Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Despre grija de suflet

Corpul omenesc e asemenca ueci lum�n�ri. Lum�narea se sfarseste arz�nd, iar omul � murind. Dar sufletul este nemuritor si se cuvine sa ne ingrijim de sufletul nostru mai muit dec�t de trup. Pentru ca ce-i va folosi omului daca va c�stiga lumea �ntreaga ,,iar sufletul sau il va pierde? Sau ce-ar putea da omul in schimb pentru sufletul lui? (Matei 16, 26).

,,Noi credem ca sufletul este mai pretios dec�t orice, zice Macarie cel Mare, pentru ca Dumnezeu n-a binevoit sa Se uneasca cu nici o alta faptura dec�t cu omul, pe care l-a iubit mai mult dec�t toate creaturile.�

Sf�ntul Vasile cel Mare, Sf�ntul Grigorie Teologul, Sf�ntul Ioan Gura de Aur, Sf�ntul Chiril al Alexandriei, Sf�ntul Ambrozie al Mediolanulul si altii, din tinerete si p�na la sf�rsitul vietii lor, au fost feciorelnici. Toata viata ei si-au �nchinat-o slujirii pentru m�ntuirea sufletului si n-au slujit trupului.

Se cuvine deci sa ne �ngrijim mai ales de suflet, iar trupul sa-l �ntarim �n masura �n care ne este de ajutor la intarirea duhulul.
Daca ne vom omor� trupul de buna voie �ntr-at�t inc�t sa ne afectam si sufletul, atunci aceasta osteneala va fi fara judecata dreapta, doar daca am face aceasta pentru dob�ndirea virtutilor.
Daca Domnul va voi ca omul sa treac� prin boli si suferinte, tot El �i va da si puterea rabdarii.

Despre lepadarea de lume

Frica lui Dumnezeu se dob�ndete atunci c�nd omul, �ntorc�ndu-se dinspre lume si tot ce este �n lume, �i concentreaza g�ndurile si simamintele sale asupra Legii dumnezeieti si se ad�ncete cu totul in contemplarea lui Dumnezeu si in ateptarea fericirii fgaduite sfintilor. Noi nu fugim de oameni, care sunt de aceeai fire cu noi si poarta acelasi nume al lui Hristos, de crestini, ci fugim de pacatele facute de ei, cum i s-a spus Marelul Antonie: � Fugi de lume si te m�ntuiete �.

Nu poti sa te afli in starea contemplarii de Dumnezeu c�t timp te afli �n lume. P�na c�nd patimile nu se vor linisti, nu poti dob�ndi pacea sufleteasca. Iar patimile nu se linistesc at�ta timp c�t suntem �nconjurati de lucruri ce st�rnesc patimile din noi. Ca sa ajungi la starea des�v�rsirii si sa capeti o liniste deplina a sufletului, trebuie sa starui muit in rugaciune si contemplare de Dumnezeu. Lasa-ti sufletul sa se �nalte catre Dumnezcu prin rug�ciune inflac�rata, dep�rt�ndu-te de patimile lumii acesteia. Nedep�rt�ndu-te de lune, sufletul nu poate sa-L iubeasca sincer si �n totalitate pe Durnnezeu.

Invataturi ale Sfantului Serafim de Sarov

Aminteste-ti mereu, ascultarea le intrece pe toate. Ea intrece postul si rugaciunea! Iar noi nu numai ca nu trebuie sa o refuzam, trebuie sa alergam in intampinarea ei! Noi trebuie sa rabdam orice necaz care ar veni din partea fratilor fara sa ne tulburam si sa cartim.

Sufletul trebuie alimentat si hranit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui sa practicam lectura Noului Testament si a Psaltirii. Aceasta ar trebui facuta in picioare. Din aceasta lectura vine iluminarea mintii care este schimbata printr-o dumnezeiasca schimbare. Cel ce citeste Sfanta Scriptura primeste o caldura care in singuratate da nastere la lacrimi, prin care omul este incalzit iar si iar, umplut de daruri duhovnicesti, care dau o incantare mintii si inimii dincolo de orice inchipuire.

Mai presus de toate, aceasta trebuie facuta pentru a dobandi pacea sufletului: �Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc.� (Ps.118,165). Este foarte util sa citesti intrega Biblie intr-un mod inteligent. Caci numai prin acest exercitiu singur, pe langa alte bune lucrari, Domnul nu-l va lipsi pe om de mila Sa, ci va inmulti darul sau de intelegere.

Cei ce cu adevarat s-au hotarat sa slujeasca Domnului Dumnezeu trebuie sa se straduiasca a-si aminti mereu de Dumnezeu si sa rosteasca rugaciunea catre Iisus Hristos.

In biserica, atunci cand te rogi, e de folos sa stai cu ochii inchisi, cu o atentie concentrata si sa deschizi ochii doar cand te molesesti sau cand somnul iti da tarcoale si te face sa motai. Atunci ochii trebuie atintiti catre o icoana si catre lumina candelei ce arde dinaintea ei.

Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre.

In fiecare zi sa dormi negresit noaptea patru ore - de la zece seara pana la doua noaptea. Daca te simti slabit, poti sa dormi si in timpul zilei. Pastreaza aceasta regula permanent pana la sfarsitul vietii tale, fiindca este absolut necesara pentru odihna capului tau. Eu insumi din tinerete am pastrat-o cu rigurozitate. Noi cerem mereu bunului Dumnezeu odihna in timpul noptii si astfel nu vei deveni neputincios, ci sanatos si vesel.

Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el. In special, vinerea si miercurea, si mai ales in timpul celor patru posturi, trebuie luata o masa o data pe zi, iar ingerul Domnului se va apropia de tine. La pranz mamanca suficient, la cina fii moderat.

Dar un trup care este epuizat de penitenta si de boala trebuie intarit printr-un somn moderat, hrana si bautura moderate indiferent de perioada de timp.

Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu traiau mult.

Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea : �si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus� (Filip. 4,7) Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi.

Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: �tulburatu-m-am si n-am grait� (Ps. 76, 4) Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca �trebuie evitata acedia� si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului.

Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun.

Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert.

Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie, asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat.

Daca nu suntem de acord cu gandurile rele sugerate de diavol, facem un lucru bun. In timpul acestor atacuri, trebuie sa te indrepti cu rugaciunea catre Domnul Dumnezeu, asa incat scanteia patimilor celor rele sa fie alungata de la bun inceput. Atunci flacara patimilor nu va mai creste.

Trupul este robul, sufletul este stapanul. Si de aceea, mila lui Dumnezeu este cu noi atunci cand trupul este slabit si extenuat de boli; caci in acest fel patimile slabesc si omul devine normal. Dar boala trupeasca in sine este ceva nascut din pricina patimilor. Inlatura pacatul si boala va pleca.

CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA

Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca. La un copil de clasa intai, daca i s-ar preda un lucru de academie, ce stie acela ? El de-abia invata cateva cuvinte : usa, ac, rac si cutare. De-abia invata acum sa faca un carlig, sa scrie litera a, b, c si daca-i spui lucruri mai mari nu intelege nimic. Asa si in Sfanta Scriptura. Daca ma apuc sa spun lucruri adanci din Sfanta Scriptura, ori adormiti cu totii, ori plecati. Va plictiseste, pentru ca va dau hrana prea tare.
Nu auziti ce spune Apostolul Pavel ? Cat ati fost prnuci in Domnul nostru Iisus Hristos, v-am hranit cu laptele cel cuvantator al Evangheliei, ca nu erati in stare sa mancati hrana vartoasa. Asa se intampla in Scriptura. Sunt cuvinte tari si hrana tare in Scriptura, pentru cei desavarsiti, nu pentru poporul de la tara. Daca unui copil care suge la pieptul mamei lui, i-as da sa manance carne, il hranesc sau il omor ? Il omori. De ce ? Pentru ca are dinti de lapte, moi. Asa pateste cel ce se baga in Sfanta Scriptura cu dintii intelegerii de lapte. De aceea spune Sfantul Grigorie de Nyssa : " Nu spargeti oasele Scripturii, avand dintii intelegerii voastre de lapte, ca sa nu pieriti ".
Deci, Sfanta Scriptura este asa cum si merge mata pe o campie si gasesti o fantana cu ciutura. Si daca esti insetat, doar n-o sa bei toata fantana, cand ti-e sete. Dar ce faci ? Din fantana scoti apa cu ciutura, din ciutura pui in caldare, din caldare in cana si din cana pui in pahar. Din pahar bei cat iti trebuie si fantana ramane curata si tu ti-ai potolit setea.
Asa sa faci si cu citirea Sfintei Scripturi. De aici s-au facut sectele. S-au bagat in Sfanta Scriptura dupa capul lor. Sfanta Scriptura este foarte adanca si cine o citeste fara talmaci, fara sa stie cum o explica Sfintii Parinti, se prapadeste. Dar nu-i de vina Sfanta Scriptura, ca apa-i cuvantul lui Dumnezeu. Ii de vina omul care se baga in Sfanta Scriptura nepregatit si fara sa inteleaga lucrurile.
Nu va luati dupa sectari, care rastalmacesc Scriptura, ca va prapaditi. Auzi ce spune Sfantul Apostol Petru despre scrierile Sfantului Apostol Pavel : In toate epistolele sale, in care sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
Va adu un exemplu : Ridicat-ai la mare caii Tai, tulburand ape multe.Tu acolo crezi ca este vorba de mare si de cai si de ape. Cand colo, marea-i toata lumea, caii sunt apostolii, care au alergat sa predice in toata lumea cuvantul lui Dumnezeu, apele multe sunt toate popoarele pagane, care au fost tulburate de predicarea Evangheliei si de daramarea capistilor idolesti. Iata cum se citeste in Sfanta Scriptura si cum intelegem noi.
Nu poate un copil mic sa stie cele preainalte. Asa si omul care-i simplu, de la tara. Te duci si-i arati acolo : " Nu te inchina la icoane, ca este chip cioplit ". Dar ce legatura are idolul cu sfintele icoane ? La porunca a doua in Decalog zice : Sa nu-ti faci tie chip cioplit, nici asemanarea vreunui lucru din cate sunt in cer sus, pe pamant, jos, in apa si sub pamant. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti.
Aici de idoli vorbeste. Porunca a doua. Dar da cateva file mai inainte, la Facere si la Iesire, si-ti spune acolo : Si a spus Dumnezeu lui Moise, sa faca cortul marturiei cioplit din lemn de salcam; si sa faca sicriul Legii Domnului, imbracat cu aur si doi heruvimi de aur deasupra lui, si sa se faca perdeaua care sta inaintea sfintelor, de in mohorat rasucit, cu heruvimi cusuti si cutare.
Uite, acolo in Decalog spune Dumnezeu sa nu faci chip cioplit si dincoace spune sa faci chip cioplit : Vei face doi heruvimi de maslin, de sase coti inaltime si vei face chipuri de heruvimi. Icoane, nu ?
Iata Dumnezeu acolo se pare ca spune sa nu faci icoane, dincoace spune sa faci icoane. Si un sectar te duce pe tine, care nu stii, si-ti arata numai acolo, dar dincoace nu-ti arata. Si tot Dumnezeu a spus sa faca icoane. Nu-i prost sectarul sa-ti arate si arma care-i impotriva lui.
De aceea va spun sa va tineti de preot si de Biserica ! Sfantul si dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul spune asa : " Daca citim noi in Sfanta Scriptura si ajungem la un loc unde nu intelegem, sa nu o luam dupa mintea noastra si zicem ca aici este un loc razvratit sau nedrept. Sa-i spui dracului acestuia, al iscodirii, care duce la erezie si la sectarism : Ia asculta, diavole ! Ce-mi spui tu mie ca aic iin Sfanta Scriptura este ceva nedrept ? Eu am auzit pe Duhul Sfant, Care spune asa : Credincios este Domnul intru toate cuvintele Sale , si cuvios intru toate lucrurile sale.
Deci clar ! Ca Dumnezeu este credincios intru cuvintele Sale. Daca iti mai pune la indoiala cutare lucru din Scriptura, zi catre demonul acesta : " Ia asculta, diavole - sa-i spui in gand -, eu am auzit pe Duhul Sfant, zicand asa : Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lamurit, si ispitit si curatit de sapte ori.Ai auzit cuvintele Domnului ? Sunt cuvinte curate; argint cu foc lamurit si ispitit de sapte ori. Deci clar !
Deci asta am vrut sa va spun , pentru ca aveti sectari. Sa nu va luati dupa ei. Aveti pastori; aveti biserica voastra istorica de sute de ani acolo. Biserica noastra-i de doua mii de ani, iar sectele astea stii cum au aparut ? Ca ciupercile dupa ploaie; ca neghine prin grau. Niste buruieni crescute la umbra Bisericii.
Acestia sunt cei de care spune Mantuitorul in Evanghelie : In vremea de apoi multi prooroci mincinosi se vor arata si pe multi vor insela. Sectarii schimba adevarul Scripturii si sucesc intelesul Scripturii dupa capul lor, se ratacesc si ei si ratacesc si pe cei care ii asculta.
Deci, acesta mi-a fost scopul cuvantului de astazi, sa nu dati crezarii cuvintele sectarilor, cum zice si Sfantul Ioan Evanghelistul : Fiilor, nu dati crezare oricarui duh. Cercati, ca nu toate duhurile sunt de la Dumnezeu. Cine te invata sa nu te inchini la sfintele icoane sau sa nu asculti de preoti sau sa nu mergi la biserica sau sa nu faci Sfanta Cruce sau sa nu te inchini la Sfintele Moaste sau sa nu tii Duminica, sau altceva rau, de te invata, fugi de el ca acela-i pecetluit de Antihrist.
Si-i va pune Antihrist pecetea pe mana dreapta si pe frunte. Stiti voi ce-i aceea ? Sfantul Andrei al Cezareei, la talcuirea Apocalipsei zice : " Ii va intra in minte minciuna si inselaciunea, ca aici in minte este partea rationala a omului ". Si mana dreapta este pecetluita cand vei vedea ca omul nu o mai ridica in sus sa faca Sfanta Cruce. El nevazut este pecetluit deja de Antihrist. Fugi de acela : " Ia fa cruce ! Nu faci ? Esti pecetluit de Antuhrist ! Fug de tine ca ti-a pus pecetea pe mana dreapta si pe fruntea ta ".
Cand vei vedea ca omul nu mai ridica mana la frunte sa faca cruce, el are pecetea deja. Doar pecetea nu-i asa cum credem noi, 666, in cifre. Prostii ! Pecetea ested e trei ori asemanatoare cu diavolul : pofta fara minte, inchipuire pripita si manie fara judecata, pe care le au toate sectele si toti acei care nu se inchina Sfintei Cruci si Maicii Domnului.
Nu intelege oricine Sfanta Scriptura, fara numai acei care au invatat teologie si care au viata curata in Hristos, darul deslusirii duhurilor si Duhul Sfant, in acelasi duh in care s-a scris Scriptura.

