Existã viaþã dupã moarte?

pink_ , rocsana, gabita, am observat ca am aceeasi parere ca a voastra. Intrebare...cati suntem pe tot globul care suntem convinsi de asta conform Bibliei? Daca dati numarul exact inseamna ca sunteti de-ale mele....

P.S. Sunt din Drumul Taberei...Bucuresti

Valentin Dobre

De la: nastasemihail, la data 2009-09-25 15:01:43Sa inteleg din ultimele postari ca putem muri linistiti ca nu mai e nimic. Uraaa. Deci biblia promoveaza ca exista numai aceasta viata si moartea. Altceva nimic. Interesant. Sau mai bine zis morbid.

Salut... aici e alt subiect de discutat si ar fi bine sa se deschida un forum despre ce speranta exista pentru cei care au murit

Valentin Dobre

De la: valentind_1983, la data 2009-09-27 17:08:36

De la: nastasemihail, la data 2009-09-25 15:01:43Sa inteleg din ultimele postari ca putem muri linistiti ca nu mai e nimic. Uraaa. Deci biblia promoveaza ca exista numai aceasta viata si moartea. Altceva nimic. Interesant. Sau mai bine zis morbid.

Salut... aici e alt subiect de discutat si ar fi bine sa se deschida un forum despre ce speranta exista pentru cei care au murit

Eu am facut o gluma. Adevarul e ca nu se stie mai nimic despre acest subiect. Citeste ce am scris in urma.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

NU EXISTA NIMIC DUPA MOARTE ,DOAR GARGAUNI IN CAPUL CELOR VII.FITI REALISTI CE DRACU.

De la: 9am18845, la data 2009-09-29 15:39:34NU EXISTA NIMIC DUPA MOARTE ,DOAR GARGAUNI IN CAPUL CELOR VII.FITI REALISTI CE DRACU.

Ba da, exista multe pomeni si parastase

De la: CAMELYA_, la data 2009-09-29 18:01:49

De la: 9am18845, la data 2009-09-29 15:39:34NU EXISTA NIMIC DUPA MOARTE ,DOAR GARGAUNI IN CAPUL CELOR VII.FITI REALISTI CE DRACU.

Ba da, exista multe pomeni si parastase

De la: 9am18845, la data 2009-09-29 15:39:34NU EXISTA NIMIC DUPA MOARTE ,DOAR GARGAUNI IN CAPUL CELOR VII.FITI REALISTI CE DRACU.

Eu sunt cat se poate de realista....Ma intreb doar ce aveti voi in cap....

Dupa moarte exista la fel de multa viata cat a existat si inainte de a ne naste !

De la: karpov, la data 2009-09-30 00:52:31

Dupa moarte exista la fel de multa viata cat a existat si inainte de a ne naste !

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Ateii sau altii nu cred in existenta vietii dupa moarte. Ce pierd daca se inseala? Crestinii adevarati cred. Daca se inseala ce pierd? Sa spunem o viata de restrictii de 70-80 de ani . Dar daca crestinii adevarati au dreptate,vor trai ETERN intr-n paradis. In timp ce ateii......SA CANTARIM .......

De la: ion00, la data 2009-10-01 22:08:36Ateii sau altii nu cred in existenta vietii dupa moarte. Ce pierd daca se inseala? Crestinii adevarati cred. Daca se inseala ce pierd? Sa spunem o viata de restrictii de 70-80 de ani . Dar daca crestinii adevarati au dreptate,vor trai ETERN intr-n paradis. In timp ce ateii......SA CANTARIM .......

Ar fi interesant ca atunci pe 9am am putea deschide topic "exista moarte dupa viata?"

Valentin Dobre

“ Prin Valea Plangerii spre Tara fara Lacrimi “ D.L.
" Este absolut evident ptr.orice om care se opreste putin si mediteaza ca viata pe care o traim este cu siguranta Valea Umbrelor si in permanenta, Valea PLangerii. Lumea nostra este o lume a esecurilor,a neimplinirilor,a slabiciunilor,a lipsurilor,a durerilor,a pacatului si in final, a mortii. Acest fapt genereaza permanent neincredere,suspiciuni,frica,uneori tulburari pshice si nu de putine ori sinucideri. Este o lume in care nici cei fericiti pentru moment nu se pot bucura pe deplin de fericirea lor trecatoare, vazand in jurul lor noianul de durere.Pare absolut normal sa te lasi cuprins de disperare vazand aceste lucruri. Si TOTUSI, exista o categorie de oameni care nu mai stiu ce inseamna disperarea. Cine sunt ei? Sunt cei care la un moment dat au recunoscut ca nu-si mai pot purta propria spaima si disperare;cei care, ingroziti de propriile slabiciuni, infrangeri, nemultumiri si pacate, L-au luat in serios pe Dumnezeu acceptand solutia data de EL la problema lor, si astfel au scapat de povoara...ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului(Apocalipsa 7:14).Ei calatoresc in continuare prin Valea Plangerii, dar ptr.ei faptul acesta nu mai constituie un motiv de frica si disperare,ei stiu ca acesta este drumul pe care trebuie sa mearga,si mai stiu ca pe acest drum a mers si Domnul lor;acesta este drumul pe care l-a parcurs at.cand le-a adus eliberarea.Sigur ca drumul e greu si plin de pericole si capcane, dar se simt in siguranta si sunt linistiti ca Ei sunt cu Domnul lor, El a ales sa-i duca pe drumul acesta,iar toiagul si nuiaua Lui(Ps.23) nu sunt decat semne ale dragostei Sale.Unele portiuni ale drumului sunt prea grele ptr.puterile sleite ale unora dintre calatori, dar acolo sunt luati pe brate si mangaiati,puterile li se refac si ei isi pot continua drumul linistiti, ei stiu ca durerile si necazurile au un scop-sa le formeze caracterul(care dintre parinti daca copilul lor greseste, nu-l mustra si nu-l indreapta cu dragoste binenteles,oricine isi doreste copii educati si cu caracter; nu razvratiti si nici rasfatati) si mai stiu ca Dumnezeu lor e Suveran,nimic nu-i poate scapa de sub control.Toate suferintele sunt bine cantarite,ca sa-si atinga scopul pentru care au fost ingaduite.Calatoria are un sens,are o tinta! La capatul calatoriei e o tara a gloriei, in care nu mai exista dureri si suferinta. Ce promisiune mareta:...Mielul din mijlocul tronului va fi Pastorul lor si ii va conduce la izvoarele vietii, iar Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor(Apocalipsa7:17).Merita sa rabzi orice suferinte intr-o viata atat de scurta, pentru o eternitate fara suferinta si fara moarte. Mi-e dor de clipa glorioasa in care Domnul meu drag imi va sterge urmele tuturor lacrimilor care mi-au brazdat obrazul! "
Cu atata usurinta crezi orice, si atat de greu iti e sa crezi Cuvantul Domnului ?

Există viaţă după moarte?

„Există speranţă chiar şi pentru un copac. Dacă este tăiat, înmugureşte din nou . . . Dacă un om viguros moare, poate el să trăiască din nou?“ — MOISE, UN PROFET DIN VECHIME.

ÎNTR-O cameră mortuară din New York, prietenii şi familia se plimbă tăcuţi în jurul sicriului deschis. Privesc îndelung la corpul neînsufleţit al unui băiat de 17 ani. Prietenii săi de la şcoală aproape că nu-l mai recunosc. Părul i s-a rărit din cauza chimioterapiei; cancerul l-a transformat în piele şi oase. Acesta să fie oare prietenul lor? Cu numai câteva luni înainte avea atât de multe idei şi întrebări, atât de multă energie — viaţă! Sfâşiată de durere, mama băiatului încearcă să găsească puţină speranţă şi mângâiere în ideea că, într-un fel oarecare, fiul ei continuă să trăiască. Ea repetă întruna printre lacrimi ceea ce a învăţat: „Acum Tommy e mai fericit. Dumnezeu l-a vrut pe Tommy cu el în cer“.

