Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism



267. Odata l-a intrebat pe parintele Cleopa unul din fii sai duhovnicesti : Ce trebuie sa fac cand slujesc Sfanta Liturghie si primesc pe Hristos ?

Cand vrei sa slujesti si sa te impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos, trei lucruri esti dator sa faci : sa fii impacat cu toti, sa te spovedesti si sa-ti faci canonul de rugaciune. Cu aceste trei intotdeauna apropie-te, iar fara acestea niciodata sa nu indraznesti a te apropia de cele sfinte, ca sa nu te arzi in focul cel dumnezeiesc.

268. Un calugar din Manastirea Neamt l-a intrebat pe parintele Cleopa intr-o zi : Ce sa fac sa ma mantuiesc ?

Parinte Hariton, pazeste aceste trei si te vei mantui cu darul lui Hristos : Sa nu-ti ramana canonul si rugaciunea nefacute in fiecare zi; scoala-te la miezul noptii si te roaga lui Dumnezeu, luand parte la slujba Utreniei; infraneaza-te pana la moarte de mancarea de carne si de vorbirea de rau.

269. Parinte Cleopa, dati-mi un cuvant de folos l-a rugat unul din fii sai duhovnicesti.

Asculta, parinte. Mama tuturor faptelor bune este sfanta rugaciune. Daca in vremea cea randuita pentru rugaciune, te ocupi cu altceva afara de rugaciune esti batjocorit de diavoli, ca toti sfintii au fost sub rugaciune. Prima grija sa-ti fie rugaciunea si apoi cititul, scrisul si lucrul mainilor. Sa nu te fure ocupatiile in locul rugaciunii. Numai cand esti sub ascultare ai motiv binecuvantat sa lipsesti de la rugaciuni, caci ascultarea este mai mare decat rugaciunea.

270. Altadata a zis iarasi despre rugaciune :

Nimic nu lipeste pe om mai mult de Dumnezeu ca sfanta rugaciune ! Sa nu ne lenevim nici o clipa de a vorbi cu Dumnezeu, caci diavolul da mare razboi impotriva celor ce se roaga.

271. Odata l-a intrebat un calugar : Parinte Cleopa, care este cea mai mare fapta buna pentru cel ce se pocaieste ?

Spun dumnezeiestii Parinti ca nici o fapta buna nu este mai scumpa sub soare ca recunoasterea pacatelor tale; si nici o primejdie nu este mai mare pentru suflet ca nerecunoasterea neputintelor tale.

272. Un alt frate l-a rugat : Spuneti-mi un cuvant despre Imparatia lui Dumnezeu.

Asculta, frate. Imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci sta in putere; adica in lucrarea faptelor bune !

273. Un duhovnic din manastire l-a intrebat : Parinte Cleopa, vin credinciosi la mine la spovedit, sa-i primesc ?

Sa-i primim cu toata dragostea, parinte. Cat s-au chinuit ingerii lor sa-i aduca pana aici si noi sa-i lasam nemarturisiti ?

274. Un credincios l-a intrebat : Parinte Cleopa, m-am certat cu cineva si ori de cate ori ii cer iertare, nu vrea sa ma ierte. Ce sa fac sa ma impac cu dansul ?

Nu-i mai zice nimic, nici nu-l vorbi de rau catre cineva, ci roaga-te lui Dumnezeu pentru dansul si iarta-l din inima. De la o vreme se stinge mania, asemenea unui foc peste care nu mai pui lemne.

275. Odata l-a intrebat cineva : Ce zici, parinte Cleopa, este pacat sa fumezi ?

N-am gasit scris in Sfanta Evanghelie " sa nu fumezi " ; dar am gasit scris " sa nu judeci " ! Fumatul insa este pacat.

276. Un calugar l-a intrebat : Parinte Cleopa, de ce nu ma pot ruga cu aceeasi ravna ca in ziua cand am venit la manastire ?

Din cauza uitarii, caci uitam de ceasul mortii si al judecatii lui Dumnezeu. Sfintii Parinti ne invata, zicand : " Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge rugaciunea ! " Sa ne intoarcem la ravna cea dintai si ne vom mantui.

277. Unui parinte care se mania adesoori pe ucenicul sau, i-a zis odata batranul :

Parinte, nimic nu este mai greu decat sa cresti duhovniceste pe cineva. Dar sa nu uitam ce spune Sfantul Efrem Sirul, ca chipul indreptarii si al castigarii sufletelor este numai al blandetii.

278. Un frate care patimea o grea incercare, l-a intrebat pe parintele Cleopa : Ce sa fac in suferinta aceasta ?

Rabda, frate, pana la capat si multumeste lui Dumnezeu ca certarea aceasta este semn al milei lui Dumnezeu, iar nu al maniei Lui.

279. Altul iarasi l-a intrebat : Parinte Cleopa, poate un crestin bun sa salveze o familie, un sat, o comunitate, prin sfintenia vietii lui ?

Cum sa nu poata, parinte ! Cu cat sunt mai multi crestini alesi in lume, intr-o tara, intr-o localitate, cu atat tara sau localitatea aceea este crutata de primejdii, de razboaie, de cutremure, de foamete si de tot raul. Iar cu cat se vor imputina mai mult alesii lui Dumnezeu dintr-o tara sau localitate, cu atat mai greu este lovita de certarea Domnului. Odata s-a intrebat un sfant : " Poate un om sa mantuiasca o cetate ? Poate ! " a raspuns el. Exemplu a fost proorocul si imparatul David. Ca auzi ce zice Dumnezeu : " Pentru David, robul Meu, nu voi pierde cetatea Ierusalimului " .

280. Parinte Cleopa, a intrebat un credincios, oamenii dinainte de Hristos, ca si cei ce n-au crezut in El pana astazi, au fost si ei calauziti de pronia lui Dumnzeu, sau nu ?

Toti oamenii, dinainte sau de dupa Hristos, credinciosi sau necredinciosi, ca si stramosii nostri de odinioara, toti au fost si au trait sub pronia lui Dumnezeu. Caci pronia a fost din veci, nu numai de la intruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Niciodata nu a fost lipsita lumea si intreaga creatie de mila si pronia lui Dumnezeu.

281. Intr-o zi l-a intrebat ucenicul : Parinte Cleopa, cum se cuvine sa ma comport duhovniceste intre oameni ?

Sa fii la aratare cu pogoramant si cu dragoste, iar in ascuns sa ai lucrare duhovniceasca. Aceasta este taina vietii noastre ! Sau, cum spune la Pateric : " Folosul fratelui este roada ta " . Ajutand, miluind, mangaind si iubind pe aproapele, te mantuiesti pe tine. Rugaciunea mea este sa te hranesc pe tine, sa te adap pe tine, sa te odihnesc si folosesc pe tine. Ca mai inalta este dragostea intru randuiala sa decat rugaciunea. Ca rugaciunea este numai una din faptele bune, iar dragostea este legatura desavarsirii. Dragostea pe toate faptele bune le cuprinde.

282. Un calugar randuit cu primirea mirenilor la arhondaric l-a intrebat pe batranul : Parinte Cleopa, spunet-mi cum trebuie sa primim pe oaspeti la manastiri ?

Oaspetii vin la noi in numele lui Hristos. De aceea ii primim cu dragoste in manastiri, ii odihnim, ii ospatam si dezlegam la vin, pentru ca odata cu fratele tau vine si Hristos la tine. Astfel, prin ei avem pe Hristos intre noi. Aici sta toata cheia ospitalitatii noastre crestine si manastiresti.

283. Ospitalitatea si iubirea de aproapele tau au totusi o masura ? a intrebat acelasi calugar.

Mantuitorul spune sa iubesti pe aproapele " ca pe tine insuti " , adica cu masura, cat te iubesti pe tine. Iar unii Sfinti Parinti spun : " Nici dragostea catre aproapele sa nu o reversi catre toti in masura, ci limitat. Intai faci mila si ajuti pe cei din casa ta, apoi pe cei de un neam cu tine si la urma pe cei de alt neam " . Asa este si cu ospitalitatea in manastiri, limitata dupa caz si imprejurari. Pentru ca a ne arunca in valtoarea lumii, de multe ori ne aduce paguba in loc de folos.

284. Un parinte duhovnicesc l-a intrebat pe batranul : Parinte Cleopa, dupa expcrienta pe care o aveti, unde se gaseste astazi credinta mai curata, intre credinciosii simpli sau intre cei invatati ?

Sa ascultam pe Sfantul loan Gura de Aur care spune : " Daca vrei sa gasesti credinta curata, in poporul de jos o gasesti... " Sinceritatea, smerenia si cainta lor pentru pacate, asemenea pacatoasei din Evanghelie, o primeste Dumnezeu ca pe o jertfa. Credinta mai curata, mai sincera si mai devotata ca la credinciosii nostri de la tara nu vei gasi in alta parte. Ca, desi gresesc, ei stiu mai mult ca altii sa se smereasca si sa-si marturiseasca pacatele. Sa ascultam si pe Sfantul Efrem Sirul, care, in cuvantul pentru vames si fariseu, spune printre altele : " Injuga la doua care, dreptatea cu mandria si pacatul cu smerenia si vezi care ajunge mai repede la Dumnezeu ? " Fariseul a injugat dreptatea cu mandria, dar n-a ajuns la Dumnezeu. Iar vamesul a injugat pacatul cu smerenia si a luat-o inaintea fariseului. Pentru ca Dumnezeu " celor mandri le sta impotriva iar celor smeriti le da dar " ( Iacob 4, 6; I Petru 5, 5 ) . Iar in alt loc : " Fara de Mine nu puteti face nimic " ( Ioan 15, 5 ) . Este un fariseu launtric in inimile noastre, care nu ne lasa sa ne smerim. Pe acela de-l vom scoate afara din noi repede ajungem la Dumnezeu. Apoi sa nu uitam ca Dumnezeu este un Dumnezeu al inimilor ! El stie inima fiecaruia. De aceea, este un mare pacat a judeca pe cineva.

La fel si Sfantul Ioan Gura de Aur zice : " Dumnezeu nu se slaveste in cei multi, ci in cei putini; nu in cei tari, ci in cei slabi, dar sinceri si credinciosi. Altfel s-ar crede ca El este neputincios. Ca pe cei ce conduc si sunt puternici, obicei are satana sa-i biruiasca cu mandria, cu ura, cu iubirea de argint, cu trufia si necredinta " .

285. Care este cea mai inalta cugetare a crestinului ? l-a intrebat acelasi duhovnic.

Unii dumnezeiesti Parinti spun ca cea mai inalta cugetare este a-ti cunoaste neputinta ta. Ca zice Hristos : " Cand veti faee toate cate am poruncit voua, sa ziceti ca slugi netrebnice suntem ca ce eram datori sa facem aceea am facut " ( Luca 17, 10 ) . Dar face cineva toate cate ne-a poruncit Hristos ? Numai prin smerenie le poate face.

Dupa Sfantul Isaac Sirul smerenia este de doua feluri : smerenie din pacat, care abia este cunostinta de sine si smerenie din dreptate. Prima este doar marturisirea pacatelor personale. Dar sa nu creada cineva ca aceasta este smerenie, ca isi cunoaste pacatele sale. Ci numai aceea este adevarata smerenie, cand cineva are toate faptele bune si ajunge de face si minuni, iar el se socoteste praf si cenusa. Dar la masura adevaratei smerenii ajung numai sfintii. Mi-amintesc de o istorioara. Odata o fecioara a invatat pe de rost toata Scriptura. Apoi s-a dus la un sihastru sfant si i-a spus. Iar batranul a intrebat-o : " Facutu-ti-s-a tie ocara ca lauda si necinstea ca cinstea ? Nu ! a raspuns ea. Atunci nimic n-ai facut, a raspuns batranul. Du-te acasa si citeste din nou Sfanta Scriptura ! " ( Pateric,1930 ) .

286. Alta data, iarasi l-a intrebat : Parinte Cleopa, spuneti-mi cuvant pentru viata de pustie. Care este mai veche, cea de obste sau cea de pustie ?

Hristos a intemeiat mai intai viata de pustie, prin cele 40 de zile de post pe muntele Carantania, unde a fost ispitit de diavolul si l-a biruit. Apoi, alegand pe cei 12 Apostoli, a intemeiat si viata de obste.

287. Care oste nevointa si care sunt ispitele pustnicului ? l-a intrebat acelasi ?

Nevointa pustnicului, a sihastrului, este rugaciunea neincetata ajutata de post. Rugaciunea si postul sunt cele doua arme de aparare ale sihastrului, cele doua aripi cu care se urca pana la scaunul lui Hristos. Pustnicul trebuie sa fie o candela vesnic aprinsa prin neadormita rugaciune. Daca stai in pustie pentru liniste, pentru recreere sau studiu, niciodata nu te va lupta diavolul. Dar, cum zici ca stai pentru Dumnezeu, cum incepi sa te rogi si sa postesti in pustie, sa vezi atunci cum te lupta diavolul. Spune in Pateric de un sihastru ca s-a dus la pustie si, iata, odata i s-a aratat diavolul in chip de om si l-a intrebat : " Pentru ce ai venit aici ? " Pentru Dumnezeu ! " , a raspuns el. Atunci a inceput diavolul a-l lupta cu tot felul de ispite ca sa-l alunge din pustie. " De ce ma lupti asa ? " l-a intrebat pustnicul pe diavol. " Daca ai fost sincer si mi-ai spus de ce stai aici, ca eu nu stiam ! Ca sunt multi oameni care stau la liniste, dar nu se roaga, nici nu postesc. Eu cu aceia nu am treaba " .

Deci, cine vrea sa vina la, manastire sau sa se retraga la sihastrie, acela trebuie sa se roage mult si sa posteasca dupa putere. Altfel, rade diavolul de el. Cu cat staruie calugarul mai mult in rugaciune, cu atat sporeste mai mult. Sfantul Ioan Gura de Aur zice in aceasta privinta : " Taria imparatului sta in multa armata, iar taria pustnicului sta in multa rugaciune ! " Iar ispitelr cu care e luptat sihastrul sunt : trandavia, somnul, nalucirile de noapte, razboiul desfranarii; mania, frica, mandria, slava desarta si altele.

288. Parinte Cleopa, l-au intrebat catva ucenici, este dator calugarul sa faca milostenie materiala ?

Cum sa nu ! Orice calugar este dator sa faca milostenie la saraci, din tot ce are, imbracaminte, bani, alimente. Chiar si cel ce traieste in pustie este dator sa deschida usa saracului, sa-i dea pesmeti de mancare sau macar un pahar de apa. Numai celui ce traieste cu totul izolat in adancul muntilor si este cu desavarsire lipsit de cele pamantesti nu i se cere milostenie. Nu auzim ce spune Sfantul Isaac Sirul ? " Calugarul care nu face milostenie este ca un pom blestemat si fara roade... " . Dar mai ales calugarul de azi, care are salariu si de toate ? Sa faca mila cu banii, numai sa nu-i stranga, ca se arunca in prapastia pierzarii. Vai de calugarul care strange bani si nu-i imparte la saraci, ca isi aduna lui mare osanda !

289. Este totusi un motiv binecuvantat sa adune cineva banii ?

Din patru pricini, zic dumnezeiestii Parinti, aduna oamenii bani. Unii aduna din lacomie si iubirea de avutie, care este inchinare la idoli si semn de necredinta, ca sa aiba, zic ei, la batranete, ca si cum Dumnezeu nu poarta grija de noi. Dar, oare, Cel ce te hraneste astazi, nu te va hrani si maine ? Altii aduna, bani si alte averi din placere, ca sa manance mult si sa traiasca bine. Altii, din slava desarta si lux, ca sa se imbrace bine, cu haine scumpe, sa zideasca locuinte mari si sa-i laude lumea. Iar altii aduna bani si alte bunuri, ca o economie pentru ceilalti, pentru familie; pentru obste, pentru cei bolnavi. Aceasta nu este un pacat; ba inca ai si plata; ca n-ai irosit averea tuturor.

Calugarii din obste, care intr-adevar sunt calugari si pazesc cu sfintenie votul saraciei, fiind saraci de cele pamantesti, nu sunt datori sa faca milostenie materiala. Ei ajuta lumea mai ales cu sfanta rugaciune si cu exemplul vietii lor. Manastirile, insa, intotdeauna au facut milostenie la cei saraci si nevoiasi. La trapeza fiecarei manastiri, ca Neamt, Secu, Sihastria si chiar la schituri, exista o masa pentru saraci, numita " masa calicilor " , unde mancau zilnic zeci de saraci din Pipirig, calatori, inchinatori si bolnavi. Oricine venea primea mancare si cazare gratuit timp de trei zile. Aceasta este milostenia calugarilor, dupa Sfintii Parinti ! Ea se face de obste, in numele tuturor; de aceea toti au parte de ea. Iar daca cineva din calugari are ceva de prisos, el trebuie sa dea tot ce are in plus la econom, ca acesta sa imparta milostenia, iar nu calugarul.

Mi-amintesc ca odata a venit la staretul nostru, protosinghelul Ioanichie Moroi, un om sarac cu o casa de copii sa ceara ajutor. Staretul l-a intrebat : " Frate, ai vaca cu lapte ? " Nu, parinte, i-a raspuns el, cu ce s-o cumpar ? " Atunci staretul s-a sfatuit cu parintii din consiliu si i-a donat acelui sarac o vaca cu lapte care fatase de doua saptamani.

Staretul nostru asa ne zicea : " Lasa sa ma duc eu in iad ca adun bani pentru obste, decat sa va duceti voi " , si nu ne lasa sa avem bani la chilie. " Calugarul care are avere deosebita este al doilea Iuda, spunea batranul, este fur si talhar, ca fura din avutul obstei si duce la neamurile sale " . Asa ne invata Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Teodor Suditul.

290. Si a adaugat parintele Cleopa :

Parintilor, cand eram eu frate in Sihastria, nimeni nu-si incuia chilia, caci nici nu avea cine si ce fura. Tot ce aveam nevoie ni se dadea de la obste. Dar sa vezi, odata, cum a vrut vrajmasul sa ma prinda cu patima iubirii de argint. Prin anul 1937, pe cand eram bucatar la manastire, a venit un credincios la noi si mi-a zis : " Parinte Cleopa, iata ce monede noi si frumoase au iesit ! " . Si mi-a dat una si mie. Eu am dus banul la chilie, l-am pus pe fereastra sub o hartie, ca sa nu-l vada nimeni, si am incuiat usa. De la bucatarie ma duceam mereu la chilie si saltam hartia de pe geam, sa vad daca nu a disparut banul. Nu trecea mult si iar ma duceam la chilie. Intr-o zi, vazand eu ca mi-a lipit vrajmasul inima de ban, incat tineam usa incuiata si ma gandeam numai la el, am facut semnul sfintei cruci, am descuiat din nou usa chiliei si am dat banul la un sarac. Asa am scapat atunci de iubirea de argint !

