tot ce este nobil si indraznet. Viata trebuie considerata o minciuna perfecta si perpetua, atit in lucrurile mari, cit si in cele mici. A promis? Nu se va tine de cuvint decit pentru a ne arata ca telul odata depasit, nu merita efortul. Citeodata ne inseala speranta, citeodata ceea ce speram. A dat? Nu-i decit pentru a avea de unde lua. Magia desartarii desfasoara un paradis care dispare odata atins. Fericirea este situata in viitor intotdeauna, iar prezentul este ca un mic nor negru peste o cimpie scaldata in soare. Inaintea si inapoia lui totul e lumina, numai el aunca o umbra. * * * Sa examinam rezultatele frumoase ale acestei opere universale atit de laudata: sa studiem actorii care se agita chinuiti pe scena lumii ďż˝ acesta scena atit de solid trucata. Ce vom vedea? Gradul de sensibilitate la durere si frustrare creste proportional cu simtirea si inteligenta, dorinta insoteste suferinta, se dezvolta perpetuu, ajungind subiect de tragedie sau comedie. Daca sinteti sinceri, sinteti dispusi sa cintati ďż˝Aleluiaďż˝ alaturi de cei optimisti? In lume, nefericirea si durerea sint generale. Scopul imediat al existentei noastre este durerea, caci nu se poate admite ca durerea fara margini, care se naste din mizeria inerenta a vietii, sa fie numai o intimplare si nu scopul insusi. Nimeni nu-i de invidiat si-s prea numerosi aceia care-s de plins. Cel care traieste indeajuns pentru a vedea doua, trei generatii umane trebuie sa se afle in starea spectatorului care, in timpul bilciului, intra intr-o baraca de circari si sta doua, trei reprezentatii la rind. Nu mai simte actiunea, orice iluzie si orice noutate dispar pentru el. * * * Ar ajunge nebun acela care ar observa in ordinea lor neschimbatoare numarul infinit de stele care lumineaza indiferente o lume in care mizeria si vaicareala, in cel mai fericit caz plictisul, sint spectacolul obisnuit. * * * Viata este prinosul pe care-l avem de indeplinit. De aceea, cuvintul ďż˝sfirsitďż˝ suna bine. * * * Lumea este adevaratul infern: de-o parte sint sufletele chinuite, de cealalta calaii lor. Nici un om n-a fost pe deplin fericit in prezent, poate doar daca nu i-a luat vinul mintile. Cea mai mare mingiiere in nefericire este vederea nefericirii altora mai loviti decit noi. Asta sta in puterea fiecaruia. Dar cine oare ar putea sa se resemneze pentru toti? Convingerea ca lumea si prin urmare omul sint atit de imperfecti incit n-ar trebui sa existe este de natura sa ne stimuleze indulgenta unora fata de altii: la ce te poti astepta intr-adevar de la o asemenea specie de fiinte? Uneori cred ca modalitatea cea mai potrivita de a-i apropia pe oameni este de a inlocui politicosul ďż˝domnuleďż˝ cu ďż˝tovaras de suferintaďż˝. Oricit de ciudata ar parea expresia, ea este corecta, arunca aproapelui lumina cea adevarata si recheama la indulgenta, dragoste fata de aproapele, fara de care nimeni nu poate trai si pe care, prin urmare, oricine o datoreaza semenului sau. * * * Sintem ca mieii care se joaca in livada sub privirea macelarului. Nu stim ce dezastre ne pregateste destinul in acel moment de fericire: boli, persecutie, ruina etc. * * * Brahma produce pacatul printr-un fel de greseala sau ratacire si ramine chiar el pe pamint pentru a-l ispasi pina la rascumparare. Foarte bine face. In budism, lumea se naste dintr-un ďż˝luxusďż˝ inexplicabil, producindu-se dupa mult timp de sedere in aceasta lumina a cerului, in aceasta beatitudine senina numita ďż˝Nirvanaďż˝, care va fi recucerita prin suferinta: ca un fel de fatalitate ce trebuie inteleasa in sens moral, cu toate ca explicatia ei isi are analogia si imaginea exacta, corespunzatoare in natura prin formarea inexplicabila a lumii primitoare, nebuloasa si vasta, de unde va rasari un soare. Dar greselile morale au facut lumea fizica in mod gradat mai rea, tot mai rea, pina ce a luat trista ei forma actuala. * * * Pentru greci, lumea si zeii indeplineau o cerinta incognoscibila, erau opera unor nevoi nepatrunse. Aceasta explicatie are, pentru noi, un caracter provizoriu. Ormuz traieste in razboi cu Ahriman; aceasta se mai poate admite. Dar un Dumnezeu ca acest Jehova, care din cauza de fireasca placere si pentru inveselirea inimii creeaza aceasta lume de mizerie si de vaicareli si care se felicita pentru isprava, asta-i prea mult! Sa consideram, asadar, religia iudaica din acest punct de vedere ca cea din urma printre doctrinele religioase ale popoarelor civilizate; ceea ce concorda cu faptul ca nu propavaduieste nemurirea. * * * Lumea este cimpul de lupta al fiintelor agitate, suferinde si care nu subzista decit numai pentru ca una sfisie pe cealalta. Orice animal de prada ajunge mormintul viu a inca o mie de alti pradatori si nu rezista in timp decit cu pretul unui lung sir de martirii. Inteligenta mareste capacitatea de a suferi, atingind la om gradul cel mai inalt. In aceasta lume un sistem optimist de evaluare este absurd si inutil. A fi optimist este modalitatea simplista de a percepe lumea, universul in ceea ce are luminos: splendoarea muntilor, diversitatea plantelor si animalelor, lumina soarelui sint ca o lampa magica, frumoasa la vedere. E cu totul alta afacere sa-ti traiesti efectiv viata! Dupa optimist vine biologul, care lauda perfectiunea si ordinea universala ce impiedica planetele sa se ciocneasca intre ele, pamintul sa se contopeasca cu apa, etc. Raul, abulia domnesc in lume si nu concorda cu deismul. Singuratatea trebuie sa domneasca in ceruri, de aceea deismul a cautat sa se justifice prin diferite subterfugii teologice, care au distrus argumentatia lui Hume si Voltaire. Pantesimul, raportat la univers, nu este mai usor de sustinut. Rezista numai prin metafora si cind se ia in calcul numai ordinea aparent imuabila a fenomenului fizic. Numai asa s-ar putea vorbi de ďż˝divinďż˝. Daca, patrunzind in adincime, se adauga caracterul subiectiv si moral, cu trena de excese a oricarei cercetari si interpretari, sesizam cutremurati ca ne aflam in fata lui Dumnezeu. * * * Vrem sa stim cit pretuiesc oamenii vazuti concomitent cu sufletul lor? sa contemplam cita concordanta este intre ei si destinul lor si vom vedea suferintele, lipsurile, agitatia si moartea. Justitia eterna lucreaza: daca n-ar fi atit de rai, soarta lor ar fi mai buna. In acest sens, putem spune ca lumea isi face singura o justitie distributiva. Daca s-ar putea pune in talerul unei balante, de-o parte toate nefercirile lumesti, de cealalta toate greselile, s-ar recunoaste adevarul acestei asertiuni. * * * Ce poate fi luat in serios in viata omeneasca? Praful nu merita osteneala. * * * Efortul neincetat de a izgoni suferinta nu are alt rezultat decit o schimbare de suprafata. La origine ea apare sub forma necesitatii si a grijilor materiale. In cazul in care prin munca si eforturi deosebite reusim s-o izgonim sub aceasta forma si infatisare, suferinta se transforma, fiind in continuare prezenta, raportata la virsta si tinind seama de factorul intimplare, sub forma instinctului sexual, geloziei, pasiunii, invidiei, urii, fricii, bolii, zgirceniei etc. Daca suferinta nu gaseste alte cai de manifestare atunci imbraca mantia posomorita si intunecata a plictiselii, satietatii si trebuie din nou alungata. Am izbutit s-o inlaturam dupa eforturi indelungate; ea isi reia prima infatisare si jocul reincepe. Viata este o mare plina de stinci si virtejuri pe care omul le ocoleste cu mare prudenta si grija. Daca izbuteste sa scape de ele, nu poate, cu cit inainteaza, sa intirzie mareele, totalul naufragiu de neinlaturat: ďż˝moarteaďż˝, care alearga inaintea lui. Daca fiecare om ar viziona, cu proprii sai ochi, spectacolul durerilor si vicisitudinilor de tot felul la care este expusa propria lui viata, si-ar pierde mintile de spaima. Daca optimistul cel mai fervent s-ar plimba prin spitale, lazarete, sali de chirurgie, prin inchisori, camere de tortura si de executie, pe cimpurile insingerate de razboi; daca i s-ar deschide apoi toate locuintele intunecoase ale mizeriei ar recunoaste, fara indoiala, adevarata fata a acestei lumi, ďż˝cea mai buna posibilaďż˝. De unde a luat Dante fondul Infernului