Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Ai dreptate Andrei!
Si e intr-adevar o ispita! Eu mai scriu, din cand in cand, pentru ca ma gandesc cu jale la cei carora le cade, din greseala, sub ochi o astfel de invatatura.
Dar, ai dreptate, scrisul pe astfel de forumuri se constituie intr-o mare risipa si mai mult, te poate si face "mandru" . Asta e ispita. D-asta uneori prefer sa dau citate din ce au spus altii, ca sa nu am senzatia ca: EU pot gandi un rationament care sa apere ortodoxia.
Dar asta tot nu inseamna ca nu pot, putem, cadea in pacatul mandriei. Hmm, ma intreb daca unii nu vor intelege cumva de aici " mandria de a fi ortodox"? Tin sa ii anunt ca nu e deloc vorba despre asta, ci pacatul mandriei ca "gandirea mea poate fi misto".

Oricum, ai mare dreptate.

De la: balabanandrei, la data 2009-01-22 11:30:00Pt ortodocsi
Va dau un sfat. Eu cred ca mai bine ati face altceva util, decat sa stati toata ziua sa va contraziceti cu sectarii, sa incercati sa-i convingeti ca ortodoxia e singura cale spre Dumnezeu. Nu o sa reusiti. N-au reusit Sfintii Parinti sa-i convinga pe sectarii din vremea lor, cu atat mai mult noi, niste pacatosi. Eu nu zic sa nu mai vorbiti pe aceste topicuri, dar discutati cu cei care sunt dispusi la intelegere si dialog, cu cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau care-L cunosc prea putin si incearca sa-L cunoasca, asa incat sa-i indrumati pe calea cea buna. Contrazicerea si incercarea de ai convinge pe cei impietriti la inima nu fac altceva decat sa va ia timp pretios, timp in care ati putea sa va rugati, sa mergeti la un bolnav, la un om din inchisoare. Nu vreau sa va jignesc, imi cer iertare. Poate gresesc. Eu am cazut in ispita asta a diavolului de a-mi pierde timpul si energia pt cineva care oricum nu o sa-l pot convinge, si atunci imi indrept timpul si energia spre alte lucruri mantuitoare.

Eu nu stiu ce crede fiecare, dar eu cred ca rostul discutiilor nu este "sa convingem" pe cineva de ceva. Doar Dumnezeu poate schimba inima omului spre ADEVARATA descoperire a lui Hristos si precum se spunea in alta discutie:

3. De aceea, vã fac cunoscut cã precum nimeni, grãind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aºa nimeni nu poate sã zicã: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.

Noi putem doar sa le aratam credinta noastra, pentru ca este limpede ca cred ciudatenii despre noi si despre Hristos (din nestiinta si informatii bine rastalmacite). Iar Adevarata Descoperire a lui Hristos poate veni doar de la Dumnezeu prin Duhul Sfant.

Fara descoperirea Duhului Sfant este foarte valabila fraza:
"Vã rãtãciþi neºtiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

Noi nu trebuie sa facem ca hristosii mincinosi si sa spunem: Cerceteaza si vezi singur ca am eu dreptate (ei de fapt asta fac utilizand numai informatii si rastalmaciri eronate si ii lasa omului impresia ca a ales in cunostinta de cauza si il amageste). Este suficient sa aratam cat de mincinosi au fost acestia cand au acuzat cu mari neadevaruri Dreapta Credinta.

Adevarul amestecat cu minciuna este arma diavolului si noi combatem aceasta arma scotand la lumina MINCIUNILE care s-au spus spre amagirea oamenilor si spre indepartarea lor de Dreapta Credinta!!!

Nu-ti fa tu probleme, Dumnezeu lucreaza in oameni. Mai devreme sau mai tarziu Adevarul va iesi la lumina. Pentru ca:
.... lumina lumineazã în întuneric ºi întunericul nu a cuprins-o.

Adevarul tipa singur in constiinta omului si vrea sa iasa la lumina:
32. ªi veþi cunoaºte adevãrul, iar adevãrul vã va face liberi.

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

De la: balabanandrei, la data 2009-01-22 10:07:47Maria Oprea, Funnymoon, Andu30, Irina Marinescu, Cla03 va rog rugati-va pentru mine, ca am o problema de sanatate, care poate sa fie grava. Va multumesc si Dumnezeu sa va rasplateasca!

Andrei ma voi ruga pentru tine cu tot sufletul

Acatistul Sfantului Arhanghel Rafail

(fragment)

Condacul 1:

Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tãmãduitorilor, cãlãuzitorul celor pribegi si paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din prea putinul vredniciei noastre, cu nãdãjduitorul glas al credintei celei drept mãritoare, cântare de laudã ti-aducem tie, zicând: Bucurã-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecãtorule!

Icosul 1:

Numãrându-te între cei sapte sfinti îngeri care poartã rugãciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, si voia dumnezeiestii mile plinind-o fãrã de preget, tu zoresti, Rafaile, sã dai ajutor celor nãpãstuiti. Drept care si noi, nevrednicii, cunoscând împuternicirea lucrãrii tale, ca pe o luminã în noaptea scârbelor noastre te chemãm, si glas înãltând, pe tine te fericim cu o cântare ca aceasta:

Bucurã-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucurã-te, purtãtorul rugãciunilor la cer;
Bucurã-te, bratul dumnezeiestii mile;
Bucurã-te, cel de care demonii se tem;
Bucurã-te, dezlegãtorul legãturilor necurate;
Bucurã-te, dreptate care nu mai ostenesti;
Bucurã-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecãtorule!



