Presedintele basescu:drumul cu spini al unui mare reformator

De la: 9am246017, la data 2011-05-06 17:02:38ALERTA:Cultura politica in Romania
Fiecare observa cu ochii liberi maniera romaneasca de a face politica,maniera partidelor de a se comporta ca organe politice si mai ales submediocritatea oamenilor politici.
G. Almond si Sidney Verba vorbesc de urmatoarele tipuri de cultura politica:
a) Cultura politica parohiala (locala sau provinciala) specifica societatilor traditionale, comunitatilor care nu constientizeaza importanta problemelor de interes national si mondial si nu au interese pentru valorile si mecanismul sistemului politic national. Adica este cultura politica a satului, a etniei, a regiunii unde biserica, scoala si primaria sunt institutiile de referinta. Cunostintele, sentimentele si judecatile de valoare sunt orientate spre aceste structuri locale.
Este limpede ca de fapt 2/3 din politica romaneasca se petrece in aceasta maniera.Aici pomana electorala este suficienta pentru a atrage voturile,in fata unei populatii sarace,subeducate si aproape fara constiinta politica.Electorilo,culturii lor politice le corespund insa si agentii electorali si politicienii fie ei locali sau nationali.
b) Cultura politica de supunere (de subordonare) corespunde unor comunitati reglate de valori nationale. In cadrul societatilor respective, agentii actiunii politice sunt constienti de existenta sistemului politic dar se multumesc cu o atitudine de pasivitate in privinta participarii la viata politica, la luarea deciziilor. Aceasta pentru ca ei cred ca sistemul politic este astfel cladit incat le va fi protejata viata si personalitatea fara a-si exprima initiative si cerinte in raport cu autoritatea de stat. Adica sistemul va functiona bine, avantajele vor fi bune pentru toti cetatenii daca vor respecta deciziile si regulile corespunzator unei etici a supunerii.
Daca in prima categorie intra oamenii fara constiinta politica,ceea ce a mai ramas va intra in aceasta categorie.Pasivitatea,neparticiparea la vot a ajuns in tara noastra notorii,deoarece rezultatele asteptate ale votarii nu determina nici o speranta.Lumea asista la un ritual,la un fel de ceremonial periodic dupa care nimic nu se mai intampla.
c) Cultura politica participativa, care corespunde sistemelor democratice, este rezultatul proceselor educationale dezvoltate si a unui grad inalt de organizare, reflectand si experientele politico-sociale specifice tarilor democratice. Cetatenii poseda un ansamblu de mijloace subiective si de abilitati, de priceperi si deprinderi de a le utiliza rational in scopul de a influenta luarea deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice, reprezentarea sau de a opri acele decizii administrative care le-ar afecta negativ interesele.
Nici nu poate fi vorba de aceasta cultura politica in tara noastra.Cei cativa intelectuali sau persoane constiente s-au invatat a suferi,si-au pierdut speranta in orice schimbare.
Maniera in care se interpatrund aceste tipuri de cultura politica creiaza specificul romanesc,balcanic,in care argumentele si speranta sunt inlocuite de mititei si bere iar Romania de aproape 20 ani nu este decat patria unor imbogatiti inteni sau veniti din afara.
Considerand gradul de participare (exprimat in performante practice) a cetatenilor la functionarea unui sistem democratic ca valoare centrala a culturii politice si civice, Almand si Verba au masurat nivelul de cultura politica in cateva tari cu ajutorul urmatorilor indicatori: volumul de cunostinte politice; componenta civica; modalitatile actiunii politice; aprecierea sistemului politic. Concluziile la care au ajuns in acel timp au fost: numai S.U.A. si Anglia realizasera gradul necesar de corelare intre structurile primare ale societatii (familii, comunitati locale etc.) si structurile politice nationale care ofera functionalitate culturii participative democratice. In Romania,Bulgaria sau Mexicul ar exista apatia, pasivitatea cetateanului ca simptome ale unei democratii slabe.
Celor trei tipuri de cultura li se adauga, sub imboldul mijloacelor audiovizuale � scria R.G. Schwartzenberg, cultura politica �de spectacol� care este daunatoare intr-un alt fel decat cultura de supunere. Daca aceasta din urma asigura dominatia marturisita si admite violenta deschisa, �cultura de spectacol nu este decat simulare, artificiu, parodie. Este reprezentarea inselatoare a democratiei, simulacrul culturii de participare. Individul se crede liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, cand in realitate nu este decat un spectator, pacalit, amagit de jocul politicii, pe fundalul micilor ecrane si dupa perdelele cabinelor de vot.
In Romania ar exista speranta unei schimbari si aceasta lupta este condusa de Presedintele Basescu si partidul sau presidential(PD-L).
Totusi asalturile sistemului comunisto-securist reprezetat prin partide ca actualul PSD,PRM dar si fractiunea Patriciu din PNL sunt puternice.
Comandoul comunisto-securist reprezentat de gruparesa Oprescu ne arata ca de fapt fosta securitate nu este multumita nici de partidele enumerate mai sus,motiv pentru care gruparea doreste o radicalizare a preluarii puterii si a reinstaurarii unui sistem comunisto-securist in mod deghizat.Odata luata puterea Romania se va reintoarce la anii 90,epoca tunurilor si a formarii baroniadei comuniste.
La baza acestui lucru sta tocmai aprecierea culturii politice romanesti din present care face posibil,mai ales prin saracia cronica sa poata prelua puterea aproape in mod absolutist.
Deja Europa si chiar SUA se arata desinteresate si descurajate de mediul politic romanesc,incat instaurarea unei dictaturi comuniste cu nuante nomenclaturist-capitaliste sa ia locul pana si actualelor formatiuni criptocomuhniste sau pretins liberale(se stie ca liberalii au colaborat prin Tatarascu cu comunistii pana la anihilarea lor).

Este limpede ca daca Presedintele Basescu si PD-L vor esua in alegeri soarta Romaniei se va pecetlui pentru decenii.
Deja sub indrumarea lui Felix s-a pus la cale o monstruoasa coalitie antidemocratica,prin care toate asa zisele partide,la care se adauga acuma si gruparea Oprescu sa se coalizeze contra lui Basescu si a sistemului democrat.
Este o perioada istorica in care soarta democratiei romanesti se mai joaca inca odata.
In acest cadru,apelul catre intelectuali este foarte important.
Daca societatea civila,elitele intelectuale nu vor intervene,se va macina si ultima speranta pentru tara noastra.

Floarea Iubirii

A fost o data ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o data o fata de imparat frumoasa si gingasa ca o floare. Poate tocmai de aceasta parintii sai o numisera Florentina. Si mai era ceva, in ziua in care o nascuse, moasa ii spusese imparatesei, au inflorit toate florile din gradina. De mica printesa Florentina arata ca isi merita numele, jucandu-se tot timpul prin gradina castelului, vorbind si glumind cu florile si copacii.

Pe masura ce crestea, in loc sa se ocupe cu cele impartesti, ea incepu sa stea tot mai mult in gradina, lucrand cot la cot cu gradinarii; nici macar de invatat nu prea voia decat daca profesorii se duceau dupa ea in gradina. Vazand acestea, imparatul si imparateasa, zambindu-si cu subanteles (vezi ce copil bun si iubitor de frumos avem!), dara porunca sa i se construiasca fiicei lor in mijlocul gradinii un foisor in care sa-si petreaca viata pana cand va veni vremea sa se marite. Vezi, draga Doamne, era singurul lor copil si nu-l puteau supara pentru nimic in lume. Astfel ca printesa fara cel mai mic efort de convingere a parintilor sai se muta in gradina cu totul si incepu sa-si reverse dragostea nemasurata asupra florilor din jurul ei. Interesul ei pentru flori deveni cunoscut in toata imparatia si chiar si in afara hotarelor ei, astfel ca, pentru a intra in gratiile parintilor si mai ales a tinerei fete, care mai de care, de la printi la oameni de rand incepura sa-i trimita la curte cele mai frumoase si nemaivazute pana atunci flori. In cativa ani printesa ajunse sa aiba toate florile pamantului. In fiecare dimineata, printesa de cum se trezea alerga in gradina pentru a-si saluta vechile si noile prietene, povestindu-le ce visase. Incetul cu incetul inceta sa mai vorbeasca cu parintii sai, cu slujitorii, iar pe dadaca ei o trimisese inapoi la palat de indata ce putu sa se descurce singura.

Animalelor nu le permise sa se apropie de gradina de teama sa nu o strice, iar pasarile erau gonite de slujitori in permanenta din acelasi motiv. Numai insectele erau admise, dar aceasta numai pentru ca erau necesare polenizarii. Pe masura ce trecea timpul frumusetea printesei disparea; avea aceleasi trasaturi, dar caldura din ochi disparuse treptat. De altfel, cu timpul inceta sa mai viseze noaptea, ba chiar nici ziua nu se mai gandea decat la cum ar putea sa dobandeasca o noua floare, imperechindu-le intre ele pe cele pe care le avea.

Apoi incepu sa nu-i mai placa nimic, tristetea o invalui treptat, iar florile incepura sa-si piarda frumusetea. Parca totul era de carton - frumos colorat, dar fara miros si fara sentimente. Intr-o dimineata, cand se trezi ca de obicei si se duse in balcon sa isi verifice florile, ramase pentru o clipa incremenita, necrezandu-si ochilor, apoi o lua la fuga palida la fata si tipand cat o tinea gura: - Ridica-te, ridica-te, ai sa le omori! In mijlocul florilor dormea cineva. Fosnind bland, florile se trasera in laturi si lasara sa se vada un batran calugar, care deschise ochii si netezindu-si lin straiul si parul se ridica catre fata si ii spuse: - Buna dimineata, fata frumoasa! Sa multumim Bunului Dumnezeu pentru noaptea care a trecut si pentru ziua care va sa vina! Cum creste floarea iubiriiFlorentina ramase pe loc la marginea rasadurilor; nu mai auzise o voce de om de atata timp; slujitorii care goneau pasarile nu-i adresau nici un cuvant caci nu se cuvenea, iar cu timpul pentru ca pasarile invatasera sa ocoleasca locul se retrasesera la castel cu alte treburi. Nici nu-si daduse seama cat timp trecuse. Si apoi mai erau ochii preotului - albastri si clari, calzi si putin aspri totodata. Privind in ei o napadira o multime de ganduri: cum a reusit sa ajunga acest om aici, unde nici macar un animal nu poate ajunge, apoi i se facu dor de parintii ei, de dadaca, de pasari si animale. Apoi o cuprinse rusinea - toate erau ale lui Dumnezeu si ea il uitase cu totul, rugaciunile invatate cand era mica fusesera date uitarii cu desavarsire. Frumusetea florilor - acum statea si se gandea daca chiar meritase - parca ii luase mintile. Ca si cand nu ar fi observat zbuciumul sufletului fetei, batranul continua unduitor si bland:

- Frumoasa gradina! Frumoase flori! Pacat ca nu se poate bucura nimeni de ea! Dar si mai pacat ca este incompleta! Sunt sigur ca ii lipseste o floare, as putea spune ca este chiar regina lor! Florentina ramase muta in continuare. Brusc revenise la stare de dinainte - grija deosebita pentru florile ei; va sa zica eforturile ii erau apreciate, florile ei erau cele mai frumoase. Apoi ingheta. Cum sa-i lipseasca o floare; va sa zica gradinarii o mintisera?! Si tocmai regina - va sa zica cea mai frumoasa? O sa porunceasca sa li se taie capul! Cum indraznisera? De asta data furia puse stapanire pe ea si ochii incepura sa-i scapere schimonosindu-i trasaturile. O lacrima ii tasni din ochi si nu spuse decat: - Unde?! Calugarul continua sa o priveasca si zambi catre ea. O unda de iubire fu transmisa spre fata si persista pana cand furia acesteia disparu. - Nici unul dintre gradinarii sau slujitorii tai nu ti-ar fi put-o aduce! Trebuie sa o gasesti singura si sa o sadesti in gradina ta! Nimeni nu poate face asta in locul tau! Ce ciudat, calugarul ii citise gandurile si ii raspunsese la intrebare.

Pacea o cuprinse si realiza ca aceasta era lipsa pe care o resimtea, care o facuse sa devina atat de trista.
- Calugarule, daca stii unde o pot gasi, spune-mi imediat! Voi poruncii slujitorilor tatalui mei sa mearga intr-un suflet sa o aduca!
- Fetita draga, se vede treaba ca nu m-ai ascultat cu atentie si mai ales ca nu ai inteles! Tu trebuie sa mergi in cautarea ei! Daca vrei as putea sa te insotesc o vreme. Apoi scoase dintr-o traisa care aparu de niciunde o rochie alba, simpla, de lana, o curelusa din piele de miel si o pereche de opinci. - Acestea-ti vor fi suficiente pentru drum, cat pentru restul sa ne lasam in Voia Domnului! Daca te-ai hotarat ar fi bine sa o pornim, caci este cale lunga de batut si nu este vreme de stat. Era mai mult decat putea asculta! Singura?! Si cu straiele astea? Dadu sa tipe la calugar, dar cand ochii ei ii intalnira pe ai lui, albastrul acela parca se largi in toata zarea si ii dadu o putere nebanuita.
- Fie! Sa mergem! Imbracata cu hainele de la calugar, aproape alergand pe langa acesta caci nu putea tine pasul cu pasii de urias pe care el ii facea (abia cand pornira la drum remarca ce inalt era si mai ales ce sprinten pentru varsta lui), redeveni copil. Parca o perdea i se ridicase de pe ochi, totul parea nou si nu mai prididea cu intrebarile, iar calugarul zambind continuu cauta sa o lamureasca si sa o invete cat mai mult: despre anotimpuri, despre cate in luna si in stele, despre ceea ce este in ceruri si ceea ce este pe pamant, despre oameni, despre animale, despre plante si cate si mai cate. O vreme chiar uitase de ce pornise la drum, iar cand indraznise sa-l intrebe daca mai este mult pana la ea, el zise doar atat:
- Fii fara grija, a imbobocit deja, ne apopiem, are radacina cam subtirica, asa ca mai dureaza! Printesa uita in scurt timp de rangul pe care il avea si cu draga inima incepu sa-l ajute pe calugar in ceea ce facea - ea avusese o inima buna si inainte dar parca abia acuma si-o descoperea ... Facea mancare, ajuta oamenii in nevoie - si chiar animalele - pe care ii intalneau in cale, luand mereu aminte la gesturile si vorbele calugarului, ba chiar cu vremea prinse a-i purta de grija si batranului, care in acele momente zambea parca mai larg.