2 În Jamnagar (India), la o distanţă de aproximativ 11000 de kilometri de New York, cei trei fii ai unui om de afaceri în vârstă de 58 de ani ajută la aşezarea corpului neînsufleţit al tatălui lor pe un rug funerar. În bătaia razelor strălucitoare ale soarelui din zorii zilei, fiul cel mai mare începe incinerarea, aprinzând butucii de lemn cu o făclie şi stropind trupul neînsufleţit al tatălui său cu un amestec de un miros dulce, preparat din mirodenii şi tămâie. Trosnetul focului este acoperit de rugăciunile brahmanice de tip mantra, rostite în sanscrită de repetate ori de un brahman, rugăciuni în care se spune: „Fie ca sufletul care nu moare niciodată să continue în strădania lui de a deveni una cu realitatea ultimă“.

3 În timp ce asistă la incinerare, cei trei fraţi se întreabă în sinea lor: „Există viaţă după moarte?“ Fiind educaţi în diferite părţi ale lumii, ei îşi dau răspunsuri diferite. Cel mai mic găseşte mângâiere în faptul că iubitul său tată se va reîncarna, trăind o viaţă mai bună. Fratele mijlociu crede că morţii dorm într-un anumit sens, nemaifiind conştienţi de nimic. Cel mai mare încearcă pur şi simplu să accepte realitatea, gândindu-se că nimeni nu ştie în mod sigur ce se întâmplă cu noi când murim.

O singură întrebare, mai multe răspunsuri

4 Există viaţă după moarte? De mii de ani, această întrebare îi pune pe oameni în încurcătură. „Chiar şi teologii sunt puşi în dificultate în faţa acestei întrebări“, a spus Hans Küng, un erudit catolic. De-a lungul anilor, oameni din toate societăţile au meditat la această întrebare, şi s-au dat o mulţime de răspunsuri.

5 Numeroşi creştini nominali cred în rai şi în iad. Hinduşii cred în reîncarnare. Vorbind despre credinţa musulmană, Amir Muawiyah, asistent la un centru religios islamic, a spus: „Noi credem că după moarte va fi o zi de judecată, când te prezinţi înaintea lui Dumnezeu, Allah, ca într-o curte de judecată“. Potrivit credinţei islamice, Allah va analiza apoi modul de viaţă al fiecărei persoane în parte şi o va trimite fie în paradis, fie în focul iadului.

6 În Sri Lanka, atât budiştii, cât şi catolicii obişnuiesc să lase uşile şi ferestrele larg deschise în locuinţa în care se află o persoană decedată. Se aprinde o lampă cu ulei, iar sicriul este aşezat în aşa fel încât picioarele mortului să fie îndreptate spre uşa din faţă. Ei cred că prin această practică ajută spiritul, sau sufletul, decedatului să iasă din casă.

7 Aborigenii din Australia, spune Ronald M. Berndt, de la Universitatea din Australia Occidentală, cred că „fiinţele umane au un spirit care nu poate fi distrus“. Anumite triburi din Africa cred că, după moarte, oamenii de rând devin fantome, în timp ce persoanele proeminente devin spirite ancestrale, care sunt onorate şi implorate în calitate de conducători invizibili ai comunităţii.

8 În unele ţări, credinţele referitoare la presupusele suflete ale morţilor sunt o combinare a tradiţiilor locale cu creştinismul nominal. De exemplu, mulţi catolici şi protestanţi din vestul Africii obişnuiesc să acopere oglinzile când moare cineva, pentru ca nimeni să nu se uite în oglindă şi să vadă spiritul defunctului. După 40 de zile de la moartea unei persoane dragi, familia şi prietenii sărbătoresc urcarea sufletului la cer.

Un subiect larg răspândit

9 Răspunsurile la întrebarea referitoare la ce se întâmplă cu noi când murim sunt tot atât de variate ca şi obiceiurile şi credinţele oamenilor care dau aceste răspunsuri. Totuşi, majoritatea religiilor au în comun o idee pe care o consideră fundamentală: Ceva dintr-o persoană — un suflet, un spirit, o fantasmă — este nemuritor şi continuă să trăiască după moarte.

10 Credinţa în nemurirea sufletului este împărtăşită aproape în unanimitate de miile de religii şi secte ale creştinătăţii. Ea este, de asemenea, o doctrină oficială a iudaismului. În hinduism, această credinţă stă la baza învăţăturii reîncarnării. Musulmanii cred că sufletul vine în existenţă odată cu corpul, dar că acesta continuă să trăiască după ce corpul moare. Alte credinţe, cum ar fi animismul african, şintoismul şi chiar budismul, predau variaţiuni pe aceeaşi temă.

11 Unii adoptă un punct de vedere opus, şi anume că viaţa conştientă se sfârşeşte în momentul morţii. Pentru aceştia, ideea că viaţa intelectuală şi emoţională continuă într-un suflet impersonal şi imaterial, separat de corp, pare iraţională. Scriitorul şi eruditul spaniol din secolul nostru Miguel de Unamuno a scris: „A crede în nemurirea sufletului înseamnă a dori cu atâta ardoare ca sufletul să fie nemuritor, încât această voinţă să calce în picioare raţiunea şi să treacă peste ea“. Printre cei care au refuzat să creadă în nemurire se numără renumiţii filozofi din antichitate Aristotel şi Epicur, medicul Hipocrate, filozoful scoţian David Hume, eruditul arab Averoes şi primul-ministru al Indiei de după câştigarea independenţei, Jawaharlal Nehru.

12 Întrebarea care se pune este: Avem într-adevăr un suflet nemuritor? Dacă sufletul nu este în realitate nemuritor, cum se face că această învăţătură falsă este o parte integrantă a majorităţii religiilor din prezent? Unde îşi are începutul această idee? Şi dacă, în realitate, sufletul încetează să existe la moarte, ce speranţă ar putea exista pentru cei morţi?

13 Putem găsi răspunsuri exacte şi satisfăcătoare la aceste întrebări? Da! La aceste întrebări, precum şi la altele se va răspunde în paginile următoare. Mai întâi, să vedem cum a luat naştere doctrina nemuririi sufletului.

[Întrebări de studiu]

1–3. În ce moduri găsesc multe persoane mângâiere când pierd în moarte pe cineva drag?

4. Ce întrebare îi frământă pe oameni de mii de ani?

5–8. Ce învaţă diferite religii despre viaţa de după moarte?

9, 10. Care este o credinţă fundamentală a majorităţii religiilor?

11. Cum privesc unii erudiţi concepţia nemuririi sufletului?

12, 13. Ce întrebări importante se pun cu privire la învăţătura nemuririi sufletului?

TON

Apariţia doctrinei nemuririi sufletului

„Nici un subiect referitor la viaţa psihică a omului nu a captivat atât de mult mintea acestuia ca subiectul referitor la starea lui după ce moare.“ — „ENCYCLOPÆDIA OF RELIGION AND ETHICS“.

UN ERUDIT în vârstă de 70 de ani, şi, în acelaşi timp, profesor, este acuzat de impietate şi corupere a minţilor tinerilor prin intermediul învăţăturilor sale. În pofida strălucitului său discurs de apărare pe care l-a ţinut la proces, juraţii plini de prejudecăţi îl găsesc vinovat şi îl condamnă la moarte. Doar cu câteva ore înaintea execuţiei, bătrânul profesor le prezintă elevilor adunaţi în jurul său o serie de argumente care susţin că sufletul este nemuritor şi că moartea nu este ceva înspăimântător.

2 Bărbatul condamnat nu este altul decât Socrate, renumit filozof grec din secolul al V-lea î.e.n. Discipolul său Platon a consemnat această întâmplare în eseurile sale Apologia lui Socrate şi Fedon. Socrate şi Platon au fost printre primii care au promovat ideea că sufletul este nemuritor. Însă nu ei sunt autorii acestei învăţături.

