Cine este dumnezeu ?!!!!

Mai �nt�i voi ar�ta c� de la Adam �i p�n� la Moise, timp de 4108 ani, nici unul dintre patriarhii cei vechi nu au �inut s�mb�ta ca s�rb�toare. Ca s� ne d�m seama de acest mare adev�r, vom apela la m�rturisirile Sfintei Scripturi, prin care vom ar�ta, c� Dumnezeu f�c�nd pe om, nu i-a dat porunc� de la �nceput, s� serbeze vreo zi, ci numai l-a a�ezat �n gr�dina Edenului, adic� �n Rai, ca s�-l lucreze �i s�-l p�zeasc� (Facere 2, 15). Apoi i-a dat prima porunc�, de a nu m�nca din pomul cuno�tin�ei binelui �i r�ului (Facere 2, 17). Ba, mai mult. Dup� ce Adam a c�lcat porunca lui Dumnezeu �i a fost izgonit din Rai, nu a primit nici o porunc� de la Dumnezeu s� serbeze vreo zi. Dimpotriv�, toat� via�a lui de acum devine o munc� continu� sub forma blestemului �i i se d� porunc� �i canon de la Dumnezeu care �i zice: �n sudoarea fe�ei tale ��i vei m�nca p�inea ta, p�n� te vei �ntoarce �n p�m�ntul din care e�ti luat; c�ci p�m�nt e�ti �i �n p�m�nt te vei �ntoarce (Facere, 3, 19).

Nici o m�rturie nu avem �n Biblie care s� ne arate c� Adam, Noe, Avraam, Isaac, Iacov �i ceilal�i patriarhi ale�i de Dumnezeu p�n� la Moise, ar fi serbat s�mb�ta

p�n� la Moise, ar fi serbat s�mb�ta.

Dar poate va zice cineva c� Avraam a p�zit poruncile lui Dumnezeu. Da, le-a p�zit cu mare sfin�enie, de aceea a �i fost binecuv�ntat de Dumnezeu s� fie tat� a multor neamuri. Dar nu porunca s�mbetei, ci iat� care porunci a auzit Avraam: Ie�i din p�m�ntul t�u, din neamul t�u �i din casa tat�lui t�u �i vino �n p�m�ntul pe care �i-l voi ar�ta Eu (Facere 12, 1); alt� porunc�: Iar leg�m�ntul dintre Mine �i tine �i urma�ii t�i de dup� tine din neam �n neam, pe care trebuie s�-l p�zi�i, este acesta: to�i cei de parte b�rb�teasc� ai vo�tri s� se taie �mprejur (Facere 17, 10).

Alt� porunc� dat� lui Avraam este aceasta: S� nu �i se par� grele cuvintele cele pentru prunc �i pentru roab�: toate c�te-�i va zice Sarra, ascult� glasul ei (Facere 21, 12), adic� s� izgoneasc� pe roaba Agar cu fiul ei. Alt�dat� porunce�te Dumnezeu lui Avraam: Ia pe fiul t�u, pe Isaac, pe singurul t�u fiu, pe care-l iube�ti, �i du-te �n p�m�ntul Moria �i adu-l acolo ardere de tot, pe un munte pe care �i-l voi ar�ta Eu (Facere 22, 2).

A�adar, dup� cum vedem din cele ar�tate p�n� aici, nici una din poruncile pe care le-a primit Avraam de la Dumnezeu nu se refer� la serbarea s�mbetei. Primul loc unde se vorbe�te �n Sf�nta Scriptur� despre Sabat, ca zi de odihn�, este la Ie�ire, unde Moise vorbe�te poporului �n pustie, zic�nd: Iat� ce a zis Domnul: M�ine este odihn�, odihna cea sf�nt� �n cinstea Domnului; ce trebuie copt, coace�i, ce trebuie fiert, fierbe�i ast�zi, �i ce va r�m�ne l�sa�i s� r�m�n� pe a doua zi (Ie�irea 16, 23). Dac� vor zice vou� c� �n Decalog �n porunca IV-a se scrie: Adu-�i aminte de ziua S�mbetei, ca s� o sfin�e�ti pe ea, �i prin aceasta, vor zice c� s�mb�ta a existat �i mai �nainte de Moise ca s�rb�toare, �i de aceea zice: "Adu-�i aminte", apoi s� le spune�i c� evreii, c�nd au ajuns �n pustia Sin au primit porunca cea pentru �inerea S�mbetei, Moise, pe muntele Sinai, le aduce aminte de aceast� porunc� a Sabatului, pe care o primise �nainte �n pustia Sin, �i nicidecum c� s�mb�ta a fost de la Adam p�n� la Moise.

