Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

MISTERUL ROBOTILOR

PARTEA A �II-A

In drum spre casa.

Nina nu �mi acorda atentie. Poate era suparata pe mine cu gandul ca iar o puneam la treaba. Kurt o baga in `priza`la sand-o sa se incarce. Trebuia, dupa atatea peripetii....Eu ma desfatam uitandu-ma cu un interes crescut cand prin hubloul navei , cand imi mutam privirea pe unele monitoare si mai ales pe cel din fata mea. Parca de afara se vedea altfel. Sau poate mi se parea. Era ceva fascinant sa vezi cum aleargau stele si galaxi de toate culorile, in urma noastra. Se apropiau de noi nebune , ca apoi sa dispara dincolo pana hat departe. Kurt se apropie de consola si apasand niste butoane corecta inca adata traiectoria navei. Se uita la indicatorul de combustibil si ramase pe ganduri. Spuse totusi:
- Te grabesti sa ajungi mai repede acasa?
- Cum sa nu, avem atatea probleme de rezolvat, fac eu uitandu-ma la Nina cu subinteles. Dar Nina se facu ca nu ma auzise.
- Stii de ce te intreb? continua Kurt. Este aici langa noi o zona mai libera- k3f9, dar necercetata obscura , si care daca am aborda-o am fi acasa la tine intr-o zi. Nu ar mai fi nevoie sa facem acel ocol, ci am veni din spatele soarelui. Numai ca ...
- Numai ca , ce? Intreb eu.
- Numai ca pe aici nu am mai fost niciodata. Si nu cunosc zona. Dar nu-i nimic, abia o sa o intregim. Voi complecta harta siderala si cu aceasta zona necercetata. Impuscam doi iepuri dintr-un foc.
- Numai ai grija, sa nu prindem nici unul...
- Pesimismul tau incorigibil ma enerveaza...
Kurt numai zise nimic, si se trase in fata unui calculator si care ii dadu de treaba. Introduse diferite date despre noul traseu, si multi alti parametrii. Dupa ce termina , Kurt introduse noile date in computerul de bord. Iar nava ascultatoare se inscrise pe o noua traiectorie in zona necunoscuta.- K3F9. Apoi Kurt lua o pastila, si zise:
- Te voi lasa pe tine sa conduci nava o vreme pana ma mai odihnesc si eu. Uite si tie una ca sa te simti in puteri.
Si imi dadu si mie o pastila rosie.
- Poi cum tu iei una alba si mie imi dai una rosie. �
- A mea e pentru somn. Tie ti-am dat una pentru a fi treaz. Si te va si energiza.
Dupa ce imi luai pastila data de Kurt, ma intinsei intr-un fotoliu si urmarii cu interes jocul astrilor, care parca incepura sa scada in intensitate si in frecventa. Apareau tot mai rari. In acest timp Kurt, dupa ce lua pastila lui , se duse in celalalt compartiment, ce ne despartea , zicand:
- Am sa dorm 6 ore. Daca nu se intampla nimica, ma lasi sa dorm.
- Si daca...se intampla? facui eu cu frica , ca sa nu-l supar pe Kurt.
- Inteleg nelinistea ta. Nu e nici o problema. In caz de ceva apesi pe butonul rosu din dreapta ta si am sa ma scol. Sper sa nu fie nevoie. I-am dat de treaba navei si stie ea, ce are de facut. E pregatita pentru toate. E pe pilot automat. ...zise Kurt parasind incaperea si pregatindu-se sa se culce.
Vorbele lui avura daru sa ma mai linisteasca. Pentru mine era prima data cand ma aflam in fata unui pupitru de navigatie. Nu mai facusaem asta pana acu. E drept ca in unele jocuri video, dar aici e cu totul alceva. Parca totusi ceva ma speria. Priveam la Nina si parca prezenta ei ma mai linistea. Nu eram chiar singur. Desi nici eu nu credeam ca Nina s-ar putea descurca singura cu asemenea nava necunoscuta. Nu o proiectasem pe Nina, pentru asa ceva. Ea era pentru cafele, facut mancare... facut piata....
- Nina chiar , ia fami o cafea, spusei eu uitand de pastilele energizante a lui Kurt.
- Dorinta iti este indeplinita Creatorule, facu Nina disparand in bucataria mica a lui Kurt.
- Cum o vrei mai tare sau mai slaba, ma intreba ea din mers.
- Ce ma mai intrebi? Parca nu ai stii! Cum o faceai acasa.
- Da ma gandeam ca ...
- Lasa nu te mai gandi atata, sa nu-ti arzi vreun circuit, si aici nu am piese de rezerva pentru tine. Iar fara tine cum m-as descurca.
Nina se facu ca nu observa tonul ironic din vorbele mele si se executa. Dupa cateva minute aparu cu o cafea aburinda, si mi-o puse pe masa pupitrului din fata mea.
- Are un stil nou de `aragaz` . Nu e ca al nostru. Face sa fiarba apa intr-un minut.
- Da e cuptor cu microunde. O sa imi iau si eu unul cand ajung acasa. Sau ceva de genul asta...zisei eu nedezlipind ochii de pe monitor. Dusei mana mecanic catre ceasca de cafea. O luai si o dusei la gura distrat, uitandu-ma la ecran. Cand sorbii prima inghititura, era sa scap ceasca jos. Ma fripse.
- Nina de ce nu mi-ai spus ca frige? Zisei eu infuriat. Mi-am ars limba.
- Inalt e cerul.... incerca Nina sa imi zica inceputul unui banc mai vechi cand il spusei tot eu , ei , cand m-am mai fript odata prima oara.
- Da stiu...facui eu posac. Si jos e pamantul...
- iar intre cer si pamant.... continua Nina, numai ca o oprii eu la timp:
- Nina!!!
In fine Nina tacu si se facu ca se uita cu interes crescut si ea pe ecran. Dupa ce mai lasai sa se raceasca cafeaua , continuai sa o sorb cu nesat in ciuda faptului ca si acu cand se racise contactul cu limba arsa imi provoca neplaceri. Parca nu-mi mai simteam limba. Dupa ce terminai, ii dadui ceasca in primire Ninai. Ramas singur imi dedicai timpul urmarind jocurile si fantasmele colorate ale spatiului precum si fuga lor. Parca se fugareau stelele. La un moment dat vazui ca nu ma inselasem. Apareau din ce in ce mai putine. Pana se rarira si mai mult ajungand sa nu mai vad nici una. La inceput crezui ca monitorul se stricase. Dar luminita verde de jos ma convinse ca acesta mai functiona. Marii luminiozitatea si contrastul mai mult. Dar asta nu rezolva cu nimic. Am asteptat de geaba sa mai apara vreo stea macar. In fata mea domnea o bezna absoluta. Trecuse doua ore. Si nu se intampla nimic. Glasul muzical al unor aparate cantau usor. Era aparatul gravitational al navei. Cateva luminite ardeau pe alte console, diferit colorate si intr-o ordine precisa. Ma uitam in continuare pe ecran si prin hublou , dar nimic. Nu mai aparuse nici o stea. Nici macar o luminita mititica. La un moment dat o stare de neliniste ma cuprinse. Nici eu nu stiam de ce si care e cauza. Incercai sa ma stapanesc. Cred ca pastila aia a lui Kurt e de vina , imi ziceam eu dandu-mi sperante. Mai trecu o ora , care mie mi se paru ca nu se mai sfarseste. Mai aveam o ora si trebuia sa-l scol pe Kurt , daca nu se scula el. `Lasa-l sa doarma, ma descuc eu inca o ora`, imi ziceam. Deodata unul din aparate care canta , mi se paru ca ridica o nota mai inalta. Dar la inceput nu dadui importanta, dar aceasta se modifica si mai mult urcand frecventa si tonurile se deosebeau acum clar. Ma nelinistii. Deodata nava incepu sa franeze la inceput usor. Intrase pilotul automat in functie. Pe semne ca detectatse ceva in fata navei , acele antene supra sensibile. Ma uitam in continuare pe ecran si nu vazui nimic. Dupa alte minute nava incepu sa franeze tot mai des. `Cred ca a intalnit o nebuloasa obscura `, faca eu in gand. `Nimic neobisnuit `, imi fac eu curaj. Numai ca nava incepu sa franeze si mai abitir , incepand sa trepideze puternic. Nina se precipita si ea speriata din bucatarie.
- Ce se intampla Creatorule?
- Nu stiu ! A apucat-o tremuratul, cred ca a inghetat si ii este frig, fac eu, ironic , desi mu-mi ardea de glume. Cum nava isi intensificase vibratiile , semn ca se luptau doua forte sa puna stapanire pe nava. Una care o atragea si alta care incerca sa franeze. Panicat apasai pe butonul rosu. Dupa cateva minute aparu si Kurt precipitat in comanda.
- Treci pe infrarosu , si opreste motoarele, zise el.
Imediat aparu pe un ecran o stea mare rosie - bruna., parca prea mare in comparatie cu marimea ecranului. Aproape ca inghitea tot ecranul. Iar vibratia navei se opri ca prin farmec.
- Ce e asta? facui eu speriat , mai inainte nu era.
- E spaima navigatorilor spatiali. Este capcana spatiului. Este o `stea de fier`. O stea muribunda care si-a terminat energia de heliu si hidrogen si e pe cale sa apuna...Si asta o face sa aiba un puternic camp gravitational ca ar puitea inghiti chiar si o planeta...zise Kurt , lasand capul in jos si se prabusi pe un fotoliu langa consola. Dar o privire la indicatorul de combustibil al navei il facu sa tresara. Indicatorul ajunse la jumatate. Franarea navei facu sa consumam aproape toata rezerva.
- Suntem pierduti !...

Da, intr-adevar, eram prea lacom cind am inghitit osul de peste. Puteam sa nu maninc deloc, nu-i asa ?!

si uite-asa, in loc sa slavim pe Dumnezeu sarim sa judecam pe semeni...

DUMNEZEU SA TE BINECIVINTEZE FRATE !


Mircea

Da, intr-adevar, eram prea lacom cind am inghitit osul de peste. Puteam sa nu maninc deloc, nu-i asa ?!

si uite-asa, in loc sa slavim pe Dumnezeu sarim sa judecam pe semeni...

DUMNEZEU SA TE BINECIVINTEZE FRATE !


Mircea

Nea Mustaca , imi strici continuarea povestii...Eu sunt in cautarea lui Dumnezeu....

2.
Ma uit disperat la randu-mi si parca nu �mi vine a crede. Statea usor aplecat deasupra pupitrului si se gandea. Poate cauta o iesire din impasul in care cazusem. Dupa cateva minute se hotara:
- Trebuie sa incercam intai sa scapam de atractia stelei.
Apasa pe cateva butoane si reporni motoarele auxiliare. Dupa cateva minute , timp in care nava parca se tot lupta cu ea insasi, reusi cu mare greutate sa se abata din drumul stelei de fier. Dar canf Kurt opri motoarele nava se incapatina sa se reinscrie pe traiectoria ce abia o parasise.
- Asa nu ajungem nicaieri , facu nemultumit Kurt.
Si eu si Nina il urmaream cu sufletul la gura. Ceva imi spunea ca el va gasi o solutie si ne va scapa. Trebuie sa gaseasca. Doar avea mai multa experienta de navigare printre astri. Kurt se precipita iar la un computer unde introduse alte date si astepta. Dupa cateva minute avu confirmarea. Steaua mai avea inca 5 planete. Kurt le afisa pe ecran. Primele patru erau mai aproape de stea ce orbitau in jurul ei. Erau uriase.
- Nu cred ca aceste 4 planete ne sunt de vreun real folos.
- Cred ca nu ti-ai propus sa aterizam pe vreo una din ele.
- Ba bine ca nu. Pana la urma nu avem ce face. Macar sa aleg o planeta mai mica, unde gravitatia e mai mica. Pe celelalte , nici nu se pune problema. Vom fi striviti de gravitatie ca niste muste, inainte de a atinge macar solul.
Kurt se hotari sa vada datele despre ultima planeta care era cea mai departe de stea. Dupa ce primi si raspunsurile despre ea , se hotara:
- Vom folosi motoarele auxiliare pentru a ne inscrie pe orbita celei din urma planete. Este mai mare de doua ori si jumate, decat planeta voastra. Este cam mare gravitatia pentru tine , dar asta e! Poate nu o sa coboram , desi....alta sansa nu cred ca o sa avem.
Kurt dupa ce mai citi inca o data datele de pe monitor, apasa pe buton si cu ajutorul motoarelor reusi sa dirijeze nava catre cea din urma planeta. Cand ajunse la ea, se inscrise pe orbita. Astfel ca nava incepu sa o inconjoare in regiunea ecuatorului. Daca ma uitam afara prin hublou nu vedeam mare lucru. Numai pe monitor putem observa planeta. Si asta gratie filtrelor si trecerea pe sistem infrarosu. Numai asa puteam sa vizualizam planeta si astrul. Facusem ocolul odata si ne pregateam sa intram in a doua survolare. Cand ceva ii atrase atentia lui Kurt.
- Nu stiu ceva parca a strafulgerat in mai putin de o secunda, sau poate mi s-a parut...Voi da drumul la o sonda robot care sa ne lamureasca.
Dar dupa ce sonda cobora disparu in intuneric inainte ca sa apuce sa mai transmita ceva.
- Cred ca a nimerit in vreun ocean ceva, facu Kurt. O sa mai lansez una. Pe ultima o sa o pastrez de rezerva si in caz de mare nevoie. Poate avem noroc acu.
Dupa ce dadu drumul si la a doua statie robot, Kurt facu repede masuratori si retransmise datele furnizate de capsula , computerului de bord. Acesta analiza datele si le reproduse pe ecran Dupa ce le citi Kurt se minuna. Verifica compozitia aerului si spuse.
- Totusi pe aceasta planeta se poate si trai. Ei nu la fel ca pe Pamnt, dar se poate totusi trai.
- Adica ?... facui eu.
- Poi oxigenul e 12 % , azot 75, CO2 2%, si restul alte gaze. Cred ca ozon. Inseaman ca aici este o activitate electrica puternica. Privind spre planeta avuram si confirmarea . Undeva era o furtuna puternica , iar cerul se lumina de fulgerele care il brazdau. Ce o fi cu obiectul asta , facu ganditor Kurt. Am avut impresia ca e o nava. Pe ecran se perindau imagini infricosi toare. Acestea alternau cu campii intinse , brazdate pe ici colo cu niste munti uriasi ce in unele locuri atingeau 10000 de m. Unii se terminau brusc sub forma unui abis de nepatruns si negru. Dupa care vazuram o mare la fel de neagra si cu valuri inspumate ce aveau cate 10 m. �
- Da , nu o sa facem asa nimic, zise Kurt. Cred ca o sa trebuiasca sa coboram.
- Cum sa coboram? Esti nebun , daca nu mai putem pleca de aici?...
- Tot ce se poate... dar gandul la acea nava , ma face sa cred ca mai avem o sansa de scapare. O sa schimb traiectoria.
O alta serie de butoane apasate de kurt, facu ca nava sa-si schimbe directia survoland planeta de data asta pe la poli. Kurt porni camera de pe statia robot si o programa cu un avans de 10 minute , pentru ca , atunci cand va ajunge in zona critica sa filmeze tot. Zis si facut. Dupa cateva minute cand sonda trecu iar prin zona cu pricina, aparatul tacani si primiram primele imagini. Intradevar Kurt nu se inselase. Dupa ce primi imaginile acestea se intrerupse, dar Kuyrt derula si priviram iar imaginiile retnsmise de sonda in reluare. Cand ajunse la presupusa nava, acesta o mari si incerca sa afle din ce clasa facea parte.
- Cred ca e un model destul de vechi. Dar poate nu si-au irosit nici ei tot combustibilul si il putem recupera. Martora e pozitia lor . Daca ar fi cazut ,erau distrusi . Inseamna ca au folosit motoarele de franare.
Dupa ce termina si a doaua survolare, Kurt se hotara:
- Vom cobora pe planeta...
- Cred ca nu vorbesti serios , facui eu speriat. Ce sanse mai avem sa ne si ridicam. Parca ai zis ca combustibilul tau e la jumate...
- Poate carburantul lor o sa ne scoata din necaz. Putem incerca.
- Si daca nu mai au nici ei?
- Tot e alceva decat sa asteptam aici sus, si nu pentru multa vreme . Ne vom prabusi dupa ce se termina si combustibilul nostru. Asa ca mai bine coboram acu cat se mai poate. Acolo vedem noi...Aici avem doar doua solutii ori sa ne prabusim pe planeta , ori sa ne atraga steaua de fier. As prefera prima varianta.
- Bine daca zici tu, spusei cu juma de gura, aruncand priviri disperate catre Nina. Dar ea era impasibila. Nu o deranja nici o varianta. ` Sigur ei ii convine` fac eu in gand, ea nu are viata...nu are stari emotionale....Pe astea, nu am reusit sa i le introduc..
Kurt porni iar motoarele si se avanta in abisul negru de sub noi. Dupa ce porni iar camera, si incerca sa aleaga un loc potrivit de aterizare cat mai aproape de nava fantoma. Kurt se lupta cu nava , care incepuse iar sa se zgaltaie din incheituri , provocandu-mi greata. Atractia ei si a stelei isi spunea cuvantul Nu vroia sa renunte cu una cu doua la noi. Dupa ce traversaram niste munti uriasi si apoi o mare aparent linistita, ajunsem sa strabatem o campie de un verde negru-murdar. Sau cel putin asa o vedeam eu. Cu cinci minute de a ajunge la nava buclucasa, Kurt frana brusc, ceea ce facu ca sa imi vina cafeaua Ninai in gat. Cu cat cobora simteam ca incep sa ma doara toate madularele. Cred ca si Kurt traversa aceeasi stare. Dar era mai stapan pe el. Incordat la maxim cu mainile inclestate, si nu numai ele, pe manete, Kurt reusi sa atinga odata solul, dupa care sari iar si apoi o puse definitiv pe sol. Impactul cu solul avu niste repercursiuni pentru mine ciudate. Din urma impactului ajunsesem pe jos. Nina se tinuse de o bara. Kurt statea si el mai mult prabusit pe pupitru. Se indrepta anevoie si zise cu un zambet fortat:
- Coborarea ! am ajuns la statia terminus...