Printesa florilor Printesa Florentina incepu sa se transforme, frumusetea pe care o avuse la inceput revenind pe chipul si in toate trasaturile sale. Cu timpul asprimea si goliciunea din ochi disparu cu desavarsire, fiind inlocuite cu iubirea si blandetea. Intr-una din zilele peregrinarii lor se oprira intr-o padure foarte frumoasa. Un fior ii trecu prin suflet printesei si prinse a lacrima. Batranul calugar o privi cu multumire ascunsa si plecand usor ochii o intreba: - Fata draga, ce ti s-a intamplat? - Of, draga Mosule, locurile astea mi-s tare cunoscute, parca ar fi padurea de la mine de acasa ... Mi s-a facut dor de mama si de tata, de doica si de prietenii din copilarie, de palat si de toate cele din imparatia tatalui meu ... Mi-e atat de dor ca a inceput sa ma doara inima! - Eee, draga mea, iata ca a inflorit cu desavarsire! zise calugarul parca fara noima. De-acum esti gata, te poti duce acasa! Si sa stii ca ai avut dreptate - asta este padurea de la marginea castelului. Va sa zica batranul o dusese incet, incet, pe nesimtite inapoi pe plaiurile natale. Lacrimile de tristete se transformara in lacrimi de bucurie.
- Acasa? La tatuca si la mamuca mea? Parinte drag nu-ti rade de mine! Daca-i pe asa eu am sa te rog sa ma ierti, dar plec indata catre ei! Abia in cele din urma tanara printesa realiza cele spuse de batran.
- Unde a inflorit? Va sa zica regina florilor a fost tot timpul in padurea tatalui meu? Daca nu dureaza prea mult poate mi-o arati si mie, si-apoi oi veni eu din nou sa culeg ...
- Nu o vezi? Nu o simti? intreba calugarul mustacind un zambet. Eu am numit-o intotdeauna FLOAREA IUBIRII. Ea infloreste intotdeauna in sufletul fiecaruia si chiar daca se ofileste, sa stii, fetita draga, ca radacina nu piere oricat de firava si subtirica ar ramane. Ar trebui sa fie acolo de cand ne nastem si pana murim, plina de flori si puternica, dar vezi tu ca noi prin felul nostru de a fi de cele mai multe ori o lasam fara lumina si apa, o ingropam sub spini si ciulini si ea se ofileste. O floare ca aceasta nu ramane niciodata neobservata; este atat de pura si are un miros atat de imbietor incat atrage pe toti din jur. Intotdeauna Iubirea va atrage iubire. Cand am venit la tine floarea ta aproape murise; desi erai inconjurata de flori foarte frumoase dar moarte caci nu mai exista Iubire. Te poti intoarce acum in gradina ta, caci o ai pe cea mai importanta si radacina ei este puternica, iar mirosul ei te imbie de la mare distanta. Nu am nici o grija ca ar putea sa pateasca ceva de pe urma unor patimi. De acum te las!

Ma duc pe unde mai este nevoie de mine! Vezi tu, draga mea, eu gradinaresc printre oameni asa cum faceai tu cu florile in gradina ta. Sa nu uiti niciodata ca Iubirea invinge orice, dar mai ales iubirea de Dumnezeu caci aceasta este cea mai importanta. Caci daca il iubesti pe El, ii vei iubi toate creatiile sale si nu vei putea sa faci nimic care sa incalce Legile Sale. Fetei i se tulbura privirea de atatea lacrimi in care se amestecau iubirea cu recunostinta si cu dorul. Chiar in acele momente batranul calugar se intoarse si pleca pierzandu-se parca in soare pe cararea luminata de razele sale. Cand se dezmetici, printesa se vazu singura si isi dadu seama ca nu apucase sa ii multumeasca batranului, apoi se gandi ca daca va multumi Bunului Dumnezeu pentru toate prin care trecuse si pe care le primise ii va multumi mult mai bine si calugarului

- Dumnezeu sa-l rasplateasca pentru fapta cea buna. Astfel ca ingenunche in luminis, chiar acolo unde se afla, si inalta o rugaciune de multumire si recunostinta. Apoi, de parca picioarele sale prinsera aripi, o lua la fuga spre castel unde isi gasi cu bine parintii si carora le povesti de-a fir a par toate prin care trecuse si pe care le invatase. Dupa aceasta le ceru iertare pentru toate supararile pe care le pricinuise prin felul ei de-a se purta. De atunci frumoasa gradina primi din nou in mijlocul ei toate animalele de toate felurile care ar fi voit sa vina. Ba chiar mai mult, pe langa foisor printesa ruga sa se construiasca mai multe camere in care de-a lungul anilor adaposti o multime de oameni aflati in suferinta atat sufleteasca cat si trupeasca, pe care ii tamadui cum stiu ea mai bine, cu sfaturile primite de la Bunul Dumnezeu si cu ceea ce invatase de la batranul calugar cat fusesera impreuna. Ca sa-si aminteasca mereu de timpurile petrecute cu calugarul, Florentina pastra toata viata rochia si curelusa (caci opincile se rosesera pe drumurile batute) si lasa cu limba de moarte sa fie inmormantata cu ele cand o veni sorocul, caci ramasesera parca neatinse - rochia alba si moale, cu o stralucire blanda. Iar floarea Iubirii a ramas tot frumoasa, cu radacini viguroase in inima sa, tot inflorita pana la moartea printesei. Ba chiar mai mult, pana la ultima sa suflare Florentina a reusit sa sadeasca semintele acestei minunate flori in multe inimi pierdute.

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: 9am246017, la data 2011-05-06 17:04:08URA SI DEZASTRUL,LIANTUL PARTIDELOR DEPASITE DE ISTORIE
Cred ca ne aflam in cea mai atipica perioada politica de dupa 1989.Greselile,coruptia,intrarea in politica a sociopatilor au adus politica romaneasca in fata unei dileme:dezastru sau reforma.
In momentul de fata,daca facem abstractie de denumirea partidelor,lupta politica,inclusiv scrutinul electoral se duce intre 2 tendinte:
1.Pro-Basescu
2.Anti-Basescu
Partidele s-au aliniat.Pe de o parte un partid nou,cu o doctrina de dreapta,liberal-populara(PD-L),de fapt o formatiune noua,proprezidentiala si restul clasei politice formate de partide oligarhice,partide ale tranzitiei cu toate greselile si excesele antipopulare si chiar anti-romanesti.
Pare rizibil cand auzi ca PSD se uneste cu PNL,PC cu PSD etc etc,cand de fapt si tara aceste asa zise uniri,toate formatiile vechi ale tranzitiei au aceiasi ideologie:ura,mersul contra istoriei,protejarea securistilor si criptocomunistilor,inscrierea in sistemul oligarhic sau a baroniadei etc etc.
Nimeni nu invata din istorie,de aceea politicienii nostri vor trebui sa o repete mereu.
Pentru ce Poluri sociale de stanga si poluri sociale de dreapata?
Singurul lor liant este URA ANTI-BASESCU si frica viscerala ca PD-L,partid prezidential pe care indirect chiar ei au determinat crearea lui,frica ca acest partid va castiga in alegeri guvernarea Romaniei.
Ce valoare politica au partide ca PC,PIN,PNL sau AP,partide sub 5% in sondaje si in precedentele alegeri.
Orice minte sanatoasa putea realiza dupa referendumul pentru demiterea Presedintelui ca toate aceste partide reunite azi in diferite aliante,ba inca si altele ca PRM,din pacate si PNTCD si-au masurat puterea in limitele a 25%.Pe drept cuvant dl.Hasoti spune ca in politica aliantele acumuleaza mai putine voturi decat daca partidele aliate ar fi participat singure in alegeri.
Deci sa faci aliante fara perspectiva este ca si cand ai introduce lumina in casa cu obrocul,ca in povestea lui I.Creanga.
Campionul reactiunii nu poate fi decat securistul dl.Felix sau comunistul dn.Iliescu.
Nu numai PD-L dar orice alta formatiune politica prezenta sau viitoare daca se apropie de presedinte sau respecta Presedentia Tarii risca sa devina,in varianta Felix,partid prezidential,subiect de incalcarea Constitutiei si ca atare,in dragostea sa nemasurata fata de democratie,Felix averizeaza asupra partidului unic sau a partidului prezidential.
Cu toate acestea Dl.Basescu cu voie sau fara voie asa cum se vede din ultimele evenimente,a indus formarea unui partid al viitorului,un partid care merge in sensul istoriei mai ales dupa intrarea Romaniei in UE.
Iata cum a actionat Felix si ciracii lui oligarhi:
-Prima actiune a fost sa izoleze PD pentru ca ar fi samburele partidului unic.El chiama la aceasta izolare confratii sai in reactiune,PRM,PSD,PNL adica principalele partide ale parlamentului.
-Mai mult,in goana sa de a gasi o noua gazda pentru a fi parazitata si care acuma a si gasit-oPSD-PNL),in vederea trecerii pragului parlamentar,el propune,pur si simplu un Pol,pe care il numeste POL SOCIAL si care ar fi format din PNL,PC,PSD,ca si restul partiduletelor reactionare si care ar avea ca principala tinta de a bara calea dlui Basescu spre un nou mandat prezidential,sau chiar sa-l inlature pe presedinte inainte de termenul constitutional.Candidatii la presedentie Nastase si dece nu felix.
De fapt ei au creat un partid unic in Romania-PARTIDUL ANTIBASESCU(PUAB).
Deci iata ca partidul unic este pe cale de a fi institutionalizat, motoarele principale fiind PRM si partidul dlui Felix,non-partidul AP,PNTCD si tartorii uri antiprezidentiale,PNL si PSD in care tot ce este reactionar,de la national-comunisti,la comunisto-securisti, criptocomunisti sau oligarhii petroliberali,toti impreuna se unesc pentru a combate Presedintele,pentru ca acesta a activat parchetele anticoruptie si a facut justitia sa functioneze si sa faca victime printre delincventi,pentru ca nu poate sa ascuta creioane la Cotroceni si s-a speriat de felul cum este guvernata tara,pentru ca intervine,aproape prin mijloace pur cetatenesti,pentru a corijeaza greselile guvernului si a altor institutii,pentru ca prin ceea ce face este iubit si stimat de popor,pentru ca a declasificat dosarele de securitate si doreste o clasa politica curata si mai ales,spun mai ales,pentru ca a condamnat solemn comunismul ca sistem criminal.Fara teama,intarindu-si vocea pana la a ragusi,presedintele si-a continuat discursul sau patriotic pana la ultima literea in timp ce hidrele comuniste mai mult sau mai putin acoperite se svarcolerau de moarte.
Ma intreb,aceste aliante cu ideologie URA pot spera,toate ,la un loc la mai mult de 25% din sufragii?
O mai mare absurditate nici ca se poate concepe.
Ar fi suficient atat PNL cat si PD-L sa uzeze de putina umilinta crestina,sa treaca nu peste ideologii,deoarece au aceiasi ideologie sau foarte apropiate,sa treaca peste niste intolerante intre persoane si astfel pe baza rezultatelor reunite sa conduca Romania cu ideologia de dreapta,singura care poate salva tara si creste bunastarea cetatenilor romani,intr-o tara adusa de PSD si PNL la nivelui incat cu 300 lei traieste si un pensionar dar tot 300 lei trebuie si pentru un caine comunitar pe luna.
Va intelege Tariceanu,Olteanu,Hasoti,Norica oare acest lucru?

Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

�n ciuda procentelor sclipicioase din sondaje �i a unei victorii deja s�rb�torite �n dezbaterile televiziunilor prietenoase, PNL este m�cinat de un r�zboi intern surd, ale c�rui ecouri r�zbat din c�nd �n c�nd dincolo de capacul pus de pre�edintele Crin Antonescu peste orice r�zmeri�� din partid. Consider�nd c� a adus PNL pe cele mai �nalte culmi ale sondajelor de opinie, Crin Antonescu se consider� liberalul providen�ial care va duce partidul la putere. Cu o asemenea aur� �n jurul s�u, liderul PNL nu-i mai suport� deloc prin preajm� pe cei care nu prosl�vesc zilnic marele s�u talent politic. Resping�nd din start orice critic�, Antonescu i-a �ndep�rtat r�nd pe r�nd pe vechii liberali din func�iile de conducere importante, aduc�ndu-i �n e�alonul secund pe veneticii veni�i de la alte partide, frustra�i dup� pierderea unor func�ii sau pozi�ii importante. Principala lor calitate este dat�, desigur, de obedien�a nem�surat� �n fa�a lui Crin �i a ideilor sale - geniale, desigur.
Instalarea veneticilor �n func�ii importante din PNL a produs rumoare �n partid, dar Antonescu a reu�it s� �n�bu�e din fa�� orice declara�ie �mpotriva schimb�rilor operate, prezent�nd argumentul s�u forte: �eu v-am adus la 30%�. Putem continua cu ziceri populare, de tipul �eu te-am f�cut, eu te omor�, pentru c� �n felul acesta se desf�oar� dezbaterile de strategie politic� la nivelul PNL.
Primele victime ale orgoliului lui Crin au fost oamenii apropia�i primarului sectorului 1, Andrei Chiliman, cel care s-a opus puternic semn�rii protocolului USL �n Bucure�ti.
Astfel, la ordinul lui Crin, secretarul general, Radu Stroe, secretarii adjunc�i �i �efa Departamentului de Comunicare au fost schimba�i peste noapte sub pretextul reorganiz�rii. Surse liberale sus�in c� pentru a se masca tensiunile interne, debarcarea lui Stroe s-a numit �promovare�, acesta devenind �eful comisiilor de specialitate ale partidului, comisii care au un cuv�nt at�t de greu �n partid �nc�t nimeni nu �tie cu ce se ocup� concret.
Noul secretar general al PNL a devenit Eduard Hellvig, un transfug din partidul lui Voiculescu, �n care a aterizat dup� ce anterior avusese un stagiu politic �i pe la PN�CD, partid pe care l-a p�r�sit din ra�iuni de supravie�uire. Hellvig a plecat din PC dup� ce nu a mai intrat �n Parlament �i a ratat �i alegerile europarlamentare, constat�nd �n urma acestor e�ecuri c� doctrina lui Felix nu-i mai prie�te �i c� a devenit brusc, peste noapte, liberal. Numit consilier personal al lui Crin Antonescu, Hellvig a ap�rut anul trecut �i pe lista �Guvernului din umbr� al PNL cu un rol foarte important: ministrul infrastructurii na�ionale. De asemenea, o alt� schimbare important� s-a produs la Departamentul Comunicare, unde unul dintre liberalii sus�inu�i de Chiliman, Ioana Costescu, a fost schimbat cu Dan Mihalache, un pesedist de vi�� veche, care a descoperit �i el valorile liberale dup� ce partidul nu l-a mai pus pe lista eligibil� la alegerile europarlamentare.
Evident, aceste numiri au st�rnit nemul�umiri profunde �n partid, m�rind consistent tab�ra liberalilor s�tui de aerele de primadon� ale lui Crin Antonescu, tab�r� care a�teapt� un prilej favorabil pentru a sc�pa at�t de conducerea dictatorial� a pre�edintelui PNL, c�t �i de veneticii care le-au suflat func�iile importante din partid. Ocazia ar putea ap�rea chiar �nainte de alegerile din 2012, iar prietenii lui Dinu Patriciu �tiu de ce...

De la: 9am246030, la data 2011-05-06 17:13:01
CINE LIMBA LUNGA ARE 5 ANI VA SAPA LA SARE

In actualul PNL, anesteziat de o asa zisa victorie in alegerile locale, au reaparut din nou activistii cu limba lunga.Dl.Antonescu ca reprezentant tipic al demagogiei si arivismului liberal a dat drumul subconstientului sau afirmand,ceea ce toata lumea stia ca gruparea Patriciu doreste sa guverneze cu PSD.
Orice logica formala,avand premizele doctrina si istoria PNL vin sa contrazica o asemenea pozitie.Totusi sistemul oligarh instituit de PSD din care s-au imbogatit transpartinic si dl.Patriciu legitimeaza asemenea piratare a liberalismului,transformandu-l in anexa social democratiei si inca ar fi bine daca aceasta social-democratie iliesciana nu ar fi chiar cripto-comunism.