DREAPTA CREDIN��


Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : " Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul ". Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : " Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare ". Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !

Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat ar fi, viata asta este umbra si vis ! Este o scurta trecere ! Dar eu cand mor, ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage pentru mine ? Asa cugetau inaintasii.

Ai vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi : Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.
Stefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova; nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de popor ortodox.
Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. ca Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel : Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. Este om al satanei.

Evanghelia spune : In vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului Sinod si nu are cruce pe ea, da-o pe foc, chiar Biblie daca este ! Daca-i sectara si scrie sa nu va mai inchinati la icoane, da-o pe foc ! Nici un pacat nu ai ! Aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui Antihrist. Toate sunt otrava.
Sa tineti credinta pe care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre ! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani ! Nu va luati dupa slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea si sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta.
Paziti-va de nebunii acestia ! Au case de rugaciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a spus asa la Apostoli : Luati Duh Sfant ! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi.Nu la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin hirotonii.

Deci, bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica; n-au pe Duhul Sfant in ei; n-au cele sapte Sfinte Taie, nu cinstesc pe maica Domnului si Sfanta Cruce si nu au mantuire. Auzi ce spune Apostolul Pavel ? Luati aminte de voi si de turma voastra, intru care v-a pus pe voi Duhul Sfant pastori, zice la preoti si la arhierei.
Celor doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, cand S-a inaltat la cer, le-a spus : Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus !Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei Duhul Sfant de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate limbile de sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a trimis, zicand : Mergand, propovaduiti Evanghelia la toata lumea, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu, se va osandi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul Sfant este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fiii lui Antihrist si inaintemergatorii satanei. Sa nu va luati dupa ei ! Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul !

Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre.

Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care s-au rupt din Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt inaintemergatori ai satanei. Asa sa stiti. Sunt prooroci mincinosi care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzare, poporul nostru bland. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei!

Tara noastra romaneasca a fost ortodoxa dintotdeaunua si trebuie sa tina linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte. Asta este adevarata credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti acestia sunt vrajmasii Crucii lui Hristos.

Noi, dintru �nceputul pl�m�dirii acestui neam, a�a ne �tim, rom�ni �i cre�tini ortodoc�i. A�a ne-am n�scut �i avem datoria s� p�str�m curat �i deplin ce am mo�tenit de la str�buni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, ob�te ortodox� rom�n�, s� nu uit�m niciodat� evlavia, r�vna �i jertfa domnitorilor, str�mo�ilor �i p�rin�ilor no�tri, cu care ei au ap�rat de-a lungul aproape a dou� mii de ani, patria �i aceast� credin�� care le-au fost date drept sf�nt� mo�tenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sf�nt �n Biserica Sa dreptm�ritoare.

Nu vrem s� stric�m lini�tea nim�nui �n cele ale con�tiin�ei, dar nici nu vrem a ne dep�rta �i a p�r�si mo�tenirea str�bun� �n care noi sim�im c� st� unitatea ad�nc� a neamului nostru.

Pentru noi, patria �i ortodoxia sunt "gr�dina Raiului" dat� nou� de Dumnezeu s� "lucr�m �n ea �i s� o p�zim" (Facere 2,15) cu sfin�enie.

S� �ti�i c� nu toat� credin�a �n Dumnezeu este bun�. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sf�tuie�te pe cre�tini s� fie s�n�to�i �n credin��. Poate s� cread� cineva �n Dumnezeu �i credin�a lui s� nu-i aduc� nici un folos, dac� nu crede cum m�rturise�te Biserica, adic� credin�a adevarat� Ortodox�. �i dracii cred �n Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) c� �i demonii cred �i se cutremur�? Dar la ce le folose�te diavolilor credin�a, dac� ei nu fac voia lui Dumnezeu?

Primul fel de credin�� este credin�a dreapt�, adic� ortodox�, singura care este lucr�toare �i m�ntuitoare.

Apoi este credin�a schismatic�. Schismatici sunt acei cu stilul vechi de la noi. Ei au credin�a ortodox�, exact ca noi, dar fiindc� nu ascult� de Biseric�, se numesc dezbina�i de Biseric�. Sunt afurisi�i de Biseric�, p�n� vin �i se �ntorc �napoi, s� asculte de Sf�ntul Sinod.

Credin�a schismatic� este �i credin�a catolic�, care �nseamn� universal�, dar nu mai este dreapt�, adic� ortodox�, c�ci au schimbat unele dogme stabilite de Sfin�ii Apostoli �i Sfin�ii P�rin�i la cele �apte Sinoade Ecumenice. Din aceast� cauza ei s-au rupt de credin�a �i de crezul ortodox �i cred �n Papa.

Apoi este credin�a eretic�. �i sectarii cred, dar asta este credin�� eretic�. Dac� cineva str�mb� credin�a ortodox�, ea nu mai este dreapt� �i nu-i pl�cut� lui Dumnezeu. C� marele Apostol Pavel spune a�a: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta - adic� cu dreapta credin�� -, �i peste to�i ale�ii lui Dumnezeu. �i iar zice: Fiule Timotei ,lupt�-te ca un bun osta� al lui Iisus Hristos, c� cine nu se lupt� dup� lege, nu se �ncununeaz� (2 Timotei 2, 5).

Deci este o lupt� �i o credin�� lucr�toare, c�nd se face dup� legea lui Dumnezeu. Aceasta este credin�a dreapt�. Iar dac� nu-i credin�a dreapt�, aceea este credin�� eretic� sau schismatic� sau str�mb�, adic� cu abatere de la dreapta credin�� ortodox�.

Protestan�ii zic "Sola Fide", m�ntuirea numai prin credin��. Omul se m�ntuie�te numai prin credin��, f�r� fapte, zic ei. Oare nu auzi ce spune Apostolul Iacob? Credin�a f�r� fapte este moart� (cap. 2, 20) precum �i faptele f�r� credin��. Deci credin�a care nu este unit� cu faptele bune nu este m�ntuitoare; c�ci �i diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.

A�i auzit ce spune marele Apostol Pavel? Acea credin�� este m�ntuitoare, care se lucreaz� prin dragoste. Credin�� cunosc�toare au �i dracii, iar credin�a lucr�toare o au numai cre�tinii cei buni. Credin�a care este �mpodobit� �i �mbr�cat� cu fapte bune este credin�� lucr�toare, care aduce m�ntuire sufletului. Numai credin�a care se lucreaz� prin dragoste, numit� credin�� ortodox� lucr�toare, �l poate m�ntui pe om.

Deci, s� nu v� �n�ela�i cu ideile sectarilor, care vin din s�nul Bisericii Protestante, care zic c� numai credin�a, adic� "Sola Fide", ajunge pentru m�ntuire, �i ca pot s�-�i fac� de cap, c� n-au nevoie de sfat. Sau "Sola Gra�ia", care �nseamn� m�ntuirea prin har. Nu este adev�rat!

A zis Apostolul: �n dar suntem m�ntui�i? Da. Dar acela�i apostol care a spus aceasta, a spus �i: To�i vom sta �n fa�a divanului lui Iisus Hristos, ca s� lu�m fiecare dup� cum a lucrat, dup� faptele lui. Ai auzit c� cere fapte?

�i M�ntuitorul spune �n Evanghelie: C�nd va �edea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale... �i va r�spl�ti fiec�ruia dup� faptele lui; �i �n psalmul 61 zice: C� Tu vei r�spl�ti fiec�ruia dup� faptele lui. Auzi ce le spune lor Hristos? Toat� fapta bun� sau rea, o va trage Dumnezeu la judecat�. �i �n multe p�r�i ale Scripturii ve�i g�si aceasta. Deci, numai credin�a dreapt� este m�ntuitoare, dac� este unit� cu faptele.

Auzi ce spune Sf�ntul Apostol Iacob: Dac� ar veni cineva la voi �i ar fi goi �i lipsi�i de hrana cea de toate zilele �i v-ar cere ajutor, �i le-ai zice: Du-te, frate! Mergi �n pace! Dumnezeu s� te hr�neasc�; Dumnezeu s� te fac� s�n�tos, Dumnezeu s� te primeasc�, dar nu i-ai dat nimic, care ar fi folosul? (Iacob 2, 14-17). Fereasc� Dumnezeu! Dumnezeu putea s�-l miluiasc� f�r� s�-l trimit� la tine. Dar l-a trimis la tine s� vad� dragostea ta; s� vad� credin�a ta; c� tu vrei s�-l aju�i, s�-l hr�ne�ti, s�-l prime�ti ca pe un str�in �n casa ta �i s�-l ad�pi.

Deci, credin�a ortodox� unit� cu fapta bun� este credin�a m�ntuitoare. Iar acea credin�� �n care nu-�i pas� de durerea aproapelui t�u, este credin�a stearp�, nelucr�toare �i nu aduce m�ntuire, c�ci credin�a f�r� fapte este moart�.

Credin�a mozaic�, este credin�a evreilor primit� prin proorocul Moise. Ei nu cred �n Iisus Hristos, M�ntuitorul lumii, refuz�nd Legea cea Nou� adus� de El �i de aceea prigonesc pe cre�tini.

Alt� credin�� este credin�a p�g�n�, a celor ce nu cred �n adev�ratul Dumnezeu. Cele mai mari religii p�g�ne sunt: mahomedanismul, budismul, brahmanismul, parsismul, hinduismul, �intoismul etc. Ei se �nchin� la al�i Dumnezei, care sunt idoli sau diavoli. Ce zice psalmistul David? Idolii p�g�nilor sunt argint �i aur, lucruri f�cute de m�ini omene�ti; gur� au �i nu vor gr�i . .. �i celelalte. Deci, cine crede �n al�i dumnezei �i nu se �nchin� Dumnezeului Celui �n Treime, Tat�lui �i Fiului �i Sf�ntului Duh, Dumnezeu care a f�cut cerul �i p�m�ntul, acela are credin�� p�g�n�.

Credin�a cre�tin� poate fi uneori supersti�ioas�, alteori fanatic�. Oamenii care cred �n vr�jitorii, �n desc�ntece, �n vise, �n vedenii �i alte n�luciri, ace�tia sunt oameni supersti�io�i �i au credin�a bolnav� sau stricat�.

N-ai v�zut ce spune Cartea �n�elepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34? Precum este cel ce alearg� dupa�v�nt �i vrea s� prind� umbra sa, a�a este omul care crede �n vise. C� pe mult� visele i-au �n�elat s� au c�zut cei care au n�d�jduit �n vise. Cel ce crede �n vise este asemenea celui ce merge la vr�jitori.

Dar ce este credin�a fanatic�? Credin�a care nu are la baz� dreapta socoteal�. Are un elan �n toate: poste�te prea mult, se nevoie�te prea mult, o ia stra�nic cu postul, cu milostenia, cu lep�darea de sine, cu metaniile �i n-are un bilan�, n-are o dreapt� socoteal�. Vorba proverbului: "N-o lua lat�, c� r�m�ne negr�pat�!"

Credin�a fanatic� �tii cum este? Cum ai �nc�rca o ma�in� cu fel de fel de bun�t��i �i pe urm� i-ai da drumul la o vale mare f�r� fr�n�. Se duce �i unde ajunge, se r�stoarn�. Gata! A�a-i credin�a fanatic�.

Nu a�a! Toat� fapta bun� trebuie s-o conduc� dreapta credin�� �n Iisus Hristos �i dreapta socoteal� sau cump�na dreapt�. Dumnezeiasca Scriptur� zice: "Nu te abate nici la dreapta nici la st�nga. Calea de mijloc este cale �mp�r�teasc�". Deci, este o credin�� care nu are echilibru, o credin�� f�r� dreapta socoteal� se nume�te fanatic�. O ia �ntr-o parte �i mai �ncolo se r�stoarn�.

P�rintele Cleopa

FILOSOFIA PAIANJENULUI

Am ar�tat, fratii mei, c�te taine si c�te minuni sunt �n zidiri. Zidirea m�rturiseste despre slava lui Dumnezeu, c�ci a spus Duhul Sf�nt: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Ele vorbesc cu imensitatea lor, cu l�rgimea lor, cu miliardele de corpuri ceresti si minunile dintre ele.

Sf�ntul Vasile cel Mare o ia de la p�ianjen, de la furnic�, de la albin� si merge p�n� la astrele ceresti, descriind minunile lui Dumnezeu din zidiri. Si cu c�t cunosti mai mult minunile lui Dumnezeu din zidiri, cu at�t mai mult te aprinzi de dragostea fat� de Ziditorul lor si te unesti cu El.

Auzi ce teologie face el, ce filosofie, ce art� �n cuv�nt la p�ianjen. Zice: "Mare filosof este p�ianje-nul!" Noi nici nu-l b�g�m �n seam�. Vine femeia: "D�-l la boala de p�ianjen!"

Ehei! Dac� ai sti ce ai de �nv�tat de la p�ianjen! Cine a auzit vreodat� glasul p�ianjenului pe lume? (La greci erau dou� feluri de filosofi: ritori, care vorbeau, si t�cuti, cum era Diogene, care-l face mare filosof al t�cerii pe p�ianjen). Vezi p�ianjenul. Dac�-i micut, �si face si el o p�nzisoar� acolo, dup� puterea lui. Dac�-i mare, face una mai mare. Dar de ce? Auzi ce spune Scriptura: Cel ce d� hran� la tot trupul, c� �n veac este mila Lui, la Cuv�ntul pentru pronie al Marelui Vasile.