3.
Imi simteam corpul greu, de parca mancasem o bataie zdravana.. Toate inchieturile ma dureau. Stateam acolo jos neputandu-ma misca. Era peste poate. Mainile si picioarele imi devenise ca de plumb. Nina se uita la mine si nu intelegea de ce stateam eu acolo jos fara sa ma scol. Se oferi sa ma ajute, dar un urlet de durere , o facu sa renunte.
- Ce aveti domnule , v-ati ranit?
- Nu Nina , nu ma mai pot misca si nici scula de jos.
- Asta din cauza atractiei mari ai planetei, facu Kurt. Nici eu nu sunt obisnuit la o asemenea atractie dar sunt oarecum mai obisnuit decat tine. Eu am mai mers pe unele planete la care gravitatia era mai mare , dar nici chiar ca asta, recunoscu Kurt. O sa te obisnuiesti.
- Sigur! Tie iti este usor de zis, ma vaitam eu incercand sa ma ridic . Cu un efort supranatural reusi in final sa ma ridic, ce pentru mine mi se paruse o imensitate. Ma agat de pupitru si incerc sa stau cat mai drept cu putinta, desi simteam ca picioarele imi tremura vrand sa se lase in jos. Incerc sa pasesc si mi se pare ca ma lupt cu niste forte invizibile. Nici Kurt nu mergea mai bine , dar el totusi se descurca , mai bine ca mine.
- Hai sa mergem sa exploram cealalta nava, sa vedem ce e cu ea, si daca ne poate oferi ceva servicii.
- Dute tu cu Nina , eu o sa raman aici sa va astept. Oricum cineva trebuie sa si pazeasca nava, Nu ? fac eu sperand ca Kurt sa ma lase in pace. Dar ti-ai gasit.
- Nu! Mergem cu totii. I-a de aici zise el intinzandu-mi un dezintegrator si o lanterna.
- Si cum crezi ca o sa mai car si astea, cand eu de abia ma duc pe mine. Reusii sa fac un pas, minune mare, si asta il bucura pe Kurt.
- Vezi ai si inceput sa te descurci, ma incuraja el. Luai lanterna si aparatul din mana lui Kurt, si mi se paru ca lanterna ma trage in jos. Incercai inca un pas spre usa incercand sa-l urmez pe Kurt, dar imi pierdui echilibrul si cazui in genunchi .
- Stai asa , face Kurt , am ceva pentru tine. Se duse cu oarecare greutate la o nisa si scoase de acolo ceva care semanau cu niste bete de schiuri.
- Ia astea! O sa te sprijini in ele.
Ma proptii in bete si reusii sa ma ridic, cu un oarecare efort. Tot trupul ma durea din cauza efortului. Kurt isi puse o masca si imi dadu si mie una.
- Pentru orce eventualitate ma linistii el.
- Parca spuneai ca e respirabil aerul, facui eu.
- Da ! Dar de unde stiu eu, ca nu sunt niscavai germeni patogeni, virusi ceva...
Apoi impreuna cu Nina care se descurca de minune cu noua atractie, se dusera la usa navei , pe care o deschise. O presiune puternica ne izbi in fata, si daca nu ne tineam, aia eram. Ne prabuseam toti ca niste bolovani. Kurt isi facu loc prin intunericul de nepatruns de afara. Raza lanternei lui , taia ca un cutit , intunericul de nepatruns de afara. Deja ei facura cativa pasi de la nava in timp ce eu , abia ajunsesem cu greu la usa. Kurt se intoarse si ma imbie.
- Hai odata ca nu avem timp toata ziua! Zise el indreptand un aparat catre nava si facand-o invizibila.
- Asta asa pentru orce eventualitate.
- Apropos de ziua , aici se mai face vreodata ziua?
- Da , odata la trei saptamani. Dupa care o zi dureaza o saptamana. Dar nu trebuie sa te bucure prea tare , ca este un pic mai lumina , dar nu prea tare. Dupa calculele mele cred ca deja se sfarseste noaptea si de maine vine `ziua` .
- Poi nu ar fi bine sa asteptam pana maine, Kurt? Daca tot se mai lumineaza oleaca , macar sa vedem pe unde mergem....
- Nu ca s-ar putea sa vie si furtuna....ceea ce ne-ar ingreuna miscarile si asa greoaie...
Kurt si cu Nina mi-o luase cam tare inainte. Eu faceam eforturi disperate sa-i ajung din urma. Cu toate betele alea, castigam foarte putin teren. Imi venea greu sa tin si lanterna in jos si betele in mana. Parca durerile insuportabile se mai atenuase un pic. Sau poate era doar o parere. Continui sa ma deplasez greoi, bombanind:
- Auzi Kurt, nu puteai sa parchezi si tu nava asta a ta , mai aproape de nava aia straina.
- As fi vrut eu...Am incercat...
Mai aveam pret de o suta de metri ce ni se parura fara sfarsit. Intr-un tarziu ajung si eu la nava cu pricina. Deja Kurt si cu Nina o studiau vrand sa descopere o posibila intrare. Dar nu era chip pe intunericul asta. Dupa ce ocoliram nava , Kurt gasi in sfarsit intrarea. Mai trecu o vreme pana dibuiram si incuitorile. Cand in sfarsit usa se deschise cu ajutorul lui kurt, incercaram sa intram inauntru. In interior un intuneric de nepatruns. Raza chioara a lanternei moastre , de abia facea fata. Urcaram cu mare greutate in nava, mai ales eu, care eram gata sa cad iar, noroc de Nina care ma prinse in ultimul moment si ma trase inauntru.
- Pe aici Creatorule....
4.

La lumina puternica a lanternelor noastre , incepuram sa distingem locul unde ne aflam. Patrunsem intr-un fel de hol lung. Pe fiecare latura a holului erau cate o usa. Kurt le incerca pe toate. Una din ele dadea la comanda. Cand intraram in comanda, ne izbi un miros specific de statut, si dezordinea foarte mare din interior. La toate astea se adaugau suporturi de fier si bronz, ce servisera la ceva inainte, contorsionate , de parca cineva le indoise cu o mana nevazuta. Pe podea erau multe pete negre inchegate, iar unele chiar lipicioase, semn ca nu erau facute de mult. Kurt se duse la pupitru si dibui un intrerupator general Il actiona si incapera se umplu de o lumina slaba , ce noua ni se paru de zece ori mai puternica decat lanternele noastre. Le stinseram , si ne croiam anevoie drum catre diferite obiecte si nise. Kurt dadu de un magnetofon ce mai avea o banda pe terminate in el. O lua si o baga intr-un sac ce il luase cu el.
- O fi buna la ceva poate aflam mai multe despre echipaj si ce s-a petrecut aici , defapt. Apoi Kurt mai dadu de cateva role de filme intr-un dulap. Vazu jurnalul de bord si il lua si pe acesta. Nici bateriile lor nu prea erau incarcate , semn ca nu mai fusese folosite de mult. Deasupra postului de comanda statea scris in cateva limbi straine de mine, numele navei. Kurt imi spuse ca se chema Vella. Mai zaboviram o vreme , ceea ce facu ca Kurt sa arunce cate o privire si in celelalte incaperi. Dar nu-i prezenta prea mare interes. Kurt se duse iar la comanda si inspecta datele despre combustibil. Ramase surprins si o exclamatie de bucurie izbucni:
- Suntem salvati! combustibilul lor o sa ne ajute sa plecam acasa. Ce e drept este unul primitiv dar eficent pentru noi. Ei mergeau cu anamezon. Un combustibil cam pretentios si destul de instabil. Si noi l-am folosit odata de mult , dar am renuntat la el.
- Si cum atunci o sa ne salveze daca e expirat? Facui eu neincrezator.
- Pentru a ne desprinde de solul asta ucigas si de planeta, e numai bun. Am eu un plan. De asemeni vad ca au folosit pentru franare si inscriere pe orbita , motoarele planetare, cu combustibil solid. Probabil ca de aceea nu au putut pleca inca. Numai ca trebuie sa le desprindem si sa le transportam la noi pe nava.
- Si cum ai sa faci asta ? E destul de dificil De abia ne putem misca noi dar acele rezervoare de 1 tona...
- Gasesc eu o solutie maine.
Dupa ce mai arunca inca o ultima privire , Kurt se hotara :
- Gata pentru azi, ajunge maine vom continua din nou investigatia si vom transporta rezervoarele , zise el si se indrepta spre iesire.
- Ce faci? Nu stingi lumina? Facui eu.
- Da ! facu el. Maine trebuie sa tragem si niste cabluri pentru a electrifica zona....Ca nu o sa lucram pe dijbuite sau la lumina lanternelor noastre chioare.
Ne indreptaram cu totii catre usa, lasand in urma noastra un intuneric de nepatruns. Kurt iesi primul si dupa el Nina. La urma cu inca oarecare greutate il urmam si eu. Cand ies afara , Kurt zavora iar usa. Cu precautie ne indepartaram de nava straina , spre nava noastra. In timp ce luminam campul din fata mea , avui pentru o clipita senzatia , ca ceva negru sari in laturi cand lumina lanternei mele il descoperi.
- Kurt , facui eu speriat, aici este ceva care se misca....
- Ti s-o fi nazarit.... zise Kurt continuindu-si mersul catre nava sa.
- Nu cred, mi s-a parut de adevaratelea... ceva diform mare si negru se dase in laturi cand fu luminat.
Dupa vreo zece minute ce ni se parura fara sfarsit ajunsem si la nava noastra. Kurt o facu vizibila si avu un strigat de surpriza si tot odata si de uimire. La luminile noastre comune , cateva pete negre si diforme, aratand ca o meduza , se desprinse, de nava si se refugie cu viteza in intuneric.
- Ti-am spus eu.... facui eu cu frica.
Fara nici o vorba Kurt se arunca inauntru urmata de Nina si de mine care in dorul de a patrunde mai repede inauntru nici nu mai observasem ca ma durea toate iar, si reusii sa ma impedic de prag venind iar de-a busilea. Reusii cu ajutorul betelor sa ma ridic . Kurt baricada usa si porni catre comanda. Scoase pretioasa incarcatura si o puse ca un trofeu pe masa. Eram obositi, dar eram si foarte curiosi , ce o sa spuna acele benzi, cand le vom asculta. Curiozitatea era mai puternica decat oboseala. Cu greutate ma asezai pe un fotoliu, pe cand Kurt isi facea de lucru la un magnetofon portabil si puse banda in el. Ii dadu drumul. Ma asteptam sa aud tipete de groaza a muribunzilor de pe nava parasita. Dar nimic din toate astea. O vreme banda rula fara sa scoata nici un zgomot. Deodata....

O vreme banda rula fara sa scoata nici un zgomot. Deodata un glas de femeie se auzi clar si raspicat. `` Zira. Am avut nenorocul ca sa nimerim in aceasta parte a galaxiei, unde aceasta planeta ne-a facut prizonierii ei. Sunt trei luni, decand ne aflam pe ea. Am avut probleme la coborare, pentru ca in lupta noastra cu gravitatia sporita ne-a terminat aproape toata rezerva de anamezon. Am reusit sa coboram cu planetarele. Cand am coborat am intamapinat numai noapte. O noapte lunga care credeam ca nu se mai termina. Intr-un tarziu s-a mai facut putina lumina, ca o inserare intr-un sfarsit de amurg. Nu prea vedeam nici acu mare lucru. O vreme am stat cuminti in nava, neavand curaj ca sa iesim sau sa ne aventuram pe o planeta necunoscuta. Totusi curiozitatea a invins frica. Faceam totusi mici escale , doar in jurul navei cercetand imprejurimile. Inca de la venire unii din noi mai curajosi au incercat sa vada ce e cu acel obiect misterios oval si negru cazut , si infipt in sol, nu departe de noi�``
- Sa stii ca si eu am vazut ceva de genul asta� facu Kurt, ganditor.
- Sa nu-mi spui ca vrei sa vezi si tu despre ce e vorba?...
- Daca o sa fie necesar�
``Dar in urmatoarele zile oamenii nostri incepura sa dispara in mod inexplicabil. Am fost o echipa de 12 oameni. Patru fete si restul baieti. Toti eram tineri�``
- Eram ? nu se putu abtine , Kurt. Parca auzindu-I remarca , aceasta compecta:
``Da eram niste tineri nerabdatori si curiosi , ca sa dea piept cu viata. Veneam de pe planeta Pamant, cu multi ani in urma, intr-o misiune de cercetare a planetei Venus. Pe multi tineri ii fascina seara, prezenta acestei planete pe cerul instelat. Cate idile nu s-au impletit sub cerul noptii in prezenta ei. De aceea multi cercetatori si astronomi s-au hotarat sa intreprinda o expeditie de cercetatre catre aceasta planeta. Ne-a trebuit cativa ani ca sa putem ajunge la ea. Dar mare ne-a fost dezamagirea , cand si-a aratat adevarata infatisare. Ne-a dezamagit complect. Nu mai era acea planeta ca in noptile de odinioara. Era la fel de mare ca Pamantul , dar cu o atmosfera nociva. Ne-am intors catre Pamant. Dar am gresit drumul. Un asteroid ne-a lovit si toate mijloacele noastre de comunicare au cazut. Ba mai mult roiul de asteroizi ne-a distrus si o buna parte din aparatele si senzorii de pe nava, scotandu-le din uz. Eram ca o barca in mijlocul oceanului de stele, fara a mai fi in stare sa ne mai intoarcem vreodata pe Pamnat. Dupa multi ani de hoinareala am ajuns si in aceasta zona fiind atrasi neixplicabil de ceva nemai vazut. Toate incercarile noastre de a ne continua drumul se soldara esecului. Comandantul nostru un tanar navigator reusi sa controleze nava si dadu de aceasta planeta care ne atragea ca un magnet. Pana la urma am fost nevoiti sa asolizam, folosind planetarele ca mijloace de franare. Am reusit sa aterizam cu greu. Combustibilul ni se terminase. A trebuit sa ne resemnam. Numai aveam nici o scapare eram condamnati sa murim aici. Comandantul mai apucase sa trimita o astrograma, un SOS, dar fara prea multa convingere ca cineva o sa-l intercepteze.``
Dupa o vreme se asternu linistea. O liniste care dura vreo zece minute la noi. Apoi interlocuitoarea continua: ``Au mai disparut inca doi. Nimeni nu stie unde se duc si de ce dispar. Nu reusesc sa-I conving sa nu mai plece. Se incapatineaza cu totii ca vor fi salvati. Nici lumina nu mai aveam prea multa in baterii si asta ne facea sa orbecaim in bezna. Putinele ``zile`` ca sa le zic asa, nu ne ajutau prea mult. Cativa ingineri de ai nostri demontara un motor planetar si incercam sa ne croim drum prin bezna necunoscuta , maturand campia la intervale scurte si repetate, cu cate un jet de foc nimicitor. Dar nici asta nu a ajutat prea mult. Oamenii totusi dispareau mereu, in conditii inexplicabile.
Se facu iar o pauza. Apoi inregistrarea porni iar :
- `` Sunt numai ura, ne-au dovedit pe toti. Numai eu am scapat. Nu stiu cat oi putea sa mai raman aici. Dar incerc sa las un mesaj de avertizare pentru cei care or reusi sa dea de noi din intamplare , ca orce ar fi sa nu paraseasca nava ``
Dupa asta urma un clic, semne ca inregistrarea se terminase. Am asteptat ca sa se deruleze multa banda, dar degeaba, glasul fetei, nu mai reaparu.
- Probabil ca si pe ea au atacat-o forte ostile�se gandi Kurt. Ei dar noua nu are de ce sa ne fie teama. Ca suntem avertizati de un necunoscut.
- Esti nebun ? Nu ai vazut ca si ei au patit la fel, daca au iesit afara din nava. Inseamna ca cineva din bezna ne pandeste si ne vrea raul, poate chiar moartea�
Dar Kurt hotara.
- Maine ne ducem la nava Vella si demontam restul de planetare si ni le vom insusi.
- Si cum vrei sa faci aceasta?
- Vom folosi niste carucioare. Cu ajutorul lor le vom transporta pana la noi.
- Si cu `inamicul` , ce facem? Ca el de abia ne asteapta�
- Vom intinde cabluri electrice cu becuri si vom ` mina` zona , electrificand-o, pana la nava lor, in asa , ca sa fim protejati.

Vad ca a inceput sa bata vantul pe aici.... Cred ca v-ati plictisit.

6.

Dis de dimineata, vorba vine, ca afara numai dimineata nu era, asa ca pe la 7, dupa timpul de pe nava noastra, Kurt ne dadu desteptarea. Ma simteam ingrozitor. Toate oasele ma dureau.
- Ce te-ai sculat asa de dimineata, cu noaptea in cap? Nu vezi ca afara nici nu s-a luminat de ziua, fac eu incercand sa fac o gluma buna. Dar ti-ai gasit, Kurt nu imi lua in seama gluma. Ma ridicai cu greu de jos vaitandu-ma la orice miscare. El se adaptase mai bine si mai repede decat mine. Ma scol in capul oaselor, si amintindu-mi de ceva ii spun Ninai:
- Nina ! La mine o cafea zboara...
- Nu mai bea atata cafea ca nu iti face bine , mai ales aici in conditiile astea�facu grijiliu , Kurt.
- Poi vreau sa ma regenerez. Dupa cum spuneai ieri , azi o sa avem multa treaba�
- Chiar foarte multa traba�ma corecta Kurt. I-ati o pastila energetizanta si gata ! esti bun toata saptamana. Sper sa nu stam chiar atat.
- Poi da, tie iti convine�bombanii eu, incercand sa ma ridic in picioare.
- Hai sus ! nu mai lenevi, nu se lasa Kurt.
- Mai bine o lasam mai tarziu�. O ce ma doare capul. Azi noapte am avut impresia ca cineva ne urmarea de afara�
- Ti s-a parut�
- Nu cred�
Nina astepta aprobarea mea , care nu mai venea. In sfarsit ma intreba:
- Creatorule ! Cum o vrei mai tare sau mai moale, mai rece sau mai fierbinte...
- Nu imi mai face nimic, ma rastii eu la Nina, nu auzi ca imi face rau�si te rog sa nu imi mai spui `Creatorule`
- Bine am inteles, Creatorule !
Ma uit dupa Nina care dispare in comanda. Kurt nu ne dadu atentie ca era absorbit de munca sa. Mesterea ceva intr-un atelier . Cand reusi sa ajung si eu acolo, il urmaream din prag pe Kurt. Lucra la un soi de carucior. Desfacuse niste piese rotunde si acum improviza un carut.
- Crezi ca o sa tina?...
- Vedem noi. Daca nu poate gasim ceva asemanator acolo in nava aia.
Dupa ce imi dadu si mie doua pastile, si lua si el doua, ne hotararam sa parasim nava. In acest timp Kurt depozita langa usa navei mai multi colaci de sarma si multe dulii cu becuri gata pregatite. Trebuia numai sa le montam pe cablu din loc in loc. Pentru o mai buna vizualizare Kurt mai aprinse si un puternic proiector ce se afla pe nava. Cand incarcati cu de toate, inclusiv Nina, parasiram nava, si o luaram catre Vella. Kurt intindea cablul si eu legam duliile cu becuri. Cand dupa aproape o ora ispraviram si noi, Kurt se repezi la motoarele planetare ale navei. Dupa ce Nina conecta lumina , tot campul se lumina. Acum putea sa vina ` Necunoscutul`. Faceam eu pe grozavul. Dar daca as fi stiut prin ce aveam noi sa trecem� Kurt Incerca sa desprinda un rezervor , care se incapatina sa nu cedeze. Incercai sa il ajut , dar nu cu prea mult spor. Ajutat si de Nina, reusiram intr-un tarziu sa-l desprindem si sa-l asezam pe carutul improvizat a lui Kurt. Dupa eforturi uriase il impinse si plecaram cu el spre nava noastra. Ajunsem cu el si Kurt se pregatii sa-l transfere continutul la motoarele lui.
- Crezi ca o sa mearga? tipai eu in dreptul castii lui. Imi facu semn cu mana ca e in regula. Dupa o alta jumate de ora Kurt se indrepta din nou catre nava straina sa mai scoata un rezervor. Reusise sa-l si puna pe carut cand ceva , fara sa �mi dau seama ce anume , ma facu sa am ca o teama. Ceva ca o ameteala ma invalui. Parca cineva puse stapanire pe mintea mea. Iar acum ma luptam cu mine insusi. De multe ori invingea forta straina. Ni se intampla ceva inexplicabil . Kurt care era in fata mea mai departe ma anunta prin statie ca nu stie ce se petrece cu el. Incercai sa raspund, ca si pe mine ma treceau aceeasi senzatie. Deodata Kurt in loc sa se duca cu caruciorul spre nava noastra , intoarse carutul si se indrepta catre marginea neluminata a unui desis intunecat, in care se ghicea ceva intunecat si plin de viata. Se iscase ceva miscare in acea zona. Parca ceva sau cineva il chema. Ii impresionase si lui sistemul nervos. Cred ca nici el nu mai stia ce face. Il strig disperat sa se intoarca. O strig pe Nina si ii fac semn sa il urmeze pe Kurt. O ponii si eu , spre hasisul intunecat . Cu cat ma apropiam de Kurt cu atat mai mare era acea forta care ne chema catre `acel el`. Nici nu imi dadeam seama ce faceam. Noroc ca Nina cand pleca, ridica si redectiona reflectorul catre zona in care se indrepta Kurt. Incercai sa ma apropii in fuga catre el strigandu-l intr-una. Cand mai erau vreo 50 de metri de locul cel intunecat, ceva ca o cruce neagra se inalta peste ceva ca niste tufisuri. In centrul ei, avea o prominenta rozie si rotunda, ca o jumate de sfera. Incepuse sa ma intepe creierul. Kurt se tot ducea catre acea aratare, atras ca de un magnet, care il tot chema si nu mai voia sa renunte la prada sa. Ba mai mult , Kurt lasase in urma si carutul cu rezervorul pe el , si se indrepta singur catre acea misterioasa faptura, care tot isi agita bratele ca niste tentacule. Nina se lua dupa Kurt incecand sa-l opreasca. Eu ajunsem la carut si il intorsei cu ajutajul catre acea faptura. Crucea se inalta si facu sa sloboade catre Kurt, trei raze din centru, de culoare alba albastruie, ca niste fulgere. Noroc ca Nina ajunsese prima si se puse in fata lui Kurt. Cele trei raze o atinse pe Nina , care se prabusi intr-un geamat stins:
- Creatorule pana aici imi fu�
Disperat apuc comanda si aprind rezervorul indreptandul catre crucea ucigasa. Cred ca spotul meu de energie o atinse ca se prabusi cazand in intunericul din vale. Dupa ce mai maturai cu cateva jeturi de flacari , curatand zona, il apucai pe Kurt care ramase in nesimtire si cu greu il pusei pe carut. Cu greu am refacut itinerariul catre nava noastra. Cu graba il trag pe Kurt inauntru si inchid usa. Atacul ma luase prin surprindere. Aproape ca uitase de Nina. Saraca, cazuse la datorie salvandul pe Kurt. Il trag pe Kurt pe un pat, si astept cu infigurare sa-si revina. Nu stiam ce sa fac. Cand dupa cateva minute il vad ca da semne de viata. Imi spune:
- Vezi ca in nisa de sub consola sunt niste pastile albastre. Da-mi una.
Ma execut. Dupa alte minute il vad ca isi revine complect.
- Se pare ca iti datorez viata� zise el cu un zambet amar in coltul gurii. Ma doare capul ingrozitor. Aratarea aia se juca cu mintea noastra. Ne paraliza sistemul nervos. Cred ca stiu acu de ce nu se mai intorcea nimeni pe nava Vella. II `chema` folosind unde telepatice , un fel de hipnoza. Un sistem foarte reusit pentru aceste vietati , ca sa se hraneasca. Cred ca avem de aface cu niste mutatii genetice. Care s-au adaptat de �a lungul timpului.
- Noroc ca am avut planetarul pe carut, ca altfel�eram pierduti. Eram felul intai la acele ordiganii�
- Imi pare rau de Nina. Ai perdut-o� Nu-I nimic, cand ne intoarcem acasa , daca o sa ne mai intoarcem , iti promit ca iti fac o alta Nina. Cred ca pentru azi ajunge.
Eram si eu de acord odata cu el. Fuses o `zi` grea si plina de neprevazuturi. Lasaseam in continuare campul `minat`. Din cand in cand ma duceam sa vad prin hublou, ce mai este afara.
- Maine merg iar acolo sa vedem ce mai recuperam din Nina ta.
- Ba s-o crezi tu !... Nu te mai las sa iesi afara. Eu oricum nu mai am de gand sa scot nasul afara, ori cate `cruci` sau alte fapturi or mai fi pe acolo. Tu , daca vrei sa te sinucizi , nu ai de cat�
- Si cine, sau cum o sa mai pleci de aici fara mine?... Oricum nu ne ajunge combustibilul , cu ce am transportat azi. Maine trebuie sa iesim iar afara , sa recuperam si restul de combustibil ramas. Cred ca ne-ar mai trebui inca un container. O sa vad maine� zise Kurt intrand in comanda.
Ramas singur avui pentru cateva clipe o remuscare, pentru cea ce a fost Nina. Cu cine ma mai certam eu acu? Cine imi mai aducea in fiecare dimineata cafeaua la pat�? Cine imi mai rezolva problemel mele�? Parca ceva se rupse din mine� Cateva lacrimi izbucnira pe obraz, siroind la vale. Le lasai sa alunece in voie. Sufeream in tacere pentru cea ce a fost pentru mine cea mai buna prietena �

Kurt se puse pe treaba, cu toate ca inca mai era inca putin ametit. Acea lighioana crucifixa, il afectase oleaca. Descarca combustibilul din containerele aduse de noi in cele ale lui. Dupa ce cerceta aparatele zise:
- Asa cum m-am asteptat! Mai ne trebuie inca macar unul , ca sa putem pleca in siguranta de aici.
- Si cum ai de gand sa mai faci asta. Nu te mai las sa pleci.
- Nu avem incotro. O sa folosim acelasi rezervor ca pe o arma, in timp ce eu descarc un alt rezervor de pe Vella.
Numai ca afara dupa cum estimase si Kurt incepuse ` ziua` lor pe planeta. Si inceputul ` zilei` , se manifesta si cu o furtuna ingrozitoare. Era un uragan puternic. Rafale de vant matura campia noastra.
- Nu vezi ce e afara , cum crezi ca o sa ne descurcam acu si cu vantul asta nebun. O sa ne mature pe tot platoul asta blestemat.
- Nu-I nimic ca e uragan. Asta e bine, inseamna ca daca ne-ar ingreuna pe noi , sigur o sa ingreuneze si pe cei `misteriosi`. Putem profita de asta.
Dar Kurt numai astepta confirmarea mea, si se aventura afara. Incercai sa-l urmez , cu toate ca nu imi ardea. Rafalele de vant erau gata- gata, sa ne azvarle cat colo. Noroc de greutatea noastra, care ne ajuta intr-un fel. Atractia gravitationala ne ajuta pe de-o parte. Amandoi impingeam caruciorul , sau mai bine zis ne tineam de el, catre nava Vella. Am ajuns intr-un tarziu acolo. Kurt se apuca de demontat un alt rezervor. Am sarit sa-l ajut Acu ca numai era Nina� Dupa eforturi supranaturale , si asta si pentru ca s-au adaugat si conditiile vitrege, reusiram in sfarsit, sa desprindem inca un rezervor. Il punem pe carut si ne indreptam catre nava noastra. Cand mai aveam vreo suta de metri , o rafala de vant ne rupse firele elctrice cu becuri si campia se scufunda in intuneric. Acum situatia era similara cu un episod deprins dintr-un film de groaza. Furtuna urla , noi eram pe intuneric, cum era mai bine. In cadere firele facura scurtcircuit , punandu-ne si bateria de pe nava in scurt. Ceea ce avu ca rezultat, si cufundarea navei noastre in intuneric. Acum nu mai vedeam nici nava. Kurt aprinse lanterna , care cu o licarire jalnica abia mai lumina doi metri. Cand lui Kurt ii veni o idee.
- Hai la fire. Ne luam dupa ele si ajungem la noi. Ne luaram dupa ele, si nu intelegeam de ce drumul mi se paru tot mai lung. Cand ne daduram seama ca plecaseram iar in directia gresita, iar catre Vellei. Ne-am intors iar inapoi, refacand drumul. Kurt avuse dreptate . Furtuna ne ajuta totodata si pe noi , aparandu-ne si de fapturile ucigase. Nici una nu se aratase prin preajma pe cand noi orbecaiam prin intunericul de nepatruns. Probabil ca furtuna , le stingherea si lor miscarile. Dupa alte 15 minute , ce ni se parura de nesfarsit, atinsem cu carutul, in sfarsit si nava noastra. Kurt o lega la rezervorul lui, in timp ce eu ma repezii sa urc mai repede la bord. Dezlegai firele de la baterie si curentul, mai slab, reveni luminand camera cu o lumina palida, ce noua ni se parura foarte puternica in comparatie cu noaptea de smoala de afara. Dupa ce termina si Kurt , intra si el inauntru. Dupa ce verifica nivelul , Kurt se declara multumit.
- Da cred ca acu ajunge.
- Inseamna ca maine putem pleca. Eu nu as mai ramane nici o secunda aici.
- Da maine, cred �Acu e si furtuna�sper ca maine furtuna sa se potoleasca. Dupa vreo 7-8 ore furtuna incepu a da semne ca s-ar potoli. Imi arunc ochii prin hublou si vad prin intuneric niste luminite verzui care se miscau repede.
- Uite au iesit la vanatoare , fac eu. Probabil ca ne-au simtit prezenta si acu ne cauta.
- Nu au decat, sa ne caute mult si bine�. Zise Kurt ganditor si atent la ceva.
- Ce mai este? La ce te mai gandesti? Ce iti mai trece iar prin cap?
- Nimic! Ma gandeam la o eventuala posibilitate sa intreprindem o expeditie de cercetatre asupra misteriosului `Obelisc albastru` ce se afla cazut aici langa noi.
- Nici sa nu te gandesti�
- Maine vom reface iar gardul electric. Tu te inarmezi cu `tunul` pe un carut, si tragi cateva salve si `curati` drumul de orce jivina care ar incerca sa ne taie calea. Oricum de maine o sa se mai lumineze putin si o sa vedem mai multe.
- Da ? Ei afla ca eu de aici, din acest fotoliu , nu ma mai misc pana nu plecam� Daca vrei sa te sinucizi , nu ai decat. Pe mine nu ma intereseaza nici un OZN, sau ce o fi acolo...
- Bine foarte bine, o sa ma duc atunci singur, zise Kurt si se facu suparat. O vreme nu am mai comentat nimic. El se invartea prin incapere tot calculand si bombanind ceva.
- Ajunge ca ai sa rozi podeaua. Poate daca ma rogi frumos , � o sa te ajut si eu. Dar numai ca sa-l vedem atat, nu ma urc la bordul lui.
- Nu-ti face grija ca nu cred ca o sa putem face si asta. Ar fi o sinucidere curata. Nu putem stii cu ce fel de tehnologie ne putem confrunta.
- Mai bine o luam pe Nina , poate o putem repara. Imi este dor de ea. Chiar imi era pofta de o cafea�

8.

A doua zi nici nu se facuse bine ora 8 , ca Kurt era nerabdator sa ia putin `aer`.
- Unde te duci cu noaptea in cap ? fac eu. Nici nu s-a luminat bine de ziua.
Ma uit prin hublou si vad ca afara era un semi intuneric, de parca ziceai ca trebuie sa se intunece, nu sa se lumineaze. Mai aveam patru zile de lumina. Undeva in departare cerul negru era luminat din cand in cand, de niste fulgere mari si violente. Semn ca pe acolo era prapad.
- Ce vrei , face Kurt in loc de raspuns, citindu-mi ingrijorarea mea pe fata. Aici activitatea electrica e in toi. Pana si atmosfera s-a ionizat, de atatea descarcari. Cred ca si ` animalutele` de pe aici au suferit mutatii si s-au adptat noilor conditii vitrege a naturii, incarcandu-se cu electricitate statica, facand din asta o arma de aparare si de atac, totodata.
- Da , era sa te coste viata aceasta `arma`�Unde mergem vrei sa o recuperam pe Nina�?
- Da. Si as vrea sa fac si o vizita misteriosului obiect ovoidal. Pare desprins de pe alte meleaguri. Nu cred ca e de prea aproape. Si sta de foarte multa vreme aici. Hai sa o salvam , sau sa vedem ce se mai poate salva din Nina.
Ne echiparam corespunzator. Ne puseram mastile si ne aprinseram lanternele, care acu chiar ca mi se pareau de prisos. Dar Kurt intelese si imi zise.
- Ne trebuie pentru vizita obiectului�
- Nu , hai sa o luam intai pe Nina.
- Bine , hai, se invoi Kurt.
Deschisem usa cu bagare de seama. Nu voiam sa fim surprinsi de vre-o faptura flamanda, priponita pe cine stie unde, in asteptarea prazii. Nu stiu daca pana la venirea noastra mai erau si alte prazi, dar aveam impresia ca de noi le placea cel mai mult. ` Oare daca nu veneam noi cu ce se mai hraneau` fac eu in gand. Dar raspunsul aveam sa-l aflu foarte curand. Kurt luase si carutul cu un rezervor, pentru orce eventualitate , spunea el, dar il intelegeam ca si lui ii era frica de acele namile. Acoperiti de lumina , ne ducem si restabilim legatura cu `campul minat` aprinzandune luminile. La vreo doua sute de metri undeva in spatele nostru , doua aratari, la care greu li se puteau ghici forma si aspectul, se rostogoleau una cu cealalalta luptanduse. ` Uite ca mai sunt si alte tipuri de `hrana , ` fac eu. Cu aceasta ocazie ele fiind ocupate noi ne furisaram nestingheriti catre locul unde cazuse secerata Nina, de acea cruce ucigasa. Ajungem la ea , si o examinam fugar. Pare sa fie intreaga. Poate nu a distrus-o toata , imi fac eu sperante. Ajutat de Kurt o luam pe Nina si o depunem pe carut. Ne pregateam sa ne intoarcem cand , aratarile incetara sa se mai lupte intre ele , si vazandune, se repezira spre noi, in speranta ca au gasit niste trufandale. Dar Kurt le strica pranzul. Declansa doua jeturi de foc catre ele si le parjolira.
- Friptura e gata , face entuziasmat Kurt. Masa e gata. Azi averm la cina friptura de creveti�
Nu stiu daca aratau ca niste creveti dar sigur ca nu eram curios sa vad ce fel de carne au, si daca e comestibila. Kurt se apropie de una si o rostogoli pe jos. Arata ca o caracatita mai mica , cu cinci brate. Pe brate aveau niste ventuze. Cand mergeau pe intuneric acestea luminau fosforescent. ` A deci de astea erau atunci pe afara`, fac eu in gand. Kurt o prinse cu un fel de cleste si o puse pe carut alaturi de Nina.
- Sa nu-mi spui ca ai de gand sa o si mananci�
Ne intoarcem si intram impreuna cu Nina inauntru. Eram victoriosi si voiosi. Ba mai mult Kurt isi umflase penele . Arata ca un cocos, care iesise invingator dintr-o lupta. O dusem pe Nina in atelier si o examinaram . Raza ucigasa o izbise in piept. Cred ca ii afectase cam multe piese.
- Nu am piese de schimb pentru acest tip de ` model` face Kurt.
- Adica ce vrei sa spui, ca am facut un robot primitiv?
- Ei nu chiar primitiv, dar mai putin evoluat. Pana si robotii de pe Merra erau mai evoluati.
- Bine lasa ca ma ocup eu de ea , ca doar eu am facut-o, zic eu cam sifonat.
Si incep sa lucrez la ea , in timp ce Kurt se duse in comanda. Era cam greu acu. Una era sa o faci direct de la inceput si alta sa o repari si sa mai vezi si de ce nu mai merge. Scot bateria si o examinez. Cand o masor raman surprins. Nu mai avea un fir de curent. Oare asta sa fie motivul, ma intreb eu, sperand ca am scapat ieftin. Dar analiza mai indeaproape ma facu sa imi scada entuziasmul. Nici motorul central nu mai raspundea. O parte din angrenaje se dusera. Ba chiar unele parti din corp se topisera. Era greu. Cred ca numai acasa o mai fac� zisei eu dezamagit. O abandonez si ma duc sa vad ce face Kurt. Acesta studia ca un veritabil comandant de osti , o macheta aunui posibil camp de lupta. Cateva obiecte, ce reprezentau cate ceva , in inchipuirea lui , stateau pe o masa. Am ghicit usor ca OZN-ul nostru era o banda mare de hartie pe care Kurt o puse in centrul mesei. Iar celelalte obiecte eram noi si alte lucruri, pe care aveam sa le aflu utilitatea in curand.
- Da in mare e gata planul de bataie.
- Mai trebuie sa si mearga , fac eu pesimist cu gandul la Nina.
- Ce nu poti sa o repari, ma intreaba Kurt, facandu-se ca nu observa tonul meu.
- Nu, pana ajung acasa. Asa cum spuneai si tu, nu am piese de schimb pe masura ei, aici la tine pe nava. Daca stiam faceam doua sau poate o pereche. Un Ion , eventual.
- Ion si Nina , face vesel Kurt. O pereche foarte reusita�
- Si care iti este planul de bataie , fac eu distragandul de la Nina.
- Poi , face el, tu de duci in fata si ` maturi` campia de orce atacant. Apropo, nu am examinat ` cina` o fi comestibila. Cand auzii propunerea lui Kurt simtii ca mi se urca continutul , vorba vine, ca in afara de pastilele lui Kurt , alceva nu mai pusesem in gura de trei zile. Dar Kurt continua:
- Iar eu in urma ta imi fac drum catre OZN �ul tau.
- Nu e al meu e al tau, tu vrei sa-I faci o vizita. Eu nu sunt curios sa intru in el. Dar continuai, trezinduma la realitate.
- Adica pe mine ma lasi in fata sa ma lupt cu stihiile naturii, in vreme ce tu bine mersi vii nestingherit din urma mea. Nu vrei sa incercam si invers?
- Bine facu Kurt, voi merge eu in fata atunci, iar tu din urma mea.
- Poi da sigur , eu la coada. Daca ma ataca vreo `soparla` de asta preistorica pe la spate?
- Bine facu Kurt impaciuitor. Pe tine te pun pe rezervor in timp ce eu matur campia de intrusi. Nici asa nu-ti convine?
Bodoganii ceva , pe care Kurt o lua ca o aprobare, si porniram la drum.
- Si ca sa nu te mai sperii, vom muta gardul de protectie de aici pana la nava OZN.
Usor de zis , greu de facut. Chiar daca era mai lumina, tot nu puteam lucra in voie de frica ` vizitatorilor` care se dovedira destul de multi prin preajma. Si la asta se mai adauga si miscarile noastre incete , care parca acu erau mai in forma. Numai frica jetului nostru , le facea pe jivine , sa stea la respect, urmarindune curioase, toate miscarile.
- Aha , fac eu pe viteazul, va e frica? Spun eu privind la ele cum stateau si se codeau.
- Nu le pune vigilenta si ambitia la incercare, ma sfatui Kurt. Nu poti stii de unde sare iepurele.
In timp ce mergeam trageam dupa noi si linia `electrificata` si `tunul` , cum il botezase Kurt. Ajunseram la vreo suta de metri de acel obiect ciudat. La lumina lanternelor noastre parea de culoare albastra inchisa. Era destul de gigant. Cred ca masura vreo 50 de metri. Si era infipt cam un sfert in sol. Ne oprim in fata lui, si apoi il inconjuram, sperand sa gasim o posibila intrare. Dar zadarnic. Tot obiectul parea facut dintr-o bucata , parca era turnat. Nu se vedea nici o iesitura sau o promienenta ceva.
- Oare cum se urcau astia in nava, ca doar nu treceau prin ea?
- Cred ca aici ai dreptate, facu Kurt. S-ar putea sa posede o tehnologie mult mai avansata decat noi. Poate se teleportau in nava, si invers.
- Sau poate au un robot la bord, fac eu.
- Se poate si asta�Desi nu prea cred�. E destul de vechi, cum nimeni , de unde vine el sau ea, nu le-a simtit inca lipsa.
- Ei si tu daca faceau pe banda rulanta astfel de nave, ca painea la noi, ce mai conta una in plus sau in minus?
- Se poate si asta�zise ganditor Kurt , desi il vedeam ca nu prea era de acord cu varianta mea.
- Da cred ca e singura varianta de a putea patrunde in interiorul ei, sa `taiem` o usa, cu aparatul de sudura , pe care l-am luat dupa mine, de parca am presimtit.
Kurt il mai examina inca odata uitanduse si mai sus. Aproape de varf , obiectul se termina cu o forma spiralata. Obiectul era infipt in sol sub un unghi destul de mare. Cred ca facea un unghi de 75 de grade cu orizontala. Zis si facut in timp ce eu eram vigilent la aratarile alea, care se oprise si ele parca mirate de ce ne puseram in cap sa facem, si priveau la noi plictisite si neincrezatoare, plimbanduse scurt , inainte si inapoi, aparent nepasatoare , dar cu ochii pe noi. Observasem ca nu le placea lumina, si asta era bine. Se fereau din calea razaei de lumina. De cate ori indreptam lumina lanternei catre ele, acestea se retrageau in viteza iesind din calea luminei si retraganduse in intuneric. Asta era bine pentru noi, intr-un fel. Ca puteam sa le tinem la respect.

Mai copii , dar voi mai traiti, ca nu va mai aud pliscul....Nu mai vreti povestea de seara?