291. Sa va spun si alta intamplare din tineretea mea.

Pe cand eram frate, aveam talent la pictura. Ma invatase pictura icoanelor un calugar, Nil, de la Manastirea Secu. Dupa ce am deprins desenul si pictura cu acuarele, am inceput cu vopsele. Uneori venea egumenul la chilia mea, se uita cum pictez si ii placea. Dar eu incepusem sa ma ispitesc la bani, ca singur imi cumparam vopsele si cele de nevoie pentru icoane.

Odata a venit parintele staret la mine si mi-a zis : " Ce pret are icoana aceea ? " Nu are pret, prea cuvioase ! " i-am raspuns. " Pe aceea, frate Costica, s-o tii la pret ca este frumoasa ! " - ma ispitea batranul.

Cand am vazut eu ca trebuie sa ma tocmesc cu oamenii si sa am bani, m-am temut sa nu ma biruiesc de iubirea de argint. Intr-o zi vine economul la chilia mea si-mi zice : " Frate Costica, lasa pictura si hai la ascuttare ! " . Atunci, am lasat toate si am fost trimis sa pasc oile. Asa m-am izbavit de doua pacate, - de mandrie si de iubirea de argint.

292. Mergand odata parintele Cleopa in cimitirul manastirii cu cativa ucenici, le-a spus aceste cuvinte :

Parintilor, cimitirul este facultatea facultatilor si scoala scolilor. Ca, auzi, ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur : " Mergi la cimitire, o frate, ca acolo este scoala cea mai inalta a sufletelor, care ne vorbeste despre Dumnezeu ! " . Parintii cei de demult aveau intotdeauna in chiliile lor un sicriu, o cruce si un cap de mort ca sa le aduca aminte ziua si noaptea de ceasul mortii si sa aiba lacrimi la sfanta rugaciune. Iar cand erau tulburati sau impietriti la inima si nu se puteau ruga, se duceau noaptea la cimitire sau la cei ce zaceau pe patul de moarte si asa dobandeau iarasi lacrimi, umilinta si ravna de rugaciune. Sa venim zilnic in cimitir ca sa ne rugam pentru fratii nostri cei plecati, ca ei singuri nu se mai pot ajuta. Pe toti parintii acestia i-am cunoscut. Ce viata curata si smerita au dus pe Pamant !

Unii din ei stiau Psaltirea pe de rost si nu mancau pana n-o terminau de citit, cum era parintele Gherasim, fratele meu sau parintele Vasile Mitoseru. Altii faceau multe metanii si aveau darul lacrimilor. Altii faceau ascultare fara cartire si erau plini de dragoste, precum parintele Galaction Ilie, parintele Ilarion Ionica si fratele meu Vasile. Altii iubeau linistea si tacerea, precum parintele Pimen Nastac si schimonahul Ioan Rosu. Iar altii aveau rugaciunea lui Iisus in inima lor, cum au fost parintele Paisie Nichitencu si parintele Ghervasie Gaspar. De toti parintii care au trait in Sihastria m-am folosit si pe toti ii pomenesc cu nevrednicie in rugaciunile mele. De aceea vin mereu aici, in cimitir si-mi amintesc de dragostea si de sfaturile lor. Ei s-au dus cu totii la Hristos si in curand vom pleca si noi sa dam socoteala de faptele noastre !

293. Unul din ucenici l-a intrebat intr-o zi : Prea Cuvioase parinte, ma biruie patima maniei si smintesc pe frati. Ce sa fac sa am blandete ?

Sfantul Efrem Sirul spune : " Cu cel necredincios, cand vrea sa vina la credinta, cu mare btandete sa vorbesti cu el, ca chipul intoarcerii si al dobandirii sufletelor este numai al blandetii " . Iar Sfantul Grigorie Teologul spune : " Blandetea calatoreste intre manie si nesimtire " . Deci, ca sa dobandim darul blandetii, sa ne rugam cu staruinta lui Dumnezeu, sa citim invataturile Sfintilor Parinti si sa tinem permanent calea de mijloc. Tot Sfantul Grigorie Teologul zice, in cuvintele cele iambicesti :

" Mintea se inseala si adevarul se fura
De prea multa dragoste si prea multa ura " .

Duhovnicul, mai ales, trebuie sa tina masura blandietii si adevarului intre dragoste si manie, adica intre iertare si canon. El trebuie sa masoare la spovedanie dragostea cu dreptatea, iar ura cu rabdare si blandete.

294. Cum poate omul sa aiba mai multa, liniste duhovniceasca in viata aceasta trecatoare ? l-au intrebat calugarii pe parintele Cleopa ?

Prin fuga de griji multe. Acest lucru ni-l arata noua dumnezeiescul parinte Isaac Sirul, care zice : " Omul cel cu multe griji nu se poate face bland si linistit " . Si iarasi zice : " Fara instrainarea de griji multe, nu cauta lumina in sufletul tau " . Si iarasi : Mintea tulburata ( de griji ) nu va scapa de uitare si intelepciunea acesteia nu-i deschide usa " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 5 ) . Sa fugim, deci, de grijile cele mincinoase ale acestui veac, ca sa dobandim pacea inimii si sfanta rugaciune care este mama tuturor faptelor bune.

295. In ce consta curatenia omului si in cate parti se imparte ?

Curatenia omului este intreita, si anume : curatenia trupului, adica pazirea lui de toate intinaciunile cele trupesti; curatenia sufletului, adica slobozirea lui din legatura patimilor celor ascunse care se alcatuiesc in minte si a treia, curatenia mintii la care ajung numai cei desavarsiti, intru descoperirea tainelor dumnezeiesti ( Sfantul Isaac Sirul, Filocalia, Vol. X, Cuvantul 18 ) .

296. Prin ce anume se arata dragostea cea adevarata catre aproapele ?

Dragostea cea adevarata se face cunoscuta, nu numai prin daruirea de milostenii, ci cu mult mai mult, prin impartasirea cuvantului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca a celor bolnavi ( Filocalia, vol. II, p. 41 ) .

297. Cum ne putem izbavi de vorbirea de rau a altora ?

De aceasta patima cumplita ne putem izbavi mai ales prin sfanta rugaciune. Ca auzi ce zice dumnezeiescul parinte Maxim Marturisitorul : " Cu cat te rogi mai mult din suflet pentru cel ce te defaima, ca atat Dumnezeu te arata adevarul celor ce se smintesc " ( Filocalia, vol. II, cap. 89 ) . La fel zice si Sfantul Isaac Sirul : " Gura nedreapta, prin rugaciune se astupa " ( Filocalia Vol. X, pag. 52 ) . Sa ne rugam mai mult ca sa ne izbavim de clevetire, de osandire si de mania lui Dumnezeu.

298. Care este cel mai puternic cuvant ce poate folosi pe altii ?

Cel mai putemic cuvant care poate sa foloseasca si sa zideasca pe altii este cuvantul cel din lucrare, adica exemplul vietii noastre. Acest lucru ni-l arata acelasi sfant parinte Isaac Sirul, care zice : " Altul este cuvantul cel din lucrare si altul cuvantul cel frumos si fara iscusinta lucrarii " . Iar in alt loc zice : " Stie intelepciunea a-si impodobi cuvintele sale si a grai adevarul, necunoscandu-l pe dansul, si a arata perntru fapta buna, fara sa aiba iscusinta lucrarii. Cuvantul cel din lucrare este camara a nadejdii; iar intelepciunea cea nelucratoare este amanet rusinii " . Adica, rusineaza constiinta celui ce vorbeste fara sa implineasca cu fapta. Apoi adauga :

" Precum este mesterul care zugraveste apa pe pereti, fara sa poata cu aceea a-si racori setea lui, si precum este cel ce vede visuri frumoase, asa este cuvantul fara de fapta " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 1, Despre lepadarea de lume, pag. 29 ) .

299. Cum se cuvine a se purta calugarii fata de mireni ?

Intotdeauna numai cu dragoste si cu blandete si sa se roage mereu pentru ei. Iar a manca si a ne veseli si a ospata impreuna cu dansii, daca se poate niciodata, asa cum ne invata Sfintii Parinti, ca sa nu se faca sminteala spre pacat. Iata ce zice in aceasta privinta Sfantul Isaac Sirul : " De vei fi silit sa razi, sa nu ti se vada dintii. De vei fi nevoit sa vorbesti cu femei, intoarce-ti fata despre vederea lor, si asa vorbeste cu dansele cu grija si buna cuviinta. Iar de monahii departeaza-te ca de foc si ca de cursa diavolului; atat intalnirea, cat si de impreuna vorbirea si vederea cu ele; macar de ti-ar fi si surori ale tale, dupa trup, fereste-te de ele ca de niste straine " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 5, pag. 60 ) .

300. Cum poate crestinul sa alunge din sufletul sau slava desarta si mandria ?

Slava desarta este alungata din inima omului prin lucrarea faptelor bune in ascuns, iar mandria, prin vointa de a pune toate ispravile faptelor bune pe seama lui Dumnezeu ( Filocalia, vol. II, Sfantul Maxim Marturisitorul, pag. 90 ) . Acelasi sfant parinte zice : " Nu mica lupta se cere pentru a se izbavi cineva de slava desarta, si se izbaveste de aceasta prin lucrarea in ascuns a virtutilor si prinrugaciune. Iar semnul izbavirii de ea este a nu mai tine minte raul facut de cel ce te-a defaimat sau te defaimeaza " ( Ibidem, pag. 105 ) .

301. Ce este smerenia ? Se poate cineva mantui fara smerenie ?

Smerenia este o virtute de mare importanta pentru mantuirea noastra, fara de care nimeni nu poate vedea pe Iisus Hristos, Care S-a smerit pentru noi. Ca auzi ce zice Sfanta Evanghelie :

" Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da dar " ( Iacob 4, 6 ) . A sta impotriva celor mandri inseamna a le inchide usa imparatiei cerurilor. Prin smerenie, insa crestinul se aseamana, dupa a sa putere, cu insusi Domnul, Care a zis :

" Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre " ( Matei 11, 29 ) . Smerenia este de mare trebuinta spre a intra intru imparatia cerurilor si fara smerenie nimeni nu se poate mantui. Pentru aceasta mare virtute Mantuitorul ne da pilda pe copii, ca iata ce zice : " Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare intru imparatia cerurilor " ( Matei 18, 14 ) .

Dupa Sfantul Isaac Sirul smerenia este " haina lui Dumnezeu " care S-a smerit, imbracandu-se in trupul nostru muritor. Iar ce este ea anume, auzim pe acelasi mare sfant al linistii, zicand :

" Smerenia este o putere tainica pe care o primesc sfintii desavarsiti, dupa desavarsirea intregii lor vietuiri. Aceasta putere nu se da decat numai celor desavarsiti in virtute, prin puterea harului, atat cat incape in hotarul firii " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 20, pag. 109 ) .

302. Ce este cunostinta de sine si ce folos aduce pentru mantuirea sufletului ?

Cunostinta de sine este o treapta a smeritei cugetari. Pe aceasta a avut-o vamesul care se ruga in biserica si care s-a intors " mai indreptat la casa sa " decat fariseul. Sfantul Isaac Sirul zice despre ea : " Fericit este omul care isi cunoaste neputinta sa, caci cunostinta aceasta i se face lui temelie, si radacina, si incepatura de toata fapta buna " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 21 ) .

303. Care dintre calugari este mai placut lui Dumnezeu ? Cel ce se linisteste in pustie cu post si cu necurmata rugaciune ? Sau cel ce propovaduieste altora cuvantul Domnului spre mantuire ?

Este mult mai aproape de Dumnezeu calugarul care se nevoieste in pustie cu mare smerenie, cu tacere, cu rugaciune si lacrimi, cu post, cu infranare si lepadarea grijilor din lume, curatindu-si sufletul sau de patimi, decat cel ce propovaduieste altora cuvantul Domnului fara a avea intarire duhovniceasca pe masura celor ce le invata. Acest lucru ni-l arata Sfantul Isaac Sirul, zicand : " Sa nu-mi asemeni mie pe cei ce fac semne si minuni si puteri in lume cu cei ce se linistesc cu intelegere. Iubeste nelucrarea linistii mai mult decat saturarea celor flamanzi in lume si decat intoarcerea multor neamuri la credinta in Dumnezeu ( Filocalia, vol. X, Cavantul 23 ) .

Deci, mai mare lucru si mai folositor este sa se curateasca cineva de patimile sale trupesti si sufletesti in liniste si in supunere, decat a invata pe altii voia lui Dumnezeu, neavand el varsta duhovniceasca potrivita spre aceasta. Despre acest lucru zice si Sfantul Grigorie Teologul : " Bine este a teologhisi pentru Dumnezeu, dar mai bine decat aceasta a te curati pe tine de patimi pentru Dumnezeu " . Iar Sfantul Isaac Sirul zice : " Mai de folos iti este sa te ingrijesti sa invii din patimi sufletul tau cel cazut, prin miscarea gandurilor tale spre cele dumnezeiesti, decat sa invii pe cei morti " ( Ibidem, p. 126 ) . Apoi, acelasi parinte, adauga : " Multi au savarsit puteri, au inviat din morti, s-au trudit sa intoarca pe cei rataciti si au facut lucruri mari... Iar dupa acestea ei, care au inviat pe altii, au cazut in patimi intinate si spurcate si s-au omorat pe ei insisi si s-au facut sminteala multora prin faptele lor vazute. Pentru ca erau inca bolnavi cu sufletul si nu s-au ingrijit de sanatatea sufletelor lor, ci s-au predat pe ei insisi in marea lumii acesteia pentru a tamadui sufletele altora, ei insisi fiind bolnavi si si-au pierdut sufletele lor din nadejdea in Dumnezeu " ( Ibidem p. 126 ) .

304. Astazi, cand nu mai traiesc calugarii in pustie si cand tot mai multi credinciosi vin la manastiri pentru a se ruga, pentru a se mangaia duhovniceste si a primi cuvinte de invatatura, ce sa alegem mai mult, linistea sau dragostea evanghelica ?

Sa le pastram pe amandoua, ca nu se contrazic una pe alta. Insa cu multa luare aminte si cu smerenie. Cel mai bun lucru este astazi, ca si intotdeauna, sa nu lasam randuiala noastra calugareasca de rugaciune, de tacere, de ascultare, de infranare a simturilor, de curatie si saracie pentru dragostea lui Hristos. Toate acestea ne ajuta la despatimire si la mantuire, ne cresc duhovniceste si ne fac vrednici de cele sfinte si folositori credinciosilor care vin la manastiri. Deci, calugarii tineri, noii incepatori, cei iubitori de liniste, schivnicii si parintii batrani se cuvine sa aleaga mai mult tacerea, ascultarea, biserica, chilia si linistea. Iar duhovnicii, parintii randuiti sa odihneasca pe mireni, preotii slujitori care au o viata aleasa si au darul cuvantului, au datoria sa stea inaintea credinciosilor cu toata dragostea, sa le asculte necazurile, sa-i sfatuiasca, sa se roage pentru ei si sa-i mangaie duhovniceste, ca acesta este rostul manastirilor noastre si numai asa ne-am mentinut credinta curata in Dumnezeu si unitatea neamului. Asa faceau si parintii nostri. Insa rugaciunea, biserica si ascultarea sa ramana, ca atunci Dumnezeul dragostei va fi de-a pururi cu noi.

Insa obicei are satana ca pe cei ce stau inaintea mirenilor, intrucat nu mai au timp de rugaciune si liniste destula, sa-i lupte cu ispite mai grele ca pe ceilalti calugari; mai ales cu raspandirea mintii, cu ganduri de desfranare, cu slava desarta, cu laoomia pantecelui si cu iubirea de bani. Si daca nu se marturisesc curat si cat mai des, daca nu iau aminte de ei si se indulcesc cu gandurile cele rele, usor cad in pacate de moarte. Tocmai de aceea trebuie multa grija in aceasta privinta, pentru cei care stau inaintea credinciosilor, sa nu fie iubitori de lauda, nici de placeri, nici de mancari, nici de averi, ca multi pastori de suflete au cazut si s-au osandit din aceste pricini.

Sfantul Apostol Pavel, stiind cata intemeiere ii trebuie celui ce propovaduieste altora cuvantul Domnului, zice despre sine : " In toate zilele imi chinuiesc trupul si il robesc, ca nu cumva altora propovaduind, eu sa ajung de sminteala ( Romani 14, 21; I Corinteni 9, 27 ) . El isi chinuia trupul cu postul, cu privegherea de noapte, cu lucrul mainilor si cu rugaciunea, ca sa nu cada si sa sminteasca pe cei intorsi la Hristos. La fel si Moise. El mai intai se ruga si apoi invata poporul Dumnezeu i-a poruncit lui Moise ca sfesnicul cel cu sapte lumini sa fie turnat intreg si batut cu ciocanul, ca sa ne arate noua ca cel ce voieste sa fie lumina altora, sa fie desavarsit si incercat prin loviturile de ciocan ale ispitelor. Numai asa cel ce invata pe altii va putea ca " si celor ce se ispitesc sa le ajute " , cum spune Sfantul Apostol Pavel.

305. Care sunt cauzele cele mai puternice ale pacatelor ?

Cele mai puternice pricini ale pacatelor in lume, care duc la pierzare pe multi crestini sunt : vinul, femeile, bogatia, necredinta in Dumneuu si desavarsita sanatate a trupului, cum spune Sfantul Isaac Sirul ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 5 ) . Daca indepartam de la noi aceste pricini, cu ajutoiul lui Dumnezeu, ne izbavim de pacate si, deci, de moarte.

306 In secolul nostru se constata o slabire generala a credintei in Dumnezeu si a trairii crestine. Care sunt motivele principale ale slabirii credintei si aparitiei sectelor in lume ?

Motivul principal al slabirii credintei in Dumnezeu este unul : inmultirea faradelegitor dintre oameni. Credinta a slabit pe pamant mai ales din cauza urmatoarelor pacate : mandria, neascultarea de cuvantul Evangheliei si de pastorii Bisericii; instrainarea crestinilor de Biserica; lipsa de pastori buni, betia, desfraul etc. Acest adevar ni-l arata Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, cand zice : " Iar din pricina inmultirii faradelegilor, iubirea multora se va raci " ( Matei 24, 12 ) .

Crestinii care s-au rupt definitiv de Sfanta Biserica, care se impotrivesc dogmelor credintei noastre ortodoxe si apostolice si care si-au format o invatatura de credinta gresita se numesc sectari ( eretici ) . Sectele in Biserica au fost inca de la inceputul propovaduirii Evangheliei in lume si vor exista pana la sfarsitul veacurilor. Ele sunt atat rezultatul necredintei in Dumnezeu, cat si un putemic semn apocaliptic.