Cum se �ntinde pronia lui Dumnezeu, adic� purtarea de grij�, p�n� la p�ianjen. P�ienjenelul cel mic dup� ce a f�cut o pl�sut� se retrage: "D�-mi, Doamne, m�ncare! Eu mi-am f�cut datoria!" Cel mai mare, tot asa. C�nd �l vezi c� st�, tace. L-ai auzit gr�ind?

O musc� o auzi b�z�ind; un t�ntar �l auzi, dar ai auzit p�ianjenul vreodat�? Nu, el este filosof. El st� gr�m�dit acolo si asteapt� ca Dumnezeu s�-i trimit� m�ncare. Si pronia lui Dumnezeu, la cel mic, nu-i trimite o musc� mare, Doamne fereste! Dar de ce? Dac-a fi mai mare, cum p�nzuta lui e prea subtire, i-o stric� si n-o poate prinde, si el moare de foame. Dumnezeu, Care l-a f�cut, spune la Ecclesiast: C�te a f�cut Dumnezeu, pe toate le iubeste si de toate poart� grij�.

La cel mic �i d� o muscut� mic�. Si el, st�nd ascuns, c�nd vede c� s-o �ncurcat, o prinde, o suge; da' mai are treab� p�n� a doua zi, s� repare �napoi acolo unde s-a rupt p�nzisoara, pentru c�-i trebuie si m�ine m�ncare. La acel mare Dumnezeu �i trimite o musc� mai mare, c� are p�ntecele mai mare. Si acela, dup� ce-o prins-o, iar se apuc� de treab�. Dar nu zice nimic. L-ai auzit vorbind pe p�ianjen? B�z�ind? Nu. Tace. Numai ce-l vezi c�-i arhitect. �ntinde de colo, leag� de colo si face. Nu zice nimic. �si caut� de treab�.

Ce frumoas� art� face Sf�ntul Vasile aici! El zice: "La palatele �mp�r�testi stau santinelele s� nu cumva s� fie atentat contra �mp�ratului: "Stai! Cine-i? Parola!" Dar p�ianjenul nostru nu d� parola nim�nui, numai s� nu m�ture femeile prin od�i. Numai ce-l vezi. N-a dat parola nim�nui. El a intrat si si-a c�tat de treab�.

[Prin r�nduiala lui Dumnezeu, chiar �n acest moment al discutiei, pe masa P�rintelui Cleopa s-a ivit un p�ianjen. Si cineva din cei de fat� a exclamat:

- A venit la noi p�ianjenul, ia uitati!

- Da, da, da! El aude c� vorbim de el, s�racul! zice P�rintele Cleopa. D�-i pace, mam�, c� vorbim de d�nsul, s�racul!

Si toti cei prezenti au �nceput s� r�d�].

El nu d� parola c�nd intr� �n palatele �mp�r�-testi, zice Sf�ntul Vasile. Iar Preasf�ntul Dumnezeu, care l-a f�cut si pe el, are grij� �n toat� ziua si-i trimite o musculit� mic� la acel mic; la acel mare, una mai mare. Dac�-s mai multi, mai multe muste. C� Dumnezeu, dac�-i al Lui, �l hr�neste, c� el n-ar putea tr�i.

Dar zice cel necredincios: "Da... Eu nu-s p�ian-jen, s� tr�iesc c-o musculit� mic�, sau c-o musc�. Eu am femeie, eu am copii, eu am d�ri la stat, eu trebuie s� m�n�nc mult, s� fac...!" "O, r�utatea ta, necredinciosule! zice Marele Vasile �n Hexaimeron. Dumnezeu, Care hr�neste pe p�ianjenul cel mic cu o musc� mic� si pe cel mare cu o musc� mare, Acela hr�neste si pe carida si verida - cei mai mari chiti ai lumii care tr�iesc �n oceane (azi le spune balene albastre), si care unul din ei m�n�nc� �ntr-o zi c�t dou� sate -, ca s�-ti arate tie c� El poart� grij� de si de cel ce m�n�nc� o musc� si de cel ce m�n�nc� c�t dou� sate �ntr-o zi; e din Cuv�nt pentru pronie al Marelui Vasile.

Si acestea c�nd le �ntelegi si c�nd le vezi �n zidire, nu se poate s� nu te aprinzi cu dragoste de Dumnezeu, c�nd vezi at�ta minune!

CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA

Desi acest verset este at�t de scurt, pe at�t are mai �nalta si mai desav�rsita �nvatatura pentru m�ntuirea sufletelor omenesti. �n aceasta Evanghelie se cuprinde toata m�ntuirea omului, pe scurt, caci ea ne �nvata iubirea de vrajmasi. Nici un �nvatator de lege de mai �nainte n-a adus �n lume o �nvatatura asa de desav�rsita pentru m�ntuirea oamenilor, ca cea cuprinsa �n cuv�ntul Evangheliei, care zice: iubiti pe vrajmasii vostri. Aceasta porunca este data de �nsasi �ntelepciunea si Cuv�ntul lui Dumnezeu, de Domnul Dumnezeu si M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, pentru noi pacatosii si pentru a noastra m�ntuire.

Noi ne g�ndim ca este cu neputinta a se duce la �ndeplinire cu lucrul �nvatatura acestei Evanghelii. Dar nu este asa. Nu este asa.

Bunul si Preasf�ntul M�ntuitor, niciodata n-a spus vreo �nvatatura �n lume care sa nu se poata �mplini de oameni. Caci El, fiind Dumnezeu desav�rsit, stie ad�ncul neputintei firii omenesti.

Si cum a �nceput El sa �nvete aceasta �nva-tatura a iubirii de vrajmasi? Prin cuvintele: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Iata c�t de mare adevar si c�t de mare dreptate se gaseste aici.

Omule, vrei tu ca altul sa-ti fure lucrul tau? Sau sa te ocarasca, sau sa te necinsteasca, sau sa se razbune, sau sa-ti faca alt rau? Deci, daca nu vrei, nu fa nici tu la altul!

Eu nu vreau ca altul sa ma vorbeasca de rau; deci nu trebuie sa-l b�rfesc nici eu! Eu nu vreau ca altul sa ma dusmaneasca; deci nu trebuie sa-l dusmanesc nici eu! Eu nu vreau ca altul sa-mi fure din gradina mea sau din via mea; deci nu fur nici eu de la altul! Eu n-as vrea ca cineva pe copilul meu sa-l batjocoreasca �n public; sa nu fac nici eu asa. Eu n-as vrea niciodata, c�nd ma duc undeva sa ma treaca cineva cu vederea, ci as vrea sa-mi zica buna ziua, sa ma cinsteasca si sa-mi dea atentie; deci sa fac si eu tot asa!

Iata masura dreapta pe care n-o poate tagadui nimeni; ce voiesc sa-mi faca altul, sa-i fac si eu lui si atunci se pastreaza calda toata dragostea de aproapele si dreptatea lui Dumnezeu.

Dupa ce a aratat M�ntuitorul aceasta dreptate si aceasta cumpana a Evangheliei, a trecut la o �nvatatura si mai desav�rsita. Adica sa iubim, nu numai pe prieteni, ci si pe oricare om, fie chiar si pe vrajmasi. Caci auziti ce zice: Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce dar este voua? Si pacatosii fac acelasi lucru. Si daca dati �mprumut celor de la care nadajduiti sa luati �napoi, ce dar este voua? Ca si pacatosii dau cu �mprumut, ca sa primeasca �napoi �ntocmai; adica aceia dau �mprumut, dar cu �mprumut, ca sa primeasca �napoi �ntocmai c�t dau.

Se spune �n continuare la paragraful de mai sus al Evangheliei: iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu �mprumut fara sa nadajduiti ceva �n schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Prea�nalt, ca El este bun si cu cei nemultu-mitori si rai.

Acela ne-a spus sa facem altora, ceea ce vrem sa ni se faca noua. Iar aici a spus ceva mai �nalt. A spus nu numai at�t, ci sa faci bine celui care te uraste, sa iubesti pe acela care te dusmaneste pe tine. Si Apostolul ne �nvata �n chip asemanator, sfatuindu-ne ca nu se biruieste raul cu rau, ci raul se biruieste cu binele.

Dar noi pacatosii zicem: Cum sa binecuvintez sau cum sa-l iubesc pe acela care ma ocaraste si ma bate si ma vatama si pururea ma ponegreste? Cum sa-i fac eu bine aceluia? Deci zicem ca este cu neputinta aceasta. Ca nu pot eu sa-l mai iubesc pe acela care mi-a dat o palma, sau m-a ocar�t sau mi-a luat ceva, sau m-a batjocorit, sau m-a vorbit de rau fata de altul.

Da, asa este! Noi nu putem, pentru neputinta noastra. Dar sa nu credeti ca lucrul este �n orice fel cu neputinta. Lucrul este cu putinta prin Dumnezeu, Care ne sta pururea �n ajutor, daca noi ne silim. Cu puterea noastra nu putem face nimic bun. Dar cu puterea lui Dumnezeu, toate se pot. Caci zice M�ntuitorul: Toate sunt cu putinta celor ce cred.

Daca porunca aceasta �nalta n-ar fi �mplinit-o nimeni �n Legea Darului si nici mai �nainte de ea, am putea socoti aceasta �nvatatura peste putinta. Pag�nii si alte popoare necrestine spun ca este cu neputinta sa iubim pe cel ce ne face rau. Dar noi nu avem dreptul sa zicem aceasta!

Iata ca �n Legea Veche David iubea pe Saul, si c�nd auzea ca acesta a cazut la pam�nt, ca �l muncea duhul cel necurat, David mergea la vrajmasul sau Saul, la Saul care-l prigonea si cauta sa-l omoare, se ducea si-i c�nta psalmi. Si duhul cel rau, auzind puterea psalmilor, se ducea de la Saul, care se linistea.

Dar c�nd se scula de jos, �ntreba unde-i David si punea m�na pe sulita sa-l omoare. Si de trei ori a lovit cu sulita �n perete, socotind sa-l omoare pe David, pe doctorul lui. David �l facea sanatos, izba-vindu-l de dracul care-l muncea fara odihna, iar el se lupta cu binefacatorul lui, ca sa-l omoare.

Dar David si-a aratat dragostea fata de vrajmasul sau si alta data. C�nd dormea Saul �n pustiul Zif si ostirea lui dormea cu d�nsul, David a gasit pe Saul �n pestera, unde dormea. Si Abisai, un general din oastea lui David �l sfatuia: Acum Dumnezeu a dat pe vrajmasul tau �n m�inile tale; �ngaduie-mi deci sa-l pironesc de pam�nt cu sulita.

Dar auzi ce spune David: Sa nu-l ucizi, caci cine va ridica m�na asupra unsului lui Dumnezeu si va ram�ne nepedepsit? Ca Saul era uns ca �mparat.

S-a dus David la capul lui Saul si i-a taiat numai o bucata din haina, ca sa stie ca a fost aproape de el. Si i-a crutat viata, zic�nd: Ma tem de Dumnezeu sa fac rau celui ce vrea sa-mi ia viata!

Si asa David, �nainte cu vreo mie de ani de Legea Darului, a �mplinit aceasta Evanghelie, adica a iubit pe vrajmasul sau. Saul �l cauta cu 4000 de ostasi pe David �n toate partile Palestinei ca sa-l omoare, sa-i ia viata, iar acela, c�nd l-a avut �n m�na lui, i-a crutat viata spun�nd: "Nu, Doamne fereste! Nu-i voi face rau, ca este unsul Domnului". Vezi dragoste de vrajmasi �mplinita �nainte de Legea Darului?

Dar Moise, nu tot asa a facut? Poporul c�rtea �mpotriva lui si se razvratise �mpotriva lui Dumnezeu, abat�ndu-se la idolatrie. Iar c�nd i-a spus Dumnezeu: Eu ma uit la poporul acesta si vad ca este popor tare la cerbice. Lasa-Ma, dar acum sa se aprinda m�nia Mea asupra lor, sa-i pierd! Moise a zis: O, Doamne, rogu-ma acum, de vrei sa le ierti pacatul acesta, iarta-l; iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea Ta, �n care m-ai scris. Adica vreau sa mor mai bine eu, dec�t sa piara poporul, cu toate ca ei m-au amar�t si au c�rtit �mpotriva mea si putin a fost sa nu ma ucida cu pietre la Rafidin, pentru ca i-am scos din Egipt.

Iata cum aceasta porunca evanghelica, care ne pare cu neputinta noua, pacatosilor, au �mplinit-o alti alesi ai lui Dumnezeu, cu mii de ani �nainte de venirea M�ntuitorului �n lume!

Dar Arhidiaconul Stefan, usa mucenicilor, cea dint�i oaie a lui Hristos care a mers �n urma Lui, cum a murit? Aceia �l ucideau cu pietre, iar el, fac�nd rugaciuni, a �ngenunchiat si c�nd �l loveau cu bolovanii, vaz�nd ca se sf�rseste, a zis cu glas mare: Doamne Iisuse, primeste duhul meu si nu le socoti lor pacatul acesta. Si zic�nd acestea a adormit. Si asa sluga cea buna s-a dus dupa Stap�nul Hristos.

Vedem multe pilde si �n Vechiul si �n Noul Testament, care dovedesc ca multi alesi ai lui Dumnezeu au �mplinit aceasta Evanghelie, cu desa-v�rsire, �nca din vechime.

Apostolii, ce spun? C�nd erau huliti si prigo-niti, raspundeau prin vorbire de bine si m�ng�iere. Si nici unul nu se razbuna cu rau, ci biruiau raul cu binele. Deci si ei �mplineau aceasta porunca a Evangheliei.

Iar M�ntuitorul nostru Iisus Hristos a �mplinit-o mai �nainte de toti cei din Legea Darului. Caci atunci c�nd era pe Sf�nta Cruce rastignit, se ruga pentru aceia care �i bateau cuie �n m�ini si picioare si zicea: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac! Deci M�ntui-torul si cu cuv�ntul si cu fapta ne-a �nvatat ca putem sa iubim pe vrajmasi.