MISTERUL ROBOTILOR
PARTEA A �II-A

De Grigoriu Marin
IN DRUM SPRE CASA


Nina nu �mi acorda atentie. Poate era suparata pe mine cu gandul ca iar o puneam la treaba. Kurt o baga in `priza`lasand-o sa se incarce. Trebuia, dupa atatea peripetii....Eu ma desfatam uitandu-ma cu un interes crescut , cand prin hubloul navei , cand imi mutam privirea pe unele monitoare si mai ales pe cel din fata mea. Parca de afara se vedea altfel. Sau poate mi se parea. Era ceva fascinant sa vezi cum aleargau stele si galaxi de toate culorile, in urma noastra. Se apropiau de noi nebune , ca apoi sa dispara dincolo pana hat departe. Kurt se apropie de consola si apasand niste butoane corecta inca o data traiectoria navei. Se uita la indicatorul de combustibil si ramase pe ganduri. Spuse totusi:
- Te grabesti sa ajungi mai repede acasa?
- Cum sa nu, avem atatea probleme de rezolvat, fac eu uitandu-ma la Nina cu subinteles. Dar Nina se facu ca nu ma auzise.
- Stii de ce te intreb? continua Kurt. Este aici langa noi o zona mai libera- k3f9, dar necercetata obscura , si care daca am aborda-o am fi acasa la tine intr-o zi. Nu ar mai fi nevoie sa facem acel ocol, ci am veni din spatele soarelui. Numai ca ...
- Numai ca , ce? Intreb eu.
- Numai ca pe aici nu am mai fost niciodata. Si nu cunosc zona. Dar nu-i nimic, abia o sa o intregim. Voi complecta harta siderala si cu aceasta zona necercetata. Impuscam doi iepuri dintr-un foc.
- Numai ai grija, sa nu prindem nici unul...
- Pesimismul tau incorigibil ma enerveaza...
Kurt numai zise nimic, si se trase in fata unui calculator si care ii dadu de treaba. Introduse diferite date despre noul traseu, si multi alti parametrii. Dupa ce termina , Kurt introduse noile date in computerul de bord. Iar nava ascultatoare se inscrise pe o noua traiectorie in zona necunoscuta.- K3F9. Apoi Kurt lua o pastila, si zise:
- Te voi lasa pe tine sa conduci nava o vreme pana ma mai odihnesc si eu. Uite si tie una ca sa te simti in puteri.
Si imi dadu si mie o pastila rosie.
- Poi cum tu iei una alba si mie imi dai una rosie. �
- A mea e pentru somn. Tie ti-am dat una rosie , pentru a fi treaz. Si te va si energiza.
Dupa ce imi luai pastila data de Kurt, ma intinsei intr-un fotoliu si urmarii cu interes jocul astrilor, care parca incepura sa scada in intensitate si in frecventa. Apareau tot mai rari. In acest timp Kurt, dupa ce lua pastila lui , se duse in celalalt compartiment, ce ne despartea , zicand:
- Am sa dorm 6 ore. Daca nu se intampla nimica, ma lasi sa dorm.
- Si daca...se intampla? facui eu cu frica , ca sa nu-l supar pe Kurt.
- Inteleg nelinistea ta. Nu e nici o problema. In caz de ceva apesi pe butonul rosu din dreapta ta si am sa ma scol. Sper sa nu fie nevoie. I-am dat de treaba navei si stie ea, ce are de facut. E pregatita pentru toate. E pe pilot automat. ...zise Kurt parasind incaperea si pregatindu-se sa se culce.
Vorbele lui avura daru sa ma mai linisteasca. Pentru mine era prima data cand ma aflam in fata unui pupitru de navigatie. Nu mai facusaem asta pana acu. E drept ca in unele jocuri video, dar aici e cu totul alceva. Parca totusi ceva ma speria. Priveam la Nina si parca prezenta ei ma mai linistea. Nu eram chiar singur. Desi nici eu nu credeam ca Nina s-ar putea descurca singura cu asemenea nava necunoscuta. Nu o proiectasem pe Nina, pentru asa ceva. Ea era pentru cafele, facut mancare... facut piata....
- Nina! chiar , ia fa-mi o cafea, spusei eu uitand de pastilele energizante a lui Kurt.
- Dorinta iti este indeplinita Creatorule, facu Nina disparand in bucataria mica a lui Kurt.
- Cum o vrei mai tare sau mai slaba, ma intreba ea din mers.
- Ce ma mai intrebi? Parca nu ai stii! Cum o faceai acasa.
- Da ma gandeam ca ...
- Lasa nu te mai gandi atata, sa nu-ti arzi vreun circuit, si aici nu am piese de rezerva pentru tine. Iar fara tine cum m-as descurca.
Nina se facu ca nu observa tonul ironic din vorbele mele si se executa. Dupa cateva minute aparu cu o cafea aburinda, si mi-o puse pe masa pupitrului din fata mea.
- Are un stil nou de `aragaz` . Nu e ca al nostru. Face sa fiarba apa intr-un minut.
- Da e cuptor cu microunde. O sa imi iau si eu unul cand ajung acasa. Sau ceva de genul asta...zisei eu nedezlipind ochii de pe monitor. Dusei mana mecanic catre ceasca de cafea. O luai si o dusei la gura distrat, uitandu-ma la ecran. Cand sorbii prima inghititura, era sa scap ceasca jos. Ma fripse.
- Nina de ce nu mi-ai spus ca frige? Zisei eu infuriat. Mi-am ars limba.
- Inalt e cerul.... incerca Nina sa imi zica inceputul unui banc mai vechi cand il spusei tot eu , ei , cand m-am mai fript odata prima oara.
- Da stiu...facui eu posac. Si jos e pamantul...
- Iar intre cer si pamant.... continua Nina, numai ca o oprii eu la timp:
- Nina!!!
In fine Nina tacu si se facu ca se uita cu interes crescut si ea pe ecran. Dupa ce mai lasai sa se raceasca cafeaua , continuai sa o sorb cu nesat in ciuda faptului ca si acu cand se racise contactul cu limba arsa imi provoca neplaceri. Parca nu-mi mai simteam limba. Dupa ce terminai, ii dadui ceasca in primire Ninai. Ramas singur imi dedicai timpul urmarind jocurile si fantasmele colorate ale spatiului precum si fuga lor. Parca se fugareau stelele. La un moment dat vazui ca nu ma inselasem. Apareau din ce in ce mai putine. Pana se rarira si mai mult ajungand sa nu mai vad nici una. La inceput crezui ca monitorul se stricase. Dar luminita verde de jos ma convinse ca acesta mai functiona. Marii luminiozitatea si contrastul mai mult. Dar asta nu rezolva cu nimic. Am asteptat de geaba sa mai apara vreo stea macar. In fata mea domnea o bezna absoluta. Trecuse doua ore. Si nu se intampla nimic. Glasul muzical al unor aparate cantau usor. Era aparatul gravitational al navei. Cateva luminite ardeau pe alte console, diferit colorate si intr-o ordine precisa. Ma uitam in continuare pe ecran si prin hublou , dar nimic. Nu mai aparuse nici o stea. Nici macar o luminita mititica. La un moment dat o stare de neliniste ma cuprinse. Nici eu nu stiam de ce si care e cauza. Incercai sa ma stapanesc. Cred ca pastila aia a lui Kurt e de vina , imi ziceam eu dandu-mi sperante. Mai trecu o ora , care mie mi se paru ca nu se mai sfarseste. Mai aveam o ora si trebuia sa-l scol pe Kurt , daca nu se scula el. `Lasa-l sa doarma, ma descuc eu inca o ora`, imi ziceam. Deodata unul din aparate care canta , mi se paru ca ridica o nota mai inalta. Dar la inceput nu dadui importanta, dar aceasta se modifica si mai mult urcand frecventa si tonurile se deosebeau acum clar. Ma nelinistii. Deodata nava incepu sa franeze la inceput usor. Intrase pilotul automat in functie. Pe semne ca detectatse ceva in fata navei , acele antene supra sensibile. Ma uitam in continuare pe ecran si nu vazui nimic. Dupa alte minute nava incepu sa franeze tot mai des. `Cred ca a intalnit o nebuloasa obscura `, faca eu in gand. `Nimic neobisnuit `, imi fac eu curaj. Numai ca nava incepu sa franeze si mai abitir , incepand sa trepideze puternic. Nina se precipita si ea speriata din bucatarie.
- Ce se intampla Creatorule?
- Nu stiu ! A apucat-o tremuratul, cred ca a inghetat si ii este frig, fac eu, ironic , desi mu-mi ardea de glume. Cum nava isi intensificase vibratiile , semn ca se luptau doua forte sa puna stapanire pe nava. Una care o atragea si alta care incerca sa franeze. Panicat apasai pe butonul rosu. Dupa cateva minute aparu si Kurt precipitat in comanda.
Treci pe infrarosu , si opreste motoarele, zise el.
Imediat aparu pe un ecran o stea mare rosie - bruna., parca prea mare in comparatie cu marimea ecranului. Aproape ca inghitea tot ecranul. Iar vibratia navei se opri ca prin farmec.
- Ce e asta? facui eu speriat , mai inainte nu era.
- E spaima navigatorilor spatiali. Este capcana spatiului. Este o `stea de fier`. O stea muribunda care si-a terminat energia de heliu si hidrogen si e pe cale sa apuna...Si asta o face sa aiba un puternic camp gravitational ca ar putea inghiti chiar si o planeta...zise Kurt , lasand capul in jos si se prabusi pe un fotoliu langa consola. Dar o privire la indicatorul de combustibil al navei il facu sa tresara. Indicatorul ajunse la jumatate. Franarea navei facu sa consumam aproape toata rezerva.
- Suntem pierduti !...




2.
Ma uit disperat la randu-mi si parca nu �mi vine a crede. Statea usor aplecat deasupra pupitrului si se gandea. Poate cauta o iesire din impasul in care cazusem. Dupa cateva minute se hotara:
- Trebuie sa incercam intai sa scapam de atractia stelei.
Apasa pe cateva butoane si reporni motoarele auxiliare. Dupa cateva minute , timp in care nava parca se tot lupta cu ea insasi, reusi cu mare greutate sa se abata din drumul stelei de fier. Dar canf Kurt opri motoarele nava se incapatina sa se reinscrie pe traiectoria ce abia o parasise.
- Asa nu ajungem nicaieri , facu nemultumit Kurt.
Si eu si Nina il urmaream cu sufletul la gura. Ceva imi spunea ca el va gasi o solutie si ne va scapa. Trebuie sa gaseasca. Doar avea mai multa experienta de navigare printre astri. Kurt se precipita iar la un computer unde introduse alte date si astepta. Dupa cateva minute avu confirmarea. Steaua mai avea inca 5 planete. Kurt le afisa pe ecran. Primele patru erau mai aproape de stea ce orbitau in jurul ei. Erau uriase.
- Nu cred ca aceste 4 planete ne sunt de vreun real folos.
- Cred ca nu ti-ai propus sa aterizam pe vreo una din ele.
- Ba bine ca nu. Pana la urma nu avem ce face. Macar sa aleg o planeta mai mica, unde gravitatia e mai mica. Pe celelalte , nici nu se pune problema. Vom fi striviti de gravitatie ca niste muste, inainte de a atinge macar solul.
Kurt se hotari sa vada datele despre ultima planeta care era cea mai departe de stea. Dupa ce primi si raspunsurile despre ea , se hotara:
- Vom folosi motoarele auxiliare pentru a ne inscrie pe orbita celei din urma planete. Este mai mare de doua ori si jumate, decat planeta voastra. Este cam mare gravitatia pentru tine , dar asta e! Poate nu o sa coboram , desi....alta sansa nu cred ca o sa avem.
Kurt dupa ce mai citi inca o data datele de pe monitor, apasa pe buton si cu ajutorul motoarelor reusi sa dirijeze nava catre cea din urma planeta. Cand ajunse la ea, se inscrise pe orbita. Astfel ca nava incepu sa o inconjoare in regiunea ecuatorului. Daca ma uitam afara prin hublou nu vedeam mare lucru. Numai pe monitor putem observa planeta. Si asta gratie filtrelor si trecerea pe sistem infrarosu. Numai asa puteam sa vizualizam planeta si astrul. Facusem ocolul odata si ne pregateam sa intram in a doua survolare. Cand ceva ii atrase atentia lui Kurt.
- Nu stiu ceva parca a strafulgerat in mai putin de o secunda, sau poate mi s-a parut...Voi da drumul la o sonda robot care sa ne lamureasca.
Dar dupa ce sonda cobora disparu in intuneric inainte ca sa apuce sa mai transmita ceva.
- Cred ca a nimerit in vreun ocean ceva, facu Kurt. O sa mai lansez una. Pe ultima o sa o pastrez de rezerva si in caz de mare nevoie. Poate avem noroc acu.
Dupa ce dadu drumul si la a doua statie robot, Kurt facu repede masuratori si retransmise datele furnizate de capsula , computerului de bord. Acesta analiza datele si le reproduse pe ecran Dupa ce le citi Kurt se minuna. Verifica compozitia aerului si spuse.
- Totusi pe aceasta planeta se poate si trai. Ei nu la fel ca pe Pamnt, dar se poate totusi trai.
- Adica ?... facui eu.
- Poi oxigenul e 12 % , azot 75, CO2 2%, si restul alte gaze. Cred ca ozon. Inseaman ca aici este o activitate electrica puternica. Privind spre planeta avuram si confirmarea . Undeva era o furtuna puternica , iar cerul se lumina de fulgerele care il brazdau. Ce o fi cu obiectul asta , facu ganditor Kurt. Am avut impresia ca e o nava. Pe ecran se perindau imagini infricosi toare. Acestea alternau cu campii intinse , brazdate pe ici colo cu niste munti uriasi ce in unele locuri atingeau 10000 de m. Unii se terminau brusc sub forma unui abis de nepatruns si negru. Dupa care vazuram o mare la fel de neagra si cu valuri inspumate ce aveau cate 10 m. �
- Da , nu o sa facem asa nimic, zise Kurt. Cred ca o sa trebuiasca sa coboram.
- Cum sa coboram? Esti nebun , daca nu mai putem pleca de aici?...
- Tot ce se poate... dar gandul la acea nava , ma face sa cred ca mai avem o sansa de scapare. O sa schimb traiectoria.
O alta serie de butoane apasate de kurt, facu ca nava sa-si schimbe directia survoland planeta de data asta pe la poli. Kurt porni camera de pe statia robot si o programa cu un avans de 10 minute , pentru ca , atunci cand va ajunge in zona critica sa filmeze tot. Zis si facut. Dupa cateva minute cand sonda trecu iar prin zona cu pricina, aparatul tacani si primiram primele imagini. Intradevar Kurt nu se inselase. Dupa ce primi imaginile acestea se intrerupse, dar Kuyrt derula si priviram iar imaginiile retnsmise de sonda in reluare. Cand ajunse la presupusa nava, acesta o mari si incerca sa afle din ce clasa facea parte.
- Cred ca e un model destul de vechi. Dar poate nu si-au irosit nici ei tot combustibilul si il putem recupera. Martora e pozitia lor . Daca ar fi cazut ,erau distrusi . Inseamna ca au folosit motoarele de franare.
Dupa ce termina si a doaua survolare, Kurt se hotara:
- Vom cobora pe planeta...
- Cred ca nu vorbesti serios , facui eu speriat. Ce sanse mai avem sa ne si ridicam. Parca ai zis ca combustibilul tau e la jumate...
- Poate carburantul lor o sa ne scoata din necaz. Putem incerca.
- Si daca nu mai au nici ei?
- Tot e alceva decat sa asteptam aici sus, si nu pentru multa vreme . Ne vom prabusi dupa ce se termina si combustibilul nostru. Asa ca mai bine coboram acu cat se mai poate. Acolo vedem noi...Aici avem doar doua solutii ori sa ne prabusim pe planeta , ori sa ne atraga steaua de fier. As prefera prima varianta.
- Bine daca zici tu, spusei cu juma de gura, aruncand priviri disperate catre Nina. Dar ea era impasibila. Nu o deranja nici o varianta. ` Sigur ei ii convine` fac eu in gand, ea nu are viata...nu are stari emotionale....Pe astea, nu am reusit sa i le introduc..
Kurt porni iar motoarele si se avanta in abisul negru de sub noi. Dupa ce porni iar camera, si incerca sa aleaga un loc potrivit de aterizare cat mai aproape de nava fantoma. Kurt se lupta cu nava , care incepuse iar sa se zgaltaie din incheituri , provocandu-mi greata. Atractia ei si a stelei isi spunea cuvantul Nu vroia sa renunte cu una cu doua la noi. Dupa ce traversaram niste munti uriasi si apoi o mare aparent linistita, ajunsem sa strabatem o campie de un verde negru-murdar. Sau cel putin asa o vedeam eu. Cu cinci minute de a ajunge la nava buclucasa, Kurt frana brusc, ceea ce facu ca sa imi vina cafeaua Ninai in gat. Cu cat cobora simteam ca incep sa ma doara toate madularele. Cred ca si Kurt traversa aceeasi stare. Dar era mai stapan pe el. Incordat la maxim cu mainile inclestate, si nu numai ele, pe manete, Kurt reusi sa atinga odata solul, dupa care sari iar si apoi o puse definitiv pe sol. Impactul cu solul avu niste repercursiuni pentru mine ciudate. Din urma impactului ajunsesem pe jos. Nina se tinuse de o bara. Kurt statea si el mai mult prabusit pe pupitru. Se indrepta anevoie si zise cu un zambet fortat:
- Coborarea ! am ajuns la statia terminus...

3.
Imi simteam corpul greu, de parca mancasem o bataie zdravana. Toate inchieturile ma dureau. Stateam acolo jos neputandu-ma misca. Era peste poate. Mainile si picioarele imi devenise ca de plumb. Nina se uita la mine si nu intelegea de ce stateam eu acolo jos fara sa ma scol. Se oferi sa ma ajute, dar un urlet de durere , o facu sa renunte.
- Ce aveti domnule , v-ati ranit?
- Nu Nina , nu ma mai pot misca si nici scula de jos.
- Asta din cauza atractiei mari ai planetei, facu Kurt. Nici eu nu sunt obisnuit la o asemenea atractie dar sunt oarecum mai obisnuit decat tine. Eu am mai mers pe unele planete la care gravitatia era mai mare , dar nici chiar ca asta, recunoscu Kurt. O sa te obisnuiesti.
- Sigur! Tie iti este usor de zis, ma vaitam eu incercand sa ma ridic . Cu un efort supranatural reusi in final sa ma ridic, ce pentru mine mi se paruse o imensitate. Ma agat de pupitru si incerc sa stau cat mai drept cu putinta, desi simteam ca picioarele imi tremura vrand sa se lase in jos. Incerc sa pasesc si mi se pare ca ma lupt cu niste forte invizibile. Nici Kurt nu mergea mai bine , dar el totusi se descurca , mai bine ca mine.
- Hai sa mergem sa exploram cealalta nava, sa vedem ce e cu ea, si daca ne poate oferi ceva servicii.
- Dute tu cu Nina , eu o sa raman aici sa va astept. Oricum cineva trebuie sa si pazeasca nava, Nu ? fac eu sperand ca Kurt sa ma lase in pace. Dar ti-ai gasit.
- Nu! Mergem cu totii. I-a de aici zise el intinzandu-mi un dezintegrator si o lanterna.
- Si cum crezi ca o sa mai car si astea, cand eu de abia ma duc pe mine. Reusii sa fac un pas, minune mare, si asta il bucura pe Kurt.
- Vezi ai si inceput sa te descurci, ma incuraja el. Luai lanterna si aparatul din mana lui Kurt, si mi se paru ca lanterna ma trage in jos. Incercai inca un pas spre usa incercand sa-l urmez pe Kurt, dar imi pierdui echilibrul si cazui in genunchi .
- Stai asa , face Kurt , am ceva pentru tine. Se duse cu oarecare greutate la o nisa si scoase de acolo ceva care semanau cu niste bete de schiuri.
- Ia astea! O sa te sprijini in ele.
Ma proptii in bete si reusii sa ma ridic, cu un oarecare efort. Tot trupul ma durea din cauza efortului. Kurt isi puse o masca si imi dadu si mie una.
- Pentru orce eventualitate ma linistii el.
- Parca spuneai ca e respirabil aerul, facui eu.
- Da ! Dar de unde stiu eu, ca nu sunt niscavai germeni patogeni, virusi ceva...
Apoi impreuna cu Nina care se descurca de minune cu noua atractie, se dusera la usa navei , pe care o deschise. O presiune puternica ne izbi in fata, si daca nu ne tineam, aia eram. Ne prabuseam toti ca niste bolovani. Kurt isi facu loc prin intunericul de nepatruns de afara. Raza lanternei lui , taia ca un cutit , intunericul de nepatruns de afara. Deja ei facura cativa pasi de la nava in timp ce eu , abia ajunsesem cu greu la usa. Kurt se intoarse si ma imbie.
- Hai odata ca nu avem timp toata ziua! Zise el indreptand un aparat catre nava si facand-o invizibila.
- Asta asa pentru orce eventualitate.
- Apropos de ziua , aici se mai face vreodata ziua?
- Da , odata la trei saptamani. Dupa care o zi dureaza o saptamana. Dar nu trebuie sa te bucure prea tare , ca este un pic mai lumina , dar nu prea tare. Dupa calculele mele cred ca deja se sfarseste noaptea si de maine vine `ziua` .
- Poi nu ar fi bine sa asteptam pana maine, Kurt? Daca tot se mai lumineaza oleaca , macar sa vedem pe unde mergem....
- Nu ca s-ar putea sa vie si furtuna....ceea ce ne-ar ingreuna miscarile si asa greoaie...
Kurt si cu Nina mi-o luase cam tare inainte. Eu faceam eforturi disperate sa-i ajung din urma. Cu toate betele alea, castigam foarte putin teren. Imi venea greu sa tin si lanterna in jos si betele in mana. Parca durerile insuportabile se mai atenuase un pic. Sau poate era doar o parere. Continui sa ma deplasez greoi, bombanind:
- Auzi Kurt, nu puteai sa parchezi si tu nava asta a ta , mai aproape de nava aia straina.
- As fi vrut eu...Am incercat...
Mai aveam pret de o suta de metri ce ni se parura fara sfarsit. Intr-un tarziu ajung si eu la nava cu pricina. Deja Kurt si cu Nina o studiau vrand sa descopere o posibila intrare. Dar nu era chip pe intunericul asta. Dupa ce ocoliram nava , Kurt gasi in sfarsit intrarea. Mai trecu o vreme pana dibuiram si incuitorile. Cand in sfarsit usa se deschise cu ajutorul lui kurt, incercaram sa intram inauntru. In interior un intuneric de nepatruns. Raza chioara a lanternei moastre , de abia facea fata. Urcaram cu mare greutate in nava, mai ales eu, care eram gata sa cad iar, noroc de Nina care ma prinse in ultimul moment si ma trase inauntru.
- Pe aici Creatorule....