Rugaciune catre Sfantul Arhanghel Rafail

Cu Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc si cu ceata dreptmãritoare a Sfintilor, auzind glasurile noastre îndelung rugãtoare, înduplecã-te spre noi, Rafaile, Sfânt si Înaripat Voievod, si cercetându-ne îndeaproape, cu multimea harurilor anume încredintate tie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tãu ajutor, întru care cutezãm a nãdãjdui; si purtând lamura rugãciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vietii si al învierii, mijloceste pentru noi, ca mila Lui asupra-ne sã se pogoare în tot ceasul, plinind trebuintele noastre sufletesti si trupesti dupã voia întelepciunii Lui, iar nu dupã cugetul nostru cel întinat.
Fie ca tot sufletul crestinesc aflat în boalã sau în neputintã, tulburat în casa sau în patul lui, cãlãtor pe uscat, pe apã sau prin vãzduh, fiecare dupã nevoia pe care o poartã, sã capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea si ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de fatã si în toatã vremea vietii lui, precum si rãspuns bun la Judecata cea înfricosãtoare, când si tu de fatã vei fi, cu ostirile cele ceresti. Nu ne mãsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, putinãtatea credintei si nedesãvârsirea cuvintelor, ci plineste tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsã nouã, ca un ales între alesi si neamului oamenilor pururea sprijinitor. Si pe milostivul Dumnezeu roagã-L, cu întreg Soborul Puterilor Ceresti celor fãrã de trup, ca mai presus de toate sã ne dea nouã harul iubirii atotcuminecãtoare si buze vrednice a proslãvi, dimpreunã cu corurile cele îngeresti, pe Tatãl, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de-o-fiintã si nedespãrtitã, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te vindece Andrei !

Am sesizat din postarile unora care nu erau "neo-protestanti", dar nici nu cunoasteau ortodoxia, ca se face o confuzie intre ortodocsii care dau citate din Biblie si pocaiti.
Pocaitii cred ca sunt numiti generic toti "sectarii" fara sa se stie ca exista totusi foarte foarte multe secte si culte pornite din neo-protestantism.
Oricum, imi amintesc ca pe vremea lui Ceausescu, pocaiti erau in general cei care aveau "batic pe cap" si multi copii. Acum, am impresia ca romanul de rand numeste pocait pe oricine da citate din Biblie, dar intelege de fapt "sectar". Adevarul e ca exista o miscare foarte puternica in Romania de asa-zisa "evanghelizare"; foarte multi vin cu tot felul de fituici, cu versete, Biblii etc, incat romanul de rand este satul si ii baga pe toti in aceeasi oala, nu mai conteaza ca unii sunt martori ai lui Iehova, ca altii sunt penticostali etc.

Romanul, si aici ma gandesc la ortodocsi, era obisnuit sa aiba o relatie cu Biblia prin Biserica, neinsemnand ca nu citea Biblia, dar pur si simplu nu cred ca ii trecea cuiva prin cap sa retina versetele pe dinafara, sa le lege intre ele, sa le inoade si deznoade. Invatatura Bibliei o desprindea din slujbele din Biserica. Indepartarea de Biserica, a dus insa la o indepartare si de invatura ortodoxa, dar a ramas totusi aceasta inclinatie de a nu face din cititul Bibliei un joc pur intelectual. Ba unii cred ca nici Biblia nu o mai citesc, multumindu-se sa nu faca cine stie ce pacate grave si sa mearga la Biserica doar de Paste. Ei bine, poate ca nici nu e rau pentru ca exact aceasta atitudine il tine departe de interpretari proprii ale Cuvantului.

Pe de alta parte, asta poate fi si periculos, pentru ca taman aceasta atitudine este speculata de "evanghelizatori". Daca da peste unii care incep sa-l "faca de cap" cu citate peste citate si interpretari, atunci, ortodoxul, neavand o cunoastere temeinica a ortodoxiei, credintei drepte, poate deveni o prada foarte usoara.
Desi, nu neaparat!
Iata un exemplu elocvent, o intamplare recenta pe care mi-a povestit-o chiar protagonista, o femeie batrana de la tara. "Eram la spital, maica. Si vine una la mine, bolnava si ea, si imi intinde nu stiu ce poza si ma-ntreaba: vrei sa vezi cum arata Iisus?, da' eu i-am zis: Las' ca stiu io cum arata Iisus al meu!"
Mi se pare un raspuns extraordinar! Batrana asta nu a avut niciun pic de curiozitate, niciun pic de...amabilitate, sa ia si ea din politete poza, sa se uite...NIMIC.
"Las' ca stiu io cum arata Iisus al meu!" ...Iisus al meu...sunt in continuare uimita de intelepciunea, credinta si puterea de marturisire a acelei femei. O femeie de la tara.
Eu am speranta ca multi dintre romanii ortodocsi vor reactiona la evanghelizarea facuta de diversi propovaduitori ai unei Biblii straine, exact ca aceasta taranca.
Marea mea bucurie este sa vad ca bisericile noastre, in ciuda propagandei desantate care se face in media impotriva Bisericii Ortodoxe, sunt din ce in ce mai pline, vin multi tineri, altii sunt cu copii mici in brate. Cine stie , poate dintre copiii aia mici, unii vor ajunge mari aparatori ai ortodoxiei. De fapt, nu poate, ci sigur!

Ai mare dreptate funnymoon !

Na, ca mi-a fost dat sa o mai aflu si pe asta:in "bisericile crestine", adica ale neoprotestantilor, exista si prooroci! Deci, sa ne intelegem, nu unul singur, ci mai multi si nu morti, ci vii, traitori printre noi, contemporani, cum ar veni.