3 După cum vom vedea, doctrina nemuririi sufletului îşi are rădăcinile în timpuri mult mai îndepărtate. Totuşi, Socrate şi Platon au ajustat această doctrină şi au transformat-o într-o învăţătură filozofică, făcând-o astfel mult mai atrăgătoare pentru clasele sociale cultivate din zilele lor şi de mai târziu.

De la Pitagora la piramide

4 În societatea elenă dinaintea lui Socrate şi a lui Platon se credea, de asemenea, că sufletul continuă să trăiască după moarte. Pitagora, renumitul matematician grec din secolul al VI-lea î.e.n., a susţinut că sufletul este nemuritor şi supus transmigraţiei. Înaintea lui, Tales din Milet, considerat primul filozof grec care se cunoaşte, a susţinut că nu numai oamenii, animalele şi plantele au un suflet nemuritor, ci şi lucrurile de felul magneţilor, întrucât ei pot pune fierul în mişcare, atrăgându-l. Grecii antici susţineau că sufletele morţilor erau transportate cu barca pe celălalt mal al râului Stix, spre un vast tărâm subteran, numit tărâmul de jos. Acolo, judecătorii decideau dacă sufletele trebuiau să fie torturate într-o temniţă cu ziduri înalte sau dacă urmau să dobândească fericirea în Câmpiile Elizee.

5 În secolul al VII-lea î.e.n., în partea de est a Iranului, sau a Persiei, a trăit un profet pe nume Zoroastru. El a introdus o formă de închinare numită zoroastrism. Aceasta a fost religia Imperiului Persan, care a dominat lumea înainte ca Grecia să devină putere mondială. În scrierile zoroastriene se spun următoarele: „În nemurire, sufletul celui Drept va fi întotdeauna Fericit, dar sufletul Mincinosului va fi în mod sigur chinuit. Aceste Legi au fost date de Ahura Mazda [adică de „un zeu înţelept“] datorită autorităţii Sale supreme“.

6 Învăţătura nemuririi sufletului a făcut, de asemenea, parte din religia persană prezoroastriană. Vechile triburi persane, de exemplu, aveau grijă de sufletele morţilor oferindu-le mâncare şi îmbrăcăminte, pentru a le folosi în lumea de dincolo.

7 Credinţa în viaţa de după moarte a ocupat un loc central în religia egipteană. Egiptenii susţineau că sufletul persoanei decedate era judecat de Osiris, divinitatea supremă a lumii de dincolo. De exemplu, un document din papirus, datând, după cât se pare, din secolul al XIV-lea î.e.n., îl prezintă pe Anubis, zeul morţilor, ducând sufletul scribului Hunefer înaintea lui Osiris. Pe un taler al unei balanţe este aşezată inima scribului, reprezentând conştiinţa acestuia, iar pe celălalt taler, pana pe care zeiţa adevărului şi a justiţiei o poartă pe cap. Thot, un alt zeu, înregistrează rezultatul obţinut în urma cântăririi. Întrucât inima lui Hunefer nu este îngreunată de vinovăţie, ea cântăreşte mai puţin decât pana, iar Hunefer primeşte aprobarea de a intra pe tărâmul lui Osiris şi i se dă nemurirea. Papirusul prezintă şi o femeie-monstru stând lângă balanţă, fiind gata să-l devoreze pe cel decedat dacă inima acestuia nu trece testul. Egiptenii obişnuiau, de asemenea, să-şi mumifice morţii şi să păstreze corpurile faraonilor în piramide impresionante, întrucât credeau că sufletul supravieţuia atât timp cât corpul era păstrat.

8 Prin urmare, diferite civilizaţii antice au avut în comun o învăţătură: nemurirea sufletului. Au luat ele această învăţătură din aceeaşi sursă?

Originea acestei învăţături

9 „În lumea antică, se spune în cartea The Religion of Babylonia and Assyria (Religia Babiloniei şi a Asiriei), Egiptul, Persia şi Grecia au suferit influenţa religiei babiloniene.“ Cartea explică în continuare: „Având în vedere contactul iniţial dintre Egipt şi Babilonia, despre care vorbesc tăbliţele găsite în Tell el-Amarna, au existat, bineînţeles, nenumărate ocazii pentru infiltrarea conceptelor şi a obiceiurilor babiloniene în cultele egiptene. În Persia, cultul lui Mithra dezvăluie influenţa inconfundabilă a conceptelor babiloniene . . . Prezenţa unui număr foarte mare de elemente semitice atât în mitologia antică greacă, cât şi în cultele elene este în prezent recunoscută de atât de mulţi erudiţi, încât orice comentariu este de prisos. Mai exact, aceste elemente semitice sunt în mare parte babiloniene“.

10 Dar nu diferă mult conceptele babilonienilor referitoare la ce se întâmplă după moarte de conceptele egiptenilor, ale persanilor şi ale grecilor? Să analizăm, de exemplu, poemul babilonian Epopeea lui Ghilgameş. Obsedat de realitatea morţii, eroul în vârstă al acestui poem, Ghilgameş, porneşte în căutarea nemuririi, dar nu reuşeşte să o găsească. În timpul călătoriei, el o întâlneşte pe zeiţa vinului, care îl încurajează să profite de viaţa lui prezentă, pentru că nu va găsi viaţa veşnică pe care o caută. Mesajul transmis de întregul poem este acela că moartea este inevitabilă, iar speranţa nemuririi este o iluzie. Indică oare acest poem că babilonienii nu credeau în viaţa de apoi?

11 Profesorul Morris Jastrow jr, de la Universitatea din Pennsylvania (S.U.A.), a scris: „Nici poporul, nici conducătorii religioşi [babilonieni] nu au admis vreodată posibilitatea anihilării totale a ceea ce, odată, a fost chemat la viaţă. Moartea [în concepţia lor] era o trecere la o altă formă de viaţă, iar tăgăduirea nemuririi nu făcea decât să accentueze imposibilitatea de a scăpa de schimbarea existenţei produsă de moarte“. Într-adevăr, babilonienii credeau şi că viaţa unei persoane bune continua, într-o anumită formă, după moarte. Această credinţă şi-o manifestau îngropând împreună cu morţii obiecte pe care aceştia să le folosească în viaţa de apoi.

12 În mod clar, învăţătura nemuririi sufletului îşi are rădăcinile în Babilonul antic. Potrivit Bibliei, o carte considerată a fi istorie exactă, oraşul Babel, sau Babilon, a fost fondat de Nimrod, un strănepot al lui Noe. După Potopul mondial din zilele lui Noe exista o singură limbă şi o singură religie. Prin faptul că a fondat acel oraş şi a construit un turn în el, Nimrod a introdus o nouă religie. Relatarea biblică spune că, după încurcarea limbilor la Babel, constructorii turnului, care au eşuat, s-au împrăştiat în toate părţile şi au început o nouă viaţă, ducând cu ei şi religia pe care o aveau (Geneza 10:6–10; 11:4–9). Astfel, învăţăturile religioase babiloniene s-au împrăştiat pe toată faţa pământului.

13 Potrivit legendei, Nimrod a murit de o moarte violentă. Era normal ca, după moartea sa, în rândul babilonienilor să apară tendinţa de a-l venera, considerându-l fondatorul, constructorul şi primul rege al oraşului lor. Întrucât zeul Marduk (Bel-Merodakh) era considerat fondatorul Babilonului, unii erudiţi au avansat ipoteza că Marduk este zeificatul Nimrod. Dacă acest lucru este adevărat, atunci ideea potrivit căreia o persoană are un suflet care trăieşte după moarte trebuie să fi predominat cel puţin de la moartea lui Nimrod. În orice caz, paginile istoriei dezvăluie faptul că, după Potop, locul în care s-a născut învăţătura nemuririi sufletului a fost Babelul, sau Babilonul.

14 Cum a ajuns totuşi această doctrină să ocupe un loc important în majoritatea religiilor de astăzi? Următorul capitol va analiza modul în care această doctrină a pătruns în religiile orientale.

