Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Moon, e 5.30 tu nu ai treaba?
Eu pot sa trag un pui de somn, tu?

Si nu Cleopa ca e exclusivist, il acuz de discriminare,ok?
Avem legi, si pot,ok?

mai, e noapte
Duhul Sfant s-a dat doar la preoti?
La Rusalii?
Ia zi tu?


sunt zombi, nu mai pot

De la: maria_tudorie, la data 2009-01-15 05:38:40mai, e noapte
Duhul Sfant s-a dat doar la preoti?
La Rusalii?
Ia zi tu?


sunt zombi, nu mai pot

De la: funnymoon, la data 2009-01-15 05:32:59aici ai spus ( nu am vrut sa posez tot mesajul tau, mai ales ca e deja postat ca citat de mine mai sus.

o sa vezi ca scriai asa:

" La Cinzecime de rusalii peste cine s-a revarsat Duhul Sfant, doar peste preoti????????

Peste cati oameni??????

Treaba cu transmiterea Duhului Sfant e MINCIUNA! "

deci...ai spus.

Ca s-a transmis doar apostolilor, na completez, s-a dat si altora la Rusalii

De la: maria_tudorie, la data 2009-01-15 05:41:04

De la: funnymoon, la data 2009-01-15 05:32:59aici ai spus ( nu am vrut sa posez tot mesajul tau, mai ales ca e deja postat ca citat de mine mai sus.

o sa vezi ca scriai asa:

" La Cinzecime de rusalii peste cine s-a revarsat Duhul Sfant, doar peste preoti????????

Peste cati oameni??????

Treaba cu transmiterea Duhului Sfant e MINCIUNA! " (ca numai apostolilor)

deci...ai spus.

Ca s-a transmis doar apostolilor, na completez, s-a dat si altora la Rusalii

am corectat,ok?

MooooN, te "bat"
cu cine studiez la ora asta esti .......toti ai mei dorm, doar nu aduc oameni straini la ora asta in casa?
Te pomeni ca vrei si poza?
CE sa vada toti cat sunt de obosita?

De la: maria_tudorie, la data 2009-01-15 05:35:40
Moon, e 5.30 tu nu ai treaba?
Eu pot sa trag un pui de somn, tu?

Si nu Cleopa ca e exclusivist, il acuz de discriminare,ok?
Avem legi, si pot,ok?

pai, ne putem intreba una pe cealalalta acelasi lucru. si eu pot sa trag un pui de somn.

Uite o explicatie foarte frumoasa despre botez.

www.ortho-logia.com/Romanian/Botez.htm

poate ca ar trebui de fapt postat mesajul intreg, desi e intr-adevar lung, dar uneori ma gandesc ca trimitirea catre un link nu inseamna neaprat ca cineva va accesa acel link.

De la: maria_tudorie, la data 2009-01-15 05:45:34MooooN, te "bat"
cu cine studiez la ora asta esti .......toti ai mei dorm, doar nu aduc oameni straini la ora asta in casa?
Te pomeni ca vrei si poza?
CE sa vada toti cat sunt de obosita?

HA?!!! Nu AM INTELES! Esti sigura ca mesajul era pentru mine?

De la: marinescuirina, la data 2009-01-15 04:26:43Ma uimesti cu intrebarile tale!!!
Banuiesc, totusi ca sunt importante pt tine si am cautat raspuns.

www.crestinortodox.ro/Vesmintele-liturgice/Vesmintele_liturgice-...

www.crestinortodox.ro/Vesmintele-liturgice/Vesmintele_preotului-...

Eu nu am citit inca.. ma informez si de cadelnita..

Iri, sunt importante pentru ffff multi,ok?
Ca de , costa mult, si .....vb lui Joanna....la saraci ,nu?

moon deja nu mai vad bine, ton moderat, ok?
fara probleme, zi unde si ma smeresc, si cer iertate ca sa nu supar,ok?

De la: funnymoon, la data 2009-01-15 05:48:50

De la: maria_tudorie, la data 2009-01-15 05:45:34MooooN, te "bat"
cu cine studiez la ora asta esti .......toti ai mei dorm, doar nu aduc oameni straini la ora asta in casa?
Te pomeni ca vrei si poza?
CE sa vada toti cat sunt de obosita?

HA?!!! Nu AM INTELES! Esti sigura ca mesajul era pentru mine?

Moon, am mai gasit o mica gresala o repar maine, ok?

E ciudat cum oamenii il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de aproape toti isi doresc sa traiasca vesnic, desi nu cred, gandesc, spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
E ciudat cum de unii pot spune "Cred מn Dumnezeu" si de fapt sa-I urmeze pe Satan, care, de fapt, "crede" si el in Dumnezeu.
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.
E ciudat cum de se pot trimite mii de "glume" prin e-mail si ele se raspandesc precum focul salbatic, dar cand incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gandesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
E ciudat cum poate fi cineva atat de "inflacarat" de dragoste pentru Cristos duminica, fiind in acelasi timp un crestin "invizil" in timpul saptamanii.
Radeti?
E ciudat cum de, gandindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj; nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri in ceea ce crede destinatarul posibil, sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.
E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult decat ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.

afara este trist si cenusiu.........

Tedy .... bun mesajul tau, poate va avea efect si va obliga pe unii sa gandeasca inainte de a tasta cuvinte goale
Ai atins puncte sensibile (dureroase chiar) insa trebuie sa te pregatesti caci sunt useri care au uitat de "Gandesc, deci exist !" si se ghideaza dupa "Postez, deci exist"

Articol preluat de pe site-ul crestinortodox.ro




Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh

Ascultand de porunca Domnului si reintorcandu-se la Ierusalim, dupa ce privisera cu ochii lor trupesti inaltarea lui Hristos, Apostolii ramasera in cetatea sfanta, asteptand implinirea fagaduintelor. Sfantul Luca arata ca in tot timpul ei "staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus, si cu fratii Lui" (FA. 4, 14).

Cei ce fusesera legati sufleteste de Iisus ramasera deci impreuna, neincetand sa se roage laolalta, astfel incat comunicarea dintre ei sporea necontenit.

Apostolilor si sfintelor femei li se alaturasera si alti frati, in numar de o suta douazeci, dupa cum afirma Sfantul Luca atunci cand relateaza alegerea lui Matia in locul ramas liber in colegiul apostolic prin indepartarea lui Iuda. Din acesti o suta douazeci faceau parte desigur si cei saptezeci si doi de ucenici, mentionati ca atare numai in Evanghelia lui Luca. Reiese deci ca, indata dupa inaltarea Domnului, la Ierusalim se constituise o mica comunitate crestina, care traia in asteptarea Paracletului fagaduit de Hristos.

Toti acestia impreuna cu apostolii si cu Sfanta Maica - prezenta Maicii Domnului la Cincizecime este atestata de intreaga Traditie - se aflau adunati impreuna "la un loc" in ziua cand iudeii sarbatoreau Cincizecimea. Dupa cum se stie, la Cincizecime - sarbatoare numita astfel fiindca era praznuita la cincizeci de zile dupa Pasti - se comemora primirea Legii de catre Moise pe muntele Sinai. Nu este lipsit de semnificatie faptul ca in ziua in care evreii sarbatoreau instituirea vechii aliante va avea loc coborarea Sfantului Duh, eveniment menit sa instaureze o noua era in istoria spirituala a omenirii.

Cincizecimea era totodata si sarbatoarea secerisului, in toi la acea vreme, prilej cu care se aducea la altar cel dintai snop, parga a noii recolte. Secerisul este sarbatoarea culegerii roadelor, a implinirii nadejdilor puse in grauntele de grau. Si aici se observa deci o randuiala tainica:

Sfantul Duh, vine spre a desavarsi lucrarea Fiului, coboara tocmai in acea zi cand poporul praznuieste minunea - caci minune este - prefacerea semintei aruncate in pamant in snop incarcat de boabe, din care se va plamadi painea. Este o sarbatoare a plenitudinii, a abundentei, care se afla intr-o tainica corespondenta cu caracterul misiunii Duhului Sfant.

Un punct care a nascut multe nedumeriri, dat fiind ca textul scripturistic nu este perfect clar, se refera la cei care s-au aflat impreuna in acea zi, invrednicindu-se de primirea Duhului Sfant. In versiunea greaca, in Vulgata, precum si in Biblia franceza de la Ierusalim se spune: "Cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc" (FA. 2, 1), fara sa se precizeze cine sunt acesti toti. In versiunea romana a Noului Testament s-a introdus insa aici un cuvant menit sa aduca mai multa precizie, dar care, dimpotriva, a pricinuit o confuzie: este vorba de termenul "apostoli". Iata cum suna textul romanesc: "Erau toti apostolii impreuna".

Daca se omite cuvantul "apostoli", desi textul pare mai ambiguu, poate rezulta ca in acea zi se gaseau laolalta nu numai cei doisprezece, ci toti cei o suta douazeci de frati mentionati mai sus. Despre acesti frati Sfantul Petru spusese cu prilejul alegerii lui Matia ca s-au aflat impreuna cu apostolii alaturi de Iisus, incepand cu Botezul savarsit de loan si pana la inaltare (F.A. 1, 22). In acest mod au interpretat versetul Sfantul loan Hrisostom, Teofilact si multi alti exegeti. Admitand ca la Cincizecime au fost prezenti nu numai apostolii, ci si alti frati, se trage concluzia ca Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, si nu numai peste ierarhia reprezentata de apostoli. Exegeza ortodoxa, precum si cea romano-catolica, bazate pe Traditie, afirma de asemenea ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului. De altfel, chiar Sfantul Luca consemneaza ca Sfanta Maica se afla in mijlocul apostolilor, dupa Inaltarea la cer a lui Iisus, staruind impreuna cu ei in rugaciune (F.A. 1, 14), fara insa a o pomeni cu prilejul Cincizecimii. Prezenta Sfintei Fecioare la Cincizecime apare perfect justificata, in perspectiva istoriei mantuirii. Aceea peste care Sfantul Duh se coborase la Buna Vestire, prefacand-o in vas ales in vederea zamislirii lui Hristos, nu putea lipsi din mijlocul ucenicilor in clipa cand, prin pogorarea Duhului Sfant, avea sa ia fiinta Biserica. Prin smerita sa acceptare, Sfanta Fecioara facuse odinioara posibila mantuirea omului, deschizand intreg ciclul rascumpararii. Acum ea este din nou prezenta in momentul hotarator in care are loc intemeierea Bisericii, menita sa-l sfinteasca pe om si sa-l calauzeasca pe calea mantuirii, dupa cum se afirmase si la nunta din Cana in clipa cand, la indemnul ei, Hristos descoperise mai inainte de vreme taina Imparatiei.

Din cer, unde se va inalta cu trupul indata dupa adormirea ei, Sfanta Maica nu va inceta, stralucind mai presus de cetele sfintilor, sa tina sub o continua obladuire Biserica, precum si pe toti cei ce fac parte din ea.

Sfantul Luca descrie intr-un mod sumar, dar sugestiv - ca de altfel toate naratiunile evanghelice - scena pogorarii Sfantului Duh. Ucenicii se aflau in casa, la ceasul al treilea din zi. Deodata, fara de veste s-a auzit un vuiet, asemanator unui vant ce vine repede, care a umplut toata casa. In acelasi timp, limbi impartite "ca de foc" s-au asezat pe fiecare dintre cei de fata "si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (F.A. 2,4).

Sfantul Grigorie Teologul spune ca venirea Sfantului Duh are loc in mod progresiv: intai vine suflarea de vant si apoi limbile de foc. Suflarea de vant sugereaza ideea de fluiditate spirituala, de vesnica miscare. Sfantul Duh este trait ca o mireasma care patrunde in suflete si le trezeste la viata. El nu este ingradit de nici un hotar, de aceea "sufla unde voieste" (Ioan 3, 8), precum aratase chiar Hristos, subliniind astfel totala libertate a Duhului Sfant. Dar Duhul coboara si sub forma de limbi "ca de foc", dupa cum accentueaza Sfantul Luca. Deoarece chipul Sfantului Duh ramane ascuns, in ciuda coborarii Sale ipostatice, El Se infatiseaza intr-un mod menit sa sugereze cat mai bine caracterul lucrarii Sale: este vant care nu se stie de unde vine si incotro se duce si limbi de foc ce se pogoara peste capetele tuturor celor ce participa la aceasta minune. Focul lumineaza, dar si arde; Duhul aduce in suflet lumina, dar il si curata de toata intinaciunea pacatului.

Trebuie de asemenea observat ca Sfantul Duh a coborat atunci cand toti apostolii si cei ce erau impreuna cu ei se aflau adunati laolalta, intemeind astfel Biserica vizibila. Dat fiind ca Duhul Sfant este Duhul comuniunii, a carui misiune este de a uni sufletele intre ele si cu Hristos, trebuia ca El sa coboare peste intreaga comunitate crestina, prefacand-o in Biserica. Se stie ca, in esenta ei, Biserica este participarea oamenilor la viata Sfintei Treimi. Totodata insa, deoarece limbile apar "impartite" - nu este o valvataie unica, ci o flacara divizata dupa numarul celor prezenti -, se constata ca fiecare persoana se invredniceste in mod individual de primirea Duhului.

Intr-o strafulgerare de o clipa s-a putut astfel intrezari destinul persoanei umane, ce constituie o valoare unica, dar care, spre a atinge plenitudinea, nu poate ramane izolata, ci trebuie sa tinda spre comuniune in vederea desavarsirii.

Aspectul personal si cel comunitar al vietii spirituale, aflate intr-o permanenta interdependenta, sunt admirabil puse in lumina de minunea Coborarii Duhului Sfant.

Indata dupa ce primira Sfantul Duh, apostolii, care de la Patimi incoace statusera tacuti si retrasi, iesira din casa si incepura sa-L propovaduiasca pe Hristos. Ei vorbeau in diferite limbi, caci in acel timp, fiind sarbatoare mare, sosisera la Ierusalim iudei si prozeliti din tot Orientul, si astfel se facura intelesi de toti. Pelerinii fura uimiti sa constate ca acesti galileeni predicau in atatea graiuri, neputand sa-si explice un fapt atat de extraordinar. De aceea, chiar unul dintre ei ii acuza ca ar fi "plini de must" (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru lua cuvantul pentru a-i apara pe apostoli de o asemenea invinuire, precum si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El arata celor care il ascultau ca in acea zi se implinise profetia lui Ioil: "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1).

Trebuie retinut ca din primul moment Sfantul Petru este constient de minunea experiata: el stie ca, impreuna cu ceilalti ucenici, s-a invrednicit de primirea Sfantului Duh, eveniment ce fusese intrezarit cu veacuri in urma de profeti.

Coborarea Duhului ascute lucrarea mintii, daruind chiar o superluciditate. Cel ce il primeste atinge o adevarata plenitudine spirituala, de care este perfect constient.

Sfantul Simeon Noul Teolog a staruit asupra faptului ca ascetul, pornit pe calea desavarsirii, cunoaste cand se afla sub razele binefacatoare ale lucrarii Sfantului Duh. Un suflet purificat percepe deci prezenta harului, care inunda fiinta sa launtrica, ca si absenta sa, in clipele de ariditate spirituala.

Nu intra in iconomia volumului de fata o analiza mai amanuntita a cuvantarii Sfantului Petru. Ceea ce trebuie insa subliniat este ca, din prima clipa a primirii Duhului Sfant, apostolul nu pregeta sa marturiseasca dumnezeirea lui Iisus, infatisand ascultatorilor Sai principalele momente din viata Dumnezeului intrupat. Astfel, Sfantul Petru afirma ca Dumnezeu L-a adeverit "prin puteri, prin minuni si prin semne" (F.A: 2, 22). De retinut distinctia semnificativa intre puteri, minuni si semne.

Iudeii L-au ucis pe Iisus, dar moartea nu a avut putere asupra Lui, caci "Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori" (2, 32). Dupa inviere El S-a inaltat "prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi" (2, 33).

In incheierea cuvantarii sale, apostolul adauga: "Sa stie deci toata casa lui Israel ca Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos" (2, 36). Este o expunere rezumativa, cuprinzand esenta invataturii crestine care va constitui baza catehezei apostolice.

Trebuie observat ca Sfantul Petru insista indeosebi asupra Invierii si a Inaltarii lui Iisus la dreapta Tatalui, precum si asupra trimiterii Duhului Sfant, despre care afirma ca S-a coborat chiar in acea zi. De aceasta minune au luat cunostinta toti cei veniti la praznic, de aceea subliniaza: "Cum vedeti si auziti voi acum".

Cuvantarea lui Petru a trezit o mare emotie, dovada ca, indata ce el sfarsi, trei mii de oameni cerura sa se boteze. Acestia se alaturasera comunitatii alcatuite din ucenici, adica Bisericii, ce luase nastere prin coborarea limbilor de foc.

La Cincizecime a avut loc coborarea ipostatica a Duhului Sfant. In perioada veterotestamentara, chiar cand unii drepti se invredniceau de primirea darurilor Sfantului Duh, nu era vorba decat de impartasirea cu energii divine, iar nu de prezenta ipostatica a Paracletului. De data aceasta coboara Mangaietorul insusi, adica a treia Persoana a Sfintei Treimi, asa cum fagaduise Iisus la Cina cea de Taina.

In acea ultima cuvantare, Domnul a vorbit in repetate randuri de trimiterea Duhului Sfant ca de venirea unei Persoane. Astfel, El a spus: "Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu" (loan 14, 26) si de asemenea: "Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul" (Ioan 16, 13), cuvinte care indica in mod limpede ca nu este vorba de o infuzare de daruri, ci de prezenta nemijlocita a Duhului. Totusi, Paracletul va ramane invizibil pentru ochii trupesti, ascunzandu-se sub chipul limbilor de foc, asa cum la Botez se aratase sub forma de porumbel. Bulgakov spune ca Sfantul Duh Se descopera intr-un mod impersonal, caci ipostasul Sau ramane pururea necunoscut. De altfel, aceasta este dupa el limita Cincizecimii: desi coboara in suflete si in Biserica, Duhul nu este deplin manifestat, cel putin in cursul actualului eon. De aceea in Scriptura nu se vorbeste de vederea Duhului, ci doar de primirea Lui.

Inca din epoca patristica, toti comentatorii si-au pus intrebarea unde se situeaza momentul din seara de Pasti, cand Iisus a suflat Duh Sfant peste apostoli, fata de coborarea personala a Sfantului Duh, de la Cincizecime.

Cei mai multi dintre Sfintii Parinti, printre care si Sfantul loan Hri-sostom si Sfantul Chiril al Alexandriei, sunt de parere ca, asa cum s-a mai aratat, in seara de Pasti apostolii au primit de la Iisus doar un dar al Sfantului Duh, si anume harul preotiei, care insa nu a fost pus indata in lucrare. Abia prin coborarea ipostatica a Sfantului Duh, darul preotesc, ca si alte slujiri mai deosebite, precum si o serie de harisme vor deveni actuale si se vor putea manifesta, caci Cincizecimea reprezinta plenitudinea darurilor si a harurilor. Mantuitorul ii prevenise de altfel pe ucenici in ultima seara inainte de Patimi: "Va este de folos ca sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, il voi trimite la voi" (Ioan 16,7). Asadar, inca de atunci Domnul le aratase ca venirea Duhului Sfant era strans legata de inaltarea Sa cu firea omeneasca la cer. Cincizecimea constituie deci un eveniment esentialmente nou, avand virtuti unice. Deoarece asupra omenitatii din Hristos S-a revarsat din plin Duhul Sfant, Fiul a capatat privilegiul de a trimite la randul Sau Duhul peste cei ce au crezut in El. Umanitatea preluata de Hristos devine mijlocitoarea trimiterii Sfantului Duh, fiind astfel integrata in circuitul lucrarii divine de sfintire a omului.

Coborarea Duhului Sfant a fost deci posibila datorita Jertfei Fiului si a inaltari Sale cu firea omeneasca la cer, dar si datorita prezentei unor vase alese, caci Paracletul nu S-a coborat la intamplare peste niste oameni oarecare, ci anume peste aceia care L-au recunoscut pe Iisus drept Fiu al Tatalui si au crezut in El.

Totusi, daca Duhul Sfant este trimis oamenilor de catre Fiul, asa cum s-a mai subliniat, din punctul de vedere al originii, El purcede din Tatal, ceea ce de altfel a afirmat si Mantuitorul: "Iar cand va veni Mangaietorul, pe care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine" (Ioan 15, 26). Acest verset rezuma tot ceea ce ne dezvaluie Scriptura mai esential cu privire la Persoana Duhului.

Teologia latina, prin introducerea lui Filioque, a dus la rationalizarea misterului divin si a contribuit astfel la slabirea credintei in monarhia Tatalui, precum si in diversitatea absoluta a ipostaselor. Biserica ortodoxa apara cu fermitate invatatura purcederii Duhului numai din Tatal tocmai pentru ca doar astfel se afirma diferentierea personala a Celor trei, simultan cu unitatea Lor, pastrandu-se un echilibru perfect intre unitatea fiintei si diversitatea ipostaselor. Tatal ramane deci ipostasul ce se cere revelat, in timp ce Fiul impreuna cu Duhul sunt ipostase revelatoare. Sfantul Duh este prin excelenta ipostasul manifestarii, misiunea Sa fiind de a-L descoperi pe Fiul si prin El pe Tatal: "Acela va marturisi despre Mine", "Acela Ma va slavi"...

