back to top ∧

Info
x
info
 
 
OK


 
Info
x
info
 
 
 


Existã viaþã dupã moarte?

 


 
Pagini: << 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 >> Sari la pagina:
 
Fosta membra 9am.ro

666 mesaje
Membru din: 24/06/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 23 Iulie 2009, ora 18:17

De la: cris170272, la data 2009-07-23 18:15:53...
o zi buna !


Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura. - Mihail Sadoveanu
Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 23 Iulie 2009, ora 18:19

dorinele,sezi bland sogore,vine cezarica si va face varza pe toti,ia sa vezi ce instructie face cu voi dupa ce-si termina somnu' de frumusete,ordine ca cezarica nici adi popa nu e in stare sa faca


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Fosta membra 9am.ro

16 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Postat pe: 23 Iulie 2009, ora 18:20





O ZI BUNA SI TIE!


Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 23 Iulie 2009, ora 18:21

va simtiti in stare sa suportati citate a' la cezar vieru[masculu' scroafei]?


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Fosta membra 9am.ro

666 mesaje
Membru din: 24/06/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 23 Iulie 2009, ora 18:22

De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-07-23 18:19:46dorinele,sezi bland sogore,vine cezarica si va face varza pe toti,ia sa vezi ce instructie face cu voi dupa ce-si termina somnu' de frumusete,ordine ca cezarica nici adi popa nu e in stare sa faca
ordine ?!!! care ordine ?!!!


Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura. - Mihail Sadoveanu
Fosta membra 9am.ro

666 mesaje
Membru din: 24/06/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 23 Iulie 2009, ora 18:23

De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-07-23 18:21:16va simtiti in stare sa suportati citate a' la cezar vieru[masculu' scroafei]?
DA !!!! il ador ce Cezarica cu rationalul lui !!!


Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura. - Mihail Sadoveanu
Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 23 Iulie 2009, ora 18:27

vine baiatu',o tira de rabdare sa le gasesc pe cele mai elocvente,dramatice si teatrale


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Fosta membra 9am.ro

205 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Postat pe: 24 Iulie 2009, ora 08:09

Existã viațã dupã moarte?

O întrebare simplã, dar mai multe rãspunsuri.

De ce?

Deoarece rãspunsul e dat în funcție de obiceiurile și credința celor care îl dau.

Totuși, existã viațã dupã moarte?

De mii de ani, aceastã întrebare îi pune pe oameni în încurcãturã. Chiar ºi teologii sunt puºi în dificultate în faþa acestei întrebãr. De-a lungul anilor, oameni din toate societãþile au meditat la aceastã întrebare, ºi s-au dat o mulþime de rãspunsuri.

Numeroºi creºtini nominali cred în rai ºi în iad. Hinduºii cred în reîncarnare. Vorbind despre credinþa musulmanã, Amir Muawiyah, asistent la un centru religios islamic, a spus: „Noi credem cã dupã moarte va fi o zi de judecatã, când te prezinþi înaintea lui Dumnezeu, Allah, ca într-o curte de judecatã“. Potrivit credinþei islamice, Allah va analiza apoi modul de viaþã al fiecãrei persoane în parte ºi o va trimite fie în paradis, fie în focul iadului.

În Sri Lanka, atât budiºtii, cât ºi catolicii obiºnuiesc sã lase uºile ºi ferestrele larg deschise în locuinþa în care se aflã o persoanã decedatã. Se aprinde o lampã cu ulei, iar sicriul este aºezat în aºa fel încât picioarele mortului sã fie îndreptate spre uºa din faþã. Ei cred cã prin aceastã practicã ajutã spiritul, sau sufletul, decedatului sã iasã din casã.

Aborigenii din Australia cred cã „fiinþele umane au un spirit care nu poate fi distrus“. Anumite triburi din Africa cred cã, dupã moarte, oamenii de rând devin fantome, în timp ce persoanele proeminente devin spirite ancestrale, care sunt onorate ºi implorate în calitate de conducãtori invizibili ai comunitãþii.

În unele þãri, credinþele referitoare la presupusele suflete ale morþilor sunt o combinare a tradiþiilor locale cu creºtinismul nominal. De exemplu, mulþi catolici ºi protestanþi din vestul Africii obiºnuiesc sã acopere oglinzile când moare cineva, pentru ca nimeni sã nu se uite în oglindã ºi sã vadã spiritul defunctului. Dupã 40 de zile de la moartea unei persoane dragi, familia ºi prietenii sãrbãtoresc urcarea sufletului la cer.


Rãspunsurile la întrebarea referitoare la ce se întâmplã cu noi când murim sunt tot atât de variate ca ºi obiceiurile ºi credinþele oamenilor care dau aceste rãspunsuri. Totuºi, majoritatea religiilor au în comun o idee pe care o considerã fundamentalã: Ceva dintr-o persoanã — un suflet, un spirit, o fantasmã — este nemuritor ºi continuã sã trãiascã dupã moarte.

Credinþa în nemurirea sufletului este împãrtãºitã aproape în unanimitate de miile de religii ºi secte ale creºtinãtãþii. Ea este, de asemenea, o doctrinã oficialã a iudaismului. În hinduism, aceastã credinþã stã la baza învãþãturii reîncarnãrii. Musulmanii cred cã sufletul vine în existenþã odatã cu corpul, dar cã acesta continuã sã trãiascã dupã ce corpul moare. Alte credinþe, cum ar fi animismul african, ºintoismul ºi chiar budismul, predau variaþiuni pe aceeaºi temã.

Unii adoptã un punct de vedere opus, ºi anume cã viaþa conºtientã se sfârºeºte în momentul morþii. Pentru aceºtia, ideea cã viaþa intelectualã ºi emoþionalã continuã într-un suflet impersonal ºi imaterial, separat de corp, pare iraþionalã. Scriitorul ºi eruditul spaniol din secolul nostru Miguel de Unamuno a scris: „A crede în nemurirea sufletului înseamnã a dori cu atâta ardoare ca sufletul sã fie nemuritor, încât aceastã voinþã sã calce în picioare raþiunea ºi sã treacã peste ea“. Printre cei care au refuzat sã creadã în nemurire se numãrã renumiþii filozofi din antichitate Aristotel ºi Epicur, medicul Hipocrate, filozoful scoþian David Hume, eruditul arab Averoes ºi primul-ministru al Indiei de dupã câºtigarea independenþei, Jawaharlal Nehru.

Întrebarea care se pune este: Avem într-adevãr un suflet nemuritor?