Multi vad o mare contradictie intre liberalism si PNL-ism,in care liberalismul consta dintr-un corp amorf de principii,reunite la intamplare si folosite pentru aservirea economiei tarii grupurilor de interese din PSD si PNL.
O doctrina trebuie sa contina atat elementul istoric,o componenta explicativa si o pragmatica politica
Structura explicativa este hard core a oricarei ideologii sau doctrine politice ,aici fiind incluse cauzalitatile si semnificatiile dar acest lucru pare a nu fi asimilat de actualul PNL,iar simpla afirmare a trecutului glorios nu este suficient.
Dar cum sa pretinzi acest lucru fara o desbatere ideologica si a unui acord general in jurul unei ideologii structurate.Deci aduni un grup si ii ceri sa rezolve probleme concrete,dar in lipsa unui acord asupra principiilor(ideologiei).
Dizidentii,cei care nu au acceptat siluirea liberalismului de catre oligarhi au fost sinceri,lucru care a dus la o aderenta nesperat de mare a parlamentarilor liberali si a personalitatilor liberale cu cea mai mare notorietate publica,a peste 120.000 de membri PNL,in timp ce dl.Tariceanu si grupul sau au intrat in deruta si nu s-au putut desparti de masurile punitive,masurile de forta,prin aceasta evidentiind primitivismul acestui grup care nu este capabil sa promoveze nici democratia in partid,dar sa mai vorbim de Romania.
Politica PNL a dus la formarea unor veritabile centre de putere interesate de obtinerea de resurse prin ajungerea la guvernare,si acesta a fost unul dintre argumentele temeinice ale platformistilor liberali in contestatia oligarhiei PNL.
Formarea unor grupuri organizate,prin oferire de beneficii a stat la baza sistemului politic din Romania in ultimii 19 ani si combaterea acestui sistem formeaza miezul popularitatii PD-L si mai ales a partii liberale a partidului (Stolojan-Stoica),in ciuda sistemului demagogic desvoltat de oligarhii PNL.
In acest moment,care doar aparent pare o divizare a PNL,formare PD-L este doar o etapa, pentru ca actualul PNL a fost confiscat de grupul oligarh petro-liberal,etapa a doua urmand a fi o noua reunificare cu vechiul PNL,recuperand nu numai sigla si infrastructura,dar si adevaratul liberalism si eliminarea corpilor toxici oligarhi care paraziteaza azi liberalismul.

Am ascultat declaratia de intentie a dlui Antonescu si m-am minunat cum vinde el pielea ursului din padure.Chiar dl.Hrebenciuc a fost mult mai moderat si mai precaut privind aliantele pre si postelectorale.
PD-L nu este surprins de alianta contra naturii dintre PSD si PNL.Cunosteau demult tendintele oligarhiei de a folosi toate armele pentru a acapara puterea,de tipul evenimentelor din Stefanesti sau Vidra.
Dar asa cum au spus mai multi lideri PD-L si mai ales Presedintele Basescu,alianta PD-L cu alegatorii,cu intelectualitatea antioligarhica si alte forte democrate poate stopa,ceea ce deja exista,fenomenul 322 care doreste sa faca din tara,ceea ce au facut in ultimii 19 ani.

Daca poporul va vota pentru cei care au devalizat averea nationala,aceasta se va face in cunostinta de cauza.Acuma se stie ce poate face PSD si aripa oligarhica a PNL.

Gasca de Aur

A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el:
- Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet:
- Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare:
- Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: - Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse:
- N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.:
- Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el:
- Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete:
- Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise:
- Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur.
O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea de-a treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea:
- Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie c-o lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ... Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe:
- Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete...
- Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intr-un hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse:
- Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca nu-mi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla ca-mi sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise:
- Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat.
- Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc.
Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel:
- Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: 9am245531, la data 2011-05-06 21:53:22�n ciuda procentelor sclipicioase din sondaje �i a unei victorii deja s�rb�torite �n dezbaterile televiziunilor prietenoase, PNL este m�cinat de un r�zboi intern surd, ale c�rui ecouri r�zbat din c�nd �n c�nd dincolo de capacul pus de pre�edintele Crin Antonescu peste orice r�zmeri�� din partid. Consider�nd c� a adus PNL pe cele mai �nalte culmi ale sondajelor de opinie, Crin Antonescu se consider� liberalul providen�ial care va duce partidul la putere. Cu o asemenea aur� �n jurul s�u, liderul PNL nu-i mai suport� deloc prin preajm� pe cei care nu prosl�vesc zilnic marele s�u talent politic. Resping�nd din start orice critic�, Antonescu i-a �ndep�rtat r�nd pe r�nd pe vechii liberali din func�iile de conducere importante, aduc�ndu-i �n e�alonul secund pe veneticii veni�i de la alte partide, frustra�i dup� pierderea unor func�ii sau pozi�ii importante. Principala lor calitate este dat�, desigur, de obedien�a nem�surat� �n fa�a lui Crin �i a ideilor sale - geniale, desigur.
Instalarea veneticilor �n func�ii importante din PNL a produs rumoare �n partid, dar Antonescu a reu�it s� �n�bu�e din fa�� orice declara�ie �mpotriva schimb�rilor operate, prezent�nd argumentul s�u forte: �eu v-am adus la 30%�. Putem continua cu ziceri populare, de tipul �eu te-am f�cut, eu te omor�, pentru c� �n felul acesta se desf�oar� dezbaterile de strategie politic� la nivelul PNL.
Primele victime ale orgoliului lui Crin au fost oamenii apropia�i primarului sectorului 1, Andrei Chiliman, cel care s-a opus puternic semn�rii protocolului USL �n Bucure�ti.
Astfel, la ordinul lui Crin, secretarul general, Radu Stroe, secretarii adjunc�i �i �efa Departamentului de Comunicare au fost schimba�i peste noapte sub pretextul reorganiz�rii. Surse liberale sus�in c� pentru a se masca tensiunile interne, debarcarea lui Stroe s-a numit �promovare�, acesta devenind �eful comisiilor de specialitate ale partidului, comisii care au un cuv�nt at�t de greu �n partid �nc�t nimeni nu �tie cu ce se ocup� concret.
Noul secretar general al PNL a devenit Eduard Hellvig, un transfug din partidul lui Voiculescu, �n care a aterizat dup� ce anterior avusese un stagiu politic �i pe la PN�CD, partid pe care l-a p�r�sit din ra�iuni de supravie�uire. Hellvig a plecat din PC dup� ce nu a mai intrat �n Parlament �i a ratat �i alegerile europarlamentare, constat�nd �n urma acestor e�ecuri c� doctrina lui Felix nu-i mai prie�te �i c� a devenit brusc, peste noapte, liberal. Numit consilier personal al lui Crin Antonescu, Hellvig a ap�rut anul trecut �i pe lista �Guvernului din umbr� al PNL cu un rol foarte important: ministrul infrastructurii na�ionale. De asemenea, o alt� schimbare important� s-a produs la Departamentul Comunicare, unde unul dintre liberalii sus�inu�i de Chiliman, Ioana Costescu, a fost schimbat cu Dan Mihalache, un pesedist de vi�� veche, care a descoperit �i el valorile liberale dup� ce partidul nu l-a mai pus pe lista eligibil� la alegerile europarlamentare.
Evident, aceste numiri au st�rnit nemul�umiri profunde �n partid, m�rind consistent tab�ra liberalilor s�tui de aerele de primadon� ale lui Crin Antonescu, tab�r� care a�teapt� un prilej favorabil pentru a sc�pa at�t de conducerea dictatorial� a pre�edintelui PNL, c�t �i de veneticii care le-au suflat func�iile importante din partid. Ocazia ar putea ap�rea chiar �nainte de alegerile din 2012, iar prietenii lui Dinu Patriciu �tiu de ce...

Viteazul Codrut

A fost odata de mult, cand purecul tragea la plug si umbla potcovit cu potcoave de aur, un imparat si o imparateasa. Imparatia lor se intindea peste tinuturile plugarilor, ale padurenilor, ale mocanilor, ale piticilor si a broastelor testoase.

Imparatul Barba Albastra si sotia sa Mar Copt isi doreau tare mult un copil. dadura sfoara in tara despre dorinta lor. Un batran din tinuturile padurenilor aduse la palat un boboc de floare si zise imparatesei: - Acest boboc de floare, este floarea dragostei. Am cules-o de pe stancile muntilor. Pune-ti acest boboc de floare langa patul inaltimii voastre si cand bobocul se va deschide veti avea un fiu. Si asa se intampla si imparateasa nascu un baiat cu parul negru ca pana corbului si ochi albastrii ca cerul senin pe care l-au numit Codrut.

Anii treceau si copilul crestea intr-o zi cati cat intr-o luna, deveni un voinic zdravan, istet, harnic, viteaz si neinfricat. Dar, iata ca asupra imparatiei se abatu o mare nenorocire. La marginea de rasarit a imparatiei, unde se intindea marea cea mare, aparuse din strafundurile ei o fiara care, cu suflarea ei rece ingheta totul in cale. Tinutul plugarilor si al padurenilor era acoperit cu un strat gros de zapada. Mocanii plecau in spatele muntilor pentru a-si feri turmele de suflarea cea rece pe care au numit-o Crivat adica strigatul rece al fiarei. Imparatul trimise armata sa omoare fiara, dar soldatii fura neputinciosi transformati in sloiuri de gheata si murira degerati. Intr-o zi veni la palat un batran mocan ce cobora din tara de Piatra de dincolo de munti si spuse imparatului: - Fiara asta nu poate fi infranta decat de Codrut cu puterea ochilor sai si cu ajutorul cerbului fermecat. - Dar unde poate fi gasit cerbul fermecat? intreba Codrut care era de fata.

- Mergi in tinutul Piticilor Verzi si ei iti vor spune caci numai ei stiu. Codrut se pregati de drum. incalta cizmele din piele de caprioara, isi puse la brau palosul bunicului sau, lua traista cu merinde, incaleca pe calul sau sur si pomi catre Soare Rasare. De cum iesi pe poarta palatului simti racoarea vantului cel rece, suflarea fiarei ce venea dinspre rasarit. Cojocul sau din blana de urs si caciula sa tuguiata din piele de oaie il ferea insa de frig. Merse ce merse pe drumul troienit de zapada si cand se apropie de dealurile acoperite de paduri intinse la hotarul tinutului Padurenilor, langa un fag batran, gasi o pasare aproape moarta de frig. O lua si o vari in san sub cojocul sau de blana si porni mai departe. Mergand el asa la drum, auzi deodata pasarea vorbind: Om bun multumesc mult ca m-ai salvat Viata. Cand ajungi in padurea cea deasa, rogu-te da-mi drumul. Cand Codrut ajunse in padurea cea deasa scoase pasarea din san si o puse in podul palmei, asteptand sa-si ia zborul. Pasarea grai atunci:

- Smulge o pana din coada mea si cand vei avea nevoie flutura pana si voi fi la tine cu tot neamul meu, caci eu sunt regina pasarilor si te voi ajuta asa cum m-ai ajutat si tu. Codrut facu precum ii spuse regina pasarilor si cand pasarea isi lua zborul puse pana in buzunarul cojocului si porni mai departe. Pe drum, intr-o poiana dadu peste o coliba. Descaleca, priponi calul de un ciot si asezandu-se sa se odihneasca, auzi un geamat slab ce venea din coliba. Se duse la ea, impinse usurel usa si intra inauntru. Acolo, pe un pat de lemn zacea o batrana, acoperita cu o cerga, cu glasul stins, care-l ruga: - De esti om bun adu niste vreascuri si fa focul in vatra caci frigul ma doboara. Codrut dadu fuga in padure, aduse un brat de vreascuri si facu focul in vatra. Mai tarziu cand camera se incalzi destul de bine batrana cobori din pat si zise flacaului:

- Puterile m-au lasat si frigul acesta m-a prins fara lemne. Omatul e mare si nu mai pot merge dupa vreascuri in padure. Codrut lua o secure, se duse in padure, dobori cativa arbori, ii trase cu calul sau in batatura colibei, le sparse si le facu gramada langa coliba. Batrana pregati o supa calda cu crumpene si pregati de culcare lui Codrut in camera de oaspeti dimineata, Codrut se duse din nou in padure, mai aduse niste copaci, ii taie si aseza lemnele langa coliba. Se duse apoi la izvor, il curata de gheturi si deschise prin zapada o poteca de la aceasta la coliba. Isi hrani calul cu ovaz si se pregati de drum. - Ai grija, padurea e mare, in padure sunt fiare salbatice si ielele padurii cutreiera noaptea desisurile. Ia aceasta nuca si la primejdie sparge-o.

E o nuca fermecata, mi-a dat-o un batran om al padurii. Poate iti va fi de folos la nevoie. Codrut saruta mana batranei, ii multumi si urcandu-se in sa porni la drum. Merse ce merse si se afunda tot mai mult in padurea ce devenea tot mai intunecoasa. Mergand asa pe cararile padurii, il prinse noaptea. Lega calul de un cleant, cauta un copac cu scorbura si se vara in ea sa adoarma. Codrut cauta un copac cu o scorbura si se vari in ea sa doarma. Nu apuca sa atipeasca ca o haita de rupi incepu sa-i dea tarcoale. Iesi repede afara, trase palosul si pali pe primul lup care se apropie, dar haita era mare. Atunci Codrut se gandi ca nu-i va putea face fata.

Scoase nuca primita de la batrana si o sparse. Se facu atunci un cerc de lumina in jurul locului unde adasta cu calul sau. Lupii speriati de lumina o rupsera la fuga. Codrut se cuca in scorbura copacului si adormi linistit aparat de cercul de lumina care persista pana la ziua. La rasaritul soarelui fu trezit de nechezatul calului care se bucura ca lumina soarelui lua locul intunericului noptii. Codrut incaleca si porni din nou la drum. Pe la pranz zari intr-o poiana la marginea unei ape o casa de gospodar, om al tinutului padurenilor. Acesta il primi cu bucurie si il intreba, de cum trecu pragul casei sale:

- Incotro printe o apucasi asa cu noaptea in cap. Codrut ii povesti despre venirea batranului la curtea imparateasca si rostul calatoriei sale.
- Apoi, domnule draga, spuse padureanul, se vede treaba ca ne cunoscand tainele padurii ai cam gresit drumul urcand spre soare apune si nu spre soare rasare. Trebuie sa urci spre tara de piatra unde se gaseste tinutul mocanilor. Dar nu-i bai printe, mane dimineata o sa-ti dau o calauza sa te insoteasca pe drumul cel bun. Padureanul il ospata cu supa de cocos de munte si friptura de caprioara. Il gazdui peste noapte si a doua zi ii spuse: - Sunt multe primejdii in padure, trebuie sa ocolesti poiana ielelor, barlogul ursilor si Valea Lupilor. Fiul meu Patrut te va calauzi sa ajungi in Valea Cerbilor, unde drumul este sigur si urca spre tinuturile mocanilor. Codrut multumi si incalecand calul sau sur fu gata de precare. Padureanul ii dadu in dar o ghioaga din lemn tare de corn, ghintuita cu cuie, sa-i fie de folos in lupta cu fiarele. Porni la drum in trap marunt, urmandu-l pe Patrut care calarea inainte pe un cal marunt de munte.

Trecuse de amiaza cand au ajuns in Valea Cerbilor. Codrut multumi calauzei sale si dupa ce se despartira, o lua in sus catre poienile mocanilor. Cand tocmai se ingana ziua cu noaptea, iesind din padure, la adapostul unor stanci, descoperi o stana de oi. Fu primit cu bucurie si ospatat cu branza si lapte proaspat, cas si urda cu mamaliga calda. Seara in jurul focului se stransera mocanii sa asculte ce le povesti printul, care le explica ce motiv il adusese pe aceste meleaguri si cum strabatu tinutul padurenilor.

Baciul cel batran, cand Codrut termina de povestit spuse: - Si noi am simtit suflarea rece a fiarei, de aceea ne-am retras aici in tara de piatra, la adapostul stancilor, unde frigul nu este asa puternic, dar iarba e putina si oile nu prea sunt hranite. Trebuie sa ucizi aceasta fiara. Ramase peste noapte la stana mocanilor. A doua zi baciul cel batran ii inmana un fluier si-i spuse:
- Acest fluier este pastrat de noi din mosi stramosi, el te apara de farmece si poate dezlega farmece. Ia-l cu dumneata printe ca poate iti va fi de folos. Ca sa ajungi in tinutul piticilor verzi, apuca pe cararea aceea care incepe de sub stanca dinspre rasarit, la scurt timp vei intalni o apa calda. Mergi pe firul apei si vei ajunge in defileul dragonului. Acolo locuiesc piticii verzi. Codrut multumi, isi lua ramas bun de la mocani si porni mai departe. Ajunse la apa cea calda si porni in sus intrand in defileul dragonului. O groaza de pitici verzi roiau in jurul lui, tinandu-se insa la distanta descaleca, priponi calul de un pin scund, se aseza pe o buturuga pe matul apei si scotandu-si cateva merinde din torba, incepu sa manance privind cu blandete la pitici 0bserva ca piticii locuiau de o parte si de alta a raului, in grote sapate in stancile de calcar ce strajuiau defileul.