Dumnezeu, daca n-ar face acest lucru cu oamenii si cu popoarele de pe fata pam�ntului, n-ar mai fi nici un om pe tot globul. Oare cum ploua El peste toate popoarele pam�ntului care n-au cunoscut pe Dumnezeu? Cum ploua El peste crestinii, care numai cu numele sunt crestini, si-L rastignesc �n toata clipa cu faradelegile lor? �l �njuram, �l batjocorim, �l hulim, ne abatem de la credinta la ura; cum ploua peste noi?

Ar trebuie sa ploua numai �n gradina celui ce-L cinsteste pe El; ar trebui sa rasara soarele numai peste cei drepti, iar la ceilalti, la pacatosi, sa fie �ntuneric.

Dar nu este asa! Dumnezeu, fiind prin fire prea bun si prea milostiv, rasare soarele Sau si peste cei buni si peste cei rai si ploua si peste drepti si peste nedrepti.

Daca Dumnezeu s-ar judeca cu oamenii si daca ar aduce m�nie �n toate zilele pentru pacatele noastre, ar trebuie sa stam mereu fara sa rasara soarele si fara sa avem picatura de apa pe fata pam�ntului, pentru ca toti si �n toata vremea suntem vrajmasii lui Dumnezeu, pentru ca nu �mplinim poruncile Lui, si-L ur�m si ne �mpotrivim voii Lui.

Dar Dumnezeu nu face asa si nu tine socoteala de pacatele noastre. �n bunatatea Lui cea nemarginita, acopera cu mila si cu dragostea Sa toate neputintele, rautatile si faradelegile lumii.

Dar poate va zice cineva: "Dumnezeu poate face aceasta, pentru ca este Dumnezeu Atotputernic, dar eu sunt om si dupa legea firii eu nu pot sa-l iubesc pe cel ce ma uraste".

Da, nu putem noi, dar poate Dumnezeu. Si noi daca ne rugam Lui si daca ram�nem �ntru El, putem face pururea acest lucru. Caci zice: Ram�neti �ntru Mine si Eu �ntru voi…, caci fara de Mine nu puteti face nimic. Daca ne rugam Preasf�ntului si Preabunului Dumnezeu, El ne ajuta si noua ca sa iubim pe cei ce ne urasc, sa facem bine celor ce ne fac rau, sa binecuv�ntam pe cei ce ne vatama pe noi.

Daca Dumnezeu a facut aceasta, fiind fara de pacat, noi pacatosii nu trebuie sa ne iubim unul pe altul si sa ne purtam sarcina unul altuia?

Zice Sf�ntul Maxim Marturisitorul: "Dar poate nu poti sa iubesti pe vrajmasul tau c�nd te simti nedreptatit de d�nsul; poate aceasta nu o poti face deocamdata. Dar macar taci, rabda si roaga-te lui Dumnezeu. Macar nu te razbuna pe el si macar �n suflet poarta cu �ntelegere neputinta acestuia �n vremea lui de tulburare. Dupa aceea te vei ruga cu lacrimi lui Dumnezeu si-ti va da tie dar si putere sa-l iubesti din toata inima pe cel ce ti-a facut rau. Dar �nt�i si �nt�i te roaga!"

Sunt cinci feluri de iubiri. �n Evanghelie se vorbeste de dragostea de Dumnezeu si de iubirea aproapelui. Sf�ntul Maxim spune ca sunt cinci feluri de iubiri si din cele cinci, doua sunt bune, una mijlocie si doua sunt de lepadat.

Cele doua bune sunt: Sa iubim pe Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul si din toata puterea, iar pe aproapele sa-l iubim ca pe noi �nsine.

O alta iubire, este dragostea cea fireasca, pe care o au parintii pentru copii si copiii pentru parintii lor, si dragostea pe care o au fratii si surorile si rudeniile dupa trup �ntre ei, adica de origine fireasca. Aceasta nu este de condamnat, adica nu trebuie sa ocolim, dar nici sa c�stigam mare lucru din ea, fiind fireasca si sadita de Dumnezeu �n om.

Apoi mai sunt doua feluri de iubiri: cea trupeasca, c�nd cineva iubeste cu patima pe altcineva; si cea �nsotita cu iubirea de argint, c�nd cineva iubeste pe altul ca �i da bani sau �i da alta avere. Acestea sunt patimase si sunt de lepadat.

Ba chiar si cea de mijloc este de condamnat atunci c�nd este exagerata.

Ne spun Sfintii Parinti: "Cauta la firea ta, omule, si daca voiesti sa-ti faca altul bine si sa-i fie mila de tine, c�nd esti tulburat si ispitit si necajit, sa-ti fie si tie mila de altul, deopotriva cu tine. Si el este om, si el este ispitit, si el are necazuri, si el are diavoli care �l asupresc, si el are patimi �nauntru si �n afara!" Deci sa nu-l urasti, ca si tu m�ine vei avea aceleasi �ncercari! Si asa vom �nvata dragostea de aproapele, daca vom socoti cele ale firii, ca suntem adica de o fire cu d�nsul.

Dar sa privim spre noi si spre porunca Evangheliei de astazi. Daca noi nu numai ca nu iubim pe cei ce ne fac rau, nu numai ca nu binecu-v�ntam pe cei ce ne blestema, nu numai ca nu dam cu �mprumut la aceia de la care trebuie sa nu ne g�ndim sa luam �napoi, ci chiar cautam sa ne raz-bunam numaidec�t asupra celui ce ne-a facut rau, atunci nu mai suntem fiii lui Dumnezeu, ci fiii urgiei si ai m�niei lui Dumnezeu! Caci avem �n mintea noastra g�ndul de a ne razbuna pe cel ce ne-a facut rau.

Atunci nu mai este Duhul lui Dumnezeu �n noi si nici nu mai este dragostea lui Iisus Hristos �n inimile noastre. Ci suntem niste t�lhari, niste ucigasi de buna voie, chiar daca n-am facut ucidere, odata ce p�ndim sa ne razbunam cu rautate asupra fratelui si cautam sa dar�mam slava lui, sau cinstea lui, sau orice din ale lui care sunt date de Dumnezeu. Suntem ucigasi mai �nainte de a face ucidere. De ce? Caci ucidem slava si cinstea lui, averea lui si altele ca acestea.

De aceea bine a spus Sf�ntul Apostol si Evan-ghelist Ioan: Cel ce uraste pe fratele sau, ucigas de om este! Chiar daca n-a ucis cu m�na sau cu batul, caci cu g�ndul �l uraste si cauta sa se razbune si p�ndeste pe fratele sau sa-i faca vreun rau.

El este un ucigas �n inima sa si de �l va gasi moartea asa, vai si amar! Ca ucigas este si cu ucigasii va avea parte. Daca a murit cineva �ntunecat la inima si nu a iertat pe fratele sau, nu poate sa primeasca iertare �n ziua judecatii si �n ceasul mortii. Caci zice Domnul: De nu vom ierta din inima greselile fratelui nostru, nici Tatal nostru cel din cer nu ne va ierta noua greselile noastre!

De aceea sa ne fie mila unul de altul; sa purtam sarcina unul altuia, ca sa �mplinim legea lui Hristos, adica legea dragostei care ne porunceste iubirea de vrajmasi.

Pe toti sa-i miluim, pe toti sa-i iertam pentru dragostea lui Hristos.











Parintele Cleopa

CELE TREI TREPTE ALE M�NIEI

M�nia ne biruieste pe toti! Vai de capul nostru! Dar s� vorbim, dup� Sf�ntul Ioan Sc�rarul, care sunt treptele m�niei.

M�nia se �mparte �n trei feluri; este m�nia numit� pe greceste holos, care �nseamn� "repede", c�nd omul se m�nie repede si tot repede �i trece. Asta nu-i m�nie periculoas�. Este ceea ce spune Duhul Sf�nt �n Psaltire: M�niati-v� si nu gresiti.

Aceasta-i m�nia cea fireasc�. A gresit o dat�, a cerut iertare, se �mpac�. Inima omului este �mp�rtit� �n trei p�rti: partea m�nioas�, partea rational� si partea poftitoare. Aceast� m�nie este dumnezeiasc�, c�ci din fire este s�dit� �n sufletul omului, s� se m�nie asupra p�catului. Sf�ntul Ioan Gur� de Aur zice: "M�nia ta s� nu fie asupra fratelui, ci asupra sarpelui prin care ai c�zut".

C�nd vezi pe un om c� te oc�r�ste sau �ti face r�u, nu te sup�ra pe el, c� nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vr�jmasi dac� era asa. Ur�ste boala lui, nu pe om, c� nu-i vinovat omul, diavolul �l �ndeamn�. Ur�ste boala, c� boala-i de la draci, ca s�-l fac� s� te urasc�, s� te oc�rasc�, s� te p�gubeasc�, s� te bat�. El nu-i vinovat, c� omul este f�cut dup� chipul si asem�narea lui Dumnezeu, dar cel �ndem-nat de diavol asa face.

M�nia cea dreapt� nu ur�ste, ci �mplineste porunca Domnului, care zice: Iubiti pe vr�jmasi vostri. Binecuv�ntati pe cei ce v� blestem�.

Aceast� m�nie, holos, este primul grad al m�niei.

A doua treapt� a m�niei este m�nia numit� catos sau pizm�, pe rom�neste. Acesta-i un sarpe r�u. Acesta c�nd a muscat inima noastr�, nu numai c� ne m�niem, dar tinem m�nie c�te o s�pt�m�n�, dou�, pe cel care ne-a f�cut r�u. Aceasta-i grea.

C�nd omul tine m�nie si g�ndeste: "Las� c�-i r�storn eu planul la acela; las� c� am s�-i zic eu; las� c� am s� i-o fac eu", si c�nd vei vedea acestea �n mintea ta, s� stii c� ai trecut �n treapta a doua a m�niei. Te-a muscat mai mare balaur de inim�. Si s� te duci s� ceri iertare, s� te �mpaci cu fratele, zic�nd: "Iart�-m�, sotule; iart�-m�, sotie!", c� dac� nu trece aceast� m�nie, nu putem zice "Tat�l nostru".

Atunci ar trebui s� ne rug�m asa: "…si nu ne iart� nou�, Doamne, greselile noastre, precum nici noi nu iert�m…". Asa ar trebui s� ne rug�m, c� dac� nu iert�m, altfel nu putem zice "Tat�l nostru". �n nici un fel de m�nie nu putem zice "Tat�l nostru". Conditia-i pus� de �ntelepciunea lui Dumnezeu Cuv�ntul.

Apostolul spune: Soarele s� nu apun� �ntru m�nia voastr�, iar cel ce a trecut �n al doilea grad de m�nie, nu numai soarele �l apuc� cu m�nia, �l apuc� si dou�, trei zile, si o s�pt�m�n� si o lun�.

Apoi este m�nia cea mai grea dec�t toate, zacos, care pe rom�neste se cheam� zavistie. Asta-i mai rea dec�t dracul. Este un drac mai r�u dec�t toti dracii, zavistia. S� ne fereasc� Dumnezeu de asemenea m�nie! Dar de ce se cheam� zacos? Fiindc� zace mult �n inima omului. Omul c�nd a ajuns �n treapta a treia a m�niei, nu tine m�nie numai dou�-trei zile sau o s�pt�m�n�, ci ani de zile.

S-au v�zut oameni bolnavi de aceast� boal�, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o ierte". S� fereasc� Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia, si de acesta arat� dumnezeiescul Ioan Gur� de Aur c�-i mai r�u dec�t satana, �n Cuv�nt la Saul si la David.

Saul era �mp�ratul lui Israel si era bolnav de epilepsie, de duh necurat, c� adeseori c�dea la p�m�nt si f�cea spume la gur�, c� �l p�r�sise Dumnezeu de c�nd l-a ucis pe �mp�ratul Ahab. David venea si-i c�nta din harp� psalmi si gonea duhul cel r�u de la Saul si �l f�cea s�n�tos si se linistea.

Dar Saul �i multumea lui David c� a scos dracul din el? Nu. Dracul, auzind puterea psalmilor, �l p�r�sea pe Saul si fugea. Iar Saul se linistea, dar zavistia din el nu.

C�ci fecioarele Ierusalimului, dup� ce au auzit c� David, un copil, a b�tut pe filisteanul Goliat si i-a t�iat capul si a ridicat ocara dintre fiii lui Israel, ele b�teau din tambure si strigau asa: B�tut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii. Adic� �l l�udau mai tare pe David dec�t pe Saul. Si de atunci Saul a prins ur�, tot din iubirea de slav�, a prins mare zavistie, zic�nd c� de-acum David are s� fie �mp�rat.

Si at�ta zavistie avea, cu toate c� David �l t�m�duia si izgonea dracul de la d�nsul, �nc�t c�nd se scula de jos �ntreba: "Unde-i David, s�-l omor?" Si a aruncat de trei ori cu sulita dup� David. Pe cine voia s� omoare? Pe doctorul lui, care-l f�cea s�n�tos.

Ai v�zut c� dracul se ducea de la Saul, din cauza psalmilor, dar zavistia din inima lui nu se ducea? Voia s�-l omoare pe David, ca s� nu ajung� �mp�rat.

De aceea spun Sfintii P�rinti si mai ales Sf�ntul Vasile cel Mare: "Zavistia este mai rea dec�t dracul". Asta-i m�nia zacos si c�nd se tulbur� omul de zavistie, fierea vars� venin �n jurul inimii, c� partea cuv�nt�toare a sufletului este �n inim�. Atunci se �ntunec� ratiunea si creierul si partea sentimental� a sufletului omului si degeaba �i spui c� aici este alb, c� el vede negru. Nu mai vede bine, fiindc� i s-a �ntunecat mintea si inima de zavistie.