Sunt sigura ca neoprotestantii pot explica prin cateva versete care se leaga ele intr-un fel inspirat de Duhul Sfant.
Si ne ataca pe noi, ortodocsii, ca avem icoane si Sfinti. Acum m-am dumirit definitiv in ce consta reforma pe care spun ei ca ar trebui sa o sufere ortodoxia: sa dam afara icoanele din scoli si Sfintii din minte, si sa punem niste prooroci; ne dau ei numerele de telefon ale acestora din urma.
Brrr, te ia cu tremurat, nu alta. Hahahahaha, acum m-am prins de ce ii ia si pe unii dintre ei cu tremurat (ma refer la penticostali, care isi mai zic si tremuratori)

Cineva a deschis un topic despre magie.
Va rog sa sprijiniti un demers: acela de a insista ca practicile magice sunt partasie cu raul, indiferent sub ce forma se prezinta.

Mi se pare fantastic sa fi nevoit sa insisti ca albul este alb si este diferit de negru. Dar asta se intampla astazi!

De la: marinescuirina, la data 2009-01-22 22:53:32Cineva a deschis un topic despre magie.
Va rog sa sprijiniti un demers: acela de a insista ca practicile magice sunt partasie cu raul, indiferent sub ce forma se prezinta.

Mi se pare fantastic sa insisti ca albul este alb si este diferit de negru. Dar asta se intampla astazi!

De la: balabanandrei, la data 2009-01-22 11:30:00Pt ortodocsi

Va dau un sfat. Eu cred ca mai bine ati face altceva util, decat sa stati toata ziua sa va contraziceti cu sectarii, sa incercati sa-i convingeti ca ortodoxia e singura cale spre Dumnezeu. Nu o sa reusiti. N-au reusit Sfintii Parinti sa-i convinga pe sectarii din vremea lor, cu atat mai mult noi, niste pacatosi. Eu nu zic sa nu mai vorbiti pe aceste topicuri, dar discutati cu cei care sunt dispusi la intelegere si dialog, cu cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau care-L cunosc prea putin si incearca sa-L cunoasca, asa incat sa-i indrumati pe calea cea buna. Contrazicerea si incercarea de ai convinge pe cei impietriti la inima nu fac altceva decat sa va ia timp pretios, timp in care ati putea sa va rugati, sa mergeti la un bolnav, la un om din inchisoare. Nu vreau sa va jignesc, imi cer iertare. Poate gresesc. Eu am cazut in ispita asta a diavolului de a-mi pierde timpul si energia pt cineva care oricum nu o sa-l pot convinge, si atunci imi indrept timpul si energia spre alte lucruri mantuitoare.

bravo, la aceasta concluzie am ajuns si eu, timpul este pretios...asi avea multe de povestit, dar pt majoritatea dintre voi nu sunt decat un ateu renegat, un nebun

....pacat ca am uitat cine sunt.....


Parintilor, cimitirul este facultatea facultatilor si scoala scolilor. Ca, auzi, ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur: "Mergi in cimitire, o frate, ca acolo este scoala cea mai inalta a sufletelor care ne vorbeste despre Dumnezeu !". Parintii cei de demult aveau intotdeauna in chiliile lor un sicriu, o cruce si un cap de mort ca sa le aduca aminte ziua si noaptea de ceasul mortii si sa aiba lacrimi la sfanta rugaciune. Iar cand erau tulburati sau impietriti la inima si nu se puteau ruga, se duceau noaptea la cimitire sau la cei ce zaceau pe patul de moarte si asa dobandeau iarasi lacrimi, umilinta si ravna de rugaciune. Sa venim zilnic in cimitir ca sa ne rugam pentru fratii nostri cei plecati, ca ei singuri nu se mai pot ajuta. Pe toti parintii acestia i-am cunoscut. Ce viata curata si smerita au dus pe pamant !

Unii din ei stiau Psaltirea pe de rost si nu mancau pana n-o terminau de citit, cum era parintele Gherasim, fratele meu sau parintele Vasile Mitoseru. Altii faceau multe metanii si aveau darul lacrimilor. Altii faceau ascultare fara cartire si erau plini de dragoste, precum parintele Galaction Ilie, parintele Ilarion Ionica si fratele meu Vasile. Altii iubeau linistea si tacerea, precum parintele Pimen Nastac si schimonahul Ioan Rosu. Iar altii aveau rugaciunea lui Iisus in inima lor, cum au fost parintele Paisie Nichitencu si parintele Ghervasie Gaspar. De toti parintii care au trait in Sihastria m-am folosit si pe toti ii pomenesc cu nevrednicie in rugaciunile mele. De aceea vin mereu aici, in cimitir si-mi amintesc de dragostea si de sfaturile lor. Ei s-au dus cu totii la Hristos si in curand vom pleca si noi sa dam socoteala de faptele noastre !

"Oricine s-a rupt de la Biserica este sortit focului vesnic, nu mai are seva Duhului Sfant"

...asa ca mine...

in ultimii 5 ani, m am tot certat cu El, si totusi nu ma parasit, mai degraba Il parasim noi, decat ne paraseste El

De la: fkt_cristian, la data 2009-01-25 00:09:59....pacat ca am uitat cine sunt.....