Intre Fiul si Duhul exista insa o relatie de reciprocitate si in ce priveste revelarea: Sfantul Duh il descopera pe Hristos si Hristos Se descopera prin mijlocirea Duhului Sfant. Totodata, atat Fiul cat si Duhul reveleaza plenitudinea divina in unitate nemijlocita cu Tatal. De aceea intre ceea ce graieste Duhul si revelatia Fiului este totala concordanta: "Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26).

Cincizecimea confirma cele de mai sus, caci Pogorarea Sfantului Duh a pus in lumina in primul rand dumnezeirea lui Hristos. Numai dupa ce au primit Duhul au inceput apostolii sa-L propovaduiasca pe Hristos ca pe Fiul Tatalui. Este caracteristic faptul ca Sfantul Petru, chiar in ziua Cincizecimii, cand a vorbit multimilor adunate la Ierusalim, aratand ca ucenicii L-au primit pe Duhul Sfant trimis lor de la Tatal de catre Hristos (FA. 2, 33), nu vorbeste despre Duhul, ci despre Iisus.

La Cincizecime ia nastere Biserica istorica, a carei origine din veac se afla in insasi viata intratrinitara. Ea nu a putut lua fiinta insa decat in clipa cand Duhul Sfant, trimis de Fiul, S-a coborat peste cativa alesi, sfintindu-i si readucandu-i in comuniune cu Dumnezeu. Sa nu se uite insa ca, prin marturisirea sa de pe drumul Cezareii, Petru, peste care S-a revarsat acum Duhul Sfant, facuse ca omul sa raspunda afirmativ la chemarea divina, creand una din premisele intemeierii Bisericii. Apar astfel cele trei dimensiuni ale acestei entitati teandrice: cea hristologica, cea pnevmatologica si cea umana.

Sfantul Duh, despre Care Iisus spune ca va fi cu ucenicii in veac (Ioan 14, 16), asigura prezenta permanenta a lui Hristos in Biserica, zidita pe o dubla temelie, hristologica si pnevmatologica, ilustrata de dubla ico-nomie a Fiului si a Sfantului Duh, caci acolo unde este Duhul Se afla si Hristos. Biserica este trupul lui Hristos, in care El nu inceteaza a-L trimite pe Sfantul Duh, iar Duhul ii hristifica la randul Sau pe cei ce participa la viata Bisericii si la sacramente. in orice taina a Bisericii, credinciosul se uneste atat cu Hristos cat si cu Sfantul Duh.

Lossky a subliniat specificul lucrarii Fiului si, respectiv, a Duhului, vizibile indeosebi in minunea de la Cincizecime. Pe cand Hristos restaureaza natura umana ce fusese viciata prin pacat si o sfinteste, Duhul, Care Se revarsa peste fiecare ucenic in parte, impartaseste persoanelor plenitudinea darurilor. Daca lucrarea Fiului unifica, cea a Sfantului Duh diferentiaza, ingaduind inflorirea unei multitudini de daruri.

Unitatea se exprima, dupa cum subliniaza Olivier Clement, in diversiunea chipurilor, fiecare manifestand la lumina Duhului ceea ce are mai personal.

Fiind inradacinata atat in hristologie cat si in pnevmologie, Biserica impaca unitatea cu multiplicitatea, facand ca aceasta entitate teandrica sa prezinte o stabilitate absoluta - doar este zidita de Hristos si pe Jertfa Sa -, dublata insa de un dinamism nelimitat, propriu libertatii Duhului. Desigur insa ca, mai presus de orice, timpul Bisericii este timpul Duhului, deoarece in centrul oricarei lucrari sacramentale, ca si al Liturghiei, se afla epicleza, orice adunare euharistica fiind locul unei repetate Cincizecimi.

Biserica se intemeiaza la Cincizecime deoarece atunci si numai atunci viata patrunde in lumea inchisa mai inainte in limitele inguste ale creatului. Limbile de foc cazute peste capetele apostolilor arata ca intre cer si pamant nu mai este un hotar de netrecut si ca cei ce cred in Hristos pot participa la o viata spirituala ce-si are radacinile in chiar viata divina.

Pe plan imanent, Biserica se constituie prin crearea unei stari de maxima comuniune intre cei ce se impartasesc din acelasi izvor dumnezeiesc, caci prin definitie ea este o entitate comunitara, alcatuita din persoane ce adera liber la credinta. Sfantul Duh, Care prin vocatie este Duhul comuniunii, constituie cheagul spiritual ce ii leaga pe credinciosi intre ei.

Martin Buber spune ca acolo unde se intalneste un "eu" cu un "tu" se intinde imparatia Duhului Sfant. Sfantul Duh este Persoana sustinatoare de relatie, misiune indeplinita de Duhul si in cadrul Sfintei Treimi. Duhul Sfant face legatura dintre Tatal si Fiul si tot El mijloceste apropierea dintre oameni.

Odinioara pe Sinai, Dumnezeu ii aparuse omului din departare si ii daduse porunci menite sa pastreze distanta dintre el si Creatorul sau. Acum, dupa Jertfa si inaltarea la cer a lui Hristos, Duhul coboara peste oameni si ii sfinteste in fiinta lor launtrica. Sfantul Atanasie spunea ca Dumnezeu S-a facut purtator de trup pentru ca omul sa poata deveni purtator al Duhului Sfant - "pnevmatofor".

Desigur insa ca, asa cum a subliniat Sfantul Maxim, intr-un anume mod Duhul nu a fost niciodata absent din mijlocul creatiei, la zidirea careia Si-a avut partea Sa de contributie, asa cum rezulta chiar din Geneza, unde se spune ca "Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor" (Facere 1, 2). Aceasta purtare peste ape este comparata de Bulgakov cu o prima Cincizecime, constituind un adevarat preludiu la crearea omului.

Sfantul Maxim spune ca Sfantul Duh mentine in existenta toate fapturile, fiind putere proniatoare. intr-un mod specific El Se afla deci in tot ce exista. Totusi, dupa cum s-a mai subliniat, prin cadere omenirea pierduse darul Sfantului Duh, menit sa o calauzeasca spre mantuire, desi existenta ei continua sa atarne de o anume prezenta a Duhului, fara de care tot ce vietuieste s-ar prabusi in haos.

Prin pogorarea de la Cincizecime, Sfantul Duh nu S-a mai marginit doar sa mentina zidirea prin mijlocirea energiilor Sale, ci a patruns personal in suflete, zidind intru ele "infierea cea dupa har". In acelasi timp, intemeind Biserica, Duhul a adus la implinire fagaduiala facuta de Iisus pe drumul Cezareii lui Petru si, prin el, intregului colegiu apostolic. Odinioara, Domnul le vestise apostolilor ca va lua fiinta Biserica, pe care nici portile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Acum, prin pogorarea Duhului Sfant, in mijlocul unei lumi ostile apare o entitate sfanta, respectiv Biserica, unde omul se intalneste cu Hristos si cu Duhul Sfant, putandu-se in continuu adapa din izvorul inepuizabil al harului. Prin mijlocirea Sfintelor Taine, Biserica transmite harul celor vrednici a-l primi si astfel membrii ei se unesc fara incetare atat cu Hristos, cat si cu Sfantul Duh. Pentru cei ce fac parte din Biserica lucrarea Duhului in suflete are un caracter bivalent: pe de-o parte, El sterge pacatele si purifica - de aceea este foc care arde -, iar pe de alta zideste, refacand chipul divin ce fusese intunecat prin cadere.

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca intre chipul divin si Sfantul Duh exista o legatura tainica inca de la crearea omului. Duhul Sfant il face pe om partas la viata Sfintei Treimi, deoarece Persoanele divine nu Se intiparesc separat in suflet, ci prezenta Uneia le imprima simultan si pe Celelalte. Sfantul Duh restaureaza chipul divin, sadindu-L pe Hristos in suflet, iar Hristos il apropie pe om de Tatal. De aceea se poate spune ca Sfanta Treime vine la fapturi prin Duhul Sfant, iar ele, la randul lor, se urca la Tatal tot prin Sfantul Duh. Este ceea ce Parintele Staniloae a numit "circuitul slavei".

Prin cadere, omul, pierzandu-l pe Sfantul Duh, a Carui menire consta in a pune creatura in relatie de dependenta filiala fata de Ziditorul ei, se indepartase de Dumnezeu, pe care nu il mai privea ca pe un Tata, ci ca pe un Stapan neindurator. Redobandind Duhul Sfant prin jertfa lui Hristos, omul se simte din nou copil al Tatalui ceresc, caci numai in Duhul Sfant il poate el chema pe Dumnezeu "Parinte" (Rom. 8, 15). De aceea chiar Sfantul Pavel il numeste pe Sfantul Duh "Duhul infierii", misiunea Sa fiind de a-i face pe oameni sa se simta legati de Dumnezeu ca de un Tata iubitor, caci "iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre prin Duhul Sfant, cel daruit noua" (Rom 5, 5). Trezind in suflete simtamantul filiatiei divine, Paracletul face ca in acelasi timp sa creasca in ele si dragostea fata de semeni, pe care cel sfintit de Duhul incepe sa-i socoteasca drept frati.

Astfel, Sfantul Duh restabileste comuniunea dintre oameni, adevar pus pregnant in lumina de faptul ca la Cincizecime apostolii au putut sa se faca intelesi de pelerinii care vorbeau in diferite limbi. incepand cu Sfantul Chiril al Ierusalimului, numerosi exegeti au facut o paralela intre amestecarea limbilor ce a avut loc cu prilejul zidirii turnului Babei si darul limbilor, dobandit de apostoli la Cincizecime. Fenomenul petrecut la inceputul istoriei indica pierderea comuniunii cu Duhul Sfant, a carei consecinta directa a fost faramitarea unitatii neamului omenesc. Incapacitatea oamenilor de a se mai intelege, fiecare ramanand inchis in propriul sau univers spiritual, constituie semnul ruperii de Dumnezeu. Sentimentul izolarii, resimtit atat de acut de omul de astazi, se datoreste tocmai faptului ca el s-a instrainat de Duhul Sfant si ca urmare s-a indepartat si de semeni. Numai Duhul poate face ca oamenii sa vorbeasca aceeasi limba si sa-si deschida inimile unii fata de altii.

Restaurand chipul divin din om, Sfantul Duh face sa infloreasca in suflete virtutile, caci in El isi are originea orice dar si orice virtute. De fapt, se poate spune ca Duhul este fauritorul vietii noastre spirituale, care se zideste prin El, caci Sfantul Duh zamisleste in noi libertatea harismatica, dupa cum subliniaza Lot Borodine. Libertatea, rod al harului, se supune ca atare vointei lui Dumnezeu, constituind semnul prezentei Sfantului Duh in suflete, si face ca fiecare credincios sa raspunda intr-un mod ce-i este propriu la chemarea divina. Ea se afla la polul opus fata de spiritul luciferic de independenta, expresie a afirmarii egoiste si a revoltei. Sfantul Pavel a subliniat cel dintai stransa legatura dintre prezenta Duhului Sfant si existenta libertatii launtrice: "Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate" (II Cor. 3, 17).

Rezidindu-l duhovniceste pe om, care fusese purificat prin Jertfa lui Hristos, Sfantul Duh lucreaza asemenea unui artist care, cu grija si migala, se straduieste sa modeleze in suflete o imagine cat mai apropiata de aceea a arhetipului divin.

Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca Duhul Sfant vine sa mantuiasca, sa tamaduiasca, sa invete, sa sfatuiasca, sa intareasca, sa mangaie, sa lumineze mintea. El indeparteaza nestiinta si ii invata pe credinciosi cele despre care le vorbise Iisus ucenicilor Sai (Ioan 14, 26), caci tot ceea ce graieste Duhul isi are originea in lucrarea si in cuvantul Fiului. Paracletul perpetueaza opera lui Hristos si actualizeaza ceea ce El a zidit o data pentru totdeauna, dand posibilitatea fiecarui om, izbavit prin Jertfa Mantuitorului, sa-si dezvolte propriile daruri, in vederea mantuirii personale.

Euforia resimtita de apostoli indata dupa primirea Duhului Sfant nu vadeste intunecarea mintii, asa cum insinuau nestiutorii, ci dimpotriva, o stare de iluminare, care le inzecea posibilitatea de cunoastere. Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca ei sunt beti pentru ca au baut vinul vitei celei vesnice. La Cincizecime, fiecare apostol a devenit, prin primirea Duhului Sfant, un focar de iradiere a harului, pe care il va transmite celor ce vor crede in cuvantul Evangheliei si vor veni sa se boteze.

Zidindu-l pe omul cel nou, despre care Mantuitorul spusese ca se va naste din apa si din Duh (Ioan 3, 5), Paracletul nu Se va margini sa-l lumineze launtric, ci il va calauzi pe potecile aspre ale vietii pamantesti. in ultima Sa cuvantare de dupa Cina, Domnul insusi a schitat principalele linii pe care se va desfasura lucrarea Sfantului Duh. El nu a limitat-o la mediul haric al Bisericii, ci a aratat ca aceasta se extinde asupra intregii zidiri si evolutii istorice. Duhul va marturisi despre Hristos (Ioan 15, 26), pe Care il va slavi (Ioan 16, 14), ii va invata toate pe ucenici (Ioan 14, 26), ii va calauzi la tot adevarul si cele viitoare le va vesti (Ioan 16, 13), si tot Paracletul va vadi lumea de pacat, de dreptate si de judecata (16, 8).

Intrucat toate aceste afirmatii au fost analizate la locul cuvenit, nu se va mai starui asupra lor. Subliniem doar din nou relatia stransa existenta intre Sfantul Duh si Adevar. Tocmai pentru ca este Duh al Adevarului, Paracletul va dezvalui pacatul din lume. Apare aici cealalta fateta a lucrarii Duhului, si anume misiunea de a lupta impotriva fortelor intunericului si de a le nimici. Mantuitorul a afirmat ca hula impotriva Duhului Sfant este un pacat de neiertat tocmai fiindca orice incercare de razvratire impotriva lui Dumnezeu este si un pacat impotriva Sfantului Duh, Paracletul fiind Acela care sadeste in suflete sentimentul dependentei filiale fata de Tatal. A nega dumnezeirea lui Hristos constituie de asemenea un pacat impotriva Sfantului Duh, deoarece Duhul este cel care marturiseste despre Fiul.

Sfantul Duh nu va inceta pana la sfarsitul istoriei sa risipeasca ratacirile si sa combata toate incercarile de negare a divinitatii lui Hristos. Lucrarea Sa de proslavire a Fiului se desfasoara paralel cu aceea de spulberare a tuturor nascocirilor demonice. Dar tocmai din pricina aceasta lumea nu-L primeste pe Sfantul Duh. La Cina, Domnul a spus ca lumea nu-L poate primi pe Mangaietorul "pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste" (Ioan 14, 17). Aceasta afirmatie ar putea nedumeri, de aceea trebuie facute unele distinctii. in primul rand, sa nu se confunde prezenta "functionala", daca se poate spune asa, a Duliului in lume, mentionata de Sfantul Maxim, prezenta fara de care existenta creatiei nu ar mai fi posibila, cu prezenta harica, de care se invrednicesc numai cei ce-si deschid sufletul fata de Dumnezeu.

Asa cum s-a mai subliniat, notiunea de lume are in conceptia lui Hristos un caracter ambiguu, ce tine de mai multi factori. Daca prin creatie lumea apartine lui Dumnezeu, prin drept de cucerire ea se afla, din pricina pacatului, sub stapanirea celui rau, fiind insa recucerita de Hristos prin Jertfa Sa mantuitoare.

In cursul actualului eon, desi indreptandu-se catre imparatie, lumea ramane locul unde, sub influenta fortelor intunericului, au inca loc cumplite inclestari din care nu intotdeauna binele iese invingator. Din aceasta perspectiva trebuie intelese unele afirmatii ale lui Iisus cu privire la lume si mai ales cele privitoare la rolul Duhului de a descoperi pacatul acesteia.

Urmarind nimicirea uneltirilor duhului celui rau, Sfantul Duh indeplineste paralel si o lucrare de purificare a creatiei si a elementelor ei constitutive. Sfintirea apei, in vederea indepartarii acelor forte malefice care o intineaza, reprezinta primul pas in opera de restaurare a omului - ea devine materia principala in taina botezului, prin care neofitul patrunde in Biserica lui Hristos - si de transfigurare lenta a intregii zidiri.

Daca, de la Cincizecime incoace, Sfantul Duh ramane in Biserica, precum si in sufletele credinciosilor, totusi, prezenta Sa in lume nu implica inca plenitudinea darurilor Paracletului, asa cum observa Bulgakov. Aceasta ingradire tine de gradul de receptivitate al oamenilor. Duhul intalneste adesea rezistenta si impotriviri, si atunci El Se retrage, lasandu-l pe om singur cu pacatul sau. Peste cei ce isi deschid sufletul si raspund la chemarea divina Sfantul Duh revarsa insa noi energii harice, menite sa faca sa rodeasca toate puterile lor spirituale. Lucrarea Paracletului este inepuizabila in sine, caci "Dumnezeu nu da Duhul cu masura" (Ioan 3, 34) si, ca urmare, infinite sunt caile spre desavarsire oferite omului dc catre Sfantul Duh.

In toata perioada istorica, ce se intinde pana la transfigurarea finala, Sfantul Duh sufera o chenoza tocmai pentru ca binevoieste sa coboare pana la creatura, sa Se adapteze la inertia si la rezistenta opusa de om si de lume, a caror libertate o respecta. Chenoza Duhului nu va inceta decat atunci cand va fi definitiv instaurata imparatia. Pana atunci insa, El continua sa lucreze tainic in suflete, intristandu-Se de cate ori pacatuim (Efes. 4, 30) si rugandu-Se pentru noi.

Actiunea Sfantului Duh se face simtita si in creatia pe care o rezideste prin har. Prin moartea Sa pe cruce Hristos a exorcizat natura, eliberand-o de sub stapanirea fortelor malefice. Ea continua totusi sa se afle, ca si omul, intr-o stare de nedesavarsire, asteptand transfigurarea finala, pregatita de lucrarea Sfantului Duh, care, prin sacramente si prin ierurgii, incepe sa prefaca tainic chipul acestei lumi. Existenta Sfintelor Taine dovedeste ca materia este permeabila pentru energiile divine, care creeaza din elemente neutre din punct de vedere spiritual vehicule purtatoare de har. Pe aceasta cale si pe multe altele nestiute de nimeni, Duhul lucreaza prefacerea lenta a intregii zidiri.

Prezenta Sfantului Duh nu numai in Biserica, ci si in lume, este izvor de daruri, care se manifesta sub multiple forme, fara ca totdeauna sa li se poata deosebi originea. Sfantul Pavel a formulat, cu pregnanta care-i era proprie, invatatura despre darurile duhovnicesti, pe care le face sa rodeasca unul si acelasi Duh (I Cor. 12, 1-11). Indraznim insa sa credem ca afirmatia paulina: "Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh" (I Cor. 12, 4) are o semnificatie mult mai larga, ea putandu-se aplica tuturor darurilor cu care sunt inzestrati oamenii si pe care ei le folosesc intru slava lui Dumnezeu si in vederea slujirii aproapelui. Sfantul Maxim spune ca Duhul Sfant misca ratiunea naturala din fiecare. Tot ceea ce oamenii faptuiesc din dragoste pentru semeni si din dorinta de a aduce mai multa lumina in lume este, in ultima instanta, indeplinit sub inraurirea Duhului Sfant.

Sfantul Duh dispune, de asemenea, de forta invincibila a Frumusetii, intrucat El este, asa cum au subliniat Parintii Bisericii, ipostasul Frumusetii, frumusetea lumii fiind efectul lucrarii Sale.

Sfantul Chiril al Alexandriei a afirmat ca Sfantul Duh este Duhul Frumusetii si ca prin El participam la Frumusetea naturii divine. Sa nu se uite ca in cartea din Biblie intitulata "Intelepciunea lui Solomon" se spune ca dreptii "vor primi din mana Domnului imparatia frumusetii" (5, 16), imparatia, intemeiata prin lucrarea conjugata a Fiului si a Sfantului Duh, oglindind intr-un oarecare mod Frumusetea Divinitatii.

Teologia ortodoxa contemporana, mergand pe linia traditiei patristice, subliniaza ca vocatia spre frumos este una din trasaturile definitorii ale misiunii Duhului Sfant. Ca atare, orice incercare de a intruchipa frumosul in forme sensibile isi are originea in lucrarea Sfantului Duh. Paracletul este deci Acela care il investeste pe om, indiferent de apartenenta sa la Biserica crestina, cu darul de a zamisli opere menite sa aduca in lumea supusa stricaciunii un slab reflex al Frumusetii divine.

Din pricina caderii s-a produs insa scindarea Frumosului de Bine, astfel incat nu orice creatie care tinde spre frumos se va mai afla sub inraurirea Duhului Sfant. Frumosul, rupt de transcendent si intinat de intentii si de mobile imorale sau ostile Divinitatii, poate deveni o unealta a spiritului demonic. De aici ambiguitatea Frumosului si primejdia estetismului.

Ganditorii rusi si in primul rand Dostoievski au intuit admirabil aceasta dialectica a Frumosului, semn al prezentei lui Dumnezeu si a Duhului in lume, si ca atare cale spre mantuire, dar si ispita amagitoare, atunci cand se constituie ca valoare autohtona si primeste sugestii din sfere potrivnice Divinitatii. Credinta lui Dostoievski ca lumea s-ar putea mantui prin Frumusete ramane valabila, in masura in care Frumosul nu va mai constitui un ideal despartit de Bine. Atunci cand creatorul va izbuti sa inchida in opera sa o scanteie din lumina pururea fiitoare, Frumusetea va contribui la izbavirea omului si va grabi transfigurarea finala.