Oamenii, in general, parasesc Biserica si cad in erezii din urmatoarele cauze principale : din nestiinta, adica din lipsa de cunoastere a cuvantului lui Dumnezeu, a Sfintei Tradtii si a invataturii Sfintilor Parinti ( Osea 4, 6-7; Deuteronom 1, 39; Ioan 4, 11 ) ; din inselaciunea diavolului, care " umbla, racnind ca un leu cautand pe cine sa inghita " ( I Petru 5, 8 ) si care reuseste sa amageasca pe multi crestini prin patimi, prin increderea in sine, prin necredinta etc. ( Facere 3, 1-6; Matei 4, 1-10; Ioan 8, 44; II Corinteni 1, 3, 15 ) ; din cauza mandriei, care a creat cele mai multe secte si erezii in istoria Bisericii crestine, reusind sa sfasie trupul tainic al lui Hristos. Apoi, din cauza inmultirii pacatelor omenesti, precum : betia, desfraul, avortul, divortul, neintelegerea din familie etc. Apoi lipsa de slujitori devotati in Biserica lui Hristos; din lipsa de explicare a credintei ortodoxe la credinciosi; din cauza firii razvratite a unor crestini, din lipsa de carti bisericesti, de rugaciune si de invatatura, din lipsa de viata duhovniceasca exemplara a preotilor, din lipsa de experienta, de blandete, de staruinta si iscusinta pastorala a preotilor si din alte pricini. Inmultirea sectelor si a proorocilor mincinosi, mai ales in secolul nostru, este, desigur, si un semn apocaliptic al sfarsitului lumii. Acest adevar ni-l arata Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care, vestind despre a doua Sa venire pe pamant, a zis : " Si multi prooroci mincinosi se vor scula si vor insela pe multi... " ( Matei 24, 11 ) .

307. Intrucat cunoasteti bine fenomenul sectar in tara noastra, care ar fi principalul motiv al aparitiei sectelor la noi ?

Pe langa cele spuse mai sus, cred ca un motiv principal care a contribuit la aparitia si inmultirea sectelor in tara noastra a fost si este lipsa de preoti buni si devotati care sa pastoreasca turma lui Hristos cu toata credinta si frica de Dumnezeu. Daca pastorii Bisericii s-ar sili sa fie mai intai ei evlaviosi, tari in rugaciuni, blanzi, plini de dragoste, milostivi, buni cunoscatori ai invataturii lui Hristos, modele vii in viata, silitori a invata pe credinciosi drepta credinta si poruncile Sfintei Evanghelii, sectele in tara noastra aproape ar disparea. La inmultirea sectelor in tara noastra contribuie mult si sminteala, mandria si neascultarea unor credinciosi, dorinta lor de a invata si pe altii, de a tine predica in locul preotilor, lipsa unor predici bune, calde si insufletitoare, precum si lipsa de slujbe si cantari cat mai frumoase in biserici. Daca aceste lipsuri ar fi inlaturate, prozelitismul sectar ar da inapoi si multi credinciosi rupti de Biserica ar reveni in staulul lui Hristos.

308. Care sunt urmarile cele mai grave ale prozelitismului sectar in tara noastra ?

Urmarile cele mai grele ale inmultirii sectelor in tara noastra sunt multe si uneori nebanuit de mari. Mai intai pastorii de suflete, care pierd pe credinciosi din sanul Bisericii, nu se mantuiesc nici ei si nici cei ce s-au ratacit din cauza lor de la adevarata credinta. Apoi, prozelitismul sectar, ambitia, interesul moral sau material al sectelor, mandria, fanatismul, dus uneori la acte imorale, la faramitarea sectelor in grupuri rivale, dizidente.

Legatura tuturor sectelor cu tarile occidentale dezbina credinciosii nostri, slabesc unitatea duhovniceasca a Bisericii si indeamna la incalcarea legilor statului, la anarhie si faramitarea familiei.

309. Ce trebuie sa faca Biserica Ortodoxa, slujitorii si credinciosii nostri si cum sa actioneze mai bine pentru a opri prozelitismul sectar in satele si orasele noastre ?

Pentru a opri stricarea dreptei credinte apostolice de catre sectari atat pastorii, ierarhii, preotii si calugarii, cat si credinciosii nostri ortodocsi trebuie sa procedeze in trei feluri :

a. intai sa citeasca cat mai des cu evlavie si cu multa atentie Sfanta Scriptura, pentru a cunoaste cat mai bine credinta noastra apostolica;
b. sa cunoasca pastorii si credinciosii, doctrina Bisericii Ortodoxe, pentru a invata la randul lor pe credinciosii din parohii;
c. atat pastorii Bisericii, cat si toti crestinii ortodocsi sa se sileasca a trai si a implini poruncile Evangheliei lui Hristos pentru a fi pilda tuturor prin faptele lor. Mantuitorul nostru Iisus Hristos cere de la noi mai intai sa facem si sa lucram poruncile Lui si apoi sa vorbim la altii despre ele, caci zice : " Cela ce va face si va invata, acela mare se va chema intru imparatia cerurilor " ( Matei 5, 19 ) . La fel invata si Sfantul Pavel pe ucenicul sau Tit : " Acestea graieste si mustra si indeamna cu toata taria " ( Tit 2, l5 ) . La fel si Sfantul Isaac Sirul spune : " Taci tu, sa vorbeasca faptele tale " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 23 ) .

De asemeni, pentru oprirea prozelitismului sectar este de mare importanta sa se tipareasca pentru credinciosi cat mai multe carti de rugaciuni, catehisme, carti de invatatura crestineasca si mai ales Vietile Sfintilor, care sunt foarte cautate. De aceeasi importanta pentru apararea credintei este predica in biserica si la orice ocazii, precum si datoria preotilor de a face regulat catehizarea credinciosilor. Daca slujitorii Bisericii vor implini cu sfintenie aceste datorii evanghelice si pastorale, vor reusi cu siguranta sa opreasca prozelitismul si fanatismul sectar. Iar de vor neglija aceste datorii evanghelice, nu se va putea face aproape nimic in fata prozelitismului sectar din tara noastra si vom fi aspru judecati de Hristos.

310. Cum pot ajuta calugarii si manastirile noastre la apararea credintei ortodoxe si oprirea prozelitismului sectar ?

Calugarii din manastirile noastre au ajutat intotdeauna la propovaduirea, mentinerea si apararea credintei ortodoxe si unitatii religioase in tara noastra. Manastirile si calugarii ce se nevoiesc in ele au fost si sunt ca niste limanuri ale sufletelor crestinesti care inoata in valurile tulburi ale veacului acestuia. Atat calugarii cat si calugaritele, cat mai ales staretii si duhovnicii din manastirile noastre, de vor duce viata duhovniceasca curata, dupa exemplul Sfintilor Parinti, potrivit cu fagaduintele date la calugarie, de se vor ruga cu staruinta ziua si noaptea si de vor cunoaste cat mai bine Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, vor fi si de acum inainte faclii si limanuri de odihna si mantuire pentru crestinii nostri, pentru cei stapaniti de patimi si pentru cei indoielnici in credinta, care se lupta cu ispitele, cu patimile si necazurile acestei vieti. Manastirile noastre, prin traditia lor milenara, prin cuviosii calugari rugatori in ele, au fost si trebuie sa fie si pe viitor vetre de traire duhovniceasca in Iisus Hristos, lacasuri de mangaiere si intarire in credinta, oaze de lumina, de cultura crestineasca si limanuri de odihna si liniste sufleteasca pentru credinciosi, prin slujbele cele sfinte care se fac in ele, prin invataturile duhovnicesti ale calugarilor si mai ales prin pilda viietii curate a celor ce traiesc in ele. Cred ca este nevoie in manastiri, ca si in sate, de duhovnici buni si de preoti bine pregatiti. Caci, daca vei pune un singur cioban sa pazeasca o mie de oi, pe multe le va pierde si pe multe le vor rapi lupii. De aceea zice si Sfantul Ioan Gura de Aur in omiliile sale : " cand vor lipsi pastorii, se vor aduna lupii " .

311. Ce parere aveti despre ecumenism si miscarea ecumenica mondiala ?

Este nevoie mai intai de multa rugaciune, ca fara Dumnezeu nu putem face nimic ( Ioan 15, 5 ) . Intalnirile intre Biserici sunt bune, evanghelice, caci astfel crestinii se cunosc bine unii pe altiisi inceteaza ura confesionala. Insa, de aici pana la unire este departe ca pana la ceruri, caci nici o Biserica neortodoxa nu va renunta la credinta ei ca sa vina la Biserica Ortodoxa.

Se cere de asemenea membrilor Bisericii Ortodoxe, sa fie cu mare grija ca nu cumva sa renunte la ceva din traditia noastra milenara, din invataturile Sfintilor Parinti si mai ales din dogmele Bisericii Ortodoxe, stabilite si aparate de atatia sfinti si cu atata jertfa. Ca daca Sfintii Parinti intruniti la cele sapte Sinoade ecumenice si la cele 11 sinoade locale in primele veacuri crestine nu ar fi fost cu mare atentie la apararea dogmelor si invataturilor dreptei credinte ortodoxe, noi astazi poate nu mai eram crestini ortodocsi. Deci trebuie sa fim cu luare aminte ca jertfa sfintilor nostri parinti sa nu fie zadamica. Altfel, ne pierdem si noi mantuirea si dezbinam si pe credinciosii Bisericii Ortodoxe atat de statornici, evlaviosi si devotati.

312. Cand credeti ca se va implini cuvantul Sfintei Evanghelii, ca sa fie pe pamant " o turma si un pastor " ?

Cand toate popoarele crestine si necrestine vor veni la adevarata credinta ortodoxa in Dumnezeu, Cel in Treime laudat si preamarit. Aceasta va fi numai la sfarsitul veacurilor, in felul in care numai singur Dumnezeu stie.













Parintele Cleopa

Prozelitismul sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti

383. Ce parere aveti despre evolutia miscarii sectare in lume si in tara noastra ?

Sectele crestine sunt un semn apocaliptic si o dovada a slabirii credintei in Dumnezeu. Atat in lume cat si la noi se inmultesc si se vor inmulti din cauza nebagarii noastre de seama si din cauza nestiintei Sfintelor Scripturi a celor multi din poporul nostru. Pe un crestin bine orientat in Sfanta Scriptura si in dumnezeiestile dogme ale credintei ortodoxe, nici un fel de secta nu-l poate converti si amagi. Cei mai multi care cad prada sectelor sunt oameni nelamuriti in credinta ortodoxa si care nu cunosc Sfanta Scriptura, Dogmele, Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor parinti. De aceea, preotii de la orase si sate ar trebui sa le faca cunoscute cele de mai sus, in predicile din biserici, spre a-i lumina in aceasta privinta si spre a-i avea buni aparatori ai credintei crestine ortodoxe in Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare. Dumnezeiestii parinti zic ca " viata mintii este lumina cunostintei, iar nestiinta este orbirea sufletului" ( Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia, volumul II ). Foarte usor se inseala de sectanti cei ce nu citesc Sfanta Scriptura si nu cunosc invataturile Sfintilor Parinti. Raspandirea sectelor din tare noastra se datoreste si lipsei de preoti devotati, nu numai slabirii credintei ortodoxe.
Sectele creaza si o mare primejdie pentru unitatea etnic-nationala a poporului roman, deoarece toate sectele din tara noastra au venit din alte tari si au mare simpatie cu tarile de unde s-au nascut si au venit la noi. Inima lor nu este in tara noastra, nici nu tin la fiinta nationala a poporului roman, ci se silesc pe cat pot sa slabeasca unitatea de credinta si unitatea nationala a romanilor pentru a ne domina. Numai acela este un adevarat crestin si cetatean roman care tine cu tarie la credinta ortodoxa apostolica a neamului in care s-a nascut, credinta pe care o avem de aproape doua mii de ani si in care s-a format poporul roman si crestin din cele mai stravechi timpuri.
Ne trebuie mai multa catehizare ortodoxa, carti de popularizare a credintei strabune si slujbe misionare cu ierarhi si preoti mai multi in toate bisericile ortodoxe, dar mai ales in cele lovite de secte. Ne trebuie si calugari misionari prin manastiri, ca sa colaboreze cu preotii de mir si sa faca impreuna misiune in parohiile cu grupari sectare. Credinciosii asculta cu multa incredere de duhovnicii si preotii calugari din manastiri. De ce sa nu fie si ei folositi in aceasta activitate misionara ? Iar Duminica ar trebui sa se faca slujbe misionare, cu predici de catehizare in toate satele, cel mai bine dupa amiaza la Vecernie.

384. Un preot bun, devotat pentru Hristos, poate evita prozelitismul sectar in parohia sa ?

Poate, de va fi ajutat de darul lui Dumnezeu si de va predica in trei feluri : cu gura, predicand regulat si din inima; cu mana, de va scrie cuvinte spre zidirea sufleteasca a crestinilor si cu pilda vietii sale, de va trai personal cele ce invata pe altii. Predica prin exemplul personal al preotului, desi este mai grea, dar mai mare folos aduce celor ce vor privi la viata lui, dupa cuvantul care zice : " Mai credinciosi sunt ochii decat urechile " . Pilda vietii mai mult lumineaza si convinge fara suparare pe oricine. Cine predica prin traire, ajunge la cuvantul scris : " Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale " . Preotul trebuie sa aiba si o sotie exemplara, cu copii numerosi, care sa-l ajute in misiune si el insusi sa fie un preot de rugaciune si milostenie.

385. Care sunt cele mai bune metode de intarire a vietii duhovnicesti in parohie ?

Cele mai bune mijloace de intarire a vietii duhovnicesti in parohie, pe langa cele aratate mai sus, sunt : savarsirea regulata si cu evlavie a slujbelor bisericesti in fiecare biserica; organizarea regulata de slujbe misionare cu preoti buni si predici catehetice; formarea de coruri bisericesti in toate parohiile; formarea unor bogate biblioteci misionare pe langa parohii si biserici pentru initierea si educarea enoriasilor; vizitarea anuala in grupuri organizate de credinciosi, a manastirilor si a locurilor sacre din tara noastra, fapt care fortifica unitatea religioasa si etnica a romanilor ortodocsi; formarea in cadrul fiecarei parohii de comitete crestine misionare si filantropice, cu scopul organizarii de ajutoare de boala celor saraci si bolnavi si sustinerii preotului impotriva prozelitismului sectar individual; spovedania regulata individuala a credinciosilor si acordarea Sfintei Impartasanii, dupa caz; desfiiintarea spovedaniei colective, care se mai practica in unele parohii si combaterea sustinuta a betiei, divortului, avortului, desfraului si tuturor conflictelor imorale din parohie; ajutorarea materiala a saracilor si familiilor cu bolnavi si copii numerosi; educarea exemplara a copiilor preotului si enoriasilor sai si altele.

386 Ce parere aveti despre dialogarile de unire dintre cele doua Biserici, Ortodoxa si Romano-Catolica din zilele noastre ?

Unitatea crestina nu sta numai in dialogurile care se fac intre Biserici de atatia ani. Sunt bune si dialogurile, sfatuirile, propunerile unora si ale altora in problema unirii. Dar sa ne aducem aminte de cuvintele Mantuitorului care zice : " Fara de Mine nu puteti face nimic " (Ioan 15, 5). Asadar, cu puterea si cu mila Lui toate se pot face, iar fara de El, nimic. Dupa slaba mea putere de intelegere cred ca in aceasta mare lucrare de unire a Bisericilor este mare nevoie de post, de rugaciune, si mai ales de smerenie din toate partile. Mandria si slava desarta au fost mai ales pricinile de dezbinare intre confesiunile mari si mici, dupa cum vedem si azi la diferite secte care se rup de Trupul lui Hristos, care este Biserica, si fiecare o ia dupa capul si parerea lui. Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a rugat catre Tatal : " Ca toti sa fie una, precum noi suntem una" (Ioan 17, 21-22). Toti membrii Bisericii crestine trebuie sa staruiasca in rugaciune catre Prea Bunul Dumnezeu pentru unirea tuturor crestinilor. Cat priveste pricinile dogmatice care ne despart pe noi de Biserica Romano-Catolica, sa stim ca cea mai grea si mai mare este Filioque ( adica purcederea Duhului Sfant si de la Fiul) . Celelalte deosebiri sunt mult mai usoare. Sunt in total 3633 de Sfinti Parinti care au dogmatisit ca Duhul Sfant purcede numai din Tatal, nu si de la Fiul cum sustin catolicii. ( A se vedea despre aceasta in invatatura lui Nichita Ritorul Scitul, Cuvant despre purcederea Sfantului Duh, pag. 463, in lucrarea Dogmele lui Atanasie de Paros. M iaiiastirea Neamt, 1816. A se vedea inca si cele 14 martuii ale lui Eftimie Zigabenul in aceeasi carte, pag. 848-849 ). Dar ce sa mai zicem cand atatea sute de dogmatisti au scris pe larg in aceasta privinta.
Asadar, de nu vor ajunge Bisericile, Ortodoxa si Catolica, la intelegere in aceasta privinta, atunci nu se va putea face unirea.
Intr-adevar, la oameni acest lucru este cu neputinta, dar nu si la Dumnezeu. De aceea am zis mai sus ca este trebuinta din partea celor doua Biserici de multa rugaciune si post catre Prea Induratul Dumnezeu, ca sa lumineze mintile celor ce le conduc, spre a putea ajunge la o intelegere comuna in aceasta privinta.
Fie ca acelasi Prea Sfant Duh, pentm care nu se pot intelege, sa se indure cu mila Sa prea mare si sa lumineze pe toti care doresc unirea Bisericilor apostolice. Sa le ajute Dumnezeu a afla calea cea mai buna si mai sfanta in aceasta privinta, care ar aduce mare bucurie si mare folos intregii Biserici a lui Hristos.

387. Care ar fi cauzele principale ale slabirii duhovnicesti a monahiismnlui nostru in vremea de azi ?

Cea dintai cauza a slabirii duhovnicesti a monahismului nostru de astazi este stricarea vietii de obste din manastiri. Imi aduc aminte de batranul staret al Manastirii Sihastria, Ioanichie Moroi, care, in sfintele posturi, venea la masa numai sambata si Duminica, caci in celelalte zile nu gusta nimic decat Sfanta Impartasanie. El ne spunea adesea : " Cand se va strica viata de obste din manastiri, atunci se vor pustii manastirile" . Caci a trai fiecare de capul lui, a manca cand vrea si a face ce vrea este lucru cu totul strain de viata calugareasca. Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Teodor Studitul zic ca " in vietile de obste se vor mantui calugarii cu miile, iar in viata de sine unul la mie !"
Alt lucru greu este mancarea de carne la monahi si monahii. Dumnezeiestile canoane opresc cu totul acest lucru.
Alt lucru pierzator este punga aparte a monahilor. Auzi ce zice Sfantul Teodor Studitul : " Unde vor fi monahi cu pungi aparte, acolo nu este obste de monahi sau adunari de preoti" ( Sfantul Teodor Studitul, Cuvantul 1 ). La fel zice si Sfantul Vasile cel Mare in privinta vietii de obste : " Cel ce are lucru deosebit in viata de obste, s-a despartit pe sine de Biserica lui Hristos si s-a instrainat de dragostea Domnului. Unul ca acela sa fie neimpartasit cu Sfintele Taine pana se va indrepta. Iar de se obrazniceste a se impartasi cu Sfintele si Prea Curatele Taine, sa stie unul ca acela ca spre osanda mananca si bea Trupul si Sangele Domnului si va avea parte cu bubosul Gheenei si cu vanzatorul Iuda si ceilalti asemenea lor. Iar de ingaduie cineva din episcopi si egumeni sa se faca unele ca acestea si oranduiesc invataturi impotriva Sfintilor Parinti, vor da seama in ziua judecatii de apoi. Caci orice calugar care pune gand sa aiba avere personala in manastire sau in afara, spre negutatorie, acela se face fur si talhar de ale sale, precum Anania si Safira (Cuvintele Sfantului Teodor Studitul, pag. 35-42).
Alt lucru care slabeste si pustieste viata monahala si duce la pierzare pe cei ce vietuiesc in manastiri este nespovedania sau rara spovedanie. Cuviosul Paisie, marele staret al Manastirii Neamt, zice : " Deasa spovedanie este temelia vieti duhovnicesti in manastire" . Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, aratand cat de mare este folosul deselor spovedanii, zice : " De este cu putinta si in fiecare ceas si in fiecare zi sa te spovedesti" . (Putul, Cuvant la Cruce si la talhar, Buzau,1833, pag.11-20).
Noi recomandam calugarilor spovedania saptamanala, iar Sfintele Taine in medie la 3-4 saptamani. Sunt inca alte multe pricini prin care slabeste si se pustieste viata duhovniceasca in sfintele manastiri de calugari si calugarite. Eu am amintit aici numai de stricarea vietii de obste, de mancarea de carne, de punga, de averea deosebita si de rara spovedanie, fiindca acestea sunt cheagul principal prin care se formeaza si se intareste organizarea vietii calugaresti in sfintele manastiri si daca nu ne vom destepta mai devreme, mai tarziu va fi prea tarziu.