�nc� �i aceasta e bine s� �ine�i minte, c� s�mb�ta nu s-a dat pentru toate popoarele lumii s� se �in� ca s�rb�toare, ci numai evreilor, ca amintire de binefacerile cele mari ale lui Dumnezeu, prin care El i-a scos din robia Egiptului. Acest adev�r �l arat� Sf�nta Scriptur�, zic�nd: Adu-�i aminte c� ai fost rob �n p�m�ntul Egiptului �i Domnul Dumnezeul t�u te-a scos de acolo cu m�n� tare �i cu bra� �nalt, �i de aceea �i-a poruncit Domnul Dumnezeul t�u s� p�ze�ti ziua odihnei �i s� o �ii cu sfin�enie (Deuteronom 5, 15).

Deci celelalte neamuri nu au acest a�ez�m�nt dat lor de la Dumnezeu de a serba ziua s�mbetei. Legea Veche a fost dat� pentru un timp limitat, adic� p�n� era s� vin� Urma�ul, C�ruia I s-a dat f�g�duin�a (Galateni 3, 19). Deci s�mb�ta n-a fost dat� ca s�rb�toare tuturor neamurilor, nici pentru toate timpurile. Legea cea Veche, �mpreun� cu S�mb�ta, au �ncetat de a mai fi �ntru totul valabile �n Legea Darului. Acest adev�r �l arat� Sf�ntul Apostol Pavel, zic�nd: Trecut-a umbra Legii �i Darul a venit (Evrei 8, 5; Coloseni 2, 16-17); Cele vechi au trecut, iat� toate s�nt noi (Evrei 8, 13)

Aceast� �ncetare a Legii Vechi a fost proorocit� de sfin�ii prooroci. Despre aceasta spune marele prooroc Ieremia: Iat� vin zile, zice Domnul, c�nd voi �ncheia cu casa lui Israel �i cu casa lui Iuda un leg�m�nt nou. �ns� nu ca leg�m�ntul pe care l-am �ncheiat cu p�rin�ii lor �n ziua c�nd i-am luat de m�n� ca s�-i scot din p�m�ntul Egiptului. Acel leg�m�nt ei l-au c�lcat de�i Eu am r�mas �n leg�tur� cu ei, zice Domnul. Dar iat� leg�m�ntul pe care-l voi �ncheia cu casa lui Israel, dup� zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea �n�untrul lor �i pe inimile lor voi scrie �i le voi fi Dumnezeu, iar ei �mi vor fi popor (Ieremia 31, 31-33).

S� vedem acum �n ce fel Iisus Hristos �i Sfin�ii Apostoli au desfiin�at S�mb�ta Legii Vechi prin �nv���tur� �i fapte. Auzim pe M�ntuitorul, zic�nd: Tat�l Meu p�n� acum lucreaz� �i Eu lucrez (Ioan 5, 17). C�nd a zis Hristos aceste cuvinte? C�nd c�utau iudeii s�-L omoare, c� dezlega s�mb�ta (Ioan 5, 16).

Deci, dac� M�ntuitorul lucra s�mb�ta, ar�ta c� �i Tat�l S�u lucreaz� s�mb�ta. Atunci care ar fi vina celor ce urmeaz� lui Hristos care lucreaz� �i nu �in s�mb�ta? Dac� cineva ne-ar �nvinui c� lucr�m s�mb�ta, s� aud� unii ca ace�tia, c� �i iudeii c�utau s�-L omoare pe Iisus c� dezleag� s�mb�ta (Ioan 5, 18). Auzim pe M�ntuitorul zic�nd: Dac�-Mi sluje�te cineva, s�-Mi urmeze (Ioan 12, 26). �i dac� Tat�l �i Fiul lucreaz� s�mb�ta, cine poate �nvinui pe Dumnezeu c� dezleag� s�mb�ta?