Mai întâi, sã vedem cum a luat naºtere doctrina nemuririi sufletului.

Un erudit în vârstã de 70 de ani, ºi, în acelaºi timp, profesor, este acuzat de impietate ºi corupere a minþilor tinerilor prin intermediul învãþãturilor sale. În pofida strãlucitului sãu discurs de apãrare pe care l-a þinut la proces, juraþii plini de prejudecãþi îl gãsesc vinovat ºi îl condamnã la moarte. Doar cu câteva ore înaintea execuþiei, bãtrânul profesor le prezintã elevilor adunaþi în jurul sãu o serie de argumente care susþin cã sufletul este nemuritor ºi cã moartea nu este ceva înspãimântãtor.

Bãrbatul condamnat nu este altul decât Socrate, renumit filozof grec din secolul al V-lea î.e.n. Discipolul sãu Platon a consemnat aceastã întâmplare în eseurile sale Apologia lui Socrate ºi Fedon. Socrate ºi Platon au fost printre primii care au promovat ideea cã sufletul este nemuritor. Însã nu ei sunt autorii acestei învãþãturi.

Doctrina nemuririi sufletului îºi are rãdãcinile în timpuri mult mai îndepãrtate. Totuºi, Socrate ºi Platon au ajustat aceastã doctrinã ºi au transformat-o într-o învãþãturã filozoficã, fãcând-o astfel mult mai atrãgãtoare pentru clasele sociale cultivate din zilele lor ºi de mai târziu.

În societatea elenã dinaintea lui Socrate ºi a lui Platon se credea, de asemenea, cã sufletul continuã sã trãiascã dupã moarte. Pitagora, renumitul matematician grec din secolul al VI-lea î.e.n., a susþinut cã sufletul este nemuritor ºi supus transmigraþiei. Înaintea lui, Tales din Milet, considerat primul filozof grec care se cunoaºte, a susþinut cã nu numai oamenii, animalele ºi plantele au un suflet nemuritor, ci ºi lucrurile de felul magneþilor, întrucât ei pot pune fierul în miºcare, atrãgându-l. Grecii antici susþineau cã sufletele morþilor erau transportate cu barca pe celãlalt mal al râului Stix, spre un vast tãrâm subteran, numit tãrâmul de jos. Acolo, judecãtorii decideau dacã sufletele trebuiau sã fie torturate într-o temniþã cu ziduri înalte sau dacã urmau sã dobândeascã fericirea în Câmpiile Elizee.

În secolul al VII-lea î.e.n., în partea de est a Iranului, sau a Persiei, a trãit un profet pe nume Zoroastru. El a introdus o formã de închinare numitã zoroastrism. Aceasta a fost religia Imperiului Persan, care a dominat lumea înainte ca Grecia sã devinã putere mondialã. În scrierile zoroastriene se spun urmãtoarele: „În nemurire, sufletul celui Drept va fi întotdeauna Fericit, dar sufletul Mincinosului va fi în mod sigur chinuit. Aceste Legi au fost date de Ahura Mazda [adicã de „un zeu înþelept“] datoritã autoritãþii Sale supreme“.

Învãþãtura nemuririi sufletului a fãcut, de asemenea, parte din religia persanã prezoroastrianã. Vechile triburi persane, de exemplu, aveau grijã de sufletele morþilor oferindu-le mâncare ºi îmbrãcãminte, pentru a le folosi în lumea de dincolo.

Credinþa în viaþa de dupã moarte a ocupat un loc central în religia egipteanã. Egiptenii susþineau cã sufletul persoanei decedate era judecat de Osiris, divinitatea supremã a lumii de dincolo. De exemplu, un document din papirus, datând, dupã cât se pare, din secolul al XIV-lea î.e.n., îl prezintã pe Anubis, zeul morþilor, ducând sufletul scribului Hunefer înaintea lui Osiris. Pe un taler al unei balanþe este aºezatã inima scribului, reprezentând conºtiinþa acestuia, iar pe celãlalt taler, pana pe care zeiþa adevãrului ºi a justiþiei o poartã pe cap. Thot, un alt zeu, înregistreazã rezultatul obþinut în urma cântãririi. Întrucât inima lui Hunefer nu este îngreunatã de vinovãþie, ea cântãreºte mai puþin decât pana, iar Hunefer primeºte aprobarea de a intra pe tãrâmul lui Osiris ºi i se dã nemurirea. Papirusul prezintã ºi o femeie-monstru stând lângã balanþã, fiind gata sã-l devoreze pe cel decedat dacã inima acestuia nu trece testul. Egiptenii obiºnuiau, de asemenea, sã-ºi mumifice morþii ºi sã pãstreze corpurile faraonilor în piramide impresionante, întrucât credeau cã sufletul supravieþuia atât timp cât corpul era pãstrat.

Diferite civilizaþii antice au avut în comun o învãþãturã: nemurirea sufletului. Au luat ele aceastã învãþãturã din aceeaºi sursã?

Originea acestei învãþãturi

„În lumea anticã, se spune în cartea The Religion of Babylonia and Assyria (Religia Babiloniei ºi a Asiriei), Egiptul, Persia ºi Grecia au suferit influenþa religiei babiloniene.“ Cartea explicã în continuare: „Având în vedere contactul iniþial dintre Egipt ºi Babilonia, despre care vorbesc tãbliþele gãsite în Tell el-Amarna, au existat, bineînþeles, nenumãrate ocazii pentru infiltrarea conceptelor ºi a obiceiurilor babiloniene în cultele egiptene. În Persia, cultul lui Mithra dezvãluie influenþa inconfundabilã a conceptelor babiloniene . . . Prezenþa unui numãr foarte mare de elemente semitice atât în mitologia anticã greacã, cât ºi în cultele elene este în prezent recunoscutã de atât de mulþi erudiþi, încât orice comentariu este de prisos. Mai exact, aceste elemente semitice sunt în mare parte babiloniene“.

Dar nu diferã mult conceptele babilonienilor referitoare la ce se întâmplã dupã moarte de conceptele egiptenilor, ale persanilor ºi ale grecilor?