sau, daca nu din lumea reala? Noi toti simtim ca a zugravit adevarul. Pe cind, dimpotriva, cind ajunge sa descrie cerul cu bucuriile sale, se incurca si intimpina greutati de neinlaturat, pentru ca raiul nu are referinte in lumea noastra. De aceea nu-i ramine decit sa ne expuna invatatura ce-i fusese data de stramosii lui, de Berenice si de sfinti. Iata o dovada in plus asupra aspectelor pe care le imbraca lumea noastra. Optimismul este de fapt lauda nemeritata adusa creatorului si operei sale ďż˝ pamintul, a puterii de viata care se reflecta ademenitor in operele sale, este, asadar, o doctrina falsa, chiar corupta. Caci ne prezinta viata ca pe o stare demna de a fi dorita, scopul vietii fiind fericirea omului. Conducindu-se dupa aceste fagaduieli, fiecare crede ca are dreptul de necontestat la placere si la fericire. Daca nu-i fericit, asa cum se intimpla de obicei, se crede nedreptatit si-si pierde scopul existentei sale. Astfel, i se pare firesc sa considere munca, mizeria, constringerile si suferinta incoronate de moarte ca scop al vietii noastre, ele conducind implicit la nimicirea vointei. De aceea, in Noul Testament lumea este prezentata ca o vale a plingerii, viata ca o scoala de curatire, un instrument al martirajului si simbol al crestinismului. Nu exista decit o singura fericita greseala innascuta: aceea de a crede ca sintem aici pentru fericirea noastra. Aceasta greseala se scurge odata cu existenta noastra, intreaga noastra fiinta nu-i decit perifraza ei, trupul nostru este monograma ei. Dar daca nu sintem decit expresia vointei de a exista, nemultumirea succesiva a vointei noastre ar trebui sa fie fericirea. Cu cit vom starui in aceasta greseala innascuta si ne vom intari in ea prin dogme simpliste, lumea ne va parea mai plina de contradictii. Caci la fiecare pas pe care-l parcurgem, cit traim atit in exteriorul, cit si in interiorul fiintei noastre, invatatura ne este cu totul contrarie. Pe cind omul fara minte sufera numai in urma impactului cu realitatea, la nelinistea celui care cugeta se adauga uimirea teoretica de a sti pentru ce o lume si o viata care sint facute pentru ca oamenii sa fie fericiti raspund atit de rau scopului lor. Filozoful se intreaba oftind: ďż˝Pentru ce sint atitea lacrimi in lume?ďż˝ si multe altele. Incepe sa caute cauza, motivatia. Oricind, oricine poate incerca sa justifice nefericirea sa individuala, fie prin interventia nefasta a hazardului sau a semenilor sai, fie prin influenta constelatiei rele sub care s-a nascut sau cite putin din toate. Aceasta nu schimba nimic din faptul ca si-a pierdut scopul vietii, acela de a fi fericit. Deci aproape toate fizionomiile virstei a treia au intiparita expresia nemultumirii. Caci fiecare zi din viata ne-a invatat ca bucuriile sint inselatoare, neoferind ceea ce promit, neaducind multumire inimii si ca posedarea lor este cel putin inveninata de necazurile care le insotesc sau care le dau nastere. * * * Motivele care-i determina pe oameni sa actioneze sint in numar de trei: a) Egoismul, care determina bunastarea individului; el este fara margini; b) Rautatea, care doreste nenorocirea aproapelui; c) Mila, care vrea binele aproapelui; ea merge pina la noblete si grandoare. Orice actiune omeneasca are drept cauza unul din aceste mobile, lucrind in parte sau impreuna. Egoismul de care cu totii sintem plini si pe care-l ascundem din politete se tradeaza in momentul in care instinctiv cautam in fiecare persoana pe care-o vedem o relatie sau un mijloc de parvenire catre unul din scopurile pe care le urmarim. Cind facem o cunostinta noua primul nostru gind este de a sti daca si cit ne poate fi folositoare; daca nu poate, nu reprezinta nimic pentru noi. Este in natura fiintei umane sa vada in aproapele sau un posibil mijloc pentru a-si atinge scopurile. Se poate schimba modul de a actiona, dar nu si vointa reala, care singura poate avea valoare morala. Nimeni nu poate schimba scopul spre care tinde vointa; poate schimba doar calea care duce catre acest scop. Invatatura, experienta modifica alegerea mijloacelor, dar nu schimba scopul final si general. Egoistul poate fi invatat ca prin sacrificarea avantajelor marunte va accede catre altele majore. Omului rau i se poate arata ca raul pe care-l face atrage un altul mai mare asupra sa. Omul dotat cu un caracter pozitiv poate, prin amplificarea gindirii, prin cultura si experienta, sa se manifeste pe un plan superior, apropiindu-se de perfectiune. Cultura morala poate imbunatati actiunea, dar limitele ii sint usor de sesizat. Mintea e luminata, dar inima sta in umbra. Principiul fiintei, din punct de vedere moral, ca si elementul intelectual sau fizic este innascut. Oricine este ceea ce este: ďż˝un dar al lui Dumnezeuďż˝! * * * Lumea trebuie sa se intoarca si sa urce la cauza sa primara, primordiala, la creatorul ei. Daca o fiinta trebuie sa fie moralmente libera, ea nu trebuie sa fie creata, ci sa aiba o existenta determinanta, depinzind de propria sa cauza si de puterea ei proprie de perfectionare. Asadar, existenta si actul sau particular de creatie, desfasurat in timp, sint raspunzatoare de toate manifestarile lor. Pentru ca o fiinta sa fie responsabila de actele sale, de intentionalitatea lor, trebuie sa fie libera. Prin urmare, din responsabilitatea care este proba constiintei noastre, rezulta ca vointa este libera si ca ea este principiul determinant al fiecarui individ. Pedeapsa pacatului si a raului revine asupra creatorului sau. Daca aceasta este chiar vointa, prezentindu-se in manifestarile sale cele mai diverse, pacatul vine chiar de la om; daca dimpotriva exista Dumnezeu, cauza raului si a pacatului contrazice divinitatea sa. * * * In viata este necesar, daca vrem sa ne atingem scopul, sa urmam o singura linie, lasind la dreapta si la stinga ei o multime de lucruri. Caci drumul vietii este lesne comparabil cu un drum pe pamint, care nu-i decit o linie cu un minimum de suprafata. Daca renuntarile si sacrificiile ni se par inutile si precum copiii la bilci luam tot ce ne place in treacat, vom suferi urmarile datorate unor false iluzii si aspiratii. Linia drumului nostru este transformata intr-o suprafata pe care o parcurgem in zig-zag, fara sa ajungem nicaieri. De aceea, numai atunci va arata caracter si va putea sa actioneze corect. Invidiem pozitia sociala a unora din semenii nostri, cu toate ca n-ar fi potrivit caracterului nostru si ne-ar aduce numai nefericire. Precum pestele nu sta bine decit in apa, pasarea in aer, iar soarecele in pamint, tot astfel se simte bine in atmosfera lui specifica: aerul palatului devine astfel de nerespirat pentru multi. * * * Numai experienta ne invata ce vrem si ce putem: pina atunci sintem lipsiti de caracter si numai incercarile grele ne pun pe adevaratul drum. Caracterul omului sta in legatura directa cu experienta sa de viata. Caracterul da masura cunoasterii propriei noastre individualitati, a vointei abstracte, a calitatilor ferme, a masurii si directiei capacitatilor fizice si intelectuale, cu o singura propozitie omul este suma puterilor si tuturor slabiciunilor personalitatii. * * * Faptele si actiunile unui individ, ca si acelea ale unui popor, pot aparea foarte modificate prin dogma. Prin ele insele, actiunile sint numai imagini golite de continut: intentia este aceea care le dirijeaza, le da o semnificatie morala. Si totusi in realitate semnificatia morala poate fi aceeasi chiar daca manifestarea ei exterioara este diferita. Cu acelasi grad de rautate omul poate muri pe esafod sau linistit in mijlocul familiei. Acelasi grad de rautate exista si la primitivi, exprimat prin omor si canibalism, dar si in societatile avansate prin asuprire, intriga, pervertire: individul in sine ramine acelasi. In asemenea conditii greu ii va fi celui lipsit de ipocrizie sa intoneze intru slava ďż˝Aleluiaďż˝. * * * Cea mai slaba referire la eul personal ataca din radacina grija permanenta si nelinistea pentru acesta. Virtutea si o constiinta luminoasa aduc veselia si linistea. Egoistul se simte permanent inconjurat de dusmani, caci toate sperantele sale se sprijina pe binele sau propriu. Omul