Cine poate s� �nvinuiasc� pe cre�tini c� urmeaz� lui Hristos, adic� dac� lucreaz� s�mb�ta �i fac ceea ce a f�cut Hristos Domnul? C�t� orbire au min�ile acelea, care nu v�d ce a f�cut Hristos s�mb�ta! Oare nu s�mb�ta a vindecat M�ntuitorul pe sl�b�nogul din Evanghelia de azi? Dar nu numai c� l-a vindecat, ci l-a pus �i la lucru, poruncindu-i s�-�i ia patul �i s� mearg� cu el la casa sa (Ioan 5, 8-9). Vechiul Testament nu d�dea voie s� fac� acest lucru (Ieremia 17, 21; Neemia 13, 15). Dar �i orbul din na�tere a fost vindecat �n zi de s�mb�t� (Ioan 9, 14), �i omul cu m�na uscat� a fost vindecat �n ziua s�mbetei (Luca 6, 6-10; Matei 12, 10-13; Marcu 3, 1-5). �i femeia cea g�rboav� de 18 ani tot s�mb�ta a fost vindecat� de M�ntuitorul (Luca 13, 14).

Ucenicii Domnului, urm�nd pilda �nv���torului Lor, merg�nd s�mb�ta prin lanurile de gr�u, smulgeau spice �i le frecau �n palme spre a le m�nca (Marcu 2, 23-24; Luca 6, 1-3). C�nd fariseii �i c�rturarii �l �nvinuiau pe Iisus c� nu p�ze�te s�mb�ta, El le r�spundea c� Fiul Omului este Domn �i al s�mbetei (Luca 6, 5) �i le zicea: S�mb�ta a fost f�cut� pentru om, iar nu omul pentru s�mb�t� (Marcu 2, 27). Iat� de ce marele Apostol Pavel zice: Nimeni deci s� nu v� judece pentru m�ncare sau b�utur�, sau cu privire la vreo s�rb�toare, sau lun� nou�, sau la s�mbete, care s�nt umbr� celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos (Coloseni 2, 16-17)

Pentru a v� �ncredin�a mai bine c� Iisus M�ntuitorul nostru �i sfin�ii S�i ucenici �i Apostoli, au desfiin�at s�rb�toarea s�mbetei, citi�i Sf�nta Scriptur� �n urm�toarele locuri: Porunca I - Matei 12, 1-3 �i 10-18; Porunca a 2-a, la I Corinteni 10, 14 �i I Ioan 5, 21; Porunca a 3-a, la Iacov 4, 12; Porunca a 5-a la Matei 15, 4; 19, 18; Marcu 7, 10 �i Efeseni 6, 1-2; Porunca a 6-a la Matei 19, 18; Marcu 10, 19 �i Romani 13, 9; Porunca a 8-a, la Matei 19, 18; Marcu 10, 19 �i Romani 13, 9 �i Porunca a 9-a Matei 19, 18; Marcu 10, 19 �i Romani 13, 9 �i Porunca a 10-a, la Romani 13, 9.

Vede�i c� nici �ntr-o parte a Sfintei Evanghelii sau �n vreo epistol� a Sfin�ilor Apostoli, nu g�sim l�murire sau m�car aluzie la porunca a 4-a, despre ziua sabatului? Acestea ne dovedesc clar c� nu era obligatorie pe vremea M�ntuitorului �i a Sfin�ilor Apostoli serbarea s�mbetei pentru cei ce credeau �n Hristos. Iar ca s� �n�elege�i c� Duminica, ziua cea dint�i a s�pt�m�nii, a luat locul s�mbetei �n Biserica cre�tin�, s� citi�i �n Sf�nta Scriptur� �n aceste locuri: Ioan 20, 1-15 �i 26 �i ve�i vedea c� Duminica, ziua �nt�i a s�pt�m�nii, a �nviat Domnul; Duminica, a 8-a zi dup� �nviere, s-a ar�tat M�ntuitorul Sfin�ilor Apostoli fiind u�ile �ncuiate, �i a fost pip�it �n coast� de Toma (Ioan 20, 27); Duminic�, �n drum spre Emaus, Luca �i Cleopa au c�l�torit cu Domnul (Luca 24, 13-31) Duminic� la Cincizecime s-a pogor�t Duhul Sf�nt (Leviticul 23, 15-16; Fapte 2, 1-4); Duminica fr�ngeau Apostolii p�inea, adic� se �mp�rt�eau cu Sfintele Taine (Fapte 2, 46; 20, 7- 12); Duminica s-a descoperit Apocalipsa Sf�ntul Ioan Evanghelistul (vezi Apocalisa 1, 10). �n Duminici adunau cre�tinii ajutoare pentru sfin�i, dup� porunca marelui Pavel (I Corinteni 16, 1-2)