4.

La lumina puternica a lanternelor noastre , incepuram sa distingem locul unde ne aflam. Patrunsem intr-un fel de hol lung. Pe fiecare latura a holului erau cate o usa. Kurt le incerca pe toate. Una din ele dadea la comanda. Cand intraram in comanda, ne izbi un miros specific de statut, si dezordinea foarte mare din interior. La toate astea se adaugau suporturi de fier si bronz, ce servisera la ceva inainte, contorsionate , de parca cineva le indoise cu o mana nevazuta. Pe podea erau multe pete negre inchegate, iar unele chiar lipicioase, semn ca nu erau facute de mult. Kurt se duse la pupitru si dibui un intrerupator general Il actiona si incapera se umplu de o lumina slaba , ce noua ni se paru de zece ori mai puternica decat lanternele noastre. Le stinseram , si ne croiam anevoie drum catre diferite obiecte si nise. Kurt dadu de un magnetofon ce mai avea o banda pe terminate in el. O lua si o baga intr-un sac ce il luase cu el.
- O fi buna la ceva poate aflam mai multe despre echipaj si ce s-a petrecut aici , defapt. Apoi Kurt mai dadu de cateva role de filme intr-un dulap. Vazu jurnalul de bord si il lua si pe acesta. Nici bateriile lor nu prea erau incarcate , semn ca nu mai fusese folosite de mult. Deasupra postului de comanda statea scris in cateva limbi straine de mine, numele navei. Kurt imi spuse ca se chema Vella. Mai zaboviram o vreme , ceea ce facu ca Kurt sa arunce cate o privire si in celelalte incaperi. Dar nu-i prezenta prea mare interes. Kurt se duse iar la comanda si inspecta datele despre combustibil. Ramase surprins si o exclamatie de bucurie izbucni:
- Suntem salvati! combustibilul lor o sa ne ajute sa plecam acasa. Ce e drept este unul primitiv dar eficent pentru noi. Ei mergeau cu anamezon. Un combustibil cam pretentios si destul de instabil. Si noi l-am folosit odata de mult , dar am renuntat la el.
- Si cum atunci o sa ne salveze daca e expirat? Facui eu neincrezator.
- Pentru a ne desprinde de solul asta ucigas si de planeta, e numai bun. Am eu un plan. De asemeni vad ca au folosit pentru franare si inscriere pe orbita , motoarele planetare, cu combustibil solid. Probabil ca de aceea nu au putut pleca inca. Numai ca trebuie sa le desprindem si sa le transportam la noi pe nava.
- Si cum ai sa faci asta ? E destul de dificil De abia ne putem misca noi dar acele rezervoare de 1 tona...
- Gasesc eu o solutie maine.
Dupa ce mai arunca inca o ultima privire , Kurt se hotara :
- Gata pentru azi, ajunge maine vom continua din nou investigatia si vom transporta rezervoarele , zise el si se indrepta spre iesire.
- Ce faci? Nu stingi lumina? Facui eu.
- Da ! facu el. Maine trebuie sa tragem si niste cabluri pentru a electrifica zona....Ca nu o sa lucram pe dijbuite sau la lumina lanternelor noastre chioare.
Ne indreptaram cu totii catre usa, lasand in urma noastra un intuneric de nepatruns. Kurt iesi primul si dupa el Nina. La urma cu inca oarecare greutate il urmam si eu. Cand ies afara , Kurt zavora iar usa. Cu precautie ne indepartaram de nava straina , spre nava noastra. In timp ce luminam campul din fata mea , avui pentru o clipita senzatia , ca ceva negru sari in laturi cand lumina lanternei mele il descoperi.
- Kurt , facui eu speriat, aici este ceva care se misca....
- Ti s-o fi nazarit.... zise Kurt continuindu-si mersul catre nava sa.
- Nu cred, mi s-a parut de adevaratelea... ceva diform mare si negru se dase in laturi cand fu luminat.
Dupa vreo zece minute ce ni se parura fara sfarsit ajunsem si la nava noastra. Kurt o facu vizibila si avu un strigat de surpriza si tot odata si de uimire. La luminile noastre comune , cateva pete negre si diforme, aratand ca o meduza , se desprinse, de nava si se refugie cu viteza in intuneric.
- Ti-am spus eu.... facui eu cu frica.
Fara nici o vorba Kurt se arunca inauntru urmata de Nina si de mine care in dorul de a patrunde mai repede inauntru nici nu mai observasem ca ma durea toate iar, si reusii sa ma impedic de prag venind iar de-a busilea. Reusii cu ajutorul betelor sa ma ridic . Kurt baricada usa si porni catre comanda. Scoase pretioasa incarcatura si o puse ca un trofeu pe masa. Eram obositi, dar eram si foarte curiosi , ce o sa spuna acele benzi, cand le vom asculta. Curiozitatea era mai puternica decat oboseala. Cu greutate ma asezai pe un fotoliu, pe cand Kurt isi facea de lucru la un magnetofon portabil si puse banda in el. Ii dadu drumul. Ma asteptam sa aud tipete de groaza a muribunzilor de pe nava parasita. Dar nimic din toate astea.

5.

O vreme banda rula fara sa scoata nici un zgomot. Deodata un glas de femeie se auzi clar si raspicat. `` Zira. Am avut nenorocul ca sa nimerim in aceasta parte a galaxiei, unde aceasta planeta ne-a facut prizonierii ei. Sunt trei luni, decand ne aflam pe ea. Am avut probleme la coborare, pentru ca in lupta noastra cu gravitatia sporita ne-a terminat aproape toata rezerva de anamezon. Am reusit sa coboram cu planetarele. Cand am coborat am intamapinat numai noapte. O noapte lunga care credeam ca nu se mai termina. Intr-un tarziu s-a mai facut putina lumina, ca o inserare intr-un sfarsit de amurg. Nu prea vedeam nici acu mare lucru. O vreme am stat cuminti in nava, neavand curaj ca sa iesim sau sa ne aventuram pe o planeta necunoscuta. Totusi curiozitatea a invins frica. Faceam totusi mici escale , doar in jurul navei cercetand imprejurimile. Inca de la venire unii din noi mai curajosi au incercat sa vada ce e cu acel obiect misterios oval si negru cazut , si infipt in sol, nu departe de noi�``
Sa stii ca si eu am vazut ceva de genul asta� facu Kurt, ganditor.
Sa nu-mi spui ca vrei sa vezi si tu despre ce e vorba?...
Daca o sa fie necesar�
``Dar in urmatoarele zile oamenii nostri incepura sa dispara in mod inexplicabil. Am fost o echipa de 12 oameni. Patru fete si restul baieti. Toti eram tineri�``
Eram ? nu se putu abtine , Kurt. Parca auzindu-I remarca , aceasta compecta:
``Da eram niste tineri nerabdatori si curiosi , ca sa dea piept cu viata. Veneam de pe planeta Pamant, cu multi ani in urma, intr-o misiune de cercetare a planetei Venus. Pe multi tineri ii fascina seara, prezenta acestei planete pe cerul instelat. Cate idile nu s-au impletit sub cerul noptii in prezenta ei. De aceea multi cercetatori si astronomi s-au hotarat sa intreprinda o expeditie de cercetatre catre aceasta planeta. Ne-a trebuit cativa ani ca sa putem ajunge la ea. Dar mare ne-a fost dezamagirea , cand si-a aratat adevarata infatisare. Ne-a dezamagit complect. Nu mai era acea planeta ca in noptile de odinioara. Era la fel de mare ca Pamantul , dar cu o atmosfera nociva. Ne-am intors catre Pamant. Dar am gresit drumul. Un asteroid ne-a lovit si toate mijloacele noastre de comunicare au cazut. Ba mai mult roiul de asteroizi ne-a distrus si o buna parte din aparatele si senzorii de pe nava, scotandu-le din uz. Eram ca o barca in mijlocul oceanului de stele, fara a mai fi in stare sa ne mai intoarcem vreodata pe Pamnat. Dupa multi ani de hoinareala am ajuns si in aceasta zona fiind atrasi neixplicabil de ceva nemai vazut. Toate incercarile noastre de a ne continua drumul se soldara esecului. Comandantul nostru un tanar navigator reusi sa controleze nava si dadu de aceasta planeta care ne atragea ca un magnet. Pana la urma am fost nevoiti sa asolizam, folosind planetarele ca mijloace de franare. Am reusit sa aterizam cu greu. Combustibilul ni se terminase. A trebuit sa ne resemnam. Numai aveam nici o scapare eram condamnati sa murim aici. Comandantul mai apucase sa trimita o astrograma, un SOS, dar fara prea multa convingere ca cineva o sa-l intercepteze.``
Dupa o vreme se asternu linistea. O liniste care dura vreo zece minute la noi. Apoi interlocuitoarea continua: ``Au mai disparut inca doi. Nimeni nu stie unde se duc si de ce dispar. Nu reusesc sa-I conving sa nu mai plece. Se incapatineaza cu totii ca vor fi salvati. Nici lumina nu mai aveam prea multa in baterii si asta ne facea sa orbecaim in bezna. Putinele ``zile`` ca sa le zic asa, nu ne ajutau prea mult. Cativa ingineri de ai nostri demontara un motor planetar si incercam sa ne croim drum prin bezna necunoscuta , maturand campia la intervale scurte si repetate, cu cate un jet de foc nimicitor. Dar nici asta nu a ajutat prea mult. Oamenii totusi dispareau mereu, in conditii inexplicabile.
Se facu iar o pauza. Apoi inregistrarea porni iar :
`` Sunt numai ura, ne-au dovedit pe toti. Numai eu am scapat. Nu stiu cat oi putea sa mai raman aici. Dar incerc sa las un mesaj de avertizare pentru cei care or reusi sa dea de noi din intamplare , ca orce ar fi sa nu paraseasca nava ``
Dupa asta urma un clic, semne ca inregistrarea se terminase. Am asteptat ca sa se deruleze multa banda, dar degeaba, glasul fetei, nu mai reaparu.
Probabil ca si pe ea au atacat-o forte ostile�se gandi Kurt. Ei dar noua nu are de ce sa ne fie teama. Ca suntem avertizati de un necunoscut.
Esti nebun ? Nu ai vazut ca si ei au patit la fel, daca au iesit afara din nava. Inseamna ca cineva din bezna ne pandeste si ne vrea raul, poate chiar moartea�
Dar Kurt hotara.
Maine ne ducem la nava Vella si demontam restul de planetare si ni le vom insusi.
Si cum vrei sa faci aceasta?
Vom folosi niste carucioare. Cu ajutorul lor le vom transporta pana la noi.
Si cu `inamicul` , ce facem? Ca el de abia ne asteapta�
Vom intinde cabluri electrice cu becuri si vom ` mina` zona , electrificand-o, pana la nava lor, si asa , o sa fim protejati.

6.

Dis de dimineata, vorba vine, ca afara numai dimineata nu era, asa ca pe la 7, dupa timpul de pe nava noastra, Kurt ne dadu desteptarea. Ma simteam ingrozitor. Toate oasele ma dureau.
Ce te-ai sculat asa de dimineata, cu noaptea in cap? Nu vezi ca afara nici nu s-a luminat de ziua, fac eu incercand sa fac o gluma buna. Dar ti-ai gasit, Kurt nu imi lua in seama gluma. Ma ridicai cu greu de jos vaitandu-ma la orice miscare. El se adaptase mai bine si mai repede decat mine. Ma scol in capul oaselor, si amintindu-mi de ceva ii spun Ninai:
Nina ! La mine o cafea zboara...
Nu mai bea atata cafea ca nu iti face bine , mai ales aici in conditiile astea�facu grijiliu , Kurt.
Poi vreau sa ma regenerez. Dupa cum spuneai ieri , azi o sa avem multa treaba�
Chiar foarte multa traba�ma corecta Kurt. I-ati o pastila energetizanta si gata ! esti bun toata saptamana. Sper sa nu stam chiar atat.
Poi da, tie iti convine�bombanii eu, incercand sa ma ridic in picioare.
Hai sus ! nu mai lenevi, nu se lasa Kurt.
Mai bine o lasam mai tarziu�. O ce ma doare capul. Azi noapte am avut impresia ca cineva ne urmarea de afara�
Ti s-a parut�
Nu cred�
Nina astepta aprobarea mea , care nu mai venea. In sfarsit ma intreba:
Creatorule ! Cum o vrei mai tare sau mai moale, mai rece sau mai fierbinte...
Nu imi mai face nimic, ma rastii eu la Nina, nu auzi ca imi face rau�si te rog sa nu imi mai spui `Creatorule`
Bine am inteles, Creatorule !
Ma uit dupa Nina care dispare in comanda. Kurt nu ne dadu atentie ca era absorbit de munca sa. Mesterea ceva intr-un atelier . Cand reusi sa ajung si eu acolo, il urmaream din prag pe Kurt. Lucra la un soi de carucior. Desfacuse niste piese rotunde si acum improviza un carut.
Crezi ca o sa tina?...
Vedem noi. Daca nu poate gasim ceva asemanator acolo in nava aia.
Dupa ce imi dadu si mie doua pastile, si lua si el doua, ne hotararam sa parasim nava. In acest timp Kurt depozita langa usa navei mai multi colaci de sarma si multe dulii cu becuri gata pregatite. Trebuia numai sa le montam pe cablu din loc in loc. Pentru o mai buna vizualizare Kurt mai aprinse si un puternic proiector ce se afla pe nava. Cand incarcati cu de toate, inclusiv Nina, parasiram nava, si o luaram catre Vella. Kurt intindea cablul si eu legam duliile cu becuri. Cand dupa aproape o ora ispraviram si noi, Kurt se repezi la motoarele planetare ale navei. Dupa ce Nina conecta lumina , tot campul se lumina. Acum putea sa vina ` Necunoscutul`. Faceam eu pe grozavul. Dar daca as fi stiut prin ce aveam noi sa trecem� Kurt Incerca sa desprinda un rezervor , care se incapatina sa nu cedeze. Incercai sa il ajut , dar nu cu prea mult spor. Ajutat si de Nina, reusiram intr-un tarziu sa-l desprindem si sa-l asezam pe carutul improvizat a lui Kurt. Dupa eforturi uriase il impinse si plecaram cu el spre nava noastra. Ajunsem cu el si Kurt se pregatii sa-l transfere continutul la motoarele lui.
Crezi ca o sa mearga? tipai eu in dreptul castii lui. Imi facu semn cu mana ca e in regula. Dupa o alta jumate de ora Kurt se indrepta din nou catre nava straina sa mai scoata un rezervor. Reusise sa-l si puna pe carut cand ceva , fara sa �mi dau seama ce anume , ma facu sa am ca o teama. Ceva ca o ameteala ma invalui. Parca cineva puse stapanire pe mintea mea. Iar acum ma luptam cu mine insusi. De multe ori invingea forta straina. Ni se intampla ceva inexplicabil . Kurt care era in fata mea mai departe ma anunta prin statie ca nu stie ce se petrece cu el. Incercai sa raspund, ca si pe mine ma treceau aceeasi senzatie. Deodata Kurt in loc sa se duca cu caruciorul spre nava noastra , intoarse carutul si se indrepta catre marginea neluminata a unui desis intunecat, in care se ghicea ceva intunecat si plin de viata. Se iscase ceva miscare in acea zona. Parca ceva sau cineva il chema. Ii impresionase si lui sistemul nervos. Cred ca nici el nu mai stia ce face. Il strig disperat sa se intoarca. O strig pe Nina si ii fac semn sa il urmeze pe Kurt. O ponii si eu , spre hasisul intunecat . Cu cat ma apropiam de Kurt cu atat mai mare era acea forta care ne chema catre `acel el`. Nici nu imi dadeam seama ce faceam. Noroc ca Nina cand pleca, ridica si redectiona reflectorul catre zona in care se indrepta Kurt. Incercai sa ma apropii in fuga catre el strigandu-l intr-una. Cand mai erau vreo 50 de metri de locul cel intunecat, ceva ca o cruce neagra se inalta peste ceva ca niste tufisuri. In centrul ei, avea o prominenta rozie si rotunda, ca o jumate de sfera. Incepuse sa ma intepe creierul. Kurt se tot ducea catre acea aratare, atras ca de un magnet, care il tot chema si nu mai voia sa renunte la prada sa. Ba mai mult , Kurt lasase in urma si carutul cu rezervorul pe el , si se indrepta singur catre acea misterioasa faptura, care tot isi agita bratele ca niste tentacule. Nina se lua dupa Kurt incecand sa-l opreasca. Eu ajunsem la carut si il intorsei cu ajutajul catre acea faptura. Crucea se inalta si facu sa sloboade catre Kurt, trei raze din centru, de culoare alba albastruie, ca niste fulgere. Noroc ca Nina ajunsese prima si se puse in fata lui Kurt. Cele trei raze o atinse pe Nina , care se prabusi intr-un geamat stins:
Creatorule pana aici imi fu�
Disperat apuc comanda si aprind rezervorul indreptandul catre crucea ucigasa. Cred ca spotul meu de energie o atinse ca se prabusi cazand in intunericul din vale. Dupa ce mai maturai cu cateva jeturi de flacari , curatand zona, il apucai pe Kurt care ramase in nesimtire si cu greu il pusei pe carut. Cu greu am refacut itinerariul catre nava noastra. Cu graba il trag pe Kurt inauntru si inchid usa. Atacul ma luase prin surprindere. Aproape ca uitase de Nina. Saraca, cazuse la datorie salvandul pe Kurt. Il trag pe Kurt pe un pat, si astept cu infigurare sa-si revina. Nu stiam ce sa fac. Cand dupa cateva minute il vad ca da semne de viata. Imi spune:
Vezi ca in nisa de sub consola sunt niste pastile albastre. Da-mi una.
Ma execut. Dupa alte minute il vad ca isi revine complect.
Se pare ca iti datorez viata� zise el cu un zambet amar in coltul gurii. Ma doare capul ingrozitor. Aratarea aia se juca cu mintea noastra. Ne paraliza sistemul nervos. Cred ca stiu acu de ce nu se mai intorcea nimeni pe nava Vella. II `chema` folosind unde telepatice , un fel de hipnoza. Un sistem foarte reusit pentru aceste vietati , ca sa se hraneasca. Cred ca avem de aface cu niste mutatii genetice. Care s-au adaptat de �a lungul timpului.
Noroc ca am avut planetarul pe carut, ca altfel�eram pierduti. Eram felul intai la acele ordiganii�
Imi pare rau de Nina. Ai perdut-o� Nu-I nimic, cand ne intoarcem acasa , daca o sa ne mai intoarcem , iti promit ca iti fac o alta Nina. Cred ca pentru azi ajunge.
Eram si eu de acord odata cu el. Fuses o `zi` grea si plina de neprevazuturi. Lasaseam in continuare campul `minat`. Din cand in cand ma duceam sa vad prin hublou, ce mai este afara.
Maine merg iar acolo sa vedem ce mai recuperam din Nina ta.
Ba s-o crezi tu !... Nu te mai las sa iesi afara. Eu oricum nu mai am de gand sa scot nasul afara, ori cate `cruci` sau alte fapturi or mai fi pe acolo. Tu , daca vrei sa te sinucizi , nu ai de cat�
Si cine, sau cum o sa mai pleci de aici fara mine?... Oricum nu ne ajunge combustibilul , cu ce am transportat azi. Maine trebuie sa iesim iar afara , sa recuperam si restul de combustibil ramas. Cred ca ne-ar mai trebui inca un container. O sa vad maine� zise Kurt intrand in comanda.
Ramas singur avui pentru cateva clipe o remuscare, pentru cea ce a fost Nina. Cu cine ma mai certam eu acu? Cine imi mai aducea in fiecare dimineata cafeaua la pat�? Cine imi mai rezolva problemel mele�? Parca ceva se rupse din mine� Cateva lacrimi izbucnira pe obraz, siroind la vale. Le lasai sa alunece in voie. Sufeream in tacere pentru cea ce a fost pentru mine cea mai buna prietena � Nina!

7.