[Note de subsol]

Abrevierea „î.e.n.“ înseamnă „înaintea erei noastre“. „E.n.“ înseamnă „era noastră“, denumită adesea şi A.D., de la „Anno Domini“, însemnând „în anul Domnului“.

Tell el-Amarna este numele locului unde se află ruinele oraşului egiptean Akhetaton, construit, după cât se pare, în secolul al XIV-lea î.e.n.

Vezi cartea Biblia — Cuvântul lui Dumnezeu sau al oamenilor?, paginile 37–54, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

[Întrebări de studiu]

1–3. Cum au promovat Socrate şi Platon ideea nemuririi sufletului?

4. Înainte de Socrate, care era punctul de vedere al grecilor cu privire la viaţa de apoi?

5, 6. Care era concepţia persanilor cu privire la suflet?

7, 8. Ce credeau egiptenii din antichitate despre supravieţuirea sufletului după moartea corpului?

9. Ce religie a influenţat societatea antică egipteană, persană şi greacă?

10, 11. Care era punctul de vedere al babilonienilor referitor la viaţa de după moarte?

12–14. a) Care a fost, după Potop, locul în care a luat naştere învăţătura nemuririi sufletului? b) Cum s-a răspândit această doctrină pe toată suprafaţa pământului?

[Legenda fotografiilor de la pagina 6]

Concepţia egiptenilor referitoare la sufletele din lumea de dincolo

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Socrate a susţinut că sufletul este nemuritor

TON

Unde putem găsi răspunsurile

„Teoria despre chinul veşnic este incompatibilă cu credinţa în iubirea lui Dumnezeu pentru lucrurile create . . . Pentru a crede în pedeapsa eternă a sufletului ca urmare a greşelilor săvârşite de-a lungul a câţiva ani, fără a da sufletului o şansă de a se corecta, trebuie să sfidezi ordinele raţiunii.“ — NIKHILANANDA, FILOZOF HINDUS.

ASEMENEA filozofului hindus Nikhilananda, pe multe persoane din prezent le tulbură învăţătura chinului veşnic. Pe de altă parte, altora le vine greu să înţeleagă anumite concepte, de felul celor referitoare la dobândirea stării de Nirvana şi la contopirea cu Dao.

2 Totuşi, pornind de la ideea că sufletul este nemuritor, atât religiile orientale, cât şi cele occidentale au format un caleidoscop derutant de credinţe referitoare la viaţa de apoi. Este posibil să aflăm adevărul cu privire la ce se întâmplă cu noi când murim? Este într-adevăr sufletul nemuritor? Unde putem găsi răspunsurile?

Ştiinţă şi filozofie

3 Deţine ştiinţa sau metoda ştiinţifică de investigare răspunsurile la aceste întrebări referitoare la viaţa de apoi? Bazându-se pe relatări despre trăiri în pragul morţii sau stări de „transă“, unii cercetători au încercat să facă investigaţii asupra existenţei unei vieţi de apoi. Făcând o trecere în revistă a câteva dintre afirmaţiile acestor cercetători în cadrul conferinţei intitulate „Este moartea un prilej de a intra în lumină?“, teologul Hans Küng a concluzionat: „Trăirile de acest fel nu dovedesc nimic în legătură cu o posibilă viaţă de după moarte: acestea se referă numai la ultimele cinci minute dinaintea morţii şi nu la o viaţă eternă de după moarte“. El a adăugat: „Problema referitoare la o posibilă viaţă după moarte are o importanţă majoră pentru o persoană aflată în viaţă. Ea necesită un răspuns care, dacă nu poate fi dat de medicină, trebuie căutat altundeva“.

4 Ce spune filozofia? Ne poate ajuta ea să găsim răspunsurile printre numeroasele posibilităţi oferite de diferite religii în ce priveşte existenţa unei vieţi de apoi? Cercetările filozofice includ o „activitate speculativă“, a spus Bertrand Russell, filozof britanic din secolul al XX-lea. Potrivit unei enciclopedii, filozofia este „o formă de cercetare — un proces de analiză, evaluare, interpretare şi speculare“ (The World Book Encyclopedia). În privinţa vieţii de apoi, speculaţiile filozofice au variat de la a numi nemurirea doar o iluzie până la a o considera un drept natural al fiecărui om.

O sursă unică de răspunsuri

5 Există totuşi o carte care conţine răspunsuri exacte la întrebările importante referitoare la viaţa de după moarte. Ea este cea mai veche carte care a fost scrisă vreodată, unele părţi din ea fiind scrise acum aproximativ 3500 de ani. Prima parte a acestei cărţi a fost scrisă cu câteva secole înainte de compunerea primelor imnuri din scrierile hinduse, Vedele, şi cu aproximativ o mie de ani înainte de perioada în care au trăit Buddha, Mahāvīra şi Confucius. Scrierea acestei cărţi s-a încheiat în anul 98 e.n., cu peste 500 de ani înainte ca Mahomed să întemeieze religia musulmană. Această sursă unică de înţelepciune superioară este Biblia.

6 Dintre toate cărţile care există, Biblia conţine cea mai exactă istorie antică. Istoria consemnată în Biblie vorbeşte despre începutul familiei umane şi explică cum am apărut pe pământ. Ea vorbeşte chiar despre timpurile dinaintea creării oamenilor. Această carte poate într-adevăr să ne ajute să înţelegem cum a fost creat omul şi ce este sufletul.

7 În plus, Biblia este o carte de profeţii, care s-au împlinit cu exactitate. De exemplu, ea a prezis în cele mai mici detalii ridicarea şi căderea Imperiului Medo-Persan şi a Imperiului Grec. Aceste cuvinte au fost atât de exacte, încât unii critici au încercat, dar în zadar, să demonstreze că ele au fost scrise după consumarea evenimentelor (Daniel 8:1–7, 20–22). Unele profeţii consemnate în Biblie se împlinesc în cele mai mici detalii chiar în timpul nostru. — Matei, capitolul 24; Marcu, capitolul 13; Luca, capitolul 21; 2 Timotei 3:1–5, 13.

8 Nici un om, oricât de inteligent ar fi, nu ar putea prezice cu atâta exactitate evenimente viitoare. Numai atotputernicul şi atotînţeleptul Creator al universului o poate face (2 Timotei 3:16, 17; 2 Petru 1:20, 21). Biblia este într-adevăr o carte care provine de la Dumnezeu. Bineînţeles, această carte ne poate da răspunsuri demne de încredere şi satisfăcătoare cu privire la ce se întâmplă cu noi când murim. Să vedem mai întâi ce are ea de spus cu privire la suflet.

[Note de subsol]

Vezi broşura O carte pentru toţi oamenii, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

Vezi cartea Biblia — Cuvântul lui Dumnezeu sau al oamenilor?, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

[Întrebări de studiu]

1, 2. Având în vedere varietatea de credinţe despre viaţa de apoi, ce întrebări iau naştere?

3. Furnizează ştiinţa sau metoda ştiinţifică de investigare răspunsurile la întrebările referitoare la viaţa de după moarte?

4. Ne poate ajuta filozofia să găsim răspunsurile printre numeroasele posibilităţi ale existenţei unei vieţi de apoi care sunt oferite de diferite religii?

5. Care este cea mai veche carte care a fost scrisă vreodată?

6. De ce ne putem aştepta ca Biblia să ne spună ce este sufletul?

7, 8. De ce putem apela la Biblie încrezători fiind că vom găsi răspunsuri demne de încredere şi satisfăcătoare cu privire la ce se întâmplă cu noi când murim?

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Cea mai veche carte care a fost scrisă vreodată

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

O carte care dă răspunsuri demne de încredere şi satisfăcătoare

TON

TON

Punctul de vedere al Bibliei cu privire la suflet

„Omul a devenit un suflet viu.“ — GENEZA 2:7.