Dar spune undeva c� Dumnezeu va l�sa alt� zi de s�rb�toare poporului S�u? Auzi ce scrie Sf�nta Scriptur�: Drept aceea a l�sat Dumnezeu alt� s�rb�toare de odihn� poporului (Evrei 4, 9; 4, 11; 8, 13; Apocalipsa 14, 13). A�adar �n Noul Testament alt� zi de odihn� este r�nduit� de Dumnezeu cre�tinilor, adic� Duminica sau ziua �nt�ia a s�pt�m�nii. Dup� cum vedem, mult� orbire sufleteasc� era pe vremea M�ntuitorului la farisei, c�rturari �i legiuitori, care, v�z�nd at�tea minuni �i semne care se f�ceau de c�tre M�ntuitorul nostru �n ziua s�mbetei nu cuno�teau c� Hristos este Dumnezeu, care le d�duse porunc� s� serbeze s�mb�ta �n pustie �i care acum a venit s� dezlege �i s� desfiin�eze s�mb�ta, Legea Veche, �i s� a�eze alt� zi de s�rb�toare neamului omenesc care va crede �n El. Aceast� orbire �i �ntunecare sufleteasc� o au to�i sectarii, care, nevr�nd a �ine ca zi de odihn� Duminica, ziua �n care a �nviat Domnul, se �in de umbr� �i defaim� Harul Noului A�ez�m�nt.

�n cele ce urmeaz�, vom ar�ta �i mai luminat cele despre s�mb�t� �i despre r�t�cirea celor ce �in de s�mb�ta Legii Vechi, care a fost umbr� �i �nchipuirii din Legea Harului. Acest adev�r �l arat� marele Apostol Pavel c�nd zice: Nimeni deci s� nu v� judece pentru m�ncare sau b�utur�, sau cu privire la vreo s�rb�toare sau lun� nou�, sau la s�mbete, care s�nt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos (Coloseni 2, 16-17).

Iat� ce doresc s� v� spun �n aceast� privin��. Cuv�ntul "sabat", "s�mb�t�", din evreie�te, �nseamn� "odihn�". Dup� ie�irea din Egipt, Dumnezeu a poruncit evreilor s� pr�znuiasc� ziua aceasta ca zi de amintire despre ziua a �aptea �n care Dumnezeu S-a odihnit de faptele Sale dup� zidirea lumii (Facere 2, 2-3; Ie�irea 35, 2-3) �i �ndeosebi pentru a le aminti evreilor despre izb�virea lor din robia Egiptenilor (Deuteronom 5, 13-15).

Noi cre�tinii, asemenea pr�znuim ziua a �aptea din s�pt�m�n�, �ns� nu s�mb�ta cea veche, evreiasc�, ci pe cea nou�, cre�tin�, adic� ziua �nvierii, c�nd s-a s�v�r�it �nnoirea neamului omenesc. Dac� este cineva �n Hristos, este f�ptur� nou� (II Corinteni 5, 17; Galateni 6, 15); c� a Lui f�ptur� s�ntem, zidi�i �n Hristos Iisus spre fapte bune (Efeseni 2, 10). Pr�znuim nu s�mb�ta, ci Duminica, pentru c� �n aceast� zi am fost izb�vi�i, nu din robia egiptean�, �n care nici noi, nici p�rin�ii no�tri nu au fost vreodat�; ci dintr-o robie general� �i mult mai grea, din robia diavolului de care sc�p�m, dup� cum ne �nva�� Sf�ntul Apostol Petru, prin �nvierea lui Iisus Hristos (I Petru 3, 21).

�n ziua aceasta �i nu s�mb�ta sau �n alt� zi, Hristos a surpat prin moartea Sa pe cel ce are st�p�nirea mor�ii, adic� pe diavolul, �i a izb�vit pe acei pe care frica mor�ii �i �inea �n robie toat� via�a (Evrei 2, 14-15). �n ziua aceasta �i nu �n alta, Hristos S-a sculat pentru �ndreptarea noastr� (Romani 4, 25). Iar dac� Hristos nu a �nviat, zadarnic� este credin�a voastr�, s�nte�i �nc� �n p�catele voastre (I Corinteni 15, 17).