Zacos, adic� zace mult �n sufletul omului. Za-vistia este mai rea dec�t toate. Numai diavolul este zavistnic si are zavistie de la �nceputul lumii asupra oamenilor si asupra lui Dumnezeu, dar a omului, spune Sf�ntul Ioan Gur� de Aur, este mai rea dec�t dracii. S� ne fereasc� Dumnezeu, c� zavistia este un drac care persist� �n inima omului si dac� omul nu se m�rturiseste si nu se roag� lui Dumnezeu s�-l izgoneasc�, sunt multi care nici pe patul mortii nu vor s� ierte pe cel ce le-a gresit.

Aceasta este treapta a treia a m�niei, care este cea mai periculoas�; si acesta este dracul zavistiei, care-i mai r�u dec�t toti diavolii.

Deci nu-i de ajuns s� zici numai cu buzele: Dumnezeu s� te ierte, dar inima ta s� fie plin� de zavistie si de m�nie; aceasta nu-i iertare. Dumnezeu caut� la inim�. �n zadar ne rug�m, c�nd inima noastr� e plin� de r�utate, de zavistie, de r�pire si de toat� r�vna cea rea.

Deci s� ne silim cu inima noastr�, s� o convingem c� trebuie s� iubim pe fratele nostru si s� cerem ajutorul lui Dumnezeu s� facem acest lucru si atunci s� avem �ndr�zneal� �n rug�ciunile noastre c�tre Dumnezeu. Dac� nu, are s� se �nt�mple ce spune Sf�ntul Isaac Sirul: "S�m�nt� pe piatr� este rug�ciunea celui ce are m�nie asupra fratelui s�u".

S� ne p�zeasc� Dumnezeu de tot felul de m�nie, dar mai ales de m�nia zacos. Amin.















Parintele Cleopa

DARURILE MAICII DOMNULUI

Toate darurile Preasfintei Fecioare Maria au atras mult asupra ei mila si �ndurarea lui Dumnezeu. Dar care i-a fost ei mai mult ca toate pricina de slava si de �naltare duhovniceasca? Care credeti ca a fost cel mai mare dar al Maicii Domnului?

Oare fecioria sau �ntelepciunea sau sfintenia sau priceperea sau alte multe si nenumarate daruri pe care le avea?

Da, fratii mei! �ntr-adevar, Preasf�nta Fecioara Maria a fost �mpodobita de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicesti. �nsa darul cel mai mare care i-a fost ei pricina de slava si de cinste negraita a fost darul smereniei. Fara de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos.

Smerenia a fost pricina de slava si de cinste Preacuratei Fecioare Maria, mai mult dec�t toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, dupa marturia Sf�ntului Duh, Domnul a cautat spre smerenia roabei Sale si a ridicat-o la at�ta slava si cinste, spre a fi laudata �n cer de toate ostile ceresti, si pe pam�nt fericita de toate neamurile.

Smerenia a fost cea dint�i pricina de �naltare si slava pentru toti sfintii lui Dumnezeu. Smerenia a �naltat pe Avraam si l-a facut pe el prieten al lui Dumnezeu si tata al multor neamuri, caci se socotea pe sine a fi pam�nt si cenusa. Smerenia l-a �naltat pe Iosif si l-a facut pe el mai mare peste tara Egiptului.

Smerenia l-a facut pe Moise cel g�ngav la limba, povatuitor si legiuitor peste tot poporul lui Israel. Caci se socotea pe sine nevrednic de aceasta slujba si ruga pe Dumnezeu sa trimita pe altul la scoaterea lui Israel din robia Egiptului.

Smerenia l-a aratat pe David a fi dupa inima lui Dumnezeu, caci se socotea pe sine vierme si nu om. Cu smerenia a stralucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri, marele prooroc Isaia si mai mult dec�t toti, dumnezeiescul Ioan Botezatorul, care nu se socotea pe sine vrednic de a dezlega cureaua �ncaltamintei lui Hristos si care, pentru ad�ncimea smereniei lui, s-a �nvrednicit a fi martorul cel mai apropiat al Sfintei Treimi la Iordan si de a se numi de �nsusi Hristos, cel mai mare om nascut din femeie.

Iar daca acesti sfinti mari ai lui Dumnezeu au aratat smerenie mare, apoi cine poate sa �nteleaga c�ta ad�ncime de smerenie a fost �n inima Preasfintei Fecioare Maria, care, auzind si �nteleg�nd de la Arhanghelul Gavriil ca va zamisli de la Duhul Sf�nt si va naste pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a �naltat cu inima sa, ci cu mare smerenie, socotindu-se pe sine o simpla roaba, a zis: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuv�ntul tau!

Aici cu adevarat a luat plinire cuv�ntul Scripturii care zice: Cine se va smeri pe sine, va fi �naltat. Iar Sf�ntul Efrem Sirul zice ca: "�n inima ad�nca se va �nalta Dumnezeu".

Deci, dupa marturia acestui sf�nt parinte, toate darurile cele mai �nalte pe cele smerite se reazima. Apoi si la Preacurata Fecioara Maria, toate darurile cele �nalte si duhovnicesti cu care a fost �mpodobita de Dumnezeu s-au rezemat si au avut drept temelie vesnica, smerita ei cugetare.

Iubitii mei frati, spre a deslusi mai luminat cele spuse despre smerenia Maicii Domnului, am sa va spun o istorioara. Se povesteste ca un vestit sculptor, a facut, pe l�nga alte statui vrednice de lauda si de mirare, si un minunat spic de gr�u de care at�rna un porumbel. Toti se mirau si se minunau de aceasta uimitoare sculptura, deoarece se parea ca �n ea mestesugul nu urmeaza firii, ci o depaseste pe ea.

Dar era o taina nedezlegata, cum un spic care este asa de gingas cu puterea, sa poata tina pe el greutatea unui porumbel. Dezlegarea tainei �nsa arata si �nchipuieste pe Preacurata Fecioara Maria. Preasf�nta Fecioara era aici �nchipuita printr-un fir de gr�u, iar porumbelul era chipul Duhului Sf�nt.

Spicul statea aplecat de greutatea porumbe-lului, arat�nd, ca un simbol, smerenia cea mare a Preacuratei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multa dragoste si smerenie c�nd Duhul Sf�nt a venit peste ea si a facut-o salas lui Hristos Dumnezeu.

Iubitii mei frati, dupa cum ati auzit, smerenia a fost pricina de slava, de cinste si de �naltare la toti sfintii lui Dumnezeu si cu at�t mai mult la Preasf�nta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria. Dar sa stiti si sa �ntelegeti, ca mai presus de toate a fost smerenia cea nemasurata a Domnului, Dumnezeului si M�ntuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultator fac�ndu-se p�na la moarte, si moarte de cruce.

Iar aceasta nemasurata smerenie a Domnului I-a adus Lui nemasurata slava si cinste si pentru aceea si Dumnezeu l-a prea�naltat si I-a dat Lui nume, care este mai presus de tot numele, ca �ntru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pam�ntesti si al celor de dedesubt.

Dar va zice cineva: "Ce este smerenia?" La aceasta voi raspunde nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sf�ntului Isaac Sirianul: "Smerenia este haina dumnezeirii, pentru ca cu aceasta S-a �mbracat Dumnezeu, c�nd a binevoit a veni �n lume, si S-a �mbracat �n firea noastra cea smerita".

Iar daca se va �ntreba cineva din ce se naste ea, vom zice ca Sf�ntul Ioan Scararul, ca din ascultare si din taierea voii. Si daca va zice cineva pentru care motiv smerenia este asa de mare, voi zice, pentru ca numai ea poate ucide pe cel mai mare pacat, care este m�ndria. Pentru acest pacat, �ngerii au cazut din cer si stramosii nostri, Adam si Eva, au cazut din rai; caci, ascult�nd de sarpele diavol, li s-a nalucit a se face ca niste dumnezei.

Fratii mei, vreau sa va spun ca astazi, mai mult ca oric�nd, acest mare pacat al m�ndriei a cuprins toata lumea. Fiecare doreste sa fie mai mare peste altii si sa-i robeasca si sa-i stap�neasca. Fiecare doreste sa fie mai bogat dec�t altul; fiecare sa fie mai cinstit, mai vestit si mai bagat �n seama dec�t altul. Fiecare doreste a se socoti mai �ntelept dec�t altii. Fiecare se lauda ca este mai iscusit �n meserii si mestesuguri.

Cine �nvata pe cel sarac sa ia p�inea de la gura copiilor si sa-si cumpere televizor si video, spre a-si �nchipui si el ca este asemenea cu cei avuti? Nu m�ndria?

Cine �nvata pe femei si pe fete sa munceasca luni si ani de zile, nu spre a-si cumpara cele de nevoie vietii, ci spre a-si cumpara rochii la moda si �ncaltaminte luxoasa si alte lucruri desarte, care nu tin nici de foame, nici de frig? Oare nu m�ndria?

Cine �nvata pe cel sarac, care are o casa de copii, sa se s�rguiasca cu mai multa truda spre a le face la toti haine luxoase si de mult pret, spre a-i face sa fie �n r�nd cu lumea? Nu m�ndria?

Cine face pe fetele si pe femeile cele usoare sa se dreaga pe fete cu pudra si cu alte unsori si sa-si vopseasca unghiile spre a arata mai tinere si mai frumoase? Oare nu m�ndria si slava desarta, care este fiica cea dint�i a m�ndriei? Vor sa fie cu orice pret �n r�nd cu lumea si nu aud pe Apostolul Iacov, care zice: Lumea, �n cel rau zace; si iarasi: Cine se face prieten cu lumea, se face vrajmas lui Dumnezeu.

Cine �nvata pe cei ne�nvatati sa defaime pe cei cu adevarat �nvatati? Nu m�ndria? De unde vin bataile, ambitiile, laudele, pricinile, sfezile, tulbu-rarile si vrajbele �ntre oameni? Nu din m�ndrie? Ca fiecare se socoteste mai tare dec�t altul si mai drept. Au nu din m�ndrie?

O, rautate fara margini! Cine mai cunoaste azi rautatile tale? Si cine se mai osteneste astazi sa alunge aceasta ciuma sufleteasca din inima sa?

Fratii mei, iata pentru care pricina sf�nta smerenie este cea mai vestita din toate virtutile, pentru ca numai aceasta poate sa le pazeasca pe toate si fara de ea, toate sunt nimic. Sa stiti si sa tineti minte ca numai aceasta singura virtute, smerenia, poate �n vremea mortii sa m�ntuiasca pe om, dupa cum zice unul din sfintii Filocaliei.

De aceea si M�ntuitorul nostru, pe cei smeriti cugetatori �i fericeste cel dint�i, zic�nd: Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este �mparatia cerurilor. Caci cel ce are smerenie �n inima sa, macar de ar avea toate faptele bune, pururea se socoate pe sine sarac si ca, �naintea lui Dumnezeu, nu a facut nimic bun.

Deci, fratii mei, sa nu uitati c�t de mare este darul smereniei si c�ta slava si fericire aduce omului aceasta slavita si prea mare virtute. Amin.