Vazand ca au de-a face cu un om pasnic, un pitic batran cu barba pana in pamant, cu pielea verde, imbracat cu o haina rosie, pe cap avand o scufie la el de rosie, se apropie de Codrut si grai:
- Ce vant te aduce pe la noi Voinicule? - Sunt in cautarea cerbului fermecat raspunse Codrut. - Da ce treaba ai cu el? il intreba piticul. Atunci Codrut povesti piticilor despre fiara ce aparuse la marginea de rasarit a imparatiei.
- Da, zise piticul, am aflat despre aceasta nenorocire ce pe noi ne-a ocolit datorita raului cald si a defileului adanc. Te vom ajuta sa-l gasesti, caci noi stim unde se afla, dar avem si noi nevoie de ajutorul tau. Cu multi ani in urma, prin defileu nu curgeau decat apele adunate de ploi. Intrarea dinspre rasarit era pazita de un dragon. A venit insa piaza rea si dragonul a cazut de pe stanci. In locul in care a murit s-a pornit un izvor de apa calda care iesind din adancuri a format acest rau cald ce strabate azi defileul. Inainte noi puteam sa trecem dintr-o parte in alta. Acum trebuie sa ocolim pe sus pe la izvor sau sa trecem prin apa, riscand a ne ineca. Ajuta-ne sa construim un pod la mijlocul defileului.

- Cu draga inima spuse Codrut. Il poftira intr-o grota mai mare si il asezara la masa. Il ospatara cu fructe de padure, carne de gugustiuc si oua de cata. Apoi ii facura un asternut de frunze si lori. Dimineata cand se scula, Codrut lua calul de capastru si se duse la marginea defileului, taie niste brazi inalti si-i trase cu calul la mijlocul defileului. Cand socoti ca are destul lemn, se facuse deja amiaza. Dadu drumul calului sa pasca si el fu din nou ospatat de pitici. Apoi taie lemnele pe dimensiuni, le sorta si le facu rosturi de imbinare. Cand a doua zi rasarira primele raze are soarelui se apuca sa construiasca podul imbinand cu maiestrie lemnele. La ora pranzului manca in fuga cateva pulpe de mierla si odata cu apusul soarelui podul fu gata. A treia zi se pregati de plecare. Piticul cel batran ii spuse:
- Dincolo de izvorul cald urci stancile galbene si ajungi in Poiana Izvorului Rece, de unde curge spre rasarit, raul repede pe care noi l-am numit Streiul. Mergi pe dreapta Streiului pana ajungi la tinutul broastelor testoase. Trecand dincolo de lacuri vei da de crangul de mesteacan. Acolo vei gasi cerbul fermecat. Ai insa grija sa te feresti de vulturul plesuv ce-si are cuibul pe stancile galbene. Are putere de farmece. Codrut isi lua ramas bun si porni la drum. Trecu de izvorul cald, urca stancile galbene si ajunse fa izvorul rece. Aici, cocotat pe o stanca, un vultur plesuv, care uitandu-se la Codrut zise: - Aici, in tinutul stancilor galbene si a izvorului rece, eu sunt stapan. Pentru ca ai intrat in imparatia mea vei ramane robul meu. Daca nu te vei supune poruncilor mele, te voi transforma intr-un pestisor si te voi arunca in parau.
- Du-te si adu-mi apa intr-un caus de aur. Codrut zise linistit: - De unde sa iau eu caus se aur, ca apa nu mi-e lene sa-ti aduc daca esti asa de insetat de nu vrei sa te deplasezi singur?
- Te priveste zise vulturul. Astept pana ce soarele va fi deasupra capului tau, de nu pestisor vei fi tot restul vieti. Codrut se duse la izvor, scoase fluierul fermecat primit de la mocani si incepu a doini. Cand soarele ajunse deasupra capului, vulturul veni si de sus de pe stanca la poalele careia se afla izvorul zise: - Unde-i causul de aur?
- De unde sa-l iau, zise Codrut, care punand fluierul la gura continua a canta. Atunci vulturul zise:
- Fa-te pestisor! Nemernicule! Vazand vulturul ca vraja nu are efect plesni de ciuda si fulgii i se imprastiara in jur. De atunci stanca ce strajuieste izvorul rece se numeste Stanca Vulturului. Codrut isi puse fluierul la brau, incaleca si pomi la vale. Ajungand la lacuri, in tinutul broastelor, trecu peste gheturi si ajunse la crangul de mesteceni, lega calul de un pom si se aseza pe o buturuga gandind unde poate gasi cerbul. Stand asa el, numai ce simti in spate o rasuflare calda. Codrut se intoarse si vazu in spatele sau, cerbul fermecat care grai:
- Stiu ca ma cauti.
- Da, zise Codrut. Vreau sa ma ajuti sa ucid fiara de la marea cea mare.Te voi ajuta, zise cerbul. Am sa te duc acolo unde traieste fiara si te voi apara de suflarea ei rece. Sa mergem, ca nu trebuie sa ne prinda noaptea. Lasa aici calul liber sa pasca si urca pe spinarea mea. Codrut facu cum i se spuse si cum ai clipi din ochi, cerbul il purta prin inaltul cerului pana la marea cea mare. De cum descaleca cerbul ii spuse:
- Ai grija sa stai tot timpul cu fata la soare. Trebuie sa ucizi fiara si apoi sa o faci bucati, caci daca intunericul noptii o gaseste intreaga ea va invia. Nu apuca cerbul sa-i spuna ce avea de spus, ca insotit de un vuiet napraznic, din apa marii se ridica un animal cu solzi, avand cap si labe puternice, o coada lunga si o coama spinoasa pe spate. Fiara trimise suflarea ei rece asupra lui Codrut, care simti cum sangele ii ingheata in vine de parca cojocul lui devenise un sloi de gheata. Aproape instantaneu din spate simti o boare calda care il readuse la viata. Invarti cu putere ghioaga de corn fi pali fiara drept in crestetul capului. Uluita, fiara ramase o clipa pe loc, cu ochii la Codrut. Acesta privi drept in ochii ei bulbucati si fiara ramase impietrita pentru un timp scurt, in care printul ii reteza capul cu palosul. Cand sangele incepu a tasni, se simti ridicat de cerbul fermecat care-i spuse: - Daca sangele fiarei te atinge vei muri de indata. Fiara cazu la pamant, iar sangele ei negru se scurgea in mare. Curse atat de mult sange, ca apa marii deveni neagra. De atunci apa acestei mari este intunecata si marea se numeste Marea Neagra. Cand cerbul il cobori din nou pe pamant si-l lasa pe loc uscat, ceva mai departe de lesul fiarei, Codrut scoase din buzunarul cojocului pana de la regina pasarilor si o flutura in vant. De indata se ivi regina pasarilor si asezandu-se pe umarul printului il intreba: - Cu ce te pot ajuta? - Vreau ca din fiara sa nu mai ramana decat oasele pana la lasarea nopti, spuse Codrut. Regina pasarilor batu din aripi de cateva ori si un stol de corbi negri, ulii si vulturii se repezira la lesul fiarei si incepura sa ciuguleasca. Cand noaptea incepea sa se lase incet peste intinsul nesfarsit al apelor marii din fiara nu mai ramasera decat oasele, cerbul ii aminti printului ca e timpul sa se intoarca. Si Codrut se trezi din nou in crangul de mesteceni. Cerbul il duse pe Codrut la un rug de mure unde era pregatit un pat de frunze, fan si calul sur al printului care ii astepta. Odata cu moartea fiarei aerul incepuse sa se incalzeasca si zapada disparuse.
- Odihneste-te acum si nimeni nu iti va tulbura odihna, spuse cerbul. De cum rasari soarele, pamantul se incalzi, crangul si ramurile copacilor se imbracara cu frunze. Cand cerbul aparu, Codrut ii spuse:
- Pentru ca m-ai ajutat sa ucid fiara am sa-ti cant din fluier un cantec vesel din tinuturile mere natale. Duse fluierul fermecat la gura si incepu sa cante o "sarba" invatata de la taranii ce veneau la castelul tatalui sau cu diferite treburi. Dar nu apuca sa scoata cateva sunete ca o minune se si intampla. Cerbul fermecat s-a transformat intr-o fata frumoasa, cu parul negru, ochii mari migdalati.
- Cantecul tau din fluier cantat cu dor de casa a rupt vraja ce ma cuprindea de atatia ani. Eu sunt fata de mocan. Am fost furata de iele si dusa la Muma Padurii sa-i fiu sluga. Pentru ca m-am impotrivit m-a transformat in cerb si urmarita de lupi, am ajuns in acest crang unde ei n-au cutezat sa treaca lacurile. Broastele testoase si piticii cei verzi m-au ajutat sa ajung acolo
- Esti asa de frumoasa incat inima mea s-a aprins de dragoste. Vrei sa-mi fi sotie? Zise Codrut in culmea fericirii.
- Da! zise fata, cu draga inima. Esti viteaz, ager si neinfricat. Pe mine ma chiama Mioara caci m-am nascut in tinutul mocanilor, intr-o strunga de oi. Intr-o zi cand pasteam un card de miei la marginea padurii, am vazut in spre mijlocul acesteia o lumina feerica, un dans al flacarilor. Curioasa am plecat intr-acolo. Era o vraja a ielelor care m-au prins. - E timpul sa ne intoarcem acasa, spuse Codrut. O ajuta pe fata sa urce pe calul sau sur, se inalta in sa si pornira la drum. Cand ajunsera la lacuri, acestea erau dezghetate si pe maluri stateau la soare o multime de broaste testoase. De cum se apropiara, una veni inaintea lor si le spuse:
- Iti multumesc voinice ca ai ucis fiara. Asa caldura a venit din nou si a inmuiat gheturile ce ne cuprinsesera sub ele. Pentru asta va vom ajuta sa treceti peste lacuri, dar cu un singur cal nu puteti merge repede. Zicand acestea se dadu peste cap si aparu ca din pamant un cal alb cu saua de aur si frau de matase.
- E darul nostru pentru tine printe si mireasa ta, spuse testoasa. Codrut o ajuta pe Mioara sa incalece calul alb si dupa ce incaleca si el calul sau pornira sa treaca lacurile pe podul facut de broastele testoase cu carapacele for. Ajunsera la paraul rece, urcara sa izvor si trecand stancile galbene, intrara in tara piticilor verzi. Acestia tare se mai bucurara cand aflara ca vraja cerbului a fost rupta de cantecul din fluier al lui Codrut si asa Mioara era din nou libera. Peste noapte piticii verzi ii gazduira oferindu-le si un ospat pe cinste din tot ce aveau ei mai bun. Dimineata, cand totul era pregatit de precare, piticul cel batran ii dadu lui Codrut un clopotel de aur si ii spuse:
- Cand faceti nunta, suna din clopotel si vom veni si noi sa va dam o mana de ajutor. Pornira in galop catre tinutul mocanilor. La stana de sub piatra ramasesera doar batranii care-i primira cu bucurie.
- Ceilalti, spuse unul dintre ei au coborat cu oile la vale, odata ce iarba a reinverzit. Stand ei asa de vorba, Mioara, intreba daca mai stiau ceva de parintii ei. O batrana le spuse ca ei au parasit stana de langa valea cerbilor si au plecat in tinutul padurenilor de unde nu s-au mai intors. Multumira pentru toate si se pregatira din nou de drum. La plecare un batran mocan le spuse: - De mergeti acolo aveti grija sa nu nimeriti din greseala la Barlogul Ursilor, sa ocoliti Valea Lupilor si Poiana ielelor. Coborati pe Valea Cerbilor si apucati poteca din stanga de la bradul singuratic ce se gaseste la capatul vaii si tineti mereu catre soare apune avand soarele in spate. Pornira in trap marunt, coborara in Valea Cerbilor si apucara pe poteca de care le spusese batranul mocan. Ea ii purta intr-o padure de fag apoi pe sub poala unei paduri de stejar si ii scoase catre seara la poiana mare, unde la marginea padurii se afla coliba batranei pe care Codrut o ajutase. De cum sosira, batrana se ivi in prag si cum a dadu cu ochii de fata se arunca la gatul ei si incepu sa planga.
- N-am crezut ca am sa te mai vad vreodata, Miorita mea, spuse printre lacrimi batrana.
- Mama, mama scumpa mea mama, zise la randul ei Mioara, unde-i tatuca? Atunci batrana le povesti cum dupa ce a disparut Mioara, auzind de la batrani ca probabil a fost furata de ielele padurii nadajduind ca intr-o zi o minune le va da fiica inapoi.
- Tatal tau, zise ea Mioarei nu a mai putut rezista. L-a mistuit dorul si s-a prapadit odata cu frigul ce s-a abatut asupra imparatiei.
L-am ingropat pe dambul acela de la poalele padurii. Apoi Mioara povesti mamei sale cum a fost furata de iele, adusa la muma padurii si cum aceasta a transformat-o in cerbul fermecat. Farmecele mumei padurii i-au schimbat infatisarea dar nu si caldura sufletului ei cu a carei rasuflare l-a aparat pe Codrut de suflarea rece a fiarei. Codrut luandu-i mainile si sarutandu-i dreapta spuse:
- Da-mi, voie sa cer mana fiicei tale si sa-ti spun si eu mama.
- Cu draga inima, caci tu ai salvat-o si ai desfacut vraja. Se adapostira peste noapte in coliba de sub poala padurii si a doua zi Mioara si Codrut spusera batranei: - Mama, aici nu mai are rost sa stai, te luam cu noi la palat. Si astfel pornita toti trei la drum. Dupa ce iesira din tinutul padurenilor, intalnira plugarii pe camp, care ii salutara cu bucurie. Sosind la palat dupa o entuziasta primire au si hotarat data nuntii.

Imparatul Barba Albastra si Imparateasa Mar Copt au trimis olacari in tinutul plugarilor, al padurenilor si al mocanilor invitandu-i la nunta. Si s-a pornit nunta mare, Codrut suna din clopotelul de aur si piticii verzi se si infiintara alergatori la mesele intinse si pline de bucate. Plugarii au adus paine, zarzavaturi si carne de vitel, padurenii carne de urs, caprioara, fazan si porc mistret, mocanii branza, urda, cas, unt, purcei de lapte. carnati de capra si carne de oaie. Piticii verzi adusera vinul vechi si bun, pe care acum il serveau fa mese. Codrut fluturand pana, invita sa le cante la nunta pasarile padurii. S-a incins o nunta mare ca-n povesti, ce a durat o saptamana. Imparatul Barba Albastra le dadu ca dar de nunta tinuturile padurenilor, al mocanilor si piticilor verzi. Padurenii le facura in dar o casa trainica si calduroasa din lemn de stejar mesterita de ei, cu camere spatioase si cerdac. Probabil si acuma traiesc acolo in tinutul padurenilor.

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor.

Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 �Declaratia de la Praga�. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii �indrumati� de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat �Declaratia� dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura.

PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE!

Prin doctrina si actiunea noastra Romania se reformeaza,se schimba institutii si legi comuniste.

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Asta desigur,doar daca imi dati acceptul,daca nu aveti ceva importiva ...

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 13:37:40

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 13:36:53

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 16:51:42

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 16:51:08

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 14:29:18

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 14:28:23

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:39:21

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:37:44

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:35:11

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:34:06

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:26:33

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:24:54

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:23:37

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:22:35

De la: Ingrid, la data 2010-11-25 20:26:12

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 20:22:41

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 20:18:36

De la: Silver9AM, la data 2010-11-25 19:05:12

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 15:17:54

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 15:17:02

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 15:15:46RACHETA

Rachetele care sunt aprobate pentru joc in conformitate cu Regulile Tenisului, trebuie sa fie conforme specificatiilor din Anexa II.