Parintilor, cimitirul este facultatea facultatilor si scoala scolilor. Ca, auzi, ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur: "Mergi in cimitire, o frate, ca acolo este scoala cea mai inalta a sufletelor care ne vorbeste despre Dumnezeu !". Parintii cei de demult aveau intotdeauna in chiliile lor un sicriu, o cruce si un cap de mort ca sa le aduca aminte ziua si noaptea de ceasul mortii si sa aiba lacrimi la sfanta rugaciune. Iar cand erau tulburati sau impietriti la inima si nu se puteau ruga, se duceau noaptea la cimitire sau la cei ce zaceau pe patul de moarte si asa dobandeau iarasi lacrimi, umilinta si ravna de rugaciune. Sa venim zilnic in cimitir ca sa ne rugam pentru fratii nostri cei plecati, ca ei singuri nu se mai pot ajuta. Pe toti parintii acestia i-am cunoscut. Ce viata curata si smerita au dus pe pamant !

Unii din ei stiau Psaltirea pe de rost si nu mancau pana n-o terminau de citit, cum era parintele Gherasim, fratele meu sau parintele Vasile Mitoseru. Altii faceau multe metanii si aveau darul lacrimilor. Altii faceau ascultare fara cartire si erau plini de dragoste, precum parintele Galaction Ilie, parintele Ilarion Ionica si fratele meu Vasile. Altii iubeau linistea si tacerea, precum parintele Pimen Nastac si schimonahul Ioan Rosu. Iar altii aveau rugaciunea lui Iisus in inima lor, cum au fost parintele Paisie Nichitencu si parintele Ghervasie Gaspar. De toti parintii care au trait in Sihastria m-am folosit si pe toti ii pomenesc cu nevrednicie in rugaciunile mele. De aceea vin mereu aici, in cimitir si-mi amintesc de dragostea si de sfaturile lor. Ei s-au dus cu totii la Hristos si in curand vom pleca si noi sa dam socoteala de faptele noastre !

MONAHUL ILARION IONICA s-a dus la Domnul in 1934 la un an dupa ce Maica Domnului a venit in chilia lui si i-a vindecat piciorul de cangrena.

MONAHUL GHERVASIE GAªPAR s-a mutat la Domnul in 1948.

Daca i-ai cunoscut personal ar trebui sa ai o varsta inaintata acum. Si chiar daca nu i-ai cunoscut personal poate era mai util sa ne impartasesti si noua ce ai invatat de la ei prin scris sau din auzite, decat sa umpli topicul celalalt cu multe vorbe fara de sens si rost...

Ma rog cel putin asa mi-ar fi placut mie. Uneori si intr-un cimitir o luminita mica poate trezi cativa care fac pe mortii...

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

Andu, aici gresesti. Fkt_cristian, ti-am spus, am senzatia ca este ortodox aproape practicant, dar nu in sensul "clasic" al cuvantului.
Topicul celalalt l-a umplut cu "maculatura" pentru ca asta i s-a parut ca reprezinta acel topic. Si cred ca suntem de acord, ca daca suportul nu ar fi fost "virtual", am fi putut spune lejer ca multa cerneala a curs acolo degeaba, cu alte cuvinte "maculatura".
Intrebarea mea este de ce fkt_cristian a simtit "maculatura"? Iar convingerea mea este ca el chiar si-a dorit ca Cineva sa castige; nu cuvintele, versetele, hartia in ultima instanta. Iar daca fkt_ este acum pe acest topic, intr-o alta incercare timida, este ca pe undeva, prin maculatura, Cineva a castigat.

Vorbesti Andu de Adevarul care "tipa" sa iasa la lumina si mai toti de pe acest topic stim ce spui. Problema nu e insa ca Adevarul "tipa", ci daca noi reusim sa il vedem cum "tipa" ca sa iasa prin oameni.
Unii pe celalalt topic s-au pripit sa il numeasca si besteleasca pe fkt_ in toate felurile, si poate nici tu nu ai scapat de "asta", dar daca stai sa te gandesti, rational: nimeni nu sta sa posteze mesaje intregi, lungi, fie ele chiar si injuraturi sau blasfemii, decat daca VREA sa fie acolo si sa spuna ceva. Si poate ca asa "tipa" Adevarul uneori din oameni.

Eu una, prefer injuratura ironiei "fine". Denota mai multa sinceritate si, in ultima instanta, mai mult respect fata de interlocutor. Toti putem "polei" cuvintele, dar nu toti au curajul sa spuna cuvinetele dezbracate. Iar eu ma pun in fruntea listei acestor neputinciosi. Din punctul asta de vedere, eu, si vorbesc strict in numele meu, am tot respectul pentru Morometii, Parazitii, Bug Mafia et comp.

Draga fkt_, ai intrebat la un moment dat daca esti binevenit aici. Ti-am zis si atunci si o sa repet: Esti binevenit. Chiar daca unii or sa te mustruluiasca putin,altii or sa se uite "stramb" la tine, noi suntem aici o "gashca" de pacatosi. Daca nu am fi asa, nu am fi ortodocsi. Cat despre nebunie, eheiii, cati nu ne-am dori sa fim si noi nebuni...dupa Hristos, dar deh, nu ne tin pingelele. Oricum, la cate pacate adunam noi zilnic, crede-ma, pacatul tau, ca nu crezi in Dumezeu, este chiar cel mai mic pacat.
A....., ca sa nu uit, fkt_, stai flexat, nu te-ai rupt de Biserica; asta insa nu ne garanteaza nici mie, nici tie, ca nu o s-o punem de un foc mocnit si vesnic.
Ai zis ca nush ce ai uitat...Hai sa-ti zic ceva sa nu poti uita: ti pup dulce, mah fkt_, ca sa moara de ciuda toti pupaciosii sectanti ! hmmm...desi lor nu le e frica, ca ei stiu ca invie la sigur, mie-n suta!