388. Cum trebuie sa fie un staret de manastire pentru a reusi sa reinnoiasca si sa organizeze viata de obste ? Cu ce ar trebui sa inceapa ?

Un staret bun trebuie sa aiba o practica veche in lucrarea tuturor faptelor bune si o ispitire de multi ani in viata manastireasca. In acest " cel ce s-a ispitit mult, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute" . Apoi staretul sa fie un bun teolog si cunoscator al Sfintei Scripturi, al dogmelor Bisericii Ortodoxe, al Sfintelor Canoane, al Invataturilor Sfintilor Parinti si al randuielilor si slujbelor bisericesti. Apoi sa nu fie nici prea aspru, nici prea pogorator; ca sa stie a folosi scumpatatea si iconomia canoanelor de la caz la caz.
Pentru a organiza o manastire de monahi sau monahii, staretul sau stareta trebuie sa cunoasca bine viata de obste dupa randuiala Sfintilor Parinti, sa tina cu sfintenie la infranare, sa nu dezlege ceva impotriva Sfintelor Canoane, sa respecte randuiala Tipicului Mare al Bisericii Ortodoxe si sa fe pilda vrednica de urmat tuturor, luand parte la toate slujbele de zi si de noapte ale Bisericii. Sa fie un bun duhovnic pentru sine si pentru altii, sa tina cu mare tarie la slujbele si canoanele Bisericii, la spovedania sincera a monahilor din manastirea sa. La biserica si la masa sa puna totdeauna cuvant de folos din Sfanta Scriptura, din Vietile Sfintilor si din invataturile Sfintilor Parinti, mai ales ale celor ce au vietuit in viata de obste si ale celor de prin pustie, care au fost adevarati sihastri si luminatori ai lumii. Apoi sa dea porunca si canon monahilor, ca la ascultare sa tina tacerea si sa aiba pururea in inima lor rugaciunea mintii : " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma" , stiind ca ascultarea fara rugaciune este argatie, dupa cuvantul Sfantului Isaac Sirul. Caci calugarul sau calugarita care face ascultare cu dragoste in manastire si are rugaciunea in minte, liturghie savarseste, dupa invatatura Sfintilor Parinti. Staretul sa aiba grija ca toti monahii sa vina regulat la slujbele de zi si de noapte ale bisericii, si sa puna povatuitori si supraveghetori in lipsa lui, la toate ascultarile din biserica si din afara si sa stie a se purta frumos si cuviincios cu lumea din afara si cu autoritatile civile si bisericesti in drept.
Aceste putine insemnate aici si altele de acest fel se cuvine sa impodobeasca sufletul unui staret, caruia Dumnezeu i-a incredintat conducerea unor suflete pe calea mantuirii, pentru care va lua multe cununi sau mare pedeapsa in ziua de apoi.

389. In intreg monahismul ortodox se simte o tot mai mare lipsa de duhovnici iscusiti pentru formarea de ucenici si innoirea vietii spirituale. Care este situatia duhovnicilor in manastirile noastre de azi ?

Intr-adevar, ducem o mare lipsa de duhovnici buni prin manastiri si parohii. Daca n-ai cheag nu poti face branza buna ! Duhovnicii buni si iscusiti intr-o manastire formeaza cheagul si esenta spirituala a intregii obsti pentru toti cei ce se nevoiesc intr-o manastire. De aceea zice Sfantul Vasile cel Mare ca staretul unei manastiri nimic sa nu faca fara sfatuirea parintilor duhovnicesti, care pot sa-l ajute la conducerea spirituala si administrativa a manastirii, cum citim in vechile randuieli ale vietii monahale sau Regulamentul Sfantului Vasile cel Mare despre viata de obste. De mare nevoie este in fiecare manastire de un duhovnic iscusit si chiar mai multi. Fara duhovnici buni niciodata nu se va putea organiza o viata duhovniceasca si o disciplina iscusita prin manastiri. Iscusinta unui duhovnic nu sta numai in a cunoaste canoanele si invataturile Sfintilor Parinti. Ci mai ales iscusinta in rugaciune si dragoste, iscusinta in traire si suferinta pentru fapta buna, castigata cu osteneala proprie, prin incercarea lucruilor. Staretul si duhovnicul sunt parintii sufletesti ai unei manastiri, precum tata si mama sunt parintii unei familii. Daca parintii sunt buni, plini de credinta si dragoste si copiii lor vor fi buni, plini de virtute in Hristos. Sa cerem de la Dumnezeu astfet de stareti si duhovnici buni, cuviosi, plini de dragoste si sfintenie.

390. Care dintre monahi poate fi un duhovnic bun ? Cine trebuie sa aleaga si sa formeze pe duhovnic ? Cum trebuie sa fie un duhovnic bun ?

Acel monah poate fi duhovnic si preot care are viata curata, care iubeste rugaciunea. Biserica si oamenii si este bine orientat in cunoasterea Sfintei Scripturi, in dogmele credintei ortodoxe, in Sfintele Canoane si in invataturile Sfintilor Parinti si care are o bogata experienta in viata duhovniceasca. Un duhovnic bun nu trebuie sa fie nici prea aspru, dar nici prea bland si nepasator, cand este vorba de povatuirea unui suflet pe calea mantuirii. Trebuie insa sa aiba indelunga rabdare la indreptarea sufletelor si sa fie cu adevarat om duhovnicesc, adica om de rugaciune si cu mila fata de toti. Candidatii de preoti si de duhovnici sunt alesi de catre duhovnicii batrani, in frunte cu staretul fiecarei manastiri " sub inspiratia Duhului Sfant si cu rugaciunea intregii obsti " . La fel se aleg si staretii. Semne vazute ale unui duhovnic si staret bun sunt : smerenia si dragostea pentru toti, iar semne nevazute sunt inlelepciunea, viata curata, rugaciunea si infranarea.

391. Parinte Cleopa, care sunt conditiile mantuirii, pe intelesul tuturor ?

Asa i-am pus eu odata intrebarea aceasta parintelui Paisie, duhovnicul nostru, iar el mi-a raspuns : " Omul se poate mantui si in lume, si in manastire, si la oras, si la sat, si in padure, daca are aceste trei lucruri : credinta dreapta in Dumnezeu, fapte bune si smerenie, adica omul sa nu cugete ca are ceva al sau, ci ca tot ce are in viata este de la Dumnezeu. Cine are aceste trei lucruri, se mantuieste oriunde ar fi pe fata pamantului. Iar daca una dintre ele ii lipseste, nu se poate mantui nicidecum " . Pe mine, cand ma intreaba cineva cum sa se mantuiasca, eu ii raspund asa : Ca sa ne putem mantui, cu darul lui Dumnezeu, trebuie sa respectam trei conditii, pe langa cele amintite mai sus. Sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, adica sa-L iubim si sa ascultam de El, precum asculta un fiu bun pe tatal sau; sa avem catre aproapele inima de mama, adica sa avem mila fata de toti oamenii, fara deosebire si sa-i ajutam atat sufleteste, la mantuire, cat si trupeste, cu cele de nevoie vietii, dupa a noastra putere; sa avem catre noi insine inima de judecator, adica permanent sa ne judecam ca noi suntem mai pacatosi decat toti oamenii. Cine implineste aceste trei conditii, acela intotdeauna se roaga cu folos, se spovedeste cu lacrimi si se impartaseste cu vrednicie cu Prea Curatele Taine. Iar cine nu le respecta, niciodata nu se apropie cu vrednicie de cele dumnezeiesti.

392. Cum trebuie sa primeasca preotul la spovedanie pe cei care vin la el ?

Sa-i primeasca cu toata dragostea, ca pe fiii lui Dumnezeu si ca pe fratii lui buni. Preotului trebuie sa-i fie mila de acel crestin care a fost adus la el de ingerul lui pazitor pentru a-si curati sufletul prin Sfanta Spovedanie. Ca n-a venit inaintea lui, ci inaintea lui Dumnezeu, iar preotul este numai un martor pentru dansul la judecata. Deci, cum ii este lui Dumnezeu mila de toata lumea, asa trebuie sa-i fie mila si preotului de toti care vin la spovedanie si sa-i primeasca cu dragoste, sa-i cerceteze cu mila, sa le dea sfaturi bune si canon, dupa randuiala. Dar mila trebuie s-o uneasca cu dreptatea, blandetea cu asprimea, iconomia cu scumpatatea canoanelor. Pentru a intelege mai bine aceasta, preotul trabuie sa citeasca cu atentie Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic. Preotul, ca un doctor sufletesc, trebuie sa taie rana pacatului ca sa vindece. Adica sa dea si canon de pocainta celui ce se spovedeste, precum : post, metanii, milostenie, oprire un timp de la Sfintele Taine, daca are pacate grele, rugaciuni, mergere regulata la biserica, grija pentru copii etc. Cine dezleaga pacatele fara canon, fara promisiunea solemna ca nu mai face pacatul, acela isi ia pacatele penitentului asupra lui. La fel greseste si preotul care spovedeste in comun si nu face marturisirea credinciosilor individual, cu dezlegarea pe capul fiecaruia, sau impartaseste fara spovedanie si canon dupa a lui indrazneala si netemere de Dumnezeu. Acel preot va da greu raspuns inaintea infricosatului Judecator Iisus Hristos.

393. Care este starea sufletului ce moare spovedit, dar sub canon, adica nu a mai avut timp pentru implinirea pe pamant a canonului de la spovedanie ?

Crestinul care moare spovedit dar este sub canon, se mantuieste sigur, caci a fost dezlegat de pacate pe pamant. Sufletul lui poate fi scos din muncile iadului cu Sfanta Liturghie, cu milostenia si cu rugaciunile celor din familia lui. Numai cei ce mor nespovediti si cu pacate grele, de moarte, nu mai pot fi scosi din osanda, ci sunt numai usurati in munci prin rugaciunile Bisericii si prin milostenie. Cel spovedit isi face canonul fie pe pamant, fie in iad.

394. Spune-ti-ne ceva despre barbat si femeie ?

Dumnezeu l-a facut pe om, iar " ca omul sa nu fie singur ", i-a facut femeie din coasta sa. Intelepciunea nemarginita a lui Dumnezeu n-a inzestrat pe femeie cu insusirile barbatului, nici pe barbat cu ale femeii. Fiecare dintre cei doi au insusirile lor si numai barbatul cu femeia pot forma omul intreg. Femeia este egala cu barbatul numai dupa fire, nu dupa dregatorie, caci este facuta din trupul barbatului. Ea este supusa barbatului, mai ales dupa caderea din rai, caci sarpele a ispitit pe om prin femeie. De aceea si Dumnezeu ii da canon : " sa fie intoarcerea ta catre barbatul tau si el te va stapani" (Facere 3, 16). Femeia este supusa barbatului, dar numai dupa Dumnezeu, adica in cele bune. Daca este silita de sotul ei sa faca avort si orice pacat, atunci nu trebuie sa-l asculte, ca nu are pacat; iar daca il asculta la cele rele, amandoi iau pedeapsa egal. Sufletul femeii, ca si trupul, sunt egale cu ale barbatului, vrednic de aceleasi rasplati sau pedepse.

395. Spuneti ne ceva despre vrednicia duhovnicului si limitele lui.

Duhovnicul, la spovedanie, reprezinta pe Hristos pe scaunul de judecata El primeste spovedania si dezleaga in numele lui Hristos, prin harul Duhului Sfant. Nu preotul singur leaga si dezleaga, ci Hristos prin mainile si cuvantul lui. De aceea este foarte mare harul si raspunderea duhovnicului. Preotul in scaunul de spovedanie este pentru credinciosi parinte, doctor si judecator. De Taina Spovedaniei depinde mantuirea tuturor credinciosilor. Aici este vrednicia duhovnicului, sa poata castiga cat mai multe suflete, iar nu sa le piarda, ca Hristos S-a rastignit pentru toti oamenii.
Preotul trebuie sa faca tot ce-i sta in putere pentru mantuirea credinciosilor sai, de care depinde si mantuirea lui. Cel ce pacatuieste, raneste dreptatea lui Dumnezeu : Dar de se marturiseste dupa randuiala si paraseste pacatul, este dezlegat si iertat. Primul pas al spovedaniei este cainta pentru pacatele facute si venirea cu credinta la duhovnic. Al doilea pas este spovedania prin viu grai, individual, iar nu in comun, a pacatelor facute si nespovedite pana atunci. Al treilea pas al spovedaniei este primirea canonului cu hotararea de a nu mai pacatui si dezlegarea de pacate, fara de care marturisirea nu are nici o valoare. Dezlegarea se face individual, prin punerea mainilor in forma de cruce pe capul penitentului. Ne invata Sfintii Parinti ca daca dezlegam pe cineva inainte de a fagadui ca face canonul si paraseste pacatele, atunci pacatele lui cad asupra duhovnicului. Spovedania trebuie sa fie facuta cu voia fiecaruia, nu din sila sau obligat de cineva, ci numai indemnat. Apoi sa fie sincera si intreaga, nu pe jumatate; sa fie facuta cu umilinta, fara a da vina pe altcineva si cu hotarare ca nu mai face pacatul.
Un duhovnic nu poate dezlega toate pacatele, mai ales cele ale clericilor, in legatura cu savarsirea Sfintelor Taine si alte cazuri grave anticanonice. Toate aceste pacate trebuie spovedite ierarhului locului, singurul care le poate dezlega. In toate cazurile grele, preotul trebuie sa ceara sfatul si dezlegarea ierarhului. Preotul nu poate dezlega casatoriile intre rudenii, sau alte pacate cu totul impotriva invataturii ortodoxe, a moralei si a Sfintelor Canoane. Iata ce spune si Sfantul Efrem Sirul : " Pagan este preotul care dezleaga ceea ce au legat dumnezeiestile Canoane " . Iar Sfantul Ioan Gura de Aur zice : " Mare prapastie este unde Canoanele nu stapanesc si mare primejdie apasa asupra preotului care nu cunoaste dumnezeiestile Canoane " . Intre Dumnezeu si om este pusa Taina Sfintei Spovedanii, care este al doilea botez, singura care ne iarta pacatele facute dupa Botez. De aceea, omul care moare nespovedit, este ca si cum ar muri nebotezat. Nu-l mai ajuta rugaciunile Bisericii. Dupa moarte, preotii nu mai pot dezlega pacatele nespovedite in viata, ca nu suntem noi mai milostivi decat Dumnezeu, Care zice : " In ce te va gasi, in aceea te va judeca " . Mare grija trebuie sa aiba credinciosii ca nimeni din familia lor sa nu ramana nespovediti in posturi, iar daca au pe cineva batran si bolnav in casa, sa cheme imediat un preot sa-l spovedeasca si impartaseasca, ca sa nu moara nedezlegat si neimpacat cu Hristos, Mantuitorul nostru.

396. Spuneti-mi cateva cnvinte despre valoarea smereniei.

Smerenia este cel mai mare tezaur al mantuirii noastre. Auzi ce spune Sfantul Isaac Sirul : " Ajunge pentru mantuire intristarea mintii si smerenia in loc de toata fapta buna trupeasca si sufleteasca" . Iar mai departe spune : " Daca am facut metanii, nu m-am mantuit; daca am privegheat, nu m-am mantuit; daca am tinut fecioria, nu m-am mantuit; daca am facut milostenie, nu m-am mantuit; daca am postit, nu m-am mantuit" , dar spune Duhul Sfant prin gura psalmistului : " Smeritu-m-am si m-am mantuit !" . Asadar, smerenia ne asigura cel mai mult mantuirea, urmata de milostenie. Cu aceste doua virtuti se mantuiesc cel mai usor atat mirenii, cat si calugarii. Sa ravnim cu toata inima aceste doua mari fapte bune, ca sa vedem pe Hristos in lumina slavei Sale.

397. Spuneti-ne cateva cuvinte si despre milostenia crestina.

Milostenia este fiica cea mai mare a dragostei crestine. Milostenia are valoare deplina, numai daca este facuta in numele lui Hristos. Altfel, nu ne ajuta la mantuire, milostenia avand valoare doar de ajutor social, umanitar. Cea mai mare milostenie crestina este vestirea cuvantului lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor. Iata ce spune Sfantul Grigorie Teologul despre aceasta : " Cel ce predica cuvantul lui Dumnezeu spre folosul altuia este mai mare ca cel ce inviaza mortii. Ca cel ce inviaza mortii cu rugaciunea a inviat numai trupul, iar cel ce predica cuvantul lui Dumnezeu la oameni, inviaza sufletele !" . La fel Sfantul Ioan Gura de Aur zice despre milostenie : " Cel ce face milostenie este mai mare ca cel ce inviaza mortii " . Sfanta Scriptura zice iarasi : " Cel ce face milostenie va fi ca gura Mea ". Si in alt loc : " Cel ce face credincios din necredincios, ca gura Mea se va chema " , caci " Milostenia acopera multime de pacate " .
Cine face milostenie se aseamana cu Dumnezeu care miluieste pe tot omul, fara alegere ca este bun sau rau. Sa facem milostenie dupa putere, materiala si sufleteasca, in toata viata noastra, pentru a culege roadele ei in ceruri. Cine seamana aici jos, va culege roadele faptelor bune acolo sus, in fata tronului Prea Sfintei Treimi.