ITF va decide in chestiunile legate de conformitatea unei rachete sau prototip cu Anexa II si deci aprobata sau nu pentru joc. Aceasta hotarare poate fi luata din propria ei initiativa sau ca urmare a cererii oricarei parti de buna credinta, interesata in aceasta, cuprinzand orice jucator, producator de echipament sau Asociatie Nationala sau membrii ai acesteia. Astfel de hotarari si cereri trebuie facute in conformitate cu Procedurile de Revizuire si Examinare corespunzatoare ale Federatiei Internationale de Tenis (vezi Anexa VI).

Cazul 1: Poate exista mai mult de un set de corzi pe suprafata de lovire a rachetei? Decizie: Nu. Regulamentul mentioneaza clar o textura (nu texturi) de corzi incrucisate. (Vezi Anexa II)

Cazul 2: Este textura de racordare a unei rachete considerata a fi general uniforma si plata, daca corzile sunt pe mai mult de un plan? Decizie: Nu.

Cazul 3: Poate fi plasat un dispozitiv de atenuare a vibratiilor pe corzile unei rachete? Daca da, unde poate fi plasat? Decizie: Da, dar aceste dispozitive pot fi plasate numai in afara texturii de corzi incrucisate.

Cazul 4: In timpul jocului, un jucator isi rupe accidental corzile rachetei. Poate continua sa joace un alt punct cu acea racheta ? Decizie: Da, in afara cazului in care este interzis in mod specific de organizatorii competitiei.

Cazul 5: Are voie un jucator sa foloseasca mai mult de o racheta oricand in timpul jocului? Decizie: Nu.

Cazul 6: Poate fi incorporata intr-o racheta o baterie care afecteaza caracteristicile de joc? Decizie: Nu. O baterie este prohibita deoarece este o sursa de energie, asa cum sunt celulele solare sau alte sisteme similare.


SCORUL INTR-UN GAME

a. Game-ul standard

Scorul intr-un game standard se tine dupa cum urmeaza cu scorul servantului anuntat primul:
Niciun un punct � "zero"
Primul punct � "15"
Al doilea punct � "30"
Al treilea punct � "40"
Al patrulea punct � "Game"
cu exceptia cazului in care fiecare jucator / echipa a castigat trei puncte si scorul va fi "Egalitate" Dupa "Egalitate" scorul va fi "Avantaj" pentru jucatorul / echipa care a castigat urmatorul punct. Daca acelasi jucator / echipa castiga de asemenea urmatorul punct, acel jucator / echipa castiga "Game"-ul; daca jucatorul / echipa adversa castiga urmatorul punct, scorul este din nou "Egalitate". Un jucator / echipa trebuie sa castige doua puncte consecutive imediat dupa "Egalitate" pentru a castiga "Game"-ul.

b. Tie-break

In tie-break, scorul se tine "Zero", "1", "2", "3", etc. Primul jucator / echipa care castiga sapte puncte castiga "Game"-ul si "Set"-ul, cu conditia sa fie o diferenta de doua puncte fata de oponent(ti). Daca este necesar, tie- break-ul va continua pana aceasta diferenta este realizata.

Jucatorul care urmeaza la serviciu va servi primul punct al tie-break-ului. Urmatoarele doua puncte va servi oponentul(tii) (la dublu jucatorul echipei adverse care urmeaza la serviciu). Dupa aceasta fiecare jucator / echipa va servi alternativ cate doua puncte pana la sfarsitul tie-break-ului (la dublu, alternanta la serviciu in fiecare echipa va continua in aceeasi ordine ca in timpul acelui set).

Jucatorul / echipa care a carui rand a fost sa serveasca primul in tie-break va fi primitor in primul game al setului urmator.

Metode alternative de evidenta a scorului pot fi gasite in Anexa IV.


JOCUL CONTINUU

Ca principiu, jocul trebuie sa fie continuu, din clipa in care incepe meciul (cand este pus in joc primul serviciu al meciului) pana cand se termina.

a. Intre puncte, un maximun de 20 de secunde sunt permise. Cand jucatorii schimba partea de teren la sfarsitul unui game, un maximum de 90 de secunde sunt permise. Oricum, dupa primul game al fiecarui set si in timpul unui tie-break jocul trebuie sa fie continuu si jucatorii trebuie sa schimbe partea de teren fara timp de odihna. La sfarsitul fiecarui set va fi o pauza de set de maximum 120 de secunde. Timpul maxim incepe din momentul in care se termina un punct pana cand primul serviciu este lovit pentru urmatorul punct. Organizatorii de concursuri au dreptul de a aplica pentru aprobarea ITF de a extinde cele 90 de secunde admise cand jucatorii schimba partea de teren la sfarsitul unui game si cele 120 de secunde admise la pauza de set.
b. Daca, din motive in afara controlului jucatorului, imbracamintea, incaltamintea sau echipamentul necesar (excluzand racheta) este stricat si necesita o inlocuire, jucatorului ii poate fi acordat un timp suplimentar rezonabil pentru a remedia problema.
c. Nu se va acorda timp suplimentar unui jucator pentru a-si recupera conditia fizica. In orice caz, un jucator suferind de o problema medicala tratabila are dreptul la o pauza medicala de trei minute pentru tratarea acelei probleme medicale. Un numar limitat de pauze de toaleta / schimbare de tinuta poate fi permisa, daca este anuntat inainte de competitie.
d. Organizatorii competitiei pot acorda o pauza de odihna de 10 minute daca este anuntat inainte de competitie. Aceasta pauza de odihna poate avea loc dupa al treilea set intr-un meci disputat dupa sistemul "cel mai bun din 5 seturi sau dupa al doilea set intr-un meci disputat dupa sistemul "cel mai bun din 3 seturi.
e. Timpul de incalzire trebuie sa fie de maximim 5 minute, in afara cazului in care organizatorii competitiei au decis altfel.

Imi cer scuze dar am uitat sa spun de:

EXECUTAREA SERVICIULUI

Cand serveste intr-un game standard servantul trebuie sa stea alternativ in spatele jumatatilor terenului, incepand cu jumatatea dreapta a terenului in fiecare game. Intr-un tie-break serviciul se va executa alternativ din spatele jumatatilor terenului, cu primul serviciu din jumatatea dreapta a a terenului. Mingea servita trebuie sa treaca peste fileu si sa atinga careul de serviciu diagonal opus inainte de a fi returnata de primitor.

Repet,imi pare rau pentru omisiunea facuta ...

VANIA ,DACA MA IUBESTI...........POTI SA MAI REPETI O DATA ? NU AM FOST ATENT.........SCUZE............

Le cererea unor forumisti sunt nevoit sa repet postarea .Se pare ca oamenii sunt interesati de tenis asa ca imi cer scuze fata de domnul '906 ca repet postarea .

....cea de mai sus,de la 15:15:46 (ca sa nu existe dubii).

Sper sa nu te limitezi strict la joc..excelenta sa violeta ar dori sa stie de ce tipa unul pe margine...

Te refri la arbitru Ingrid ?Nu stiu exact ce face ala acolo,eu de cate am jucat tenis nu am avut arbitru .Negociam noi intre noi .

Dar ca tot ai adus vorba de arbitru,pot sa iti garantez ca la jocul de Bridge nu exista arbitru .Uite....


Regulament Bridge
13 Noiembrie 2005

* Articole recente
* Trimite pe mail
* Trimite linkul pe messenger
* Comenteaza

In jurul unei mese, 4 jucaori sunt asociati 2 cate 2, alcatuind astfel doua perechi. Jucatorii aceleiasi perechi sunt asezati unul in fata celuilalt. Ii putem numi jucatorii din aceeasi axa sau linie. Pentru a desemna cei 4 jucatori ai unei mese de bridge pe o diagrama, utilizam cele 4 puncte cardinale. Astfel, vorbim despre axa Nord-Sud, in opozitie cu axa Est-Vest. Le vom numi prescurtat N-S si E-V.


DISTRIBUIREA CARTILOR


Jocul de bridge foloseste toate cele 52 de carti ale unui pachet. Intr-un pachet sunt 13 carti in fiecare culoare. Cartile unei culori in ordine descresca toare sunt : As, Riga, Dama, Valet, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3 s i 2.


ETAPELE JOCULUI


Jocul de bridge este constituit din doua etape : A. Licitatia B. Jocul de levata


A. Licitatia

Prin licitatie se urmareste stabilirea contractului ce va fi jucat.

Doneur-ul sau distribuitorul este cel care vorbeste primul. El poate pasa - poate ceda cuvantul jucatorului urmator - sau poate licita. Licitatia decurge in sensul de rotatie al acelor de ceasornic si consta in angajamentul de a realiza un numar de trick-uri si a decide daca jocul se desfasoara cu sau fara atu. Licitatia se incheie dupa 3 pas-uri consecutive.

Numarul anuntat de fiecare jucator indica trick-urile care trebuie castigate peste baza obligatorie, de sase levate.


Ex.: daca un jucator anunta 3 pici, acest lucru inseamna ca echipa lui s-a angajat sa realizeze 3 + 6 trick-uri = 9 levate cu atu de pica ; daca anunta 5 trefle, atunci se angajeaza sa realizeze 5 trick-uri + 6 (baza) = 11 levate cu atu trefla .

Perechea care liciteaza cel mai mare numar de trick-uri, cu sau fara atu, cistiga licitatia si trebuie sa realizeze contractul la care s-a angajat. Declarant este jucatorul din linia care a cistigat licitatia si care a numit primul denominatia respectiva .

Pentru a ne face o idee despre potentialul unei maini este necesar sa introducem punctele de onor (PO). Aceste puncte, care n-au nici o influenta asupra rezultatului, sunt numarate de fiecare jucator pentru a-si evalua mana.

Calculul se opereaza in maniera urmatoare : As=4PO, Riga=3PO, Dama=2PO, Valet=1PO.

Fiecare culoare contine un As, un Riga , o Dama si un Valet, deci un total de 10 puncte de onor. Sunt deci 40 de puncte de onor in ansamblul intregului joc.


B. Jocul de levata

1. Primul jucator aseaza, cu fata in sus, o carte pe masa: spunem ca a jucat aceasta carte (prima carte a levatei).
2. Urmatorul jucator, asezat in stanga primului, joaca la randul sau o carte. Dar el este obligat sa furnizeze la culoare, adica trebuie sa aleaga din mana sa o carte in aceea si culoare cu cea jucata de primul . Daca prima carte a fost trefla, va trebui sa joace trefla, la fel daca a fost caro, cupa sau pica . Aceasta este a doua carte a levatei.
regula de aur la BRIDGE este sa se serveasca la culoare
3. Al treilea jucator (partenerul primului) furnizeaza la randul sau in culoarea jucata de primul (a treia carte a levatei).
4. Al patrulea jucator furnizeaza la randul sau, referinta fiind totdeauna prima carte jucata (aceasta este patra carte a levatei).
5. Dintre cei patru jucatori, cel care a pus cea mai mare carte in culoarea de referinta va lua levata, pentru axa sa. Aduna in acest moment toate cele 4 carti, adica levata, cu fata spre masa, in fata sa sau a partenerului. Va separa levata aceasta de precedentele in vederea unei usoare contabilizari. Scopul jocului de bridge este de a face levate.
6. Jucatorul care a obtinut levata este primul care va juca la levata urmatoare. El va alege liber prima carte a acestei levate.

Este posibil ca un jucator sa nu poata furniza la culoare fie deoarece nu mai detine carte in culoarea ceruta, fie ca nu a detinut de la inceput vreo carte in culoarea respectiva. In acest moment este in situatia de a fi obligat sa defoseze, adica sa joace o carte oarecare din alta culoare. Dar el nu va putea in nici un caz sa castige levata. Cartea sa este deci total inutila pentru levata respectiva, si va avea interesul sa nu arunce o carte care ulterior i-ar putea servi. Faptul ca a defosat nu-l va impiedica pe partenerul sau sa castige levata.

O greseala grava: daca puteti furniza la culoare si in loc de aceasta defosati, veti comite una din cele mai grave greseli ale bridge-ului, o renonsa. La sfarsitul jocului, cand se va constata greseala pe care ati facut-o, veti fi penalizat.

Jocul de levata incepe imediat dupa ce contractul a fost declarat. Prima levata se deruleaza in maniera urmatoare :


I. Atacul: JUCATORUL AFLAT IN STANGA DECLARANTULUI ATACA, adica el este primul care joaca . El alege liber o carte din mana si o aseaza pe masa
II. PARTENERUL DECLARANTULUI, NUMIT MORT, ISI ETALEAZA MANA. El isi aseaza cartile pe masa, cu fata in sus, pe culori, repartizate pe 4 coloane. In interiorul fiecarei culori, cartile sunt clasate in ordine descrescatoare si orientate catre partener (catre declarant). Mortul nu va mai participa la dona respectiva.
III. Declarantul alege de la mort o carte in culoarea care a fost atacata si o joaca.
IV. Partenerul celui care a atacat joaca la randul sau o carte.
V. Declarantul joaca si el, de data asta din propria-i mana o carte.

Celelalte levate se deruleaza dupa explicatiile anterioare. Primul care joaca este intotdeauna cel care a castigat ultima levata .

Intreaga dona, mortul are un rol pasiv: declarantul va juca si cu cartile lui. Aceasta nu-l scuteste de a respecta regulile levatei si de a furniza la culoare.

Declarantul incearca sa realizeze contractul. Apararea incearca sa impiedice aceasta. Mana mortului este in permanenta expusa vederii celorlalti trei jucatori, care trebuie sa tin a cont de ea in modul in care urmeaza sa joace.


Dictionar de termeni
AXA - doi jucatori denumiti conventional N-S sau E-V, care joaca impreuna, ei constituind totodata o pereche sau o linie.
CONTRACT - angajamentul liniei declarantului de a castiga in denominatia respectiva (trefla, caro, cupa, pica, fara atu) un numar de trick-uri de la 1 la 7.
TRICK - fiecare levata castigata de linia declarantului peste primele sase, acestea reprezentand baza de pornire. Trick-urile sunt de la 1 la 7.
DECLARANT - jucatorul din linia care a castigat contractul final si a anuntat primul
LEVATA - unitate prin care este determinat rezultatul contractului, formata din patru carti, furnizate una cate una, pe rand, de cei patru jucatori, in sensul acelor de ceasornic, incepand cu atacul.
DEFOSA - carte furnizata de jucator atunci cand ii lipseste culoarea ceruta si nu vrea sau nu poate sa taie.
RENONSA - jocul unei carti in alta culoare decat cea jucata , cand mana detine, totusi, culoarea jucata.
IMPAS/EXPAS - tehnici de joc care permit castigarea unei levate cu o carte inferioara ca rang unei carti detinute de adversari.
SLEM - un contract pentru realizarea a 12 levate = mic slem, sau 13 levate = mare slem.

�

Serios,citeste regulamentul de bridge daca nu ma crezi. .Chiar nu exista arbitru...

Acum ,cinstit vorbind,nu stiu de ce naiba te intereseaza asa de tare arbitrul.Jocul de tenis are farmec FARA ARBITRU...

...iar la cel de Bridge ,iti repet,arbitrul nu este prevazut in regulament .

Ingrid,cum a fost la munte ?...

Cand naiba ajungeti acasa ,abia astept sa ne spuneti cum a fost intalnirea

Ne-ati barfit pe noi astia care nu am fost acolo ? .Hm,precis ca ati facut asta ...

PS:Silviu a zis ceva rau de mine ?Daca da sa-i spui ca "la fel si lui" .Daca nu ,sa-i spui ca ii apreciez decenta

Cand va intoarceti ?A nins mult pe la voi?V-ati batut cu bulgari ?....