De la: funnymoon, la data 2009-01-25 03:06:19Andu, aici gresesti. Fkt_cristian, ti-am spus, am senzatia ca este ortodox aproape practicant, dar nu in sensul "clasic" al cuvantului.
Topicul celalalt l-a umplut cu "maculatura" pentru ca asta i s-a parut ca reprezinta acel topic. Si cred ca suntem de acord, ca daca suportul nu ar fi fost "virtual", am fi putut spune lejer ca multa cerneala a curs acolo degeaba, cu alte cuvinte "maculatura".
Intrebarea mea este de ce fkt_cristian a simtit "maculatura"? Iar convingerea mea este ca el chiar si-a dorit ca Cineva sa castige; nu cuvintele, versetele, hartia in ultima instanta. Iar daca fkt_ este acum pe acest topic, intr-o alta incercare timida, este ca pe undeva, prin maculatura, Cineva a castigat.

Vorbesti Andu de Adevarul care "tipa" sa iasa la lumina si mai toti de pe acest topic stim ce spui. Problema nu e insa ca Adevarul "tipa", ci daca noi reusim sa il vedem cum "tipa" ca sa iasa prin oameni.
Unii pe celalalt topic s-au pripit sa il numeasca si besteleasca pe fkt_ in toate felurile, si poate nici tu nu ai scapat de "asta", dar daca stai sa te gandesti, rational: nimeni nu sta sa posteze mesaje intregi, lungi, fie ele chiar si injuraturi sau blasfemii, decat daca VREA sa fie acolo si sa spuna ceva. Si poate ca asa "tipa" Adevarul uneori din oameni.

Eu una, prefer injuratura ironiei "fine". Denota mai multa sinceritate si, in ultima instanta, mai mult respect fata de interlocutor. Toti putem "polei" cuvintele, dar nu toti au curajul sa spuna cuvinetele dezbracate. Iar eu ma pun in fruntea listei acestor neputinciosi. Din punctul asta de vedere, eu, si vorbesc strict in numele meu, am tot respectul pentru Morometii, Parazitii, Bug Mafia et comp.

Draga fkt_, ai intrebat la un moment dat daca esti binevenit aici. Ti-am zis si atunci si o sa repet: Esti binevenit. Chiar daca unii or sa te mustruluiasca putin,altii or sa se uite "stramb" la tine, noi suntem aici o "gashca" de pacatosi. Daca nu am fi asa, nu am fi ortodocsi. Cat despre nebunie, eheiii, cati nu ne-am dori sa fim si noi nebuni...dupa Hristos, dar deh, nu ne tin pingelele. Oricum, la cate pacate adunam noi zilnic, crede-ma, pacatul tau, ca nu crezi in Dumezeu, este chiar cel mai mic pacat.
A....., ca sa nu uit, fkt_, stai flexat, nu te-ai rupt de Biserica; asta insa nu ne garanteaza nici mie, nici tie, ca nu o s-o punem de un foc mocnit si vesnic.
Ai zis ca nush ce ai uitat...Hai sa-ti zic ceva sa nu poti uita: ti pup dulce, mah fkt_, ca sa moara de ciuda toti pupaciosii sectanti ! hmmm...desi lor nu le e frica, ca ei stiu ca invie la sigur, mie-n suta!

Ma primiti si pe mine in casele voastre?

Bineinteles ca este binevenit oricine, eu nu am gonit pe nimeni nici de pe topicul acesta nici de pe celalalt, vroiam doar sa stiu de ce posteaza lucrurile acelea.

Ce a scris el acolo mai sus despre cimitir sunt vorbele lui Cleopa... el i-a cunocut pe acesti monahi imbunatatiti de la Sihastria.
www.razboiulnevazut.org/articol/33/Despre-cimitir

ªi Iisus, rãspunzând, a zis cãtre ei: N-au trebuinþã de doctor cei sãnãtoºi, ci cei bolnavi.

Si cum nu e niciunul sanatos dintre noi cred ca suntem cu totii egali. Chiar nu mai conteaza la un momendat ca unii "suferim" de gripa iar altii de pneumonie. Asa ca nu are rost sa ne judecam intre noi pentru pacate. Moartea poate veni si de la o simpla raceala.

Doar hula impotriva Duhului Sfant nu trebuie ingaduita nicicum...

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

sã nu spuneþi nimãnui nimic despre mine, nici de bine, nici de rãu!
dacã ne lãsãm în voia lui Dumnezeu sã fim siguri cã nu ne va lãsa. dar sã primim toate cu dragoste ºi bucurie, boalã, ocarã, ispite, ori de unde ar veni.
sã nu învinuim pe nimeni, ci sã ne invinuim numai pe noi.

vai mie, ce fel trebuie sã fim noi, când vom sta goi ºi descoperiþi, vrând sã fim duºi înãuntru la înfricoºata judecatã!
vai mie, vai mie, unde va sta atunci fala? unde bãrbaþia trupului? ºi unde frumuseþea cea minciunoasã ºi nefolositoare.
unde atunci GLÃSUIREA CEA DULCE a oamenilor? unde atunci îmbodobirea hainelor?
unde dulceaþa pãcatului cea cu adevarat necuratã. unde cei ce gunoiul pãrþiolor bãbãteºti dulceaþã ºi dezmierdare îl socotesc.
unde atunci defãimarea celor ce întru lenevire trãiesc? unde atunci desfãtarea ºi benchetuirea?

toate au trecut ºi ca niºte aer moale s-au risipit.

De la: fkt_cristian, la data 2009-01-25 00:13:52in ultimii 5 ani, m am tot certat cu El, si totusi nu ma parasit, mai degraba Il parasim noi, decat ne paraseste El

Dumnezeu nu paraseste pe nimeni , niciodata !
De aici speranta celui mai neinsemnat si pacatos de a se mantui !