Ii revine, credem, teologiei viitorului misiunea de a dezvolta pana la ultimele consecinte doctrina despre rolul soteriologic al Frumusetii, precum si despre caracterul ambiguu al frumosului si al artei in actualul eon. Evdokimov spunea ca teologia Adevarului si a Binelui trebuie sa fie intregita cu o teologie a Frumosului.

Ca la Cincizecime, o data cu intemeierea Bisericii, ia fiinta si imparatia, desi ea va continua sa ramana o realitate tainica pana la sfarsitul istoriei, a fost confirmat de insusi Hristos, Care, chiar inainte de Schimbarea Sa la fata, spusese: "Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere" (Marcu 9, 1)."

Natalia Manoilescu Dinu

Ba da voi chiar mai credeti in religie si ortodoxie ,catolicism si alte bazaconii?
Eu cred ca sunteti niste inalinienati sentimental. Unii zic ca este usor sa gasesti o dovada impotriva religiei si sa o numesti aclt al diavolului. Eu cred ca e o prostie ignorarea anumitor realitati. Cati ani are omenirea din punctu de vedere al religiei? Nu cred ca mai mult de 1.000.000 ani. De fapt cred caare mia putin de 10.000 ani. Dumnezeu a creat animale si amul care au sa zicem 10.000 de ani. Atunci cum au existat dinozauri (care sunt animale) acum milioane de ani? Si au existat ... datarile cu ajutorul izotopului 14 si 12 de carbon sunt chestii REALE, nu superstitii. Si inca ceva? Daca Dumnezeu a creat pe Adam si Eva... care se presupune pe undeva prin Asia cum au ajuns descendentii lor in Australia sau America? Au inotat mii de km? La mintea voasta cred ca se poate asta. Hristos a murit si a inviat dupa 3 zile. Mai sunt cel putin 7 persoane care au facut asta in mitologia egipteana. Deci ... astea sunt povesti. Si inca ceva .. potopul. Ati calculat ce volum de apa ar trebui ca se acopere chiar si Everestul ? NU CRED. Luand in calcul circuitul apei in natura apa aia trebuia sa se evapore ...si apoi sa cada iar pe pamat. Ba da voi chiar sunteti cazuti in cap? Religia este un mod de manipulare si DIVIZIUNE a lumii. De ce sunt peste 35.000 de relegii separate derivate din crestinism? Peste 35.000 si voi afirmati ca asta e morala bisericii ? Ca asa este etic? Discriminarile care apar din caura apartenentei religioase duc de multe ori la conflict si fanatism, razboi cea ce nu este ETIC. Sa inteleg ca voi credeti ca Dumnezeu a creat lumea apoi l-a lasat pe Satana sa faca ce vrea si apoi sa vina Dumnezeu sa judece? Si sa-i aleaga pe cei care "sunt mia deosebiti". Ma sperii ca poate gandii cineva asa. Nu exista natura umana ci comportament uman. Adica nu te nasti lacom, plin de ura si pus pe rele. Aceste trasaturi le iei din societate. Societatea este vinovata pr asta ...si nu este mana diavolului. Ca daca un om se naste intr-o familie bogata si are tot ce-i trebuie n ueste bevoit sa-i de altutia in cap ca sa supravietuiasca. Cum va fi judecat cel sarac care nu avut nici cea mai mica sansa sa fie corect? Da chiar dupa mitea voastra a "religiosilor"? CUM ?

Bine maresale ...... ce sa-i faci .... tu esti inteligent ...... nu ne ridicam noi la valoarea ta

Mergi si te odihneste acum ca te-a epuizat de tot mesajul asta stralucit

Am senzatia ca tare rosu mai esti ......... in care mana ai secera si in care ciocanul ???

De la: maressalul, la data 2009-01-15 11:30:36Ba da voi chiar mai credeti in religie si ortodoxie ,catolicism si alte bazaconii?
Eu cred ca sunteti niste inalinienati sentimental. Unii zic ca este usor sa gasesti o dovada impotriva religiei si sa o numesti aclt al diavolului. Eu cred ca e o prostie ignorarea anumitor realitati. Cati ani are omenirea din punctu de vedere al religiei? Nu cred ca mai mult de 1.000.000 ani. De fapt cred caare mia putin de 10.000 ani. Dumnezeu a creat animale si amul care au sa zicem 10.000 de ani. Atunci cum au existat dinozauri (care sunt animale) acum milioane de ani? Si au existat ... datarile cu ajutorul izotopului 14 si 12 de carbon sunt chestii REALE, nu superstitii. Si inca ceva? Daca Dumnezeu a creat pe Adam si Eva... care se presupune pe undeva prin Asia cum au ajuns descendentii lor in Australia sau America? Au inotat mii de km? La mintea voasta cred ca se poate asta. Hristos a murit si a inviat dupa 3 zile. Mai sunt cel putin 7 persoane care au facut asta in mitologia egipteana. Deci ... astea sunt povesti. Si inca ceva .. potopul. Ati calculat ce volum de apa ar trebui ca se acopere chiar si Everestul ? NU CRED. Luand in calcul circuitul apei in natura apa aia trebuia sa se evapore ...si apoi sa cada iar pe pamat. Ba da voi chiar sunteti cazuti in cap? Religia este un mod de manipulare si DIVIZIUNE a lumii. De ce sunt peste 35.000 de relegii separate derivate din crestinism? Peste 35.000 si voi afirmati ca asta e morala bisericii ? Ca asa este etic? Discriminarile care apar din caura apartenentei religioase duc de multe ori la conflict si fanatism, razboi cea ce nu este ETIC. Sa inteleg ca voi credeti ca Dumnezeu a creat lumea apoi l-a lasat pe Satana sa faca ce vrea si apoi sa vina Dumnezeu sa judece? Si sa-i aleaga pe cei care "sunt mia deosebiti". Ma sperii ca poate gandii cineva asa. Nu exista natura umana ci comportament uman. Adica nu te nasti lacom, plin de ura si pus pe rele. Aceste trasaturi le iei din societate. Societatea este vinovata pr asta ...si nu este mana diavolului. Ca daca un om se naste intr-o familie bogata si are tot ce-i trebuie n ueste bevoit sa-i de altutia in cap ca sa supravietuiasca. Cum va fi judecat cel sarac care nu avut nici cea mai mica sansa sa fie corect? Da chiar dupa mitea voastra a "religiosilor"? CUM ?

Maressal, va trebui sa accepti ca omul religios nu este neaparat un analfabet sau un ignorant.

Unii aleg sa creada doar in ceea ce se vede, iar altii aleg sa creada ca exista si altceva in spatele a ceea ce se vede. Sunt doua moduri diferite de a te raporta la realitatea imediata; unul de a o lua ca atare si celalalt de a transcende realitatea prin a considera ca in spatele ei exista si altceva. Acest altceva este divinul.

Stiu ca poti spune ca toata aceasta nevoie a omului de a crede in altceva(de la omul primitiv pana la cel modern) are la baza frica si nestiinta.
atunci nu se stia "cine" sta in spatele unui tunet, azi stim ce este un tunet, cum se produce, care este viteza sunetului etc.
Am sa iti spun ca pentru omul religios, faptul ca exista legi fizice, biochimice, etc, nu exclude existenta lui Dumnezeu. Inca o data: stiinta a putut mereu sa afirme ca exista ceva, dar nu va putea niciodata sa afirme ca in spatele acestor legi, nu exista si ALTCEVA. Pur si simplu asa functioneaza stiinta :se ocupa doar de ceea ce se vede, in timp ce religia se ocupa de ceea ce crede ca este in spatele a ceea ce se vede. Sunt doua moduri diferite de raportare.

Dar sa stii ca intr-adevar la baza credintei omului, fie el primitiv sau ba, a stat frica. Doar ca, pe aceasta tema ar fi multe, multe... de povestit.
Gandeste-te insa ca se spune" la baza intelepciunii sta Frica de Dumnezeu". Iti este poate greu sa intelegi acum, dar sa stii ca Sfintii Parinti disting doua tipuri de frica.

Oricum, m-am gandit ca daca vrei sa ai un dialog cu un om religios, atunci va trebui sa nu te dovedesti un analfabet in ceea ce priveste religia.

Iata de ce am ales sa postez un articol:


Destin istoric ºi sabotare a istoriei în opera lui Mircea Eliade, de Ion Turcanu

Deºi opera lui Mircea Eliade a fost editatã ºi reeditatã în ultimii 10-12 ani cu destulã dãrnicie, de parcã s-a dorit ispãºirea pãcatului de a nu fi fost cititã ºi propagatã cum se cuvenea în timpul vieþii autorului, bogata ºi originala sa gîndire istorico-filozoficã e încã departe de a fi asimilatã ºi înþeleasã. Am constatat cã chiar ºi unii cãrturari cu un oarecare renume utilizeazã unele teze din aceastã gîndire ("Centrul Lumii", "teroarea istoriei" etc.), dar fãrã sã cunoascã adevãrata lor semnificaþie.

Spre deosebire de alþi mari gînditori români, contemporani cu el, care au subliniat primordialitatea istoricului în raport cu eternul , acuzînd chiar stricta necesitate a unei istorii mãcar spectaculoase, dacã nu violente , sau cãutînd o sintezã a eternului ºi istoricului prin realizarea unui "elan stilistic interior", cum propunea Lucian Blaga atunci cînd elogia satul românesc ca realitate istoricã ºi valoare culturalã , Eliade a vãzut o deosebire fundamentalã între cele douã dimensiuni ontologice, considerîndu-le de naturã diferitã ºi avînd un impact total diferit asupra destinului uman.

Întrebarea principalã pe care ºi-a pus-o Eliade atunci cînd s-a arãtat preocupat de acest destin a fost: cum suportã omul istoria? Pentru cã aceasta este o "suitã neîntreruptã de suferinþe la care se reduce toatã existenþa umanã în ultimã analizã" . De aici ºi necesitatea examinãrii sensului suferinþei. Deºi neplãcute ºi nedorite, suferinþele nu sînt nici gratuite ºi nici arbitrare. Dimpotrivã, ele au niºte cauze. În cazul societãþii arhaice - fenomenul fiind însã valabil ºi pentru etape mai tîrzii - cauza poate fi voinþa unei zeitãþi, atitudinea vecinului sau alt factor, dar important e cã ea este provocatã de cineva sau de ceva. Persoane înzestrate cu prerogative speciale sau cu calitãþi deosebite, ca de pilda preotul ori magicianul, puteau descoperi pricina, ºi din acel moment, fiind inteligibilã, suferinþa cãpãta, un sens, devenea un fapt obiectiv ºi, prin urmare, se impunea ca fiind suportabilã. (Prin magie, aceastã "sorã bastardã a ºtiinþei" , cum o numea J.Frazer, se putea instrumenta atenuarea sau suprimarea lipsurilor ºi a durerii.) Mai mult, Eliade aratã cã, dupã unele doctrine, precum karma indianã, vãzutã ca principiu al cauzalitãþii universale, "suferinþele nu numai ca îºi gãsesc un sens, dar dobîndesc chiar o valoare pozitivã. Suferinþele existenþei actuale sînt nu numai meritate (subl.n.) - pentru cã, în fapt, sînt efectul fatal al crimelor ºi al greºelilor comise în existenþele anterioare - dar ºi binemeritate (subl.n.), pentru cã numai în acest fel este posibil sã se resoarbã ºi sã se lichideze o parte a datoriei karmice".

Bineînþeles, suferinþele ºi durerile trebuie depãºite întrucît existenþa nu se poate reduce la ele. În antichitate ºi mai tîrziu, salvarea era conceputã în mod diferit. În spaþiul mediterano-mesopotamian, ideea salvãrii s-a nãscut din miturile despre moartea ºi învierea unui zeu - de pildã, a lui Tammuz, în Mesopotamia , a lui Osiris, în Egipt , a lui Attis, în Frigia, a lui Adonis, în Siria, a lui Dionysos, în Grecia . Toate acestea sînt arhetipuri care, prin imitaþie, amintesc "omului cã suferinþa nu este niciodatã definitivã, cã moartea este întotdeauna urmatã de o reînviere, cã orice înfrîngere este anulatã ºi depãºitã prin victoria finalã". Acesta este mitul eternei repetãri. El aratã cã timpul nu are valoare absolutã de vreme ce existenþa omului ºi acþiunile sale se repetã; durata este anulata, drept care istoria nu mai are nici un sens. Imitînd scenariul acestor mituri paradigmatice arhetipale, omul, printr-o serie de ritualuri, regenereazã periodic timpul, revenind de fiecare datã la un illud tempus, "anuleazã istoria ºi, integrînd fiecare eveniment într-un timp mitic ºi primordial, face suportabile calamitãþile legate de trecerea timpului profan" .

Conform acestei viziuni, suferinþa trece prin prefaceri complicate ºi aparent contradictorii. Pe de o parte, ea este valorizatã cãci are un sens, odatã ce se transformã dintr-o stare negativã într-o experienþã care, pînã la urmã, poate avea o valoare pozitivã. Dar ea poate fi pur ºi simplu anulatã, lipsitã de statut ontologic. Studierea filozofiei indiene Samkhya, strîns legatã de Yoga, l-a convins pe Eliade cã aceasta neagã durerea ca atare. "Drumul sãu, soteriologic privit, e o linie moartã, pentru cã pleacã de le axioma cã sufletul e absolut liber - aºadar neafectat de relaþii, de durere - ºi ajunge la aceeaºi axiomã, cã sufletul e numai iluzoriu implicat în drama existenþei. Termenul care ne intereseazã - durerea - e lãsat la o parte ºi, logic, nu îºi poate avea loc în ecuaþia sui generis a sufletului". Suprimarea durerii prin ignorarea ei este numitã de filozof "soluþie violent metafizicã, pentru cã nu numai cã transcende experienþa, dar nici nu încearcã s-o valorifice sau s-o lumineze printr-o ordine supranaturalã".

Mitul eternei reîntoarceri nu a fost descoperit de Eliade; despre acest subiect s-a scris mult ºi pînã la el, dar filozoful român i-a dat dimensiuni noi ºi sensuri proaspete, examinîndu-l într-o perspectivã istoricã ºi filozoficã mult mai cuprinzãtoare în temeiul unei informaþii foarte bogate ºi deosebit de variate. Între altele, Eliade menþioneazã cã "în filozofie, mitul eternei reîntoarceri este actualizat (subl.n.) de Nietzsche".
(...)

Mitul eternei reîntoarceri îºi are o demonstraþie mai concretã ºi, totodatã, mai spectaculoasã în teoriile despre "Marele Timp", adicã despre marile cicluri cosmice, care, în mod obiºnuit, se reduc la mitul vîrstelor succesive, fondat pe ideea-paradigmã cã timpul istoric se aflã într-o necurmatã degradare de la o etapã (vîrstã) a sa la alta pînã la faza cînd existenþa înceteazã, timpul este anulat ºi totul este reluat de la început, dintr-un illud tempus, ceea ce înseamnã, de regulã, de la "Vîrsta de Aur".

Modelul cel mai elaborat al teoriei ciclice aºa-zis tradiþionale (adicã primitive ºi în general arhaice) pare a fi, dupã Eliade, acela reprezentat de tradiþia vedicã a Indiei antice. Fãrã a reproduce acest complicat sistem, explicat de filozof, vom reþine doar cîteva din elementele lui, aºa cum se întrevãd acestea în Atharva Veda. Un ciclu cosmic complet se compune din patru vîrste (yuga), fiecare din ele fiind precedatã de o "aurorã" ºi urmatã de un "crepuscul". Trecerea de la o vîrstã la alta echivaleazã cu deprecierea continuã a vieþii, ultimul ciclu terminîndu-se cu disoluþie, pralaya. În linii mari, întregul proces se desfãºoarã dupã schema: creaþie-destrucþie-creaþie nouã. Dupã Rig Veda, illud tempus, momentul de început al creaþiei, este cel în care nu existã nici fiinþã, nici nefiinþã, nici viaþã nici moarte, ci numai principiul diferenþiat "Unu", "embrion potenþial" (...) Repetîndu-se la infinit, ciclul în care istoria se depreciazã nu are nici început, nici sfîrºit, ceea ce face ca pentru om, soluþia soteriologicã sã nu poatã fi alta decît evadarea în libertate spiritualã, aºa cum am vãzut cã îºi gãseºte dezlegare relaþia dintre suflet ºi suferinþã.

Celelalte mari doctrine filozofico-religioase indiene rãmîn, în general, în cadrul aceleiaºi viziuni, cu deosebirea cã acestea - de pildã, buddhismul ºi jainismul - pun cu mai mare acuitate problema smulgerii omului de sub teroarea repetãrii nesfîrºite a unei existenþe pline de suferinþe, adicã a refuzului istoriei, soluþia finalã neputînd fi alta decît "abolirea condiþiei umane ºi cucerirea Nirvanei". Tocmai de aceea concluzia la care ajunge filozoful pare surprinzãtoare, deºi e perfect motivatã. "Teoria indianã a celor patru vîrste, zice el, este tonicã ºi consolatoare pentru omul terorizat de istorie", deoarece, pe de o parte, "îl ajutã sã înþeleagã precaritatea condiþiei sale umane ºi-i faciliteazã astfel eliberarea", dar pe de altã parte, "justificã suferinþele celui care nu alege libertatea ºi se resemneazã sã suporte existenþa?" Motivul celor patru vîrste a fost surprins ºi în mazdeism. În islam, constatã J. Danielou, citînd surse de la originea fenomenului, "timpul este purã degradare ºi este întotdeauna numai o întoarcere la o perspectivã primarã" . Iar în daoism, omul poate influenþa curgerea timpului, îºi poate modela ei însuºi destinul ºi, la fel ca în hinduism, "întoarcerea cãtre matricea originalã se efectueazã mai ales ºi înainte de toate prin meditaþie extaticã". În ºintoism, în sfîrºit, existã o legãturã strînsã între actul cosmogonic ºi viaþa omului, ºi acolo anumite acþiuni (rituri) "permit omului regãsirea stãrii sale de puritate originarã".

În lumea greco-orientalã astfel de interpretãri se întîlnesc peste tot ºi într-un spaþiu temporal foarte întins - de la presocratici pînã la stoici ºi neopitagoreici. Exemplele sînt numeroase. Se pare ca cel mai cunoscut este acela al "ciudatei concepþii a lui Hesiod" , cum o numeºte A. Toynbee, ºi care împãrþea istoria omenirii în patru epoci: de aur, de argint, de bronz ºi de fier, plus una a eroilor, inseratã între ultimele douã. Dar, bineînþeles, cel mai important model a fost acela al lui Platon, care, influenþat, aºa cum s-a demonstrat, de unele reprezentãri de origine iraniano-babilonianã, formulate, se pare, într-un sistem de cãtre preotul caldeean Beros interpreta mitul reîntoarcerii ciclice în sensul cã Universul executã revoluþia sa circularã sub influenþa divinitãþii; cînd însã acþiunea divinitãþii înceteazã ºi, drept urmare, Universul începe sã se roteascã în sens invers, lumea se întoarce înapoi cãtre epoca lui Cronos, la paradisul primordial. Trebuie însã precizat în mod necesar cã în teoria ciclicã aºa cum o prezintã Eliade, "nu aºtrii sînt adoraþi de reprezentanþii religiilor astrale, ci cerul vizibil este o hierofanie prin intermediul cãreia se vãdeºte lumea spiritualã".

Cealaltã teorie ciclicã (cu ciclu scurt, redus), zisã a timpului finit, este fondatã pe mitul conflagraþiei universale. În lumea oriental-elenisticã ea a cunoscut o mare rãspîndire. Cel mai convingãtor exemplu de acest gen, din care s-au alimentat stoicii, oracolele sibiline ºi literatura iudeo-creºtinã, îl face mitul sfîrºitului lumii prin foc, mit de origine iranianã. Examinînd materialul documentar privind acest mit, Eliade conchide: "Catastrofa finalã va pune capãt istoriei ºi-l va reintegra pe om în eternitate ºi beatitudine". Atunci, adaugã el, "in illud tempore, vor da cu toþii seama de ceea ce au fãcut în istorie ºi numai cei nevinovaþi vor cunoaºte beatitudinea ºi eternitatea".

Cum vedem, aceastã teorie a istoriei limitate este foarte aproape de concepþiile iudeo-creºtine despre sfîrºitul lumii. Totuºi, aceste religii monoteiste vor pãstra importante elemente din doctrina tradiþionalã a repetãrii ciclice, chiar dacã accentul este mutat de la gesturi cosmice la mentalitatea ºi comportamentul individului, fapt pentru care "regenerarea periodicã a lumii se produce în creºtinism printr-o regenerare a persoanei umane. Deci, pentru cel care participã la acest nunc al împãrãþiei lui Dumnezeu, istoria înceteazã într-o manierã la fel de totalã ca pentru omul culturilor arhaice care o aboleºte periodic. În consecinþã, ºi pentru creºtin istoria poate fi regeneratã prin fiecare credincios în parte ºi cu ajutorul lui, chiar înainte de a doua venire a Salvatorului (subl.n.) cînd va înceta într-o manierã absolutã pentru orice creaþie". Contrar convingerii generale din lumea creºtinã dupã care soluþia soteriologicã se obþine numai dupã moarte, teosofia contemporanã vede altfel problema: "Adevãrata viaþã înseamnã iubire, împãrtãºirea credinþei cu Dumnezeu ºi între fraþi. Mîntuirea aºteptatã înseamnã sã ai acces la aceastã viaþa adevãratã, parþial în existenþa actualã, deplin, atunci cînd va suna ceasul".