Sã analizãm, de exemplu, poemul babilonian Epopeea lui Ghilgameº. Obsedat de realitatea morþii, eroul în vârstã al acestui poem, Ghilgameº, porneºte în cãutarea nemuririi, dar nu reuºeºte sã o gãseascã. În timpul cãlãtoriei, el o întâlneºte pe zeiþa vinului, care îl încurajeazã sã profite de viaþa lui prezentã, pentru cã nu va gãsi viaþa veºnicã pe care o cautã. Mesajul transmis de întregul poem este acela cã moartea este inevitabilã, iar speranþa nemuririi este o iluzie. Indicã oare acest poem cã babilonienii nu credeau în viaþa de apoi?

Profesorul Morris Jastrow jr, de la Universitatea din Pennsylvania (S.U.A.), a scris: „Nici poporul, nici conducãtorii religioºi [babilonieni] nu au admis vreodatã posibilitatea anihilãrii totale a ceea ce, odatã, a fost chemat la viaþã. Moartea [în concepþia lor] era o trecere la o altã formã de viaþã, iar tãgãduirea nemuririi nu fãcea decât sã accentueze imposibilitatea de a scãpa de schimbarea existenþei produsã de moarte“. Într-adevãr, babilonienii credeau ºi cã viaþa unei persoane bune continua, într-o anumitã formã, dupã moarte. Aceastã credinþã ºi-o manifestau îngropând împreunã cu morþii obiecte pe care aceºtia sã le foloseascã în viaþa de apoi.

În mod clar, învãþãtura nemuririi sufletului îºi are rãdãcinile în Babilonul antic. Potrivit Bibliei, o carte consideratã a fi istorie exactã, oraºul Babel, sau Babilon, a fost fondat de Nimrod, un strãnepot al lui Noe. Dupã Potopul mondial din zilele lui Noe exista o singurã limbã ºi o singurã religie. Prin faptul cã a fondat acel oraº ºi a construit un turn în el, Nimrod a introdus o nouã religie. Relatarea biblicã spune cã, dupã încurcarea limbilor la Babel, constructorii turnului, care au eºuat, s-au împrãºtiat în toate pãrþile ºi au început o nouã viaþã, ducând cu ei ºi religia pe care o aveau (Geneza 10:6–10; 11:4–9). Astfel, învãþãturile religioase babiloniene s-au împrãºtiat pe toatã faþa pãmântului.

Potrivit legendei, Nimrod a murit de o moarte violentã. Era normal ca, dupã moartea sa, în rândul babilonienilor sã aparã tendinþa de a-l venera, considerându-l fondatorul, constructorul ºi primul rege al oraºului lor. Întrucât zeul Marduk (Bel-Merodakh) era considerat fondatorul Babilonului, unii erudiþi au avansat ipoteza cã Marduk este zeificatul Nimrod. Dacã acest lucru este adevãrat, atunci ideea potrivit cãreia o persoanã are un suflet care trãieºte dupã moarte trebuie sã fi predominat cel puþin de la moartea lui Nimrod. În orice caz, paginile istoriei dezvãluie faptul cã, dupã Potop, locul în care s-a nãscut învãþãtura nemuririi sufletului a fost Babelul, sau Babilonul.

Cum a ajuns totuºi aceastã doctrinã sã ocupe un loc important în majoritatea religiilor de astãzi?

Cum a pãtruns în hinduism ºi în alte religii orientale ideea cã omul are un suflet nemuritor? Aceastã întrebare prezintã interes chiar ºi pentru cei din Occident, care, probabil, nu sunt familiarizaþi cu aceste religii, deoarece aceastã doctrinã influenþeazã modul în care o persoanã priveºte viitorul. Întrucât învãþãtura nemuririi sufletului este numitorul comun al majoritãþii religiilor de astãzi, cunoaºterea modului în care a apãrut acest concept poate avea, într-adevãr, drept rezultat o mai bunã înþelegere ºi comunicare.

Ninian Smart, profesor de religie la Universitatea Lancaster din Marea Britanie, a fãcut urmãtoarea remarcã: „Cel mai important centru de influenþã religioasã din Asia a fost ºi este India. ªi aceasta nu numai pentru cã India a fost leagãnul unui numãr mare de credinþe — hinduismul, budismul, jainismul, sikhismul etc. —, ci ºi pentru cã una dintre acestea, budismul, a ajuns sã exercite o puternicã influenþã, aproape totalã, asupra culturii din estul Asiei“. Pentru multe culturi care au fost influenþate în acest fel, „India rãmâne leagãnul lor spiritual“, a spus un erudit hindus pe nume Nikhilananda. Atunci în ce fel a adus prejudicii Indiei ºi altor regiuni ale Asiei aceastã învãþãturã a nemuririi?

Învãþãtura hindusã despre reîncarnare

În secolul al VI-lea î.e.n., în timp ce Pitagora ºi discipolii sãi din Grecia pledau în favoarea teoriei transmigraþiei sufletelor, înþelepþii hinduºi care trãiau de-a lungul malurilor fluviilor Indus ºi Gange din India promovau acelaºi concept. Este puþin probabil ca apariþia simultanã a acestui concept „în societatea elenã ºi în India sã fi fost o simplã coincidenþã“, a spus istoricul Arnold Toynbee. „O posibilã sursã comunã [de influenþã], a explicat Toynbee, este societatea nomadã eurasiaticã, societate care, în secolele al VIII-lea ºi al VII-lea î.e.n., a nãvãlit în India, în Asia de sud-vest, în stepa care se întinde de-a lungul coastei de nord a Mãrii Negre, în Peninsula Balcanicã ºi în Anatolia.“ Triburile migratoare eurasiatice au dus, bineînþeles, cu ele conceptul transmigraþiei.

Hinduismul apãruse în India mult mai înainte, odatã cu sosirea arienilor aproximativ în 1500 î.e.n. Chiar de la început, hinduismul a susþinut ideea cã sufletul este diferit de corp ºi cã supravieþuieºte morþii. Astfel, hinduºii practicau cultul strãmoºilor ºi pregãteau mâncare pentru a fi consumatã de sufletele morþilor lor. Secole mai târziu, când ideea transmigraþiei sufletelor a pãtruns în India, aceasta trebuie sã fi atras atenþia înþelepþilor hinduºi, care erau frãmântaþi de problema larg rãspânditã a existenþei rãului ºi a suferinþei în rândul oamenilor. Combinând aceastã concepþie a transmigraþiei cu legea karma, legea cauzei ºi a efectului, înþelepþii hinduºi au elaborat teoria reîncarnãrii, potrivit cãreia calitãþile ºi defectele dintr-o viaþã sunt rãsplãtite sau pedepsite în urmãtoarea viaþã.