398. Ne intreaba credinciosii : Cand va fi sfarsitul lumii ?

Cand si cum anume va fi sfarsitul lumii numai singur Dumnezeu stie. El ne-a descoperit unele semne in Sfanta Evanghelie si prin Sfintii Apostoli. Dintre acestea, doua semne sunt cele mai puternice, anume : slabirea tot mai mare a credintei in Dumnezeu si imputinarea iubirii crestine intre oameni, incepand cu familia. Alte doua semne cumplite ale sfarsitului veacurilor sunt inmultirea tot mai mult a sectelor, prin asa numitii " prooroci mincinosi " si desfrau, care se vor raspandi, cum deja se vede pe tot pamantul. Mai ales desfraul prin partea femeiasca va fi cumplit in vremea de pe urma. Noi atata stim : cand se vor inmulti pacatele peste masura si vor ajunge la culme, atunci va veni sfarsitul lumii.

399. Spuneti-ne cateva ganduri despre sfanta rugaciune.

Spun unii din Sfintii Parinti : " Sa nu uiti pe Domnul in vreme de liniste, ca sa nu te uite nici El in vreme de ispite si razboi ". Cat de mare adevar spun aceste cuvinte ! Adica sa ne rugam si sa laudam pe Dumnezeu cand suntem in pace si inca nu ne dau razboi diavolii prin ganduri si patimi. Iar cand duhurile satanei se vor ridica asupra noastra cu cugete patimase, cu razboiul mandriei, al desfranarii, al trandaviei, al lacomiei si indoielii, atunci darul lui Dumnezeu ne va ajuta sa biruim patimile si cursele vrajmasului. Caci cand te lupti cu diavolul, se lupta si el cu tine. In timpul ispitelor, numai cu rugaciunea si cu smerenia vom putea alunga si birui pe diavoli. Mai ales sa zicem atunci Rugaciunca lui Iisus. Numele Mantuitorului ca o sabie taie si alunga pe diavoli si te poate scapa de caderea in pacat.
Rugaciunea il face pe om atotputemic si nimic si nimeni nu-l poate birui pe omul rugator. Nici oamenii rai, nici diavolii, nici frica mortii, nici saracia, nici boala, nici mandria, nici razboiul desfranarii. Omul care se roaga permanent este de neinvins. Insa trebuie sa fie inarmat cu smerenia, sa se considere ca este nimic si numai Dumnezeu este totul in toti si in toate.

400. Cum trebnie sa mearga credinciosii la biserica ?

Mai intai trebuie sa mearga regulat la biserica, adica cat mai des, in fiiecare Duminica si sarbatoare, afara de cazuri grele de boala, spital, neputinta, serviciu. Apoi sa mearga la biserica impacati unii cu altii, ca biserica este casa Domnului, care este Dumnezeul dragostei. Cine nu iarta si uraste pe aproapele, nu poate intra niciodata in biserica, nu poate da slujba la altar, nu poate zice Tatal nostru ca nu-l primeste Dumnezeu. Apoi sotii sa tina curatenie inainte cel putin doua zile unul cu altul si sa aduca si pe copiii lor la biserica pentru a invata dreapta credinta si a creste in frica de Dumnezeu. Credinciosii sunt datori sa mearga din timp la sfintele slujbe, iar nu dupa inceperea Sfintei Liturghii. Ei trebuie sa asculte la biserica atat Sfanta Liturghie; cat si Vecernia, Utrenia, Acatistul, predica zilei, citirile si cantarile de la strana si toate invataturile crestine din gura preotului. Daca nu pot veni din timp la slujba, credinciosii trebuie sa se inchine la icoane numai dupa terminarea Sfintei Liturghii, ca sa nu tulbure linistea slujbei si a celor din biserica.
Credinciosii, mai ales femeile, trebuie sa se imbrace cuviincios cand vin la biserica. Este mare pacat pentru ele sa se poarte cu imbracaminte necuviincioasa, nu numai in biserica, ci si acasa, la lucru, pe strada, si mai ales cand se roaga. Sa vina la biserica cu capul acoperit, imbracate in haine femeiesti, iar nu barbatesti, nevopsite pe fata si pe unghii si sa stea cuviincios la sfintele slujbe. Este oprit credinciosilor sa plece din biserica inainte de sfarsitul slujbei. Sfantul Ioan Gura de Aur ii aseamana pe aceia cu Iuda vanzatorul, care a plecat de la Cina Domnului inainte de sfarsit. Sfanta Liturghie are aceeasi valoare cu Cina cea de Taina.
Deci sa pretuim biserica, sa iubim biserica, sa mergem regulat, cu dragoste si impacati la biserica, sa ascultam cu evlavie sfintele slujbe si cuvintele de invatatura, sa cantam si sa ne rugam impreuna in biserica, pentru ca astfel sa ne intoarcem la casele noastre hraniti duhovniceste si intariti in credinta si iubire. O slujba ascultata cu evlavie ne aduce pace si bucurie in casa si in inima si tine pana la cealalta Duminica. Biserica este mama noastra cea de obste. Sa o iubim si sa ascultam de pastorii nostri sufletesti, ca astazi s-au ridicat multi pastori si prooroci mincinosi, lupi imbracati in piei de oi, care indeamna pe crestini sa lase Biserica, pastorii ei cei sfinti, Sfanta Liturghie, Sfanta Cruce, pe Maica Domnului si pe toti sfintii si sa mearga la adunarile lor in afara de Biserica. Mantuirea este numai in Biserica, pe care a intemeiat-o Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, iar afara de Biserica sunt lupii rapitori, proorocii mincinosi si amagitorii. In Biserica este viata si mantuirea noastra, iar afara este pierzarea, intunericul si moartea celor ce se lasa de Biserica lui Dumnezeu.

401. Ce sa faca cei ce au pagube in casele lor ?

Cea mai folositoare rugaciune pentru cei ce au fost pagubiti sau jefuiti este Acatistul Sfantului Mucenic Mina, cu o zi de post. Paguba pe care o sufera cineva este considerata ca o milostenie la Dumnezeu; ea nu este trecuta cu vederea. In Biserica Ortodoxa, cel mai grabnic ajutator pentru pagube si furturi este Sfantul Mare Mucenic Mina. De aceea, in asemenea cazuri, ii citim cu post si evlavie acatistul si unele rugaciuni. Multi din cei ce fac aceasta cu credinta, afla lucrurile disparute si pe cei ce le-au rapit.

402. Ostasii care mor pe front pentru tara si Biserica, cum pot fi pomeniti la sfintele slujbe ?

Ostasii care mor in lupta pentru apararea tarii si a credintei in Dumnezeu, spune Sfantul Atanasie cel Mare, pot fi considerati ca martiri, pentru ca ei se jertfesc pentru apararea credintei adevarate si pentru salvarea vietii aproapelui, adica se sacrifica din iubire pentru a salva viata celor de aproape ai lor. De aceea se socotesc ca martiri si eroi si se face pomenire deosebita pentru ei la biserica. Apoi Biserica se roaga pentru biruinta ostasilor in razboi, precum pe timpul fratilor Macabei : " Iuda a chemat pe Domnul sa-i fie ajutor si povatuitor in razboi" (II Macabei 12, 36).
Si in alt loc : " Faceti razboi astazi pentru fratii vostri" ( I Macabei 5, 32 ).

403. Cum putem dobandi mai usor pacea inimii sufletului ?

Spune Sfantul Isaac Sirul : " Impaca-te, omule, cu sine-ti, si ai impacat cerul cu pamantul !" . Sunt patru principii sau cai de a ne impaca cu noi, adica de a dobandi pacea inimii si a sufletului, si anume : a) Sa te multumesti in viata cu foarte putine dintre cele necesare vietii; b) Sa alegi locul cel mai de jos si sa fii sub ascultare; c) Sileste-te sa faci mai mult voia altuia decat a ta; d) Roaga-te lui Dumnezeu sa se faca intotdeauna voia Sa intru tine, adica sa ne lasam in viata intru toate in voia lui Dumnezeu si tot ce ni se intampla sa credem ca sunt dupa voia Lui. De vom face acestea, vom avea multa pace in suflet si mare nadejde de mantuire.
Sa ne ostenim ca sa nu pierdem pacea inimii, ca daca se tulbura inima omului, se tulbura toate puterile sufletesti din om, caci inima este centrul vietii noastre firesti, adica pamantesti, si a celei duhovnicesti. Cand avem pe Hristos in inima noastra, am impacat cerul cu pamantul, caci Hristos este " Domnul pacii" . Sa cugetam la cuvintele Sfantului Martir Papia, care, fiind aruncat in foc pentru ca nu voia sa se lepede de credinta in Dumnezeu, zicea : " Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decat arde focul acesta trupul meu ! " .

404. Care este temelia vietii monahale chinoviale ? Dar a celei pustnicesti ?

Temelia vietii calugaresti in manastiri cu randuiala de obste este ascultarea, urmata de rugaciune; iar a vietii de liniste, pustnicesti, este rugaciunea neincetata. In viata de obste, diavolul se lupta cu calugarii indirect, prin oameni, pentru ca sunt sub ascultare si smerenie si nu fac voia lor, ci totdeauna voia altora. Iar in viata de liniste, calugarii se lupta cu diavolul piept la piept si nu pot rezista si birui daca nu se intaresc prin rugaciune si harul lui Dumnezeu. De aceea nu multi au sporit in nevointa pustniceasca, pentru ca acolo esti la mucenicie, ca in cuptorul Babilonului. Zice Sfantul Isaac Sirul ca " puterea imparatului este intru multa ostire, iar taria calugarului este intru multa rugaciune " . Nevointa in liniste este culmea, varful vietii monahale duhovnicesti. Aceasta a dat cei mai mari cuviosi si sfinti in viata monahala.

405. Cum trebuie intelese cuvintele Sfantului Apostol Pavel : " Alta este stralucirea soarelui, alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor, ca stea de stea se deosebeste in stralucire" ? (I Corinteni 15, 41).

Iata talcuirea duhovniceasca a acestor cuvinte : Cu soarele sunt asemanati cei desavarsiti, care stralucesc, adica lumineaza si pe altii, dar isi pastreaza si stralucirea lor. Cei mai putin desavarsiti se aseamana cu luna, care, in vreme de ispite isi pastreaza intotdeauna pacea si linistea lunii. Iar ceilalti drepti sunt asemanati cu stelele, care se deosebesc ca marime si stralucire, pe masura faptelor lor. Stelele simbolizeaza pe toti dreptii mantuiti, care nu sunt numarati printre sfinti. Prin cuvintele " Stea de stea se deosebeste in stralucire" , sa intelegem ca om de om se deosebeste unul de altul cu asezarea interioara a sufletului si a inimii.

406. Spuneti-ne ceva despre Maica Domnului.

Maica Domnului a fost aleasa de pronia divina mai inainte de intemeierea lumii, pentru a-L naste pe Hristos in trup. Ea a fost nascuta de Dumnezeu pentru ca prin ea sa vina mantuirea neamului omenesc, iar neamul omenesc a fost innoit prin Maica Domnului. Astfel, fiind aleasa sa nasca pe Hristos in lume, Maica Domnului a contribuit cel mai mult dintre oameni la mantuirea oamenilor. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca la inceput femeia a fost facuta din barbat, fara de femeie, iar Maica Domnului a nascut Barbat fara de barbat, din Duhul Sfant. Eva se numeste viata (cuvantul Eva inseamna viata in limba aramaica ) din doua pricini : intai, pentru ca Eva este mama fireasca a tuturor oamenilor pe pamant; apoi, se numeste viata pentru ca prin a doua Eva, adica Maica Domnului, avea sa se innoiasca neamul omenesc.
Prin Maica Domnului cand S-a zamislit Hristos, s-a unit firea lui Dumnezeu intreg cu firea omului intreg. De aceea Hristos are doua firi si doua voi, una dumnezeiasca si una omeneasca, dar formeaza o singura persoana. Maica Domnului nu este camara a intruparii lui Hristos ci este scaun si visterie a Dumnezeirii, caci si Fiul si Duhul Sfant S-au odihnit peste ea. Arhanghelul Gavriil ii spune Maicii Domnului " cea plina de har" , pentru ca multe haruri s-au revarsat peste ea si, prin nasterea Fiului lui Dumnezeu in lume, ea s-a facut scaun si tron al Prea Sfiintei Treimi. Deci, daca Gavriil si toti ingerii o lauda si o cinstesc, cum nu suntem datori noi pacatosii s-o laudam si s-o cinstim ? De aici se vede cat de mare este pacatul sectantilor care hulesc si necinstesc cel mai mult pe Maica Domnului. De aceea ei vor fi chinuiti in iad impreuna cu ingerii cazuti, pentru ca hulesc pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, care este a patra fata din ceruri, dupa Sfanta Treime. Prin Maica Domnului s-a facut cea mai inalta unire, unirea cea dupa ipostas a celor doua firi in Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.

407. Spuneti-ne cateva cuvinte despre Sfinti.

Sfintii toti se roaga in cer pentru mantuirea lumii, impreuna cu Maica Domnului. Ei petrec in gradina raiului si impreuna cu ingerii slavesc pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant. Noi, crestinii, suntem datori sa cinstim pe sfinti, ale caror nume le purtam pe pamant, sa le cerem ajutorul si rugaciunea, sa le imitam viata si sfintenia si impreuna cu ei sa inaltam rugaciuni de lauda, de multumire si de cerere inaintea tronului Prea Sfintei Treimi : De vom duce aici viata curata, in rugaciune, smerenie, iubire si infranare, vom dobandi sfarsit crestinesc si vom fi primiti si noi in bucuria si fericirea sfintilor lui Dumnezeu, din imparatia cerurilor, pe care toata viata o dorim.

408. Spuneti-ne cateva cuvinte despre parintele Paisie Olaru, duhovnicul cel mai iubit din obstea Manastiri Sihastria.

Pe parintele Paisie, duhovnicul meu, il stiu de aproape 70 de ani. In anii 1925-1930 era pustnic in padurile din jurul schitului Cozancea-Botosani. Inca de atunci veneau la sfintia sa credinciosi din satele vecine sa-i ceara rugaciuni si sfaturi. La el veneam si noi, copiii, cu mama, din satul Sulita, caci eram aproape de Cozancea. Datorita lui am venit noi cinci frati la manastire. Pe urma, in 1947, cand eram eu staret la Sihastria, l-am adus de la Cozancea la Sihastria si l-am numit duhovnic oficial al intregii obsti. In 1949, cand am plecat ca staret la Manastirea Slatina cu 30 de calugari, l-am luat si pe parintele Paisie ca duhovnic al soborului de acolo. Dupa 4 ani, pe cand eu eram in muntii Rarau, sfintia sa a revenit la Sihastria.
Parintele Paisie a fost 40 de ani duhovnicul si sufletul acestei manastiri, a crescut sute de ucenici prin manastiri si are nenumarati fii duhovnicesti prin toate partile tarii. Sfintia sa are blandete si dragoste multa pe care multi dintre noi nu o avem. Dar nu se cuvine sa povestim viata nimanui cat este in viata. Ca spun Sfintii Parinti : " Sa nu fericim pe nimeni inainte de sfarsit si sa nu deznadajduim pe nimeni inainte de mormant" . Dar suntem datori sa ne rugam unii pentru altii, ca sa fim si la Dumnezeu impreuna, cum suntem aici pe pamant.

409. Cum trebuie sa fie un bun calugar si care sunt virtutile ce se cuvine sa-i impodobeasca viata ?

Dupa invatatura Sfintilor Parinti, un adevarat calugar este bine sa se impartaseasca din toate faptele bune cate putin. Dar mai mult sa prisoseasca smerenia caci aceasta este poarta a Cerului; iar smerenia din ascultare se naste. Cununa tuturor faptelor bune ramane insa dragostea. Aceasta duce sufletul de la poarta Cerului inaintea tronului Prea Sfintei Treimi.

410. Ce sfaturi duhovnicesti dati calugarilor tineri din manastirile noastre ?

Am imbatranit in zile rele ! Ce sfaturi bune sa mai dau ?
Intotdeauna mi-am ranit stiinta gandului, invatand pe altii cele ce eu n-am lucrat. Am invatat multe si pe calugari si pe mireni, dar eu nici cu varful degetului nu m-am atins de cele ce am invatat pe altii. Sunt plin de pacate si niciodata nu plang pentru ele. Imi place sa arat altora calea cea buna si eu pururea lucrez cele rele. Sunt iubitor de aratare, iar inauntru sunt plin de toate rautatile si niciodata nu ma hotarasc sa pun inceput bun. Vad ca am imbatranit in rele si sunt bolnav cu trupul si cu sufletul, dar de moarte nu-mi aduc aminte, nici de muncile care ma asteapta pentru trairea mea cea cu nesimtire si prea impietrita. Imi aduc aminte cateodata de marii nevoitori care au trait mai demult in aceasta sfanta manastire, care dormeau in sicrie si se sileau la plangere si lacrimi, dar eu stau ca o stanca cu totul in nesimtire. Orice vorbesc pentru indreptarea altora, ma mustra pe mine mai mult decat pe ei, ca nu fac cele ce zic si zilele se scurteaza si vremea nemerniciei mele pe acest pamant se apropie. Se sting ca fumul zilele mele, iar eu nici o pregatire nu am pentru plecare la fratii mei si pentru darea mea de seama in fata preavesnicului Mantuitor si Judecator. Nu mai insir multe, ca niciodata nu voi putea spune intunericul rautatilor mele.
Insa calugarii tineri, de vor cugeta mereu la invataturile Mantuitorului si la exemplul sfintilor, de vor lua amintela sfaturile batranilor si la fagaduintele date la calugarie si le vor pune in practica, mari se vor chema in imparatia lui Dumnezeu si cu cuviosii cei de demult se vor numara. Sa fie oameni de rugaciune si smerenie, sa catatoreasca in viata sub ascultare, sa-si infraneze mereu limba si pantecele, si sa pastreze cu sfintenie ingereasca fecioria si iubirea de frati. Cu aceste fapte bune, ca cu niste arme de foc vor birui pe diavoli, vor taia ispitele, vor alunga gandurile, vor curati mintea si inima, vor urca scara virtuitilor pana la cer si vor dobandi pe Hristos si viata vesnica inaintea multor invatati si intelepti ai lumii.

411. Ce sfaturi dati calugarilor batrani, care v-au cunoscut din anii tineretii ?

Sa se roage pentru mine cel imbatranit fara pocainta. Oare unde este linistea mea cea iubita din anii tineretii si bucuria duhovniceasca pe care le aveam cand pasteam oile Manastirii Sihastria prin padurile si poienile acestea ? Ca umblam cu oile cu fratele meu Vasile si purtam in gluga numai Vietile Sfintilor si o bucata de paine pe care o mancam catre seara, dupa ce terminam de citit toata Psaltirea. Acum toti parintii de varsta mea din Sihastria s-au dus la Domnul. Adeseori ma duc in cimitir si ma rog la mormintele fratilor mei. Am ramas in viata eu printre cei mai batrani. De aceea stau mereu in asteptarea Mirelui Hristos, ca nu cumva sa vina in ceas de zi sau in miez de noapte si sa ma afle dormind si fara untdelemn in candela. In aceasta asteptare, ce sfaturi sa mai dau parintilor batrani care asteapta ca si mine plecarea din trup ? Sa faca ce mai pot din cele ce n-au facut la tinerete, sa se roage neincetat cu nadejde si cu lacrimi, sa fie cat mai des si curat spovediti, si gata, cu candelele aprinse in asteptarea Mirelui. Fericit va fi calugarul acela pe care il va gasi Domnul la rugaciune, dezlipit de toate lucrurile si grijile pamantesti, cu sufletul plin de bucuria mantuirii si arzand pentru dragostea Prea Sfintei Treimi.