Nu mi-ati povestit cum a fost pe la Breaza ?Rockerii aia simpatici cine erau ?

In general erati mai "harnici" la vorba,acum v-ati lenevit de tot ca romanii sub guvernarea Boc ...

Chiar nu-mi povesteste nimeni cum a fost excursia la Breaza ?....

Urat lucru sa pastrati doar pentru voi toate chestiile frumoase

Imi ere dor de tpoicul asta...

Ce mai faceti doamnelor,domisoarelor si domnilor ?

Nefiind sigur daca domnul Nica isi da acceptul,continui si eu pana la un raspuns clar,sa socializez cu forumistii....

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

Hmmm, e scurta, vrei sa-ti spun povestea fara sfarsit a popii care avea un caine?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 22:02:34

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 13:37:40

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 13:36:53

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 16:51:42

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 16:51:08

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 14:29:18

De la: vaneamarin, la data 2011-05-02 14:28:23

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:39:21

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:37:44

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:35:11

De la: vaneamarin, la data 2010-11-28 14:34:06

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:26:33

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:24:54

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:23:37

De la: vaneamarin, la data 2010-11-26 08:22:35

De la: Ingrid, la data 2010-11-25 20:26:12

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 20:22:41

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 20:18:36

De la: Silver9AM, la data 2010-11-25 19:05:12

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 15:17:54

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 15:17:02

De la: vaneamarin, la data 2010-11-25 15:15:46RACHETA

Rachetele care sunt aprobate pentru joc in conformitate cu Regulile Tenisului, trebuie sa fie conforme specificatiilor din Anexa II.

ITF va decide in chestiunile legate de conformitatea unei rachete sau prototip cu Anexa II si deci aprobata sau nu pentru joc. Aceasta hotarare poate fi luata din propria ei initiativa sau ca urmare a cererii oricarei parti de buna credinta, interesata in aceasta, cuprinzand orice jucator, producator de echipament sau Asociatie Nationala sau membrii ai acesteia. Astfel de hotarari si cereri trebuie facute in conformitate cu Procedurile de Revizuire si Examinare corespunzatoare ale Federatiei Internationale de Tenis (vezi Anexa VI).

Cazul 1: Poate exista mai mult de un set de corzi pe suprafata de lovire a rachetei? Decizie: Nu. Regulamentul mentioneaza clar o textura (nu texturi) de corzi incrucisate. (Vezi Anexa II)

Cazul 2: Este textura de racordare a unei rachete considerata a fi general uniforma si plata, daca corzile sunt pe mai mult de un plan? Decizie: Nu.

Cazul 3: Poate fi plasat un dispozitiv de atenuare a vibratiilor pe corzile unei rachete? Daca da, unde poate fi plasat? Decizie: Da, dar aceste dispozitive pot fi plasate numai in afara texturii de corzi incrucisate.

Cazul 4: In timpul jocului, un jucator isi rupe accidental corzile rachetei. Poate continua sa joace un alt punct cu acea racheta ? Decizie: Da, in afara cazului in care este interzis in mod specific de organizatorii competitiei.

Cazul 5: Are voie un jucator sa foloseasca mai mult de o racheta oricand in timpul jocului? Decizie: Nu.

Cazul 6: Poate fi incorporata intr-o racheta o baterie care afecteaza caracteristicile de joc? Decizie: Nu. O baterie este prohibita deoarece este o sursa de energie, asa cum sunt celulele solare sau alte sisteme similare.


SCORUL INTR-UN GAME

a. Game-ul standard

Scorul intr-un game standard se tine dupa cum urmeaza cu scorul servantului anuntat primul:
Niciun un punct � "zero"
Primul punct � "15"
Al doilea punct � "30"
Al treilea punct � "40"
Al patrulea punct � "Game"
cu exceptia cazului in care fiecare jucator / echipa a castigat trei puncte si scorul va fi "Egalitate" Dupa "Egalitate" scorul va fi "Avantaj" pentru jucatorul / echipa care a castigat urmatorul punct. Daca acelasi jucator / echipa castiga de asemenea urmatorul punct, acel jucator / echipa castiga "Game"-ul; daca jucatorul / echipa adversa castiga urmatorul punct, scorul este din nou "Egalitate". Un jucator / echipa trebuie sa castige doua puncte consecutive imediat dupa "Egalitate" pentru a castiga "Game"-ul.

b. Tie-break

In tie-break, scorul se tine "Zero", "1", "2", "3", etc. Primul jucator / echipa care castiga sapte puncte castiga "Game"-ul si "Set"-ul, cu conditia sa fie o diferenta de doua puncte fata de oponent(ti). Daca este necesar, tie- break-ul va continua pana aceasta diferenta este realizata.

Jucatorul care urmeaza la serviciu va servi primul punct al tie-break-ului. Urmatoarele doua puncte va servi oponentul(tii) (la dublu jucatorul echipei adverse care urmeaza la serviciu). Dupa aceasta fiecare jucator / echipa va servi alternativ cate doua puncte pana la sfarsitul tie-break-ului (la dublu, alternanta la serviciu in fiecare echipa va continua in aceeasi ordine ca in timpul acelui set).

Jucatorul / echipa care a carui rand a fost sa serveasca primul in tie-break va fi primitor in primul game al setului urmator.

Metode alternative de evidenta a scorului pot fi gasite in Anexa IV.


JOCUL CONTINUU

Ca principiu, jocul trebuie sa fie continuu, din clipa in care incepe meciul (cand este pus in joc primul serviciu al meciului) pana cand se termina.

a. Intre puncte, un maximun de 20 de secunde sunt permise. Cand jucatorii schimba partea de teren la sfarsitul unui game, un maximum de 90 de secunde sunt permise. Oricum, dupa primul game al fiecarui set si in timpul unui tie-break jocul trebuie sa fie continuu si jucatorii trebuie sa schimbe partea de teren fara timp de odihna. La sfarsitul fiecarui set va fi o pauza de set de maximum 120 de secunde. Timpul maxim incepe din momentul in care se termina un punct pana cand primul serviciu este lovit pentru urmatorul punct. Organizatorii de concursuri au dreptul de a aplica pentru aprobarea ITF de a extinde cele 90 de secunde admise cand jucatorii schimba partea de teren la sfarsitul unui game si cele 120 de secunde admise la pauza de set.
b. Daca, din motive in afara controlului jucatorului, imbracamintea, incaltamintea sau echipamentul necesar (excluzand racheta) este stricat si necesita o inlocuire, jucatorului ii poate fi acordat un timp suplimentar rezonabil pentru a remedia problema.
c. Nu se va acorda timp suplimentar unui jucator pentru a-si recupera conditia fizica. In orice caz, un jucator suferind de o problema medicala tratabila are dreptul la o pauza medicala de trei minute pentru tratarea acelei probleme medicale. Un numar limitat de pauze de toaleta / schimbare de tinuta poate fi permisa, daca este anuntat inainte de competitie.
d. Organizatorii competitiei pot acorda o pauza de odihna de 10 minute daca este anuntat inainte de competitie. Aceasta pauza de odihna poate avea loc dupa al treilea set intr-un meci disputat dupa sistemul "cel mai bun din 5 seturi sau dupa al doilea set intr-un meci disputat dupa sistemul "cel mai bun din 3 seturi.
e. Timpul de incalzire trebuie sa fie de maximim 5 minute, in afara cazului in care organizatorii competitiei au decis altfel.

Imi cer scuze dar am uitat sa spun de:

EXECUTAREA SERVICIULUI

Cand serveste intr-un game standard servantul trebuie sa stea alternativ in spatele jumatatilor terenului, incepand cu jumatatea dreapta a terenului in fiecare game. Intr-un tie-break serviciul se va executa alternativ din spatele jumatatilor terenului, cu primul serviciu din jumatatea dreapta a a terenului. Mingea servita trebuie sa treaca peste fileu si sa atinga careul de serviciu diagonal opus inainte de a fi returnata de primitor.

Repet,imi pare rau pentru omisiunea facuta ...

VANIA ,DACA MA IUBESTI...........POTI SA MAI REPETI O DATA ? NU AM FOST ATENT.........SCUZE............

Le cererea unor forumisti sunt nevoit sa repet postarea .Se pare ca oamenii sunt interesati de tenis asa ca imi cer scuze fata de domnul '906 ca repet postarea .

....cea de mai sus,de la 15:15:46 (ca sa nu existe dubii).

Sper sa nu te limitezi strict la joc..excelenta sa violeta ar dori sa stie de ce tipa unul pe margine...

Te refri la arbitru Ingrid ?Nu stiu exact ce face ala acolo,eu de cate am jucat tenis nu am avut arbitru .Negociam noi intre noi .

Dar ca tot ai adus vorba de arbitru,pot sa iti garantez ca la jocul de Bridge nu exista arbitru .Uite....


Regulament Bridge
13 Noiembrie 2005

* Articole recente
* Trimite pe mail
* Trimite linkul pe messenger
* Comenteaza

In jurul unei mese, 4 jucaori sunt asociati 2 cate 2, alcatuind astfel doua perechi. Jucatorii aceleiasi perechi sunt asezati unul in fata celuilalt. Ii putem numi jucatorii din aceeasi axa sau linie. Pentru a desemna cei 4 jucatori ai unei mese de bridge pe o diagrama, utilizam cele 4 puncte cardinale. Astfel, vorbim despre axa Nord-Sud, in opozitie cu axa Est-Vest. Le vom numi prescurtat N-S si E-V.


DISTRIBUIREA CARTILOR


Jocul de bridge foloseste toate cele 52 de carti ale unui pachet. Intr-un pachet sunt 13 carti in fiecare culoare. Cartile unei culori in ordine descresca toare sunt : As, Riga, Dama, Valet, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3 s i 2.


ETAPELE JOCULUI


Jocul de bridge este constituit din doua etape : A. Licitatia B. Jocul de levata


A. Licitatia

Prin licitatie se urmareste stabilirea contractului ce va fi jucat.

Doneur-ul sau distribuitorul este cel care vorbeste primul. El poate pasa - poate ceda cuvantul jucatorului urmator - sau poate licita. Licitatia decurge in sensul de rotatie al acelor de ceasornic si consta in angajamentul de a realiza un numar de trick-uri si a decide daca jocul se desfasoara cu sau fara atu. Licitatia se incheie dupa 3 pas-uri consecutive.

Numarul anuntat de fiecare jucator indica trick-urile care trebuie castigate peste baza obligatorie, de sase levate.


Ex.: daca un jucator anunta 3 pici, acest lucru inseamna ca echipa lui s-a angajat sa realizeze 3 + 6 trick-uri = 9 levate cu atu de pica ; daca anunta 5 trefle, atunci se angajeaza sa realizeze 5 trick-uri + 6 (baza) = 11 levate cu atu trefla .

Perechea care liciteaza cel mai mare numar de trick-uri, cu sau fara atu, cistiga licitatia si trebuie sa realizeze contractul la care s-a angajat. Declarant este jucatorul din linia care a cistigat licitatia si care a numit primul denominatia respectiva .

Pentru a ne face o idee despre potentialul unei maini este necesar sa introducem punctele de onor (PO). Aceste puncte, care n-au nici o influenta asupra rezultatului, sunt numarate de fiecare jucator pentru a-si evalua mana.

Calculul se opereaza in maniera urmatoare : As=4PO, Riga=3PO, Dama=2PO, Valet=1PO.

Fiecare culoare contine un As, un Riga , o Dama si un Valet, deci un total de 10 puncte de onor. Sunt deci 40 de puncte de onor in ansamblul intregului joc.


B. Jocul de levata

1. Primul jucator aseaza, cu fata in sus, o carte pe masa: spunem ca a jucat aceasta carte (prima carte a levatei).
2. Urmatorul jucator, asezat in stanga primului, joaca la randul sau o carte. Dar el este obligat sa furnizeze la culoare, adica trebuie sa aleaga din mana sa o carte in aceea si culoare cu cea jucata de primul . Daca prima carte a fost trefla, va trebui sa joace trefla, la fel daca a fost caro, cupa sau pica . Aceasta este a doua carte a levatei.
regula de aur la BRIDGE este sa se serveasca la culoare
3. Al treilea jucator (partenerul primului) furnizeaza la randul sau in culoarea jucata de primul (a treia carte a levatei).
4. Al patrulea jucator furnizeaza la randul sau, referinta fiind totdeauna prima carte jucata (aceasta este patra carte a levatei).
5. Dintre cei patru jucatori, cel care a pus cea mai mare carte in culoarea de referinta va lua levata, pentru axa sa. Aduna in acest moment toate cele 4 carti, adica levata, cu fata spre masa, in fata sa sau a partenerului. Va separa levata aceasta de precedentele in vederea unei usoare contabilizari. Scopul jocului de bridge este de a face levate.
6. Jucatorul care a obtinut levata este primul care va juca la levata urmatoare. El va alege liber prima carte a acestei levate.

Este posibil ca un jucator sa nu poata furniza la culoare fie deoarece nu mai detine carte in culoarea ceruta, fie ca nu a detinut de la inceput vreo carte in culoarea respectiva. In acest moment este in situatia de a fi obligat sa defoseze, adica sa joace o carte oarecare din alta culoare. Dar el nu va putea in nici un caz sa castige levata. Cartea sa este deci total inutila pentru levata respectiva, si va avea interesul sa nu arunce o carte care ulterior i-ar putea servi. Faptul ca a defosat nu-l va impiedica pe partenerul sau sa castige levata.

O greseala grava: daca puteti furniza la culoare si in loc de aceasta defosati, veti comite una din cele mai grave greseli ale bridge-ului, o renonsa. La sfarsitul jocului, cand se va constata greseala pe care ati facut-o, veti fi penalizat.

Jocul de levata incepe imediat dupa ce contractul a fost declarat. Prima levata se deruleaza in maniera urmatoare :


I. Atacul: JUCATORUL AFLAT IN STANGA DECLARANTULUI ATACA, adica el este primul care joaca . El alege liber o carte din mana si o aseaza pe masa
II. PARTENERUL DECLARANTULUI, NUMIT MORT, ISI ETALEAZA MANA. El isi aseaza cartile pe masa, cu fata in sus, pe culori, repartizate pe 4 coloane. In interiorul fiecarei culori, cartile sunt clasate in ordine descrescatoare si orientate catre partener (catre declarant). Mortul nu va mai participa la dona respectiva.
III. Declarantul alege de la mort o carte in culoarea care a fost atacata si o joaca.
IV. Partenerul celui care a atacat joaca la randul sau o carte.
V. Declarantul joaca si el, de data asta din propria-i mana o carte.

Celelalte levate se deruleaza dupa explicatiile anterioare. Primul care joaca este intotdeauna cel care a castigat ultima levata .

Intreaga dona, mortul are un rol pasiv: declarantul va juca si cu cartile lui. Aceasta nu-l scuteste de a respecta regulile levatei si de a furniza la culoare.

Declarantul incearca sa realizeze contractul. Apararea incearca sa impiedice aceasta. Mana mortului este in permanenta expusa vederii celorlalti trei jucatori, care trebuie sa tin a cont de ea in modul in care urmeaza sa joace.


Dictionar de termeni
AXA - doi jucatori denumiti conventional N-S sau E-V, care joaca impreuna, ei constituind totodata o pereche sau o linie.
CONTRACT - angajamentul liniei declarantului de a castiga in denominatia respectiva (trefla, caro, cupa, pica, fara atu) un numar de trick-uri de la 1 la 7.
TRICK - fiecare levata castigata de linia declarantului peste primele sase, acestea reprezentand baza de pornire. Trick-urile sunt de la 1 la 7.
DECLARANT - jucatorul din linia care a castigat contractul final si a anuntat primul
LEVATA - unitate prin care este determinat rezultatul contractului, formata din patru carti, furnizate una cate una, pe rand, de cei patru jucatori, in sensul acelor de ceasornic, incepand cu atacul.
DEFOSA - carte furnizata de jucator atunci cand ii lipseste culoarea ceruta si nu vrea sau nu poate sa taie.
RENONSA - jocul unei carti in alta culoare decat cea jucata , cand mana detine, totusi, culoarea jucata.
IMPAS/EXPAS - tehnici de joc care permit castigarea unei levate cu o carte inferioara ca rang unei carti detinute de adversari.
SLEM - un contract pentru realizarea a 12 levate = mic slem, sau 13 levate = mare slem.