Nebunie pentru Hristos

“O, de mi-ati ingadui putina nebunie!” - suspina Sfantul Apostol Pavel (II Cor. 11, 1).

Sfantul Serafim de Sarov era oare un nebun pentru Hristos? Indignati, traditionalistii vor striga: “Nu! Parintele Serafim a fost un exemplu de calugar, un fiu supus al Bisericii, asta a fost el!” Dar, ca si nebunii intru Hristos, Parintele Serafim dispretuia confortul cel mai elementar, manca buruieni si se deda uneori la niste amuzante si inofensive excentricitati care-i exasperau pe confratii sai din manastire.

Cu toate acestea, punctul sau de vedere cu privire la nebunia pentru Hristos era unul dintre cele mai severe. “Cei care iau asupra lor nebunia pentru Hristos, fara o chemare speciala din partea lui Dumnezeu, alearga direct spre pierzanie. Printre astfel de nebuni (iurodivie) care, simuland nebunia se tarasc dintr-un sat in altul, cu greu ai putea gasi macar unul care sa nu fie dus in ispita de diavolul si sa nu piara. Parintii din vechime nu ingaduiau nimanui sa se joace de-a “nebunii”. In vremea mea unul singur a voit sa incerce - si in timpul slujbei a inceput sa miaune ca o pisica. Parintele Pahomie a poruncit sa fie scos afara imediat, mai intai din biserica, apoi din curtea manastirii. Sunt trei cai pe care nu le putem urma fara a avea o chemare speciala: a pustniciei, a staretiei si a nebuniei pentru Hristos“.

Deci se vede ca Sfantul Serafim de Sarov ii inalta pe acesti nebuni pentru Hristos pe culmile cele mai inalte. El insusi fiind prooroc, Parintele Serafim se slujea de acesti “mici prooroci” pentru ca, atunci cand el nu va mai fi, ei sa poata lucra in locul sau.

Ca si cei din Vechiul Testament, acesti din urma profeti trebuiau sa uluiasca imaginatia populara prin diferite procedee iesite din comun. Isaia, se stie, s-a plimbat cu totul gol timp de trei ani; Ieremia a purtat un jug pe umerii lui pentru a prezice robia lui Israel; Iezechiel a facut o spartura in zidul casei sale, ca sa iasa din ea, purtand o boccea, pentru a arata locuitilor din Ierusalim ceea ce-i astepta, “caci Eu am facut o pilda din tine pentru casa lui Israel” (Isaia 20, 2-4; Ierem.25; Iez.13, 1-7). Casatoria nenorocita a lui Osea n-a fost decat o pilda a casatoriei lui Iahve cu poporul sau necredincios.

Cuvintele tainice ale nebunilor pentru Hristos, actiunile lor simbolice, cat si darul lor de a povesti viitorul apartine profetilor. Nu numai ca trebuiau sa faca cunoscuta voia lui Dumnezeu, ci chiar ei insisi erau “un semn“. Ca si confratii lor biblici, ei aratau uneori viitorul in figuri, mimandu-l. sub un chip respingator, luat de bunavoie, ei ascundeau darurile Duhului Sfant pe care ei singuri le tradau prin claritatea ochilor si prin limpezimea extraordinara a privirii.

preluat de pe www.razbointrucuvant.ro

Despre tristete

Când duhul rau al mâhnirii pune stapânire pe suflet, atunci sufletul se umple de întristare si suparare, neputând sa se roage cu staruinta cuvenita si neputând sa se îndeletniceasca cu citirea scrierilor sfinte cu atentia necesara. Intr-o astfel de stare, calugarul este lipsit de lineste si blândete in comunicare cu fratii obstii, capatând o repulsie fata de tot ce-l înconjoara. Sufletul cuprins de tristete si mâhnire devine bezmetic, frenetic si nu poate sa primeasca linistit nici un sfat bun si nici nu poate sa raspunda cu blândete la întrebarile adresate. Calugarul ce are un astfel de suflet afectat, evita oamenii, considerându-i vinovati de tulburarea sa si nu întelege ca de fapt pricina bolii sufletului sau se afla în interiorul sau.
„Tristetea este ca un vierme pentru suflet, ce-si roade mama care l-a nascut.”
Calugarul cuprins de mahnire nu poate sa-si înalte mintea catre contemplarea de Dumnezeu si nici sa savârseasca o rugaciune curata, înflacarata.
Cine a biruit patimile, acela va birui si tristetea. Iar cel biruit, nu va fi ocolit nici de catusele mâhnirii.
Precum bolnavul este recunoscut bolnav dupa paloarea fetei, asa si cel împatimit este cercetat si stapânit de tristete.
Cine iubeste pacea, aceluia îi este aproape imposibil sa se întristeze, iar cel care uraste pacea întotdeauna este trist.
Precum focul curata aurul, asa si tristetea dupa Domnul curata sufletul de pacate.