Reflectînd asupra semnificaþiei filozofice a celor douã mari creaþii ale spiritului popular românesc, Meºterul Manole ºi Mioriþa, Eliade observã cã acestea se încadreazã perfect în viziunea cunoscutã privind regenerarea periodicã a Cosmosului ºi contopirea omului cu el. Meºterul Manole, de pilda, reprezintã moartea ritualã, imitã gestul care a însufleþit naºterea Cosmosului într-un timp imemorial. "Teoria pe care aceste rituri o implicã poate fi concentratã astfel: nimic nu poate dura dacã nu este animat, dacã nu este înzestrat printr-un sacrificiu care a avut loc la întemeierea lumii". În general în istorie, omorurile rituale, în scopul regenerãrii fertilitãþii sau a puterii fizice, au fost un fenomen obiºnuit. Aºa cum este înfãþiºatã în Meºterul Manole, moartea ritualã, ca rit al construcþiei, "este creatoare, pentru simplul motiv ca ea întrerupe firul unei vieþi care nu ºi-a consumat toate posibilitãþile, care nu ºi-a îndestulat destinul; de asemenea, moartea ritualã (ºi, prin generalizare, orice moarte violentã împlinitã cu sens - adicã un sacrificiu, iar nu un accident), declanºeazã o forþã care nu numai cã face posibilã transmiterea vieþii, ci asigurã perenitatea noii creaþii cãreia i-a dat naºtere". Polemizînd cu o pãrere ca aceea a lui E. Cioran despre aceste legende ºi în special despre Mioriþa, Eliade opineazã: "Numai pentru un cercetãtor superficial, care ar judeca prin criterii empiriologice, prezenþa aceasta a morþii ar putea însemna însã o viziune pesimistã a lumii, o rarefiere a debitului vital, o deficienþã psihicã. Meditînd asupra semnificaþiei filozofico-religioase a Mioriþei, filozoful menþioneazã cã ea "este una dintre creaþiile populare care surprinde cel mai bine atitudinea sufletului românesc în faþa morþii. Nu este considerata ca o dispariþie în neant, nici ca o pseudo-existenþã de larvã într-un subteran ºi nici ca o existenþa chinuitã între cer ºi pãmînt, ci o cãsãtorie misticã, prin care omul este reintegrat Naturii". ªi întrucît natura este parte a creaþiei lui Dumnezeu, înseamnã cã "prin actul morþii, sufletul se reintegreazã marii familii cosmice, opera Creatorului în totalitatea sa".

Arãtînd cã românii au moºtenit credinþa în forþa primenitoare ºi izbãvitoare a morþii de la strãmoºii lor geto-daci, care credeau cã erau nemuritori, Eliade demonstreazã cã aceastã credinþã a alcãtuit unul din temeiurile rezistenþei în trecut a poporului român. "Nici un alt popor mai mult decît românii - ºi, într-o anumitã mãsurã, celelalte popoare sud-estice - nu aveau un prilej mai nimerit de a-ºi valida, la fiecare pas, concepþia lor cã numai moartea ritualã, numai jertfa poate asigura existenþa ºi durata unui lucru".

Importanþa ºtiinþificã generalã a cercetãrii mitologiei române pentru valoarea ei de document cultural-istoric se vãdeºte în faptul cã "creaþiile populare româneºti se articuleazã într-o perspectivã mult mai vastã, cãci ele nu erau numai româneºti; mai precis, dimensiunile lor nu erau provinciale, nu se limitau la frontierele neamului românesc", întrucît aceastã culturã popularã reflectã "un anumit tip de civilizaþie, adicã un mod specific de a exista în lume... care caracterizeazã de altfel, genul creaþiilor populare pretutindeni în lume".

Eliade acordã o atenþie aparte oscilãrii evreilor antici între reprezentãrile tradiþionale bazate pe regenerarea anualã a Cosmosului prin repetarea Creaþiei ºi credinþa lor în Iahve, pe care le-o impuneau cu deosebitã tenacitate profeþii. Pentru a relata pe larg despre asta, nu avem loc aici ºi nici timp ºi nici rost sã o facem. Punctãm doar cîteva elemente din exegeza filozofului.

Vechii evrei, ca toate popoarele din arealul în care erau cuprinºi ºi ei, erau înclinaþi, dupã tradiþie, sã se închine zeitãþilor ce întruchipau regenerarea periodicã a vieþii, precum erau Baal ºi Astarte. Dar profeþii au ºtiut sã exploateze fenomenele istorice, de multe ori neprielnice evreilor, în sensul unor pedepse pe care Iahve le-ar fi aplicat acestora pentru necredinþa lor. Astfel, în interpretarea profeþilor, aceste evenimente se transformau în "teofanii negative", în "mînii" ale lui Iahve, deci cãpãtau un sens ºi puteau fi explicate. Aceste eforturi nu au dat rezultate imediate, dar, în cele din urmã, profeþii au reuºit sã valorizeze istoria în sensul cã "pentru prima datã se vede afirmîndu-se ideea cã evenimentele istorice au valoare în ele însele, în mãsura în care sînt determinate de voinþa lui Dumnezeu... Astfel se poate spune pe drept cuvînt cã evreii au fost primii care au descoperit semnificaþia istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu...".

Totuºi, acest monoteism, dupã cum am menþionat mai sus, nu s-a putut dispensa de reprezentarea tradiþionalã a regenerãrii periodice a timpului prin repetiþia anualã a Creaþiei. În illo tempore se situeazã atît la începutul cît ºi la sfîrºitul timpurilor. Mesia avea un rol escatologic, tot aºa ca ºi zeitãþile care regenerau periodic natura, cu deosebirea cã aceastã misiune nu se realiza în fiecare an, ci era proiectatã la sfîrºitul istoriei. Constrîngerile impuse de profeþi creau o tensiune spiritualã care îi determina adeseori pe evrei - Vechiul Testament oferã numeroase mãrturii în acest sens - sã refuze a considera istoria ca o teofanie ºi sã se întoarcã la Baal ºi Astarte care erau mai aproape de înþelegerea lor ºi-i ajuta sã suporte mai uºor istoria sau chiar sã o ignore. "Într-adevãr, religia cosmicã încuraja iluzia cã viaþa nu înceteazã ºi deci cã naþiunea ºi statul pot supravieþui, în pofida gravitãþii crizelor istorice". Astfel evreii "erau înclinaþi sã asimileze adversitãþile de ordin istoric catastrofelor naturale", care însã "nu sînt niciodatã totale, definitive". Dar mai mult decît pierderea þãrii ºi a statului, profeþii preziceau chiar dispariþia naþiunii, ºi întrucît multe din prezicerile lor reuºiserã sã fie confirmate de desfãºurarea ulterioara a evenimentelor, s-a ajuns totuºi ca naþiunea, pe care Toynbee o va numi mai tîrziu "supravieþuire fosilizata" , sã se supunã ºi astfel sã accepte cã evenimentele istorice erau opera lui Iahve.

Cu Avraam, apare credinþa, într-un sens cu totul nou al cuvîntului, faþã de concepþia tradiþionalã a repetãrii gestului arhetipal. Lucrul acesta se manifestã în legãturã cu actul sacrificãrii copilului pe care Dumnezeu i-l cere iui Avraam. Sacrificarea copilului nu era o noutate în lumea de atunci, numai ca pe cînd la vecinii evreilor aceasta era doar un obicei, la evrei ea nu se practica, ºi dacã Avraam recurge la acest act, el o face numai pentru cã i-a cerut-o Dumnezeu, iar el a consimþit sã o facã exclusiv din credinþã. Astfel apare o nouã experienþã religioasã. Totodatã, fenomenul acesta pune în luminã noua relaþie a omului cu divinitatea. Dacã între zeitãþile tradiþionale ºi om era o legãturã strînsã, aproape intimã, între Avraam ºi Dumnezeul sãu se deschide o prãpastie; primul va fi supus în toate fãrã a-ºi putea reconsidera statutul, celãlalt va fi acela "pentru care totul e posibil". De aici mai era doar un pas pînã la creºtinism, dar un pas uriaº ce trebuia sã anunþe cã totul e posibil ºi pentru credincios, dar care pas nefiind fãcut, va lãsa iudaismul dezarmat în faþa creºtinismului cînd acesta se va naºte chiar din sînul sãu.

Aºadar, spre deosebire de omul modern, terorizat de istorie, omul civilizaþiilor tradiþionale o suporta incomparabil mai uºor, ºi asta ca urmare a convingerii sale cã suferinþele, ca fapte istorice, nu au valoare în sine, cã au un sens metaistoric, putînd fi expresia unor gesturi arhetipale, fãrã semnificaþie absolutã, fie a voinþei unei zeitãþi (a cãrei loialitate poate fi cîºtigatã prin anumite ritualuri), fie pur ºi simplu ignorate din lipsã de legãturã directã cu viaþa intimã a omului etc. Care ar fi însã soluþia pentru omul contemporan, irevocabil îndepãrtat de aceastã viziune asupra istoriei? Una singurã, zice Eliade, - credinþa, care numai ea poate oferi omului siguranþã, îi dã orizontul unei libertãþi neîngrãdite ºi-i insuflã convingerea cã tragediile istorice au o semnificaþie transistoricã. "

sursa www.sud-est.md/numere/20030115/article_30/

... funny ... toata stima ...praful jos de pe constiinta romanului ...

Portretul ereticului si al schismaticului dupa Sfintii Parinti, de Pr. conf. dr. Tache Sterea

Cuvantul "erezie" a fost mostenit de crestinism de la scolile filozofice elenistice, unde avea sensul de "a alege" (aireo) sau "a lua" (aireomai), "a-si insusi" o doctrina sau o scoala. Trece apoi in iudaism, unde incepe sa capete conotatii peiorative. In acest sens, erezia insemna o abatere de la traditia rabinica. Cu sensul de abatere de la doctrina sau de la norma de credinta, cuvantul trece si in crestinism; il intalnim pentru prima data la I Cor. XI, 18-19, alaturi de un alt termen de specialitate, "schisma": "Caci mai intai aud ca atunci cand va adunati in biserica, intre voi sunt dezbinari, si in parte cred. Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati". In Epistola catre Galateni, cap. V, 20 Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre abaterile constatate printre destinatarii epistolei: "inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri..., dezbinari, eresuri ...". Apostolul Petru isi exprima si el ingrijorarea fata de procesul de infiltrare a ereziilor, in calitate de contestatare ale adevarului revelat, care vor provoca "pieirea" atat celor care le difuzeaza, cat si celor care se lasa inselati: "Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pierire" (II Petru II, 1,1). Cei care produc dezbinari in Biserica sunt denumiti "oameni firesti, care nu au Duhul", iar scopul lor imediat si de perspectiva este atacul asupra unitatii credintei (Iuda, 19). Ca oameni, ereticii sunt descrisi astfel de Sfantul Apostol Pavel: iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, lipsiti de dragoste, clevetitori, neiubitori de bine, tradatori, iubitori de desfatari, "...avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei" (II Tim. III, 1-5).

Deci, cuvantul "erezie" patrunde foarte repede din cultura elenistica in gandirea si spiritualitatea crestina, pastrand din prima sensul de "alegere", iar din a doua sensul de "abatere" de la norma de credinta. Sfantul Ignatie Teoforul spune in acest sens: "Asadar, va rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: folositi numai hrana crestina! Departati-va de buruiana straina, care este erezia! Ca ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe Iisus Hristos cu propriile lor ganduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare amestecate cu miere si vin; cel care nu stie, ia cu placere bautura otravitoare si moare din pricina acelei rele dulceti. Feriti-va de unii ca acestia! Si veti reusi, daca nu va mandriti si nu va despartiti de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop si de poruncile Apostolilor".

Sfantul Iustin Martirul si Filozoful, ocupandu-se de ereziile cunoscute pana in perioada respectiva, atrage si el atentia asupra faptului ca ereticii, printr-o alegere necontrolata de cineva, strica unitatea de credinta introducand invataturi noi, care nu au nici o legatura cu crestinismul autentic: "Toti cei care impartasesc parerile acestora, asa cum am spus, se numesc crestini, tot asa cum, cu toata deosebirea sistemelor filozofice pe care le profeseaza, numele de filozofi este dat tuturor celor ce se ocupa cu filozofia". Acelasi autor, in Dialogul cu iudeul Trifon, acuza propaganda iudaica impotriva crestinismului: "alegand dupa placul vostru oameni de la Ierusalim, i-ati trimis atunci pe tot pamantul, zicand ca s-a ivit o erezie atee, aceea a crestinilor, aducand impotriva noastra toate acele marturii pe care le spun impotriva noastra cei ce nu ne cunosc". Daca unii dintre crestini nu marturisesc aceeasi invatatura de credinta, acest fapt se datoreaza "duhurilor ratacirii", pe care Scriptura le-a anticipat, atunci cand a spus ca vor fi "schisme si erezii" (I Cor. XI, 18-19). "Fiecare dintre acestia invata, in felul lui, sa fie defaimat Creatorul tuturor si Hristos ... Noi nu avem nici o legatura cu acestia... Unii ca acestia se numesc crestini in acelasi fel in care si unele dintre neamuri dau numele de Dumnezeu lucrurilor celor facute de mana si participa la ceremonii nelegiuite si atee".

Ereticii au parasit caile lui Dumnezeu, ratacind in propriul lor "ogor", pentru ca de la inceput au parasit Biserica. "Astfel, cel care s-a lasat furat de erezie "strabate o pustie fara apa" pentru ca a parasit pe Cel cu adevarat Dumnezeu, pentru ca este lipsit de Dumnezeu si cauta apa acolo unde nu este apa".

Din punctul de vedere al Sfantului Irineu, erezia este o alegere personala, raportata la mesajul evanghelic, iar din punctul de vedere al lui Tertulian, aceasta alegere este raportata la invatatura Apostolilor, in masura in care ea constituie o abatere de la regula fidei si de la disciplina Domnului, fapt ce constituie o noutate in materie de credinta. "Dar aproape in toata epistola [Sfantul Pavel] ataca ereziile, care sunt roada unor invataturi mincinoase, staruind asupra datoriei de a ne feri de asemenea invataturi; ereziile, cuvant grecesc, sunt numite astfel in sens de alegere, de care cineva se foloseste in cea mai mare masura, pentru a le primi si pentru a le raspandi mai departe". Toti ereticii si toate ereziile - spune acelasi scriitor bisericesc - se caracterizeaza prin aceasta alegere "dupa placul lor", in vederea elaborarii unei "credinte noi". Aceasta nu insemneaza ca ereziile in ansamblul lor nu au elemente care sa le individualizeze. "De altfel, cercetandu-se adanc toate ereziile, vor fi gasite serioase deosebiri intre ele si intemeietorii lor cu privire la multe invataturi pe care le profeseaza. Multe n-au nici biserici: ratacesc in rasul tuturor, fara mama, fara locas, fara credinta, ca niste vagabonzi pe care-i fluiera lumea".

Si pentru Sfantul Grigore de Nazians, "noutatea" devine un termen tehnic prin care se defineste erezia.

Anumiti cercetatori au considerat erezia si dreapta invatatura ca doua aspecte distincte ale realitatii, dar susceptibile de o separatie reala sau, si mai clar, erezia este un dat originar al crestinismului, de care acesta s-a folosit pentru a se dezvolta pe coordonatele sale specifice. Dar crestinismul ortodox s-a raportat intotdeauna la cuvintele si la faptele Mantuitorului, receptate de martori directi (Apostolii) si acceptate ca atare de comunitatea crestina, aceasta fiind singura varianta posibila si care ofera in acelasi timp o garantie absoluta. Din aceasta cauza, erezia se defineste prin raportarea ei la Ortodoxie. "Regula normativa a unei asemenea dialectici avea ca baza atasamentul Apostolilor fata de ceea ce primisera de la Iisus. Aceasta baza a inceput sa se precizeze in jurul catorva puncte de referinta: marturisirile de credinta, hotararile luate de conducatorii comunitatii (episcop) sau de sinoade si de autoritatea Bisericii".

Pornind de la modalitatea de judecare a "alegerii" specifica in scolile filozofice, unii cercetatori clasici (Hippolit, Tertulian etc.) au considerat erezia ca rodul unei mediatii culturale false, iar combaterea cea mai eficienta trebuie sa inceapa cu izvorul filozofic care constituie punctul de plecare, "in sfarsit, ereziile insesi sunt sprijinite de filozofie. De acolo vin eonii si nu mai stiu care forme infinite, ori trinitatea omului la Valentin, un discipol al lui Platon, de acolo si dumnezeul lui Marcion, mai bun fiindca este linistit. Afirmatia ca sufletul piere vine de la Epicur, iar aceea ca trupurile nu vor invia, este sustinuta de toate scolile filozofice. Acolo unde materia este socotita deopotriva cu Dumnezeu, aflam invatatura lui Zenon, iar unde este vorba de un Dumnezeu cu insusirile focului il gasim pe Heraclit. Si la eretici, ca si la filozofi, acelasi aluat se framanta, aceleasi ganduri se incalcesc: de unde vine raul si care este cauza lui? De unde si in ce chip vine omul? Si, intrebare pusa de curand de Valentin, de unde vine Dumnezeu? Sarmanul Aristotel, care i-a invatat dialectica aceasta, mestera la zidit ca si la daramat ... Iata de unde vin acele basme si genealogii fara sfarsit..., acele discutii ce se intind pe nesimtite, ca un cancer".

Origen afirma ca asa cum idei filozofice constructive si in mod unanim acceptate nu pot fi respinse doar pentru simplul motiv ca anumite excrescente parazitare le contrazic, tot asa crestinismul autentic nu poate fi facut raspunzator de greselile ereticilor, "cand unii falsifica Evangheliile, ori scornesc rataciri care contravin duhului invataturii lui Iisus".

La inceputurile crestinismului, ca si astazi de altfel, se punea in mod frecvent o intrebare fundamentala: dintre multiplele "variante" crestine, care este cea mai buna? Clement Alexandrinul raspunde in consonanta cu Origen: asa cum deosebirile dintre scolile filozofice sau din gandirea iudaica nu au determinat pe cineva sa renunta la una sau la alta, aceeasi observatie se impune si in ceea ce priveste crestinismul. Si Evanghelia ne-a avertizat de acest fapt in pilda neghinelor: "Ca este cu neputinta, deci, sa nu se implineasca ceea ce a fost spus mai inainte de Domnul. De altfel, oricarei fapte bune ii urmeaza blamul".

Parca pentru a linisti propria noastra constiinta tulburata de fenomenul sectar contemporan, Tertulian ne indeamna sa nu ne miram ca ereziile exista si ca "rastoarna" credinta unora, dovedind prin aceasta o "atat de mare putere". Ele sunt comparate cu boala; si cum de aceasta nu te miri, ci te feresti, aceeasi atitudine trebuie sa o aiba si crestinul responsabil, pentru ca "ereziile sunt in cinste numai la cei cu credinta slaba". In lupta atletilor si a gladiatorilor nu invinge cineva intotdeauna fiindca e puternic sau fiindca e de neinvins, ci fiindca este slab adversarul ... Nu altfel se intampla si cu ereziile; ele isi iau taria de la slabiciunea catorva, dar se dovedesc fara vigoare cand intampina o credinta puternica". Nimeni nu poate fi socotit crestin daca nu ramane asa pana la sfarsit. Pentru acest motiv, nu avem dreptate atunci cand socotim ca un bun crestin trece de partea unei erezii: daca ar fi fost intr-adevar bun, nu ar fi facut aceasta alegere. Si Mantuitorul a fost parasit de anumiti ucenici, ca si Apostolul Pavel. Tuturor acestora li se potriveste cuvantul Scripturii: "Dintre noi au iesit, dar n-au fost printre noi; daca ar fi fost cu noi, fara indoiala ca ar fi ramas cu noi".

Ce anume caracterizeaza un eretic, sau pentru care motive sunt caracterizati astfel anumiti crestini? Raspunsul il aflam in De prescriptione haereti-corum. in general, ereticii, pentru a-si justifica optiunea, pornesc de la un text scripturistic, pe care il invoca frecvent: "cautati si veti afla" (Matei VII, 7). Aceasta atitudine isi are motivarea ei precisa: din punct de vedere eretic, Apostolii, fie ca n-au putut, fie ca n-au vrut, sau au deformat mesajul autentic al Mantuitorului. De aici necesitatea "cautarii" si nevoia imperioasa de "noutati" in materie de credinta.

Mantuitorul indeamna: "cautati si veti afla" la inceputul activitatii Sale, in sensul de a descoperi adevaruri care nu erau inca cunoscute. Cuvintele erau adresate in special iudeilor, dar si Apostolilor, care nu erau inca convinsi de dumnezeirea Sa. Pentru a preciza ideea, tot Mantuitorul afirma: "Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine" (Ioan V, 39). "Bateti si vi se va deschide" se adreseaza "celor care au fost inauntru, dar au fost scosi afara", adica iudeilor. Ucenicii autentici ai Mantuitorului Hristos, cunoscand in deplinatatea sa adevarul comunicat chiar de Dumnezeu, nu mai sunt obligati sa caute "noutati", pentru ca stiu totul. Daca Mantuitorul nu ar fi facut o revelatie deplina, acest fapt s-ar fi putut datora fie neputintei, fie rautatii, in sensul ca nu a vrut sa faca aceasta descoperire. Iata motivele pentru care "cuvintele "cautati si veti afla" sunt cu atat mai de prisos pentru noi, carora trebuie sa ne soseasca invatatura prin mijlocirea apostolilor, iar apostolilor prin Duhul Sfant".