Parintele Cleopa

CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA

Am zis cateva cuvinte despre moarte. Acum voi zice cateva cuvinte si despre constiinta, ca cine isi pazeste constiinta sa curata, negresit moartea il gaseste fericit si pregatit. Constiinta este judecatorul cel drept pe care l-a pus Dumnezeu inlauntrul nostru.
Constiinta nu poate fi reflexia materiei in veacul veacului. Ea este glasul lui Dumnezeu in om si ea pururea il mustra, cand greseste : " Omule, de ce ai facut asta ?"
Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii. Este legea cea dintai pe care a pus-o Dumnezeu in inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pana la Legea cea scrisa. M-a intrebat un avocat necredincios :
- Parinte, eu nu ma impac cu judecata de apoi !
- Dar de ce nu te impaci, frate ? Cum asa ?
- Cum, parinte, o sa ma judece Hristos, daca eu as fi chinez sau de alt neam, care n-am auzit niciodata de Hristos ? Ei de acolo nu au auzit de Hristos. Oare Dumnezeu pedepseste cu nedreptate ? El este drept. Cum o sa ma judece si o sa ma pedepseasca, daca eu nici nu am auzit de Evanghelia lui Hristos ?
- Stai oleaca ! Dumneata stii sa invartesti actele acolo, sa faci procese verbale sau ce faci dumneata. Scriptura insa nu o cunosti. Esti un rationalist, desfaci firul in 40 si te prapadesti cu totul, umbland dupa capul tau.
Patru legi sunt dupa care Dumnezeu va judeca tot pamantul. Nu una, ci patru. Si nimeni nu poate scapa de urgia si dreptatea lui Dumnezeu, fie chinez, fie brahman, fie budist, fie crestin, fie mahomedan, fie evreu, pentru ca Dumnezeu este drept, cum zice Apostolul : Dumnezeu este drept si tot omul mincinos.
Dumnezeu, deoarece este drept, a pus legile acestea, ca pe toti sa-i judece dupa dreptate. Auzi ? Patru legi.
Legea cea dintai este legea firii sau legea constiintei. Prin aceasta lege a mustrat Dumnezeu pe Cain, cand a omorat pe fratele sau Abel. Ca auzi ce spune Scriptura : " Atat era mustrat de constiinta ca a cazut in deznadejde si a strigat asa : Mai mare este greseala mea, decat a mi se ierta mie ".
A cazut in deznadejde, ca a ucis pe fratele sau Abel, pastorul; ca Dumnezeu i-a primit aceluia jertfa si el l-a zavistuit si, iesind la camp, l-a omorat.
Legea constiintei ii spunea : " Ce-ai facut ? Ai omorat pe fratele tau !" Aude pe Dumnezeu :
- Cain, unde-i fratele tau ?
Dar el, in loc sa zica : " Doamne, am gresit ", a zis :
- Dar ce, eu am a pazi pe fratele meu ?
Si i-a zis Dumnezeu :
- Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. Pentru ca ai facut aceasta cu toate pedepsele te voi pedepsi pe tine si cine te va omori pe tine de saptezeci de ori cate sapte se va pedepsi ...
Si a trait Cain peste o mie de ani, cum scrie in Hronograful lui Chedrin, si nimeni nu-l omora, ca se temea de pedeapsa care era pusa de Dumnezeu asupra lui. Care au fost cele sapte pedepse ale lui cain, pentru ca a ucis pe fratele sau, Abel ?
Mai intai a fost deznadejdea, apoi tremurarea, apoi plansul, ca plangea gemand pe pamant, apoi frica, caci fugea dintr-un loc in altul, de teama ca-l vede Dumnezeu; apoi blestemarea pamantului sa nus-i dea roadele sale si celelalte, cum scrie in Sfanta Scriptura la Facere, capitolul IV.
Orice om de pe pamant, cand face rau, este mustrat de constiinta sa, care ii spune : " De ce ai facut rau ?" Aceasta este legea cea dintai data de Dumnezeu omului, numita si legea constiintei sau legea firii.
A doua lege care sta in fata noastra vesnic, cum arata Sfantul Grigorie de Nissa si care, ca o trambita din inaltul cerului rasuna pururea si ne arata pe Dumnezeu, este legea zidirii.
Cine a facut cerul, pamantul si toate cate sunt ? Luna, ierburile, florile, pestii, marile, raurile, pietrele, copacii, muntii, toate vietuitoarele de pe uscat, din apa si din aer. Cine le-a facut, fratilor ? Cine a facut ceasul u niversului care merge cu atata precizie si uimire, incat nimeni nu-l poate imita ? Nimeni altul decat Bunul Dumnezeu ! Centrul de indrumare al acestei lumi este Ziditorul ei, Dumnezeu, Care a pus randuiala in toate.
Aceasta lege a zidirilor este ceea ce spune proorocul David : Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Cum ? Prin asezarea lor sferica si prin imensa lor departare; prin spatiul interstelar, care are miliarde de ani calatoria luminii, prin miscarea astrilor ceresti, a sistemului solar si a planetelor cu atata masura si precizie, incat uimeste mintea celor mai mari astronomi din lume.
Ce-a zis Isac Newton, marele fizician englez, care treizeci de ani a fost ateu si la urma cand a descoperit " Legea atractiei universale " si a vazut ca fiecare planeta o atrage pe cea mai mica si nu o lasa sa se departeze, nici sa se sfarame sau sa mearga in neregula in lumea astrelor ceresti. A pus aparatele pe masa si a zis :
Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale !
Vezi ? El, afland stiinta din afara, a venit la frica de Dumnezeu, cunoscand minunile ce;e mari din lumea astrelor. Ce-a zis Kepler, Isac Newton si ceilalti, de care nu imi ajunge vremea sa-i amintesc, cand s-au convertit, vazand ei zidirea lui Dumnezeu ca nu-i singura, ca are un centru de indrumare si o precizie, care uimeste toata mintea ?
Din secretele naturii inca nu s-a scos nici unu la miliard. Ca intelepciunea lui Dumnezeu n-are margini si nici nu va avea in veacul veacului, pentru ca nemarginita este intelepciunea Creatorului.
Deci, a doua lege care ne sta tuturor in fata este Legea zidirilor sau a creatiei. Ca prin contemplatia naturala in duh, noi ne suim de la ratiunile lucrurilor, la Ziditorul lor.
Daca vezi corabia, trebuie sa te gandesti ca a fost un mester care a facut-o; daca vezi o haina buna pe un om, trebuie sa stii ca bun a fost si croitorul. Daca vezi un palat, o cladire arhitectonica frumoasa, sa stii ca a fost un arhitect destept. Daca vezi un ceas, negresit este un ceasornicar priceput care l-a facut.
Deci, toate acestea ne arata ca este un Facator si, daca este, trebuie sa ne temem si sa ascultam de El, ca sa nu ne pedepseasca dupa dreptate.
A treia lege este Legea scrisa, data de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, adica cele zece porunci si tot Vechiul Testament, dupa care va fi judecat poporul ales, adica evreii.
A patra si ultima lege este Legea Darului, Legea Desavarsirii, Legea dragostei lui Iisus Hristos, adica Sfanta Evanghelie. Dupa aceasta lege dumnezeiasca vor fi judecati toti crestinii, botezati in numele Preasfintei Treimi.
Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia.
Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu.
Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ? Amin.

SA NU JUDECAM PREOTII !

In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.

Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :

- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in aceIasi cantar pe toti preotii !

- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?

- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar.

- Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.

- Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har.


- Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura de Aur : " A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza ".

De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).

Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3).

Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu l-am facut.

Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca.

Ia sa va dau un exemplu : Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta.

Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos.








--------------------------------------------------------------------------------


Parintele Cleopa

DESPRE SMERENIE
- dialog cu Parintele Arsenie Papacioc

Ce se �ntelege prin smerenie si care sunt dezastrele m�ndriei?

- Smerenia este arta care te trimite la tine, s� stai cu tine, smerit �n tine. Procesul care a r�nduit �ntreaga stare de lucruri, soarta �ntregii creatii a lui Dumnezeu si care a fost f�cut printr-un act de mare smerenie, �nfricos�ndu-se �ngerii si toate puterile ceresti, este �ntruparea M�ntuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, v� �nchipuiti ce pogor� m�nt, dincolo de orice putere de �ntelegere, a f�cut, pentru a lua chip de om.

Actul �sta era necesar s� se fac�, pentru c�, printr-un act de m�ndrie nes�buit, Lucifer a pretins c� este Dumnezeu, c� ar fi vrut s� fie Dumnezeu. Si numai prin dou� cuvinte: „Eu sunt..." - at�t a zis satana. Ar fi vrut s� zic�: Eu sunt Cel Ce sunt, adic� Dumnezeu. Dar a c�zut. Si v� �nchipuiti, s-a pedepsit �n forma cea mai grozav� si mai cumplit�. C� spune �ntr-un loc: „Dac� ai vedea un drac �n adev�rata lui ur�ciune, n-ai putea rezista s� nu mori". Se mai spune despre o sf�nt�, Ecaterina, c� a v�zut un drac, dar nu �n adev�rata lui ur�ciune. Si a preferat s� mearg� toat� viata pe jar, numai s� nu mai vad�. V� �nchipuiti, at�t e de grozav si de ur�t. Lumea �si �nchipuie c� acolo, �n suferinte, �n iad, va fi tot o conjunctur� posibil�, dialogal�, nu-stiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinte de acolo este si vederea dracilor!

Deci a fost necesar ca M�ntuitorul s� se smereasc�. Pentru c� smerenia este singura fort� care poate elibera orice suflet si orice popor, �n toat� creatia lui Dumnezeu. Bun�oar�, noi, ca s� putem fi al�turi de Hristos, trebuie s� purt�m aceiasi identitate. Dac� El s-a smerit, El, Care a f�cut cerul si p�m�ntul si Care a f�cut tot ce exist�, sigur c� creatia Lui va trebui s� stea la dispozitia Lui, smerit�.

Un crestin cu viat� bun�, a b�tut la usa M�ntuitorului s�-i deschid�. Si a �ntrebat: „Cine este acolo?" „Un crestin iubitor al T�u". „Nu se poate. Nu esti preg�tit. Nu-ti deschid!" �ngrijorat, foarte �ngrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru c� el tr�ise o viat� crestin� cum a stiut el. Trebuie s� fac o parantez�: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut �ntr-un fel de obicei speculat, dup� cum se spune: „E smerit, m�ndruletul!" S-a fr�m�ntat el: „Care ar putea s� fie motivul pentru care nu mi-a deschis?" Si, fr�m�nt�ndu-se, a intrat �ntr-o smerenie autentic�, c�ci nu e usor s� te fr�m�nti c�nd nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si tr�ieste �n Hristos, cu n�dejdea vesniciei al�turi de Hristos. Si s-a dus smerit si a b�tut la us�. „Cine este acolo?" „Tu esti", a zis credinciosul. M�ntuitorul i-a r�spuns: „Dac� tu esti Eu, intr�!" Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sf�ntul Simeon: „Dumnezeu se adun� cu dumnezeii, dup� har".

Ce este falsa smerenie si cum o deosebim de adev�rata smerenie?

- De fapt, trebuie s� stim toti c� niciodat� un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru c� n-ar mai fi smerit. Precum spune un sf�nt p�rinte �n Pateric: „Ce este smerenia, p�rinte?" „A te vedea pe tine sub toat� f�ptura, fiule". F�ptur� e si viermele, faptur� e si c�inele. Cum ar putea fi fiinta asta rational� sub toat� f�ptura? Pentru c� si viermele si oricare fiint� stiu precis ce vor: vor s� tr�iasc�. �n sensul acesta se zbate, se �ncovoaie s� ajung� existenta vietii. Biologic, c� e vierme.

"Fiti �ntelepti ca serpii", spune M�ntuitorul, "si bl�nzi ca porumbeii". De ce �ntelept ca sarpele, care-i at�t de odios �ntre fiare, �ntre animale? Pentru c� sarpele �si fereste capul. S� nu-1 lovesti la cap, c� moare. Dac� �l lovesti oriunde, nu piere. Si capul nostru e Hristos. Trebuie, cu orice chip, identificat cu El si ferit Hristos, s� nu cumva s� sufere Hristos, Care a spus: "F�r� de mine nu puteti face nimic!"

Lumea, la astfel de cuvinte, dup� mii de ani, cerbicoas�, consider� c� aceste cuvinte din Scriptur� au fost c�nd au fost. La anul 419 s-a tinut un Sinod local la Cartagina si printre alte teme care s-au discutat a fost si problema aceasta: grija Bisericii la cele ce a spus Hristos, stiind c� tot ce a spus Hristos e adev�rat. La canonul 184 spune asa: „Dac� totusi zici c� poti ceva f�r� Hristos, anatema s� fii!" Adic�, mai mult dec�t blestemat.

Cum putem lupta �mpotriva m�ndriei?

- Nu poti, dec�t dac� te smeresti. Adic� ti-a dat o palm�, iar tu, din smerenie, dai si obrazul cel�lalt. Acum nu-i usor s� dai si obrazul cel�lalt, dar este posibil. Pentru c� nu e o utopie, nimic nu este ne�mplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu pl�cere, cu bucurie. Pentru c� ar fi suferit, dac� se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferintelor noastre din �nchisori si din lanturi era tocmai asta, c� ni s-a dat prilejul s� suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei �nfr�nti, care primeam lovituri. Au fost �nfr�nti cei care ne-au lovit.

Compar�nd toate religiile lumii, care a fost conceptia lor de m�ntuire? Se constat� c� toti doreau s� scape de suferint�. Hristos zice: „Nu! Numai prin suferint� puteti sc�pa de suferint�!"; pentru c� M�ntuitorul a f�cut at�t de multe fapte mari: dreptate, �nv�t�turi etc. S� m�sur�m cu 90 de grade un unghi. Mai mult: a �nviat mortii si multe altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a m�ntuit lumea prin asta.

Misiunea M�ntuitorului a fost tocmai asta, s� m�ntuie lumea prin suferint�. S-a r�stignit pentru noi si atunci unghiul a devenit de 360 de grade, des�v�rsit. Adic�, atunci a fost biruit satana. M�ntuitorul era pe Cruce si se v�ita satana. De aceea Crucea este at�t de puternic� �mpotriva duhurilor rele, pentru c� se zice: „�n numele Tat�lui (Care �nseamn� toat� �n�ltimea) si al Fiului (toat� ad�ncimea) si al Sf�ntului Duh (toat� l�timea)". Adic� se evoc� Sf�nta Treime. Si s-a constatat c� fuge dracul de Cruce!

Deci, prin suferint� s-a biruit satana. Diferenta �ntre dram� si tragedie e c� �n dram� eroii biruiesc, �n tragedie eroii sunt �nfr�nti. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostri au biruit, toti! Dovada este c� M�ntuitorul, Care este de-a dreapta Tat�lui, a zis: "Vi s-a dat toat� puterea, �n cer si pe p�m�nt". Si a mai zis ceva care ne priveste direct: "�ndr�zniti! Eu am biruit lumea!" Cine a biruit? Satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au r�stignit?

De aceea, suferinta aduce foarte mult� smerenie. Numai at�t: s� se fac� pentru marele Adev�r. Pentru Hristos. C� noi cerem harul lui Dumnezeu. F�r� harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru c� zice Hristos: "F�r� de Mine nu veti putea face nimic".

El e tulpina, noi suntem ml�ditele. Nu pot, nici ml�dita, nici mugurii, nici frunzele, f�r� vit�.

Si atunci, din momentul din care nu putem face nimic f�r� puterea lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca s� putem face. Dar Dumnezeu nu d� harul ca la un milog. �ti d� ca s� te ridici, s� rupi din tine pentru altii, s�-ti pui viata interioar� la punct, s� g�ndesti frumos, s� stii s� suferi pentru adev�r! Si chiar pentru fratele t�u.

Atunci harurile vin din abundent�. S� stii s� ceri, dar nu cu o m�n� �ntins�, tig�neasc�

Cum putem c�p�ta smerita smerenie si care sunt roadele ei?

- Hai s� v� spun, ca s� m� �ntelegeti, ca s� nu vorbim si noi, rationaliz�nd-o. Smerita smerenie. Despre asta vorbim. Si, din momentul �n care smerita smerenie se ad�nceste c�t mai mult, tr�iesti c�t mai mult �ntr-o stare de pl�cere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin f�r� s� se vad� si f�r� s� se discute. Te ajuti pe tine si pe toti ai t�i, care nu mai sunt �n lumea aceasta. Atunci nu mai esti un ins. Esti un univers, un microcosmos, �n care se oglindeste un macrocosmos, adic� o lume �ntreag�, dac� tr�iesti aceste lucruri.

Trei lucruri cere Dumnezeu de la noi, si ne cere cu ardoare: umilint�, umilint�, umilint�! Si „l�sati-M� pe Mine mai departe!" F�r� �ns� s� renunt�m la treburile care ne aduc p�inea cea de toate zilele. Dar peste tot �n inima mea s� fie prezent Hristos!