Dar a existat un alt concept care a influenþat învãþãtura hindusã despre suflet. „Se pare cã este adevãrat faptul cã, exact în momentul în care au fost elaborate teoria transmigraþiei ºi karma, sau chiar mai devreme, se spune într-o enciclopedie, un alt concept a început treptat sã se contureze în interiorul unui mic cerc de intelectuali din nordul Indiei, ºi anume, conceptul filozofic Brahman-atman [supremul ºi eternul Brahman, realitatea ultimã].“ — Encyclopædia of Religion and Ethics. Aceastã idee a fost combinatã cu teoria reîncarnãrii pentru a defini idealul ultim al hinduºilor: eliberarea de ciclul transmigraþiei pentru a fi una cu realitatea ultimã. Hinduºii cred cã aceastã stare poate fi dobânditã prin strãduinþa de a avea o conduitã acceptabilã ºi o cunoºtinþã profundã despre hinduism.

Aºadar, înþelepþii hinduºi au elaborat doctrina reîncarnãrii combinând ideea transmigraþiei sufletelor cu legea karma ºi cu conceptul despre Brahman. Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel, poet ºi fost ambasador al Mexicului în India, a scris: „În timp ce hinduismul se rãspândea, în brahmanism, în budism ºi în alte religii asiatice se propaga o idee consideratã esenþialã în aceste religii, ºi anume, metempsihoza, transmigraþia sufletelor printr-un cerc de existenþe succesive“.

Doctrina reîncarnãrii este fundamentul hinduismului modern. Filozoful hindus Nikhilananda a spus: „Orice hindus devotat este convins de faptul cã dobândirea nemuririi nu este un drept exclusiv al câtorva aleºi, ci un drept natural al tuturor“.

Ciclul renaºterii în budism

Budismul a fost întemeiat în India în jurul anului 500 î.e.n. Tradiþia budistã spune cã un prinþ indian pe nume Siddhartha Gautama, care, dupã ce a obþinut iluminarea, a ajuns sã fie cunoscut ca Buddha, a fost fondatorul religiei budiste. Întrucât budismul provine din hinduism, învãþãturile budiste se aseamãnã sub multe aspecte cu învãþãturile hinduse. Potrivit religiei budiste, existenþa este un ciclu continuu de renaºtere ºi moarte ºi, ca ºi în hinduism, viaþa fiecãrui individ este determinatã de faptele sãvârºite în existenþa anterioarã.

Totuºi budismul nu defineºte existenþa în termenii unui suflet individual care trãieºte dupã moarte. „În accepþia lui [Buddha], psihicul uman este doar un ºir trecãtor de stãri psihologice discontinue, unite numai de dorinþã“, a afirmat Arnold Toynbee. Totuºi, Buddha credea cã ceva — o anumitã stare psihologicã sau o forþã — este transmisã de la o existenþã la alta. Dr. Walpola Rahula, un erudit budist, a explicat:
„O fiinþã nu este decât o combinare de forþe ºi energii fizice ºi mentale. Ceea ce numim moarte este întreruperea totalã a funcþionãrii corpului fizic. Dispar complet aceste forþe ºi energii odatã cu încetarea funcþionãrii corpului? Budismul spune «Nu». Voinþa, dorinþa, setea de a exista, de a continua, de a deveni este o forþã foarte puternicã ce pune în miºcare toate vieþile, toate existenþele ºi chiar întreaga lume. Aceasta este cea mai puternicã forþã, cea mai puternicã energie din lume. Potrivit religiei budiste, aceastã forþã nu înceteazã sã acþioneze odatã cu oprirea funcþionãrii corpului, adicã odatã cu moartea, ci continuã sã se manifeste într-o altã formã, dând naºtere unei noi existenþe, numitã renaºtere“.

Concepþia budistã referitoare la viaþa de apoi este urmãtoarea: Existenþa este veºnicã doar dacã individul atinge idealul final al Nirvanei, eliberarea de ciclul renaºterilor. Nirvana nu este o stare de fericire eternã ºi nici o stare în care individul devine una cu realitatea ultimã. Aceasta este pur ºi simplu o stare de nonexistenþã: „locul fãrã moarte“ aflat dincolo de existenþa individualã. Un dicþionar defineºte „Nirvana“ astfel: „un loc sau o stare de uitare a grijilor, a durerilor sau a realitãþii exterioare“ (Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary). Budiºtii sunt încurajaþi nu numai sã caute nemurirea, ci ºi sã treacã dincolo de aceasta prin dobândirea stãrii de Nirvana.

În timp ce se rãspândea în diferite pãrþi ale Asiei, budismul ºi-a modificat învãþãturile, adaptându-se credinþelor locale. De exemplu, Mahayana, o formã a budismului care predominã în China ºi în Japonia promoveazã credinþa în bodhisattva cereºti, sau în viitori Buddha. Bodhisattva amânã intrarea în Nirvana lor în schimbul trãirii a nenumãrate vieþi pentru a le sluji altora ºi pentru a-i ajuta sã obþinã Nirvana. Astfel, cineva poate alege sã continue ciclul renaºterii chiar ºi dupã ce ajunge la stadiul de a dobândi Nirvana.

O altã schimbare doctrinalã care a devenit deosebit de influentã în China ºi în Japonia este doctrina despre Tãrâmul pur, aflat undeva în Apus, doctrinã creatã de Buddha Amitaba, sau Amida. Cei care cheamã numele lui Buddha cu credinþã se renasc în Tãrâmul pur, sau în paradis, unde condiþiile sunt mai favorabile pentru dobândirea iluminãrii finale. La ce a dus aceastã învãþãturã? Profesorul Ninian Smart a explicat: „Dupã cum era de aºteptat, splendoarea paradisului, viu descris în unele scrieri mahayane, a ajuns sã ia locul Nirvanei în imaginaþia popularã, fiind considerat idealul suprem“.

Budismul tibetan cuprinde ºi alte elemente locale. De exemplu, cartea tibetanã a morþilor vorbeºte despre destinul unui individ aflat în stadiul intermediar dinainte de a se renaºte. Se spune cã morþii sunt expuºi luminii strãlucitoare a realitãþii ultime, iar cei incapabili sã suporte lumina nu obþin eliberarea, însã se renasc. Evident, budismul, în formele lui variate, promoveazã ideea nemuririi.