bun traieste in mijlocul prietenilor: fericirea lor este fericirea sa proprie. Caci interesul legat de o multime de alti oameni nu poate sa nelinisteasca tot atit ca acela care nu se raporteaza decit la o singura persoana. * * * Hazardul lovind totalitatea indivizilor, se echilibreaza cauzind fiecaruia fericire sau nefericire. Orice act benefic, in totalitate dezinteresat, avind drept scop diminuarea nenorocirii aproapelui, devine la o examinare atenta un act misterios, un gest apartinind misticismului practic, practic de neexplicat si generat de acelasi principiu care sta la baza oricarui misticism. Caci nu e cu putinta sa imparti pomana fara a avea un scop mai indepartat decit acela de a indulci saracia altuia, exceptie facind numai actul recunoasterii propriului eu intr-o fiinta straina. Cel care moare pentru patrie si-a pierdut iluzia cre-i restringe existenta la propria sa persoana: propriul sau eu ii apare in compatriotii sai. Muritorul care nu mai face diferenta dintre persoana sa si celelalte, care-si sacrifica viata pentru a o salva pe-a celor din jur, acest muritor recunoscind intimul si adevaratul eu in toti semenii sai, considera durerile neexprimate si inexprimabile ale tuturor celor vii ca pe ale sale, apropiindu-si suferinta lumii intregi. Nici durerea nu-i este straina. Caci fericirea si nefericirea personala sint caracteristice numai omului egoist. Imbratiseaza existenta intregii umanitati si vei constata ca nu aspira decit la neant intr-o lupta interioara si o suferinta continue. Vointa de a trai este sfarimata de suferinta mai inainte ca negatia, renuntarea la sine insusi sa se produca. Omul ajuns la paroxismul disperarii de toate gradele reintra in el insusi, invata sa se cunoasca, schimba sensul actiunii sale si se ridica mai presus de suferinta sa. Atunci, sfintit, intra intr-o fericire nespusa, renunta detasat la tot ceea ce dorea pina atunci, cu tot sufletul si primeste moartea ca pe-o izbavire. Din flacara purificatoare a durerii, negarea vointei de a trai, adica eliberarea, izbucneste ca un fulger. Durerile mari purifica pina si animalele. Goethe a zugravit cu mare intensitate in povestea Margueritei aceasta eliberare de dorinta de a trai, cauzata de o mare disperare. DORINTA DE A MURI Despre renuntare ďż˝ Quietismul ďż˝ Ascentismul in diferite religii ďż˝ Sinuciderea ďż˝ Moartea ďż˝ Eternitatea Daca ne ridicam un moment prin contemplare estetica deasupra grelei atmosfere terestre, sintem in acele momente cele mai binecuvintate fiinte dintre toate. In ce grad se ridica, asadar, fericirea omului a carui vointa este absolut linistita, nu numai pentru un moment, ca in placerea frumosului, ci pentru totdeauna? Un om care dupa lupte crincene se regaseste biruitor nu e decit o fiinta ginditoare, o oglinda a lumii. Nimic nu-l mai poate nelinisti sau misca, caci s-a rupt de miile de fire ale vointei: dorintele, frica, invidia, necazul etc. Viata cu fiintele ei aluneca deasupra lui ca visele de dimineata in somnolenta sufletelor noastre: numai realitatea suferintei ramine prezenta. Cel care ajunge sa cunoasca acest adevar va gasi lumea in armonie cu vederile sale, daca nu cu dorintele sale. Intimplarile de orice natura, cu toate ca-l chinuie, nu-l vor mai mira: va recunoaste ca durerea si necazul lucreaza pentru adevaratul scop al vietii: distrugerea vointei de a trai. Sa ne intoarcem privirea de la propria noastra suficienta, de la ingustimea sentimentelor noastre, de la prejudecatile de tot felul spre aceia care au invins lumea. Vom cunoaste acea pace superioara oricarui rationament, acea mare linistita de sentimente, acea odihna, acea siguranta neclintita al carei singur reflex pe chipurile pictate de un Corregio sau Rafael este o evanghelie in care oricine poate avea incredere: nu ramine decit cunoasterea, dorinta a disparut. Sinucigasul iubeste viata; se plinge numai de conditiile sub care i se ofera. Asadar, el nu renunta la vointa de a trai, ci numai la aparitia sa accidentala ca expresie a vietii, careia ii distruge in persoana sa unul din fenomenele trecatoare. Sinucigasul este precum bolnavul care refuza un tratament dureros dar salvator, preferind sa-si pastreze boala. Suferinta suportata cu curaj suprima vointa. Quietismul, adica renuntarea la vointa, ascentismul, adica distrugerea intentionata a vointei si misticismul, adica constiinta identitatii fiintei sale cu universul au relatii atit de adinci, incit acela care se recunoaste ca partizan al unui din aceste sisteme le va primi implicit si pe celelalte. Nimic mai suprinzator decit conformarea doctrinelor unor scriitori atit de diferiti in timp, spatiu si religie, precum si siguranta si increderea cu care ne prezinta rezultatul experintei lor profunde. Intelesul adevaratei vieti monastice este ca cineva se simte demn si capabil de o existenta mai buna decit a noastra, dorind sa intareasca si sa mentina aceasta convingere prin dispretul aratat placerilor si bucuriilor vulgare ale pamintului. Aici se asteapta in liniste sfirsitul acestei vieti, lipsita de orice atractie vana pentru a saluta ora eliberarii si a mortii. Cu atit mai mult iudaismul, brahmanismul si budhismul se apropie de spiritul se tendinta morala ale lui Cristos. Acesta este miezul, esenta religiei si nu povestile cu care se inconjoara. * * * Protestantismul, eliminind ascetismul si celibatul, a devenit prin aceasta o adevarata apostazie. Astfel, protestantismul a degenerat catre un rationalism rigid, care se rezuma la doctrina unui bun parinte ce a creat lumea pentru amuzament (lucru in care n-a prea reusit). Aceasta poate fi o religie buna pentru pastorii protestanti avuti, insurati si instruiti, dar nu se poate spune ca ar mai contine si ceva crestinism. * * * Din obisnuinta spunem ca tineretea reprezinta partea fericita a exisentei noastre, iar batrinetea perioada trista. Aceasta afirmatie ar fi adevarata daca pasiunile ne-ar putea face fericiti. Dar tineretea este prada pasiunilor care descresc odata cu inaintarea in virsta, cind cunosterea devine libera si capata un rol dominator. Mentionind ca orice placere este negativa, orice durere este pozitiva, vom intelege ca pasiunile nu fericesc pe nimeni si ca batrinetea nu-i tocmai de plins. Orice placere reprezinta satisfacerea unei necesitati. Odata cu eliminarea necesitatii, placerea este tot atit de regretata ca si cind cineva nu mai poate minca dupa ce s-a saturat. Platon pretuieste mult mai corect ca senectutea este fericita datorita eliberarii ei de sexualitate. Tineretea inseamna agitatie; batrinetea e timpul odihnei. Copilul intinde mina catre orice obiecte atragatoare. Este incitat de diversitatea lumii, de formele ei nenumarate: a-ti imagina toate acestea presupune un univers mult mai vast decit poate oferi lumea reala. De aceea, copilul este imbibat de dorinte vagi fara de care nici o fericire nu poate exista. La batrinete experienta asupra valorii lucrurilor si a fondului placerilor purifica sufletele. In sfirsit, au fost alungate una cite una mii de himere care mai inainte ascundeau si alterau adevarata fata a lucrurilor. Totul se lamureste, se recunoaste si se ia asa cum este. Astfel se ajunge la detasare ca element esential al fericirii. Diferenta fundamentala intre tinerete si batrinete este ca cea dintii are viata in perspectiva, cea de-a doua, moartea; cea dintii are un trecut scurt si un viitor fara margini, cealalta dimpotriva. Moartea sta in fata oricui, in timp ce viata a trecut odata cu tineretea. La ce oare merita sa ne gindim? La viata sau la moarte, la tinerete sau la batrinete? Trebuie neaparat sa traiesti mult ca sa poti recunoaste cit de efemera este viata. * * * La oricare om caracterul pare a fi preferential, potrivit unei anumite virste. Unii sint plini de politete la tinerete, calitate disparuta odata cu virsta; altii sint activi, batrinetea anulindu-le orice valoare; multi sint mai avantajati la batrinete, cind devin mai blajini pentru ca sint mai experimentati si mai calmi. * * * La tinerete domina intuitia, la batrinete cugetarea; de aceea, la tinerete omul este mai mult poet, iar la batrinete mai mult