Iat�, pentru ce noi cre�tinii pr�znuim ziua �nvierii, ca zi a noii zidiri a omului, ca ziua izb�virii noastre �i a �ntregii noi lumi din robia diavolului, de p�cate, de blestem �i de moartea cea duhovniceasc�. Dar poate vor zice unii sectan�i c� a binecuv�ntat Dumnzeu ziua a �aptea �i a sfin�it-o pentru c� �ntr-�nsa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a f�cut �i le-a pus �n r�nduial� (Facere 2, 2-3). Dar �n acest loc al Sfintei Scripturi nu ne spune c� Dumnezeu a poruncit oamenilor s� cinsteasc� s�mb�ta. Se spune c� Dumnezeu S-a odihnit �n ziua a �aptea de faptele Sale, adic� El a �ncetat a zidi. C� El a binecuv�ntat �i a sfin�it ziua aceasta pentru a aminti oamenilor despre sf�r�itul crea�iei �i at�t.

Numai pe timpul lui Moise dup� ie�irea evreilor din Egipt, Dumnezeu d� evreilor �n pustie, pentru prima dat� porunc� despre s�mb�t� (Ie�irea 16, 23-26). �i aceasta, pentru c� evreii erau �ntotdeauna nemul�umi�i, s�-�i aminteasc� �i s� mul�umeasc� �n ziua aceasta lui Dumnezeu, Care i-a scos din robia egiptenilor (Deuteronom 5, 12-15).

Dac� scrie �n Sf�nta Scriptur� c� Dumnezeu zice prin Moise: Adu-�i aminte de ziua odihnei (Ie�irea 20, 8) s� nu cread� cineva c� serbarea s�mbetei a fost de la �nceputul lumii. Nu, cu adev�rat. Ci de aceast� porunc� le aduce aminte pe Sinai, c� porunca S�mbetei a fost dat� pu�in mai �nainte evreilor �n pustiul Sin, c�nd erau tot sub conducerea lui Moise (vezi Ie�irea 16, 23-30) �i le-a repetat pe muntele Sinai porunca pe care le-o d�duse mai �nainte, �n pustiul Sin, cum am ar�tat mai sus. De aceea a zis Dumnezeu: "Adu-�i aminte!"

De ar zice cineva c� s�mb�ta este numit� lege ve�nic� �i leg�tur� ve�nic� (Ie�irea 31, 16-17) �i de aceea trebuie a se �ine ca s�rb�toare ve�nic�, unul ca acela s� �tie c� Dumnezeu, fiind Creator �i Legiuitor, poate s� strice nu numai toate legile Sale ci �i leg�turile Sale, de�i a spus c� le d� p�n� �n veac (I Regi 2, 30). Leg�tura nu este un contract �ntre om �i Dumnezeu. C�ci contracteaz� ceva numai cei egali �ntre ei. Leg�tura este manifestarea milei lui Dumnezeu �i a bunei Sale voin�e c�tre om. Iar f�g�duin�ele, legile, leg�turile, poruncile, a�ez�mintele Sale, Dumnezeu le poate schimba sau chiar nimici cu totul, dac� oamenii nu s�nt vrednici de ele. A�a de pild�: "Leg�tur� ve�nic�" au fost numite jertfele �i alte a�ez�minte din Vechiul Testament (Levitic 7, 30; Ie�irea 21, 6; 40, 15) dar �n Noul Testament toate s�nt �nl�turate.

N-a fost leg�tur� mai mare dec�t leg�tura prin t�ierea �mprejur, aceasta fiind superioar� s�mbetei, nu numai dup� timp, fiind mai veche, ci �i dup� �nsemn�tate. �nsu�i M�ntuitorul a spus c� ea este mai important� dec�t s�mb�ta: Moise, zice Hristos, v-a dat t�ierea �mprejur, nu c� este de la Moise, ci de la p�rin�i, �i s�mb�ta t�ia�i �mprejur pe om. Dac� omul prime�te t�ierea �mprejur s�mb�ta, ca s� nu se strice Legea lui Moise, v� m�nia�i pe Mine c� am f�cut s�mb�ta un om �ntreg s�n�tos? (Ioan 7, 22-23).

Astfel, pentru t�ierea �mprejur se calc� s�mb�ta. �i ea, de asemenea, se nume�te "leg�tur� ve�nic�". C�lc�torii ei se condamnau la moarte: Ve�i t�ia �mprejur, a spus Dumnezeu �nc� lui Avraam, marginea trupului vostru �i va fi semn de leg�tur� �ntre Mine �i voi... �i va fi leg�tura Mea peste trupul vostru �ntru leg�tur� ve�nic�. �i partea b�rb�teasc� ce nu-�i va t�ia �mprejur marginea trupului s�u �n ziua a opta, pierde-se-va sufletul acela din poporul s�u, pentru c� a c�lcat leg�m�ntul Meu (Facere 17, 11-13).