Cultul strãmoºilor în ºintoismul japonez

În Japonia exista o religie înainte de introducerea budismului în secolul al VI-lea e.n. Era o religie fãrã nume, constând din credinþe asociate cu principii morale ºi cu obiceiuri ale popoarelor. Totuºi, odatã cu introducerea budismului s-a ivit necesitatea de a deosebi religia japonezã de religia strãinã. Astfel a venit în existenþã denumirea „ºinto“, care înseamnã „calea zeilor“.

Ce susþinea ºintoismul primitiv cu privire la viaþa de apoi? Dupã apariþia primelor orezãrii, „cultura orezului necesita comunitãþi bine organizate ºi stabile“, se explicã în lucrarea Kodansha Encyclopedia of Japan, „ºi astfel au luat naºtere ritualurile agrare, care, mai târziu, au avut un rol foarte important în ºintoism“. Teama de sufletele morþilor i-a determinat pe aceºti oameni din vechime sã nãscoceascã ritualuri care sã-i liniºteascã pe morþi. Aceasta a dus la apariþia închinãrii la spiritele strãmoºilor.

Potrivit credinþei ºintoiste, sufletul celui „dispãrut“ pãstreazã personalitatea acestuia, dar este contaminat de impuritatea morþii. Când cei îndoliaþi þin ritualuri comemorative, sufletul este purificat pânã când este eliminat tot rãul, dobândind un caracter blând ºi binevoitor. Dupã un anumit timp, spiritul ancestral este ridicat la rangul de divinitate ancestralã, sau de protector. Existând în acelaºi timp cu budismul, ºintoismul a împrumutat unele învãþãturi budiste, inclusiv învãþãtura despre paradis. Astfel, constatãm cã credinþa în nemurire joacã un rol fundamental în ºintoism.

Doctrina nemuririi în daoism ºi cultul strãmoºilor în confucianism

Daoismul a fost fondat de Lao Zi, despre care se spune cã a trãit în China în secolul al VI-lea î.e.n. Potrivit daoismului, idealul vieþii este armonizarea activitãþii omului cu Dao — calea naturalã a devenirii lucrurilor. Concepþiile daoiste referitoare la nemurire pot fi rezumate în urmãtoarele cuvinte: Dao este principiul absolut al universului. Dao nu are nici început, nici sfârºit. Trãind în armonie cu Dao, individul se contopeºte cu el ºi devine etern.

În încercarea lor de a fi una cu natura, daoiºtii au devenit cu timpul foarte interesaþi de imuabilitatea acesteia ºi de capacitatea ei de a se regenera. Ei presupuneau cã, trãind în armonie cu Dao, sau cu calea naturalã a devenirii lucrurilor, individul ar putea în vreun fel sã descopere secretele naturii ºi sã devinã imun la daunele fizice, la boli ºi chiar la moarte.

Daoiºtii au început sã practice meditaþia, sã promoveze anumite tehnici respiratorii ºi sã þinã regimuri alimentare, care, dupã cum se presupunea, puteau întârzia degradarea fizicã ºi moartea. La scurt timp dupã aceea au început sã circule legende despre fiinþe nemuritoare care puteau sã zboare pe nori, sã aparã ºi sã disparã dupã voie, care trãiau de foarte mulþi ani pe munþi sacri sau pe insule îndepãrtate, hrãnindu-se cu rouã sau cu fructe miraculoase. Istoria chinezã spune cã, în anul 219 î.e.n., împãratul Ch’in Shih Huang Ti a trimis o flotã formatã din 3000 de bãieþi ºi fete pentru a gãsi insula legendarã a lui P’eng-lai, lãcaºul fiinþelor nemuritoare, ºi pentru a aduce de acolo iarba nemuririi. Se înþelege de la sine cã aceºtia nu s-au întors cu elixirul cãutat.

Aflându-se în cãutarea vieþii eterne, daoiºtii au apelat la tehnici alchimiste pentru a prepara pilule ale nemuririi. În concepþia daoistã, viaþa este rezultatul interacþiunii a douã forþe opuse, yin ºi yang (prima de naturã femininã, iar a doua de naturã masculinã). Astfel, amestecând plumb (închis la culoare, sau yin) cu mercur (deschis la culoare, sau yang), alchimiºtii au simulat un proces natural, sperând cã produsul obþinut va fi pilula nemuririi.

În secolul al VII-lea e.n., budismul a pãtruns în viaþa religioasã a Chinei. Rezultatul a fost un amalgam de elemente budiste, spiritism ºi cultul strãmoºilor. „Atât budismul, cât ºi daoismul, a spus profesorul Ninian Smart, au dat formã ºi fond credinþelor referitoare la viaþa de apoi, care se conturau uºor în cultul strãmoºilor întâlnit la vechii chinezi.“

Confucius, un alt înþelept proeminent al Chinei, care a trãit în secolul al VI-lea î.e.n., a cãrui filozofie a devenit fundamentul confucianismului, nu a dezvoltat prea mult ideea referitoare la viaþa de apoi. Dimpotrivã, el a subliniat importanþa bunãtãþii morale ºi a unui comportament acceptat pe plan social. Totuºi, el a pledat în favoarea cultului strãmoºilor ºi a acordat o mare importanþã respectãrii ritualurilor ºi a ceremoniilor þinute în cinstea spiritelor strãmoºilor decedaþi.

Alte religii orientale

Jainismul a fost fondat în India în secolul al VI-lea î.e.n. Fondatorul lui, Mahāvīra, susþinea cã toate fiinþele vii au un suflet etern ºi cã eliberarea sufletului din sclavia karmei este posibilã numai prin manifestarea unui spirit de sacrificiu, prin autodisciplinã ºi prin respectarea riguroasã a principiului nonviolenþei faþã de toate creaturile. Jainiºtii susþin aceste concepte ºi astãzi.

India este, de asemenea, leagãnul sikhismului, o religie practicatã de 19 milioane de oameni. Aceastã religie a fost fondatã în secolul al XVI-lea, când Guru Nānak a decis sã ia din hinduism ºi din islamism ce era cel mai bun ºi sã formeze o singurã religie. Sikhismul a adoptat credinþele hinduse referitoare la nemurirea sufletului, reîncarnare ºi karma.

Este clar deci cã concepþia potrivit cãreia viaþa continuã dupã ce corpul moare face parte integrantã din majoritatea religiilor orientale. Dar ce se poate spune despre creºtinãtate, iudaism ºi islamism?

Fãcând o promisiune referitoare la viaþa de apoi, aproape toate religiile se bazeazã pe credinþa cã omul are un suflet nemuritor ºi cã, dupã moarte, acesta cãlãtoreºte spre un alt domeniu sau transmigreazã spre o altã fiinþã. Aºa cum am vãzut mai înainte credinþa în nemurirea sufletului face parte integrantã din religiile orientale încã de la întemeierea acestora.