filozof. Practic, la tinerete conduc intuitia si impresia, iar la batrinete reflectia. Obiceiul modeleaza impresia cu virsta. De aceea, la tinerete domina partea exerioara a lucrurilor, de aceea tinerii tin sa se evidentieze cu orice pret. Cei dintii patruzeci de ani ai existentei noastre ne furnizeaza textul; urmatorii treizeci de ani sint comentariile care explica adevaratul sens si legatura textului cu morala si toate fineturile ei. Sfirsitul vietii inseamna sfirsitul balului, cind mastile sint aruncate, raminind fiecare sa se arate celorlalti dupa cum i-a fost firea. * * * Stim ca prin contemplarea frumosului artistic putem cunoaste fericirea. Prin aceasta, mergind mai departe cu rationamentul, intelegem la ce grad se ridica fericirea aceluia a carui vointa este linistita nu numai intr-un moment dat, acela al cunoasterii frumosului, ci pentru totdeauna. * * * Teoretic, viata poate infatisa trei extreme. Mai intii, este vointa puternica, generatoare de pasiuni mari, caracteristica marilor personalitati istorice, zugravita in drame si epopei. Urmeaza constiinta curata eliberata de vointa, caracterizind viata oamenilor de geniu. In sfirsit, marea letargie a vointei si, prin urmare, dorinta fara scop, plictiseala paralizind viata este cea de-a treia extrema. Viata individului, departe de a se rataci intr-una din aceste extreme, nu le atinge decit foarte rar, cel mai adesea oscilind excitata intre aceste trei elemente, o vointa legata de lucruri marunte reproducindu-se mereu si scapind de plictiseala. Daca nevoia constanta si nesatisfacuta de fericire caracterizeaza prima jumatate a vietii, cea de-a doua parte a vietii este caracterizata prin teama de nefericire. Caci odata cu trecerea timpului se constientizeaza suferinta ca realitate permanenta in dauna fericirii himerice, disparuta in trecut. La tinerete, cind necunoscutul imi batea in usa eram fericit, gindind ca iata ďż˝vine fericirea meaďż˝. Spre batrinete impresia mea in aceeasi ocazie era ceva ce semana mai degraba cu frica. * * * Indivizii inzestrati intelectual, care nu apartin cu totul lumii, traind mai mult singuri, incearca doua senzatii opuse: la tinerete au adesea impresia ca ar fi parasiti de lume; la maturitate, nu lumea-i paraseste, ci ei fug de ea. La tinerete senzatia de parasire isi are originea in lipsa de experienta si de cunoastere. La maturitate, starea oarecum mai placuta de mizantropie se bazeaza tocmai pe cunoasterea vietii. De aceea cea de-a doua parte a vietii poate fi socotita mai placuta ca cea dintii. Veselia si curajul tineretii noastre vin in parte din faptul ca indreptindu-ne spre virful unei inaltimi, nu vedem moartea ascunsa de cealalta parte. Cum trecem de virf, moartea se vede bine, obligindu-ne sa cunoastem direct ceea ce nu stiam decit din auzite. Prin aceasta cunoastere forta vietii incepe sa scada si veselia sa dispara. * * * Negarea dorintei de a trai nu poate fi considerata ca un bun cistigat; ea nu poate fi pastrata decit printr-o lupta continua, caci cu-i liniste definitiva pe pamint. De aceea viata intima a sfintilor ni se releva plina de lupte interioare si de incercari de tot felul. * * * Comuniunea suferintei micsoreaza raul. Tot un rau este si plictiseala, si oamenii se grupeaza pentru a se plictisi in comun. Asa cum dragostea de viata nu este decit frica de moarte, instinctul sociabilitatii isi are radacinile mai putin in iubirea fata de semeni si mai mult in teama de singuratate. Pentru a scapa de singuratate, chiar si o tovarasie rea pare buna. Dar cind cineva este nascut pentru singuratate, intarit impotriva primei impresii pe care i-o produce, poate sa traiasca foarte bine totdeauna singur. Singuratatea este soarta tuturor spiritelor superioare. Citeodata vor fi tristi, dar se vor refugia intotdeauna in singuratate, alegind-o ca pe cel mai mic dintre doua rele. * * * Omul este singura fiinta care se mira de propria sa existenta, animalul traieste in odihna sa si nu se mira de nimic. Natura, dupa ce a trecut prin cele doua stapiniri inconstiente ale mineralului si vegetalului, dupa ce a depasit lunga domnie animala, ajunge in sfirsit, prin om, la ratiune si constiinta si atunci se mira de opera sa si se intreaba ce este. Aceasta mirare, care se produce mai ales in fata mortii si la vederea distrugerii si disparitiei tuturor fiintelor, este izvorul nevoilor noastre metafizice: prin ea omul devine un animal metafizic. Daca viata noastra era fara sfirsit si fara durere poate nu s-ar fi intrebat nimeni de ce exista lumea si care e soarta ei, caci acestea s-ar fi inteles de la sine. Dar vedem ca toate sistemele filozofice si religioase au drept scop sa raspunda la intrebarea ďż˝ce este dupa moarte?ďż˝. Si cu toate ca religiile par ca avea ca obiect existenta Dumnezeilor lor, ele nu influenteaza omul decit atit cit aceasta existenta este legata de aceea a nemuririi si pare nedespartita de ea. Fapt care explica lipsa de influenta si durabilitate a sistemelor materialiste sau sceptice. Templele si bisericile, pagodele si moscheile din toate tarile si din toate timpurile nu dovedesc necesitatea metafizica a omului. El se poate multumi citeodata cu fabule grosolane si cu povesti absurde, dar cind aceste povesti sint imprimate in el de timpuriu, sint de ajuns pentru a-i da un inteles existentei sale si a-i sustine moralitatea. Sa luam de exemplu Coranul: aceasta carte proasta a fost de ajuns pentru a fonda una din marile religii ale lumii, pentru a satisface o mie trei sute de ani nevoia metafizica a milioane de oameni, pentru a deveni baza moralei lor, pentru a-i invata sa dispretuiasca moartea, pentru a le inspira curajul in razboaie singeroase si in cele mai indepartate cuceriri. Aici se manifesta forma cea mai saraca si searbada a teismului. Poate sa fi pierdut mult prin traduceri, dar n-am gasit nici o idee pretioasa in Coran. Aceasta demonstreaza ca facultatea metafizica nu merge mina-n mina cu necesitatea metafizica. La origine omul, mai aproape de natura, prindea mai bine intelesul lucrurilor si fenomenelor: iata de ce stramosii brahmanilor ajunsesera la conceptii supraomenesti. Inteleg prin metafizica acel mod de cunoastere care depaseste posibilitatile oferite de experiment, natura, fenomenele intimplate, pentru a explica de ce fiecare lucru este conditionat in intelesul sau, sau in termeni limpezi, ce se afla dincolo de natura si o face posibila. * * * Din exterior nu vom putea niciodata sa ajungem la esenta lucrurilor: oricit de mult s-ar stradui cineva nu va cistiga decit inchipuiri si vorbe. E ca si cum te-ai invirti in jurul unui castel, cautind zadarnic o intrare si, asteptind, schitezi fatada. Acesta este drumul pe care l-au urmat toti filozofii inaintea mea. Care este, asadar, acea metoda care ne poate conduce pina la esenta si principiile lucrurilor, pina la vointa? Iat-o: Daca omul n-ar fi decit o fiinta cugetatoare, capul unui inger inaripat, fara corp, un subiect curat al constiintei in lumea care il inconjoara, ea nu i-ar parea decit o reprezentare. Dar el isi are radacina in lume, exista ca individ al ei, constiinta sa, care este reazemul lumii ca reprezentare depinde un corp ale carui afectiuni sint punctul de plecare al intuitiilor noastre. Acest corp este pentru ginditorul pur o reprezentare, un obiect printre alte obiecte: miscarile si actiunile acestui corp nu sint cunoscute de ginditorul pur decit ca schimbari ale celorlalte obiecte simtitoare si i-ar fi tot atit de straine, de neinteles, daca semnificatia lor nu i-ar fi descoperita intr-un alt mod. Ar vedea actele sale urmind motivele cu constanta unei legi naturale, precum fac celelalte obiecte care se supun unor cauze de naturi diferite. N-ar intelege deloc influenta motivatiei ca legatura a efectului cu cauza sa. Ar putea, dupa plac, sa numeasca putere, calitate sau caracter intrinsec esenta neinteleasa a actelor sale; dar n-ar sti mai mult. Si totusi nu-i asa: exista o notiune care explica taina subiectului constiintei, aceasta notiune se numeste ďż˝vointaďż˝. Aceasta notiune si numai ea ii ofera cheia de sine insusi ca fenomen, ii descopera intelesul, ii arata resortul