"Nelinistea" de care vorbeste Tertulian, atunci cand se refera la multitudinea ereziilor, unde fiecare propune propriile "cercetari" si propriile "gasiri", inducand un sentiment de perplexitate, este si astazi o constanta: observatorul neavizat, avand in vedere multitudinea "variantelor" care se exclud in mod reciproc si violent, poate ajunge la concluzia inedita ca, de fapt, nu se stie nimic despre Hristos si, in perspectiva, nici nu se poate sti ceva. In consecinta, este mai bine sa nu ai preocupari de acest fel, devreme ce nu exista solutii viabile.

Acestei alternative, Tertulian ii ofera "principiile credintei" sau "regula de credinta" intemeiata de Mantuitorul Hristos. Aceasta este in mod unanim acceptata. Abaterea de la aceasta regula naste erezia, iar cei care isi insusesc abaterea devin eretici. "Pe scurt, nu cauta nimeni decat ce n-a avut sau ce a pierdut ... O sa vada el, cel ce cauta intotdeauna, ca nu va gasi, pentru ca el cauta acolo unde nu se poate gasi ceva. La fel si cel ce bate mereu: niciodata nu i se va raspunde, fiindca bate unde nu e nimeni. La fel si cel care intotdeauna cere: niciodata nu i se va da, fiindca cere de la cel ce nu-l aude".

Bineinteles, Tertulian nu exclude necesitatea cercetarii teologice, dar aceasta nu trebuie sa paraseasca cadrul generos al revelatiei divine, iar certitudinea ca cercetand ne pastram in contextul revelatiei ne-o ofera numai Biserica, trupul lui Hristos. "Numai la noi, printre ai nostri si pentru cele ce sunt ale noastre, sa cercetam, si aceasta numai intrucat se poate discuta ceva fara sa fie atinse principiile credintei".

Pe buna dreptate, ereticii pot fi numiti "lupi hrapareti sub piei de oaie", pentru ca marturisesc numai "de forma" numele de crestin, falsi profeti, falsi apostoli, in ultima instanta antihristi, pentru ca se impotrivesc Mantuitorului Hristos. Din acest punct de vedere, ei nici nu pot fi numiti crestini, iar disputa este, de cele mai multe ori, inutila. "In asemenea conditii, disputa pe baza Scripturilor nu serveste la altceva decat - pentru a spune astfel - sa-ti intoarca stomacul pe dos si sa te bata la cap".

Acolo unde exista deosebiri de invatatura trebuie cautate in mod simultan doua aspecte: atentatul la integritatea textului scripturistic si defectuoasa ei intelegere. Dintotdeauna, pentru a fi convingatori, ereticii au apelat la argumente scripturistice. Si cum acestea nu puteau exista, pentru ca adevarul mantuitor este unul singur, a fost necesara fie mutilarea textului, fie "fortarea" sensului. "Fiindca orice adaos de felul acesta trebuie socotit ca luand fiinta mai tarziu, din pricina invidiei, si fiindca invidia nu se poate naste inainte de lucrul invidiat si nici de sub acelasi acoperamant, oricarui om chibzuit i se va parea de necrezut ca noi sa varam aici un condei ce schimba Scripturile, noi, care existam dintru inceput, fiind cei dintai si nu aceia care s-au nascut mai tarziu decat Scripturile si care sunt niste dusmani".

Dupa Sfantul Ciprian, ereticul este "atat de nelegiuit si de perfid", atat de imbolnavit de "nebunia desfranarii", incat isi poate imagina ca poate strica unitatea lui Dumnezeu insusi, reflectata in concret prin unitatea Bisericii lui Hristos. Reitereaza si el ideea lui Tertulian ca daca cineva se separa de Biserica una, acest fapt nu trebuie sa devina pricina de ingrijorare, datorita faptului ca o fac in mod liber, iesind din sfera de actiune a harului. in acest context nu se mai poate vorbi de mantuirea acestora. "Atunci se produc de obicei ereziile, cand mintea se strica si-si pierde linistea, cand perfidia si discordia sparg unitatea credintei. Domnul, insa, permite sa se produca acestea, ingaduie ca fiecare sa-si aiba libertatea constiintei sale, pentru ca, atunci cand inimile si mintile noastre sunt puse la incercare, sa se vada bine cei a caror credinta ramane intreaga si neclintita... De aceea unii, din proprie initiativa, ... se fac sefii unor grupari din afara si ... isi iau numele de epis-copi, fara sa le fi incredintat cineva episcopatul". Scaunul acestora este numit "scaunul ciumei", "doctrina" este "molima" care distruge credinta, ei insisi sunt falsificatori, deci "inselatori cu fata de sarpe". "Vorba lor se strecoara ca un cancer, lucrarea lor toarna in suflete si in inimile tuturor otrava mortii".

In fine, Fericitul Augustin da o definitie a ereticului valabila pana astazi: "Dupa parerea mea, este eretic cel care, manat de pasiunea pentru anumite avantaje temporale si in special impins de dorinta de marire si de putere, inventeaza sau isi insuseste opinii false si noi, in materie de credinta".

Toate aceste motive i-au servit lui Tertulian in procesul de elaborare a celebrei sale prescriptii: adevarul este de partea noastra, fiindca Biserica ni l-a incredintat dupa ce l-a primit de la Hristos, iar Hristos de la Dumnezeu, in aceasta conjunctura nu le este ingaduit sa atace credinta autentica folosindu-se de Scripturi, pentru ca acestea nu le apartin. "Nefiind crestini, n-au nici un drept asupra scrierilor crestine si cu dreptate trebuie sa le spunem: Cine sunteti voi? Cand si de unde ati venit? Cum puneti la cale treburile mele, voi, care nu sunteti dintre ai mei? ... Acest tinut este al meu; pentru ce voi, ceilalti, semanati si pasteti aici dupa placul vostru?... Eu sunt urmasul Apostolilor si-l pastrez precum au hotarat ei in testamentele lor... Pe voi, fara indoiala, v-au dezmostenit intotdeauna si s-au lepadat de voi ca de niste straini, ca de niste dusmani".

Din punctul de vedere al lui Origen, este mai periculoasa indepartarea de doctrina Bisericii decat o viata dezordonata din punct de vedere moral. Uneori, ereticii par a poseda toate virtutile, dar, la o cercetare atenta, acestea se dovedesc a fi false. In cazul lor, chiar martirajul este o notiune goala de sens, manifestarea eretica - in general - fiind foarte periculoasa.

Toate inovatiile cu caracter eretic nu fac altceva decat sa evidentieze orgoliul unui om care induce victimelor sale convingerea ca el este cel mai intelept si mai generos si ca, datorita acestor capacitati deosebite, el a indreptat "greselile" tuturor Bisericilor. "Aceasta a fost intotdeauna conduita tuturor ereticilor: de a inventa cele mai perfide clevetiri la adresa Bisericii, pentru ca apoi sa-si arate meritul ca le-a descoperit si sa incerce sa le impuna ca atare, cu o obraznicie greu de imaginat".

Pretentia de a-si "hirotoni" slujitori nu are nici un suport real, pentru ca ereticii nu au nici altar si nici biserica. Doresc sa inlature succesiunea apostolica a episcopilor, pentru a crea una noua, dar tentativa este imposibila, pentru ca nu succed pe nimeni, avandu-si originea in ei insisi. Asa cum s-a mai spus, strica Scripturile cu o dezinvoltura demna de cauze mai bune si nu noi ne separam de ei, ci ei se separa de noi. Odata ruptura produsa, contactele neavizatilor sunt periculoase, pentru ca ereticii nu mai pastreaza nici o legatura cu Mantuitorul, nemaipastrandu-se in legatura dragostei. "Martiriul nu mai este incununarea credintei lor, ci pedeapsa propriei perfidii. Ereziile si schismele nu se nasc decat din nesupunerea fata de episcop, din faptul ca spiritele rele nu pot sta in pace si din faptul ca agitatori perfizi nu pot pastra unitatea".

In a patrusprezecea cuvantare din Discursuri impotriva ereziilor, Sfantul Efrem Sirul caracterizeaza astfel ereticii: sunt instabili si raspund injurios atunci cand sunt tratati cu blandete, incercand sa acopere totul cu rautatea lor.

Dupa Sfantul Ioan Gura de Aur, dintotdeauna diavolul a apelat la un artificiu "ordinar" pentru a putea induce in eroare: amestecul minciunii cu adevarul, pentru a nu mai putea fi distinse in mod independent. Falsii profeti au aparut dupa adevaratii profeti, ca si falsii apostoli, dupa Apostolii autentici. La fel, Antihristul nu poate sa apara decat dupa Mantuitorul Hristos. Aceasta realitate a fost evidentiata in mod figurat chiar de Mantuitorul prin pilda neghinelor, iar atitudinea omului gospodar trebuie sa dea si "culoarea" atitudinii noastre fata de eretici. Faptul ca neghina a fost smulsa la timpul secerisului ne invata ca nu trebuie sa avem o atitudine violenta, dar nici sa-i lasam sa-si arunce nestingheriti neghina ereziilor. Oricum, nu trebuie sa lasam impresia ca intre grau si neghina n-ar fi prea mari diferente si ca una ar putea lua locul celuilalt. Cunoasterea precisa a adevarului revelat va oferi oricui posibilitatea de a discerne si de a alege in mod avizat.

Sfantul Antanasie cel Mare afirma si el ca doctrina ereticilor nu poate hrani sufletul. Nici nu se poate vorbi de o cunoastere a lui Dumnezeu in erezie, pentru ca aceasta apartine numai Bisericii, iar ei nu mai sunt ai Bisericii. Renuntand la credinta apostolica, acestia nici nu mai pot fi numiti crestini, ci dupa numele initiatorului sau al ereziei respective. Deci este imposibila comuniunea in rugaciune, iar cercetarea lucrarilor cu caracter eretic nu este recomandata, pentru a nu se crea confuzii. Este suficient sa se afirme ca o anume invatatura nu reprezinta punctul de vedere al Bisericii. Atunci cand un eretic renunta la invatatura gresita, trebuie primit in Biserica lui Hristos.

Sfantul Vasile cel Mare distinge intre erezii, schisme si adunari ilegale. Ereziile definesc instrainarea "totala" de credinta, iar schismele privesc abaterile de ordin administrativ sau "din pricina unor probleme care s-ar fi putut rezolva, daca ar fi existat o intelegere reciproca". Adunarile ilegale privesc partidele formate de preoti sau de episcopi nesupusi, precum si de mireni nedisciplinati. "De pilda, daca un cleric oarecare a fost judecat pentru o abatere si inlaturat din slujba pentru ca nu se mai supunea canoanelor, ci cerea pentru el intaietatea si functia respectiva, iar impreuna cu el au plecat si altii, parasind Biserica cea universala, aici avem o adunare ilegala. Schisma, in schimb, este o neintelegere cu cei din Biserica pe tema pocaintei. Intre eretici amintim pe manihei, pe valentinieni, pe marcioniti, precum si pe pepuzienii insisi: la acestia neintelegerea se leaga direct de credinta in Dumnezeu".

Ca si erezia, schisma poate fi tratata avand in vedere trei dimensiuni principale: din punct de vedere bisericesc, caz in care ea este un delict; din punctul de vedere al unui studiu istoric sau sociologic al crestinismului, ea reprezinta grupari crestine definite, dizidente in raport cu Biserica; din punct de vedere propriu teologic, ea reprezinta un pacat special, care afecteaza comuniunea grupului eclezial.

Distinctia dintre erezie si schisma, cel putin din punct de vedere teoretic, este usoara, pentru ca obiectul lor formal este diferit: erezia ataca dogma, iar schisma disciplina bisericeasca. Astfel, cineva poate sa fie schismatic, fara a fi eretic. Nu acelasi lucru se poate spune si in cazul ereticului: erezia antreneaza in mod necesar schisma. Aproape toti cercetatorii afirma ca schisma este un drum spre erezie, pentru ca in mod inevitabil se va incerca o justificare "teologica" a iesirii din comuniune. Este adevarat, nu intotdeauna acest traseu este inevitabil, dar probabilitatea exista.

"In viata Bisericii, respectarea disciplinei este ea insasi principiu de unitate, in ordinea ecleziastica propriu-zisa, asa incat pacatul schismei, chiar daca nu distruge principiul ontologic al unitatii Bisericii, distruge unitatea pur si simplu, adica spiritul de comuniune intre membri, chiar daca in fapt unitatea de credinta nu este inca afectata".

Pentru toate aceste motive, Biserica s-a simtit obligata sa intervina cu promptitudine, ori de cate ori schismele au tulburat linistea. Astfel, Sfantul Clement Romanul intervine printr-o epistola in anularea efectelor unei schisme aparuta in Biserica din Corint, in timpul sau. Aceasta schisma a fost provocata de revolta credinciosilor impotriva administratiei bisericesti. Necrestinii nu au scapat ocazia de a ironiza Biserica lui Hristos. Sfantul Clement aflase de aceste tulburari si a vrut sa intervina, dar tulburari asemanatoare, iscate in Biserica Romei, l-au impiedicat. in fine, dupa anul 96 el poate sa intervina si o face in maniera-i specifica: in loc sa raspunda binecuvantarii lui Dumnezeu cu dragoste si recunostinta, corintenii implinesc cuvantul Scripturii, care zice: "Cel iubit a mancat si a baut, s-a ingrosat si s-a ingrasat si a dat cu piciorul" (Deut. XXXII, 15). De aici gelozie si invidie, cearta si rascoala, prigoana si neoranduiala, razboi si robie". Cei socotiti necinstiti se revolta impotriva celor socotiti cinstiti, cei smeriti impotriva puternicilor, cei neinvatati impotriva celor invatati, iar cei tineri impotriva celor batrani. "De aceea s-a departat dreptatea si pacea; fiecare a parasit frica de Dumnezeu si i s-a slabit vederea credintei; nu mai umbla dupa poruncile cele legiuite de Dumnezeu, nici nu mai vietuieste in Hristos potrivit indatoririlor sale, ci fiecare merge dupa poftele inimii sale rele purtand in suflet invidie nedreapta si necuvioasa, prin care si moartea a intrat in lume".

In tot ceea ce fac, crestinii trebuie sa implineasca voia lui Dumnezeu, pentru ca sangele lui Hristos s-a varsat pentru noi. Conducatorii si preotii trebuie cinstiti, iar tinerii invatati frica de Dumnezeu. Ordinea in comunitate nu se realizeaza intotdeauna usor si din aceasta cauza el o compara cu o armata. Fara ascultare, supunere si buna randuiala o armata nu poate fi eficienta. Deci, nu toti sunt comandanti, nici capetenie de grupuri, ci fiecare indeplineste poruncile primite de la imparat sau de la conducatorii directi. "Cei mari nu pot fi fara cei mici si nici cei mici fara cei mari; este o legatura intre toti si sunt de folos unul altuia. Sa luam ca pilda trupul nostru; capul fara picioare nu este nimic, la fel nici picioarele fara cap; iar cele mai mici madulare ale trupului nostru sunt de neaparata trebuinta si folositoare intregului trup; dar toate madularele se inteleg si au nevoie de o unica supunere pentru bunastarea intregului trup".

Sfantul Policarp, in Epistola catre Filipeni, se refera la un anume preot Valens, din comunitate respectiva, care s-a aratat nedemn de preotie, printr-un pacat la care a aderat si sotia sa, foarte probabil lacomia, asa cum reiese din context. "M-am intristat mult pentru Valens, care a fost candva facut preot la voi si nu cunoaste locul ce i s-a dat. Va sfatuiesc, deci, sa va feriti de lacomie si sa fiti curati sufleteste si trupeste si iubitori de adevar... Sunt foarte trist, fratilor, pentru Valens si sotia lui, "carora sa le dea Dumnezeu pocainta" adevarata. Fiti dar si voi cu masura in aceasta privinta; "nu-i socotiti ca dusmani pe unii ca acestia", ci chemati-i ca pe niste madulare bolnave si ratacite, ca sa mantuiti trupul vostru al tuturora. Facand asa, va ziditi pe voi insiva."

Comunitatea tralienilor este laudata de Sfantul Ignatie Teoforul, pentru ca demonstreaza a fi urmatoare lui Dumnezeu. Nimeni sa nu intreprinda ceva fara stire episcopului, care este chipul lui Hristos. Credinciosii trebuie sa se supuna preotilor, tot asa cum apostolii s-au supus lui Hristos, iar diaconii ca slujitori ai tainelor lui Hristos "sa placa tuturor in tot chipul, ca nu sunt slujitori ai mancarurilor si bauturilor, ci slujitori ai Bisericii lui Dumnezeu. Trebuie, dar, sa se fereasca de invinuiri ca de foc".

Filadelfienii sunt sfatuiti sa fuga de dezbinari si de invataturi rele. Ereziile si schismele sunt numite "buruieni rele" si nu sunt cultivate de Hristos, pentru ca nu sunt rodite de Tatal. "Ca toti cati sunt ai lui Dumnezeu si ai lui Iisus Hristos, sunt cu episcopul.... Nu va inselati, fratii mei, daca cineva se duce dupa cel ce dezbina, nu va mosteni imparatia lui Dumnezeu. Daca cineva umbla in invataturi straine, acela nu este in acord cu patimile lui Hristos". Schisma, ca si erezia, din punctul sau de vedere, sunt numarate printre cele mai mari crime. Cel care strica invatatura Bisericii, ca si cel care asculta un inovator care afecteaza disciplina, nu se pot astepta decat la chinurile vesnice. Sf. Ignatie nu crede insa ca schisma si erezia ar fi de neiertat. Dumnezeu poate sa ierte pe toti cei care, printr-o pocainta sincera, revin la credinta si la unitatea administrativa a Bisericii, adica reintra in comuniune cu episcopul sau.

Sfantul Irineu, in Scrisoarea catre Blast sau Despre schisma, evidentiaza si el raul pe care il poate produce dezbinarea in Biserica. Acest Blast a fost preot si a incercat sa introduca tacit iudaismul in Biserica, pretinzand ca Pastele nu trebuie sarbatorit decat pe 14 ale lunii, asa cum prevede legea lui Moise. Pentru schisma sa, a fost depus din treapta preotiei.

Dupa Sfantul Ciprian, eficacitatea rugaciunilor sau a cererilor catre Dumnezeu este conditionata de unitate. Cineva poate fi sigur ca obtine de la Dumnezeu ceea ce cere, cand ramane in unitate; unitatea si dragostea sunt absolut necesare pentru ca rugaciunile noastre sa fie eficiente. Rugaciunea unui numar mic de persoane, unite prin legatura iubirii, este mult mai puternica decat cea a unei multimi discordante. Pacatul schismei sau al lipsei de unitate nu poate fi sters nici chiar atunci cand cineva suporta martiriul, comuniunea cu acestia fiind interzisa. Schismaticul nu poate ajunge niciodata episcop, devreme ce este incapabil sa pazeasca unitatea episcopatului, iar cei care se justifica prin faptul ca in Biserica exista multi crestini rai, sa dovedeasca ei insisi, prin comportamentul lor, ca sunt intr-adevar samanta buna, care rodeste in duhul Evangheliei lui Hristos.

Ca mireasa a lui Hristos, Biserica nu poate fi adultera, ea ne pastreaza pentru Dumnezeu si rezerva imparatia pentru copiii ei. Cine se desparte de Biserica adevarata si se uneste cu alta, isi calca promisiunile fata de Biserica, iar cine paraseste Biserica lui Hristos nu poate avea rasplata de la Acesta, devenind un strain, un profan sau, si mai rau, un dusman. "Cine nu are ca mama Biserica nu poate avea pe Dumnezeu ca tata. Numai daca a fost cineva in afara corabiei lui Noe si totusi a scapat, poate ca scapa si cel ce e in afara Bisericii".

Unitatea Bisericii este dedusa de Sfantul Ciprian din unitatea Sfintei Treimi. Din aceasta cauza, pacatul schismei este foarte grav si daca isi inchipuie cineva ca aceasta unitate a Bisericii care isi trage puterea din unitatea Treimii poate fi anulata de o vointa dezbinatoare, se inseala. Cine nu respecta aceasta unitate nu respecta legea lui Dumnezeu, nu respecta credinta in Sfanta Treime, nu respecta viata si mantuirea. Simbolul acestei unitati este si camasa Mantuitorului Hristos. "Ea avea acea unitate venind de sus in jos: adica venind de la Tatal ceresc si nu putea fi sfasiata de catre cel ce avea s-o foloseasca, fiind una si indivizibila prin formatia ei. Nu poate imbraca vesmantul lui Hristos cine scindeaza si divide Biserica lui Hristos".

In Cezareea Palestinei, pe timpul episcopatului lui Eusebiu, exista un grup de oponenti care intentionau sa se desparta de Biserica, din cauza lui. ingrijorat de aceasta perspectiva, Eusebiu face totul pentru a stinge conflictul, aratandu-le acestora raul pe care il presupune schisma. Daca ceea ce ii invata nu li se pare rational sau contrazice ceea ce acestia stiau dinainte, accepta ca el insusi sa fie invatat, numai grupul respectiv sa nu se piarda. "Nu cautati o ocazie de a face schisma, pentru ca mielul care se separa de turma devine - cu siguranta - hrana lupului. Cu toate ca voi sunteti cei mai puternici miei, este de preferat sa ramaneti in stana, decat sa iesiti din ea; daca sunteti slabi, cautati un remediu impotriva slabiciunii, in unanimitate cu toti fratii".