412. Este bine ca manastirile si duhovnicii calugari sa primeasca pe mireni pentra rugaciune, spovedanie si cuvant de folos ?

Cum sa nu, parinte Ioanichie. Mai ales ca avem un popor asa de credincios. Ei se mantuiesc si se intaresc prin noi si noi prin ei. Asa au facut manastirile si calugarii nostri dintotdeauna. Asa s-a pastrat sufletul neamului nostiu, credinta strabuna ortodoxa si evlavia traditionala a romanilor. De aceea sunt in fiecare manastire si schit camere de oaspeti, numite arhondarice si un parinte randuit anume cu primirea lor. Oare nu stim noi ca odata cu credinciosii, cu saracii si cu toti cei ce vin la manastire in numele Domnului, vine si binecuvantarea lui Hristos in manastirea aceea ? Iar in manastirea care nu primeste gratuit credinciosi la rugaciune, la odihna si la masa, se indeparteaza binecuvantarea Mantuitorului Hristos din lacasul si obstea aceea. Toate manastirile noastre, de cand le stiu, au primit si odihnit cu dragoste pe credinciosii oaspeti.
Si toti marii duhovnici, ba chiar si sihastrii pe care i-am cunoscut in Moldova, primeau pe credinciosi, ii sfatuiau, ii spovedeau si le dadeau carti religioase, icoane si cuvinte de mantuire. Unii mergeau chiar prin sate cand erau chemati. Unii cresteau multi fiii duhovnicesti dintre mireni, altii dadeau ajutoare la zidirea bisericilor, altii distribuiau carti sfinte si faceau misiune evanghelica Iar calugarii din manastiri ajutau lumea si pe mireni cu rugaciunea. Aceasta este chemarea noastra si pe viitor. Sa ducem viata monahala si mai curata, sa aparam dreapta credinta si sa ajutam si la mantuirea oamenilor cu rugaciunea, cu viata si cu cuvantul. Sa nu uitam ca multi credinciosi ne intrec cu faptele bune pe noi calugarii ! Mai ales cu credinta, cu evlavia si cu smerenia.

413. Ce sfaaturi de folos dati preotilor si credinciosilor nostri de la sate si orase, care va cunosc si va pretuiesc ?

Ce sfaturi sa dau eu, un calugar simplu, necarturar, la preotii care au pregatire carturareasca si studii teologice inalte ? Sfintia ta stii ca eu am fost la parintii mei pastor de oi din copilarie.
Si dupa ce am venit la sfanta Manastire Sihastria, tot la oi am fost dat la ascultare, mai bine de zece ani. Apoi, odata, in vara anului 1942, fiind la tunsul oilor sub un fag frumos, au venit parintii din consiliu si m-au luat sa fiu cu grija manastirii, caci era arsa de foc, iar staretul era batran si bolnav.
Stie Prea Bunul Dumnezeu cate scarbe, griji si necazuri am avut din cauza ca am parasit ascultarea cea linistita de la oi. Ce sfaturi sa dau eu preotilor ? Oare ei nu au Sfanta Scriptura, Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor Parinti pe care le-au studiat atatia ani in seminariile teologice si in facultati ? Sa le ajute Bunul Dumnezeu sa nu uite cele ce au invatat, ca de la mine nu au ce invata. De crestinii mireni imi este mila, ca vin pe la manastiri cu credinta si smerenie, " ca niste oi fara pastor ", cu fel de fel de necazuri. Eu pe cei care vin la mine ii primesc si cat mila Domnului imi da sanatate si cuvant pentru credinta lor curata, pe atat ii invat si-i sfatuiesc, ii imbarbatez si le spun cate ceva de folos pentru mantuirea lor. Zice undeva Sfantul Efrem Sirul ca in ziua judecatii de apoi vom vedea crestini care nu au awt pregatire carturareasca stralucind ca soarele, iar noi, carora ni se pare ca stim multe, vom fi departe de fericirea cea vesnica, ca Dumnezeu nu se uita la hainele si numele noastre, ci la smerenia inimii. Sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului care zice : " Cei tari, tare se vor certa " si " carora li s-a dat mult, mult se va cere de la ei " ..., " ca mai mult va fi batuta sluga care a stiut voia Domnului si n-a facut-o !"
Asadar, sa ne fie mila de bunii nostri crestini, atat de blanzi si smeriti care vin la manastiri si, pe cat ne ajuta mila si indurarea Domnului, sa-i ajutam in nevoile lor. Totdeauna sa ne aducem aminte de cuvantul Domnului care zice ca " De mila Domnului este plin pamantul " ( Psalm 118, 64 ) si iarasi zice ca " Indurarile Lui sunt peste toate lucrurile Lui " ( Psalm 144, 17 ). Cred ca pentru multimea celor smeriti si necajiti si a copiilor nevinovati tine Prea induratul Dumnezeu lumea aceasta ! Zice dumnezeiescul Parinte Ioan Scararul in Cuvantul sau Catre pastor. " Ca nu poate aduce cineva lui Dumnezeu un dar mai mare decat sufletele oamenilor " . Mare adevar este aici, si un suflet este mai scump decat toata lumea, dupa cuvantul Domnului, Care zice : " Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau ?" ( Marcu 8, 36-37 ). Asadar, datoria noastra si a preotilor de la orase si sate este de a ne sili sa ajutam la indreptarea sufletelor pe calea fericita a mantuirii. Nu vom putea indrepta pe toti. Acest lucru ni-l arata vasul alegerii si gura lui Hristos, Sfantul Apostol Pavel, care zice : " Tuturor toate m-am facut, ca macar pe unii sa-i mantuiesc " (I Corinteni 9, 22).
Imi aduc aminte si de cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur car zice : " Eu predic aici din amvon la aceasta mare multime care v-ati adunat astazi la biserica si de vor crede o suta, plata insutita voi lua. De vor crede saizeci sau treizeci, nu mica imi este plata; iar daca numai unul se va intoarce nici asa nu ma imputinez, caci si unul este mai scump decat toata lumea. Iar daca nici unul nu se va intoarce - zice el - eu nu voi inceta a va vorbi, caci si fantanele izvorasc si izvoarele curg, macar de va bea cineva apa din ele sau nu, ele isi fac datoria de a izvori si de a curge intotdeauna" (Cuvant la Cincizecime). Insa pentru ca cuvintele preotului sa ajunga la inimile credinciosilor, trebuie sa predice mai intai cu viata sa personala si apoi cu cuvantul. Apoi sa fie om de rugaciune, sa-i iubeasca pe oameni si slujbele Bisericii, sa aiba familie model, sa nu fie lacom, zgarcit si iubitor de averi; sa fuga de betie, de desfranare, de mandrie si de orice fel de sminteli. Iata chipul unui adevarat preot.

414. Parinte Cleopa, ce sfaturi de mantuire imi dati si mie personal, ca si tuturor ucenicilor Sfintiei Voastre ?

Ce sfaturi sa dau eu la cei care sfatuiesc pe multi si au pregatire atat de bogata ? Sfintia ta, care ai marea Evanghelie si izvoarele cele curate ale Sfintilor Parinti, nu cauta sa te adapi dintr-un parau rece si glodos. Nu lasa " painea cea vie care s-a coborat din cer " , cu care pururea trebuie sa-ti hranesti mintea si sufletul si nu cauta painea cea de tarate, amestecata cu neghine amare ! Ai atatea izvoare dumnezeiesti in Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti, care pot sa-ti racoreasca setea cea duhovniceasca si sa-ti invioreze sufletul spre a-l face sa zboare la cer. Nu ai ce invata de la mine, ca eu sunt rob al patimilor si orice as vorbi, spun numai din memorie si nu din lucrare. Ar trebui sa-mi aduc aminte de cuvintele marelui Apostol Pavel, care zice : " Cel ce inveti pe altii, pe tine nu te inveti ?" . Fericit este cel ce predica tacand, prin lucrare, cum zice Sfantul Isaac Sirul : " Cuvantul, si strigand, supara pe multi, iar viata, si tacand, pe multi ii foloseste" . Tot el zice : " Altul este cuvantul lucrarii si altul cuvantul cel frumos si fara iscusinta al lucrurilor... caci precum este mesterul care zugraveste apa pe pereti si nu poate apa aceea sa-i racoreasca setea si precum este omul care vede lucruui frumoase, asa este cuvantul fara de lucrare" (Filocalia, vol. X, Cuvantul I - Pentru lepadarea de lume).
Am insemnat aici cuvintele acestui mare parinte, ca pe o pecete adeveritoare asupra celor ce vorbesc, dar nu fac, asemenea mie celui ce imi place amanetul rusinii fata de cele ce vorbesc, fiindca pururea rusinez pe a mea stiinta, ca una vorbesc si alta face Numai la dreapta si infricosata judecata cea de apoi se va arata roada celor ce au vorbit din lucrare si care prin osteneala si truda si-au impodobit camara nadejdii sufletelor lor. Sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului, ca niciodata nu a zis : " Vai tie, desfranata !" Sau : " Vai tie, vamesule !" ... Sau : " Vai tie, talharule !" Ci tot vaiul l-a intors asupra fatarnicilor, a celor plini de ura, de mandrie si orbiti de intunericul invidiei, al vicleniei si al iubirii de aratare ! Ca nu se uita Dumnezeu la cele ce vorbim noi, ci la cele ce lucram spre slava Lui. Asadar, am ajuns ca o fantana necuratita care adapa pe multi, iar pe sine nu se poate curati, si ca unul ce vopseste apa pe pereti, dar nu poate cu acea apa a-si racori setea lui. Fericiti sunt cei ce tac si lasa mai intai sa vorbeasca faptele lor, apoi vorbesc si ei din traire proprie si din prisosinta inimii lor. Am auzit si cuvantul care ma mustra : " Fratilor, nu fiti multi invatatori, stiind ca mai mare osanda vom lua" ( Iacob 3,1 ).
Sa ajute mila Domnului nostru Iisus Hristos tuturor si mie pacatosului, ca sa nu fiu mustrat in ziua cea mare a judecatii de cele ce am invatat pe altii, dar eu n-am facut.

415.Va multumesc din toata inima, Prea Cuvioase Parinte Cleopa, in numele tuturor ucenicilor si credinciosior care va cunosc si va pretuiesc, pentru aceste sfaturi duhovnicesti izvorate dintr-un suflet ranit din pruncie de dragostea lui Hristos.

Rugati-va pentru mine, parinte Ioanichie, ca in curand astept sa ma cheme Hristos din trup. Sa ne rugam unii pentru altii ca sa fim primiti cu totii in lumina cea neinserata a Prea Sfintei Treimi.











Parintele Cleopa

DESPRE ORTODOXIE



PREOTUL: Pentru care pricina ai venit dumneata la mine ?



INVATACELUL: Am venit ca sa-mi arati mai deslusit adevarul despre credinta noastra. Si mai intai, ce se intelege prin “ortodoxie”.



PREOTUL: Cuvantul ortodoxie, frate, este de origine greaca, format din orthos si doxa, adica dreapta credinta, inchinare adevarata, soborniceasca, invatatura care se plaseaza in continuitatea directa si neintrerupta a traditiei apostolice, prin intermediul teologiei patristice si neopatristice si care formeaza credinta comuna a Bisericii neimpartite din primul mileniu. Ortodoxia se identifica cu insasi traditia apostolica, asa cum a fost confirmata, interpretata si dezvoltata prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia - adica regula de credinta apostolica -, a fost criteriul de baza al Ortodoxiei.



De aceea, orice ruptura in continuitatea traditiei apostolice a fost considerata ca o coruptie sau abandonare a ortodoxiei, care poate sa ia forma fie a unei erezii, fie a unei “confesiuni” separate (Dictionar de teologie ortodoxa, de preot Dr. Ioan Bria, Bucuresti, 1981, p. 272-277).



INVATACELUL: Dar unde se gaseste expusa exact invatatura credintei ortodoxe?



PREOTUL: Scurt, dar cuprinzator, expunerea exacta a credintei ortodoxe se gaseste in Dogmatica sfantului Ioan Damaschin.



INVATACELUL: Dar prin care mijloace s-a mentinut pana in zilele noastre invatatura de credinta ortodoxa exacta si neschimbata?



PREOTUL: Aici, frate, ar fi multe de vorbit, dar asa, cat mai pe scurt, iti voi spune: Sfanta credinta cea dreptmaritoare a Bisericii lui Hristos (Ortodoxia) s-a mentinut neschimbata, de-a lungul veacurilor, prin invatatura Sfintei Scripturi si prin Sfanta Traditie apostolica, prin hotararile celor cinci Sinoade apostolice (vezi Sf. Damaschin, Dogmatica, trad. de Preot Dr. D. Fecioru si Prof. Dr. Olimp Caciula, Bucuresti, 1938, p. 26-27); prin invataturile canoanelor celor sapte Sinoade Ecumenice si ale celor locale, deoarece, dupa invatatura dumnezeiescului parinte Ioan Gura de Aur “Carma Bisericii lui Hristos sunt dumnezeiestile Canoane” (vezi Pidalionul de Neamt, ed. 1844, fila 7); apoi prin Pravilele Bisericesti, asa cum a fost Pravila Mare Bisericeasca indreptarea Legii, 1652, Pravila de la Govora, 1640, Pravila lui Vasile Lupu s.a.



INVATACELUL: Dar ce inseamna Sobor Ecumenic si local si prin ce se deosebesc ele ?



PREOTUL: Sobor Ecumenic se cheama acela la care iau parte patriarhii, mitropolitii, episcopii si alti conducatori spirituali ai Bisericii din toata lumea crestina. Acest Sobor este judecator prea inalt al pricinilor bisericesti, ca cel ce urmeaza Bisericii sobornicesti, adica a toata lumea (vezi Dumnezeiestile Dogme ale Bisericii Ortodoxe, M-rea Neamt, 1816, p. 30; cf. si invatatura de credinta crestina ortodoxa, ed. 1952, p. 167); si iarasi: Sobor Ecumenic este acela la care se vor uni, intr-o singura marturisire a credintei, toti patriarhii si episcopii lumii crestine (vezi Pidalionul de Neamt, ed. 1844, fila 75).



INVATACELUL: Dar Sinodul local ce este si prin ce se deosebeste de cel ecumenic?



PREOTUL: Sinodul local este acela la care iau parte episcopii dintr-o tara sau numai dintr-o parte a lumii crestine. El se deosebeste de cel ecumenic prin faptul ca acesta se poate intruni numai la porunca celor ce conduc tarile, pe cand cel local se intruneste din porunca celui dintii episcop (vezi Dumnezeiestile Dogme, p. 29).



INVATACELUL: Au mai fost si alte mijloace prin care Ortodoxia si-a mentinut unitatea si integritatea ?



PREOTUL: Multe si felurite au fost mijloacele spirituale si administrative prin care Sfanta Ortodoxie si-a pastrat pana in zilele noastre Utilitatea, precum: Constituirea cultului bizantin din secolele VI-VIII, in care locul principal au ocupat Liturghiile bizantine. Acest rit a jucat un rol capital in mentinerea unitatii cultice si spirituale a Ortodoxiei; apoi, sinteza dogmatica facuta de Sfantul Ioan Damaschin (secolul VIII) si mai ales aportul sau teologic in criza iconoclasmului provocata de islamism; contributia teologica a Patriarhului Fotie (820-895) si mai ales enciclica sa din 867, in care acuza de erezie pe papa Nicolae I (858-867); Sinodul din 879-880, care restaureaza pe Fotie si deci reconcilierea cu Biserica Romana (papa Ioan al VIII-lea 872-889); activitatea misionara in Europa centrala a fratilor macedoneni Chiril (+ 869) si Metodie (+ 884), “apostolii slavilor”, trimisi de imparatul bizantin Mihail al III-lea, la cererea printului Rastislav; rezistenta ortodocsilor impotriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274 - Ferara - Florenta 1438- 1439), care aveau un caracter antiortodox; Sinodul de la Constantinopol din 1459 sub Ghenadie Scolarul - cel dintai Patriarh dupa caderea Constantinopolului (1453), care a respins unirea de la Florenta, cu toate ca imparatul Ioan al VIII-lea o recunoscuse.



Adaugam innoirea isihasta din secolul XIV, care a condus la formarea adevaratei teologii bizantine. Isihasmul a fost ilustrat de mari teologi si mistici, ca sfintii Maxim Marturisitorul (sec. VII), Simion Noul Teolog (sec. XI), Grigorie Sinaitul (sec. XIV) si Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Doctrina palamita despre distinctia intre esenta lui Dumnezeu ca atare, inaccesibila spiritului creat, si energiile divine necreate, prin care omul se impartaseste direct din viata dumnezeirii - doctrina aprobata de Sinoadele de la Constantinopol din 1341, 1347 si 1351 - constituie o noua precizare patristica a Ortodoxiei. Sub influenta ortodoxiei neopatristice din secolul XIV, care are un caracter defensiv in fata teologiei scolastice latine, se incearca o oarecare disociere a Bisericii de imperiu, deoarece termenii “simfonici” stabiliti de imparatul Justinian (527-565) devenisera prea rigizi. Sinodul de la Constantinopol, din 1484, fixeaza Taina mirungerii ca modalitate de primire a catolicilor la Ortodoxie. Doctrina despre sfintele Taine capata o forma definitiva, mai ales datorita lui Simion al Tesalonicului (sec. XV). Comentariul critic asupra protestantismului, facut de Patriarhul Ieremia al II-lea la raspunsul dat teologilor luterani de la Tubingen (care trimisesera Patriarhului in 1573-1574 “Confesiunea de la Augsburg”); o prezentare a Ortodoxiei, facuta de Patriarhul de mai tarziu al Alexandriei, Mitrofan Kritopoulos (1630-1639), intr-o “Marturisire de credinta” (1625), adresata teologilor protestanti din Helmst

zi-le.....dl Geo...

umple-le paginile

buna ziua ti-au dat ..belea au capatat....

oricum nu le citeste nimeni

Eu le-am citit

www.petitieonline.ro/petitie-p11362043.html

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi celelalte se vor adăuga vouă!“

BISERICA ,,SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL'' A ARS
(comuna Crucea, Suceava)

Sfanta BISERICA cu hramul ,,SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL'' a ars , duminica 11.01.2009, in jurul orelor 12:30-13:00 .
Biserica din Satu Mare, com.Crucea a fost distrusa de flacari. Lacasul, a luat foc, iar acoperisul s-a facut praf. Incendiul extrem de violent s-a extins cu repeziciune.