Dar ce putem spune despre iudaism, creºtinãtate ºi islamism? Cum a ajuns aceastã învãþãturã sã ocupe un loc central în cadrul acestor credinþe?

Iudaismul asimileazã doctrine greceºti

Iudaismul a apãrut în urmã cu 4000 de ani, în timpul lui Avraam. Redactarea scrierilor ebraice sfinte a început în secolul al XVI-lea î.e.n. ºi s-a terminat pe vremea când Socrate ºi Platon dãdeau contur teoriei nemuririi sufletului. Învaþã aceste Scripturi despre nemurirea sufletului?

Encyclopaedia Judaica rãspunde: „Numai în perioada postbiblicã s-au pus bazele unei credinþe bine conturate ºi ferm stabilite referitoare la nemurirea sufletului, care a devenit o piatrã de temelie a credinþei iudaice ºi a credinþei creºtine“. Ea afirmã, de asemenea, urmãtoarele: „În perioada biblicã, persoana era consideratã un tot unitar. Astfel, între suflet ºi corp nu exista o deosebire netã“. Primii evrei credeau în învierea morþilor, ºi aceastã credinþã „trebuie sã se fi deosebit de credinþa în . . . nemurirea sufletului“, afirmã enciclopedia.

Atunci cum a devenit aceastã doctrinã „o piatrã de temelie“ a iudaismului? Istoria ne furnizeazã rãspunsul. În anul 332 î.e.n., Alexandru cel Mare a ocupat o mare parte din Orientul Mijlociu în timpul cuceririi sale fulger. La sosirea sa la Ierusalim, evreii l-au primit cu braþele deschise. Potrivit istoricului evreu din secolul I Flavius Josephus, ei chiar i-au arãtat profeþia din cartea lui Daniel, care fusese scrisã cu peste 200 de ani înainte ºi care vorbea în mod clar despre cucerirea efectuatã de Alexandru cel Mare în calitate de „rege al Greciei“ (Daniel 8:5–8, 21). Succesorii lui Alexandru cel Mare au continuat planul acestuia de elenizare, impregnând tot imperiul cu limba, cultura ºi filozofia greacã. Amestecul celor douã culturi — cea greacã ºi cea iudaicã — a fost inevitabil.

La începutul secolului al III-lea î.e.n. a început prima traducere în limba greacã a Scripturilor ebraice, numitã Septuaginta. Prin intermediul acesteia, mulþi neevrei au ajuns sã aibã respect faþã de religia iudaicã ºi sã se familiarizeze cu ea, unii dintre ei chiar trecând la iudaism. Pe de altã parte, evreii au ajuns buni cunoscãtori ai gândirii elene, iar unii au devenit filozofi, ceva cu totul nou pentru ei. Filon din Alexandria, care a trãit în secolul I e.n., a fost unul dintre aceºti filozofi evrei.

Filon l-a venerat pe Platon ºi s-a strãduit sã explice iudaismul în termenii filozofiei greceºti. „Creând o sintezã unicã a filozofiei platonice ºi a tradiþiei biblice“, se spune în cartea Heaven — A History, „Filon a pregãtit calea pentru gânditorii creºtini de mai târziu“ ºi, de asemenea, pentru cei evrei. Care au fost concepþiile lui Filon cu privire la suflet? Cartea spune în continuare: „În accepþia lui, moartea readuce sufletul la starea lui iniþialã, de dinaintea naºterii. Întrucât sufletul aparþine lumii spirituale, viaþa din trup nu devine altceva decât un scurt episod, adesea nefericit“. Printre alþi gânditori evrei care credeau în nemurirea sufletului se numãrã Isaac Israeli, cunoscutul fizician evreu din secolul al X-lea, ºi Moses Mendelssohn, filozof germano-evreu din secolul al XVIII-lea.

O carte care, de asemenea, a influenþat profund gândirea ºi viaþa evreilor este Talmudul — un rezumat scris al aºa-numitei legi orale, care, mai târziu, a ajuns sã conþinã comentarii ºi explicaþii pe marginea acestei legi, fiind întocmit de rabini începând din secolul al II-lea e.n. pânã în evul mediu. „Rabinii Talmudului, se spune într-o enciclopedie, credeau cã sufletul continuã sã existe dupã moarte“ (Encyclopaedia Judaica). Talmudul chiar vorbeºte despre morþi care vin în contact cu cei vii. „Probabil cã, din cauza influenþei exercitate de platonism, se spune în Encyclopædia of Religion and Ethics, [rabinii] credeau în preexistenþa sufletelor.“

Literatura misticã iudaicã de mai târziu, numitã Cabala, merge pânã acolo încât predã învãþãtura reîncarnãrii. Referitor la aceastã credinþã, The New Standard Jewish Encyclopedia spune: „Se pare cã ideea a luat naºtere în India. . . . În Cabala, aceasta apare pentru prima oarã în cartea Bahir, ºi apoi, de la Zohar înainte, a fost general acceptatã de mistici, jucând un rol important în credinþa ºi literatura hasidicã“. Astãzi, în Israel, reîncarnarea este larg acceptatã ca învãþãturã iudaicã.
9 Aºadar, ideea nemuririi sufletului a pãtruns în iudaism în urma influenþei filozofiei greceºti, iar astãzi, doctrina este împãrtãºitã de majoritatea facþiunilor iudaismului. Ce se poate spune despre modul în care a pãtruns aceastã învãþãturã în creºtinãtate?

Creºtinãtatea adoptã ideile lui Platon

Creºtinismul autentic a început odatã cu Isus Hristos. Cu privire la Isus, Miguel de Unamuno, un erudit spaniol proeminent din secolul nostru, a scris: „El a crezut mai degrabã în învierea cãrnii, potrivit modelului iudaic, ºi nu în nemurirea sufletului, potrivit modelului platonic [grecesc]. . . . Dovada acestui fapt poate fi observatã în orice carte onestã de exegezã“. El a încheiat spunând: „Nemurirea sufletului . . . este o dogmã filozoficã pãgânã“.