Kurt se puse pe treaba, cu toate ca inca mai era inca putin ametit. Acea lighioana crucifixa, il afectase oleaca. Descarca combustibilul din containerele aduse de noi in cele ale lui. Dupa ce cerceta aparatele zise:
Asa cum m-am asteptat! Mai ne trebuie inca macar unul , ca sa putem pleca in siguranta de aici.
Si cum ai de gand sa mai faci asta. Nu te mai las sa pleci.
Nu avem incotro. O sa folosim acelasi rezervor ca pe o arma, in timp ce eu descarc un alt rezervor de pe Vella.
Numai ca afara dupa cum estimase si Kurt incepuse ` ziua` lor pe planeta. Si inceputul ` zilei` , se manifesta si cu o furtuna ingrozitoare. Era un uragan puternic. Rafale de vant matura campia noastra.
Nu vezi ce e afara , cum crezi ca o sa ne descurcam acu si cu vantul asta nebun. O sa ne mature pe tot platoul asta blestemat.
Nu-I nimic ca e uragan. Asta e bine, inseamna ca daca ne-ar ingreuna pe noi , sigur o sa ingreuneze si pe cei `misteriosi`. Putem profita de asta.
Dar Kurt numai astepta confirmarea mea, si se aventura afara. Incercai sa-l urmez , cu toate ca nu imi ardea. Rafalele de vant erau gata- gata, sa ne azvarle cat colo. Noroc de greutatea noastra, care ne ajuta intr-un fel. Atractia gravitationala ne ajuta pe de-o parte. Amandoi impingeam caruciorul , sau mai bine zis ne tineam de el, catre nava Vella. Am ajuns intr-un tarziu acolo. Kurt se apuca de demontat un alt rezervor. Am sarit sa-l ajut Acu ca numai era Nina� Dupa eforturi supranaturale , si asta si pentru ca s-au adaugat si conditiile vitrege, reusiram in sfarsit, sa desprindem inca un rezervor. Il punem pe carut si ne indreptam catre nava noastra. Cand mai aveam vreo suta de metri , o rafala de vant ne rupse firele elctrice cu becuri si campia se scufunda in intuneric. Acum situatia era similara cu un episod deprins dintr-un film de groaza. Furtuna urla , noi eram pe intuneric, cum era mai bine. In cadere firele facura scurtcircuit , punandu-ne si bateria de pe nava in scurt. Ceea ce avu ca rezultat, si cufundarea navei noastre in intuneric. Acum nu mai vedeam nici nava. Kurt aprinse lanterna , care cu o licarire jalnica abia mai lumina doi metri. Cand lui Kurt ii veni o idee.
Hai la fire. Ne luam dupa ele si ajungem la noi. Ne luaram dupa ele, si nu intelegeam de ce drumul mi se paru tot mai lung. Cand ne daduram seama ca plecaseram iar in directia gresita, iar catre Vellei. Ne-am intors iar inapoi, refacand drumul. Kurt avuse dreptate . Furtuna ne ajuta totodata si pe noi , aparandu-ne si de fapturile ucigase. Nici una nu se aratase prin preajma pe cand noi orbecaiam prin intunericul de nepatruns. Probabil ca furtuna , le stingherea si lor miscarile. Dupa alte 15 minute , ce ni se parura de nesfarsit, atinsem cu carutul, in sfarsit si nava noastra. Kurt o lega la rezervorul lui, in timp ce eu ma repezii sa urc mai repede la bord. Dezlegai firele de la baterie si curentul, mai slab, reveni luminand camera cu o lumina palida, ce noua ni se parura foarte puternica in comparatie cu noaptea de smoala de afara. Dupa ce termina si Kurt , intra si el inauntru. Dupa ce verifica nivelul , Kurt se declara multumit.
Da cred ca acu ajunge.
Inseamna ca maine putem pleca. Eu nu as mai ramane nici o secunda aici.
Da maine, cred �Acu e si furtuna�sper ca maine furtuna sa se potoleasca. Dupa vreo 7-8 ore furtuna incepu a da semne ca s-ar potoli. Imi arunc ochii prin hublou si vad prin intuneric niste luminite verzui care se miscau repede.
Uite au iesit la vanatoare , fac eu. Probabil ca ne-au simtit prezenta si acu ne cauta.
Nu au decat, sa ne caute mult si bine�. Zise Kurt ganditor si atent la ceva.
Ce mai este? La ce te mai gandesti? Ce iti mai trece iar prin cap?
Nimic! Ma gandeam la o eventuala posibilitate sa intreprindem o expeditie de cercetatre asupra misteriosului `Obelisc albastru` ce se afla cazut aici langa noi.
Nici sa nu te gandesti�
Maine vom reface iar gardul electric. Tu te inarmezi cu `tunul` pe un carut, si tragi cateva salve si `curati` drumul de orce jivina care ar incerca sa ne taie calea. Oricum de maine o sa se mai lumineze putin si o sa vedem mai multe.
Da ? Ei afla ca eu de aici, din acest fotoliu , nu ma mai misc pana nu plecam� Daca vrei sa te sinucizi , nu ai decat. Pe mine nu ma intereseaza nici un OZN, sau ce o fi acolo...
Bine foarte bine, o sa ma duc atunci singur, zise Kurt si se facu suparat. O vreme nu am mai comentat nimic. El se invartea prin incapere tot calculand si bombanind ceva.
Ajunge ca ai sa rozi podeaua. Poate daca ma rogi frumos , � o sa te ajut si eu. Dar numai ca sa-l vedem atat, nu ma urc la bordul lui.
Nu-ti face grija ca nu cred ca o sa putem face si asta. Ar fi o sinucidere curata. Nu putem stii cu ce fel de tehnologie ne putem confrunta.
Mai bine o luam pe Nina , poate o putem repara. Imi este dor de ea. Chiar imi era pofta de o cafea�


8.

A doua zi nici nu se facuse bine ora 8 , ca Kurt era nerabdator sa ia putin `aer`.
Unde te duci cu noaptea in cap ? fac eu. Nici nu s-a luminat bine de ziua.
Ma uit prin hublou si vad ca afara era un semi intuneric, de parca ziceai ca trebuie sa se intunece, nu sa se lumineaze. Mai aveam patru zile de lumina. Undeva in departare cerul negru era luminat din cand in cand, de niste fulgere mari si violente. Semn ca pe acolo era prapad.
Ce vrei , face Kurt in loc de raspuns, citindu-mi ingrijorarea mea pe fata. Aici activitatea electrica e in toi. Pana si atmosfera s-a ionizat, de atatea descarcari. Cred ca si ` animalutele` de pe aici au suferit mutatii si s-au adptat noilor conditii vitrege a naturii, incarcandu-se cu electricitate statica, facand din asta o arma de aparare si de atac, totodata.
Da , era sa te coste viata aceasta `arma`�Unde mergem vrei sa o recuperam pe Nina�?
Da. Si as vrea sa fac si o vizita misteriosului obiect ovoidal. Pare desprins de pe alte meleaguri. Nu cred ca e de prea aproape. Si sta de foarte multa vreme aici. Hai sa o salvam , sau sa vedem ce se mai poate salva din Nina.
Ne echiparam corespunzator. Ne puseram mastile si ne aprinseram lanternele, care acu chiar ca mi se pareau de prisos. Dar Kurt intelese si imi zise.
Ne trebuie pentru vizita obiectului�
Nu , hai sa o luam intai pe Nina.
Bine , hai, se invoi Kurt.
Deschisem usa cu bagare de seama. Nu voiam sa fim surprinsi de vre-o faptura flamanda, priponita pe cine stie unde, in asteptarea prazii. Nu stiu daca pana la venirea noastra mai erau si alte prazi, dar aveam impresia ca de noi le placea cel mai mult. ` Oare daca nu veneam noi cu ce se mai hraneau` fac eu in gand. Dar raspunsul aveam sa-l aflu foarte curand. Kurt luase si carutul cu un rezervor, pentru orce eventualitate , spunea el, dar il intelegeam ca si lui ii era frica de acele namile. Acoperiti de lumina , ne ducem si restabilim legatura cu `campul minat` aprinzandune luminile. La vreo doua sute de metri undeva in spatele nostru , doua aratari, la care greu li se puteau ghici forma si aspectul, se rostogoleau una cu cealalalta luptanduse. ` Uite ca mai sunt si alte tipuri de `hrana , ` fac eu. Cu aceasta ocazie ele fiind ocupate noi ne furisaram nestingheriti catre locul unde cazuse secerata Nina, de acea cruce ucigasa. Ajungem la ea , si o examinam fugar. Pare sa fie intreaga. Poate nu a distrus-o toata , imi fac eu sperante. Ajutat de Kurt o luam pe Nina si o depunem pe carut. Ne pregateam sa ne intoarcem cand , aratarile incetara sa se mai lupte intre ele , si vazandune, se repezira spre noi, in speranta ca au gasit niste trufandale. Dar Kurt le strica pranzul. Declansa doua jeturi de foc catre ele si le parjolira.
Friptura e gata , face entuziasmat Kurt. Masa e gata. Azi averm la cina friptura de creveti�
Nu stiu daca aratau ca niste creveti dar sigur ca nu eram curios sa vad ce fel de carne au, si daca e comestibila. Kurt se apropie de una si o rostogoli pe jos. Arata ca o caracatita mai mica , cu cinci brate. Pe brate aveau niste ventuze. Cand mergeau pe intuneric acestea luminau fosforescent. ` A deci de astea erau atunci pe afara`, fac eu in gand. Kurt o prinse cu un fel de cleste si o puse pe carut alaturi de Nina.
Sa nu-mi spui ca ai de gand sa o si mananci�
Ne intoarcem si intram impreuna cu Nina inauntru. Eram victoriosi si voiosi. Ba mai mult Kurt isi umflase penele . Arata ca un cocos, care iesise invingator dintr-o lupta. O dusem pe Nina in atelier si o examinaram . Raza ucigasa o izbise in piept. Cred ca ii afectase cam multe piese.
Nu am piese de schimb pentru acest tip de ` model` face Kurt.
Adica ce vrei sa spui, ca am facut un robot primitiv?
Ei nu chiar primitiv, dar mai putin evoluat. Pana si robotii de pe Merra erau mai evoluati.
Bine lasa ca ma ocup eu de ea , ca doar eu am facut-o, zic eu cam sifonat.
Si incep sa lucrez la ea , in timp ce Kurt se duse in comanda. Era cam greu acu. Una era sa o faci direct de la inceput si alta sa o repari si sa mai vezi si de ce nu mai merge. Scot bateria si o examinez. Cand o masor raman surprins. Nu mai avea un fir de curent. Oare asta sa fie motivul, ma intreb eu, sperand ca am scapat ieftin. Dar analiza mai indeaproape ma facu sa imi scada entuziasmul. Nici motorul central nu mai raspundea. O parte din angrenaje se dusera. Ba chiar unele parti din corp se topisera. Era greu. Cred ca numai acasa o mai fac� zisei eu dezamagit. O abandonez si ma duc sa vad ce face Kurt. Acesta studia ca un veritabil comandant de osti , o macheta aunui posibil camp de lupta. Cateva obiecte, ce reprezentau cate ceva , in inchipuirea lui , stateau pe o masa. Am ghicit usor ca OZN-ul nostru era o banda mare de hartie pe care Kurt o puse in centrul mesei. Iar celelalte obiecte eram noi si alte lucruri, pe care aveam sa le aflu utilitatea in curand.
Da in mare e gata planul de bataie.
Mai trebuie sa si mearga , fac eu pesimist cu gandul la Nina.
Ce nu poti sa o repari, ma intreaba Kurt, facandu-se ca nu observa tonul meu.
Nu, pana ajung acasa. Asa cum spuneai si tu, nu am piese de schimb pe masura ei, aici la tine pe nava. Daca stiam faceam doua sau poate o pereche. Un Ion , eventual.
Ion si Nina , face vesel Kurt. O pereche foarte reusita�
Si care iti este planul de bataie , fac eu distragandul de la Nina.
Poi , face el, tu de duci in fata si ` maturi` campia de orce atacant. Apropo, nu am examinat ` cina` o fi comestibila. Cand auzii propunerea lui Kurt simtii ca mi se urca continutul , vorba vine, ca in afara de pastilele lui Kurt , alceva nu mai pusesem in gura de trei zile. Dar Kurt continua:
Iar eu in urma ta imi fac drum catre OZN �ul tau.
Nu e al meu e al tau, tu vrei sa-I faci o vizita. Eu nu sunt curios sa intru in el. Dar continuai, trezinduma la realitate.
Adica pe mine ma lasi in fata sa ma lupt cu stihiile naturii, in vreme ce tu bine mersi vii nestingherit din urma mea. Nu vrei sa incercam si invers?
Bine facu Kurt, voi merge eu in fata atunci, iar tu din urma mea.
Poi da sigur , eu la coada. Daca ma ataca vreo `soparla` de asta preistorica pe la spate?
Bine facu Kurt impaciuitor. Pe tine te pun pe rezervor in timp ce eu matur campia de intrusi. Nici asa nu-ti convine?
Bodoganii ceva , pe care Kurt o lua ca o aprobare, si porniram la drum.
Si ca sa nu te mai sperii, vom muta gardul de protectie de aici pana la nava OZN.
Usor de zis , greu de facut. Chiar daca era mai lumina, tot nu puteam lucra in voie de frica ` vizitatorilor` care se dovedira destul de multi prin preajma. Si la asta se mai adauga si miscarile noastre incete , care parca acu erau mai in forma. Numai frica jetului nostru , le facea pe jivine , sa stea la respect, urmarindune curioase, toate miscarile.
Aha , fac eu pe viteazul, va e frica? Spun eu privind la ele cum stateau si se codeau.
Nu le pune vigilenta si ambitia la incercare, ma sfatui Kurt. Nu poti stii de unde sare iepurele.
In timp ce mergeam trageam dupa noi si linia `electrificata` si `tunul` , cum il botezase Kurt. Ajunseram la vreo suta de metri de acel obiect ciudat. La lumina lanternelor noastre parea de culoare albastra inchisa. Era destul de gigant. Cred ca masura vreo 50 de metri. Si era infipt cam un sfert in sol. Ne oprim in fata lui, si apoi il inconjuram, sperand sa gasim o posibila intrare. Dar zadarnic. Tot obiectul parea facut dintr-o bucata , parca era turnat. Nu se vedea nici o iesitura sau o promienenta ceva.
Oare cum se urcau astia in nava, ca doar nu treceau prin ea?
Cred ca aici ai dreptate, facu Kurt. S-ar putea sa posede o tehnologie mult mai avansata decat noi. Poate se teleportau in nava, si invers.
Sau poate au un robot la bord, fac eu.
Se poate si asta�Desi nu prea cred�. E destul de vechi, cum nimeni , de unde vine el sau ea, nu le-a simtit inca lipsa.
Ei si tu daca faceau pe banda rulanta astfel de nave, ca painea la noi, ce mai conta una in plus sau in minus?
Se poate si asta�zise ganditor Kurt , desi il vedeam ca nu prea era de acord cu varianta mea.
Da cred ca e singura varianta de a putea patrunde in interiorul ei, sa `taiem` o usa, cu aparatul de sudura , pe care l-am luat dupa mine, de parca am presimtit.
Kurt il mai examina inca odata uitanduse si mai sus. Aproape de varf , obiectul se termina cu o forma spiralata. Obiectul era infipt in sol sub un unghi destul de mare. Cred ca facea un unghi de 75 de grade cu orizontala. Zis si facut in timp ce eu eram vigilent la aratarile alea, care se oprise si ele parca mirate de ce ne puseram in cap sa facem, si priveau la noi plictisite si neincrezatoare, plimbanduse scurt , inainte si inapoi, aparent nepasatoare , dar cu ochii pe noi. Observasem ca nu le placea lumina, si asta era bine. Se fereau din calea razaei de lumina. De cate ori indreptam lumina lanternei catre ele, acestea se retrageau in viteza iesind din calea luminei si retraganduse in intuneric. Asta era bine pentru noi, intr-un fel. Ca puteam sa le tinem la respect.