�

Serios,citeste regulamentul de bridge daca nu ma crezi. .Chiar nu exista arbitru...

Acum ,cinstit vorbind,nu stiu de ce naiba te intereseaza asa de tare arbitrul.Jocul de tenis are farmec FARA ARBITRU...

...iar la cel de Bridge ,iti repet,arbitrul nu este prevazut in regulament .

Ingrid,cum a fost la munte ?...

Cand naiba ajungeti acasa ,abia astept sa ne spuneti cum a fost intalnirea

Ne-ati barfit pe noi astia care nu am fost acolo ? .Hm,precis ca ati facut asta ...

PS:Silviu a zis ceva rau de mine ?Daca da sa-i spui ca "la fel si lui" .Daca nu ,sa-i spui ca ii apreciez decenta

Cand va intoarceti ?A nins mult pe la voi?V-ati batut cu bulgari ?....

Nu mi-ati povestit cum a fost pe la Breaza ?Rockerii aia simpatici cine erau ?

In general erati mai "harnici" la vorba,acum v-ati lenevit de tot ca romanii sub guvernarea Boc ...

Chiar nu-mi povesteste nimeni cum a fost excursia la Breaza ?....

Urat lucru sa pastrati doar pentru voi toate chestiile frumoase

Imi ere dor de tpoicul asta...

Ce mai faceti doamnelor,domisoarelor si domnilor ?

Nefiind sigur daca domnul Nica isi da acceptul,continui si eu pana la un raspuns clar,sa socializez cu forumistii....

Imi pare rau pentru inarziere , nu aveti nevoie de acceptul meu, aceasta este o opera populara si cred ca nici autorii nu ar avea ceva impotriva :))

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

INGRID,ESTI O NOSTALGICA........TE PUP !!!

� c� po�i numai s� reu�e�ti, nu ai cum s� pierzi. E�ecul este imposibil; este o iluzie. Nimic nu este e�ec. Nimic. Totul �nainteaz� in istoria umanit��ii precum se �nt�mpl� �i cu procesul ei evolutiv. Totul avanseaz� de-a lungul c�l�toriei tale.

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copiii care plang.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu c-o nuia:
"Hai la maica sa te joace"-
- "Lup flamand cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.


Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine:
"-Poarta-se copiii bine?
Daca nu, sa-i var in sac!"
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus"
-"Puiul meu e bun si tace
Nu ti-l dau si du-te-n pace!
Esti sarac dar n-am ce-ti face!
Du-te, Du-te!" Si s-a dus.


Si-a venit un negustor
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca!" Si-a plecat.


O poezie pe care in fiecare seara trebuie sa o recit pt. ca baiatul meu sa doarma linistit

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 22:30:49

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copiii care plang.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu c-o nuia:
"Hai la maica sa te joace"-
- "Lup flamand cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.


Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine:
"-Poarta-se copiii bine?
Daca nu, sa-i var in sac!"
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus"
-"Puiul meu e bun si tace
Nu ti-l dau si du-te-n pace!
Esti sarac dar n-am ce-ti face!
Du-te, Du-te!" Si s-a dus.


Si-a venit un negustor
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca!" Si-a plecat.


O poezie pe care in fiecare seara trebuie sa o recit pt. ca baiatul meu sa doarma linistit

MAI MANELIST VETERINAR,NU CREDEAM CA SPAGA E EREDITARA......ACUM NU MAI E.....SI TREBUIE SA DAI EXPLICATII ?.......

� c� po�i numai s� reu�e�ti, nu ai cum s� pierzi. E�ecul este imposibil; este o iluzie. Nimic nu este e�ec. Nimic. Totul �nainteaz� in istoria umanit��ii precum se �nt�mpl� �i cu procesul ei evolutiv. Totul avanseaz� de-a lungul c�l�toriei tale.

De la: Silver9AM, la data 2011-05-06 22:34:51

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 22:30:49

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copiii care plang.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu c-o nuia:
"Hai la maica sa te joace"-
- "Lup flamand cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.


Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine:
"-Poarta-se copiii bine?
Daca nu, sa-i var in sac!"
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus"
-"Puiul meu e bun si tace
Nu ti-l dau si du-te-n pace!
Esti sarac dar n-am ce-ti face!
Du-te, Du-te!" Si s-a dus.


Si-a venit un negustor
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca!" Si-a plecat.


O poezie pe care in fiecare seara trebuie sa o recit pt. ca baiatul meu sa doarma linistit

MAI MANELIST VETERINAR,NU CREDEAM CA SPAGA E EREDITARA......ACUM NU MAI E.....SI TREBUIE SA DAI EXPLICATII ?.......

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

De la: Silver9AM, la data 2011-05-06 22:12:38

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

INGRID,ESTI O NOSTALGICA........TE PUP !!!

Naturel simtitor, se stie

date='2011-05-06 21:58:32']

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....[/quote]

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...[/quote]

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Silver9AM, la data 2011-05-06 22:34:51

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 22:30:49

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copiii care plang.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu c-o nuia:
"Hai la maica sa te joace"-
- "Lup flamand cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.


Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine:
"-Poarta-se copiii bine?
Daca nu, sa-i var in sac!"
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus"
-"Puiul meu e bun si tace
Nu ti-l dau si du-te-n pace!
Esti sarac dar n-am ce-ti face!
Du-te, Du-te!" Si s-a dus.


Si-a venit un negustor
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca!" Si-a plecat.


O poezie pe care in fiecare seara trebuie sa o recit pt. ca baiatul meu sa doarma linistit

MAI MANELIST VETERINAR,NU CREDEAM CA SPAGA E EREDITARA......ACUM NU MAI E.....SI TREBUIE SA DAI EXPLICATII ?.......

Bai sCURsura ti-am mai demonstrat si cu alte ocazii : Cand te mananca in fund cauta-l pe prietenul black_label e singurul care te poate ajuta. Mie nu imi plac barbatii.

Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.

Bei da ce alonja aveti !

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:42:23

De la: _KARPOV, la data 2011-05-06 00:14:43

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-05 20:43:50

De la: gabigabi, la data 2011-05-05 19:33:33

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-05 18:09:02

De la: 9am129906, la data 2011-05-05 17:01:07

De la: gabigabi, la data 2011-05-05 16:38:55

De la: 9am188648, la data 2011-05-05 15:54:01
Ai perfecta dreptate 906" , ca este un mare reformator, dar in acelasi timp multi nu inteleg ca reforma doare. Sper sa reuseasca si romanii cinstiti si corecti vor intelege...

poti spune macar 1 bucata masura necesara si care ne arata ca suntem pe drumul cel bun ? macar 1 !

Vrei reforme?
iata:

1.Reforma invatamantului
2.reforma in justitie(codurile si mica reforma)
3.Reforma pensiilor
4.Reforma sistemului de pensii
5.Descentralizarea,reforma in curs
6.reforma constitutiei,parlament unicameral cu 300 deputati,in curs
7.resormarea armatei conform standerlor NATO
8.reforma politiei in curs
9.reforma sistemului jurisic,DNA,Diicot,ANI etc
10.Sistemul administrativ inceput si in curs
11.reforma sistemului informatic,in curs
12.reformarea sistemului sanitar in curs
13.reforma ajutoarelor sociale,in curs
14.un nou cod al muncii si dialogului social


si multe altele dar nu-mi mai bat capul pentru ca montajul dumnetale este spre rau si nu vei recunoaste nimic.

Cei reactionari nu pot intelege progresul,noul,pe ei ii intereseaza daca isi umplu burta,daca au spritul etc.

Este asa numita teorie a bitecului,adica totul pana la biftec.O suvita daca il subtiez este in stare sa faca rasboi.
Pe acestia ii manipuleaza reactionarii antireformisti de tip PNL.PSD si cei care fie din rautate sau din prostie ii urmeaza.

Fara reforme nimic nu s-ar fi schimbat in lume iar tara noastra este deja ramasa in urma si asa vrea sa o tina PSD si crin.

Nu-mi mai racesc gura pentru tine dar exista si o masa tacuta,poate putin agresiva dar care desi sufere are mai multe de inteles.Liderii de sindicat corupti,USL-asii reactionari indemnau populatia la revolta,voiau sa vina la putere exploatand lipsurile oamenilo.Poporul nu-i urmeaza si nu i-a urmat.
Aproape toate alegerile pe plan local din ultimul an le-a castigat PD-L.Sigur,conform teoriei lui Vadfim si Ponta le-au furat.

Furati-le si voi reactionarilor.

Poporul roman are bun simt!

Povestea anotimpului uitat
A fost odata ca niciodata, a fost odata dragi copii, intr-o vreme indepartata, cind pamintul era plin de animale care nu se mincau intre ele, de oameni care nu se dusmaneau...a fost odata... un imparat. El stapinea tot pamintul si era bun si blind, darnic si intelegator. Pe atunci, in timpul anului, nu erau patru anotimpuri, ci unul singur, in care le intilneai pe toate patru, dupa cum iti era dorinta. Si nu numai pe cele patru pe care le cunoastem acum, ci si multe altele, azi necunoscute noua, nici macar din auzite. Aceste multe stari ale vremii erau toate copiii imparatului, care se numea...Imparatul Timp.

Traiau in buna intelegere, fara suparare sau cearta, fiecare cu domeniul lui. Soarele stralucea neobosit, raspindind peste intreaga natura o lumina calduta, care ii facea pe toti sa fie mereu bine dispusi. Gaseai alaturi, fara sa ti se para nimic neobisnuit in asta, copaci in floare si cimpii acoperite de zapada, ploi torentiale, livezi coapte si furtuni de praf.

Intr-o dupa-masa, Imparatul, care dormea � vedeti bine ca era un imparat cuminte, care dormea in fiecare dupa-masa, stiind ca trebuie sa creasca mare � deci, intr-o dupa-masa Imparatul avu un vis ciudat. Se facea ca cerul vesnic luminat al imparatiei sale s-a intunecat brusc. Era o noapte neagra, nici macar vreun licurici nu se zarea prin intunecimea grea ca de smoala. Nu se mai vedea nimic in jur, dar in aer se simtea frigul patrunzator, din ce in ce mai patrunzator. Plantele si animalele au inceput atunci sa inghete, incetul cu incetul. Speriat, Imparatul Timp si-a chemat copiii in ajutor. Primii au venit baietii cei mari care, cu rasuflarea lor proaspata, au dezghetat pamintul. Iar Soarele s-a itit printre nori si lumina a inceput sa patrunda printre crengile copacilor. Pe urma au venit fetele cele frumoase ale Imparatului, care au adus Soarele de-a binelea pe cer si au incalzit lumea.

Apoi au venit din nou baietii � mai mici � care au facut pamintul sa rodeasca. La sfirsit, cu mare greu, au aparut fetele lenese si adormite, care au cufundat imparatia intr-un somn binefacator si au acoperit-o cu o haina alba de zapada. Trezit din somn, Imparatul isi privi imparatia si cazu pe ginduri. Imaginile pe care le visase nu-i mai ieseau din minte. Se uita cu atentie la copaci si animale si observa ca erau cu totii foarte obositi. Ca pareau foarte plictisiti. Traiau de prea multa vreme in acelasi anotimp. Leii napirlisera si nu mai aveau colti, fiindca de multa vreme nu mai aveau ce sfisia. Pestii stateau pe fundul apelor si nu se mai distrau deloc strabatind marile si oceanele, vinturile de la miazazi si miazanoapte dormeau si doar sforaitul lor mai stirnea uneori nisipul desertului.

Pina si albastrul cerului parea lipsit de sens, decolorat si palid. Si atunci, Imparatul lua o hotarire: avea sa faca asa dupa cum visase. Chemindu-si copiii, ii imparti in patru grupuri. - Voi, le spuse el celor mai mari, veti fi Primavara. Tu vei fi Boarea, tu vei fi Inmugurirea, tu � Ploaia Calda. Voi � Vara. Tu vei fi Arsita, tu- Furtuna, iar tu � Mirosul Adormitor al Noptilor de Vara. Si tot asa, isi numi copiii pe rind: Rodnicia, Imbelsugarea, Crivatul, Zapada. La sfirsit, luindu-si ramas bun de la ei, dupa ce ii investi pe fiecare cu cite o haina aleasa, Imparatul Timp se cufunda in vise.

Mai doarme inca si azi, iar copiii lui au luat in stapinire lumea. Ei sint Cele Patru Anotimpuri. De atunci Primavara ne intimpina cu bucurie, trezindu-ne din Iarna grea, Boarea alunga zapezile, Inmugurirea trezeste pomii, iar Ploaia Calda dezgheata apele si cheama animalele afara, in lumina si caldura. Apoi vine Vara: Arsita fuge despletita pe cimpii si zoreste plantele sa creasca, le mingiie tulpinile verzi si le cinta despre sosirea fratelui ei, Rodnicia.

Furtuna face oamenii sa rida si sa plinga, iar Cerul Instelat alunga norii in noptile senine si aduce cu el mirosul proaspat al florilor. Roua marunta cuprinde Pamintul si improspateaza rasuflarea celor arsi de sete. Toamna e adusa de Printesa Imbelsugare si Printul Rodnicie, iar sora lor mai batrina, Burnita, ii ajunge din urma. Febrili, toti se pregatesc sa primeasca alaiul sfirsitului de An.

In sfirsit, vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte tari si le aduc in saniile lor grele pe fetele adormite ale Imparatului Timp, care ingheata aerul cu privirea lor rece de pe alta lume. Plutesc deasupra oraselor, muntilor si cimpiilor si dezleaga baierile Cerului cu bratele lor albe, scuturindu-si pletele de fulgii usori de nea. Dar stapinul si tatal lor a ramas si astazi tot Imparatul Timp.

Ce poveste frumoasa ! n-am stiut-o, multam fain ptr. ea !

Ma bucur ca ti-a placut dar scopul e altul ... fabulatiile lor vs. basmele postate de mine, iar personal cred ca Petre Ispirescu, Fratii Grimm sau Ion Creanga ar fi invidiosii pe baietii astia care posteaza aici .... basmele lor depasesc orice imaginatie

Dupa nume si culoarea din avatar ....pari a fi simpatizant al legionarilor !

Intr-un fel da, sunt mai mult un admirator al unei anumite perioade din istoria miscarii.

.......Legiunea si Capitanul !

Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor.

Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 �Declaratia de la Praga�. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii �indrumati� de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat �Declaratia� dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura.

PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE!

Prin doctrina si actiunea noastra Romania se reformeaza,se schimba institutii si legi comuniste.

Cand se salta valu-n sus,de unde apa in plus?

Dl.Ponta si Crin este oltean iar in Romania,adeseori,oltenii fac obiectul unor glume sau bancuri,uneori foarte suculente.
Dl.Iliescu,cu simtul sau politic si cu un talent psihologic deosebit i-a dat o denumire care vorba poetului i-a transformat porecla in renume.

Gogomaniile dlui Ponta si Crin cu ocazia viitoarelor alegeri cred ca vor face cariera si deja au devenit proverbiale.

Daca intr-un film mai vechi(pare-se de Papaiani), olteanul voia sa se imbogateasca vanzand oglinzi,dl.Ponta si Crin se crede Presedinte de Partid,desi este lasat sa ocupe acest post,iar reveria de a fi prim ministru i-a sapat adanc personalitatea sa de om simplu(nu vreau sa folosesc adjectivul dlui Iliescu).