O singura picatura nu poate naste niciodata un torent, dar mai multe pot rostogoli stanci grele. De asemenea, partile componente ale trupului, luate separat, nu au nici valoare, nici putere, acestea devenind evidente doar in unitatea trupului. "Sa ne adunam in Biserica, iubitii mei frati, sub aripile maicii noastre, in Biserica, unde gasim podoabele Mirelui, fara schisme si adunari separate. Ma intreb cateodata: daca vorba mea nu exprima intotdeauna ceea ce gandesc, este posibil sa ma insel si in ceea ce priveste parerile mele. Dar amintiti-va ca ati fost rascumparati din robie si ca nu mai trebuie sa deveniti sclavii oamenilor. Aceasta casa nu este nici a mea, nici a voastra, ci este casa lui Dumnezeu. Pentru ce sa iesiti din ea, datorita mie?" Acolo unde exista schisma nu se poate vorbi de mantuire.

Schisma l-a interesat in egala masura si pe Sfantul Vasile cel Mare. Asa cum am vazut, el ii socoteste pe eretici in mod total separati de Biserica. in ceea ce priveste schisma, la prima vedere invatatura sa pare contradictorie, in Epistola 189 catre Amfilohiu afirma ca si schismaticii sunt separati de Biserica, pentru ca in acelasi context sa adauge ca acestia sunt inca in Biserica. Contradictia este numai aparenta. Schismaticilor de care vorbeste Sfantul Vasile, "fiind oameni care se mai afla inca in Biserica", trebuie sa li se recunoasca botezul, devreme ce nu s-au despartit in mod oficial, cu toate ca ei mai sunt in Biserica doar cu numele. Dar Sfantul Vasile isi insuseste punctul de vedere al Sfantului Ciprian si al altor parinti, conform caruia cei ce s-au separat de Biserica nu mai au acces la harul Sfantului Duh. "Catarii fac parte si ei dintre cei dezbinati, dar cei din vechime, in frunte cu Ciprian si cu Firmilian al nostru, au hotarat sa-i puna pe toti in aceeasi categorie: catari, encratiti, hidroparastati, pentru ca dezbinarea tuturor acestora s-a inceput printr-o schisma, iar cei care s-au despartit de Biserica n-au mai avut harul Duhului Sfant peste ei, pentru ca prin intreruperea succesiunii a incetat continuitatea comuniunii".

Intr-o frumoasa rugaciune, Sfantul Efrem Sirul sesizeaza si el gravitatea schismelor pentru unitatea Bisericii lui Hristos. Daca jertfa lui Aaron a avut puterea sa indeparteze ciuma din oastea lui Israel, jertfa oferita prin preotia sacramentala va avea mult mai multa putere spre iertarea pacatelor noastre. "Fie ca aceasta jertfa sa ajute la stingerea schismelor si a disputelor care tulbura intr-o maniera deplorabila unitatea Bisericii...".

In Omiliile la Epistola catre Efeseni, Sfantul Ioan Gura de Aur compara pe cei care conduc in Biserica cu capul trupului omenesc, iar pe ceilalti cu picioarele. Aceasta ierarhizare inedita nu trebuie sa umple de mandrie pe primii, dar nici nu trebuie sa-i revolte pe ceilalti. Gelozia si invidia intre membrii aceleiasi comunitati crestine pot fi comparate cu un incendiu, care poate produce pagube apreciabile pentru unitatea trupului lui Hristos. Daca cineva primeste mai multe daruri de la Dumnezeu, nu are nici un motiv sa se mandreasca, pentru ca nu le-a primit pentru el in mod exclusiv, ci si pentru folosul celorlalti.

Asa cum pentru un organ al trupului este vitala nu numai legatura cu intregul, ci si pastrarea locului specific, la fel si in Biserica, nu este suficient sa fim uniti unii cu altii, ci fiecare trebuie sa-si pastreze locul.

Doua separari sunt posibile in trupul Bisericii: una, atunci cand dragostea se raceste, iar cealalta atunci cand suntem asa de cutezatori, incat facem lucruri care ne arata nedemni de calitatea de madulare ale trupului. in orice caz, ambele produc separarea de Biserica. "Daca cei care sunt asezati in primele locuri pentru zidirea celorlalti sunt primii care ii invrajbesc, ce pedeapsa n-ar merita? Nimeni nu este mai capabil sa produca dezbinare in Biserica decat ambitia, iubirea de stapanire, dar, de asemenea, nimic nu pare a-L supara pe Dumnezeu mai mult decat aceasta dezbinare".

Si Sfantul Ioan Gura de Aur reia ideile inaintasilor sai referitoare la schisma si la gravitatea acesteia. Oricat de mult bine ar fi facut un om, daca sfarseste prin a provoca sciziuni in Biserica, pedeapsa lui nu trebuie sa fie mai mica decat cea acordata unuia care ar fi participat la rastignirea lui Hristos. Si acest mare sfant parinte reitereaza ideea ca nici martirajul nu poate spala un asemenea pacat. "In fine, a cauza dezordine in Biserica printr-o schisma nu este mai putin grav decat in cazul ereziei insasi".

Apostolul Pavel, in Epistola I catre Corinteni, numeste Biserica locala "Biserica lui Dumnezeu", ceea ce inseamna ca trebuie sa fie una, devreme ce este a lui Dumnezeu, care este Unul. Deci ea trebuie sa fie una, nu numai unita, atat in Corint, cat si in intreaga lume, "pentru ca numele de Biserica presupune unirea si intelegerea, nu separarea. Or, schisma rupe aceasta unitate...".

Pornind de la faptul ca schisma se naste de obicei din mandrie, din nesupunere, din dorinta de a fi conducator si de a domina un grup, este sugestiv portretul schitat unor schismatici de Sfantul Ciprian. De exemplu, Novatian, "preot al Bisericii din Cartagina", era un om nelinistit, amator de noutati, suspect in ceea ce priveste integritatea credintei, infumurat, lacom, lingusitor, instigator, nedoritor de pace. Exploata copiii orfani si vaduvele, isi insusea veniturile Bisericii, si-a lasat sa moara de foame propriul tata si nu s-a ingrijit de inmormantarea lui. Lovind cu piciorul in pantece sotia insarcinata, a provocat intreruperea sarcinii etc. Pentru a evita pedeapsa care il astepta, se ridica impotriva Sfantului Ciprian si hirotoneste el insusi ca diacon pe un anume Felicissim. Acesta nu s-a aratat mai prejos decat magistrul sau. A comis si el multe fraude in administrarea bunurilor care ii fusesera incredintate, multe adultere si chiar violuri. "A cumulat multe crime, pe langa cea a schismei, obraznicia sa mergand pana acolo incat sa ameninte pe cei care se prezentau sa primeasca milostenie de la Sfantul Ciprian, declarand in acelasi timp ca toti cei care se vor supune acestui sfant episcop vor iesi din comuniunea cu el..." Bineinteles, ambii schismatici au fost excomunicati, iar credinciosii avertizati sa nu se lase inselati de discursurile lor mincinoase si periculoase, cu atat mai mult cu cat se straduiesc sa atraga pe cei cazuti, amagindu-i cu sperante false, promitandu-le o pace, pe care in realitate nu le-o pot procura.

Parintii Bisericii au schitat portretul ereticului si al schismaticului cu acuratetea si precizia psihologului contemporan, care intr-un asemenea demers ar pune in cartile sale cele mai noi achizitii in materie de pedagogie, psihologie si sociologie. Demersul lor nu ramane exclusiv teoretic, ci vizeaza si implicatiile in viata Bisericii, atat la nivelul cunoasterii, cat si la nivelul trairii. De aici intransigenta si - nu de putine ori - vehementa cu care ei demasca si constientizeaza pericolele pe care le presupun erezia si schisma, a caror menire a fost si ramane atentatul calificat asupra celui mai pretios bun crestin: unitatea de credinta.

In acelasi timp, este demna de remarcat modalitatea irenica de abordare a "personalitatilor" eretice si schismatice, modalitate care a capatat atributul perenitatii in gandirea crestina rasariteana. Sfintii Parinti au manifestat intotdeauna intransigenta fata de eroarea dogmatica, si persoana care o induce avand insa oricand posibilitatea de a reintra in ambianta comuniunii si a iubirii, prin marturisirea credintei Bisericii.

Portretul schitat de Sfintii Parinti ramane si astazi valabil, ca si consecintele "alegerii arbitrare" pe care o presupun erezia si schisma. Si, tinand cont de toate motivele care o provoaca, aceasta ispita ramane, ca si portretul, actuala.

Pr. conf. dr. Tache Sterea

Sfantul Varsanufie:

"Nu spun nimanui, nici nu arat spre lauda mea ca frica chinurilor iadului este mereu in mintea mea, ci o folosesc numai pentru a ma smeri. Si cat ma smereste acest simtamant al fricii! Inteleptii epocii noastre nu vor sa creada ca exista iad. Sa ne ridicam si sa facem o rugaciune ca Domnul sa ne izbaveasca de focul iadului! Si sa-I multumim ca suntem aici. Fie ca toata viata noastra sa fie o multumire ca Domnul ne-a povatuit aici. Desigur, locul singur nu mantuieste, dar cel putin stim ca ne aflam in corabie… (…) Vom trai zile infricosatoare, dar harul Domnului ne va acoperi."

Sursa:
www.razbointrucuvant.ro/2008/10/14/fericit-cel-ce-citeste-cuvint...

De la: funnymoon, la data 2009-01-16 09:36:56

Portretul ereticului si al schismaticului dupa Sfintii Parinti, de Pr. conf. dr. Tache Sterea

Cuvantul "erezie" a fost mostenit de crestinism de la scolile filozofice elenistice, unde avea sensul de "a alege" (aireo) sau "a lua" (aireomai), "a-si insusi" o doctrina sau o scoala. Trece apoi in iudaism, unde incepe sa capete conotatii peiorative. In acest sens, erezia insemna o abatere de la traditia rabinica. Cu sensul de abatere de la doctrina sau de la norma de credinta, cuvantul trece si in crestinism; il intalnim pentru prima data la I Cor. XI, 18-19, alaturi de un alt termen de specialitate, "schisma": "Caci mai intai aud ca atunci cand va adunati in biserica, intre voi sunt dezbinari, si in parte cred. Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati". In Epistola catre Galateni, cap. V, 20 Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre abaterile constatate printre destinatarii epistolei: "inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri..., dezbinari, eresuri ...". Apostolul Petru isi exprima si el ingrijorarea fata de procesul de infiltrare a ereziilor, in calitate de contestatare ale adevarului revelat, care vor provoca "pieirea" atat celor care le difuzeaza, cat si celor care se lasa inselati: "Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pierire" (II Petru II, 1,1). Cei care produc dezbinari in Biserica sunt denumiti "oameni firesti, care nu au Duhul", iar scopul lor imediat si de perspectiva este atacul asupra unitatii credintei (Iuda, 19). Ca oameni, ereticii sunt descrisi astfel de Sfantul Apostol Pavel: iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, lipsiti de dragoste, clevetitori, neiubitori de bine, tradatori, iubitori de desfatari, "...avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei" (II Tim. III, 1-5).

Deci, cuvantul "erezie" patrunde foarte repede din cultura elenistica in gandirea si spiritualitatea crestina, pastrand din prima sensul de "alegere", iar din a doua sensul de "abatere" de la norma de credinta. Sfantul Ignatie Teoforul spune in acest sens: "Asadar, va rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: folositi numai hrana crestina! Departati-va de buruiana straina, care este erezia! Ca ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe Iisus Hristos cu propriile lor ganduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare amestecate cu miere si vin; cel care nu stie, ia cu placere bautura otravitoare si moare din pricina acelei rele dulceti. Feriti-va de unii ca acestia! Si veti reusi, daca nu va mandriti si nu va despartiti de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop si de poruncile Apostolilor".

Sfantul Iustin Martirul si Filozoful, ocupandu-se de ereziile cunoscute pana in perioada respectiva, atrage si el atentia asupra faptului ca ereticii, printr-o alegere necontrolata de cineva, strica unitatea de credinta introducand invataturi noi, care nu au nici o legatura cu crestinismul autentic: "Toti cei care impartasesc parerile acestora, asa cum am spus, se numesc crestini, tot asa cum, cu toata deosebirea sistemelor filozofice pe care le profeseaza, numele de filozofi este dat tuturor celor ce se ocupa cu filozofia". Acelasi autor, in Dialogul cu iudeul Trifon, acuza propaganda iudaica impotriva crestinismului: "alegand dupa placul vostru oameni de la Ierusalim, i-ati trimis atunci pe tot pamantul, zicand ca s-a ivit o erezie atee, aceea a crestinilor, aducand impotriva noastra toate acele marturii pe care le spun impotriva noastra cei ce nu ne cunosc". Daca unii dintre crestini nu marturisesc aceeasi invatatura de credinta, acest fapt se datoreaza "duhurilor ratacirii", pe care Scriptura le-a anticipat, atunci cand a spus ca vor fi "schisme si erezii" (I Cor. XI, 18-19). "Fiecare dintre acestia invata, in felul lui, sa fie defaimat Creatorul tuturor si Hristos ... Noi nu avem nici o legatura cu acestia... Unii ca acestia se numesc crestini in acelasi fel in care si unele dintre neamuri dau numele de Dumnezeu lucrurilor celor facute de mana si participa la ceremonii nelegiuite si atee".

Ereticii au parasit caile lui Dumnezeu, ratacind in propriul lor "ogor", pentru ca de la inceput au parasit Biserica. "Astfel, cel care s-a lasat furat de erezie "strabate o pustie fara apa" pentru ca a parasit pe Cel cu adevarat Dumnezeu, pentru ca este lipsit de Dumnezeu si cauta apa acolo unde nu este apa".

Din punctul de vedere al Sfantului Irineu, erezia este o alegere personala, raportata la mesajul evanghelic, iar din punctul de vedere al lui Tertulian, aceasta alegere este raportata la invatatura Apostolilor, in masura in care ea constituie o abatere de la regula fidei si de la disciplina Domnului, fapt ce constituie o noutate in materie de credinta. "Dar aproape in toata epistola [Sfantul Pavel] ataca ereziile, care sunt roada unor invataturi mincinoase, staruind asupra datoriei de a ne feri de asemenea invataturi; ereziile, cuvant grecesc, sunt numite astfel in sens de alegere, de care cineva se foloseste in cea mai mare masura, pentru a le primi si pentru a le raspandi mai departe". Toti ereticii si toate ereziile - spune acelasi scriitor bisericesc - se caracterizeaza prin aceasta alegere "dupa placul lor", in vederea elaborarii unei "credinte noi". Aceasta nu insemneaza ca ereziile in ansamblul lor nu au elemente care sa le individualizeze. "De altfel, cercetandu-se adanc toate ereziile, vor fi gasite serioase deosebiri intre ele si intemeietorii lor cu privire la multe invataturi pe care le profeseaza. Multe n-au nici biserici: ratacesc in rasul tuturor, fara mama, fara locas, fara credinta, ca niste vagabonzi pe care-i fluiera lumea".

Si pentru Sfantul Grigore de Nazians, "noutatea" devine un termen tehnic prin care se defineste erezia.

Anumiti cercetatori au considerat erezia si dreapta invatatura ca doua aspecte distincte ale realitatii, dar susceptibile de o separatie reala sau, si mai clar, erezia este un dat originar al crestinismului, de care acesta s-a folosit pentru a se dezvolta pe coordonatele sale specifice. Dar crestinismul ortodox s-a raportat intotdeauna la cuvintele si la faptele Mantuitorului, receptate de martori directi (Apostolii) si acceptate ca atare de comunitatea crestina, aceasta fiind singura varianta posibila si care ofera in acelasi timp o garantie absoluta. Din aceasta cauza, erezia se defineste prin raportarea ei la Ortodoxie. "Regula normativa a unei asemenea dialectici avea ca baza atasamentul Apostolilor fata de ceea ce primisera de la Iisus. Aceasta baza a inceput sa se precizeze in jurul catorva puncte de referinta: marturisirile de credinta, hotararile luate de conducatorii comunitatii (episcop) sau de sinoade si de autoritatea Bisericii".

Pornind de la modalitatea de judecare a "alegerii" specifica in scolile filozofice, unii cercetatori clasici (Hippolit, Tertulian etc.) au considerat erezia ca rodul unei mediatii culturale false, iar combaterea cea mai eficienta trebuie sa inceapa cu izvorul filozofic care constituie punctul de plecare, "in sfarsit, ereziile insesi sunt sprijinite de filozofie. De acolo vin eonii si nu mai stiu care forme infinite, ori trinitatea omului la Valentin, un discipol al lui Platon, de acolo si dumnezeul lui Marcion, mai bun fiindca este linistit. Afirmatia ca sufletul piere vine de la Epicur, iar aceea ca trupurile nu vor invia, este sustinuta de toate scolile filozofice. Acolo unde materia este socotita deopotriva cu Dumnezeu, aflam invatatura lui Zenon, iar unde este vorba de un Dumnezeu cu insusirile focului il gasim pe Heraclit. Si la eretici, ca si la filozofi, acelasi aluat se framanta, aceleasi ganduri se incalcesc: de unde vine raul si care este cauza lui? De unde si in ce chip vine omul? Si, intrebare pusa de curand de Valentin, de unde vine Dumnezeu? Sarmanul Aristotel, care i-a invatat dialectica aceasta, mestera la zidit ca si la daramat ... Iata de unde vin acele basme si genealogii fara sfarsit..., acele discutii ce se intind pe nesimtite, ca un cancer".

Origen afirma ca asa cum idei filozofice constructive si in mod unanim acceptate nu pot fi respinse doar pentru simplul motiv ca anumite excrescente parazitare le contrazic, tot asa crestinismul autentic nu poate fi facut raspunzator de greselile ereticilor, "cand unii falsifica Evangheliile, ori scornesc rataciri care contravin duhului invataturii lui Iisus".

La inceputurile crestinismului, ca si astazi de altfel, se punea in mod frecvent o intrebare fundamentala: dintre multiplele "variante" crestine, care este cea mai buna? Clement Alexandrinul raspunde in consonanta cu Origen: asa cum deosebirile dintre scolile filozofice sau din gandirea iudaica nu au determinat pe cineva sa renunta la una sau la alta, aceeasi observatie se impune si in ceea ce priveste crestinismul. Si Evanghelia ne-a avertizat de acest fapt in pilda neghinelor: "Ca este cu neputinta, deci, sa nu se implineasca ceea ce a fost spus mai inainte de Domnul. De altfel, oricarei fapte bune ii urmeaza blamul".

Parca pentru a linisti propria noastra constiinta tulburata de fenomenul sectar contemporan, Tertulian ne indeamna sa nu ne miram ca ereziile exista si ca "rastoarna" credinta unora, dovedind prin aceasta o "atat de mare putere". Ele sunt comparate cu boala; si cum de aceasta nu te miri, ci te feresti, aceeasi atitudine trebuie sa o aiba si crestinul responsabil, pentru ca "ereziile sunt in cinste numai la cei cu credinta slaba". In lupta atletilor si a gladiatorilor nu invinge cineva intotdeauna fiindca e puternic sau fiindca e de neinvins, ci fiindca este slab adversarul ... Nu altfel se intampla si cu ereziile; ele isi iau taria de la slabiciunea catorva, dar se dovedesc fara vigoare cand intampina o credinta puternica". Nimeni nu poate fi socotit crestin daca nu ramane asa pana la sfarsit. Pentru acest motiv, nu avem dreptate atunci cand socotim ca un bun crestin trece de partea unei erezii: daca ar fi fost intr-adevar bun, nu ar fi facut aceasta alegere. Si Mantuitorul a fost parasit de anumiti ucenici, ca si Apostolul Pavel. Tuturor acestora li se potriveste cuvantul Scripturii: "Dintre noi au iesit, dar n-au fost printre noi; daca ar fi fost cu noi, fara indoiala ca ar fi ramas cu noi".

Ce anume caracterizeaza un eretic, sau pentru care motive sunt caracterizati astfel anumiti crestini? Raspunsul il aflam in De prescriptione haereti-corum. in general, ereticii, pentru a-si justifica optiunea, pornesc de la un text scripturistic, pe care il invoca frecvent: "cautati si veti afla" (Matei VII, 7). Aceasta atitudine isi are motivarea ei precisa: din punct de vedere eretic, Apostolii, fie ca n-au putut, fie ca n-au vrut, sau au deformat mesajul autentic al Mantuitorului. De aici necesitatea "cautarii" si nevoia imperioasa de "noutati" in materie de credinta.

Mantuitorul indeamna: "cautati si veti afla" la inceputul activitatii Sale, in sensul de a descoperi adevaruri care nu erau inca cunoscute. Cuvintele erau adresate in special iudeilor, dar si Apostolilor, care nu erau inca convinsi de dumnezeirea Sa. Pentru a preciza ideea, tot Mantuitorul afirma: "Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine" (Ioan V, 39). "Bateti si vi se va deschide" se adreseaza "celor care au fost inauntru, dar au fost scosi afara", adica iudeilor. Ucenicii autentici ai Mantuitorului Hristos, cunoscand in deplinatatea sa adevarul comunicat chiar de Dumnezeu, nu mai sunt obligati sa caute "noutati", pentru ca stiu totul. Daca Mantuitorul nu ar fi facut o revelatie deplina, acest fapt s-ar fi putut datora fie neputintei, fie rautatii, in sensul ca nu a vrut sa faca aceasta descoperire. Iata motivele pentru care "cuvintele "cautati si veti afla" sunt cu atat mai de prisos pentru noi, carora trebuie sa ne soseasca invatatura prin mijlocirea apostolilor, iar apostolilor prin Duhul Sfant".