9.
Kurt al meu, la lumina` campului minat` al nostru, se si apucase de treaba. Pe mine ma puse sa fiu cu ochii in patru. Luase aparatul de taiat cu laser, si se apucase sa ` decapeze` intai, o suprafata care era destul de groasa de oxizi. In timp ce taia spartura se facea tot mai mare si sub ea aparea un alt material de un albastru foarte frumos, cel putin asa parea la lumina noastra. Dupa ce taie doua laturi se apuca sa taie o a treia. Undeva in fata, intr-un fel de tufisuri, se produse ceva miscare. Il atentionez pe Kurt in timp ce taia , sa se opreasca. Ciuliram urechuile o vreme. Nimic! Kurt in ciuda avertismentului meu se apuca mai departe de treaba. Taie inca o linie in partea de sus. Se pregatea sa traseze si partea de jos, cand din crestetul spiralat al OZN-ului nostru , tasnii o raza albastra sub un unghi de 45 de grade spre Kurt. Avui vreme sa il trag de acolo, in timp , ce spre norocul nostru, raza devie datorita metalului topit ce se scurse inapoi, si astupa partial `ajutajul` de unde pornise acea raza. Raza maturase la un metru de noi solul carbonizandul. Cateva `fapturi` cand simtira primejdia se facura nevazute. Pe de o parte era si bine pentru noi ca scapasem si de ele, dar pe de alta parte era sa ne coaste viata si mai ales a lui Kurt. Kurt privii in sus si intelese. Zise :
- Pentru azi ajunge , poate continuam maine...
- In nici un caz...
Punem aparatura pe carucior, in timp ce eu maturai cu ravna campia cu cateva raze de foc. Ajunseram la noi pe nava.
- Nu credeam ca mai este locuita, face Kurt.
- Eu cred ca are un robot la bord , care are grija de nava , de niscavai vizitatori nepoftiti.
- Cred ca ai dreptate. Asta facea parte din sistemul motrice de aparare a navei. Se declansa automat la orce nepoftit. Mi-a dat o idee. Cred ca si eu am sa dotez cu asa ceva nava mea, pentru unii mai curiosi. Ai vazut ce am patit la tine in curte.
- Da vecinul meu....Oare nu a murit?
- Nu-ti face grija . E mai sanatos si mai bine decat noi acu...
- Da cred ca din acest punct de vedere , aici ai dreptate...
- Problema e ca m-am chinuit degeaba si nici macar nu am apucat sa arunc macar o privire inauntru, facu cu naduf , Kurt.
- Zii ca ai fost , fac eu. Cu ce te incalzeste aici, sa cercetezi acea misterioasa nava, care cred ca sta de mii de ani aici, uitata sau parasita.
- Ar fi fost bine sa mai aflu cate ceva si de la altii, zise ganditor Kurt.
- Mai bine hai sa plecam acasa , si sa o dam dracului de nava...
- De plecat putem pleca oricand, dar n-as vrea sa pierd aceasta unica ocazie.
- Si ce vrei ca sa te prapadesti, pentru o nava misterioasa. Ai vazut ca e greu sa patrunzi in ea...
- Doar daca ... ne-ar trebui o mica diversiune...
- La ce te gandesti?
- O sa sacrificam pe Nina ta , a doua oara, si asa sa nu mai este buna de nimic. Doar tu ai spus ca o vei repara acasa....
- Nici sa nu te gandesti!
- Ziceam asa... ca am putea sa o punem pe Nina ta ca momeala in timp ce eu as largi un pic intrarea....
- Am inteles ce vrei sa faci , dar daca acolo inauntru te asteapata alte capcane...
- Ei uite la asta nu m-am gandit, recunoscu Kurt. Cu toate ca era o varianta buna de a intra in acea nava misterioasa.
- De unde stii ca inauntru, cand vei intra, nu ai sa apuci sa faci nici macar un pas. Daca are senzori, te-ar detecta si nu te-as vedea de loc bine. Nu as vrea sa fiu in pielea ta atunci.
Dupa cateva minute de gandire, Kurt se hotarii: Gata! maine plecam acasa...
Restul ` zilei` il petrecuram stand in nava. Afara aparura iar tovarasele noastre. Se uitau cam speriate la noi. Probabil ca in gandul lor ne reprosa ca le-am facut greutati ` trezind monstrul la viata` in opinia lor.
- Oricum trebuie sa ne miscam repede ca mai avem doua zile de` ziua` aici. Dupa care vine eterna noapte de inca vreo trei saptamani. Si nu as vrea sa ma mai apauce o alta furtuna. Si mai ales cu atatea descarcari electrice.
Il ascultam pe Kurt si priveam amuzat la vecinii nostrii, care prinsera mai mult curaj si se apropiara mai cu incredere de usa navei noastre.
- Uite ca avem vizitatori , fac eu
- Pe cine? sare Kurt.
- Cred ca au venit ` rudele` fripturii tale ca sa-ti ceara socoteala. Poate o vrea inapoi ca sa o ingroape.
- Nu fi asa de umorist, ca nu tine.
Dar se convinse singur ca aratarile alea ne dadeau iar tarcoale.
- Oare daca as prinde una in viata sa o luam cu noi... face ganditor Kurt.
- Si cum ai de gand sa faci asta, cred ca prin ea circula zeci de mii de volti. E incarcata electrostatic sau asa ceva...O simpla atingere si gata! Te poate paraliza pe loc.
- Nu si daca iau costumul si manusile de protectie.
Kurt se duse in micul lui atelier unde mesterea ceva la un cazan mare de inox sau ceva asemanator, cu un capac. Vazand ca il iscodesc cu privirea , acesta imi spuse:
- Vreau sa fac o inchizatoare electrica prin telecomanda. Pun ` friptura ` in cazan si las capacul deschis. Cu siguranta ca una sau mai multe or sari inauntru , si gata! Le-am prins!
- Numai sa le si rogi frumos , ca sa intre acolo , faca eu neincrezator in planul lui Kurt.
- Sigur! Face kurt neluand in seama ironia mea.
Dupa o jumatate de ora `capcana` , cum o numise Kurt, era gata, ca sa-si primeasca prada.
Kurt iesi afara inarmat cu o lanterna puternica pe care le-o flutura sub nasul aratarilor. Acestea nu statura mult pe ganduri si o zbugira la o parte, iesind de sub campul luminat de noi. Kurt depuse cazanul la cativa metri de noi, apoi se retrase, neuitand sa puna in cazan si ` ruda ` lor. Dupa ce intraram inauntru , pandeam amandoi , prin hublou, ca sa vedem ce o sa se intample. Kurt statea cu telecomanda in mana , pregatit ca sa inchida capacul cand va fi cazul. Asteptam cu emotii si infrigurare sa vad daca planul lui kurt va reusi. Nu dupa mult timp, aratarea dinainte sau poate alta, ca prea semanau unele cu altele, se ivii langa cazan. Langa ea i se alatura alta ` ruda`. Acum stateau doua fapturi, langa cazanul lui Kurt. Deodata acestea ` sarira` inauntru , prilej ca Kurt sa apese pe telecomanda. Capacul se inchise , prinzand cele doua vietati inauntru. Bucuros Kurt sari mai mult, afara, si se apropie de cazan. In mana avea un mic aparat. Dupa ce suda capacul, avu proasta inspiratie sa puna mana, din reflex , pe manerul cazanului. Eu care eram in prag, dau sa-l atentionez:
- Nu! Kurt nu atinge cazanul.
Dar era prea tarziu. Mana lui Kurt se scutura puternic si o flama mare o patrunse. Dupa care cazu inerta in jos. Speriat , Kurt isi puse manusile mai bine zis manusa, si cu cealalta mana, apuca cazanul , pe care il transporta in interior. Apoi il duse in camera de ` colectii``. Priveam ingrijorat la mana inerta a lui Kurt. Nu mai putea sa o miste.
- Al dracului lighioane spurcate , nu se abtinu Kurt, mi-o facura-ti!
- Poate asa o sa te linistesti si nu ai sa te mai iei de ` dragalasele ` astea, fac eu , desi nu prea imi ardea de gluma. Cum ai sa conduci nava? O sa poti rezista?
- O sa ma ajuti si tu cu o mana. Asta pana ce ne desprindem de afurisita asta de planeta , ca dupa aia trecem pe automat.
- Ce ti-a trebuit sa le faci prizoniere, doar nu ne facusera nimica...
- Inca...De fapt mi-a facut....
- Poi tu esti de vina. Daca le lasai in pace.... Ce credeau ca o sa-ti multumeasca pentru calatoria ce or sa o faca? Poate vrei sa isi ia si bilet?... Le-ai lasa aer.... Apropo! Cred ca lor , ca sa supravietuiasca le-ar trebui niste atmosfera de aici, altfel te-ai zdruncinat degeaba si efortul pe care l-ai platit scump, ... sa nu moara pana acasa.
- Lasa-le ca nu crapa....raspunse inciudat Kurt. Totusi pregati un alt rezervor in care baga comprimand aerul de afara. Dupa care atasa la cazan rezervorul si il cupla printr-un manson si un ceas , interiorul , improspatand aerul din interior. Asa ca prizonierele nu aveau de suferit , doar daca nu le lasase ` ruda` lor inauntru pentru cina, cand acestora li se vor face foame.
Cred ca mai mult pentru ce ii facuse lui, era asa de suparat, Kurt.
- Cand ajung la mine acasa or sa ma lecuiasca cineva de asta. Eventul imi pune alta mana mecanica ceva... Avem o tehnologie de multe lumi de invidiat. De aceea am si avut atatea razboaie cu multe lumi inainte. Setea lor de a ne fura tehnologia noastra , ii facea rai.
- Poi daca e grabnic si musai , putem sa facem o escala intai la tine acasa si dupa ce te `vindeci`, putem sa continuam drumul la mine acasa.
- O sa vad maine dupa ce plecam de aici...Pana una , ia de aici doua pastile . una e de mancare si alta de somn. Culcate ca maine avem treaba.
Dupa ce luai pastilele, dupa nici doua minute ma cuprinse o toropeala si simteam cu mare placere cum, organismul meu se deconecta, iar parca toate durerile incepura sa dispara ca prin farmec, iar o melodie frumoasa, si niste lumini colorate ma invalui, dupa care cazui intr-un somn adanc, fara sa mai stiu nimic de mine.

10.

Stateam inca sub influienta pastilei lui Kurt. Nu-mi venea sa ma scol. Stateam inca cu ochii inchisi, de frica sa nu sa se stinga visul. Visasem ceva foarte frumos, si actiunea se petrecea acasa la mine. Cand deschisei in sfarsit ochii, ma trezii cu adevarat si imi adusei aminte ca notiunea de casa e inca aleatoare. Mai aveam mult pana acolo. In ciuda faptului ca eram treaz aveam totusi o senzatie bizara ca as fi singur. Incercai sa ma scol si durerile reaparura , semn ca ma trezisem cu adevarat. Totusi reusii sa trec pragul in comanda. Ma uitati dupa Kurt, dar acesta nicaieri. Ma cuprinse o mare neliniste si tot odata si o frica. Nu cumva cat am dormit eu, Kurt al meu profitase sa �i faca o noua vizita OZN-ului? Vad pe pupitru o statie si incerc sa iau legatura cu el. Dar statia ramase muta. Incercarile mele se dovedira inutile. Ce era de facut? Afara nu prea aveam curaj sa ies nici In prezenta lui Kurt, daramite singur. Ca afara era grozavie. Ce te faci cu atatea lighioane care mai erau si suparate pe noi ca le-am rapit rudele. Ma uit la ceasul din comanda si vad ca era 9, dupa timpul meu. Dormisem ceva! Ce e de facut imi faceam eu singur curaj. Calcand-umi pe inima si strangand din dinti, ca acestia incepusera sa clantane, si inarmat cu o lanterna, ma urcai pe carucior si impingand in sol cu un retevei, ajunsem cu bine pana la acel obiect. Cand ce sa vad? Nina mea statea intr-o pozitie de panda langa OZN, si parca astepta pe cineva. Ma apropii de usa, pe care Kurt nu se lasase si o ajustatse oleaca, ca sa poata sa se strecoare in voie. Imi iau inima in dinti si intru si eu inauntru, prizand curaj. Incerc sa-l chem dar parca vorbele mele se loveau de pereti, ca nu auzeam nimic. Parca nici nu vorbeam. Ma faceam poate. Un coridor lung pornea de la intrarea lui Kurt spre interior. Plimbam raza lanternei, cand pe un perete cand pe un altul. Ajung la o rascruce. Privesc in jos. Poate Kurt mi-o fi lasat vreun semn, gandeam eu. Intradevar cand apropii mai bine lanterna de sol, vad o dara ca o sageata cu un varf neterminat. Probabil ca cineva il facuse prizonier si acesta in graba nu mai terminase de facut acea sageata. O iau in stanga dupa sageata. Mai merg si iar culoarul se intersecta. Nu mai vedeam nimic , nici o urma in ciuda atentiei mele. ` Oare pe unde o fi luat-o` Intr-un tarziu ma hotarasc: O sa o iau la dreapta , fie ce o fi. Dupa cateva minute , alegerea se dovedise buna ca vazui pe peretele lateral o usa cu gratii iar inauntru era o mogaldeata. Indrept raza lanternei spre acea forma, si constat cu uimire ca era chiar Kurt. `Dar oare ce cauta acolo si cine il facuse prizonier`?. Cercetai usa zabrelita, dupa un maner o incuetoare ceva. Cum ma jucam cu lanterna in sus si in jos, ceva facu ca sa se deschida acea poarta si intrai repede inauntru fara a tine seama de un amanunt. Cum ma asteptasem , in spatele meu usa facu tranc si se inchise singura. Acum eram amandoi captivi. Ma aplecai deasupra lui Kurt. Cred ca era ametit. Dupa un timp il auzi prin intuneric ca geme. Aprind iar lanterna si o apropii de chipul sau. Acesta isi feri cu mana lumina din ochi si zise:
- Mult ti-a mai trebuit ca sa vii!
- Acu m-am sculat, fac eu. Ce ti-a trebuit sa vii iar aici nu stiu? Parca spuneai ca plecam azi.
- Se pare ca o sa trebuiasca sa mai amanam.
- Dar ce s-a intamplat?
- Dupa ce ai adormit tu, m-am hotarat sa profit, ca sa studiez mai bine aceasta nava. Nu as fi putut, nici in ruptul capului, sa plec fara sa studiez aceasta nava.
- Da si se pare ca acum ne studiaza ei pe noi. Cum ai cazut prizonier?
- La fel ca si tine. In timp ce mergeam, cred ca am actionat un senzor tip celula foto-electrica, si am cazut aici. Ceva ca o lumina puternica m-a invadat si nu mai stiu nimic. �
- Poi esti aici captiv de atatea ore si nu a venit nimeni sa te intrebe macar cat e ceasul?
- Din pacate nu ! ofta Kurt. Cred ca m-au blestemat ` rudele` tale....
Treceau orele fara ca sa se mai intample ceva.
- Stii ceva ? Daca o fi si un senzor care sa ne scoata de aici....zic eu plimband iar lanterna de-a lungul peretilor. Cand un usor zanganit se produse si usa se deschise de la sine. Profitai de aceasta si tragandul pe Kurt afara, iesiram inapoi pe culoar. Exact cand iesiram usa se inchise iar in urma noastra cu zgomot. Incecai sa refac drumul inapoi , dar Kurt ma opri
- Stai ! Sa mai vedem ce e pe aici!
- Stii ceva , tu daca vrei poti ramane aici, sa studiezi nava cat vrei, mie imi ajunge pentru azi. Am plecat, si am sa te las aici . Plec singur. Cu toata durerea pe care o incerca Kurt, nu-i vedeam fata , dar rase fortat:
- Si cum ai de gand sa pleci fara ajutorul meu? Ca nu te-ai desprinde nici un centimetru de la sol.
- Da ai dreptate , dar credeam ca te pot face sa renunti...
- Sa renunt? Ti-ai si gasit cu cine...Ai totusi sa mai dam o raita si daca nu mai gasim nimic plecam. Mai orbecairam o vreme prin acea nava ciudata, unde cand urcam , cand coboram, pana ajunsem tocmai in varf unde se declansase atunci acea vapaie catre noi. Patrunsem intr-o sala imensa , in care i se ghicea greu capatul. Era un singur pupitru in mijloc si langa el... un robot. La prezenta noastra el se intoarse si zise ceva, sau poate incercase sa vorbeasca ceva. Ca nici eu si nici Kurt nu intelsesem mare lucru. Mai incerca in alt dialect, dar fara rezultat. Kurt se oferi in cateva limbi si dialecte sa-i raspunda. Intr-un final robotul ii raspunse ceva. Kurt imi traduce:`` Noi venim dintr-o noua dimensiune , vorbea robotul. Imi cer zcuze ca v-am pricinuit greutati. Stiu ca robotul vostru, a avut de suferit. Dar daca vreti il pot repara. Noi suntem o rasa de pe o planeta indepartata unde tehnologia noastra a atins pragul cel mai de sus. Dupa cum vedeti aceasta nava , care a ramas aici...`` Kurt ii zise ceva, Dupa care robotul continua: ` Datorita acestei forte de atractie am avut si noi de suferit...`` Noi ? intreba Kurt, care uitase sa mai intrebe in limba lui, dar robotul intelese si limba mea , asa ca continua. Da noi, ca am venit cu mai multe nave. Numai nava asta a ramas aici, in timp ce pe celelalte le trimisesem dupa ajutoare. Dar vad ca sunteti din doua lumi diferite, observa robotul.
- Da scuze domnule robot , incerc eu stangaci, calatoria mea a fost o intamplare. Este o intamplare ca am cazut si noi aici. Noroc de nava aceia...
- Da stiu ! O mana de oameni care nu au luat in seama avertismentul meu.
- Cum ai comunicat cu ei?
- Da asa am aflat ca sunt de pe planeta Pamant , ca si tine.
- Si ce s-a intamplat cu ei , practic ? ca am gasit unele inregistrari...
- Da ! Pe aici sunt multe forme de viata foarte ciudate si finte flamande, care au un sistem ce ataca sistemul vostru nervos mai slab. Asa au ajuns prada lor. Dupa cum am vazut de unul ati reusit sa scapati si voi. ` Cred ca se gandeste la acea ` cruce` imi zic eu. Parca ghicindumi gandul acesta continua.:
- Oricum erau sortiti pieirii. Nu puteau sa mai plece de pe aceasta planeta.
- Ei uite ca pe noi o sa ne ajute... fac eu pe viteazul.
- Poate! Cu ce aveti voi.... se prea poate , dar o sa va dau ceva care sa va sporeasca energia. Pentru mine oricum e prea putin. Nava mea e mult prea mare si grea , la care se mai adauga si aceasta forta de atractie. Si zicand aceasta scoase ceva dintr-un recipient si il dadu lui Kurt.
- E un mineral ca al meu! Face surprins Kurt. Este anamezon. Este combustibilul cu care merg eu, facau satisfacut Kurt.
- Imi pare bine, sa aud ca am fost de folos.
- Totusi de ce ai tras in noi? Si pe Kurt l-ai facut prizonier.
- Nu va cunosteam intentia la inceput. Si apoi cu atatea finte rele pe aici... Credeam ca e una care vrea sa intre aici.
- Poi nu ai vrea sa vii cu noi si sa ramai pe planeta lui Kurt, cand acesta se va intoarce, dupa ce ma va duce si pe mine acasa? Si asa aici ce mai ai de pazit?
Robotul ramase tacut parca gandinduse profund. Dupa o vreme il aud:
- Oricum cu ai mei nu mai pot comunica , asa ca am sa merg cu voi sa va ajut poate pe drum cu ceva....
- Poi atunci sa mergem , fac eu nerabdator.
Pornim tustrei pe alt drum , spunea Robotul ca e mai scurt. Si se parea ca a avut dreptate, ca ajunsesem la usa lui Kurt mult mai repede.
- Lasati-ma pe mine sa ies primul, zise Robotul. Eu o sa va acopar. Iesiram si noi afara. Afara era de acum bezna, semn ca se apropia noaptea cea lunga. Niste luminite palide ne urmareau indepartare.
- Au iesit ` rudele ` iar la vanatoare, facu Kurt.. Cateva rafale de foc , le facura nevazute. Ma indreptai catre Nina, care parca ne astepta si o luaram si pe ea. La lumina palida a becurilor noastre, si tuspatru pe caruciuor, am ajuns cu bine la nava noastra.
- Cu asta ati venit? Poi sunteti totusi mai curajosi, decat credeam...
Intraram in comanda. Kurt se pregati si aranja motoarele. Transfera tot combustibilul solid in altul al lui. Apoi puse si minereul dat de Robot in rezervor. Robotul se uita si el curios la date si le analiza. Dupa ce calcula toate datele primite si trimise la computerul principal, Kurt se hotara:
- Aprindeti motoarele planetare. Cu ele o sa incercam sa ne despridem intai de pe afurisita asta de planeta.
Un vuiet puternic rasuna in toata nava. Dar nava incerca de cateva ori sa se ridice , dar forta de atractie nu voia sa o lasa sloboda, nepermitand-ui sa decoleze. Scrasnind din dinti , Kurt, se propti cu o mana pe maneta si trase cu putere de ea. Aceasta avu rezultatul scontat. Printr-o micare , la inceput destul de timida nava raspunse la comenzi incercand cu greutate sa se desprinda. Intai mai greu si apoi din ce in ce mai repede. Incepusem sa prndem altitudine. Dar forta planetei nu ne slabea inca. Kurt aprinse si al doialea rezervor si reusii sa smulga nava din ghiara planetei. Treceau minutele , ce mie mi se pareau ore, si nava se incapatina sa raman la altitudine joasa. Robotul ii zise ceva lui Kurt.
- Bine ! dar pentru putin timp , ca nu am cu ce sa ma mai intorc, iar la ei pe pamant sunt slabe nadejdii....
Robotul cupla pentru scurt timp motoarele cu anamezon , singurele care sa poata sa te smulga de pe orce planeta , oricat de grea era. In scurt timp , combinand alternativ motoarele , Kurt reusii sa iasa din raza de atractie a planetei, punand-o pe orbita. Rasuflaram usurati. Iesiram invingatori in prima lupta cu planeta.
- Ce credea ea ca e mai tare decat noi? se aprinse Kurt.
Dupa ce lasa nava sa se roteasca, Kurt ajutat si de Robot, refacu traiectoria cu mine acasa. Dupa ce dadu de treaba calculatorului sa analizeze datele noi, Kurt le cerceta, facu o ultima corectie. Dupa care conecta motoarele cu anamezon. Dar greul nu trecuse inca. Mai aveam de furca si cu gravitatia Stelei dfe Fier. Care acum aflati pe orbita, ne atragea iar din nou. Nava trepida. Dar cu motoarele conectate, reusiram incet , incet sa ne desprindem si de atractia Stelei de Fier. Nava incepu sa prinda iar viteza. Iar incepura sa alerge de nebune constelatiile si alte stele. La un moment dat stelel pareau niste lini albe si luminoase iar galaxiile niste jocuri colorate....
- Curand suntem acasa la tine , facu vesel Kurt.
- Cat de curand?
- Cam trei zile....



IN CURAND SI PARTEA A TREIA.... DIN NOU ACASA....

Ne'a MARINE,inseamna ca,urmeaza al_III_lea razboi mondial!

Cum ? se mai intra si pe aici. Si eu care ma pregatisem sa-l paarasesc....Ma gandisem sa ma mut pe `...Buburuza....

De la: Marin56, la data 2011-11-03 18:29:38Cum ? se mai intra si pe aici. Si eu care ma pregatisem sa-l paarasesc....Ma gandisem sa ma mut pe `...Buburuza....

Ne'a Marine,citesc tot ce scrii!

Alo ! Mai este cineva pe acilea?

De la: Marin56, la data 2012-05-02 14:30:17Alo ! Mai este cineva pe acilea?

Da-i nainte ca notam tot,si citim tot...

symy-apocalipsa.blogspot.ro

Referitor la intrebarea dvs de pe topic, ...tot noi suntem impotriva noastra. ca intotdeauna vrem sa moara si capra vecinului, si sa nu cumva altul sa aiba mai mult decat el.

Apropo ! Pozele cu acei pesti sunt originale sau sunt , povesti pescaresti. Si atta a fost pescar dar nu a prins niciodata nistre `monstri`...

De la: Marin56, la data 2012-05-02 17:02:19Referitor la intrebarea dvs de pe topic, ...tot noi suntem impotriva noastra. ca intotdeauna vrem sa moara si capra vecinului, si sa nu cumva altul sa aiba mai mult decat el.

Apropo ! Pozele cu acei pesti sunt originale sau sunt , povesti pescaresti. Si atta a fost pescar dar nu a prins niciodata nistre `monstri`...

Pai Symy intai ii creste si p-orma ii prinde...

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Poi la cererea majoritara a cititorilor , de a schimba topicul , m-am hotarat sa continui aici tot ce-mi mai tuna prin cap. Chiar daca tuna ncam tare. Poate aici nu o sa mai fiu iar cenzurat ca azi sau altadata. Macar lasati pentru generatia de maine sa le citeasaca asa cum sunt ele , pproaste sau bune...Pana oi gasi un sponsor...unde le-as putea tiparii...


13.