Din fericire pompierii voluntari si pompierii militari au reusit sa izoleze flacarile.
Cei ce doresc sa acorde un ajutor comunităţii locale Crucea, pentru construirea unui nou lăcaş de cult (biserică), vă punem la dispoziţie urmatoarele numere de cont ale PAROHIEI CRUCEA , Suceava:
Cont in LEI: RO24CECESV0336RON0013149 - CEC BANK Vatra Dornei
Cont in VALUTĂ: RO30CECESV21C1EUR0658849 - CEC BANK Crucea, Sucursala Suceava
Pentru informatii aveti numerele de telefon :
0722/503251 - Preot Paroh RADU UNGUREANU
0230/575655 - Parohia Crucea, Suceava
crucea-suceava.blogspot.com/2009/01/biserica-sf-arh-mihail-si-ga...

De la: tudoriemaria, la data 2009-01-25 18:40:46oricum nu le citeste nimeni

... esti sigura ... ... daca te adauga si pe tine ... eheeeee ...

A-ti avut timp sa cercetati,a-ti avut timp sa intrebati ,sa cautati, sa aflati adevarul, a-ti avut ocazia sa cunoaste-ti adevarata lumina, si sa aceptati pe Isus si adevarul SAU in vietile voastre.
Nu a-ti vrut , nu v-a interesat ,ci din contra a-ti batjocorit numele lui DUMNEZEU, luandu-l in deradere, ponegrindu-L etc.

Asa ca acum este valabil si pt.voi cuvintele Domnului Isus ,care le-a rostit aupra celor care L-au respins si batjocorit :

Ierusalime,Ierusalime,care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine.
De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-a-ti vrut.
Iata ca vi se lasa casa pustie...caci va spun ca de-acum incolo nu MA veti mai vedea pana cand veti zice : Binecuvantat este Celce vine in NUMELE DOMNULUI.

Ps: nu la toti ma refer, si poate nu pt.toti harul s-a inchis...DUMNEZEU STIE .( eu v-am avertizat ).

De la: gabita, la data 2009-01-26 10:59:11A-ti avut timp sa cercetati,a-ti avut timp sa intrebati ,sa cautati, sa aflati adevarul, a-ti avut ocazia sa cunoaste-ti adevarata lumina, si sa aceptati pe Isus si adevarul SAU in vietile voastre.
Nu a-ti vrut , nu v-a interesat ,ci din contra a-ti batjocorit numele lui DUMNEZEU, luandu-l in deradere, ponegrindu-L etc.

Asa ca acum este valabil si pt.voi cuvintele Domnului Isus ,care le-a rostit aupra celor care L-au respins si batjocorit :

Ierusalime,Ierusalime,care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine.
De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-a-ti vrut.
Iata ca vi se lasa casa pustie...caci va spun ca de-acum incolo nu MA veti mai vedea pana cand veti zice : Binecuvantat este Celce vine in NUMELE DOMNULUI.

Ps: nu la toti ma refer, si poate nu pt.toti harul s-a inchis...DUMNEZEU STIE .( eu v-am avertizat ).

Este cu neputinta o reinnoire a invataturilor pentru ca aceasta presupune o reinnoire a harului ceea ce este imposibil (neaga unicitatea si puterea lui Dumnezeu peste veacuri).

MATEI 28:18-19
18. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

O alta invatatura este de la lume si nu de la Dumnezeu.
Duhul Sfant nu poate sa aduca o noua invatatura.
Daca vorbesti ca harul dat nu mai e bun si trebuie o lege noua il rastingnesti inca odata pe Hristos:

EVREI 6:1-6
1. De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne ridicăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte şi despre credinţa în Dumnezeu,
2. A învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.
3. Şi aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt,
5. Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
6. Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.

Asa ca te judeci singura prin cuvintele pe care le-ai spus mai sus pentru ca negi cuvantul lui Hristos si al apostolului ca exista o singura invatatura dreapta care v-a dainui peste toate veacurile!! si nu te-a interesat sa cunosti "adevarata lumina" precum spui:

>

Sa nu zici ca aduci aceeasi invatatura pentru ca nu este asa (vezi diferit pocainta, botezul, credinta, punerea mainilor etc) deci vorbesti de un alt Hristos inventat de oameni si nu de Hristos cel adus de apostoli!!!

Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)

De la: gabita, la data 2009-01-26 10:59:11A-ti avut timp sa cercetati,a-ti avut timp sa intrebati ,sa cautati, sa aflati adevarul, a-ti avut ocazia sa cunoaste-ti adevarata lumina, si sa aceptati pe Isus si adevarul SAU in vietile voastre.

Nu a-ti vrut , nu v-a interesat ,ci din contra a-ti batjocorit numele lui DUMNEZEU, luandu-l in deradere, ponegrindu-L etc.



Asa ca acum este valabil si pt.voi cuvintele Domnului Isus ,care le-a rostit aupra celor care L-au respins si batjocorit :



Ierusalime,Ierusalime,care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine.

De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-a-ti vrut.

Iata ca vi se lasa casa pustie...caci va spun ca de-acum incolo nu MA veti mai vedea pana cand veti zice : Binecuvantat este Celce vine in NUMELE DOMNULUI.



Ps: nu la toti ma refer, si poate nu pt.toti harul s-a inchis...DUMNEZEU STIE .( eu v-am avertizat ).

Te averteziez si eu ca dumnezeu nu exista... in realitate esti doar un inalienat sentimental. Se stie ...dar nu de toata lumea ca toata treaba asta cu religia a pornit de la adorarea stelelor ... mai precis a soarelui (care era considerat datator de viata, are o coroana de spini ...bla bla bla). Cei mai vechi omeni au adorat soarele si stelele si de aici au pornit tot felul de povesti cu religia. Ca de aia se zice si ca dumnezeu este in cer ... ca acolo este si soarele. Daca ai stii un pic de istorie ai stii ca au mai existat multi altii inintea lui IIsus care s-au nascut pe 25 dec, din fecioara, au murit si au inviat dupa 3 zile. Numarul 12 abunda peste tot in biblie... si este pt ca avem 12 zodii. Oricum cum iti explici ca : Iosif (din vechiul testament) a fost ca un prototip pt Iisus(din noul testament). ADICA :

1. Amandoi s-au nascut din miracol;

2. Iosif avea 12 frati, IIsus avea 12 discipoli;

3. Iosif a fost vandut pe 20 de monede, IIsus pe 30 de monede;

4. Pe Iosif il vinde fratele JUDAH, iar pe IIsus il vinde discipolul IUDA;

5. Iosif si-a inceput lucrarea la 30 de ani, IIsus si-a inceput-o la 30 de ani;

Si paralela continua la nesfarsit. Chiar si numele le incep cu aceeasi initiala.

Din punct de vedere astrologic suntem in era pestilor... de aceea este povestea cu hrana din 2 pesti sau cu intalnirea cu 2 pescari care-l urmeaza ..bla bla. Ca sa nu-ti mai zic ca in Creta, Minos a urcat pe muntele Dikta unde Zeus i-a dat legile sacre, in timp ce în Egipt il avem pe Mises...care a purtat tabletele din piatra si pe ele au fost scrise legile domnului. In India, Manou a fost marele legiuitor. Minos, Mises, Manou ... si asa a iesti si Moise.

SUNT MUUULTE DE SPUS .. dar voi "credinciosii" nu cercetati ... voi credeti , simtiti. Tocmai de aia zic ca sunteti inalienati sentimental. Religia a ajuns sa fie atat de populara pt ca este un instrument foaaaarte bun de manipulare a maselor. Daca vine un politician si va zice voua ca este "necurat" ca voi sa credti ca guvernul va injoseste, voi ce faceti ... holeaaa.... necurat?.. noi?... atunci credem. Mai rau este ca cine va vorbeste de dumnezeu si alte bazaconii va poate manipula pt ca pt voi cuvintele sunt deajuns. VAI DE VOI. Ati trait si nici macar nu stiti pe ce lume ati trait. Cu toate ca religia si implicit biblia este o alegoarie astrologica sustin ideea pe care a inaitat-o un preot in legatura cu cipurile implantate in oameni. Marile corporatii detin controlul asupra guvernelor si a oamenilor implicit. Se vrea un control total asupra oamenilor prin implantarea acestor cipuri. Ca voi ca crestini le vedeti ca o facatura a diavolului ... asta e treaba voastra, dar in principiu este un LUCRU RAU pt OMENIRE. Nu ma intereseaza ca voi credeti in toate prostiile cu religia ..dar daca sustineti campania impotrica cipurilor implantate ..macar faceti un lucru bun.

De la: maressalul, la data 2009-01-26 12:01:05
Te averteziez si eu ca dumnezeu nu exista... in realitate esti doar un inalienat sentimental. Se stie ...dar nu de toata lumea ca toata treaba asta cu religia a pornit de la adorarea stelelor ... mai precis a soarelui

Si dupa tine pe "inalienatii sentimentali" cine i-a facut? Si pe "soare" cine l-a facut daca nu Dumnezeu?

Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)

De la: gabita, la data 2009-01-26 10:59:11A-ti avut timp sa cercetati,a-ti avut timp sa intrebati ,sa cautati, sa aflati adevarul, a-ti avut ocazia sa cunoaste-ti adevarata lumina, si sa aceptati pe Isus si adevarul SAU in vietile voastre.
Nu a-ti vrut , nu v-a interesat ,ci din contra a-ti batjocorit numele lui DUMNEZEU, luandu-l in deradere, ponegrindu-L etc.

Asa ca acum este valabil si pt.voi cuvintele Domnului Isus ,care le-a rostit aupra celor care L-au respins si batjocorit :

Ierusalime,Ierusalime,care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine.
De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-a-ti vrut.
Iata ca vi se lasa casa pustie...caci va spun ca de-acum incolo nu MA veti mai vedea pana cand veti zice : Binecuvantat este Celce vine in NUMELE DOMNULUI.

Ps: nu la toti ma refer, si poate nu pt.toti harul s-a inchis...DUMNEZEU STIE .( eu v-am avertizat ).

Si la cine , mai exact , te referi ?

De la: gabita, la data 2009-01-26 10:59:11A-ti avut timp sa cercetati,a-ti avut timp sa intrebati ,sa cautati, sa aflati adevarul, a-ti avut ocazia sa cunoaste-ti adevarata lumina, si sa aceptati pe Isus si adevarul SAU in vietile voastre.
Nu a-ti vrut , nu v-a interesat ,ci din contra a-ti batjocorit numele lui DUMNEZEU, luandu-l in deradere, ponegrindu-L etc.

Asa ca acum este valabil si pt.voi cuvintele Domnului Isus ,care le-a rostit aupra celor care L-au respins si batjocorit :

Ierusalime,Ierusalime,care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine.
De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-a-ti vrut.
Iata ca vi se lasa casa pustie...caci va spun ca de-acum incolo nu MA veti mai vedea pana cand veti zice : Binecuvantat este Celce vine in NUMELE DOMNULUI.

Ps: nu la toti ma refer, si poate nu pt.toti harul s-a inchis...DUMNEZEU STIE .( eu v-am avertizat ).

... gabita ... nu te mai panica atita ... tu cum erai pina sa devii sectanta ? ... dar cind bintuiai fara credinta, chiar crezi ca si altii erau ca tine ? ... sa fim seriosi, cred ca nu prea esti aproape de realitate ... te uiti la prea multe filme ... din alea facute special pentru voi ... jumatate mistice, jumatate stiintifice ...

De la: maressalul, la data 2009-01-26 12:01:05

De la: gabita, la data 2009-01-26 10:59:11A-ti avut timp sa cercetati,a-ti avut timp sa intrebati ,sa cautati, sa aflati adevarul, a-ti avut ocazia sa cunoaste-ti adevarata lumina, si sa aceptati pe Isus si adevarul SAU in vietile voastre.
Nu a-ti vrut , nu v-a interesat ,ci din contra a-ti batjocorit numele lui DUMNEZEU, luandu-l in deradere, ponegrindu-L etc.

Asa ca acum este valabil si pt.voi cuvintele Domnului Isus ,care le-a rostit aupra celor care L-au respins si batjocorit :

Ierusalime,Ierusalime,care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine.
De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-a-ti vrut.
Iata ca vi se lasa casa pustie...caci va spun ca de-acum incolo nu MA veti mai vedea pana cand veti zice : Binecuvantat este Celce vine in NUMELE DOMNULUI.

Ps: nu la toti ma refer, si poate nu pt.toti harul s-a inchis...DUMNEZEU STIE .( eu v-am avertizat ).

Te averteziez si eu ca dumnezeu nu exista... in realitate esti doar un inalienat sentimental. Se stie ...dar nu de toata lumea ca toata treaba asta cu religia a pornit de la adorarea stelelor ... mai precis a soarelui (care era considerat datator de viata, are o coroana de spini ...bla bla bla). Cei mai vechi omeni au adorat soarele si stelele si de aici au pornit tot felul de povesti cu religia. Ca de aia se zice si ca dumnezeu este in cer ... ca acolo este si soarele. Daca ai stii un pic de istorie ai stii ca au mai existat multi altii inintea lui IIsus care s-au nascut pe 25 dec, din fecioara, au murit si au inviat dupa 3 zile. Numarul 12 abunda peste tot in biblie... si este pt ca avem 12 zodii. Oricum cum iti explici ca : Iosif (din vechiul testament) a fost ca un prototip pt Iisus(din noul testament). ADICA :
1. Amandoi s-au nascut din miracol;
2. Iosif avea 12 frati, IIsus avea 12 discipoli;
3. Iosif a fost vandut pe 20 de monede, IIsus pe 30 de monede;
4. Pe Iosif il vinde fratele JUDAH, iar pe IIsus il vinde discipolul IUDA;
5. Iosif si-a inceput lucrarea la 30 de ani, IIsus si-a inceput-o la 30 de ani;
Si paralela continua la nesfarsit. Chiar si numele le incep cu aceeasi initiala.
Din punct de vedere astrologic suntem in era pestilor... de aceea este povestea cu hrana din 2 pesti sau cu intalnirea cu 2 pescari care-l urmeaza ..bla bla. Ca sa nu-ti mai zic ca in Creta, Minos a urcat pe muntele Dikta unde Zeus i-a dat legile sacre, in timp ce în Egipt il avem pe Mises...care a purtat tabletele din piatra si pe ele au fost scrise legile domnului. In India, Manou a fost marele legiuitor. Minos, Mises, Manou ... si asa a iesti si Moise.
SUNT MUUULTE DE SPUS .. dar voi "credinciosii" nu cercetati ... voi credeti , simtiti. Tocmai de aia zic ca sunteti inalienati sentimental. Religia a ajuns sa fie atat de populara pt ca este un instrument foaaaarte bun de manipulare a maselor. Daca vine un politician si va zice voua ca este "necurat" ca voi sa credti ca guvernul va injoseste, voi ce faceti ... holeaaa.... necurat?.. noi?... atunci credem. Mai rau este ca cine va vorbeste de dumnezeu si alte bazaconii va poate manipula pt ca pt voi cuvintele sunt deajuns. VAI DE VOI. Ati trait si nici macar nu stiti pe ce lume ati trait. Cu toate ca religia si implicit biblia este o alegoarie astrologica sustin ideea pe care a inaitat-o un preot in legatura cu cipurile implantate in oameni. Marile corporatii detin controlul asupra guvernelor si a oamenilor implicit. Se vrea un control total asupra oamenilor prin implantarea acestor cipuri. Ca voi ca crestini le vedeti ca o facatura a diavolului ... asta e treaba voastra, dar in principiu este un LUCRU RAU pt OMENIRE. Nu ma intereseaza ca voi credeti in toate prostiile cu religia ..dar daca sustineti campania impotrica cipurilor implantate ..macar faceti un lucru bun.

frate...singura sursa pe care te bazezi cand faci astfel de afirmatii este filmul ala zeitgeist...l-am vazut si eu....ideile astea sunt exact ideile din film....
afla k noi cei de aici consideram k astea sunt doar timpenii....am mai explicat de ce....
in afara de zeitgeist ...alte argumente k nu exista dumnezeu mai ai?

scrieti si voi ceva de isac sirul

De la: fkt_cristian, la data 2009-01-26 21:11:40scrieti si voi ceva de isac sirul

Uite un fragment din scrierile lui Isaac Sirul:

"Calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimenea nu s-a suit la cer cu răsfăţ (cu tihnă). Calea tihnei ştim unde sfîrşeşte, iar pe cel ce se scufundă pe sine în Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă, însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar şi din aceasta se cunoaşte că este sub grija lui Dumnezeu, că-i trimite pururea suferinţe.

Dar cei ce petrec în încercări nu sînt lăsaţi niciodată de purtarea de grijă a lui Dumnezeu să ajungă în mîna dracilor. Cel ce voieşte să fie în lumea aceasta fără grijă şi o doreşte aceasta, dar voieşte să vieţuiască tot odată în virtute, e străin de calea aceasta. Căci drepţii nu numai că se nevoiesc în faptele cele bune, ci se şi află de bună voie într-o mare nevoinţă pentru biruirea ispitelor, pentru cercarea răbdării lor. Dar sufletul care are frica de Dumnezeu nu se teme de ceva care-l vatămă trupeşte. Căci nădăjduieşte în El de acum şi în vecii vecilor. Amin”.

(Din volumul Filocalia (X), Sf. Isaac Sirul, Cuvintele despre sfintele nevointe, trad. si note de pr. Dumitru Staniloae, EDIBMBOR, Bucuresti 1981)

Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)

De la: fkt_cristian, la data 2009-01-26 21:11:40scrieti si voi ceva de isac sirul

Am vazut filmul, l-ai vazut si tu... da tu tot varza ai ramas.

"in afara de zeitgeist ...alte argumente k nu exista dumnezeu mai ai?"

Dar de ce terbuie sa am mai multe? sau altele cand alea sunt SUFICIENTE. Daca mai aduc alte dovezi ...o sa zici iar ca altele nu mai am? ... mai aduc altele si apoi zici ca altele nu mai am ? .. si tot asa. Problema nu este cate argumente aduci ci ce argumente aduci. Imi lasi impresia ca gandesti cantitativ si nu calitativ... ca asa sunti voi astia "credincisii"... multi, da... degeaba. Si ca sa ma cobor la mitea ta o sa-ti pun niste intrebari "proprii". Dealungul timpului au murit sute de milioane de oameni? Sa zicem ca jumate sunt in rai. Si raiul este in cer. Cam unde dupa mintea ta? Ca sunt o gramada de sateliti si se pare ca exista decat nori, ozon si alte chestii. Su nu ma lua cu chestii invizibile ca nu cred cum nu crezi nici tu cand vezi la tv ca nu stiu cine a vazut oameni invizibili. (apropo ...ai vazut tu sau alticineva vre-un cazan de smoala pe undeva ?). Si mai vreau sa te intreb ceva ..ca am vazut ca scrie prin scripturi sau nu stiu pe unde ca omul(Adam) traia in armonie cu animalele. Si intre animale era armonie. Mda ...si leii ce mancau? Mere? :)))))))))). Pasteau? :))))))))) . Te rog... sa nu-mi zici ca nu mancau ca ar fii chiar aberant. Si cum se presupune ca Adam a fost creat in Mesopotamia (Asia)... cum au ajuns strmosii lui in Australia, in America? ... au inotat mii de km? =))))). Ca transportul pe mare s-a dezvoltat dupa anul 1400 dH. Bai ...bagati-va mintile in cap si ganditi si voi...
Si inca ceva ... raiul este al lui dumnezeu, iadul este al diavolului. OK, atunci daca faci rau pe pamant asta inseaman ca ii faci un bine diavolului. Atunci daca ii facu un bine... el de ce te mai chinuie in cazanele lui cu smoala? DECI oameni ca voi sunt DE SPERIAT. Am vazut zeitgeist...un film super tare, REAL. Am vazut filmele de pe revelatia.ro... pfoaaa... ce trucaje, ce filme de 2 bani, de gradinita, cu prezentatorii aia gay, cu fiecare care interpreteaza cum il taie capul. Alea seamana CEL MAI MULT cu ce se pare ca a fost turnul Babel. Si totusi... la final va spun... bagati-va mintile in cap!!!