"Nelinistea" de care vorbeste Tertulian, atunci cand se refera la multitudinea ereziilor, unde fiecare propune propriile "cercetari" si propriile "gasiri", inducand un sentiment de perplexitate, este si astazi o constanta: observatorul neavizat, avand in vedere multitudinea "variantelor" care se exclud in mod reciproc si violent, poate ajunge la concluzia inedita ca, de fapt, nu se stie nimic despre Hristos si, in perspectiva, nici nu se poate sti ceva. In consecinta, este mai bine sa nu ai preocupari de acest fel, devreme ce nu exista solutii viabile.

Acestei alternative, Tertulian ii ofera "principiile credintei" sau "regula de credinta" intemeiata de Mantuitorul Hristos. Aceasta este in mod unanim acceptata. Abaterea de la aceasta regula naste erezia, iar cei care isi insusesc abaterea devin eretici. "Pe scurt, nu cauta nimeni decat ce n-a avut sau ce a pierdut ... O sa vada el, cel ce cauta intotdeauna, ca nu va gasi, pentru ca el cauta acolo unde nu se poate gasi ceva. La fel si cel ce bate mereu: niciodata nu i se va raspunde, fiindca bate unde nu e nimeni. La fel si cel care intotdeauna cere: niciodata nu i se va da, fiindca cere de la cel ce nu-l aude".

Bineinteles, Tertulian nu exclude necesitatea cercetarii teologice, dar aceasta nu trebuie sa paraseasca cadrul generos al revelatiei divine, iar certitudinea ca cercetand ne pastram in contextul revelatiei ne-o ofera numai Biserica, trupul lui Hristos. "Numai la noi, printre ai nostri si pentru cele ce sunt ale noastre, sa cercetam, si aceasta numai intrucat se poate discuta ceva fara sa fie atinse principiile credintei".

Pe buna dreptate, ereticii pot fi numiti "lupi hrapareti sub piei de oaie", pentru ca marturisesc numai "de forma" numele de crestin, falsi profeti, falsi apostoli, in ultima instanta antihristi, pentru ca se impotrivesc Mantuitorului Hristos. Din acest punct de vedere, ei nici nu pot fi numiti crestini, iar disputa este, de cele mai multe ori, inutila. "In asemenea conditii, disputa pe baza Scripturilor nu serveste la altceva decat - pentru a spune astfel - sa-ti intoarca stomacul pe dos si sa te bata la cap".

Acolo unde exista deosebiri de invatatura trebuie cautate in mod simultan doua aspecte: atentatul la integritatea textului scripturistic si defectuoasa ei intelegere. Dintotdeauna, pentru a fi convingatori, ereticii au apelat la argumente scripturistice. Si cum acestea nu puteau exista, pentru ca adevarul mantuitor este unul singur, a fost necesara fie mutilarea textului, fie "fortarea" sensului. "Fiindca orice adaos de felul acesta trebuie socotit ca luand fiinta mai tarziu, din pricina invidiei, si fiindca invidia nu se poate naste inainte de lucrul invidiat si nici de sub acelasi acoperamant, oricarui om chibzuit i se va parea de necrezut ca noi sa varam aici un condei ce schimba Scripturile, noi, care existam dintru inceput, fiind cei dintai si nu aceia care s-au nascut mai tarziu decat Scripturile si care sunt niste dusmani".

Dupa Sfantul Ciprian, ereticul este "atat de nelegiuit si de perfid", atat de imbolnavit de "nebunia desfranarii", incat isi poate imagina ca poate strica unitatea lui Dumnezeu insusi, reflectata in concret prin unitatea Bisericii lui Hristos. Reitereaza si el ideea lui Tertulian ca daca cineva se separa de Biserica una, acest fapt nu trebuie sa devina pricina de ingrijorare, datorita faptului ca o fac in mod liber, iesind din sfera de actiune a harului. in acest context nu se mai poate vorbi de mantuirea acestora. "Atunci se produc de obicei ereziile, cand mintea se strica si-si pierde linistea, cand perfidia si discordia sparg unitatea credintei. Domnul, insa, permite sa se produca acestea, ingaduie ca fiecare sa-si aiba libertatea constiintei sale, pentru ca, atunci cand inimile si mintile noastre sunt puse la incercare, sa se vada bine cei a caror credinta ramane intreaga si neclintita... De aceea unii, din proprie initiativa, ... se fac sefii unor grupari din afara si ... isi iau numele de epis-copi, fara sa le fi incredintat cineva episcopatul". Scaunul acestora este numit "scaunul ciumei", "doctrina" este "molima" care distruge credinta, ei insisi sunt falsificatori, deci "inselatori cu fata de sarpe". "Vorba lor se strecoara ca un cancer, lucrarea lor toarna in suflete si in inimile tuturor otrava mortii".

In fine, Fericitul Augustin da o definitie a ereticului valabila pana astazi: "Dupa parerea mea, este eretic cel care, manat de pasiunea pentru anumite avantaje temporale si in special impins de dorinta de marire si de putere, inventeaza sau isi insuseste opinii false si noi, in materie de credinta".

Toate aceste motive i-au servit lui Tertulian in procesul de elaborare a celebrei sale prescriptii: adevarul este de partea noastra, fiindca Biserica ni l-a incredintat dupa ce l-a primit de la Hristos, iar Hristos de la Dumnezeu, in aceasta conjunctura nu le este ingaduit sa atace credinta autentica folosindu-se de Scripturi, pentru ca acestea nu le apartin. "Nefiind crestini, n-au nici un drept asupra scrierilor crestine si cu dreptate trebuie sa le spunem: Cine sunteti voi? Cand si de unde ati venit? Cum puneti la cale treburile mele, voi, care nu sunteti dintre ai mei? ... Acest tinut este al meu; pentru ce voi, ceilalti, semanati si pasteti aici dupa placul vostru?... Eu sunt urmasul Apostolilor si-l pastrez precum au hotarat ei in testamentele lor... Pe voi, fara indoiala, v-au dezmostenit intotdeauna si s-au lepadat de voi ca de niste straini, ca de niste dusmani".

Din punctul de vedere al lui Origen, este mai periculoasa indepartarea de doctrina Bisericii decat o viata dezordonata din punct de vedere moral. Uneori, ereticii par a poseda toate virtutile, dar, la o cercetare atenta, acestea se dovedesc a fi false. In cazul lor, chiar martirajul este o notiune goala de sens, manifestarea eretica - in general - fiind foarte periculoasa.

Toate inovatiile cu caracter eretic nu fac altceva decat sa evidentieze orgoliul unui om care induce victimelor sale convingerea ca el este cel mai intelept si mai generos si ca, datorita acestor capacitati deosebite, el a indreptat "greselile" tuturor Bisericilor. "Aceasta a fost intotdeauna conduita tuturor ereticilor: de a inventa cele mai perfide clevetiri la adresa Bisericii, pentru ca apoi sa-si arate meritul ca le-a descoperit si sa incerce sa le impuna ca atare, cu o obraznicie greu de imaginat".

Pretentia de a-si "hirotoni" slujitori nu are nici un suport real, pentru ca ereticii nu au nici altar si nici biserica. Doresc sa inlature succesiunea apostolica a episcopilor, pentru a crea una noua, dar tentativa este imposibila, pentru ca nu succed pe nimeni, avandu-si originea in ei insisi. Asa cum s-a mai spus, strica Scripturile cu o dezinvoltura demna de cauze mai bune si nu noi ne separam de ei, ci ei se separa de noi. Odata ruptura produsa, contactele neavizatilor sunt periculoase, pentru ca ereticii nu mai pastreaza nici o legatura cu Mantuitorul, nemaipastrandu-se in legatura dragostei. "Martiriul nu mai este incununarea credintei lor, ci pedeapsa propriei perfidii. Ereziile si schismele nu se nasc decat din nesupunerea fata de episcop, din faptul ca spiritele rele nu pot sta in pace si din faptul ca agitatori perfizi nu pot pastra unitatea".

In a patrusprezecea cuvantare din Discursuri impotriva ereziilor, Sfantul Efrem Sirul caracterizeaza astfel ereticii: sunt instabili si raspund injurios atunci cand sunt tratati cu blandete, incercand sa acopere totul cu rautatea lor.

Dupa Sfantul Ioan Gura de Aur, dintotdeauna diavolul a apelat la un artificiu "ordinar" pentru a putea induce in eroare: amestecul minciunii cu adevarul, pentru a nu mai putea fi distinse in mod independent. Falsii profeti au aparut dupa adevaratii profeti, ca si falsii apostoli, dupa Apostolii autentici. La fel, Antihristul nu poate sa apara decat dupa Mantuitorul Hristos. Aceasta realitate a fost evidentiata in mod figurat chiar de Mantuitorul prin pilda neghinelor, iar atitudinea omului gospodar trebuie sa dea si "culoarea" atitudinii noastre fata de eretici. Faptul ca neghina a fost smulsa la timpul secerisului ne invata ca nu trebuie sa avem o atitudine violenta, dar nici sa-i lasam sa-si arunce nestingheriti neghina ereziilor. Oricum, nu trebuie sa lasam impresia ca intre grau si neghina n-ar fi prea mari diferente si ca una ar putea lua locul celuilalt. Cunoasterea precisa a adevarului revelat va oferi oricui posibilitatea de a discerne si de a alege in mod avizat.

Sfantul Antanasie cel Mare afirma si el ca doctrina ereticilor nu poate hrani sufletul. Nici nu se poate vorbi de o cunoastere a lui Dumnezeu in erezie, pentru ca aceasta apartine numai Bisericii, iar ei nu mai sunt ai Bisericii. Renuntand la credinta apostolica, acestia nici nu mai pot fi numiti crestini, ci dupa numele initiatorului sau al ereziei respective. Deci este imposibila comuniunea in rugaciune, iar cercetarea lucrarilor cu caracter eretic nu este recomandata, pentru a nu se crea confuzii. Este suficient sa se afirme ca o anume invatatura nu reprezinta punctul de vedere al Bisericii. Atunci cand un eretic renunta la invatatura gresita, trebuie primit in Biserica lui Hristos.

Sfantul Vasile cel Mare distinge intre erezii, schisme si adunari ilegale. Ereziile definesc instrainarea "totala" de credinta, iar schismele privesc abaterile de ordin administrativ sau "din pricina unor probleme care s-ar fi putut rezolva, daca ar fi existat o intelegere reciproca". Adunarile ilegale privesc partidele formate de preoti sau de episcopi nesupusi, precum si de mireni nedisciplinati. "De pilda, daca un cleric oarecare a fost judecat pentru o abatere si inlaturat din slujba pentru ca nu se mai supunea canoanelor, ci cerea pentru el intaietatea si functia respectiva, iar impreuna cu el au plecat si altii, parasind Biserica cea universala, aici avem o adunare ilegala. Schisma, in schimb, este o neintelegere cu cei din Biserica pe tema pocaintei. Intre eretici amintim pe manihei, pe valentinieni, pe marcioniti, precum si pe pepuzienii insisi: la acestia neintelegerea se leaga direct de credinta in Dumnezeu".

Ca si erezia, schisma poate fi tratata avand in vedere trei dimensiuni principale: din punct de vedere bisericesc, caz in care ea este un delict; din punctul de vedere al unui studiu istoric sau sociologic al crestinismului, ea reprezinta grupari crestine definite, dizidente in raport cu Biserica; din punct de vedere propriu teologic, ea reprezinta un pacat special, care afecteaza comuniunea grupului eclezial.

Distinctia dintre erezie si schisma, cel putin din punct de vedere teoretic, este usoara, pentru ca obiectul lor formal este diferit: erezia ataca dogma, iar schisma disciplina bisericeasca. Astfel, cineva poate sa fie schismatic, fara a fi eretic. Nu acelasi lucru se poate spune si in cazul ereticului: erezia antreneaza in mod necesar schisma. Aproape toti cercetatorii afirma ca schisma este un drum spre erezie, pentru ca in mod inevitabil se va incerca o justificare "teologica" a iesirii din comuniune. Este adevarat, nu intotdeauna acest traseu este inevitabil, dar probabilitatea exista.

"In viata Bisericii, respectarea disciplinei este ea insasi principiu de unitate, in ordinea ecleziastica propriu-zisa, asa incat pacatul schismei, chiar daca nu distruge principiul ontologic al unitatii Bisericii, distruge unitatea pur si simplu, adica spiritul de comuniune intre membri, chiar daca in fapt unitatea de credinta nu este inca afectata".

Pentru toate aceste motive, Biserica s-a simtit obligata sa intervina cu promptitudine, ori de cate ori schismele au tulburat linistea. Astfel, Sfantul Clement Romanul intervine printr-o epistola in anularea efectelor unei schisme aparuta in Biserica din Corint, in timpul sau. Aceasta schisma a fost provocata de revolta credinciosilor impotriva administratiei bisericesti. Necrestinii nu au scapat ocazia de a ironiza Biserica lui Hristos. Sfantul Clement aflase de aceste tulburari si a vrut sa intervina, dar tulburari asemanatoare, iscate in Biserica Romei, l-au impiedicat. in fine, dupa anul 96 el poate sa intervina si o face in maniera-i specifica: in loc sa raspunda binecuvantarii lui Dumnezeu cu dragoste si recunostinta, corintenii implinesc cuvantul Scripturii, care zice: "Cel iubit a mancat si a baut, s-a ingrosat si s-a ingrasat si a dat cu piciorul" (Deut. XXXII, 15). De aici gelozie si invidie, cearta si rascoala, prigoana si neoranduiala, razboi si robie". Cei socotiti necinstiti se revolta impotriva celor socotiti cinstiti, cei smeriti impotriva puternicilor, cei neinvatati impotriva celor invatati, iar cei tineri impotriva celor batrani. "De aceea s-a departat dreptatea si pacea; fiecare a parasit frica de Dumnezeu si i s-a slabit vederea credintei; nu mai umbla dupa poruncile cele legiuite de Dumnezeu, nici nu mai vietuieste in Hristos potrivit indatoririlor sale, ci fiecare merge dupa poftele inimii sale rele purtand in suflet invidie nedreapta si necuvioasa, prin care si moartea a intrat in lume".

In tot ceea ce fac, crestinii trebuie sa implineasca voia lui Dumnezeu, pentru ca sangele lui Hristos s-a varsat pentru noi. Conducatorii si preotii trebuie cinstiti, iar tinerii invatati frica de Dumnezeu. Ordinea in comunitate nu se realizeaza intotdeauna usor si din aceasta cauza el o compara cu o armata. Fara ascultare, supunere si buna randuiala o armata nu poate fi eficienta. Deci, nu toti sunt comandanti, nici capetenie de grupuri, ci fiecare indeplineste poruncile primite de la imparat sau de la conducatorii directi. "Cei mari nu pot fi fara cei mici si nici cei mici fara cei mari; este o legatura intre toti si sunt de folos unul altuia. Sa luam ca pilda trupul nostru; capul fara picioare nu este nimic, la fel nici picioarele fara cap; iar cele mai mici madulare ale trupului nostru sunt de neaparata trebuinta si folositoare intregului trup; dar toate madularele se inteleg si au nevoie de o unica supunere pentru bunastarea intregului trup".

Sfantul Policarp, in Epistola catre Filipeni, se refera la un anume preot Valens, din comunitate respectiva, care s-a aratat nedemn de preotie, printr-un pacat la care a aderat si sotia sa, foarte probabil lacomia, asa cum reiese din context. "M-am intristat mult pentru Valens, care a fost candva facut preot la voi si nu cunoaste locul ce i s-a dat. Va sfatuiesc, deci, sa va feriti de lacomie si sa fiti curati sufleteste si trupeste si iubitori de adevar... Sunt foarte trist, fratilor, pentru Valens si sotia lui, "carora sa le dea Dumnezeu pocainta" adevarata. Fiti dar si voi cu masura in aceasta privinta; "nu-i socotiti ca dusmani pe unii ca acestia", ci chemati-i ca pe niste madulare bolnave si ratacite, ca sa mantuiti trupul vostru al tuturora. Facand asa, va ziditi pe voi insiva."

Comunitatea tralienilor este laudata de Sfantul Ignatie Teoforul, pentru ca demonstreaza a fi urmatoare lui Dumnezeu. Nimeni sa nu intreprinda ceva fara stire episcopului, care este chipul lui Hristos. Credinciosii trebuie sa se supuna preotilor, tot asa cum apostolii s-au supus lui Hristos, iar diaconii ca slujitori ai tainelor lui Hristos "sa placa tuturor in tot chipul, ca nu sunt slujitori ai mancarurilor si bauturilor, ci slujitori ai Bisericii lui Dumnezeu. Trebuie, dar, sa se fereasca de invinuiri ca de foc".

Filadelfienii sunt sfatuiti sa fuga de dezbinari si de invataturi rele. Ereziile si schismele sunt numite "buruieni rele" si nu sunt cultivate de Hristos, pentru ca nu sunt rodite de Tatal. "Ca toti cati sunt ai lui Dumnezeu si ai lui Iisus Hristos, sunt cu episcopul.... Nu va inselati, fratii mei, daca cineva se duce dupa cel ce dezbina, nu va mosteni imparatia lui Dumnezeu. Daca cineva umbla in invataturi straine, acela nu este in acord cu patimile lui Hristos". Schisma, ca si erezia, din punctul sau de vedere, sunt numarate printre cele mai mari crime. Cel care strica invatatura Bisericii, ca si cel care asculta un inovator care afecteaza disciplina, nu se pot astepta decat la chinurile vesnice. Sf. Ignatie nu crede insa ca schisma si erezia ar fi de neiertat. Dumnezeu poate sa ierte pe toti cei care, printr-o pocainta sincera, revin la credinta si la unitatea administrativa a Bisericii, adica reintra in comuniune cu episcopul sau.

Sfantul Irineu, in Scrisoarea catre Blast sau Despre schisma, evidentiaza si el raul pe care il poate produce dezbinarea in Biserica. Acest Blast a fost preot si a incercat sa introduca tacit iudaismul in Biserica, pretinzand ca Pastele nu trebuie sarbatorit decat pe 14 ale lunii, asa cum prevede legea lui Moise. Pentru schisma sa, a fost depus din treapta preotiei.

Dupa Sfantul Ciprian, eficacitatea rugaciunilor sau a cererilor catre Dumnezeu este conditionata de unitate. Cineva poate fi sigur ca obtine de la Dumnezeu ceea ce cere, cand ramane in unitate; unitatea si dragostea sunt absolut necesare pentru ca rugaciunile noastre sa fie eficiente. Rugaciunea unui numar mic de persoane, unite prin legatura iubirii, este mult mai puternica decat cea a unei multimi discordante. Pacatul schismei sau al lipsei de unitate nu poate fi sters nici chiar atunci cand cineva suporta martiriul, comuniunea cu acestia fiind interzisa. Schismaticul nu poate ajunge niciodata episcop, devreme ce este incapabil sa pazeasca unitatea episcopatului, iar cei care se justifica prin faptul ca in Biserica exista multi crestini rai, sa dovedeasca ei insisi, prin comportamentul lor, ca sunt intr-adevar samanta buna, care rodeste in duhul Evangheliei lui Hristos.

Ca mireasa a lui Hristos, Biserica nu poate fi adultera, ea ne pastreaza pentru Dumnezeu si rezerva imparatia pentru copiii ei. Cine se desparte de Biserica adevarata si se uneste cu alta, isi calca promisiunile fata de Biserica, iar cine paraseste Biserica lui Hristos nu poate avea rasplata de la Acesta, devenind un strain, un profan sau, si mai rau, un dusman. "Cine nu are ca mama Biserica nu poate avea pe Dumnezeu ca tata. Numai daca a fost cineva in afara corabiei lui Noe si totusi a scapat, poate ca scapa si cel ce e in afara Bisericii".

Unitatea Bisericii este dedusa de Sfantul Ciprian din unitatea Sfintei Treimi. Din aceasta cauza, pacatul schismei este foarte grav si daca isi inchipuie cineva ca aceasta unitate a Bisericii care isi trage puterea din unitatea Treimii poate fi anulata de o vointa dezbinatoare, se inseala. Cine nu respecta aceasta unitate nu respecta legea lui Dumnezeu, nu respecta credinta in Sfanta Treime, nu respecta viata si mantuirea. Simbolul acestei unitati este si camasa Mantuitorului Hristos. "Ea avea acea unitate venind de sus in jos: adica venind de la Tatal ceresc si nu putea fi sfasiata de catre cel ce avea s-o foloseasca, fiind una si indivizibila prin formatia ei. Nu poate imbraca vesmantul lui Hristos cine scindeaza si divide Biserica lui Hristos".

In Cezareea Palestinei, pe timpul episcopatului lui Eusebiu, exista un grup de oponenti care intentionau sa se desparta de Biserica, din cauza lui. ingrijorat de aceasta perspectiva, Eusebiu face totul pentru a stinge conflictul, aratandu-le acestora raul pe care il presupune schisma. Daca ceea ce ii invata nu li se pare rational sau contrazice ceea ce acestia stiau dinainte, accepta ca el insusi sa fie invatat, numai grupul respectiv sa nu se piarda. "Nu cautati o ocazie de a face schisma, pentru ca mielul care se separa de turma devine - cu siguranta - hrana lupului. Cu toate ca voi sunteti cei mai puternici miei, este de preferat sa ramaneti in stana, decat sa iesiti din ea; daca sunteti slabi, cautati un remediu impotriva slabiciunii, in unanimitate cu toti fratii".