Despre izolare si tacere

Sfântul Ambrozie al Mediolanului spunea: „Prin tacere multi s-au mântuit, iar prin vorba multa si fara folos nici unul”.
Un sfânt parinte spunea: „Tacerea este taina veaculuiviitor, iar vorbaria – arma judecatii viitoare”.
Tu sa stai in chilia ta cu atente si în tacere, straduindu-te cu orice pret sa te apropii de Dumnezeu prin rugaciune. Caci Dumnezeu este dornic sa te faca din om înger. Domnul zice : ”Il voi întari pe cel blând, tacut, smerit, pe care-l înfioara cuvintele mele”. Când calugarul se afla în stare de tacere, atunci dusmanul neamului omenes nu reuseste sa faca nimic rau inimii ascunse a acestuia.
Daca nu se poate sa stai întotdeauna în tacere deplina si izolat de lume, fiindca traiesti în manastire si trebue sa faci ascultare, atunci macar putinul timp ce-ti mai ramâne sa-l petreci într-un mod izolat si în tacere. Ca si pentru acest putin, Dumnezeu nu te va uita, ci va trimite asupra ta bogata Lui mila.
Tacerea si izolarea dau nastere blândetii si umilintei, a caror actiune, în inima calugarului, poate fi asemanata cu apa lina a Siloamului.
Aflarea în chilia izolata într-o stare de tacere, practicând rugaciunea si citind zi si noapte scrierile dumnezeiesti, îl face pe calugarul evlavios mai dornic de a înainta pe drumul ales. Precum spun Sfintii Parinti: „Chilia calugarului este precum o pestera a Babilonului” în care vei primi harul dumnezeiesc.
Calugarul, dupa spusele Sfântului Efrem Sirul, nu va ramâne mult timp într-un loc daca nu va îngradi în primul rând tacerea si înfrânarea. Tacerea te ajuta sa-ti limpezesti cugetul si sa te aduni la rugaciune, iar înfrânarea te învata sa devii linistit.
In sfârsit, cel care le-a dobândit pe acestea are parte de o stare pasnica.

Despre neosândirea aproapelui

Nu trebue sa judecam pe nimeni, chiar daca l-am vedea cu proprii nostri ochi gresind sau petrecând în continua încalcare a poruncilor lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfânta Scriptura: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” (Matei 7,1). „Tu cine esti de judeci pe sluga straina? Domnului sau sta sau cade, dar se va scula însa, caci puternic este Domnul ca sa-l ridice” (Rom. 14,4). Cu mult mai bine este sa ne amintim de cuvintele apostului: „Cui i se pare ca sta sa ia seama sa nu cada” (I Cor. 10, 12), fiindca nu se stie câta vreme vom putea ramâne în fapta cea buna, dupa cum spune prorocul cel instruit din propria sa experienta: „Iar eu am zis întru îndestularea mea, nu ma voi clatina în veac, dar când Ti-am întors fata Ta eu m-am tulburat” (Ps. 29, 6-7). Domnul ne-a poruncit sa purtam dusmanie doar împotriva sarpelui, adica împotrica aceluia care dintru început a înselat pe om si l-a izgonit din rai, împotriva diavolului. Ne-a poruncit sa purtam dusmanie împotrica duhurilor celor necurate ale desfrânarii si a tuturor faptelor rusinoase, care seamana în cugete necurate si întinate.

Despre datoria subalternilor fata de superiorii lor

„Fii smerit, fa ascultare, supue-te si te vei mântui”, spune Preacuviosul Varsanufie. Si nu cârti niciodata: „Ce este aceasta si la ce foloseste?” etc. Dar fiismerit si supus, mai ales fata de avva al tau, care se roaga lui Dumnezeu pentru tine si caruia ii este încredintata mantuirea sufletului tau.
„Cine doreste sa fie ucenicul lui Hristos, aceala nu are nici o putere asupra sa si nu poate sa faca nimic de la sine”, spune acelasi povatuitor. Fiindca cine face ceva dupa cugetul sau nu este bineplacut lui Dumnezeu, chiar daca pare a fi bine.
Daca cineva cunoastea cele necesare pentru sufletul sau mai bine decât avva, atunci de ce se mai numeste ucenicul aceluia?
Taie-ti pripria voie si fii smerit în toata viata ta, si atunci te vei mântui.
Smerenie si ascultarea dezradacineaza toate patimile si înradacineaza toate virtutile.
Cel supus trebue sa moara vietii trecatoare, lumesti, ca sa dobândeasca viata vesnica.
Precum înalbitorul curata si înalbeste postavul, facându-l alb ca zapada, asa si ascultatorul, rabdând umilintele, jignirile, defaimarile, se curata, facându-se stralucitor precum aurul purificat de foc. Subalternii nu trebue sa fie interesati de treburile superiorilor si nici sa-i judece, caci altfel Il supara pe Dumnezeu. Care le-a dat puterea de conducere, caci puterea adevarata de la Dumnezeu izvoraste.
Superiorii nu trebue sa se împotriveasca puterii savarsirii binelui, ca sa nu pacatuiasca înaintea lui Dumnezeu si sa nu încalce poruncile Lui.
Supusul multe agoniseste pentru mantuirea sufletului sau prin ascultare; el întelege rostul faptelor mântuitoare si astfel se smereste.

Despre gânduri si miscarile trupesti

Daca noi ne unim cu gândurile cele rele, aduse în minte de diavol, atunci ne aflam savârsind pacatul, iar daca ne luptam cu ele si le respingem, ne aflam facând binele. Aceasta este „zgomotul” cugetelor, iar duhul cel necurat are influenta mare nu numai asupra celor pamantesti dar si fata de cei ce s-au curatat de patimi isi dezlantuie atacurile numai în parte sau dinafara.
Este posibil ca omul tânar sa nu se aprinda si sa nu se tulbure de cugete trupesti, dar trebue sa se roage Domnului Dumnezeu ca sa stinga scânteia patimilor necurate, chiar la început, si atunci nu va creste în flacara patimilor.