DUPĂ cum am văzut în capitolele anterioare, credinţele referitoare la suflet sunt multe şi variate. Chiar şi în rândul celor care pretind că îşi bazează credinţa pe Biblie există diferenţe de opinii cu privire la natura sufletului şi la starea lui când murim. Dar ce învaţă de fapt Biblia despre suflet? Pentru a afla răspunsul, trebuie să analizăm sensul cuvântului ebraic şi al celui grecesc traduse în Biblie prin „suflet“.

„Sufletul“ este o fiinţă vie

2 Cuvântul ebraic tradus prin „suflet“ este néphesh şi apare în Scripturile ebraice (numite de obicei Vechiul Testament) de 754 de ori. Care este sensul cuvântul néphesh? Potrivit unui dicţionar, acest cuvânt „se referă de obicei la întreaga fiinţă, la întregul individ“. — The Dictionary of Bible and Religion.

3 De exemplu, în Geneza 2:7 se afirmă: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu“. Remarcaţi faptul că Adam nu avea un suflet; el era un suflet — exact cum o persoană care devine medic este un medic. Prin urmare, cuvântul „suflet“ se referă la întreaga persoană.

4 Această idee este susţinută de la un capăt la altul al Scripturilor ebraice, unde găsim expresii ca „în caz că un suflet păcătuieşte“ (Leviticul 5:1, NW), „orice suflet care va face vreun fel de lucrare“ (Leviticul 23:30, NW), „în caz că un om este găsit că a răpit un suflet“ (Deuteronomul 24:7, NW), „sufletul i s-a umplut de nelinişte“ (Judecătorii 16:16), „până când îmi veţi întrista sufletul?“ (Iov 19:2) şi „îmi plânge sufletul de durere“. — Psalmul 119:28.

5 Aceste pasaje nu oferă nici un indiciu că sufletul ar fi o entitate imaterială care continuă să trăiască după moarte. „Faptul de a spune în termenii folosiţi de noi că «sufletul» unei persoane dragi a plecat pentru a fi cu Domnul sau faptul de a vorbi despre «nemurirea sufletului» ar fi fost pur şi simplu un lucru de neînţeles în cultura VT [Vechiului Testament]“, se spune în The Dictionary of Bible and Religion.

6 Cuvântul tradus prin „suflet“ de peste o sută de ori în Scripturile greceşti creştine (numite de obicei Noul Testament) este psykhé. Ca şi néphesh, acest cuvânt se referă de cele mai multe ori la întreaga persoană. De exemplu, să analizăm următoarele afirmaţii: „Sufletul Meu este tulburat“ (Ioan 12:27); „Teama a cuprins toate sufletele“ (Faptele 2:43, NW); „Orice suflet să fie supus autorităţilor“ care sunt mai presus de el (Romani 13:1); „Vorbiţi în mod consolator sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14, NW); „Puţini, adică opt suflete, au fost scăpaţi prin apă“. — 1 Petru 3:20.

7 Psykhé, ca şi néphesh, se referă în mod clar la întreaga persoană. Potrivit eruditului Nigel Turner, acest cuvânt „se referă la ceea ce este tipic uman, eul propriu, corpul material în care este suflat [spiritul] rûaḥ al lui Dumnezeu. . . . Accentul cade pe eul propriu“.

8 În Biblie, cuvântul „suflet“ este folosit nu numai cu privire la oameni, ci şi cu privire la animale. De exemplu, în Geneza 1:20, unde se vorbeşte despre crearea vieţuitoarelor marine, se spune că Dumnezeu a dat următoarea poruncă: „Să mişune apele de suflete vii“ (NW). În următoarea zi de creare, Dumnezeu a spus: „Să producă pământul suflete vii, potrivit speciilor lor: animale domestice şi animale care se mişcă şi fiarele sălbatice ale pământului, potrivit speciei lor!“ (Geneza 1:24, NW; compară cu Numeri 31:28). Prin urmare, cuvântul „suflet“ se referă la o creatură vie, fie om, fie animal.

„Sufletul“ ca viaţă a unei fiinţe

9 Uneori, cuvântul „suflet“ se referă la viaţa pe care o are o persoană sau un animal. Aceasta nu modifică definiţia Bibliei, potrivit căreia sufletul este o persoană sau un animal. Să ilustrăm acest lucru: Când spunem că o persoană este vie, înţelegem prin aceasta că persoana trăieşte. De asemenea, am putea spune că persoana are viaţă. În acelaşi mod, o persoană care trăieşte este un suflet. Totuşi, în timp ce aceasta trăieşte, despre „suflet“ se poate spune că este ceva ce persoana are.

10 De exemplu, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Toţi cei care căutau să-ţi ia viaţa [sufletul, NW] au murit“ (Exodul 4:19). Bineînţeles, duşmanii lui Moise căutau să-i ia viaţa. Exemple asemănătoare de folosire a cuvântului „suflet“ se găsesc în următoarele afirmaţii: „Ni s-a făcut foarte frică pentru sufletele noastre“ (Iosua 9:24, NW). „Au fugit pentru sufletul lor“ (2 Împăraţi 7:7, NW). „Cel drept are grijă de sufletul animalului său domestic“ (Proverbele 12:10, NW). „Fiul omului a venit . . . pentru a-şi da sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28, NW). „El a fost foarte aproape de moarte, punându-şi sufletul în pericol“ (Filipeni 2:30, NW). În fiecare afirmaţie, cuvântul „suflet“ înseamnă „viaţă“.

11 Aşadar, cuvântul „suflet“ folosit în Biblie se referă la viaţa unei persoane sau a unui animal. Definiţia pe care o dă Biblia termenului „suflet“ este simplă, logică şi liberă de filozofii complicate şi de superstiţii. Dar ce se întâmplă cu sufletul la moarte? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem de ce murim.

[Notă de subsol]

În Matei 10:28 este folosit, de asemenea, cuvântul „suflet“ cu sensul de „viaţă“.

[Întrebări de studiu]

1. Ce anume trebuie să analizăm pentru a afla ce învaţă Biblia despre suflet?

2, 3. a) Ce cuvânt este tradus prin „suflet“ în Scripturile ebraice, şi care este sensul principal al acestui cuvânt? b) Cum confirmă Geneza 2:7 faptul că termenul „suflet“ se poate referi la întreaga persoană?

4, 5. a) Daţi exemple care să arate că termenul „suflet“ se referă la întreaga persoană. b) Cum susţine lucrarea The Dictionary of Bible and Religion ideea că persoana este un suflet?

6, 7. Ce cuvânt este tradus prin „suflet“ în Scripturile greceşti creştine, şi care este sensul principal al acestui cuvânt?

8. Sunt animalele suflete? Explicaţi.

9. a) Ce alt sens poate fi atribuit prin extensiune cuvântului „suflet“? b) Contrazice acest sens ideea că sufletul este persoana însăşi?

10. Daţi exemple care să arate că termenul „suflet“ se poate referi la viaţa unei persoane sau a unui animal.

11. Ce se poate spune despre modul în care foloseşte Biblia cuvântul „suflet“?

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

Toate acestea sunt suflete

TON

Ce se întâmplă cu sufletul la moarte?

„Doctrina potrivit căreia sufletul uman este nemuritor, continuând să existe după moartea omului şi după descompunerea corpului acestuia, este o piatră de temelie a filozofiei şi a teologiei creştine.“ — „NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA“.

LUCRAREA de referinţă citată mai sus admite totuşi faptul că „noţiunea de suflet care supravieţuieşte morţii nu este întâlnită în Biblie“. Dacă aşa stau lucrurile, ce spune în realitate Biblia că se întâmplă cu sufletul la moarte?

Morţii sunt inconştienţi

2 În Eclesiastul 9:5, 10 se explică în mod clar care este starea morţilor; aici citim: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . În Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. Aşadar, moartea este o stare de inexistenţă. Psalmistul a scris că, atunci când o persoană moare, aceasta „se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“. — Psalmul 146:4.