interior al fiintei, actelor si miscarilor sale. Orice act concret al vointei este asemenea unei miscari a corpului sau: nu poate voi actul in realitate fara sa perceapa in acelasi timp ca acel act se manifesta ca miscare a corpului. Actul voluntar si miscarea corpului nu sint doua stari obiectiv diferite si legate de cauzalitate: intre ele nu exista raportul cauza-efect; sint un singur si acelasi lucru dat in doua moduri diferite, dintr-o directie imediat in cealalta prin intentie intelectuala. Actiunea corpului nu este altceva decit actul vointei obiective manifestata prin intuitie. Facind se deosebeste de voind numai ca acte reflexive, in realitate e unul si acelasi lucru. Concluzia este ca fondul fiintei noastre este vointa; manifestarea ei imediata este corpul. Prin urmare, este necesar sa intelegem natura dupa noi insine si nu pe noi insine dupa natura. Am ales acest cuvint vointa in lipsa de altul mai bun, dind conceptului de vointa un inteles mult mai larg, pe care nu l-a avut pina azi. Nu s-a recunoscut pina acum identitatea esentiala a vointei cu toate fortele care lucreaza in natura si ale caror manifestari variate apartin speciilor a caror vointa este genul. S-au considerat toate aceste lucruri ca eterogene. Prin urmare, nici un cuvint nu poate exprima aceasta conceptie. Asadar, genul l-au numit dupa specia cea mai inalta, aceea de care avem imediat cunostinta in noi si care ne conduce cunoasterea imediata a celorlalte. Pina la mine s-a luat conceptul vointei drept conceptul puterii; eu am facut contrariul si consider orice forta naturala ca pe-o vointa: aici nu-i numai o disputa inutila. Este dimpotriva un punct de cea mai mare importanta, caci conceptia puterii are la baza cunoasterea intuitiva a lumii obiective. Reprezentarea ca fenomen isi are originea in domeniul in care stapinesc cauza si efectul. Reprezinta ceea ce este esential in cauza, acel punct la care explicarea fenomenului prin cauzalitate se opreste. Singura conceptia vointei nu-si are izvorul in fenomen, nici in reprezentarea intuitiva, ci vine dinauntru, emanind din constiinta fiecaruia; in ea fiecare recunoaste propriul sau eu fara vreo alta forma, nici chiar aceea a subiectului si a obiectului, caci aici ceea ce se cunoaste si ceea ce este cunoscut coincid. Asadar, daca punem forta in locul vointei, punem necunoscutul in locul cunoscutului, singurul lucru cunoscut imediat. Sa punem dimpotriva, asa cum s-a facut pina acum, conceptia vointei in locul conceptiei puterii; parasim singura conceptie pe care o avem despre lume, o lasam sa se piarda intr-o conceptie abstracta rezultata din fenomen. Sfirsitul atit de evidentiat in fiecare din partile organismului animal dovedeste ca nu-i vorba de o putere oarba, ci de vointa. Dar multi concep vointa ca pe un act condus de spirit. Vointa si spiritul sint luate drept un tot unitar, in care spiritul este determinant. Ce se intimpla? Spiritul apare ca existind in afara animalului, coordonind vointa catre sfirsit. De aici concluzia ca animalul ar exista in spirit inainte de a deveni real. Iar sfirsitul deriva in mod esential din vointa si cum vointa este fondul fiintei vii, cum orice fiinta organizata nu este decit exprimarea exterioara vizibila a vointei, rezulta ca acest sfirsit se extinde la insasi fiinta, ca este interioara si permanenta. Uimirea noastra in fata nesfirsitei perfectiuni, concomitent cu caracterul finit al oricarei creatii a naturii are la baza modul limitat de a vedea al omului, care considera ca exista semnul egal intre creatia umana si cea naturala. Din acest punct de vedere vointa si creatia sint doua concepte diferite. Intre aceste doua concepte mai deosebim inca: 1) Spiritul strain vointei in ea insasi si care nu e decit modalitatea, calea prin care acesta trebuie sa treaca inainte de a se concretiza. 2) Materia straina vointei care trebuie cu toate acestea sa primeasca de la o alta forma, pentru ca aceasta vointa se lupta impotriva alteia ďż˝ natura acestei materii. Creatiile naturii, spre deosebire de cele umane, sint o manifestare imediata, nu mediata, a vointei. Natura lucreaza primitiv, fara constiinta. Vointa si creatia ei nu sint despartite prin vreo reprezentare intermediara ďż˝ ele sint una. Materia insasi este una cu ele, caci materia este pur si simplu vointa in stare vizibila. Aici materia este total patrunsa de forma. Materia, depasita de forma ďż˝ ca in opera de arta ďż˝ este abstractie pura, copil al ratiunii fara vreo experienta posibila. Materia speciei de arta este, dimpotriva, empirica. Identitatea materiei si a formei este caracterul produsului natural; diversitatea lor naste opera de arta. * * * Nu se poate spune ca viata omeneasca este lunga sau scurta, caci in fond ea este scara cu care masuram toate celelalte lungimi ale timpului. In Vede si Upanisade durata fireasca a vietii este apreciata la o suta de ani. Caci am observat ca numai aceia care trec de nouazeci de ani se sfirsesc fara boala, fara convulsii, fara horcaieli, citeodata fara sa paleasca, uneori sezind dupa masa. La orice alta virsta se moare prematur. In Vechiul Testament viata omului este apreciata la saptezeci, optzeci de ani, cifra confirmata si de Herodot. Experienta zilnica este interpretata fals, grosolan. La saptezeci de ani oamenii nu mor de batrinete, ci de boala, la fel cu cei mai tineri decit ei. Deci boala fiind esentialmente o anomalie nu reprezinta un sfirsit natural. * * * Diferenta fundamentala dintre tinerete si batrinete este aceea ca tineretea are in perspectiva viata, iar batrinetea moartea. Care dintre perspective prezinta mai multe inconveniente? E de preferat oare sa ai viata inapoia ta sau in fata ta? Ecleziastul a spus-o deja: ďż˝Ziua mortii este mai buna decit a nasteriiďż˝. Caci ďż˝Cine traieste mult, vede mai mult rauďż˝, zice un proverb spaniol. * * * Planetele nu inscriu, dupa cum pretinde astrologia, existenta individului, ci mersul general al vietii omenesti, ordinea desfasurarii ei in timp, corespunzind unei anumite virste, fiind rind pe rind, guvernata de ele. Mercur stapineste al zecelea an. Cu planeta aceasta omul se misca repede si usor intr-o orbita restrinsa; orice fleac este cauza perturbatoare, dar invata mult si usor sub mina Domnului, sireteniei si elocintei. Cu al douazecilea an incepe stapinirea planetei Venus; dragostea si femeile il stapinesc. In al treizecilea an stapineste Marte; la virsta aceasta omul este violent, indraznet, orgolios si razboinic. La patruzeci de ani barbatul e stapinit de patru planete mici: cimpul vietii sale creste. Este frugi, adica practic, prin influenta lui Ceres; are un camin datorita Vestei; a devenit intelept si invatat datorita lui Palas si, asemenea Junonei, sotia sa domneste stapina in casa. In al cinzecilea an stapineste Jupiter: omul a supravietuit celei mai mari parti a contemporanilor sai, se simte superior generatiei actuale. Are multa forta, experienta si cunostinte. Este, in functie de personalitatea sa, autoritar cu cei ce-l inconjoara. Nu suporta sa i se porunceasca si vrea sa comande. Acum este mai apt sa devina conducator. In al saizecilea an vine Saturn si cu el greutatea, incetineala, tenacitatea plumbului. Multi batrini par ca si morti: sint palizi, greoi si inerti ca plumbul. Cu Uranus, ciclul se incheie. Este momentul, se zice, de a merge in cer. Nu pot sa-l prind in calcul pe Neptun, pentru ca nu-l pot numi cu adevaratul sau nume ďż˝ Eros. Prin Eros inceputul se leaga de sfirsit. Eros este in conexiune misterioasa cu Moartea. Poate de aceea Horus sau Amentes al Egiptenilor este in acelasi timp ďż˝cel care iaďż˝ si ďż˝cel care daďż˝. * * * Moartea este marele rezervor al vietii. Numai intelegind marea trecere, ordinea si ritmul ei vom fi impacati cu noi insine. * * * Aproape saizeci de planete au fost descoperite cu telescopul, aceasta inovatie de care nu vreau sa aud vorbindu-se. Procedez in privinta lor cum au procedat cu mine profesorii mei de filozofie: nu vreau sa stiu nimic, caci ele-mi discrediteaza marfa ce-o am in pravalie. * * * Unii se intreaba de ce viata pare la tinerete sa nu aiba sfirsit. Pentru ca