Iat�, bun�oar�, se pun probleme �n lumea nevoitorilor, �n lumea tr�itorilor, probleme de m�ntuire, de existent� duhovniceasc�. Nu prea sunt pentru o mare nevoint�. Sunt mai mult pentru o mare trezvie! 0 permanent�; o vibratie continu�. Aceast� figur� de stil nemaipomenit� a pus �ngerii �n miscare si ei au ap�rut, �n fel si fel, cu mult� smerenie, slujind pe oamenii acestia smeriti. Da. Sunt mai mult pentru o stare de trezvie continu�.

Starea de m�ndrie e stare dr�ceasc�, absolut diavoleasc�. Mic� sau mare. Si nu trebuie s� ne crut�m nici cea mai mic� greseal�. Nu trebuie s� ne temem, dac� se greseste. Nici o nenorocire nu �nseamn� ceva. Nimic nu este pierdut, at�ta vreme c�t credinta este �n picioare, c�t sufletul nu abdic� si capul se ridic� din nou! Adic� exist� putinta de iertare, dar, cum spun, s� o ai ca un viteaz, ca un erou al lui Hristos si numai al lui Hristos, oriunde ai fi.

Starea de nevoint� nu este rea si n-avem dreptul s� desfiint�m lucrul acesta. Dar nu numai starea de nevoint�. Sau nu trebuie ap�sat numai pe nevoint�, ci mai mult pe starea de vibratie, de prezent� si unire a inimii tale cu inima lui Dumnezeu, prin diferite rug�ciuni. Dac� se poate, „Doamne lisuse...".

- P�rinte, dac� prin suferint� ajungem la o adev�rat� smerenie, trebuie cumva s� ne arunc�m singuri �n ispit�?

- Nici nu se pune bine problema. „Trebuie s� m� ag�t de o sfoar�, s�-mi dau drumul jos, s� v�d cum e cu piciorul rupt". Avem des necazuri pentru c� dumneavoastr� trebuie s� mai stiti si un lucru: dac� ati sti c�t� r�vn� pune satana ca s� ne �ntrerup� de la lucrarea noastr� duhovniceasc�, de la orice rug�ciune nu ati mai pune asa problema!

Orice crestin e atacat, si v� spun, ca duhovnic nam �nt�lnit s� nu-mi spun�: „P�rinte, sunt atacat la rug�ciune, am g�nduri �mpr�stiate etc". Ne atac� diavolul, ne lupt� el �mpotriv�. Dar nu trebuie s� d�m atentie. Este o mare greseal� s� se stea de vorb� cu satana. Nu se st� de vorb� cu el. Se st� de vorb� numai cu Dumnezeu, dac� vrei s�-1 gonesti. Zi „Doamne lisuse..." si stai de vorb� cu Dumnezeu. Puterea numelui �l goneste. Chiar dac� te apas� atunci, chiar dac� te lupt�. Se �nt�mpl� uneori, de ia patul cu tine �n sus. Nu te apuca s� blestemi.

Asta-i o greseal�. Lui �i convine dialogul, c� �l recunosti. Dar asa, prin rug�ciune,�l ignori. Stai de vorb� cu Dumnezeu atunci c�nd esti atacat. Si atunci, sigur c� el - am spus de mai multe ori - a �nv�tat foarte mult� lume s� se m�ntuiasc�.

Unde se afl� c�lug�rii fat� de mireni pe scara tr�irii smereniei?

- Eu v� spun c� exist� o mare diferent�, si ca s� fiu conciliant, monah �nseamn� „crestin bun". Dar nu-i numai at�t, dac� apuci s� tr�iesti �n m�n�stire. Apucasem s� v� spun c� rug�ciuni faci si acas�; faci multe, dar nu se face acest mare lucru care caracterizeaz� aceast� cruce a c�lug�rului: t�ierea voii. S� nu faci ceea ce vrei tu. S� faci ceea ce-ti spune altul. Si atunci, tu, �n felul acesta t�indu-ti voia - c�ci Dumnezeu ne-a creat cu voint� liber�, ratiune si afecte -, aici trebuie s�-ti tai vointa liber�. Ne trezim lupt�ndu-ne cu Dumnezeu. Si trebuie s�-L �nfr�ngem. Dar �n sensul c� �i place foarte mult �nfr�ngerea aceasta. Pentru c� noi ne desfiint�m. Ne smerim.

Intr-o m�n�stire era un staret care stia s� dea cununi. Si era un p�rinte b�tr�n - Sf�ntul loan Sc�rarul consemneaz� lucrul �sta -, de 50 de ani, ca v�rst�. Si-l trimitea undeva. Si c�nd se ducea acolo, �l fug�rea: „Ce cauti aici? Du-te acolo, unde te-am trimis!" Si uite asa �l freca. Si-l �ntreab� sf�ntul: „Nu te smintesti?" „Nu, p�rinte C�nd am venit aici mi-au spus �stia c� m� �ncearc� 30 de ani. Si am numai 15". La 17 ani de nevoint� din aceasta, de t�ierea voii, a murit. Dar la moarte a zis asa: „Multumesc lui Dumnezeu si vou� ca prin t�ierea voii mi-ati m�ntuit sufletul!"

E foarte frumos. Nu se potriveste cu ce e �n lume. Pe urm�, dragii mei, mi se pare c� nici o adunare de cuvinte filosofice nu poate explica c�lug�ria. Exist�, si am spus de multe ori �n m�n�stire asa de importante lucruri, �nc�t s-a vorbit prea putin despre ele, si prea putini le-au atins. E o tr�ire continu�. C�ci spune M�ntuitorul: "Vrei s� fii des�v�rsit? Ia crucea si urmeaz�-Mi Mie!" Aceasta e crucea pe care trebuie s� o iei: s�-ti tai voia si s� asculti. Si, fratilor, stiti ce �nseamn� cruce: S� duci ce nu-ti convine. Asta �nseamn�.

Uneori aproape c� nu poti.

- Nu se pune problema: „Nu pot". Duci p�n� cazi! Nu se pune problema. Dar s� stiti c� s-au putut face, dincolo de �nchipuirea omeneasc� multe minuni. I s-a spus unui frate: „D� pietroiul �la la o parte!" Dar asta era o chestie pentru 20 de insi. Si el, n�duf, nu-stiu-ce, l-a dat la o parte c� a zis p�rintele staret!"

Pentru c� nu ne p�r�seste Dumnezeu, dac� neam d�ruit Lui. Cum credeti dumneavoastr�, c� este El, Care e prezent �n pasul fiec�rui ins, chiar si al p�g�nilor? Dar la crestini, care zi si noapte se roag� �n felul lor? Ii ajut�, �i �nt�reste. Nu facem lucrul acesta, adic� ascult�rile, cu aspect de exagerare, �n m�n�stiri. Dar la nivelul care exist�, treburile necesare s� le fac� cu dragoste, si e destul.

Pe un frate - �n Pateric - l-a trimis, spune, s� adune baleg� uscat�. F�ceau focul cu ea, c� erau s�raci. „P�i, m� trimiti acolo unde e leoaica aia?" C� era o leoaic� acolo. „Cum, zice, nu te duci pentru c� e o leoaic� acolo? S� mi-o aduci legat� �ncoace!" Si s-a dus la ea. Leoaica, fugi! „Stai, c� mi-a spus staretul s� te leg!" Si a legat-o. Si o t�ra. Si c�nd a v�zut c� chiar o aduce, a zis staretul, pentru smerenia lui: „De ce mi-ai adus c�teaua asta? D�-i dmmul, s� n-o v�d!" Si zice: „Da, dar eu am crezut c� e leoaic�". Si, �ntradev�r, era leoaic�.

Domnii mei, nu neglijati Scriptura! Exist� niste lucruri dincolo de �nchipuiri, care sunt niste realit�ti. Dac� spune M�ntuitorul cuvintele cele mai de v�rf ale Scripturii: "Vrei s� fii des�v�rsit? Ia crucea si urmeaz�-Mi Mie!"

Cuvintele M�ntuitorului: "Fericiti cei s�raci cu duhul, c�ci acelora este �mp�r�tia cerurilor", au leg�tur� cu smerenia?

- Chiar despre ei vorbeste! Fericiti cei smeriti! Iar aceasta, pentru c�, v� spun, identitatea e chiar cu Hristos. C�ci El S-a smerit. Si se smereste continuu. Cine s-a smerit, este �n identitate cu El. Ferice de el! E smerit; �si vede de mersul vietii lui mai departe; este umilit de c�tre toat� lumea. Stiti dumneavoastr� c� acestea sunt valorile cele mai mari chiar si �n m�n�stire si �n lume? Oamenii care duc o viat� ascuns�, sufleteasc�, duhovni ceasc�, dar �n rest, s�racii, duc o viat� de s�r�cie.

Sf�ntul Dimitrie Basarabov, care este patronul Bucurestilor, a fost v�car, �n satul Basarabov din Bulgaria. Si mergea �nf�surat cu c�rpe la picioare c�ci nu avea �nc�lt�minte. Si r�deau copiii de el. Copii neast�mp�rati, m� rog. Si, �ntr-o zi el, p�zind vitele, a c�lcat pe un cuib de pas�re si a omor�t puii, f�r� s� vrea. Si, sigur, i-a p�rut foarte r�u si si-a pedepsit piciorul �la, s� nu-l mai �nveleasc� nici cu c�rpele alea. Vezi, c�t� t�rie c�t� dorint� de a fi omul lui Dumnezeu? Era s�rac cu duhul, dar era bogat cu sufletul la Dumnezeu.

Chiar acum am avut Evanghelia cu s�racul Laz�r si bogatul. V� �nchipuiti ce „fericire" era! Si omul acesta, Laz�r, suferea pentru Dumnezeu, dar nu c�rtea. N-a fost suficient� numai suferinta: Nu c�rtea! Pentru c� lor, celor �n suferint� Dum nezeu le d� harul s� cread�, s� fie ostasi ai lui Hristos.

Ai putinta, acolo unde vrei, dar nu poti s� ajuti, s� te rogi. Esti �n tramvai si vezi un b�tr�n cersetor si n-ai ce s�-i dai. Poti, totusi, s� zici: „Doamne, miluieste-l si pe el!"

Asta-i situatia. Este o foarte mare greseal� s� nu dai si pentru altii. C� nu se rupe din tine nimic. Aceast� milostenie ar putea s� umple cerurile de m�ntuiti. S� stiti, mil� e toat� Scriptura. Mil� e toat� Scriptura! Ce greseal� mare este,c�ci sunt at�tia oameni care, oricum, �ntind m�na. Fratilor s� nu l�sati m�n� �ntins� nici c�nd v� d�, nici c�nd v� cere.

Cam cum ati vedea leg�tura dintre nevointele trupului si smerenie?

- Fratilor, trupul nu trebuie condamnat. L-a f�cut un mare mester si trebuie p�strat. Noi condamn�m �mp�timirea. Si nici nu punem problema iert�rii. Int�i punem problema vindec�rii. Iertarea vine de la sine. Deci, nu avem nimic cu trupul. Chiar dorim foarte mult s�-l mentinem, ca s� se poat� m�ntui si el.

Uite, s� v� spun un alt caz, fiind vorba de smerenie, chiar dac� iese din subiect, dar sa nu-l sc�p�m din m�n�. Un frate a venit la m�n�stire, cum obisnuieste lumea s� spun�, mai simplu. Nu e nimeni simplu, dac� a venit la m�n�stire. A avut un Duh, care a lucrat si care ajuta at�t de mult neamul omenesc. Si staretul i-a spus: „Ce cauti aici, la poart�?" „Am venit si eu aici, s� m� fac c�lug�r". „Aici sunt oameni smeriti. Tu nu vezi c� esti m�ndru?" Iar el, s�racul, nici nu stia ce-i aceea m�ndrie. Era foarte doritor. „Da, dar m� fac si eu c�lug�r".

„Nu. Aici sunt oameni smeriti. Nu se poate. Tu esti m�ndru". El, s�racul, insista. Staretul zice: „Bine, stai aici la poart� si cine intr�, s�-i zici: �Binecuv�ntati-m� pe mine, c� sunt m�ndru�. Si cine iese, s�-i zici tot asa". Si l-a tinut acolo sapte ani. Sapte ani. Ii d�dea s� m�n�nce, dar nu l-a f�cut dec�t s� se smereasc�. Iar el a fost sincer, c� sincer venise la m�n�stire, si i-a spus staretului: „Iertati-m� pe mine, c� sunt m�ndru!" „Blago sloviti, c� sunt m�ndru!" Asta era toat� ascultarea. Si el o f�cea cu toat� inima. Si s-a sfintit.

Deci, repet, nu condamn�m trupul. Ii d�m ce-i trebuie. Ins� nu l�s�m necondamnat� nep�timirea trupului. Trupul nostru se �mp�timeste �n fel de fel de p�cate. Si atunci trebuie vindecat. Cu orice chip.

Un om care nu a cunoscut smerenia, dar vrea s� se �ntoarc� la Dumnezeu, cum se poate �ntoarce? Ce trebuie s� fac�?

- Fratii mei, la Dumnezeu nu exist� un trecut r�u, din momentul �n care este un prezent bun. Te-a iertat si Dumnezeu. Dac� te-a iertat, te-a iertat definitiv. Numai s� continui o viat� bun� ca s� meriti �ntr-un fel, cu harul lui Dumnezeu, aceast� iertare. Nu se pune problema, e iertat. Avem at�tea cazuri. Avem pe Moise Arapul, care a fost t�lhar. Avem pe Varvar, care a fost t�lhar Si sunt sfinti. Dar si-au revenit, s-au c�it amarnic. La Dumnezeu, dragii mei, dac� este inima smerit� si �nfr�nt�, mare e mila Lui.

Eu am fost - iertati-m� c� v� fac o confident� eram �n p�dure, �n pustie, si am fost atacat de satana �ntr-o form� foarte dur�. Si �ncercam un act de smerenie �n fata lui Dumnezeu, c� "sunt nimic"... In sf�rsit, m� fortam. Si-am fost eliberat Si am zis- citind din Vietile Sfintilor -, am strigat tare, f�r� s� m� mai jenez, m� auzeau, poate lupii: Mare mai e un om smerit �n fata lui Dumnezeu! M-am mcurajat foarte mult si am v�zut c� harul lui Dumnezeu m-a ajutat, c�ci eu n-am putut s� m� m�sor c�t� smerenie am. C�ci nu m-am putut vedea dec�t mai putin smerit dec�t toti oamenii de pe lumea asta.