Despre vorbirea multa

Cei care din fire sunt foarte vorbareti tulbura de multe ori linistea interioara si surpa capacitatea de concentrare a celor din jur.
Dar mai grav este faptul ca, prin multa vorbire fara rost, se poate stinge acea flacara ce a fost aprinsa in inimile oamenilor de catre Domnul hristos când a venit pe pamânt.
Nimic nu poate stinge focul aprins de Duhul Sfânt ce i-a luminat sufletul in inima calugarului,decât vorbirea multa si vorbirea fara rost.
Calugarul trebue sa se fereasca mai ales de comunicare cu femei, caci ca o lumânare de ceara, fie si neaprinsa, dar asezata între cele aprinse, se topeste; asa si inima calugarului, prin comunicare cu femei, se moleseste, precum spune si Sfântul Isidor Pelusiotul : „Discutiile rele distrug obiceiurile bune: discutia cu femei, sie si buna, este periculoasa pentru calugar, fiindca farmecul feminin da cugetului calugarului ganduri necurate. Si astfel, într-un trup curat va salaslui un suflet necinstit”. De aceea, ca sa fii tare si curat ca piatra atinsa de o apa cristalina, fii întotdeauna prevazator si, dezigur, vei învinge. Pentru a putea sa-ti mentii linistea launtrica, trebue sa te abtii si sa eviti discutiile si vorbaria multa.
Intelept este cel care traieste în tacere deplina.

Cugetari duhovnicesti


“Cititul cuvântului lui Dumnezeu trebuie sã se facã în singurãtate, pentru ca întreaga minte sã se afunde în adevãrurile din Sfânta Scripturã ºi sã se înfierbânte pânã la lacrimi; de la acestea omul se încãlzeºte tot ºi se umple de daruri duhovniceºti care bucurã mintea ºi inima mai tare decât orice alt cuvânt.”

“Dumnezeu e foc care încãlzeºte ºi aprinde inima ºi strãfundurile trupului nostru. De aceea, când simþim rãceala în inimi, aceea este de la diavol pentru cã diavolul este rece. Atunci trebuie sã chemãm numele Domnului, Care va veni ºi va încãlzi inimile noastre cu o dragoste purã nu numai faþã de El ci ºi faþã de aproapele, iar rãceala urâtorului de bine va dispãrea din faþa cãldurii Lui.”

“Trupul este un sclav iar sufletul este stãpânul, deci din mila lui Dumnezeu trupul este nevoit de boli, pentru cã numai aºa slãbesc patimile ºi ne întoarcem la omul dinlãuntru. Da, uneori bolile trupului sunt cauzate de patimile sale.” — Sfaturi duhovniceºti.

“Cei care au hotãrât sã-I slujeascã Domnului Dumnezeu, trebuie sã exerseze rugãciunea minþii închinatã Mântuitorului ºi sã o rosteascã neîncetat: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul”!

“Când ne cuprinde deznãdejdea, sã nu ne lãsãm robiþi. Mai degrabã întãriþi ºi ocrotiþi de lumina credinþei, sã spunem vrãjmaºului cu curaj: “Ce eºti tu nouã, tu care ai fost alungat de la faþa lui Dumnezeu, un fugar din rai, un rob al rãului? Tu nu ne poþi atinge pentru cã Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne este stãpân nouã ºi tuturor. Piei, blestematule. Noi credem în dreaptã Crucea sa. ªarpe, te cãlcãm pe cap.”

Despre rugaciune

Cei ce s-au hotarât sa-I slujeasca cu adevarat lui Dumnezeu trebuie sa se îndeletniceasca cu pomenirea neîncetata a Numelui Sau în inima lor si cu rostirea continua a rugaciunii câtre Iisus Hristos, repetând în sinea lor: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !…”.
Iar dupa-amiaza, aceasta rugaciune se poate zice astfel: ,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, miluiete-ma pe mine, pacatosul”. Sau poti sa o chemi direct pe Maica Domnului, zicând: ,,Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”. Poti sa spui si cântarea îngereasca: ,,Nâscatoare de Dumnezeu Fecioara, bucurate…”. Astfel ferindu-ne de împrastierea gândurilor si pastrându-ne constiinta în pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca sa ne unim eu El. Caci, spune Sfântul Isaac Sirul, , “în afara de rugaciunea neîncetata nu este alt mijioc de a te apropia de Dumnezeu” (Omilia 69).
In biserica e bine sa tinem ochii închisi, pentru a ne feri de împrastierea gândurilor, si, pastrându-ne constiina în pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca sa ne unim cu El. Caci spune Sfântul Isaac Sirul, ,”în afara de rugaciunea neîncetata nu este alt mijioc de a te apropia de Dumnezeu” (Omilia 69).
In biserica e bine sa tinem ochii închisi pentru a ne feri de imprastierea atentiei. Ochii sa-i deschizi doar când te încearcâ somnul, atunci indreapta-ti ochii asupra unei icoane sau a unei lumânari aprinse în fata ei.
Daca în timpul rugaciunii ni se întâmpla sa fim furati de gânduri, atunci trebuie sa ne smerim si sa-i cerem iertare lui Dumnezeu caci, dupa cum zice Sfântu1 Macarie, “vrajmaul nazuieste decât sa întoarca gândul nostru de la Dumnezeu, de la frica si de la iubirea Lui” (Omilia 2, 15).
Când însa mintea si inima sunt unite în rugâciune si când sufletul nu este tulburat de nimic, atunci inima se va încalzi de caldura duhovniceasea în care straluceste lumina lui Hristos si va umple de pace si bucurie întreaga fiinta launtrica a omului. Pentru toate suntem datori sa-I multumim Domnului si sa ne incredintâm pe noi însine voii Lui. Trebuie, de asemenea, sa-I punem dinainte toate gândurile, cuvintele si faptele noastre, straduindu-ne ca toate sa-I slujeasca numai bunei Lui placeri.