Când ºi cum s-a infiltrat în creºtinism aceastã „dogmã filozoficã pãgânã“? Lucrarea New Encyclopædia Britannica dã urmãtoarea explicaþie: „Începând cu a doua jumãtate a secolului al II-lea A.D., creºtinii care aveau o anumitã instruire în filozofia greacã au început sã simtã nevoia de a-ºi exprima credinþa în termenii acestei filozofii, atât pentru propria satisfacþie intelectualã, cât ºi pentru a-i converti pe pãgânii instruiþi. Filozofia pe care au considerat-o cea mai potrivitã a fost platonismul“.

Doi dintre aceºti filozofi timpurii au exercitat o mare influenþã asupra doctrinelor creºtinãtãþii. Unul dintre ei a fost Origen din Alexandria (cca 185–254 e.n.), iar celãlalt a fost Augustin din Hipona (354–430 e.n.). Cu privire la ei, o lucrare de referinþã afirmã: „Datoritã lui Origen în Est ºi Sf. Augustin în Vest, sufletul a ajuns sã fie considerat o substanþã spiritualã ºi un concept filozofic format din natura sufletului“ (New Catholic Encyclopedia). Pe ce bazã ºi-au formulat Origen ºi Augustin ideile referitoare la suflet?

Origen a fost un discipol al lui Clement din Alexandria, acesta din urmã fiind „primul Pãrinte care, fãrã îndoialã, a împrumutat din tradiþia greacã concepþia referitoare la suflet“, se spune în New Catholic Encyclopedia. Concepþiile lui Platon despre suflet trebuie sã fi influenþat profund gândirea lui Origen. „[Origen] a adãugat la doctrina creºtinã întreaga dramã cosmicã a sufletului, pe care a preluat-o de la Platon“, a spus teologul Werner Jaeger în lucrarea The Harvard Theological Review.

Augustin este considerat de unii membri ai creºtinãtãþii drept cel mai mare gânditor al antichitãþii. Înainte de a se converti la „creºtinism“ la vârsta de 33 de ani, Augustin a manifestat un viu interes pentru filozofie, devenind un neoplatonician. Dupã ce s-a convertit, el a rãmas în continuare adeptul gândirii neoplatonice. „Mintea sa a fost creuzetul în care a avut loc cea mai completã fuziune dintre religia Noului Testament ºi tradiþia platonicã a filozofiei greceºti“, se spune în The New Encyclopædia Britannica. Într-o altã enciclopedie se spune cã „doctrina [lui Augustin referitoare la suflet], care în Orient a fost consideratã normã pânã la sfârºitul secolului al XII-lea, se datora în mare parte . . . neoplatonismului“. — New Catholic Encyclopedia.

În secolul al XIII-lea, învãþãturile lui Aristotel au câºtigat popularitate în Europa în mare parte datoritã existenþei în limba latinã a lucrãrilor erudiþilor arabi care fãcuserã numeroase comentarii pe marginea scrierilor aristoteliene. Un erudit catolic pe nume Thomas D’Aquino a fost profund impresionat de gândirea aristotelianã. Datoritã scrierilor lui D’Aquino, concepþiile lui Aristotel au exercitat o influenþã mai mare asupra învãþãturilor bisericii decât concepþiile lui Platon. Totuºi, aceastã tendinþã nu a influenþat învãþãtura despre nemurirea sufletului.

Aristotel a susþinut cã sufletul este legat într-un mod inseparabil de corp, cã nu continuã sã existe în mod individual dupã moarte ºi cã, dacã existã ceva etern în om, acesta este abstract, este o inteligenþã impersonalã. Aceastã concepþie referitoare la suflet nu era în armonie cu credinþa bisericii, care susþinea cã sufletele individuale supravieþuiesc morþii. Aºadar, D’Aquino a modificat concepþia aristotelianã despre suflet, afirmând cã nemurirea sufletului poate fi doveditã în mod logic. Astfel, credinþa bisericii în nemurirea sufletului a rãmas intactã.

Secolele al XIV-lea ºi al XV-lea, considerate perioada de început a Renaºterii, au cunoscut o retrezire a interesului faþã de filozofia lui Platon. Renumita familie Medici din Italia chiar a contribuit la înfiinþarea unei academii în Florenþa cu scopul de a promova studiul filozofiei lui Platon. De-a lungul secolelor al XVI-lea ºi al XVII-lea, interesul faþã de filozofia lui Aristotel s-a diminuat. Iar Reforma din secolul al XVI-lea nu a adus cu sine o reformã a învãþãturii despre suflet. Deºi reformatorii protestanþi nu erau de acord cu învãþãtura despre purgatoriu, ei au acceptat ideea pedepsei eterne sau a recompensei eterne.

Astfel, învãþãtura nemuririi sufletului predominã în majoritatea confesiunilor creºtinãtãþii. Remarcând aceastã situaþie, un erudit american a scris: „În realitate, pentru marea majoritate a oamenilor din lumea occidentalã, religia înseamnã nemurire ºi nimic altceva. Dumnezeu este realizatorul nemuririi“.

Nemurirea ºi religia islamicã

Religia islamicã a apãrut când Mahomed a devenit profet, la vârsta de aproximativ 40 de ani. Musulmanii cred, în general, cã acesta a avut revelaþii de-a lungul unei perioade de 20 sau 23 de ani, din aproximativ 610 e.n. pânã în 632 e.n., când a survenit moartea sa. Aceste revelaþii sunt consemnate în Coran, cartea sacrã a musulmanilor. În momentul apariþiei religiei islamice, în iudaism ºi creºtinãtate pãtrunsese deja conceptul platonic referitor la suflet.

Musulmanii cred cã religia lor este punctul culminant al revelaþiilor pe care le-au avut evreii ºi creºtinii fideli din vechime. Coranul citeazã atât Scripturile ebraice, cât ºi Scripturile greceºti. Cu toate acestea, în privinþa învãþãturii despre nemurirea sufletului, Coranul se abate de la aceste scrieri. Coranul învaþã cã omul are un suflet care continuã sã trãiascã dupã moarte. De asemenea, acesta vorbeºte despre învierea morþilor, despre o zi de judecatã ºi despre destinul final al sufletului: fie viaþã într-o grãdinã cereascã a paradisului, fie pedeapsã într-un iad de foc.

Musulmanii susþin cã sufletul unei persoane decedate merge în Barzakh, sau „Bariera“, „locul sau starea în care se vor afla oamenii dupã moarte ºi înainte de Judecatã“ (Sura 23:99, 100, The Holy Qur-an, nota de subsol). Acolo, sufletul este conºtient, suportând aºa-numitul „chin al mormântului“, dacã persoana a fost rea, sau având parte de fericire, dacã aceasta a fost fidelã. Totuºi ºi cei fideli trebuie sã suporte, într-o anumitã mãsurã, acest chin, din cauza câtorva pãcate comise în timpul vieþii. În ziua judecãþii, fiecare îºi va primi destinul etern, cu care se sfârºeºte acel stadiu intermediar.