Unii Sfinti P�rinti consider� c� smerenia e cea mai mare virtute. Ati putea s� ne spuneti care sunt criteriile de apreciere?

- De fapt, este m�ntuitoare, dar, m� scuzati, fac o rectificare: „Smerenia te duce p�n� la Dumnezeu si dragostea gust� din Dumnezeu!" Iubirea, dar o iubire smerit�. Smerenia destul este smerenie. Singura cale este smerenia.

Am fost prin Grecia la o m�n�stire si o c�lug�rit� m-a rugat s� scriu ceva pe o vedere. Si am scris asa: „Singur� smerenia". Si a �nteles imediat - �i traducea cineva. Si a c�zut imediat �n genunchi. C�ci si-a dat seama de importanta smereniei. Si ele stiau c�, �ntr-adev�r, aceasta este calea. S-a smerit Hristos, Care e Dumnezeu, Care e St�p�n, Care ne tine cu dragostea Lui pe toti si lumea si firele de iarb�. S-a smerit Hristos si noi s� nu fim smeriti? Ce ziceti?

Ce puteti spune despre cei care merg si la Biserica Ortodox� si la alte confesiuni?

- Nu este permis. Adic� te duci la mai multe adev�ruri de credint�? Exist� un singur adev�r de credint�: adev�rul ortodox! Crezul! Si dac� esti ortodox, respecti Ortodoxia. Dac� nu, cazi �n erezie si tu.

Dar dac� exist� un imbold interior de a c�uta si �ntr-o parte si �n alta?

- Acum, cazuri de astea sunt chiar mai multe. S� cerceteze. Dar nu pentru ortodocsi. Dac� esti ortodox, intr� �n bisericile ortodoxe. Ce nu ti-a dat Biserica Ortodox�? Ce lipsuri ai g�sit la ea de te-ai dus si dincolo? Acolo unde nu cred �n Maica Domnului, unde nu-si fac cruce!... Domnilor, s-au facut Sinoade; Sinoade ecumenice si Sinoade locale si apostolice. Si au condamnat cu anatematiz�ri pentru un singur motiv de credint�, de adev�r de credint� - cum au fost Sinoadele de la cel de la Niceea, la anul 325, p�n� la anul 787. Si pentru un singur lucru, dac� nu credeau �n Maica Domnului c� e 0EOTOKOS, adic� N�sc�toare de Dumnezeu, Biserica i-a dat anatemei.

Deci s-au stabilit aceste dogme precise. Ori, s-au f�cut aceste Sinoade ecumenice si o multime de alte Sinoade locale. Si atunci ce lipsuri a g�sit cineva �n Ortodoxie, de se duce si �n alt� parte? Atunci nu e ortodox! Si noi nu st�m de vorb�, nu facem catehiz�ri aici. E o greseal�! S� se tin� de Biserica Ortodox�! S� vin� harul lui Dumnezeu peste el. C� vine, domnilor, vine!... Dumnezeu e bogat! Ne asteapt�!... Ne asteapt� s� cerem. Dar s�-L recunoastem pe El, c� El este Cel Ce este!

In cei 14 ani de temnit� grea, la Aiud, ati avut bucurii duhovnicesti? De ce ati fost �nchis?

- A fost extraordinar. Am iesit foarte folositi. Temnita �n sine e o mare nevoint�.

Ultima dat� am fost condamnat pentru 40 de ani, mai ales pentru c� am f�cut parte din „Rugul Aprins" de la Antim. Era o miscare de re�nnoire a vietii duhovnicesti. Si n-aveau cum s� ne condamne, asa c� ne-au condamnat ca organizatie subversiv�. A durat 90 de zile ancheta si a fost foarte nesuferit�.

Si erau fel de fel de oameni, adunati din toat� lumea. In sf�rsit, lucrul �sta �l stiti, nu e nevoie s� vi-l spun eu. Ei, aceast� temnit� era suficient�, era destul ca s� te smereasc�. Pentru c�, domnilor, abia �ti mai tineai sufletul. Dar stiai c� suferinta aceasta este pentru marele Adev�r, pentru c� se punea problema s�-ti sluteasc� ideile si sufletul cu diferitele lor metode. Pentru asta, pentru c� �i �nfr�ngeai, pentru c� nu acceptai, pentru c� erai un mare erou s� spui: „Domnule, nu primesc acest lucru!", te costa viata.

Am fost chemat, eu personal, de un colonel c� erau la Aiud 10 colonei. Aveam un nume s� zicem, pe acolo, c� eram si preot si c�lug�r. Eram �n haine de pusc�rias, smerit, s� zic asa, smerit cel putin �n form�, si m� �ntreba colonelul s�-i explic c� exist� Dumnezeu. Zic: „Da, domnule colonel, existenta noastr�, suflarea noastr�, inteligenta, ratiunea, dovedesc aceasta", am �nceput s�-i explic. „Astea-s f�cute de un mare Mester. Nu-s f�cute la �nt�mplare. Sau cine le-a f�cut?" Si am continuat s�-i explic: „S-au f�cut at�tea semne, a venit Hristos, a �nviat... Dar dumnea voastr� de ce nu credeti?" Era o mare �ndr�zneal� la mine s�-l �ntreb lucrul �sta. Dar a trebuit s�-mi ap�r adev�rul. Zice: „R�zboiul care s-a dus �n Rusia, care a fost �n numele Crucii, m-a convins c� nu exist� Dumnezeu". „Ce �n numele Crucii domnule! Nebunul �la de Hitler a vrut s� cucereasc� Rusia si a crezut c� rusii o s�-l lase". Si �i zic: „Bine. Dar �nainte de r�zboiul �sta de ce nu credeati?" Si m-a �ntrebat: „Care ti-e ultimul argument?" „Sunt gata s� mor, domnule. Dar am v�zut c� n-am cu cine", i-am spus. Si a �nceput s� urle: „Luati-l! Luati-l!"

Ce personalit�ti ati cunoscut?

- V� m�rturisesc drept, iertati-m� c� v� spun orice detinut era o mare personalitate. Pentru c� omul �sta reprezenta ceva �n suferintele lui acolo. Rezista ani de zile. Clip� de clip�, ceas de ceas zi de zi, s�pt�m�n� de s�pt�m�n�, lun� de lun�, an de an. Ani si ani. Si era o mare personalitate Acolo era o nivelare, nu se punea problema de exceptii. Cel mai bun era cel care era cel mai prezent, �n inima lui. C� erau suferinte foarte mari. M-a impresionat unul din ei, s�racul, care uitase cum o cheam� pe sotia lui. Pentru c� �nceta memoria din cauza marii sl�biciuni. Si nu stia cum o cheam�. Acolo sotiile erau at�t de divinizate si de poetizate... Dati-v� seama! Sigur, orice ins era o personalitate. Am cUnoscut, sigur c� da. Am stat cu fel de fel de oameni. Am stat si cu Nae lonescu, am stat si cu Nichifor Crainic, am stat si cu Gane. Si ne perindam. Bine�nteles c� eram tinuti str�ns, strasnic. C�te doi, c�te trei. Ne schimbau.

Este pustnicia un model spre des�v�rsire?

Care a fost motivatia interioar� a sfintiei voastre pentru care v-ati retras �n pustie?

- Sigur c� pustia este un model. Aici te rogi �n libertate, v� dati seama, �n fosnetul frunzelor copacilor, �n urletul vulpilor, �n urletul lupilor...

Am stat pustnic aproape doi ani. Motivul interior era tot o cunoastere a lucrurilor si, mai bine zis, o evlavie. Am avut o evlavie. Ins� s� stiti c� eram mai mult pentru o viat� de obste dec�t pentru o viat� de pustie.

Si acum s� v� dau un exemplu: doi insi, bine intentionati, au plecat. Unul la m�n�stire si altul �n pustie. Si ei s-au iubit �n lume, s-au pretuit ca prieteni. Si unul s-a dus �n pustie si unul �n obste. Am�ndoi au fost cinstiti. Cel din pustie a venit s� fac� o vizit� la m�n�stire fratelui care era ascult�tor, �n ascultare. Si staretul, un om al lui Dumnezeu, le-a dat voie s� se plimbe prin p�dure, s�-si destind� sufletul. Asta e foarte important, s� stiti. Si au dat de un mort. Si a zis cel din pustie: „Hai s� ne rug�m s� �nvieze". Si s-au rugat. Si a �nviat mortul. Si a zis cel din pustie �n sinea lui: „Pentru rug�ciunile mele a �nviat mortul". C� el tr�ise �n pustie. Cel�lalt nu si-a pus problema. S-a rugat si at�t. Si au plecat la m�n�stire. Si cum s-au dus la m�n�stire, staretul �i spune repede ascult�torului: „Fugi repede, dincolo de fluviul acela". C� era un fluviu mare acolo. Si nu barc�, nu sc�ndur�, nu copac... �sta a fugit si un crocodil l-a luat pe spate si l-a dus dincolo. Si a zis staretul celuilalt: „Vezi, pentru rug�ciunile cui a �nviat mortul?"

Adic� vreau s� v� spun c� viata de obste cu t�ierea voii este o foarte mare lucrare �n creatia lui Dumnezeu, cu numele de monahism. Este cel mai important lucru �n creatia p�m�nteasc� a lui Dumnezeu. V� spun �nc� o dat�, e foarte greu s� �ncrucisezi cuvinte filosofice ca s� vorbesti de el. El nu e o discutie, el e o tr�ire. Niciodat� n-ai s� poti explica de ce e gustul �sta asa si cel�lalt asa. Il simti, �l tr�iesti, dar nu-l explici.

Smerenia vine �nainte sau dup� poc�int�?

- F�r� discutie c� smerenia trebuie s� fi existat mai �nt�i. G�ndul fmmos de a sluji lui Dumnezeu, de a se d�rui lui Dumnezeu. Au existat si una si alta, a existat smerenia, care s-a �nmultit �n inima si �n sufletul t�u, iar viata de nevoint� o faci pentru c� �sta e programul zilei si ajut� poc�intei.

Smerenia e s�ngele vietii. Nu te poti m�ntui f�r� ea. Poti s� faci metanii, s� cari p�m�nt, s� te nevoiesti, dar smerenia exist�. Nu exclude.

Ne spuneti un cuv�nt despre rug�ciune?

- Int�i, ce trebuie spus e c� se vorbeste prea mult despre rug�ciune. �sta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie f�cut. St� �n firea si �n puterea oricui s� priceap� lucrul �sta.

Eu personal nu sunt pentru rug�ciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie s� fie tipicar. Trebuie s� fie tipicar ca procedeu, �n ce priveste dorinta de a se �nduhovnici. Nu avem numaidec�t nevoie de o rug�ciune de tipic. Avem nevoie de o prezent� continu� a inimii, aceast� stare continu� de dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rug�ciunii. Pentru c� si o t�cere ad�nc� �nseamn� o rug�ciune ad�nc�. Si o rug�ciune ad�nc� �nseamn� o t�cere ad�nc�.

Dac� faci rug�ciunea asta care e obligatorie, o poti face. Dar dac� se face o rug�ciune din aceasta dup� tipic, dup� ce se termin�, omul se consider� achitat de obligatia rug�ciunii din inim� si se retrage f�r� nimic de la ceea ce ar trebui s�-l tin� prezent. Adic� sunt mai mult pentru o continu� tres�rire duhovniceasc�. De aceea m� faceti s� spun c� orice clip� poate s� fie un timp si orice suspinare poate s� fie o rug�ciune. Suspinarea nu se face asa: „Uf!", ci o faci lui Dumnezeu, ca plec�nd din ad�nc spre El. Asa ni se va ar�ta. C�ci El nu se arat� unei minti ascutite. "Nu tot cel ce zice „Doamne, Doamne" va intra �n �mp�r�tia Mea!" Ci numai cel care are inima curat�, cel care are inima spre El, continuu.


Deci, o viat� continu� de prezent� duhovniceasc� �nseamn� un om mai �nduhovnicit. Pentru c� dac� te rogi, esti mereu prezent. Rug�ciunea s� zicem - tipical� poti lesne s� o termini �ntr-o jum�tate de ceas, un ceas, dar pe urm�?

Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar s� nu fie singura treab� duhovniceasc�, singura rug�ciune. Dac� ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostint�, pentru a se �ntelege, pentru c� lucrul �sta e mai putin discutat, e prezenta inimii continu�. Si te rogi. Pentru c� se rugau sfintii si st�teau �n genunchi p�n� se f�cea dimineat� si ap�rea soarele. Si la r�s�rit tot �n genunchi erau.

Asta nu �nseamn� c� noi, nefiind ca ei, nu trebuie s� ne rug�m. Dar era o stare de continu� prezent�.

P�rinte, rug�ciunea ne�ncetat� poate fi tr�it� de oricine?

- Intr-o m�sur� oarecare toat� lumea poate. Pentru c� �ntrebarea �n sine despre rug�ciune sau discutia despre rug�ciune este neavenit�, pentru c� se rationalizeaz� lucrurile. Oricine vrea s� dob�ndeasc� rug�ciunea, s� tac� si s� zic�. 0 rug�ciune ad�nc� e o t�cere ad�nc�.

Se constat� o limpezire imediat�, o sc�pare de ispite, c�ci se cere ajutorul St�p�nului cerului si al p�m�ntului. Trebuie s� se obisnuiasc� lumea cu g�ndul c� Dumnezeu guverneaz� si face orice pentru om. "F�r� de Mine nu puteti face nimic." Mai mult: "Nu se misc� fir de p�r f�r� voia Mea." V� dati seama c�t de mult ne ap�r�.

Tineti-v� de Biseric�, dragii mei! Si puteti s� ziceti rug�ciunea aceasta a mintii din inim�. Este puterea numelui aceea care ne ajut� at�t de mult. Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-v�, nu v� descurajati.

Iubiti mult! Hristos v� porunceste!