ne trebuie multe spatii pentru nesfirsitele sperante pe care le nutrim si pentru care Matusalem ar fi murit prea tinar. Actiunea de a recunoaste eul personal in fiintele straine, sursa a oricarei dreptati si oricarei iubiri, distruge instinctul vital. * * * Orice actiune dezinteresata intru usurarea necazurilor altora este o actiune mistica, o prelungire a propriei sale vieti in vietile viitoare pentru care lucreaza. Moartea este rezolvarea dureroasa a nodului format de generatie cu voluptatea. Este distrugerea violenta a greselii fundamentale a fiintei noastre, marea dezamagire. * * * Pare ca sfirsitul oricarei activitati vitale este o minunata usurare pentru forta care-o intretine: de aici seninatatea de pe chipul omului mort. Lunga este noaptea timpului fara margini si repede se deapana firul vietii. Exista vreun alt joc de noroc mai hazardat decit jocul vietii si al mortii? Ne preocupa fiecare partida, caci am angajat tot ce aveam. Natura singura nu minte. Ea declara ca nu-i pasa de moartea sau viata unei fiinte. Materia, prin persistenta ei absoluta, ne asigura o indestructibilitate in virtutea careia acela care nu poate sa conceapa altceva se poate crede nemuritor. * * * Orice animal de prada devine mormintul viu a o mie altora si nu se pastreaza in viata decit cu pretul a o mie de alti martiri. * * * Inteligenta sporeste facultatea de a suferi, atingind la om gradul cel mai inalt. * * * Ca existenta noastra implica deja o greseala este dovedit prin nastere. * * * Justitia eterna lucreaza. Daca oamenii n-ar fi fost rai, soarta lor ar fi fost mai buna. In acest sens putem spune ca lumea si-a impartit singura o dreptate distributiva. * * * Cind dintr-o mare ingratitudine a sortii vointa este sfarimata, omul nu mai vrea nimic, firea i se imblinzeste, este trist, nobil, resemnat. Daca gindirea isi pierde obiectul determinat, risipindu-se in lumea inconjuratoare, ea anunta o disparitie gradata a vointei. Omul cauta o scapare proprie de legaturile care-l tin pe pamint, are dulcele presentiment al mortii, care anunta iesirea timpului de sub comanda imperioasa a vointei. O bucurie secreta, ďż˝bucuria necazuluiďż˝, insoteste aceasta stare. Cind suferi si te lamentezi fara sa te resemnezi ai pierdut si pamintul si cerul; nu-ti mai ramine decit o sentimentalitate searbada. * * * Baza oricarei vointe este nevoia, lipsa; prin urmare durerea. Daca scopul vointei lipseste sau daca este atins prea usor, omul este cuprins de o mare plictiseala. Viata lui oscileaza atunci intre durere si plictiseala, ca elemente esentiale ale vietii. Plictiseala sfirseste adesea in disperare, este trasatura de unire intre fiinte si deci ratiunea sociabilitatii. * * * Efortul identificindu-se cu actul constiintei se numeste vointa. Orice impiedica vointa se numeste durere. Orice permite vointei sa-si atinga scopul se numeste placere. Vointa insasi concretizeaza mai slab sau mai pregnant durerea si placerea. Satisfactia este repede depasita dind nastere unei noi necesitati, unei noi dureri si tot asa... A voi inseamna a suferi si cum a trai este vointa, orice viata este prin esenta dureroasa. * * * Viata omului este o lupta permanenta pentru a exista cu siguranta de a fi invins. Asta pina la sfirsitul acestei planete, pe care existam si vietuim. * * * Budistii intrebuinteaza cu mult discernamint termenul negativ de ďż˝nirvanaďż˝, ca negare a acestei lumi (sansara). Daca nirvana este neantul, asta inseamna ca sansara nu contine nici un element propriu care se poata servi la definirea sau construirea nirvanei. Atunci cind prin simpatie universala sau caritate omeneasca cineva se identifica in toate fiintele, suprimind principiul individualismului pur; cind si-a negat propriul timp prin ascetism, alungind de la sine orice dorinta, atunci vointa amorteste, subiectul cugetator si obiectul cugetat dispar si nu mai este nici vointa, nici reprezentare, nici lume. Recunoastem bucurosi ca ceea ce ramine dupa suprimarea completa a vointei nu reprezinta nimic pentru cei care sint plini de vointa de a trai. Dar pentru aceia la care vointa s-a negat, lumea noastra ce este? Nimic! * * * Si-ar putea cineva inchipui un stat perfect, in care o dogma inspiratoare a unei credinte absolute in rasplati si pedepse dupa moarte sa impiedice orice crima? Politiceste ar fi mult; moral nu s-ar cistiga nimic ďż˝ numai actele in sine ar fi inlantuite, nu si vointa. Actiunile ar putea sa fie corecte, dar vointa ar ramine pervertita. * * * Cind privim in viitor si ne gindim la generatiile care vor veni dupa noi, milioane de fiinte omenesti, diferite de noi prin moravuri si incercam sa le reprezentam, ne intrebam: ďż˝De unde vor veni? Unde sint acum?ďż˝. Unde este acest sin bogat al neantului plin de lume, care ascunde pe cei ce vor sa vina? Si unde ar putea sa fie daca nu unde a fost si va fi orice realitate? In prezent si-n ceea ce contine, in tine insuti intrebator nebun, care nerecunoscind propria ta esenta, ce se aseamana cu frunza arborelui care se vestejeste toamna, cugeta ca va cadea si se plinge de moartea sa fara a voi sa se mingiie la vederea verdelui fraged in care primavara arborele va fi imbracat. Ea zice plingind: ďż˝nu sint nimicďż˝. Frunza verde nebuna, unde vrei sa te duci? De unde-ar putea veni celelalte frunze? Unde este neantul acela de a carui prapastie te sperii? Recunoaste-ti propria ta fiinta in aceasta putere interioara, ascunsa, totdeauna lucrind, in arborele care prin toate generatiile de frunze nu cunoaste nici nasterea si nici moartea. Si acum, omul nu este ca frunza? Cum poate fi redusa existenta noastra temporala la simpla persistenta a unei pulberi? se vor intreba unii nedumeriti. Stii oare ce este si ce poate aceasta pulbere? Invata sa o cunosti inainte de a o dispretui. Aceasta pulbere, praf, cenusa, aceasta materie, odata dizolvata in apa va deveni metal, sticla, va straluci in stele, isi va manifesta puterea magnetica, se va fasona in plante si in animale si din sinul ei misterios se va dezvolta aceasta viata, a carei pierdere framinta atit de mult spiritul nostru marginit. Nu inseamna oare nimic sa durezi sub forma acestei materii? * * * Spinoza are dreptate sa afirme ca noi ne simtim eterni si natura, in inteles transcendent, se aseamana cu castelul acela de care vorbeste Diderot in ďż˝Jacques Fatalistulďż˝ si pe frontispiciul caruia se putea citi: ďż˝Nu apartin nimanui si apartin intregii lumi: erati in el inainte de a intra si veti fi cind veti iesiďż˝. Individul moare, specia este indestructibila. Individul este expresia in timp a speciei care este in afara de timp. Moartea este pentru specie ceea ce somnul este pentru individ. Specia reprezinta unul din aspectele vointei ca lucru in sine. Cu acest titlu ea reprezinta ceea ce este indestructibil in individul viu... Ea contine tot ce este, tot ce-a fost, tot ce va fi. SFIRSIT
Pace_Voua 311 mesaje Membru din: 4/03/2011 Oras: Fagaras	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:22 Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor. Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! Raporteaza abuz de limbaj