Dimineata ma trezii posomorat. Mai bine zis Kurt era cel care tragea de mine. Ma ridicai in capul oaselor inca buimacit.
- Ce gata am ajuns , fac eu nedumerit si tot odata suparat ca imi stricase somnul.
- Nu te mai vaicarii atat, ma dojenii Kurt. Hai scularea ca avem atata treaba.
- Sa faca Nina , treaba , ca de aia am facut-o, zic eu la repezeala, incercand sa imi ascund capul iar sub perna. Dar nici Kurt nu se lasa.
Aproape ca ma smulse , cu singurul lui brat valid , jos din asternut. Asa ca ajunsei fara voie la parter. Abia atunci ma trezii de-a binelea.
- Daca vrei sa ma scol zi Ninei sa �mi faca repede o cafea. Ca sa-mi revin
- Nina ? Ai uitat? Nina nu mai poate nici sa se miste , dar sa ne mai faca si o cafea.
Ultimele lui cuvinte ma trezira . Imi trecu pentru o clipa prin fata ochilor toate evenimentele din ziua si zilele precedente.
- Uite iti dau eu niste pastile ca sa te intremezi.
- Mersi , fac eu inca confuz.
- E de la pastilele mele ca sa poti dormi , preciza Kurt.
Reusii si cu ajutorul lui Kurt sa ma ridic de jos, apucand-ul de mana zdravana a lui Kurt.
-Ce-ti mai face bratul ? imi amintii eu.
-Bine asa cum l-ai lasat....zise intepat Kurt. Ce credeai ca se v-a vindeca peste noapte? Daca eram pe planeta mea treaba era ca si rezolvata. Dar aici?...
- Se poate aranja te duc eu la un doctor...
- Nu fara doctori. Ce vrei sa ma dau pe mana macelarilor astia ? Si apoi nu vreau sa atrag atentia la nici unul de pe aici de la voi. Ce o sa le spun ? ca sunt extraterestru ! Astia de abia asteapta!
-Nu s-ar spune ca nu te-ai facut inca remarcat, facand aluzie la vecinul meu.
Ei asta e o alta poveste. Cand e unul doi , mai merge treaba dar ce te faci cand sunt mai multi. Cum sa-i convingi frumos pe frumosii astia ai tai? Numai cu ... si Kurt se uita la pistolul ` special` care ii atarna la sold.
Ma dusei fara alta explicatie direct la bucatarie, luand-ui functia Ninei. Iau un ibric si pun de cafea.
- Vrei si tu o cafea? Intreb eu absent , stiind precis ce raspuns o sa primesc.
- Nu te obosi prea tare...
Nu mai iau in seama remarca spinoasa a lui Kurt si imi finalizez operatiunea `cafea`. Dupa ce o fac, o las sa se raceasca. Stateam afara in sezlong incercand sa-mi fac ordine in ganduri. Kurt trebaluia pe la nava, bombanind. Imi amintii de Nina, si vazui ce trista e viata fara ea.`` Noroc de Kurt, ca imi mai tinea , ce-i drept fara voia lui , de urat. Reusii sa-l fac sa revina din nou pe pamant. Oare cum sa o refac pe Nina din nou.`` Deodata imi adusei aminte si de robotul de pe acea planeta blestemata care ni se alaturase de buna voie. Imi pusesem speranta, ca ajutat de el si de Kurt, viata mea v-a deveni iar armonioasa. Ma obisnuisem cu ea. Eu la cine mai tipam....

...pentru Kurt asta, cred ca l-ai luat pe sotul meu de model nu pot sa-l duc la doctor sub nici o forma.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

ACU DEPIDE DE DOCTOR, DE BOALA, DE CONVINGERILE...`POLITICE``...DE UNA DE ALTA DE NOROC... DA ! DE MULT , FOARTE MULT NOROC.... SI MAI E CEVA. `fORTA`, TREBUIE SA FIE CU EL` CA TREI SFERTURI TE VINDECA DOCTORII SI RESTUL PANA LA 100 % TU...DACA VREI, POTI!...SI DE MULTE ORI SAU IN CELE MAI MULTE ORI , SE APLICA PROVERBUL CU GAINA SI OUL....DAR CATEODATA SI ATUNCI POATE FI FOARTE TARZIU. ASA CA DACA TREBUIE - CONVINGEL

De la: Marin56, la data 2012-05-02 20:47:53ACU DEPIDE DE DOCTOR, DE BOALA, DE CONVINGERILE...`POLITICE``...DE UNA DE ALTA DE NOROC... DA ! DE MULT , FOARTE MULT NOROC.... SI MAI E CEVA. `fORTA`, TREBUIE SA FIE CU EL` CA TREI SFERTURI TE VINDECA DOCTORII SI RESTUL PANA LA 100 % TU...DACA VREI, POTI!...SI DE MULTE ORI SAU IN CELE MAI MULTE ORI , SE APLICA PROVERBUL CU GAINA SI OUL....DAR CATEODATA SI ATUNCI POATE FI FOARTE TARZIU. ASA CA DACA TREBUIE - CONVINGEL

Si-a pierdut ambii parinti din greseli medicale, e hotarat sa moara fara ,,ajutorul " medicilor. In schimb, cand era sa ne moara pisica, a stiut sa ma ia pe sus sa ne ducem sa o salvam.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Normal ! cand e vorba de altul si nu de propia persoana.... sa avem Pardon !...E la fel ca la Stan si Bran cand il duse la doctor sa-i scoata maseaua lui Bran, Iar Bran il impingea pe Stan inauntru. Si invers. Cand e vorba de altul suntem viteji. daca erai tu in locul pisicii , cum ar fi procedat , nu la fel? Iar el se lasa la urma...

`` Unele persoane sufera de singuratate. De aceia unii, si in specil batranii sau cei de generatia a 3-a , fie ca nu au pe nimeni , fie ca au plecat toti din familie fiecare pe drumul lui, atunci apeleaza la cate un animalut , care sa-i tina de urat. Unii isi cresc catei , altii pisici, altii cate o pasare sau o pasarica... Eu apelasem la Nina. Cu ea am impartit si griji, si nevoi ,si necazuri, si unele momente mai vesele. Vorba vine vesele. Poate pentru mine numai. Ca de ea...nu prea se lipea umorul. Numai boacanele pe care mi le facea inca de la inceput , uneori ma inveseleau , chiar si peste masura. Dar alteori disperat ca ma lasa si fara vesela si fara cratite , inclusiv mancare.... Mancare ? Ei da la capitolul asta...am ramas cam in urma. Chiar oare eu ce mananc azi ? Cred ca ar fi bine sa ma duc sa dau o raita pe la piata. Ca nu o sa ma hranesc numai cu pastilel lui Kurt. Cred ca deja am slabit 10 kg de cand l-am cunoscut pe el...```
-Hei ! ma trezi la realitate Kurt. Mai lenevesti mult ? Hai ca acu e seara din nou, si nu am facut nimic nici azi.
- Si ce e esa de urgent de facut ? Si maine e o zi.
- Poi Nina ta...? sau tu crezi ca o sa ma mut la tine? Nu ca nu mi-ar placea aici la voi , dar ma tii si inchis in casa...
-Ei sa mai astepte. Acu e 1 si mie o sa-mi fie din nou foame. Sau poate crezi ca o sa ma hranesc pe toata perioada sederii tale la mine numai cu pastile si alte pilule colorate. M-am saturat de atatea pilule. Mai vreau si eu , alceva! Imi este dor de o supita de vacuta, sau gainusa, un cotlet ceva cu o garnitura de cartofi pai , sau un piure... ceva acolo....
- Ei mai pune-ti pofta in cui...!
- S-o crezi tu ! Ma duc la piata ! Voi mai faceti ce credeti si puteti pana vin eu si pana fac mancarea.
Kurt statu o clipa pe ganduri apoi exploda:
- Bine dute! ... dar sa vii repede!....
- Poate imi imprumuti si mie nava ta , ca sa vin mai repede.
- In nici un caz ! Asta mai lipsea ! Sa imi pui in cap toata presa si mahalaua. Doar am acceptat sa ma intorc pentru tine . Sa te ajut sa o repari pe Nina, nu sa imi faci publicitate.
- Bine, ai ca am venit ! Tu fa ce faci, dar sa nu mai vad nava in curte . Nici eu si nici altii. Stii vecinii...
- De acord ! zise Kurt si indreptand un fascicol de raze invizibile pentru mine, nava se facu nevazuta.
- Ei asa mai vii de acasa...
- Dar pana acu de unde veneai...?
Ma indrept catre poarta, facandu-ma ca nu aud remarca lui Kurt. O deschid cu telecomanda si cand sa ies , la poarta cine credeti ca era? Ca m-am si enervat. - Vecinul ! De...
- Buna vecine , ma intampina el foarte politicos. Dar ce matinal esti? Imi zise el aruncand cate o ochada pe furis in curte la mine. Noroc ca Kurt ascunse nava.
- Dar tu nu ai somn? Spusei eu de-a dreptul enervat, explodand.
- Stai toata ziua si ma spionezi ? ` Ca ce fac ? Ca cand am venit ? Ca unde am fost?... Ce tot atat? Vezi ca te dau pe mana lui Kurt , zisei eu enervat la culme. Ies si trantesc poarta, care se inchise singura cu un clic. Nici nu am mai dat importanta la replica vecinului : ` Dar cine e Kurt?``
`Oh ! vecinii astia ! Nu te lasa nici sa mori dar nici sa traiesti. Decat cu asemenea vecini , mai bine singur. ` Trag cu coada ochiului sa vad ce face el, si il vad ca se oprise prostit langa poarta si ramase pironit locului. Dupa ce dadui coltul nu-l mai vazui. Ajunsei in piata si imi facui constiincios datoria fata de targoveti. Dar nu inainte de ami mai goli `visteria` de la primul banomat, sau cum i se mai spune : ATM � casierie cu autoservire. E si asta o chestie buna. Nu mai stai la rand pana iti expira buletinul, la CEC sau la alta Banca, asta daca nu cumva ai ghinion...
Dupa ce fac piata ma gandesc ca pentru azi ajunge si ma pregatesc sa vin acasa. Eram ca o albina de incarcat. De abia mai duceam cele doua plase cu de toate. ` Cred ca am exagerat si eu putin` fac eu in gand. ` dar lasa ca prinde bine ! Nu o sa ma duc in fiecare zi la piata. ` Gafaiam cand ajung cu traistile pline la poarta. Cum enervat atunci de vecin am aruncat telecomanda pe fundul sacosei, fara sa tin cont de ea. Iar cum la piata pusesem o cantitate impresionanta de cartofi...peste ea, mai ia-o de unde e, Sau mai bine zis de unde nu e... Scotocesc cu mana pana la fundul sacosei , dar degeaba. Nu dadeam de ea nici in ruptul capului. Ma pregateam sa controlez si cealalta sacosa , cand ma opreste iar glasul vecinului.
- Gata piata?...
- Era gata de mult ! ... zic eu iar enervat de insistentele lui. Mata nu ai alta treaba decat sa ma urmaresti intruna ?...
- Cine e Kurt ? ma intrerupse el curios.
- Vrei sa stii cine e Kurt? Ei lasa ca ai sa faci cunostinta cu el, zisei eu mai enervat ca nici nu puteam intra asa de repede in curte. E varul meu, fac eu , nestiind cum sa mai ies din impas.
Ma hotara sa bat pana la urma in poarta. Vecinul statea mai departe ca hipnotizat pe uluce si ma privea insistent.
- Bate mai tare , poate doarme si nu s-a trezit inca de pe camasa concubinei...
Ei nu ca asta ma scoase din pepeni..
- Ce te priveste pe tine de vara mea....
Nu stiu cum s-ar mai fi terminat aceasta discutie penibila , daca la poarta nu s-ar fi ivit Kurt.
- Ce atata galagie? Ca trezesti tot satul , pardon toata strada.
- Poi nu vezi ca pe unul deja l-am trezit. Si il doare de nevasta-ta....
- Nevasta-mea ! face Kurt in prima faza nedumerit.
Dar un ghiont cu o privire plina de subinteles il dumerira.
- Aaaa! Da nevasta.... De cand iti permiti dumneata sa te ei de nevasta-mea...?facu si Kurt , indreptand aparatul catre el. O apasare de buton si vecinul ramse mai departe sa priveasca absent si cu mult interes starda pustie. De parca era o statuie.
Dupa ce fereca poarta , Kurt se lauda:
- O vreme nu o sa te mai supere.
- Ce i-ai facut ? Nu cumva ....?
- Stai linistit , nu te ambala, nu are nimic. Doar ca o sa cam uite un pic....
- Hai ne apucam de treaba ?
- Da eu pregatesc mancarea , tu cu Robi vedeti ce se mai poate face. Cand termin mancarea .... o sa va ajut, dar nu inainte de a manca si de a ma odihni nitelusi. Ca de - vorba cumnatei : ` Fie omul cat de mic ... Dupa masa doarme un pic...`
- Da ! Un pic cam mult...complecta Kurt. Mie imi spui?
Dar nu il mai ascultai. Ma indrept clatinandu-ma cu cele doua sacose pline in bucatarie.

Kurt bombani ceva, ca si cum ar spune : ``Tot pe capul meu cade tot greul...`` si se duse sa vada ce face Robi , care se afla in laboratorul meu. De cum intra acesta cu un zumzait, in loc de ` Buna dimineata ` , incepu :
- Cu ce ne ocupam azi ?
- Poi Cu robotul pamanteanului. Analizeazal si vezi daca se mai poate face ceva din el.
- Poi nu prea mare lucru . O sa am nevoie de multe piese de schimb , iar aici nu prea vad cu ce l-as repara.
- O sa ma uit si la mine prin nava , poate gasesc ceva util care sa mearga. Desi ma indoiesc, ca sistemul asta e cam primitiv pentru mine.
- Si pentru mine. Mai bine ma ofer voluntar la el.
- Sa stii ca ar fi o idee.
- Sistemul de comanda, servomotoarele, si alte mecanisme, is praf. Bine ca e intreaga unitatea centrala. Dar pana la ea....Mai este mult...
- Mai analizeazal si vezi ce mai poti face. Eu dau o raita la mine in nava.
Dupa ce iesi afara Kurt, Robi se apuca sa cerceteze mai pe indelete din ce mai ramasese bun. Kurt se indrepta agale catre nava. Din bucatarie se auzeau tot felul de zgomote , tigai , oale, farfurii, semn ca se `lucra`.
- ` Hmmm , Azi cred ca am sa renunt si eu la pastile. Se anunta o zi festiva , isi zise Kurt dupa ridicand nasul in sus, adulmeca aerul si mirosurile imbietoare ce razbateau din bucatarie. Se indrepta agale catre nava. O facu iar sa reapara. Cand isi aduse aminte de vecin. Se uita la locul unde il lasase. Era tot acolo cuminte si ascultator, urmarind parese cu mult interes strada destul de pustie in general. `Asa iti trebuie`` gandi Kurt. Intra i nava si incepu sa cotrobaie la el in atelier, doar , doar o gasi ceva care sa � i fie de folos pentru Nina. Dar dupa o jumatate de ora de cautari si verificari , se lasa pagubas. Ce avea el nu era compatibil cu robotul pamanteanului. `Mai bine faca altul din nou` gandi el. ` Credca ramane valabila oferta lui Robi , daca o sa si vrea...`` Se duse in `comanda` si mai verifica starea aparatelor , nivelul combustibilului, energia, si a altor sisteme indispensabile pe timpul calatoriei. Dupa ce le studie o vreme , se declara multumit. Iesi afara dupa care ` ascunse` iar nava. ``Nu de alta , dar cine stie ? Poate mai vinea cineva la el....`` Nici nu stiea cum a trecut timpul. Se duse cu pasi mici la bucatarie. De cum intra il intampina un miros imbietor de friptura si alte alea.
- Poi esti mare bucatar , dupa cum vad eu. Ramane sa vedem si cum ai facut bucatele. Inceputul e promitator.
- Mai e un pic si e gata. Cu Nina ce ai facut . mai este vreo speranta? Vad ca nu te poti lipsi de Nina ta ! Cred ca o sa-i simti lipsa o vreme. Desi am gasit o varianta pana ...
- Cum eu nu o sa o mai am pe Nina? Si eu care imi pusese-mi mari sperante in voi.
- Cu felul in acre ai proiectat=o si cu ce avem noi aici ne este imposibil. Mai bine facem alta, dar ... dar nu aici. Oare tu cum ai reusit? Ca e demodata rau de tot. E primitiva. La noi... ai vazut ! Este altfel.
- Ma gandeam ca poate Robi , o reusi sa faca el ceva ...
- Apropo de Robi... S-a oferit sa �ti intre in serviciile tale. Oricum e alceva si e mai modern... decat fiarele alea vechi...
- Te rog frumos sa nu te ei de Nina mea ! Auzi !...Trebuie sa o fac la loc. Eu la cine o sa mai trebuiasca sa tip....
- Cred ca la capitolul cu tipatul, nici Robi nu o sa fie de acord, si o sa-si dea repede demisia.
- Nici nu cred ca o sa fie cazul.... zisei si plecai sa asez masa sub umbrar afara. Kurt ma ajuta cu farfuriile si le duse pline pe masa. Ne pregateam sa luam loc la masa, cand Robi se ivi din casa.
- Daca stapanul meu vrea sa-l ajut cu ceva, creatorule....
Era sa scap farfuria jos, de uimire.
- Ce ? Te dai drept Nina...?
- Poi am studiat programul si am hotarat ca e singurul care mai este bun de ceva. Si mi- l-am insusit . M-am reprogramat. Asta daca nu te deranjeaza.
- Stateam cu farfuria in mana si nu stiam ce sa mai zic. Pe deoparte nu era chiara asa de rau, dar .... era un pic mai mare si mai gras, era .. era parca alfel... Doar replicele ei ramasese aceleasi. In prima faza nici nu reusi sa ma hotarasc. Imi trecu prin gand: ` Hai sa il incerc ` :
- Bine Nina , dupa masa , starngi vesela , o speli , o stergi frumos, o pui la loc , fara sa o spargi, maturi curtea , tunzi iarba, uzi gradina si florile, si ... la urma imi faci si o cafea si mie si lui kurt.
- Eu nu beau cafea.
Ma uitam acu curios sa vad reactia lui Robi. Dar acesta accepta supus avalansa de treburi, fara sa comenteze. Ma uitam curios la el.
- Sa sti ca ti-ai luat rolul Ninai , in serios . dar sa stii ca mai trebuie sa umbli la programare. Daca era Nina acu deadevaratelea, poi gasea mereu ca sa mai comenteze ceva. Ori imi arunca oalele in cap... ceva pe acolo...
- Nu e nici o problema ... Se rezolva asta....
- Nu ! Nu lasa . Am glumit. Ziceam si eu asa...Apropo tu cu ce te incarci Priza mea nu e buna?
- Nu eu am o pila nucleara care nu se termina niciodata. Are deja 1000 de ani pamantesti decand functioneaza fara oprire.
- Ei as vrea si eu ceva de genul asta. M-as multumi si daca ar merge si 100 de ani. Sa mearga cat traiesc eu , macar. Dupa aia...
- Nu ai materialele si substantele necesare aici. Ma duc in bucatarie sa-ti pregatesc cafeaua. Apropo ! Cum o vrei?
Pus pe artag si dornic sa si il testez, ii zic:
- Nici prea dulce , dar nici prea amara, nici prea tare , dar nici prea slaba, nici fierbinte , dar nici prea rece.
Ma uitam la el zambindsi asteptandu-i replicele. Dar asteptatrea mea fu zadarnica. Robi imi intoarse spatele si ceva de genul : ` Ca am `nteles`, si disparu in bucatarie. Dar de cum intra incepu sa se auda tot felul de zgomote dubioase. Ma linisti. `Nina` isi intrase in atributiuni.
- Masa a fost delicioasa ! ma lauda Kurt. Esti bun de bucatar ! Ce e drept ocupat cu tot felul de calatorii interplanetare si intergalactice , nu prea mai mancam consistent. Nici nu puteam altfel. Noroc cu tine , ca am mai luat o pauza. Cred ca am sa consider vizita mea la tine ca o vacanta intr-o statiune .
- Statiune ? Daca vrei putem merge la una. Unde vrei ? la Mare ? sau la Munte? Mai am o luna pana incepe iar scoala....Si gandul asta ma vesteji. Oare cand a trecut asa de repede?
- Poi ti-am zis, nu vreau sa atrag atentia alor tai.
- Poi daca ai sa te abtii, si nu ai sa mai folosesti aparatul ala....
- Cafeaua e servita ! Creatorule !

Ei, asa!!! bine-ai revenit acasa..

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Faci si tu ca astia : ` ca sa fim in Europa`, de parca nu eram si pana acu in ea.. Asa si cu casa....Stiu vorba vine....Mai bine ziceau simplu , corect, sincer, si cu simt de raspundere: Avem nevoie de....ca voi in Europa...Ca de asta si suntem...Ce te faci daca vin maine americanii si or sa zica si ei : ` Hai sa fiti in america ! ...

Marineeeeeee....aiiiiiiiiiiiiiiiici!

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"