3 Prin urmare, morţii sunt inconştienţi, inactivi. Când a pronunţat sentinţa împotriva lui Adam, Dumnezeu a spus: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Înainte ca Dumnezeu să-l facă din ţărâna pământului şi să-i dea viaţă, Adam nu exista. Când a murit, Adam a revenit la acea stare. Pedeapsa pe care a primit-o a fost moartea — nu transferarea într-un alt domeniu.

Sufletul poate să moară

4 Ce s-a întâmplat cu sufletul lui Adam când acesta a murit? Amintiţi-vă că în Biblie cuvântul „suflet“ se referă adesea la o persoană. Aşadar, când spunem că Adam a murit, înţelegem prin aceasta că sufletul numit Adam a murit. Acest lucru i s-ar putea părea ciudat unei persoane care crede în nemurirea sufletului. Totuşi, Biblia afirmă: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4). În Leviticul 21:1 (NW) se vorbeşte despre „un suflet mort“ (un „cadavru“, Jerusalem Bible). Nazireilor li se cerea să nu se apropie de „vreun suflet mort“ („vreun corp mort“, Lamsa). — Numeri 6:6, NW.

5 O referire asemănătoare la suflet se face în 1 Împăraţi 19:4. Profund neliniştit, Ilie „a început să se întrebe dacă sufletul său ar putea muri“ (NW). În mod asemănător, Iona „se întreba dacă sufletul său ar putea muri şi spunea întruna: «Mai bine să mor decât să trăiesc»“ (Iona 4:8, NW). Isus a folosit expresia „a ucide un suflet“ (NW), expresie redată în Biblia Cornilescu, revizuită în 1991, prin expresia „a pierde pe cineva“ (Marcu 3:4). Aşadar, prin moartea sufletului se înţelege pur şi simplu moartea persoanei.

„A-şi da sufletul“ şi „a se întoarce“

6 Ce putem spune despre moartea tragică a Rahelei, care a survenit în timpul naşterii celui de-al doilea fiu? În Geneza 35:18 citim: „Pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni . . .; dar tatăl său l-a numit Beniamin“. Sugerează acest pasaj faptul că Rahela avea în interiorul ei o fiinţă care a plecat când ea a murit? Nicidecum. Amintiţi-vă că termenul „suflet“ se poate referi şi la viaţa pe care o posedă o persoană. Aşadar, în acest caz, „sufletul“ Rahelei a fost chiar „viaţa“ ei. Din acest motiv, alte Biblii redau expresia „îşi dădea sufletul“ prin „viaţa ei se stingea“ (Knox), „şi-a dat duhul“ (Jerusalem Bible) şi „viaţa a plecat de la ea“ (Bible in Basic English). Nu există nici un indiciu că o parte misterioasă a Rahelei a supravieţuit morţii ei.

7 Acelaşi lucru s-a întâmplat la învierea fiului unei văduve, relatare consemnată în 1 Împăraţi, capitolul 17. În versetul 22 citim că, în timp ce Ilie se ruga peste trupul băiatului, „DOMNUL a ascultat glasul lui Ilie şi sufletul copilului s-a întors în el şi el a trăit“. Şi aici termenul „suflet“ se referă la „viaţă“. Astfel, în New American Standard Bible se spune: „Viaţa copilului s-a întors la el şi el a revenit la viaţă“. Da, în corpul lui s-a întors viaţa, nu vreo entitate imaterială. Această înţelegere este în armonie cu cuvintele adresate de Ilie mamei băiatului: „Iată, fiul tău [întreaga lui persoană] trăieşte“. — 1 Împăraţi 17:23.

Dilema „stadiului intermediar“

8 Mulţi pretinşi creştini cred că în viitor va avea loc o înviere, când corpurile se vor uni cu sufletele nemuritoare. Apoi, cei înviaţi se vor lăsa în voia soartei, care îi va recompensa pe cei ce au dus o viaţă dreaptă, iar pe cei răi îi va pedepsi.

9 Acest concept pare foarte simplu. Însă cei care împărtăşesc credinţa în nemurirea sufletului întâmpină dificultăţi când trebuie să explice ce anume se întâmplă cu sufletul între momentul morţii şi momentul învierii. Într-adevăr, acest „stadiu intermediar“, cum este numit adesea, dă naştere de secole la speculaţii. Unii spun că, în această perioadă, sufletul merge în purgatoriu, unde este purificat de păcatele scuzabile, pentru a deveni corespunzător pentru cer.

10 Cu toate acestea, aşa cum am văzut, sufletul este persoana însăşi. Când persoana moare, sufletul moare. Prin urmare, după moarte nu există viaţă conştientă. Într-adevăr, când Lazăr a murit, Isus Cristos nu a spus că el a fost în purgatoriu, Limbo, sau orice alt „stadiu intermediar“. Dimpotrivă, Isus a spus pur şi simplu: „Lazăr . . . doarme“ (Ioan 11:11). Evident, Isus, care cunoştea adevărul cu privire la ce se întâmplă cu sufletul la moarte, ştia că Lazăr se afla într-o stare de inconştienţă, de nonexistenţă.

Ce este spiritul?

11 Biblia spune că, atunci când un om moare, „spiritul său iese, el se întoarce în pământul său“ (Psalmul 146:4, NW). Înseamnă aceasta că un spirit imaterial pleacă literalmente şi continuă să trăiască după moartea persoanei? Nu poate fi aşa, pentru că psalmistul spune apoi: „În acea zi pier gândurile lui“. Atunci ce este spiritul, şi cum iese el dintr-o persoană în momentul morţii acesteia?

12 În Biblie, cuvintele traduse prin „spirit“ (termenul ebraic rúach şi cel grecesc pneúma) înseamnă în primul rând „suflare“. Astfel, în loc de expresia „spiritul său iese“, Biblia Cornilescu, revizuită în 1991, foloseşte expresia „suflarea lui trece“ (Psalmul 146:4). Totuşi, termenul „spirit“ implică mult mai mult decât procesul respiraţiei. De exemplu, descriind distrugerea vieţii umane şi animale în timpul Potopului mondial, Geneza 7:22 spune: „Tot ce avea suflare [sau spirit; în ebraică rúach] de duh de viaţă în nările sale, tot ce era pe pământul uscat a murit“. Aşadar, termenul „spirit“ se poate referi la forţa de viaţă care este activă în toate creaturile vii, atât umane, cât şi animale, şi care este susţinută prin respiraţie.

13 Să ilustrăm acest lucru: Curentul electric trece printr-o piesă a unui aparat. Dacă curentul încetează să mai treacă prin piesa respectivă, aparatul încetează să mai funcţioneze. Curentul electric nu devine o piesă separată a aparatului. În mod asemănător, când o persoană moare, spiritul său încetează să mai dea viaţă celulelor corpului. Acesta nu părăseşte corpul şi nu pleacă într-un alt domeniu. — Psalmul 104:29.

14 Atunci de ce în Eclesiastul 12:7 se spune că, în momentul în care o persoană moare, „duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“? Înseamnă oare aceasta că spiritul străbate literalmente spaţiul până ajunge la Dumnezeu? Categoric nu. Amintiţi-vă că spiritul este forţa de viaţă. Odată ce forţa de viaţă nu mai există, numai Dumnezeu are capacitatea de a o reda. Prin urmare, spiritul „se întoarce la Dumnezeu“ în sensul că orice speranţă ca persoana să revină la viaţă în viitor depinde în totalitate de Dumnezeu.

15 Numai Dumnezeu poate reda spiritul, sau forţa de viaţă, făcând ca o persoană să revină la viaţă (Psalmul 104:30). Dar intenţionează Dumnezeu să facă acest lucru?

[Notă de subsol]

Potrivit unei enciclopedii, „Părinţii [Bisericeşti], în general, îşi exprimă cu claritate credinţa în existenţa purgatoriului“. Totuşi, această lucrare de referinţă afirmă şi faptul că „doctrina catolică despre purgatoriu se bazează pe tradiţie şi nu pe Sfintele Scripturi“. — New Catholic Encyclopedia.