Pace_Voua 311 mesaje Membru din: 4/03/2011 Oras: Fagaras	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:24 Ce au Biblia si psihiatria ďż˝n comun? Ce legďż˝turďż˝ are Biblia și psihiatria? Ce anume face sďż˝ funcționeze sďż˝nďż˝tos creierul nostru? Ce au Biblia si psihiatria ďż˝n comun? De ce ne porunceste Dumnezeu bucuria? Am citit zilele trecute pe un blog creștin un articol, științific, foarte interesant care mi-a dat foarte mult de gďż˝ndit și sper sďż˝ vďż˝ dea și dumneavoastrďż˝ ďż˝ sper. O sďż˝ parafrazez eseul: Creierul nostru este compus din doi lobi (emisfere): cel drept și cel stďż˝ng. Cel drept este responsabil de experiențele noastre, este nonverbal (din zona uman), iar cel stďż˝ng este rațional și se ocupďż˝ de cifre și litere, este din zona real. Emisfera dreaptďż˝ este cea directoare, iar emisfera stďż˝ngďż˝ depinde de cea dreaptďż˝. Sďż˝nďż˝tatea emisferei stďż˝ngi depinde de sďż˝nďż˝tatea emisferei drepte. Emisfera dreaptďż˝ de relațiile umane și de bucurie. Emisfera stďż˝ngďż˝, oamenii de științďż˝ o numesc ďż˝ďż˝ncďż˝pďż˝țďż˝natďż˝, pentru cďż˝ ea susține anumite teorii și nu poate fi convinsďż˝ sďż˝ se schimbe sub nici o formďż˝. Doar dupďż˝ ce emisfera dreaptďż˝ se supďż˝rďż˝ și trece printr-o traumďż˝, emisfera stďż˝ngďż˝, cea raționalďż˝, este gata sďż˝ facďż˝ concesii. Emisfera stďż˝ngďż˝ rďż˝mďż˝ne blocatďż˝ atďż˝ta timp cďż˝t emisfera dreaptďż˝ nu funcționeazďż˝ bine. Lobul stďż˝ng depinde de stimulii celui drept pentru a progresa. Așa se explicďż˝ faptul cďż˝ atunci cďż˝nd unii copii mici sunt abuzați, partea lor experimentalďż˝, adicďż˝ emoțiile lor sunt bruscate, ei sunt mďż˝hniți și rďż˝niți, iar dezvoltarea lor intelectualďż˝ ďż˝ntďż˝rzie semnificativ tocmai pentru cďż˝ lobul stďż˝ng nu poate progresa fďż˝rďż˝ sďż˝nďż˝tatea celui drept, care este blocat datoritďż˝ unei traume, unui șoc sau rďż˝ni emoționale profunde. S-a pus ďż˝ntrebarea legitimďż˝: ďż˝Ce anume face sďż˝ funcționeze creierul uman armonios și sďż˝nďż˝tos?ďż˝ Deși el este compus din doi lobi funcționeazďż˝ ca un sistem unitar, dar partea directoare este lobul drept. Ceea ce avem nevoie pentru o dezvoltare și funcționare sďż˝nďż˝toasďż˝ a creierului nostru este o relație de dragoste sigurďż˝, de lungďż˝ duratďż˝. Din acest motiv, cred eu, Dumnezeu a avut ideea genialďż˝ a cďż˝sďż˝toriei. Cďż˝t timp ți se cere sďż˝ iubești ďż˝n cďż˝sďż˝torie? Toatďż˝ viața! De ce oamenii cďż˝sďż˝toriți trďż˝iesc ďż˝n general mai mult? Rďż˝spunsul ďż˝l dďż˝ și psihiatria și sociologia, dar mai ales Biblia. ďż˝ncďż˝ o datďż˝, ca sďż˝ ne intre bine ďż˝n cap: ceea ce avem nevoie pentru o dezvoltare și funcționare sďż˝nďż˝toasďż˝ a creierului nostru este o relație de dragoste sigurďż˝, de lungďż˝ duratďż˝. Poate cineva dintre cititori este necďż˝sďż˝torit. Cred cďż˝ tot de dragul nostru Dumnezeu a poruncit sďż˝-L iubim pe El, cďż˝sďż˝toriți sau necďż˝sďż˝toriți. Iubirea de Dumnezeu și de semeni rezolvďż˝ aproape toate crizele creierului nostru. Deoarece lobul drept este responsabil de relațiile cu alte persoane și dacďż˝ acestea nu sunt bune, el se blocheazďż˝, iar cel stďż˝ng, cel rațional și intelectual, nu mai poate evolua fďż˝rďż˝ sďż˝nďż˝tatea lobului drept. Lobul stďż˝ng nu poate progresa decďż˝t la stimulul lobului drept. Cercetďż˝torii susțin cďż˝ creierul nostru a fost fďż˝cut pentru bucurie și aceastďż˝ bucurie și-o ia din relațiile cu ceilalți, dar mai ales din relația cu Dumnezeu. Afecțiunea mamei fațďż˝ de copil și a pďż˝rinților ďż˝n primii ani de viațďż˝ este vitalďż˝ și fundamentalďż˝ pentru dezvoltarea armonioasďż˝ a creierului. Așa se explicďż˝ deficiențele psihice și chiar fizice ale oamenilor care au fost sau poate ďż˝ncďż˝ sunt ďż˝ lipsiți de dragoste din partea mamei, a soției sau a soțului. Oare ďż˝i dďż˝ creierul dreptate lui Dumnezeu? Oare sďż˝ dea creierul dreptate Bibliei? Sďż˝ existe o așa de mare legďż˝turďż˝ ďż˝ntre nevoia fundamentalďż˝ a creierului și ceea ce spune Dumnezeu ďż˝n Scripturďż˝? Se pare, chiar și științific, cďż˝ da. ďż˝Atunci cďż˝nd ne bucurďż˝m, ďż˝n creier se produce o substanțďż˝ importantďż˝ numitďż˝ ďż˝dopaminďż˝. Cďż˝nd ne odihnim se produce ďż˝serotoninďż˝. Aceste substanțe sunt foarte importante pentru organismul nostru.ďż˝ Din aceste motive a poruncit Dumnezeu și odihna, dar și bucuria. ďż˝n timp ce aflam acestea mďż˝ gďż˝ndeam la versetul: ďż˝Nicidecum n-am sďż˝ te las, cu nici un chip nu te voi pďż˝rďż˝si.ďż˝ (Evrei 13:5). Știa Dumnezeu cďż˝ siguranța relației este foarte importantďż˝ pentru dezvoltarea armonioasďż˝ și sďż˝nďż˝toasďż˝. Dacďż˝ toți te-au pďż˝rďż˝sit și trďż˝dat, nu ai deloc motive sďż˝ intri ďż˝n depresie sau aiurealďż˝: Dumnezeu te iubește. Și relația Lui de dragoste cu tine este de duratďż˝ și ďż˝ eternďż˝. Conteazďż˝ pe asta! ďż˝Afarďż˝ de bucurie, creierul nostru mai poate experimenta și șase emoții neplďż˝cute: dezgust, mďż˝nie, rușine, teamďż˝, tristețe și disperare. Dar spre deosebire de bucurie, care ďż˝ntďż˝rește și dezvoltďż˝ creierul, aceste șase emoții ďż˝l distrug. Se știe, sau mai bine zis, sďż˝ se știe cďż˝ la o enervare obișnuitďż˝ se distrug 4-7 milioane de neuroni. La ce sunt bune toate aceste emoții negative? Ele sunt ca niște sisteme de protecție pentru ďż˝ntregul organism, dar precum pielea, atunci cďż˝nd este atinsďż˝ de un obiect incandescent, ďż˝n mod reflexiv ferește trupul de acea sursďż˝ de cďż˝ldurďż˝, dar aceasta uneori cu prețul unei arsuri serioase. La fel este și pentru creier cu aceste emoții negative. Cďż˝nd creierul este abundat de astfel de sentimente, el cautďż˝ cu disperare surse de bucurie pentru a restabili echilibrul durere-bucurie. Atunci cďż˝nd o viațďż˝ este armonioasďż˝, ďż˝n care relațiile sunt stabile, sursele de bucurie autenticďż˝ lipsesc ďż˝n mare mďż˝surďż˝. Ce face creierul ďż˝n cazul acesta? El mai are alte surse de hranďż˝ prin așa numitele experiențe: ďż˝beepďż˝. Este un cuvďż˝nt din englezďż˝, care este un slogan pentru lipsa de bucurie autenticďż˝. Beep vine de la: B-ehavior = comportament (acțiuni palpitante, jocuri de noroc, furt, obținerea de bani, aur, lucruri valoroase) E-vents (petreceri, spectacole, conferințe ďż˝ntruniri) E-xperiences (vizuale, pornografie vizualďż˝, conducerea unei mașini deosebite, autosatisfacerea, consum de alcool, droguri, substanțe care schimbďż˝ starea de conștiințďż˝ sau mďż˝ncare deosebitďż˝) P-eople (acțiuni sexuale sau violente, dansuri, cu alți oameni) Toate aceste experiențe produc un efect de ďż˝bucurieďż˝ artificialďż˝ și falsďż˝ asupra creierului, dar de scurtďż˝ duratďż˝ și pe care creierul nu o asimileazďż˝. ďż˝n scurt timp el creazďż˝ imunitate. E ca și cum recunoaște cďż˝ este o bucurie falsďż˝ și creazďż˝ un sistem de protecție. Așa se explicďż˝ dependența și patima pe care oamenii o dezvoltďż˝ ďż˝n aceste comportamente gen ďż˝beepďż˝. De ce toate acestea? Pentru cďż˝ creierul nostru are nevoie de bucurie și dacďż˝ nu o poate lua din resurse autentice, relații de calitate și de lungďż˝ duratďż˝, atunci el este ďż˝ntr-o stare de crizďż˝ și aceste acțiuni ďż˝beepďż˝ sunt niște surogate care pot ținea locul pentru o vreme, dar nu sunt o hranďż˝ realďż˝ pentru creierul nostru, ci una falsďż˝. Bucuria este necesarďż˝ pentru a contrabalansa senzațiile negative ale creierului care produc durere. Cďż˝nd durerea crește peste un anume nivel avem nevoie urgentďż˝ de o bucurie, realďż˝ sau chiar falsďż˝. Autenticďż˝ sau nu. Cunosc un caz ciudat și trist: Soția și-a ďż˝nșelat soțul. Soțul s-a prins, nu a putut dovedi, dar și-a dat seama cďż˝ ea continuďż˝ sďż˝ ďż˝l ďż˝nșele. Știți ce a fďż˝cut ďż˝ el, sau mai bine zis ce a ďż˝ncercat sďż˝ facďż˝? S-a ďż˝ntďż˝lnit și el cu o femeie. Știți ce mi-a mďż˝rturisit tulburat imediat dupďż˝ aceea? ďż˝M-am bucurat cďż˝nd m-am ďż˝ntďż˝lnit și eu cu una.ďż˝ Și-a ďż˝nlocuit ďż˝n mod fraudulos o nevoie. Nevoia de a fi iubit. S-a bucurat cďż˝nd a primit atenție ďż˝ chiar dacďż˝ era o atenție și-o bucurie ďż˝ pďż˝cďż˝toasďż˝ ďż˝ Hm! Toate aceste descoperiri și constatďż˝ri cu privire la activitatea creierului nostru explicďż˝ de ce oamenii se comportďż˝ ďż˝ntr-un anumit fel și de ce. Tot odatďż˝ vedem și cďż˝t de autentic este mesajul Bibliei, care susține relațiile de calitate ďż˝n familie, bucuria pe care o capďż˝tďż˝ omul ďż˝n mod suprem prin mďż˝ntuire. De asemenea, Biblia condamnďż˝ acele fapte care produc o bucurie falsďż˝ și ne ďż˝ndeamnďż˝ sďż˝ nu le mai repetďż˝m, prin Hristos și Duhul Sfďż˝nt fiind ďż˝ntďż˝riți sďż˝ ne lďż˝sďż˝m de ele. Concluzia finalďż˝ este cďż˝ oamenii au fost instruiți din cele mai vechi timpuri cum ar trebui sďż˝ se poarte pentru a avea o sďż˝nďż˝tate fizicďż˝, mentalďż˝ și sufleteascďż˝ prin Adevďż˝rul Scripturilor. Astďż˝zi, mai mult ca oricďż˝nd putem vedea aceste lucruri și prin ultimile descoperiri ale științei. Mi-a plďż˝cut concluzia blogďż˝rului: ďż˝ďż˝n toate acestea cred cďż˝ Biblia mai primește o bilďż˝ albďż˝. Se confirmďż˝ din nou ďż˝nvďż˝țďż˝turile ei care se potrivesc celor descoperite recent.ďż˝ Din ďż˝ntrebarea pe care nu o pune nimeni de Daniel Cocar Raporteaza abuz de limbaj