Cat de singur trebuie sa te simti tu din moment ce consideri ca esti unicul "inteligent" dintr-o multime de "prosti"

De la: maressalul, la data 2009-01-27 10:55:13"in afara de zeitgeist ...alte argumente k nu exista dumnezeu mai ai?"

Dar de ce terbuie sa am mai multe? sau altele cand alea sunt SUFICIENTE. Daca mai aduc alte dovezi ...o sa zici iar ca altele nu mai am? ... mai aduc altele si apoi zici ca altele nu mai am ? .. si tot asa. Problema nu este cate argumente aduci ci ce argumente aduci. Imi lasi impresia ca gandesti cantitativ si nu calitativ... ca asa sunti voi astia "credincisii"... multi, da... degeaba. Si ca sa ma cobor la mitea ta o sa-ti pun niste intrebari "proprii". Dealungul timpului au murit sute de milioane de oameni? Sa zicem ca jumate sunt in rai. Si raiul este in cer. Cam unde dupa mintea ta? Ca sunt o gramada de sateliti si se pare ca exista decat nori, ozon si alte chestii. Su nu ma lua cu chestii invizibile ca nu cred cum nu crezi nici tu cand vezi la tv ca nu stiu cine a vazut oameni invizibili. (apropo ...ai vazut tu sau alticineva vre-un cazan de smoala pe undeva ?). Si mai vreau sa te intreb ceva ..ca am vazut ca scrie prin scripturi sau nu stiu pe unde ca omul(Adam) traia in armonie cu animalele. Si intre animale era armonie. Mda ...si leii ce mancau? Mere? :)))))))))). Pasteau? :))))))))) . Te rog... sa nu-mi zici ca nu mancau ca ar fii chiar aberant. Si cum se presupune ca Adam a fost creat in Mesopotamia (Asia)... cum au ajuns strmosii lui in Australia, in America? ... au inotat mii de km? =))))). Ca transportul pe mare s-a dezvoltat dupa anul 1400 dH. Bai ...bagati-va mintile in cap si ganditi si voi...
Si inca ceva ... raiul este al lui dumnezeu, iadul este al diavolului. OK, atunci daca faci rau pe pamant asta inseaman ca ii faci un bine diavolului. Atunci daca ii facu un bine... el de ce te mai chinuie in cazanele lui cu smoala? DECI oameni ca voi sunt DE SPERIAT. Am vazut zeitgeist...un film super tare, REAL. Am vazut filmele de pe revelatia.ro... pfoaaa... ce trucaje, ce filme de 2 bani, de gradinita, cu prezentatorii aia gay, cu fiecare care interpreteaza cum il taie capul. Alea seamana CEL MAI MULT cu ce se pare ca a fost turnul Babel. Si totusi... la final va spun... bagati-va mintile in cap!!!

Cred ca tu ai auzit numai de la babute vorbindu-se despre Dumnezeu...

Raiul nu este printre stele, si nici iadul facut din cazane cu smoala (la propriu) si alimentat cu gaze de la rusi... ca sa-ti pastrez tonul..

Si Adam in prima faza (inainte de caderea in pacat) nu cunostea moartea, nu cunostea durerea si nu cunostea legile in forma la care te supui tu acum (foame, durere, boala, scarba, lacrimi etc etc) asa ca judecata ta nu se potriveste cu regulile acelor vremuri...

Iadul nu este al diavolului, este tot a lui Dumnezeu, pentru ca nu poate exista nimic in afara de Dumnezeu... pana si diavolii nu au aparut asa de capul lor, sunt niste ingeri cazuti, care sunt facuti initial tot de Dumnezeu..

Mai cerceteaza daca vrei sa stii ceva cu adevarat si nu trata ce nu stii cu superficialitate. Daca vrei sa te amagesti ca Dumnezeu nu exista amageste-te in continuare, dar macar nu-ti cauta scuze puerile...

Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)

Pentru Maressal

Ce argumente SOLIDE are zeitgeist?

Vechiul Testament contine profetii detaliate despre viata si patimirile lui Hristos. Ele s-au implinit intru totul. Este un argument pro-credinta.
Sunt aceste lucruri combatute de zeitgeist??

Cand gasesti o informatie nu-ti pui intrebari ca : de ce?? mi se spune acest lucru (de dragul adevarului? fii serios, zeitgeist are informatii eronate si tendentioase!!!), se potriveste asta cu ceea ce stiam inainte? etc.
Zeitgeist nici NU se refera la mesajul cristic!! (Mesajul lui Hristos este ESENTIAL!!) Ca si cum ar fi ceva care nici nu merita bagat in seama.
Ca si cum spectatorul este implicit de acord cu ceea ce vede (ha!!?) si ia de buna toata informatia prezentata, ignorand ca neimportant ceea ce nu-i este oferit.
Si ce mi s-a oferit?
Niste indivizi mi-au vorbit pe voce rastita fragmente de "discurs" (de parca "ar sti" ei mult mai mult, dar au extras doar esentialul pt mine ca asta ar fi nivelul de informatie pe care l-as putea receptiona!), pe un fundal ritmic (deranjant, impiedica trecerea informatiei prin filtrul gandirii!!, impiedica analizarea ei!).
Niste siruri de date pe care abia apuci sa le vezi, nu ai timp sa le analizezi, sa le verifici. Sursa informatiilor NU este mentionata! Adica daca eu vreau sa citesc mai mult ma duc..unde? Raspuns: NU este nevoie sa stiu mai mult!! TREBUIE DOAR SA STERG CEEA CE STIAM INAINTE!!!

Hai ca nu mai imi bat capul cu voi... sunteti prea indoctrinati. Credeti voi ca credeti bine. Totusi mai am o intebare care este mai mult o curiozitate. Nu stiu de ce o pun ca oricum nu mi-ati raspuns la intebarile anterioare. Suna cam asa : Ok eu ca simplu muritor s azicem ca am pacatuit prin negarea credintei... si o sa fiu pedepsit. Dar ce icare au pus la cale primul rezboi mondial si care practic au ucis 20.000.000 de oameni cum vor fi pedepsiti? Ca daca exista o pedeapsa pt aia atunci a mea o sa fie mai mica? Daca tot le stiti pe toate spuneti-mi si mie care este diferenta dintre pedeapsa acelor oameni si pedeapsa mea. Si acum sincer mi se pare mai UTIL si ETIC sa vorbesc impotriva cipurilor , razboaielor si a prostiei decat sa dau copy/paste.

De la: maressalul, la data 2009-01-27 18:05:47Hai ca nu mai imi bat capul cu voi... sunteti prea indoctrinati. Credeti voi ca credeti bine. Totusi mai am o intebare care este mai mult o curiozitate. Nu stiu de ce o pun ca oricum nu mi-ati raspuns la intebarile anterioare. Suna cam asa : Ok eu ca simplu muritor s azicem ca am pacatuit prin negarea credintei... si o sa fiu pedepsit. Dar ce icare au pus la cale primul rezboi mondial si care practic au ucis 20.000.000 de oameni cum vor fi pedepsiti? Ca daca exista o pedeapsa pt aia atunci a mea o sa fie mai mica? Daca tot le stiti pe toate spuneti-mi si mie care este diferenta dintre pedeapsa acelor oameni si pedeapsa mea. Si acum sincer mi se pare mai UTIL si ETIC sa vorbesc impotriva cipurilor , razboaielor si a prostiei decat sa dau copy/paste.

nu stiu cum ai ajuns tu la concluzia ca nu exista dumnezeu....ce te-o fii determinat?....eu cred ca exista....nu am nevoie de argumente....m-am convins singura....ori de cate ori am cate o problema merg la biserica si ma rog cu credinta ca dumnezeu ma va ajuta.....si ma ajuta!!!!

De la: maressalul, la data 2009-01-27 18:05:47Hai ca nu mai imi bat capul cu voi... sunteti prea indoctrinati. Credeti voi ca credeti bine. Totusi mai am o intebare care este mai mult o curiozitate. Nu stiu de ce o pun ca oricum nu mi-ati raspuns la intebarile anterioare. Suna cam asa : Ok eu ca simplu muritor s azicem ca am pacatuit prin negarea credintei... si o sa fiu pedepsit. Dar ce icare au pus la cale primul rezboi mondial si care practic au ucis 20.000.000 de oameni cum vor fi pedepsiti? Ca daca exista o pedeapsa pt aia atunci a mea o sa fie mai mica? Daca tot le stiti pe toate spuneti-mi si mie care este diferenta dintre pedeapsa acelor oameni si pedeapsa mea. Si acum sincer mi se pare mai UTIL si ETIC sa vorbesc impotriva cipurilor , razboaielor si a prostiei decat sa dau copy/paste.

Da ai dreptate fiecare va primi dupa credinta si faptele sale. In primul rand Iadul este propriul nostru chin in lipsa prezentei lui Dumnezeu. Gandeste-te ca tot gandul bun, speranta care este astazi in lume, fericirea, iubirea care o simti este datorata lui Dumnezeu. In iad vor lipsi cu desavarsire toate acestea si acolo vor sta oamenii dar si diavolii pentru ca si ei vor fi judecati alaturi de oameni pentru greselile lor si vor fi cu totii in imposibiliate sa-si schimbe starea.
Acest liber arbitru care il avem aici , unde fiecare alege ce anume sa faca cu viata lui (in limitele care i-au fost date) atunci va lipsi cu desavarsire si judecata va fi definitiva.

Asa cum in Rai sunt multe locuri si fiecare isi are locul sau primit dupa faptele si credinta sa, asa si in iad fiecare isi va avea locul sau. Si este normal sa fie asa pentru ca precum stii si precum deja ai simtit Dumnezeu este drept in judecata Sa si trebuie atunci sa traga linie si sa judece corect pe fiecare in parte pentru ce a facut cu viata pe care a primit-o.

Acum daca te multumeste ca Hitler -presupun eu asta- se va chinui mai mult decat tine sau decat mine, da, atunci poti sa te multumesti cu asta.

MATEI 16:27
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Henry Poincare)

De la: Andu30, la data 2009-01-27 20:19:05

De la: maressalul, la data 2009-01-27 18:05:47Hai ca nu mai imi bat capul cu voi... sunteti prea indoctrinati. Credeti voi ca credeti bine. Totusi mai am o intebare care este mai mult o curiozitate. Nu stiu de ce o pun ca oricum nu mi-ati raspuns la intebarile anterioare. Suna cam asa : Ok eu ca simplu muritor s azicem ca am pacatuit prin negarea credintei... si o sa fiu pedepsit. Dar ce icare au pus la cale primul rezboi mondial si care practic au ucis 20.000.000 de oameni cum vor fi pedepsiti? Ca daca exista o pedeapsa pt aia atunci a mea o sa fie mai mica? Daca tot le stiti pe toate spuneti-mi si mie care este diferenta dintre pedeapsa acelor oameni si pedeapsa mea. Si acum sincer mi se pare mai UTIL si ETIC sa vorbesc impotriva cipurilor , razboaielor si a prostiei decat sa dau copy/paste.

Da ai dreptate fiecare va primi dupa credinta si faptele sale. In primul rand Iadul este propriul nostru chin in lipsa prezentei lui Dumnezeu. Gandeste-te ca tot gandul bun, speranta care este astazi in lume, fericirea, iubirea care o simti este datorata lui Dumnezeu. In iad vor lipsi cu desavarsire toate acestea si acolo vor sta oamenii dar si diavolii pentru ca si ei vor fi judecati alaturi de oameni pentru greselile lor si vor fi cu totii in imposibiliate sa-si schimbe starea.
Acest liber arbitru care il avem aici , unde fiecare alege ce anume sa faca cu viata lui (in limitele care i-au fost date) atunci va lipsi cu desavarsire si judecata va fi definitiva.

Asa cum in Rai sunt multe locuri si fiecare isi are locul sau primit dupa faptele si credinta sa, asa si in iad fiecare isi va avea locul sau. Si este normal sa fie asa pentru ca precum stii si precum deja ai simtit Dumnezeu este drept in judecata Sa si trebuie atunci sa traga linie si sa judece corect pe fiecare in parte pentru ce a facut cu viata pe care a primit-o.

Acum daca te multumeste ca Hitler -presupun eu asta- se va chinui mai mult decat tine sau decat mine, da, atunci poti sa te multumesti cu asta.

MATEI 16:27
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-01-27 19:24:44

De la: maressalul, la data 2009-01-27 18:05:47Hai ca nu mai imi bat capul cu voi... sunteti prea indoctrinati. Credeti voi ca credeti bine. Totusi mai am o intebare care este mai mult o curiozitate. Nu stiu de ce o pun ca oricum nu mi-ati raspuns la intebarile anterioare. Suna cam asa : Ok eu ca simplu muritor s azicem ca am pacatuit prin negarea credintei... si o sa fiu pedepsit. Dar ce icare au pus la cale primul rezboi mondial si care practic au ucis 20.000.000 de oameni cum vor fi pedepsiti? Ca daca exista o pedeapsa pt aia atunci a mea o sa fie mai mica? Daca tot le stiti pe toate spuneti-mi si mie care este diferenta dintre pedeapsa acelor oameni si pedeapsa mea. Si acum sincer mi se pare mai UTIL si ETIC sa vorbesc impotriva cipurilor , razboaielor si a prostiei decat sa dau copy/paste.

nu stiu cum ai ajuns tu la concluzia ca nu exista dumnezeu....ce te-o fii determinat?....eu cred ca exista....nu am nevoie de argumente....m-am convins singura....ori de cate ori am cate o problema merg la biserica si ma rog cu credinta ca dumnezeu ma va ajuta.....si ma ajuta!!!!

Sǎ zicem: poate Dumnezeu existǎ, poate nu existǎ… Sǎ cântǎrim câştigul sau paguba pe care le-am avea dacǎ spunem cǎ Dumnezeu existǎ. Sunt douǎ posibilitǎţi:dacǎ câştigi, câştigi totul, dacǎ pierzi, nu pierzi nimic.Deci nu mai şovǎi, pariazǎ cǎ El existǎ!” Blaise Pascal

“Sunt un ateu liniştit, mulţumesc lui Dumnezeu!” Luis Bunuel

“Nu cred în Dumnezeu, dar mi-e teamǎ de El.” Gabrel Garcia Marquez

De la: maressalul, la data 2009-01-27 10:55:13"in afara de zeitgeist ...alte argumente k nu exista dumnezeu mai ai?"

Dar de ce terbuie sa am mai multe? sau altele cand alea sunt SUFICIENTE. Daca mai aduc alte dovezi ...o sa zici iar ca altele nu mai am? ... mai aduc altele si apoi zici ca altele nu mai am ? .. si tot asa. Problema nu este cate argumente aduci ci ce argumente aduci. Imi lasi impresia ca gandesti cantitativ si nu calitativ... ca asa sunti voi astia "credincisii"... multi, da... degeaba. Si ca sa ma cobor la mitea ta o sa-ti pun niste intrebari "proprii". Dealungul timpului au murit sute de milioane de oameni? Sa zicem ca jumate sunt in rai. Si raiul este in cer. Cam unde dupa mintea ta? Ca sunt o gramada de sateliti si se pare ca exista decat nori, ozon si alte chestii. Su nu ma lua cu chestii invizibile ca nu cred cum nu crezi nici tu cand vezi la tv ca nu stiu cine a vazut oameni invizibili. (apropo ...ai vazut tu sau alticineva vre-un cazan de smoala pe undeva ?). Si mai vreau sa te intreb ceva ..ca am vazut ca scrie prin scripturi sau nu stiu pe unde ca omul(Adam) traia in armonie cu animalele. Si intre animale era armonie. Mda ...si leii ce mancau? Mere? :)))))))))). Pasteau? :))))))))) . Te rog... sa nu-mi zici ca nu mancau ca ar fii chiar aberant. Si cum se presupune ca Adam a fost creat in Mesopotamia (Asia)... cum au ajuns strmosii lui in Australia, in America? ... au inotat mii de km? =))))). Ca transportul pe mare s-a dezvoltat dupa anul 1400 dH. Bai ...bagati-va mintile in cap si ganditi si voi...
Si inca ceva ... raiul este al lui dumnezeu, iadul este al diavolului. OK, atunci daca faci rau pe pamant asta inseaman ca ii faci un bine diavolului. Atunci daca ii facu un bine... el de ce te mai chinuie in cazanele lui cu smoala? DECI oameni ca voi sunt DE SPERIAT. Am vazut zeitgeist...un film super tare, REAL. Am vazut filmele de pe revelatia.ro... pfoaaa... ce trucaje, ce filme de 2 bani, de gradinita, cu prezentatorii aia gay, cu fiecare care interpreteaza cum il taie capul. Alea seamana CEL MAI MULT cu ce se pare ca a fost turnul Babel. Si totusi... la final va spun... bagati-va mintile in cap!!!

Maressal, daca vrei intr-adevar o discutie serioasa, te rog mult verifica-ti si tu informatiile pe care le prezinti: cand spui ca "transoprtul pe mare s-a dezvoltat dupa anul1400dH" te pui singur ori in postura unui mincinos, ori in cea a unui prost informat. Existau ambarcatiuni inca din 10 000 i. H. Marturia cea mai veche a unei ambarcatiuni mai sofisticate e aprox. din 3500 iH (e vorba de un desen al unei astfel de ambarcatiuni facut pe un vas ceramic- Egipt).
Din 2500 iH, avem insa o marturie intreaga, adica un ditamai vasul lung 44 metri, gasit la baza piramidei Giza, este prezervat in intregime si ar putea si azi functiona, daca ar fi pus pe apa.
De asemenea exista dovezi nenumarate ca egiptenii(antici) erau buni marinari. Lor li se adauga apoi fenicienii si grecii. Transportul pe mare, de oameni si marfuri exista cu muuuuuuult inainte de Hristos.

Daca pe tne te intereseaza intr-adevar o discutie, chiar ca va trebui sa faci efortul sa iti verifici informatiile. Nu vreau sa iti par rautacioasa, dar, eu una, nu pot sa am o discutie in care, inainte de a apuca sa imi expun punctul de vedere, sunt obligata mai intai sa taxez informatiile eronate TOTAL.