�i, iat�, aceast� "leg�tur� ve�nic�" despre t�ierea �mprejur ce a fost mai mare dec�t s�mb�ta este �nl�turat� de Sfin�ii Apostoli la sinodul lor, c�nd cre�tinii din iudei au �nceput s� cear� la cre�tinii din p�g�ni ca d�n�ii s� p�zeasc� t�ierea �mprejur �i legea lui Moise. Apostolii, adun�ndu-se �mpreun�, au hot�r�t, zic�nd: Pentru c� p�rutu-s-a Duhului Sf�nt �i nou�, s� nu vi se pun� nici o greutate �n plus afar� de cele ce s�nt necesare: s� v� feri�i de cele jertfite idolilor �i de s�nge �i de (animale) sugrumate �i de desfr�u, de care p�zindu-v�, bine ve�i face (Fapte 15, 28-29). Prin aceast� hot�r�re, Sfin�ii Apostoli au �nl�turat nu numai t�ierea �mprejur, care era mai mare dec�t s�mb�ta, ci �i toat� legea ceremonial� a lui Moise, cu s�rb�torile, lunile noi, s�mbetele �i altele ale ei (Vezi Coloseni 2, 16-17; Galateni 5, 6; 6, 15).

De va cugeta cineva la cuvintele lui Hristos care a zis: S� nu socoti�i c� am venit s� stric Legea sau proorocii, nu am venit s� stric, ci s� �mplinesc (Matei 5, 17), va �n�elege c� El a �inut �i s�mb�ta. La aceasta trebuie s� �tim c� Hristos a �inut s�mb�ta pentru c� era iudeu dup� trup �i trebuia s� se supun� legii ceremoniale a lui Moise p�n� la �nl�turarea acestei legi; p�n� la �ncheierea cu oamenii a Leg�turii noi din S�ngele Lui (Luca 22, 20), adic� p�n� la vremea suferin�elor Lui �i a str�lucitei Sale �nvieri, c�nd a venit sf�r�itul Vechiului Testament, prezis �nc� de marele prooroc Ieremia (Ieremia 31, 31-32).

Atunci Hristos a stricat legea poruncilor cu dogmele Sale (Efeseni 4, 15). Pe temeiul c� Hristos a �inut s�mb�ta, nu putem sus�ine c� �i cre�tinii trebuie s-o cinsteasc�. Hristos, ca iudeu, pr�znuia s�rb�torile evreie�ti. Hristos, ca iudeu, a primit t�ierea �mprejur; sectan�ii, �ns�, nu se taie �mprejur. Pentru ce �i p�n� c�nd a cinstit Hristos s�mb�ta s-a l�murit mai sus.

Din textele aduse din Sf�nta Scriptur� nu se vede c� �i cre�tinii s�nt datori s� pr�znuiasc� ziua s�mbetei. �n ele se vorbe�te despre faptul c� Hristos a �nv��at pe evrei de obicei s�mb�ta �n sinagogile lor, �i at�t. �nv��a �ns� s�mb�ta, fiindc� atunci se adunau evreii �n sinagogile lor pentru rug�ciuni �i Hristos putea s� aib� ascult�tori.

Poate cineva ar zice c� Hristos spunea ucenicilor S�i: Ruga�i-v� ca s� nu fie fuga voastr� iarna, nici s�mb�ta (Matei 24, 20) �i c� prin aceasta Hristos ar fi ar�tat sfin�enia s�mbetei. Trebuie s� �n�elegem c� cuvintele acestea ale Domnului nu oblig� deloc pe cre�tini s� pr�znuiasc� s�mb�ta. Altfel, ar trebui s� cinstim �i s� serb�m �i iarna. Cuvintele acestea arat� numai apropiata d�r�mare a Ierusalimului �i greutatea pe care puteau s-o �ndure ucenicii lui Hristos, dac� aceast� d�r�mare s-ar �nt�mpla iarna pe nea�teptate, c�nd ei ar fi putut s� moar� de frig pe drumuri cur�nd, p�n� la patimile �i �nvierea lui Hristos, c�nd �nc� nu era pe deplin �nl�turat� s�mb�ta cea veche �i �n vremea c�nd era greu s� fugi din Ierusalim pentru c� s�mb�ta por�ile ora�ului se �nchideau.