Dl Ponta si Crin promite lucruri care nu sunt posibile.Daca dl.Oprescu promitea doar o autostrada suspendata deasupra Bucurestiului si lumea a ras cat a putut,promisiunile dlui Ponta si Crin starnesc hazul dar si frica oamenilor care cred ca in politica trebue sa domine spiritul de raspundere.
Si sa exemplificam:
Va face salarii de 1000 de euro,va distribui GPS-uri pentru tractoare,va trimite un roman in spatiu,va face 2000 Km.autostrada,va da fiecarui roman repatriat 25.000 euro si va garanta statul pentru un imprumut la banca,va face un card pentru copii de la nastere unde va depune sume mari de bani,va face 400000 case si apoi un milion de case,va da fiecarui tanar care se casatoreste casa,in Ardeal va face un reactor nuclear,va face lege ca dupa 45 de ani sa nu mai poti fi concediat,pensiile vor ajunge la 800 euro iar profesorii vor avea salarii cu 50% marire,ca sa nu mai vorbim de tarani carora li se va dubla pensia,va subventiona agricultura dar si pe procesatorii agricoli. etc etc.

Nu cred ca aceasta boala a demagogiei a mai cunoscut asemenea culmi si trebuie privit mai ales euforia cand spune asemenea basaconii,parca ar fi intr-un adevarat extaz.Ochii ii stralucesc mai ales cand ne vorbeste de multii lui prieteni americani,spanioli etc.

Acest abuz de promisiuni,ca si pasarea care moare pe limba ei,deja a devenit incredibile.
Dl.Ponta si Crin ,de-acuma,chiar daca ar mai spune si adevarul,cu denominatia data de dl.Iliescu si cu maniera in care promite fiecaruia ce ii trebuie nu cred sa mai fie crezut de nimeni.

Totusi,as avea si eu o intrebare,asa cum am spus in titlul postarii.

Dle Ponta si Crin,cand se salta valul in sus,de unde apa in plus?

Daca ma lamuriti va votez,asa,ca sa vad ce va spune vecinul de apartament.

Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor.

Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 �Declaratia de la Praga�. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii �indrumati� de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat �Declaratia� dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura.

PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE!

Prin doctrina si actiunea noastra Romania se reformeaza,se schimba institutii si legi comuniste.

De la: Dede_for_ever, la data 2011-05-07 06:37:55Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor.

Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 �Declaratia de la Praga�. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii �indrumati� de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat �Declaratia� dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura.

PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE!

Prin doctrina si actiunea noastra Romania se reformeaza,se schimba institutii si legi comuniste.

Problema actuala a romaniei este minciuna ca politica de partid /de tot bateti cimpii cu fantomele trecute tara asta nu va evolua nicicind .
Marea problema a romaniei este nu securitatea statului comunist .cum ne gestionam bunurile ramase pentru a deveni competitivi in sistemul capitalist modern/
restul este GARGARA electorala /
ROMANE FII DESTEPT/

CHESTIONAR DE AGRESIVITATE (AQ)



A U T O R I: Arnold H.Buss si Mark Perri

S C O P: Masurarea a patru aspecte/dimensiuni ale agresivitatii

D E S C R I E R E: Acest instrument cu 29 de itemi masoara patru aspecte ale agresivitatii:
Ø Agresivitatea fizica (PA: 1, 5, 9, 13, 17, 21, 24, 26, 28)
Ø Agresivitatea verbala (VA: 2, 6, 10, 14, 18)
Ø Furia/m�nia (A: 3, 7, 11, 15, 19, 22, 29)
Ø Ostilitatea (H: 4, 8, 12, 16, 20, 23, 25, 27)
AQ reprezinta o prelucrare a Inventarului de ostilitate, un instrument folosit in mare masura/la scara larga dezvoltat de primul autor acum peste treizeci de ani. AQ a fost dezvoltat dintr-un lot de 52 de itemi, dintre care multi au apartinut Inventarului de ostilitate, cu ajutorul analizei factorului component principal si al factorului de intarire/confirmator. Instrumentul permite sa se aprecieze/evalueze nu doar cat de agresiv este cineva, utilizand scorul total, ci si cum se manifesta agresivitatea sa, ceea ce se determina prin scorurile subscalelor.

N O R M E: Pentru un esantion de 612 studenti in anii terminali de gen masculin, scala AQ a avut urmatoarele semnificatii (si deviatii standard): PA=24,3 (7,7); VA=15,2 (3,9); A=17,0 (5,6); H=21,2 (5,5). Semnificatia scorului total pentru acest esantion a fost 77,8 cu o deviatie standard de 16,5.
Pentru un esantion de 641 studenti de gen feminin semnificatia (si deviatiile standard) pentru subscale au fost PA=17,9 (6,6); VA=13,5 (3,9); A=16,7 (5,8); H=20,2 (6,3). Scorul total a avut o semnificatie de 68,2 si o deviatie standard de 17,0.

S C O R U R I: Itemii 24 si 29 sunt primele scoruri inversate. Scorurile subscalelor sunt suma scorurilor itemilor pentru acei itemi din subscala. Scorul total este suma tuturor scorurilor itemilor si variaza intre 29 si 145. Scorurile inalte reflecta mai multa agresivitate.

F I D E L I T A T E: Consistenta interna a AQ este foarte inalta. Coeficientul alpha a avut valori de 85, 72, 83 si 77 pentru scalele PA, VA, A si H. Scorul total a avut o valoare alpha de 89. AQ este un instrument stabil cu o buna fidelitate test-retest; dupa o perioada de noua saptamani corelatia test-retest a fost 80, 76, 72 si 72 pentru scalele PA, VA, A si H, si 80 pentru scorul total.

V A L I D I T A T E: Scorurile AQ au fost corelate cu fiecare in parte. Atunci cand variatia in corelatiile datorate scorului A a fost fragmentata, corelatiile nu au fost semnificative; aceasta sustine validitatea teoretica a AQ prin faptul ca asocierile intre agresivitatea fizica, cea verbala si ostilitate sunt datorate conexiunii lor cu furia. Scorurile au avut si o buna validitate concurenta, fara asocieri semnificative intre PA si VA si emotionalitate/afectivitate, dar cu corelatii semnificative intre afectivitate si subscalele A si H. Scorurile celor patru scala coreleaza cu impulsivitatea, competitia si asertivitatea, desi au fost gasite corelatii scazute intre asertivitate si scalele PA si H. Validitatea de construct a fost evidentiata prin corelatii intre AQ si rangurile agresivitatii, sociabilitatii si timiditatii.

R E F E R I N T E: Buss, A.H. si Perry, M. (1992). The Agression Questionnaire, Journal of Personality and Social Psychology, 63, 452-459. Instrument reproduced with permission of Arnold Buss and the Americam Psychological Association.

D I S P O N I B I L I T A T E: Articol de jurnal.



A Q

Va rugam sa evaluati cat de caracteristica este pentru dvs. fiecare dintre urmatoarele afirmatii. Inregistrati raspunsurile dvs. in spatiul din stanga fiecarei afirmatii/item folosind urmatoarea scala de evaluare:

1 = foarte necaracteristic pentru mine
2 = oarecum necaracteristic pentru mine
3 = putin caracteristic
4 = oarecum caracteristic pentru mine
5 = foarte caracteristic pentru mine



_____ 1. Rareori nu-mi pot controla impulsul de a lovi pe cineva.
_____ 2. Le spun deschis prietenilor atunci cand nu sunt de acord cu ei.
_____ 3. Ma aprind repede dar imi trece la fel de repede.
_____ 4. Uneori gelozia nu-mi da pace.
_____ 5. Daca sunt provocat, s-ar putea sa lovesc vreo persoana.
_____ 6. Adesea ma gasesc in situatia de a ma contrazice cu lumea.
_____ 7. Cand sunt frustrat, imi manifest iritarea.
_____ 8.
_____ 9. Daca cineva ma loveste, il lovesc si eu.
_____ 10. Daca oamenii ma enerveaza, s-ar putea sa le spun ceea ce cred despre ei.
_____ 11. Uneori ma simt ca un butoi cu pulbere gata sa explodeze.
_____ 12.
_____ 13. Sar la bataie mai des decat majoritatea oamenilor.
_____ 14. Nu ma pot abtine sa nu intru in disputa atunci cand oamenii ma contrazic.
_____ 15. Unii dintre prietenii mei cred ca sunt iute la manie.
_____ 16. Ma intreb de ce sunt cateodata atat de inversunat.
_____ 17. Daca trebuie sa recurg la violenta pentru a-mi apara drepturile, o voi face.
_____ 18. Prietenii mei spun ca sunt cam certaret.
_____ 19. Cateodata imi ies din sarite fara nici un motiv.
_____ 20. Stiu ca �prietenii� ma vorbesc pe la spate.
_____ 21. Sunt oameni care ma provoaca intr-atat, incat ajungem la bataie.
_____ 22. Am dificultati in a-mi controla temperamentul.
_____ 23. Sunt suspicios in ceea ce priveste strainii prea draguti/prietenosi.
_____ 24. Nu gasesc nici un motiv pentru a lovi o persoana.
_____ 25. Cateodata am senzatia ca oamenii rad de mine pe la spate.
_____ 26. Am amenintat persoane cunoscute.
_____ 27. Atunci cand oamenii sunt draguti, ma intreb ce vor.
_____ 28. Am fost atat de furios, incat am spart lucruri.
_____ 29. Sunt o fire calma/echilibrata.

Acest forum este interzis prostilor,gargaragiilor,cei care nu pot scrie un articol si bine inteles scatologilor si pornografilor.

Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 �Declaratia de la Praga�. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii �indrumati� de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat �Declaratia� dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura.

PD-L-ISTI SUNTETI MULTI SI AVETI DREPTATE!

Prin doctrina si actiunea noastra Romania se reformeaza,se schimba institutii si legi comuniste.

De la: Ingrid, la data 2011-05-06 22:09:21

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:59:50

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:58:32

De la: vaneamarin, la data 2011-05-06 21:57:12

De la: Nica_Doru, la data 2011-05-06 21:50:49Tichia Magica

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus: - Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa o ia de nevasta, dar vai de capul lor!... Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti. Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune: - Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna. Parintii insa i-au spus:
- Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:
- Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!
- Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:
- Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra! El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.
- Buna ziua, maicuta! - Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.
- Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru ca n-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins. - Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.
- Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?
- Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare! - Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.
- Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.
- Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: "bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te ca bei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti! - Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat. - Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta. Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune: - Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta. - Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti. - Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor. - Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul. - Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc. - Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta ; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis. - Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat. Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga: - Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi! Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin. Apoi i-a spus: - Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu - Dar de ce nu bei vin? - Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar. - Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea. Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune: - Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot! Si cum a rostit: "nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice: - S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea! Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat: - Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat! Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide. Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum. Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca. Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus: - Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara? - Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost? - Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata. Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine. Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san. Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dInsub. dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul. Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu', si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade: - Maine te dau gata si pe tine! A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune: - Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta? - Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun. Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus: - Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca! - Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti? - Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput: - Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?! - Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul. - Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata! - Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul. - Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut. Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat. Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba. Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine! Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata. Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare. - Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!? Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus: - Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine! - Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat. - Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta! - O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea: - Primesti toate acestea? - Le primesc, a raspuns fata. Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: "A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui. Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!

Imi place povestirea asta ...

Va suparati daca o mai postez si eu de cateva zeci de ori ?....

Cand nu discut despre bridge sau tenis pe acest topic ,imi place sa postez povestioara dumneavoastra ...

Buna Vanea, aia cu piticul o mai tii minte?

Un pitic asa de mic
Facea baie in ibric
Dar ibricul s-a varsat
Si piticul s-a-necat
Vaaai, vai, ce pacat
ca piticul s-a-necat!!!

Ultimele doua versuri trebuiesc schimbate in

Vaaai, vai, ce pacat
piticul s-a reformat !!!

SERIALUL IMPOTRIVA JUSTITIEI CARE PEDEPSESTE CORUPTII CONTINUA
Traim un moment de absurditate cum nu a mai trait Romania pana acum.Stransi cu usa,coruptii din politica sau aceia care au functii importante au declansat o ofensiva mediatica de o virulenta fara precedent.Nimic nu este sfant in aceasta campanie distructiva.Judecatori si procurori,presedintele Romaniei(nu insa si primul ministru),partidele justitiare,toti si toate sunt supuse unui asalt ignobil si nedrept desi ministrul justitiei este subodonatul guvernului.

Curios,nu numai oligarhii prin media dar Guvernul Romaniei,prin Ministrul sau de Justitie ataca institutii ale Justitiei romane si in primul rand departamentele care se ocupa cu problemele coruptiei la nivel inalt (DNA).

Daca atacul contra dlor. Morar si Tulus parea ca niste fapte stangace ale unui incompetent dl. Chiuariu si a carui prostie a servit mai ales dlui Basescu la referendum,momentul de disolutie a guvernului Tariceanu 2 ne aduce la situatia limita de a se sesiza Comisia Europeana,avand in vedere ca acum insasi guvernul Romaniei(cate zile o mai avea de trait) lasa orice precautie deoparte si ataca Departamentul anticoruptie,ataca reforma in justitie si p e fosta ministru Dna. Macovei apreciata ca excelenta de UE si care acuma a fost trimisa de UE, sa organizeze justitia dintr-o tara europeana candidate la intrarea in UE.

Inca de la inscaunare,dl.Chiuariu,ca un robot telecomandat de oligarhii in deruta,la cateva zile doar de la inscaunare, doreste licentierea sefilor DNA,mai ales a celor care implementeaza dosarele demnitarilor.

Pur si simplu acestia trebuie sa plece si in locul lor sa puna persoane docile,care ar fi fost dispuse a inchide aceste dosare de coruptie,in ciuda faptului ca activitatea DNA ne arata ca pentru prima data in tara noastra justitia poate functiona ca o institutie independenta fata de politic,ca poate cerceta faptele politicienilor de varf,intr-o tara in care coruptia la varf a ajuns de domeniul cotidianului.Momentul cu presedintele suspendat era o ocazie deosebit de favorabila,numai ca dl.Vacaroiu desi PSD-ist este prea cinstit pentru a face jocurile murdare propuse de PNL.

Ca atitudinea guvernului,care impinge acum,o alta personalitate obsedata de dl.Basescu, sa devina varful de lance al distrugerii justitiei,denota amatorism lucru sesizat de Freedom House din Romania ,ceea ce ne arata orbirea acestei unelte a oligarhului de Iasi,cum spunea dl.Ponta.
Esecul lui Chiuariu compenseaza incompetenta si agresivitatea lui Chiuariu si face intrarea unui si mai dur,dna.Norica Nicolae.

Dl.Ponta a rezumat cel mai simplu situatia acesor ministri incompetenti,aratand ca acestia s-au transformat in unelte docile ale celor din umbra,oligarhia partidelor celor 322.
Amestecul nepermis al Ministrului justitiei in treburile organelor de justitie este pentru Romania o problema grava de care cei din UE nu vor mai putea fi inselati.
Nu ministrul trebuie sa faca cercetari ci organele de justitie competente, amestecul ministrului in competenta procuraturii dovedindu-ne ca actualul guvern face de fapt,sau ar dori sa faca politie politica.

Din fericire dl.Chiuariu a fost suspendat iar guvernul cenzurat asa incat acest episod va ramane ca ceva hazliu si inedit a unui grup de politicieni care si-au pierdut busola si care ar fi trebuit demult sa plece.

Cine va raspunde insa in fata dlui Fratini care a si declarat ca va trimite in Romania o comisie competenta de verificare a starii justitiei?

Guvernul si Ministerul justitiei sunt in deriva iar impingerea ziaristilor de casa cu fumigene care sa continue ceea ce nu au facut oligarhii au ca intentie sa infricoseze procurorii sis a-i deruteze.
Din fericire Presedintele republicii,Excelenta sa Dl.Basescu acorda tot sprijinul unei justitii independente,motiv pentru care isi asuma toate riscurile confruntarii cu sistemul oligarchic,cel putin pana la alegerile parlamentare.