Pace_Voua 311 mesaje Membru din: 4/03/2011 Oras: Fagaras	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:25 Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor. Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! Raporteaza abuz de limbaj
gabigabi 12108 mesaje Membru din: 1/10/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:28 aha ! deci cind dai copy-paste din lucrarile altora, inseamna ca esti in stare sa scrii un articol ! bravo, plagiatorule ! e in linia voastra de onorabilitate ! bravo ! asa-i si omul caruia ii inchinati osanale : un HOT ! Raporteaza abuz de limbaj
9am178165 4580 mesaje Membru din: 14/12/2009	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 11:44 De la: 9am246017, la data 2011-05-04 11:25:22Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor. Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! REFORMATI ROMANIA SI CLASA POLITICA ROMANEASCA! PD-L-isti sunteti HOTI, CRIMINALI, PROSTI, RETARDATI, FRAUDULOSI, IAR MINCIUNA ESTE DE PARTEA VOASTRA. CE REFORMA BOLNAVULE, CE REFORMA?????? A OAMENILOR CAZUTI LATI PE STRADA DE FOAME SI DE DISPERARE??????????????????? CAINILOR TICALOSI CE SUNTETI!!!!!!!!!!!!!!! Raporteaza abuz de limbaj
Pace_Voua 311 mesaje Membru din: 4/03/2011 Oras: Fagaras	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 12:03 Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor. Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! Raporteaza abuz de limbaj
9am178165 4580 mesaje Membru din: 14/12/2009	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 12:18 De la: 9am246017, la data 2011-05-04 12:03:07Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor. Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 ďż˝Declaratia de la Pragaďż˝. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii ďż˝indrumatiďż˝ de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat ďż˝Declaratiaďż˝ dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura. PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE! Este doar forumul hotilor si al criminalilor, basescu si PD-L???? PD-L-isti sunteti HOTI, CRIMINALI, PROSTI, RETARDATI, FRAUDULOSI, IAR MINCIUNA ESTE DE PARTEA VOASTRA. CE REFORMA BOLNAVULE, CE REFORMA?????? A OAMENILOR CAZUTI LATI PE STRADA DE FOAME SI DE DISPERARE??????????????????? CAINILOR TICALOSI CE SUNTETI!!!!!!!!!!!!!!! Raporteaza abuz de limbaj
Te_Vad_Te_Vad 261 mesaje Membru din: 6/03/2011 Oras: Braila	Postat pe: 4 Mai 2011, ora 13:27 Suntem multi si avem si dreptate! Prioritatile doctrinei PD-L Asa cum spuneam mai inainte suntem multi si avem si dreptate. Iata care sunt prioritatile de actiune a doctrinei democrat-liberale: 1. directia strategica a P.D-L; 2. directia agendei guvernarii si a exercitiului guvernarii; 3. directia relansarii Dreptei romanesti; 4. directia doctrinara; 5. directia de unificare a fortelor de centru-dreapta. I. Directia strategica a P.D-L ďż˝n istoria sa postdecembrista, P.N.L. a parcurs mai multe etape. 1. ďż˝n perioada 1990-1992, P.N.L. a avut sansa sa unifice miscarea anticomunista si sa organizeze o mare forta politica democratica. Erorile strategice din acea perioada explica pierderea acestei sanse de catre P.N.L. si valorificarea ei de catre Corneliu Coposu, care a avut verticalitatea de a se opune fortelor neocomuniste si consecventa de a da un ideal Conventiei Democrate. 2. Ca urmare a ratarii acestei sanse, P.N.L. a trebuit sa strabata desertul anilor 1992-1995,perioada ďż˝n care ajunsese la stadiul de factiune liberala, ďż˝n concurenta cu celelalte factiuni rezultate ďż˝n urma repetatelor sciziuni. 3. Unificarea liberalilor ďż˝ntr-un singur partid a fost un proces ďż˝ndelungat, sinuos si contradictoriu, realizat ďż˝n perioada 1995-2003 gratie clarviziunii unor mari oameni politici)Stoica si Stolojan). ďż˝n aceasta perioada, P.N.L. a cunoscut si experienta guvernarii 1996-2000, experienta posibila tocmai pentru ca ideea politica a lui Corneliu Coposu de a unifica fortele anticomuniste a permis cďż˝stigarea alegerilor de catre Conventia Democrata si formarea guvernului ďż˝mpreuna cu U.D.M.R. si U.S.D. Din pacate aceasta coalitie nu a avut coerenta necesara pentru a asigura o guvernare eficienta Romaniei Printr-o strategie curajoasa, P.N.L. a reusit sa ďż˝si asigure supravietuirea parlamentara ďż˝n anul 2000, dar fortele de dreapta, ďż˝n ansamblul lor, au ďż˝nregistrat un recul drastic 4. La sfďż˝rsitul perioadei 1995-2003, P.N.L. a constatat ca, ďż˝n pofida unificarii, liberalii nu erau atďż˝t de numerosi ďż˝ncďż˝t sa poata cďż˝stiga de unii singuri alegerile parlamentare si prezidentiale. Dupa o dezbatere tensionata, ďż˝n care s-a pus problema alegerii ďż˝ntre un joc politic minor, a carui miza era supravietuirea parlamentara, si un joc politic major, a carui miza era guvernarea Romďż˝niei, P.N.L.ca urmare a marilor sai oameni politici Stoica si Stolojan avut resursele interne pentru a hotarďż˝ formarea Aliantei D.A. 5. Alianta a echilibrat scena politica ďż˝n anii 2003 si 2004, iar la sfďż˝rsitul anului 2004 a cďż˝stigat alegerile prezidentiale, creďż˝nd astfel premisa formarii unui guvern de coalitie, dar cu o componenta majoritara P.N.L.-P.D. 6. Formarea Aliantei D.A. a fost ďż˝nsa numai primul pas strategic ďż˝n procesul de unificare a fortelor de centru-dreapta. Acest proces nu se poate finaliza fara formarea unui mare partid de centrudreapta. In acest cadru s-a pus problema aliantei PNL-PD si a unificarii fortelor de dreapta.PNL cu conducerea actuala a ratat momentul istoric si sub influenta lui Patriciu a trecut la un melanj doctrinar crezand ca poate sa se uneasca cu PSD.A urmat eliminarea PD de la putere si inservarea nereusita de a demite pe Presedintele Republicii,politicianul si strategul unificarii fortelor de dreapta. Ei au uitat repede ca scopul aliantei DA nu era doar lupota cu PSD ci si coagularea unei forte redutabile de dreapta,asa cum este azi PD-L. Nu au inteles nici exigenta de a se institui un nou mod de a face politica pentru a demarca clar diferenta necesara fata de toate guvernarile postdecembriste anterioare. Alianta DA nu era doar o alternativa temporara la PSD, ci , mai ales, ca o prima formula de unificare a fortelor politice de centru-dreapta care trebuia sa se ďż˝mplineasca prin formarea unui mare partid de centru-dreapta, ca alternativa pe termen lung la actualul mod de a face politica, alternativa apta sa echilibreze scena politica si pe care a realizat-o doar formarea PD-L O asemenea alianta nu priveste doar un ciclu electoral. Din pacate liberalii s-au ďż˝ntors astfel la jocul politic cu miza mica, uitďż˝nd ca un asemenea joc nu le-a asigurat si nu le-ar putea asigura o pozitie majora pe scena politica pentru simplul motiv ca un partid de miza mica nu ďż˝si propune sa cďż˝stige alegerile, ci doar sa supravietuiasca parlamentar(uitand esecurile electorale din 1992 si dificultatile anilor 1992-1996 ďż˝n care nu a avut reprezentare parlamentara. S-a pus astfel in pericol,prin neparticiparea la formarea drepte,prin lipsa de viziune pe termen lung si o paralizare a vointei politice de catre tariceanu care a fortat colaborarea cu PSD,s-a pus in pericol chiar viitorul politic al acestui partid,printr-un joc politic minoritar de supravetuire parlamentara. Ori o politica mare nu se poate face decat intr-un partid mare. Din fericire steagu liberalismului se afla azi in mana unor politicieni calificati si experimentati Uniunea liberalo-democrata a creat o formatiune de dreapta capabila a polariza in jurul doctrinei lor toate fortele liberale si populare din Romania. Trebuie sa intelegem,ca gratie PSD si grupului Iliescu dreapta romaneasca a fost aproape anihilata(de la mineriade,persecutarea lui Coposu,fragmentarea PNL) incat peste 15 ani PSD a condus tara aproape ca partid unic,taind pentru clientii sai liberali doar mici felii pentru a le da impresia de colaborare,si aceasta doar din motive externe(intrarea un UE si NATO). PD-L reprezinta pentru prima data o forta de dreapta convingsatoare,cu ideologir popuilar-Liberala si cu politicieni de elita. De aceea vom repeta mereu:PD-L va fi noul partid guvernamental. Suntem multi si avem si dreptate!