[Întrebări de studiu]

1. Ce anume recunoaşte lucrarea New Catholic Encyclopedia cu privire la existenţa unui suflet care supravieţuieşte morţii?

2, 3. Care este starea morţilor, şi ce texte biblice vorbesc despre aceasta?

4, 5. Daţi exemple din Biblie care arată că sufletul moare?

6. Ce vrea să spună Biblia când afirmă că Rahela „îşi dădea sufletul“?

7. În ce fel sufletul fiului unei văduve care a fost înviat „s-a întors în el“?

8. Ce cred mulţi pretinşi creştini că se va întâmpla la înviere?

9. Ce se înţelege prin expresia „stadiu intermediar“, şi ce spun unii că se întâmplă cu sufletul în această perioadă?

10. De ce este nescriptural să credem că, după moarte, sufletele rătăcesc prin purgatoriu, şi cum confirmă experienţa lui Lazăr acest lucru?

11. De ce termenul „spirit“ nu s-ar putea referi la o parte imaterială dintr-o persoană care supravieţuieşte morţii?

12. Ce se înţelege prin termenul ebraic şi cel grecesc traduşi în Biblie prin „spirit“?

13. Ce comparaţie se poate face între spirit şi curentul electric?

14, 15. În ce sens spiritul se întoarce în momentul morţii la Dumnezeu?

[Chenarul de la pagina 23]

Amintiri dintr-o viaţă anterioară

DACĂ nimic nu supravieţuieşte morţii corpului, atunci cum stau lucrurile cu amintirile dintr-o viaţă anterioară pe care unii pretind că le au?

Eruditul hindus Nikhilananda spune că „trăirile de după moarte nu pot fi explicate cu ajutorul raţiunii“. În cadrul conferinţei intitulate „Modele de credinţă în eternitate întâlnite în religii“, teologul Hans Küng a atras atenţia asupra următorului lucru: „Dintre relatările referitoare la amintirea trăirii unei vieţi anterioare — cele mai multe provenind de la copii sau de la persoane care trăiesc în ţări în care există credinţa în reîncarnare — nici una nu a putut fi verificată“. El a adăugat: „Majoritatea [cercetătorilor care lucrează cu seriozitate, folosind metode ştiinţifice în acest domeniu] recunosc faptul că trăirile studiate de ei nu constituie o dovadă cu adevărat convingătoare că viaţa pământească se repetă“.

Dar dacă vi se pare că aveţi amintiri personale referitoare la o viaţă anterioară? Aceste sentimente pot fi cauzate de diferiţi factori. Majoritatea informaţiilor pe care le primim sunt stocate într-un colţ ascuns al subconştientului, deoarece nu avem imediat sau în mod direct nevoie de ele. Când clipele uitate revin în memorie, unii oameni consideră acest fenomen drept o dovadă a existenţei unei vieţi trecute. Cu toate acestea, cert este că, în afară de viaţa pe care o trăim acum, nu avem nici o experienţă de viaţă care poate fi verificată. Majoritatea oamenilor nu îşi amintesc deloc că au mai trăit înainte; nici nu se gândesc că s-ar putea să fi avut alte vieţi anterioare.

TON

Adevărul despre suflet este important

„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.“ — IOAN 8:32.

CONCEPŢIILE unei persoane referitoare la moarte şi la viaţa de apoi sunt determinate în mare parte de mediul religios şi cultural din care provine aceasta. După cum am văzut, aceste concepţii variază de la convingerea că sufletul îşi atinge idealul suprem numai după nenumărate renaşteri până la ideea că o singură existenţă determină destinul final al cuiva. În consecinţă, o persoană poate fi sigură de faptul că, în cele din urmă, se va uni cu realitatea ultimă prin moarte, altă persoană poate fi sigură că va dobândi starea de Nirvana, iar alta că va obţine o recompensă cerească. Care este deci adevărul? Întrucât convingerile noastre ne influenţează comportamentul, acţiunile şi deciziile, nu ar trebui să ne preocupe faptul de a găsi răspunsul la această întrebare?

2 Cea mai veche carte din lume, Biblia, consemnează istoria omenirii începând cu crearea primului suflet uman. Învăţăturile acestei cărţi nu conţin doctrine filozofice şi tradiţii omeneşti. Biblia spune în mod clar adevărul despre suflet: Sufletul eşti tu însuţi, morţii sunt complet inexistenţi, iar cei care se află în memoria lui Dumnezeu vor fi înviaţi la momentul stabilit de el. Ce înseamnă pentru voi cunoaşterea acestor lucruri?

3 „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“, le-a spus Isus discipolilor (Ioan 8:32). Într-adevăr, adevărul eliberează. Dar de ce anume ne va elibera adevărul despre suflet?

Eliberarea de teamă şi disperare

4 „Celor mai mulţi oameni le este teamă de moarte şi încearcă să nu se gândească la ea“, se spune în lucrarea The World Book Encyclopedia. „Cuvântul «moarte» a ajuns să nu mai fie menţionat aproape deloc în Occident“, a spus un istoric. Iar în unele culturi, eufemisme de felul „şi-a dat sfârşitul“ şi „şi-a dat duhul“ sunt folosite de obicei pentru a indica moartea unei persoane. Această teamă de moarte este, în realitate, o teamă de necunoscut, întrucât pentru majoritatea oamenilor moartea este un mister. Cunoaşterea adevărului cu privire la ce se întâmplă când murim învinge această teamă.

5 Să vedem, de exemplu, cum gândea o tânără de 15 ani pe nume Michaelyn. Ea a fost bolnavă de leucemie şi a suferit o moarte tragică. Mama ei, Paula, îşi aminteşte: „Michaelyn spunea că nu era îngrijorată că o să moară pentru că ştia că moartea este o stare temporară. Am vorbit mult despre lumea nouă a lui Dumnezeu şi despre toţi cei care vor fi înviaţi în ea. Michaelyn avea o credinţă extraordinară în Iehova Dumnezeu şi în înviere şi nu se îndoia deloc de aceasta“. Speranţa învierii a eliberat-o pe această adolescentă curajoasă de teama copleşitoare de moarte.

6 Ce efect a avut adevărul asupra părinţilor lui Michaelyn? „Moartea fetiţei noastre a fost cea mai mare durere pe care am simţit-o vreodată“, a spus Jeff, tatăl fetei. „Dar ne încredem fără rezerve în promisiunea învierii făcută de Iehova şi aşteptăm cu nerăbdare ziua când o vom putea îmbrăţişa din nou pe scumpa noastră Michaelyn. Ce reîntâlnire va fi aceasta!“

7 Cu siguranţă, adevărul despre suflet eliberează o persoană de starea de disperare pe care o poate cauza moartea unei persoane dragi. Bineînţeles, nimic nu poate înlătura complet durerea şi mâhnirea cauzate de moartea unei persoane dragi. Totuşi, speranţa învierii alină jalea şi face ca durerea să fie suportată mult mai uşor.

8 Adevărul scriptural referitor la starea morţilor ne eliberează, de asemenea, de teama de morţi. De când au aflat acest adevăr, multe persoane care cândva erau încătuşate de ritualuri referitoare la morţi nu se mai tem de blesteme, prevestiri, farmece şi fetişuri, nici nu mai aduc ofrande costisitoare pentru a-i împăca pe strămoşi şi pentru a-i împiedica să se întoarcă şi să-i tortureze pe cei vii. Într-adevăr, întrucât morţii „nu ştiu nimic“, aceste practici sunt inutile. — Eclesiastul 9:5.

9 Adevărul despre suflet consemnat în Biblie este într-adevăr eliberator şi demn de încredere. Dar să vedem, de asemenea, ce speranţă unică ne oferă Biblia.

[Întrebări de studiu]

1. De ce este important să ne analizăm punctul de vedere referitor la suflet şi moarte?

2, 3. a) De ce putem avea încredere în ceea ce spune Biblia despre suflet? b) Potrivit Bibliei, care este adevărul despre suflet?