O singura picatura nu poate naste niciodata un torent, dar mai multe pot rostogoli stanci grele. De asemenea, partile componente ale trupului, luate separat, nu au nici valoare, nici putere, acestea devenind evidente doar in unitatea trupului. "Sa ne adunam in Biserica, iubitii mei frati, sub aripile maicii noastre, in Biserica, unde gasim podoabele Mirelui, fara schisme si adunari separate. Ma intreb cateodata: daca vorba mea nu exprima intotdeauna ceea ce gandesc, este posibil sa ma insel si in ceea ce priveste parerile mele. Dar amintiti-va ca ati fost rascumparati din robie si ca nu mai trebuie sa deveniti sclavii oamenilor. Aceasta casa nu este nici a mea, nici a voastra, ci este casa lui Dumnezeu. Pentru ce sa iesiti din ea, datorita mie?" Acolo unde exista schisma nu se poate vorbi de mantuire.

Schisma l-a interesat in egala masura si pe Sfantul Vasile cel Mare. Asa cum am vazut, el ii socoteste pe eretici in mod total separati de Biserica. in ceea ce priveste schisma, la prima vedere invatatura sa pare contradictorie, in Epistola 189 catre Amfilohiu afirma ca si schismaticii sunt separati de Biserica, pentru ca in acelasi context sa adauge ca acestia sunt inca in Biserica. Contradictia este numai aparenta. Schismaticilor de care vorbeste Sfantul Vasile, "fiind oameni care se mai afla inca in Biserica", trebuie sa li se recunoasca botezul, devreme ce nu s-au despartit in mod oficial, cu toate ca ei mai sunt in Biserica doar cu numele. Dar Sfantul Vasile isi insuseste punctul de vedere al Sfantului Ciprian si al altor parinti, conform caruia cei ce s-au separat de Biserica nu mai au acces la harul Sfantului Duh. "Catarii fac parte si ei dintre cei dezbinati, dar cei din vechime, in frunte cu Ciprian si cu Firmilian al nostru, au hotarat sa-i puna pe toti in aceeasi categorie: catari, encratiti, hidroparastati, pentru ca dezbinarea tuturor acestora s-a inceput printr-o schisma, iar cei care s-au despartit de Biserica n-au mai avut harul Duhului Sfant peste ei, pentru ca prin intreruperea succesiunii a incetat continuitatea comuniunii".

Intr-o frumoasa rugaciune, Sfantul Efrem Sirul sesizeaza si el gravitatea schismelor pentru unitatea Bisericii lui Hristos. Daca jertfa lui Aaron a avut puterea sa indeparteze ciuma din oastea lui Israel, jertfa oferita prin preotia sacramentala va avea mult mai multa putere spre iertarea pacatelor noastre. "Fie ca aceasta jertfa sa ajute la stingerea schismelor si a disputelor care tulbura intr-o maniera deplorabila unitatea Bisericii...".

In Omiliile la Epistola catre Efeseni, Sfantul Ioan Gura de Aur compara pe cei care conduc in Biserica cu capul trupului omenesc, iar pe ceilalti cu picioarele. Aceasta ierarhizare inedita nu trebuie sa umple de mandrie pe primii, dar nici nu trebuie sa-i revolte pe ceilalti. Gelozia si invidia intre membrii aceleiasi comunitati crestine pot fi comparate cu un incendiu, care poate produce pagube apreciabile pentru unitatea trupului lui Hristos. Daca cineva primeste mai multe daruri de la Dumnezeu, nu are nici un motiv sa se mandreasca, pentru ca nu le-a primit pentru el in mod exclusiv, ci si pentru folosul celorlalti.

Asa cum pentru un organ al trupului este vitala nu numai legatura cu intregul, ci si pastrarea locului specific, la fel si in Biserica, nu este suficient sa fim uniti unii cu altii, ci fiecare trebuie sa-si pastreze locul.

Doua separari sunt posibile in trupul Bisericii: una, atunci cand dragostea se raceste, iar cealalta atunci cand suntem asa de cutezatori, incat facem lucruri care ne arata nedemni de calitatea de madulare ale trupului. in orice caz, ambele produc separarea de Biserica. "Daca cei care sunt asezati in primele locuri pentru zidirea celorlalti sunt primii care ii invrajbesc, ce pedeapsa n-ar merita? Nimeni nu este mai capabil sa produca dezbinare in Biserica decat ambitia, iubirea de stapanire, dar, de asemenea, nimic nu pare a-L supara pe Dumnezeu mai mult decat aceasta dezbinare".

Si Sfantul Ioan Gura de Aur reia ideile inaintasilor sai referitoare la schisma si la gravitatea acesteia. Oricat de mult bine ar fi facut un om, daca sfarseste prin a provoca sciziuni in Biserica, pedeapsa lui nu trebuie sa fie mai mica decat cea acordata unuia care ar fi participat la rastignirea lui Hristos. Si acest mare sfant parinte reitereaza ideea ca nici martirajul nu poate spala un asemenea pacat. "In fine, a cauza dezordine in Biserica printr-o schisma nu este mai putin grav decat in cazul ereziei insasi".

Apostolul Pavel, in Epistola I catre Corinteni, numeste Biserica locala "Biserica lui Dumnezeu", ceea ce inseamna ca trebuie sa fie una, devreme ce este a lui Dumnezeu, care este Unul. Deci ea trebuie sa fie una, nu numai unita, atat in Corint, cat si in intreaga lume, "pentru ca numele de Biserica presupune unirea si intelegerea, nu separarea. Or, schisma rupe aceasta unitate...".

Pornind de la faptul ca schisma se naste de obicei din mandrie, din nesupunere, din dorinta de a fi conducator si de a domina un grup, este sugestiv portretul schitat unor schismatici de Sfantul Ciprian. De exemplu, Novatian, "preot al Bisericii din Cartagina", era un om nelinistit, amator de noutati, suspect in ceea ce priveste integritatea credintei, infumurat, lacom, lingusitor, instigator, nedoritor de pace. Exploata copiii orfani si vaduvele, isi insusea veniturile Bisericii, si-a lasat sa moara de foame propriul tata si nu s-a ingrijit de inmormantarea lui. Lovind cu piciorul in pantece sotia insarcinata, a provocat intreruperea sarcinii etc. Pentru a evita pedeapsa care il astepta, se ridica impotriva Sfantului Ciprian si hirotoneste el insusi ca diacon pe un anume Felicissim. Acesta nu s-a aratat mai prejos decat magistrul sau. A comis si el multe fraude in administrarea bunurilor care ii fusesera incredintate, multe adultere si chiar violuri. "A cumulat multe crime, pe langa cea a schismei, obraznicia sa mergand pana acolo incat sa ameninte pe cei care se prezentau sa primeasca milostenie de la Sfantul Ciprian, declarand in acelasi timp ca toti cei care se vor supune acestui sfant episcop vor iesi din comuniunea cu el..." Bineinteles, ambii schismatici au fost excomunicati, iar credinciosii avertizati sa nu se lase inselati de discursurile lor mincinoase si periculoase, cu atat mai mult cu cat se straduiesc sa atraga pe cei cazuti, amagindu-i cu sperante false, promitandu-le o pace, pe care in realitate nu le-o pot procura.

Parintii Bisericii au schitat portretul ereticului si al schismaticului cu acuratetea si precizia psihologului contemporan, care intr-un asemenea demers ar pune in cartile sale cele mai noi achizitii in materie de pedagogie, psihologie si sociologie. Demersul lor nu ramane exclusiv teoretic, ci vizeaza si implicatiile in viata Bisericii, atat la nivelul cunoasterii, cat si la nivelul trairii. De aici intransigenta si - nu de putine ori - vehementa cu care ei demasca si constientizeaza pericolele pe care le presupun erezia si schisma, a caror menire a fost si ramane atentatul calificat asupra celui mai pretios bun crestin: unitatea de credinta.

In acelasi timp, este demna de remarcat modalitatea irenica de abordare a "personalitatilor" eretice si schismatice, modalitate care a capatat atributul perenitatii in gandirea crestina rasariteana. Sfintii Parinti au manifestat intotdeauna intransigenta fata de eroarea dogmatica, si persoana care o induce avand insa oricand posibilitatea de a reintra in ambianta comuniunii si a iubirii, prin marturisirea credintei Bisericii.

Portretul schitat de Sfintii Parinti ramane si astazi valabil, ca si consecintele "alegerii arbitrare" pe care o presupun erezia si schisma. Si, tinand cont de toate motivele care o provoaca, aceasta ispita ramane, ca si portretul, actuala.

Pr. conf. dr. Tache Sterea

Sfintii Parinti au manifestat intotdeauna intransigenta fata de eroarea dogmatica, si persoana care o induce avand insa oricand posibilitatea de a reintra in ambianta comuniunii si a iubirii, prin marturisirea credintei Bisericii.



Funnymoon...te iubesc!

Multumesc mult MariaOprea.



Intr-adevar, ortodoxia nu merge mana in mana cu erezia, dar Biserica Ortodoxa il primeste inapoi pe ereticul care si-a dat seama de greseala, se caieste si se intoarce la dreapta credinta; cum imi spunea la spovedanie un preot; se face bucurie mare in cer cand un pacatos se caieste pentru pacatele lui.



Cand Sfintii Parinti si Apostolii atentioneaza ca nu trebuie sa stam de vorba cu ereticii ( sa nu stam de vorba pe subiecte dogmatice, religioase, evident) ei o fac cu un scop intemeiat; stii cum se strecoara pacatul in viata unui om: prin gand si abia apoi prin fapta.



Acum imagineaza-ti ca un om nu este suficient pregatit dogmatic sau suficient intarit duhovniceste; pentru un astfel de om, care nu stie prea multe despre taina preotiei sau despre Iad sau botez sau icoane, este foarte usor sa ramana in cap cu indoiala pe care erezia o strecoara in mintea lui: va fi mai atent sa "colectioneze" informatii despre "greselile lumesti ale preotilor" sau despre "barfele babelor la slujba" etc.



Facand asta, desi vezi ca e vorba deocamdata doar de gandurile lui, poate ajunge sa spuna si el : vai cum sunt preotii, vai cum sunt ortodocsii la slujbe, vai cum pacatuiesc ortodocsii. La inceput, vezi, o va zice doar in mintea lui, dar apoi, va ajunge sa o spuna si altora si uite asa, s-a trecut la fapta.

Si apoi se va indeparta de Biserica, nu va mai merge la slujbe si va alege sa intre in Biserica cand nu e nimeni, cand nu e nicio slujba, ca sa se roage doar el cu sine. Si chiar daca ramane la stadiul asta toata viata lui si nu iese din sanul Bisericii Ortodoxe trecand la o alta credinta, scopul diavolului tot este atins pentru ca il indeparteaza pe credincios de Sfanta Liturghie si Sfanta Impartasanie despre care Iisus Hristos spune:

Ioan 6 53,54

ªi le-a zis Iisus: „Adevãr, adevãr vã spun: Dacã nu veþi mânca Trupul Fiului Omului ºi nu veþi bea Sângele Lui, nu veþi avea viaþã întru voi.

Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã, ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi.



Dar ca sa se inteleaga mai bine ce este si de cate feluri este impartasania in ortodoxie, am sa postez un alt articol foarte elocvent si vom intelege astfel ca departarea de Biserica si Sfanta Liturghie devine pacatul care deschide poarta pentru alte si alte pacate. Inainte de a posta acest articol, as vrea sa ne aducem aminte cu totii ca prima oara pacatul intra prin gand, d-asta trebuie sa fim atenti si sa tinem paza mintii.





SFANTA IMPARTASANIE







Sfanta Impartasanie este de mare folos omului, daca se impartaseste cu adevarat cu credinta, cu pregatire si cu dezlegarea duhovnicului. Ca cel ce se apropie cu nevrednicie, osanda isi ia, ca foc este care arde pe cei nevrednici - ai vazut ce spune in rugaciunile dinainte de impartasanie.





- Cine se poate imparatsi ?





- Cine are viata curata, neprihanita; cine are stiinta gandului sau curata, cine nu are impedimente canonice si este dezlegat de duhovnic, poate sa se impartaseasca, iar cine nu este marturisit si dezlegat de duhovnic si n-a facut canonul dat, nici nu se poate apropia de impartasanie. Ca si o data in an de se va impartasi, ca Iuda este, care o data s-a impartasit si a intrat satana in el si l-a vandut pe Domnul.





Daca nu-i vrednic cineva, nici o data pe an sa nu se impartaseasca. Ai vazut ce zice in Cuvantul 53, Sfantul Ioan Gura de Aur : " ... Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine, nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine.





Si daca te temi tu, o perotule, ca cel ce vine la tine este sachelar, adica general, sau ipat, adica prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroana pe cap, adica imparat, si te temi ca se va supara ca nu-i dai Impartasania, daca te temi tu, adu-l la mine ! Tot trupul meu il voi da sa-l arda, mai inainte de a da Trupul cel Preasfant si Preacurat celui nevrednic. Tot sangele meu il voi varsa mai inainte de a da Sangele, atat de infricosat si Preasfant la cel ce nu-i vrednic ".





Iar daca s-a curatit si s-a pregatit dupa randuiala canonica a Bisericii lui Hristos prin marturisire, si a facut canonul cuvenit, sa se apropie cu frica si cutremur.





- Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani ? Necesita spovedanie ?

- Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 - 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.





La fel si despre cei batrani si bolnavi zice Sfantul Simeon al Tesalonicului : " Cei batrani si bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in sarbatorile mari ".





Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, inainte de a te impartasi trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala cu Sfanta Impartasanie, fratilor.





- Spuneti-ne ceva despre impartasania calugarilor, despre deasa impartasanie.





- Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la marturisire : " Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa ", sau te miri ce. Daca il mustra constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza.





Asa ca si calugarii batarni si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna.





- Dar avem vreun temei la Sfintii Parinti pentru impartasania la patruzeci de zile ?

- Da, avem la Sfantul Simeon al tesalonicului. El zice ca o data la patruzeci de zile fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. Este pacat care te opreste douazeci de ani de la impartasanie.





In caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti.





- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?





-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca.

- Dar de cate feluri este Sfanta Impartasanie ? In cate feluri ne putem impartasi ?





- Impartasirea cu Preacuratele Taine este cea mai infricosata, cea mai buna si cea mai sfanta. A te impartasi cu Trupul si Sangele Domnului, zice Mantuitorul : Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru dansul.





CELE CINCI FELURI DE IMPARTASIRI



Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos.





Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului.



sursa acestui articol biserica.org/Publicatii/1995/NoIV/06_index.html









A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea duhovniceasca pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si chiar daca esti oprit de preot sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoae, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul ", cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus, de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine.





Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data, cu aceeasi putere cu care se impartaseste si cel cu lingurita din Sfantul Potir.





Al treilea fel de impartasire este pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Mantuitorul a spus sa postim, ne-a aratat cum sa postim; a zis sa ne rugam, ne-a aratat cum sa ne rugam; a spus sa primim pe cel strain, sa adapam pe cel insetat, sa hranim pe cel flamand, sa cercetam pe cei inchisi si sa iertam pe cei ce ne gresesc.

Cand facem aceste porunci, ne impartasim pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Acesta este al treilea fel de impartasire. Si cu aceasta te poti impartasi de multe ori pe zi, de cate ori ai lucrat poruncile lui Hristos.





Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim in Filocalie : " Hristos sta ascuns in poruncile Sale. Cine face o porunca il primeste pe Hristos. Si nu numai pe Hristos, ci toata Sfanta Treime ". Si auzi ce spune Scriptura : Cel ce Ma iubeste pe Mine si are poruncile Mele, si le pazeste pe ele, Eu si Tatal vom veni si lacas la dansul vom face.





Clar ! Nu numai Fiul, ci si Tatal vine. Si unde-i Tatal si fiul pe toata Sfanta TReime o primeste acela care lucreaza poruncile lui Dumnezeu, macar de ar fi oprit de la Sfanta Impartasanie de vreun preot. Intelegeti ? Acesta-i al treilea chip de impartasire pe cale lucrarii poruncilor.





A patra impartasire este prin auz. Cum ? Eu sunt oprit de preot pe atatia ani de la impartasire, fie ca sunt femeie sau barbat. Dar merg la biserica si ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, Apostolul, Evanghelia, Heruvicul, Axionul, si predica preotului. Daca ascult cu evlavie cuvantul Domnului, de cate ori am luat un inteles duhovnicesc prin auz, de atatea ori m-am impartasit cu Hristos.





Aceasta este impartasirea prin urechi, al patrulea fel de impartasire. Si Apostolul spune clar : Credinta vine prin auz si auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. Tu primesti cu lingurita pe Hristos; eu il primesc prin urechi, cand ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, cantarile si predica preotului. Si ma impartasesc de mii de ori pe zi, fara sa stii tu.





Tu poate, daca nu te-ai pregatit bine, spre osanda primesti Sfanta Impartasanie. iar eu, daca stau cu credinta, ca vamesul, in Biserica si ascult cu evlavie slujba, ma impartasesc prin urechi. Acesta este al patrulea fel de impartasire.





Al cincilea fel de impartasire este pe calea miridelor, a particelelor ce se scot pentru noi la Sfanta Liturghie. De aceea nu putem pune la Sfanta Liturghie pe cei betivi, pe cei ce injura, pe cei ce traiesc necununati, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru ca acea particica care se scoate, reprezinta fata acelui suflet.

Aceste particele se sfintesc la Sfanta Epicleza, prin invocarea Duhului Sfant si, la sfarsitul slujbei, dupa ce s-a pus in potir partea cu Iisus, si se zic cuvintele : " Plinirea paharului credintei Duhului Sfant ", apoi se pun si particelele ce se scot pentru credinciosi. In dumnezeiescul Sange din Sfantul Potir este Trupul si Sangele lui Hristos viu.





Din prescura a patra se scot particele pentru vii, din a cincea pentru morti si le trage in Sfantul Potir. Din aceste particele ca faina, ce s-au adapat cu dumnezeiescul Sange in Potir, atatea mii si milioane de suflete au primit impartasirea si comuniunea direct cu Iisus Hristos, cu Trupul si Sangele Lui.





Acestea patru din urma sunt cai de impartasire, pe calea lucrarii faptelor bune, dar nu inlocuieste pe cea dintai. Numai o impartasire temporara si in caz de ceva, tot trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului, cu Preacuratele Taine.





Iata asa ne putem impartasi in cinci feluri in Biserica Universala.





- Daca un neoprotestant se impartaseste pe cele patru cai, dar nu se impartaseste cu Trupul si Sangele Mantuitorului, poate avea nadejde de mantuire ?



- Nu ! Nu are nici o valoare, pentru ca este rupt de Biserica lui Hristos si nu are Darul preotiei. Acela ii sectar, om ratacit. Asa-i, mai baiete ! Nu putem noi schimba ceea ce a intemeiat Hristos pentru toata lumea. El a zis : Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu ... ( Ioan 6,53 )

De ce v-am spus despre Sfanta Impartasanie ? Este bine sa va pregatiti, mama. Fratiile voastre de la tara, macar in posturi si macar o data la patruzeci de zile sa va impartasiti.

am primit un smg,de fapt 2,de la una din credincioasele de aici...joanna frumusica

ubiect: Re: [fara subiect]
Mesaj:
urineaza in gura la mata!!!..nu te vreau pe profilul meu.....sa nu mai intrii.....!!!

phu..iar trebuie sa se spovedeasca

faceti ceva cu faata sta ca incalca cam des regulile

Toate religiile sunt la fel de sublime pentru ignorant, folositoare pentru politician ºi ridicole pentru filosof

da pisi...asa e ...ti-am trimis acest mesaj....si apoi unul si mai clar....SA NU MAI INTRII PE PROFILUL MEU!!!
m-am uitat la cei care imi viziteaza contul...marcel,irina ....tu.....
tu esti singura care putea sa-mi sparga contul si sa posteze aberatii la statusul meu....in rest nu mai avea cine......
esti josnica!!!

cu ciocanul l`am spart..lol

Toate religiile sunt la fel de sublime pentru ignorant, folositoare pentru politician ºi ridicole pentru filosof

Vpisi, daca nu ai schimbat tu poza din avatarul ioanei, si eu cred ca nu ai schimbat-o tu, gandeste-te ce nasol s-o fi simtit ea cand a vazut ca ii e schimbat statusul si avatarul. Cum ti se pare ca se recurg la astfel de chestii aiuristice ca sa se loveasca in cei care apara ortodoxia? Uite, eu spre exemplu nu pot intra pe forum 9am cand sunt pe mozilla si mai mult, tot pe mozilla, tot topicul sa ne cunoastem credinta ortodoxa apare virusat, cu tot felul de semne etc. Lui homemarcel i s-a umblat in cont, mie, irinei si lui cla. Toti cu pareri importiva avortului sau proortodoxe. Mda, aiurea.

Apropo de atei, pentru ca stiu ca tu esti atee, sa stii ca preotii considera ca mai degraba ai cum sa stai de vorba cu ateu, decat cu un eretic, in sensul ca ateul nu este spalat pe creier ca ereticul si ca discutiile cu un ateu,devin astfel, interesante.

... funny ... nu stiam ca si altora, in afara de ioana si eu, le-au mai fost sparte conturile ... cred ca ai dreptate ...si asta ar face-o unii care stau des pe aceste forumuri ... cine sint aceia ? ... ereticii ...

funnymoon...iti multumesc k imi iei apararea....
am acuzat-o pe pisi pentru k ceilalti kr intrasera pe profilul meu erau marcel,irina...
nu avea cine altcineva sa-mi umble in cont decat ea....si m-am enervat cumplit....
prin mine se incearca astfel si denigrarea BOR....si se reuseste!!!...gratie unor mizerabili a caror singura arma este asta....