4, 5. a) Ce teamă este învinsă de adevărul despre suflet? b) Cum i-a dat curaj speranţa învierii unei adolescente care suferea de o boală incurabilă?

6, 7. De care sentiment de disperare ne eliberează adevărul despre suflet? Exemplificaţi.

8, 9. De care teamă ne eliberează adevărul despre starea morţilor?

[Text generic pe pagina 29]

Adevărul despre suflet ne eliberează de teama de moarte, de teama de morţi, de disperarea cauzată de moartea unei persoane dragi

TON

invatatura multa oboseste. 1 va sugerez sa cititi Originea Omului ,Destinul Omului de A.E. WILDER SMITH www.crestin3d.net/video/speranta-un-cor-ingeresc

Din ceea ce au postat ultimele persoane imi dau seama ca intr-adevar in lumea noastra moderna nu se stie practic nimic despre subiectul topicului. Din scrierile religioase nu se intelege mai nimic, sau daca se intelege ceva, nu se poate proba. din scrierile anterioare religiilor actuale se mai apropie ca mod de exprimare cu perioada noastra, moderna.
Frica de acest fenomen inevitabil, ne-a facut sa nu putem studia subiectu de pe pozitii pragmatice.
In scrierierile lui Pitagora se spune clar ca la moarte actioneaza undele lui Letha (letale), benefice, care ne fac sa uitam tot. Deci acea credinta ca nu mai exista nimic, de aici provine. Se sterge orice amintire, dar pina la sfirsitul tuturor vietilor. Nu se stie cum e asta, dar si la biblie se spune de asta. Iar scrierile lui Pitagora sint anterioare bilbliei, 500 ien.
Sint mai multe clarificari acolo. Daca cititi ce a scris el va lamuriti, dar numai teoretic. Practica sintem...noi.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Aiurea!... povestii, prostii, dogme de aburit fraerii si de manipulat masele care neavind alta posibilitate in viata aceasta materiala se gindesc doar la " speranta " de a avea ceva mai bun decit ce a avu6t intr-o viata de om si a aspirat, si-a dorit ceva mai bun cind face bilantul vietii ce a petrecut-o.
Va dau din punctul meu de vedere si de a gindii astfel de lucruri, o veste rea..... si anume ca asa cum cineva incerca sa-mi induca in cap ideea de " rai si iad " - si la aceasta intrebare va pot raspunde la fel de transat si poate socant decit se asteapta unii si altii care mai spera sau se gindesc naiv la ce este viata, sau ce este dupa. Nu pot sa v-a spun decit ca "raiul " si "iadul " este si poate fi viata aceasta mizera pe care ne zbatem zi de zi sa o ducem, si anume: pentru unii chiar de la nastere si pina la moarte duc o viata fara lipsurii si de huzur; in schimb altii se nasc in greutati si duc o viata de lupta nesfirsita de a-si traii zilele macar decent. Noi, toti ne facem viata mai grea si mai imposibila pentru scopuri meschine, si din dorinta nesfirsita de a duce o viata mai buna decit ceilalti chiar cu pretul desnadejdii, a neincrederii, a dispretului, etc fata de cei pe care ii facem sa sufere.
Asta este din punctul meu de vedere reprezinta viata, si dupa moarte sfirsim dupa o lupta titanica a ajunge o amintire pentru cei apropiati, si ingrasamint pentru un pamint care in egala masura ne rabda pe toti, buni sau rai...... e ceva fatidic, ceva ce a existat si exista in natura umana.

M. Dan _ Slobozia/ il.

De la: 9am096449, la data 2009-10-04 16:31:35 Aiurea!... povestii, prostii, dogme de aburit fraerii si de manipulat masele care neavind alta posibilitate in viata aceasta materiala se gindesc doar la " speranta " de a avea ceva mai bun decit ce a avu6t intr-o viata de om si a aspirat, si-a dorit ceva mai bun cind face bilantul vietii ce a petrecut-o.
Va dau din punctul meu de vedere si de a gindii astfel de lucruri, o veste rea..... si anume ca asa cum cineva incerca sa-mi induca in cap ideea de " rai si iad " - si la aceasta intrebare va pot raspunde la fel de transat si poate socant decit se asteapta unii si altii care mai spera sau se gindesc naiv la ce este viata, sau ce este dupa. Nu pot sa v-a spun decit ca "raiul " si "iadul " este si poate fi viata aceasta mizera pe care ne zbatem zi de zi sa o ducem, si anume: pentru unii chiar de la nastere si pina la moarte duc o viata fara lipsurii si de huzur; in schimb altii se nasc in greutati si duc o viata de lupta nesfirsita de a-si traii zilele macar decent. Noi, toti ne facem viata mai grea si mai imposibila pentru scopuri meschine, si din dorinta nesfirsita de a duce o viata mai buna decit ceilalti chiar cu pretul desnadejdii, a neincrederii, a dispretului, etc fata de cei pe care ii facem sa sufere.
Asta este din punctul meu de vedere reprezinta viata, si dupa moarte sfirsim dupa o lupta titanica a ajunge o amintire pentru cei apropiati, si ingrasamint pentru un pamint care in egala masura ne rabda pe toti, buni sau rai...... e ceva fatidic, ceva ce a existat si exista in natura umana.

M. Dan _ Slobozia/ il.

Trist ce spui...sa te vedem ce mai gindesti inainte de plecarea din lumea asta. Sint sigur ca exact pe dos de cum spui aici.
Din pacate ptr toti care gindesc ca tine...VIATA ESTE ETERNA. Huma din care ne este alcatuit corpul este de moment. Ca alcatuire si forma. ESENTA ESTE ETERNA.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De ce trebuie sa reinventati totul?Parintele Porfirie al Greciei,care a trecut la Domnul acum cativa ani (deci un sfant contemporan)spunea la intrebarea "Ce e moartea?"-"Moartea nu exista".E doar o trecere la viata,daca ai cautat Viata,sau la moarte-in sensul existentei in afara lui Dumnezeu .De fapt,raspunsul meu la topic este:
-Dupa moarte,exista viata doar in Dumnezeu.Altceva ,exista,dar e mai rea decat ceea ce se intelege aici prin moarte.

da exista viata dupa moarte crede in dumnezeu si prin isus hristos fiul lui poti avea parte de viata dupa moarte incearca tot nu ai nimic de pierdut dumnezeu te accepta asa cum iesti

Ma iertati ,dar imi permit un sfat:Nu mergeti la medium,pentru a vorbi cu mortii caci este PACAT. Sunt multe motive pentru care se pot intampla astfel de tragedii unele cunoscute de noi altele nu. Dar in principiu Ducem o lipsa de hrana spirituala in primul rand ca nu citim Biblia.Si mai ales Noul Testament sa credem apoi,si sa implinim,ce gasim scris: www.bibliaromana.com/

De la: ion00, la data 2009-10-06 15:55:48Ma iertati ,dar imi permit un sfat:Nu mergeti la medium,pentru a vorbi cu mortii caci este PACAT. Sunt multe motive pentru care se pot intampla astfel de tragedii unele cunoscute de noi altele nu. Dar in principiu Ducem o lipsa de hrana spirituala in primul rand ca nu citim Biblia.Si mai ales Noul Testament sa credem apoi,si sa implinim,ce gasim scris: www.bibliaromana.com/

Stimate domn,biblia aia nu e romana nu e chiar asa de romana,e o biblie sectara tradusa in romaneste.Desi are multe in comun cu biblia autentica ceea ce gasim la link-ul dumitale e doar o facatura.Spun asta in ideea ca nu sunteti sectant si ca nu ati stiut.

viata ca viata dupa moarte...dar exista sex dupa....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2009-10-08 01:05:35viata ca viata dupa moarte...dar exista sex dupa....

De la: mytcor, la data 2009-10-08 01:40:44

De la: nastasemihail, la data 2009-10-08 01:05:35viata ca viata dupa moarte...dar exista sex dupa....

Nimeni nu se intreaba asta....e o problema...

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.