Ideea nemuririi sufletului a apãrut în iudaism ºi în creºtinãtate ca urmare a influenþei platonice, însã în religia islamicã conceptul s-a dezvoltat încã de la apariþia acesteia. Aceasta nu înseamnã cã erudiþii arabi nu au încercat sã combine învãþãturile islamice cu filozofia greacã. În realitate, lumea arabã a fost foarte mult influenþatã de lucrãrile lui Aristotel. Renumiþi erudiþi arabi, ca Avicenna ºi Averoes, au explicat ºi au dezvoltat gândirea aristotelianã. Cu toate acestea, în încercarea lor de a armoniza gândirea greceascã cu gândirea musulmanã referitoare la suflet, ei au elaborat diverse teorii. De exemplu, Avicenna a susþinut cã sufletul individual este nemuritor. Averoes, dimpotrivã, a susþinut contrariul. În pofida acestor puncte de vedere, doctrina nemuririi sufletului rãmâne credinþa musulmanilor.


Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 24 Iulie 2009, ora 19:00

Reincarnarea decodificata in biblie
In urma cu aproape o suta de ani, Edgar Cayce avea sa fie cel mai mare profet din istoria SUA, cat si unul dintre cei mai mari ai omenirii. Disponibilitatea si usurinta sa de a intra imediat in starea de hipnoza si de a extrage de “undeva” informatii pretioase l-au facut celebru chiar in randul presedintilor americani. Pe parcursul sedintelor sale de autohipnoza a vorbit despre fel si fel de remedii medicale in premiera, a dat indicatii chiar si pentru anumite operatii chirurgicale, a vorbit despre diferite lumi, civilizatii, cristale, reincarnare, Atlantida si cate si mai cate.
Edgar Cayce (1877–1945) s-a nãscut într-o familie sãracã din Kentucky. A fost retras de la ºcoalã dupã ce a absolvit 8 clase, pentru cã familia nu îºi permitea sã plãteascã taxele ºi educaþia primitã pânã atunci era consideratã suficientã. Pierderea nu a fost prea mare pentru cã Edgar Cayce a fost un elev mediocru care avea dificultãþi în a memora orice, chiar ºi alfabetul.
Pãrãsind ºcoala, Cayce porneºte în cãutarea unui loc de muncã. Angajat ca ºi comis-voiajor, el se îmbolnãveºte de o laringitã severã în 1900 care îi provoacã pierderea totalã a vocii. Doctorii care l-au consultat au constatat cã problema sa este de naturã psihologicã – o reacþie istericã la despãrþirea de logodnica sa. Pentru a se vindeca apeleazã la hipnozã, iar chiar din timpul primei ºedinþe încep “lecturile” sau profeþiile sale.
Edgar Cayce, considerat unul dintre cei mai mari profeþi americani, are ºi meritul de a fi devenit un veritabil fenomen mediatic. Probabil ca nu ar fi atras atenþia asupra sa dacã nu ar fi creat controverse prin profeþii în care vorbea de Atlantida, cutremure, piramide sau reîncarnare. Profeþiile sale atrag multora atenþia mai ales prin volumul lor uriaº – 14.256 de “lecturi” adunate la Association for Research and Enlightment (A.R.E), unde sunt studiate ºi analizate de cãtre susþinãtorii sãi.
Renumele “profetului adormit” (pentru cã profeþiile le fãcea dintr-o stare de transã, asemãnãtoare cu somnul) a fost consacrat chiar de cãtre New York Times, care într-un articol publicat la data de 9 octombrie 1910 vorbea despre “Illiterate Man Becomes a Doctor When Hypnotized”.
Din cartea “Universul lui Edgar Cayce” editata la editura Sagittarius am extras cateva pasaje foarte interesante din lecturile lui Edgar Cayce, cat si comentarii si interpretari deosebite ale Dorotheei Koechlin de Bizemont. Dorothee Koechlin de Bizemont a lucrat câtiva ani la Fundatia Edgar Cayce din Statele Unite. Dupa ce a fost ani de zile ziarista specializata în medicina si psihologia holistica si ca astrolog, ea a devenit expert în "fenomenul" Edgar Cayce.

Pasajele biblice si reincarnarea

Cayce si familia sa, cat si prietenii sai discutau aprins in fiecare zi despre reincarnare. Se afla ea in biblie? Era ceea ce aveau de aflat. Vor reciti ficare carte a Scripturilor , cuvant cu cuvant, verset cu verset. Cayce profund tulburat in constiinta sa de crestin, va traversa o criza dramatica. Imposibil sa eviti probema: vietile anterioare ale pacientilor devin din ce in ce mai des lecturi. De fiecare data cand bietul Cayce se trezeste, ia cunostinta de lucrurile incredibile proferate in somn: ramane consternat! Traieste intr-un inconfort intelectual total, neintelegand de ce aceasta “fantezie indiana” revine neincetat pe buzele sale. Devorat de nesiguranta , va lucra enorm asupra acestui subiect, pentru a-l aprofunda impreuna cu Gertrude (asistenta care ii punea intrebari in timpul sedintelor); ea va pune intrebari misterioasei surse de informatii la care Cayce recurge odata adormit. De exemplu: Unde se vorbeste de reincarnare in biblie ?

In Evanghelia lui Ioan si in tot restul in general! (lectura 452–6 )

Intr-adevar, in al treilea capitol din Evanghelia lui Ioan, Hristos ii spune lui Nicodim: “Adevarat, adevarat zic tie: de nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu”. Nicodim se mira: “Cum poate omul sa se nasca fiind batran? Oare poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca?” Urmeaza o explicatie a lui Hristos careia traducatorii Bibliei noastre au incercat sa-I dea un sens “rezonabil”. Unii au tradus “prin a se naste de Sus” , a se naste pur si simplu, explicand ca era vorba de o “nastere spirituala “ . ...Hristos insista si ii raspunde lui Nicodim: “Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu”. “Cum pot sa fie acestea?”, intreaba din nou Nicodim… care este dojenit: “Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti acestea?”

Cuvantul “reincarnare” nu exista acum 2000 de ani

Inainte de a relua in detaliu cateva pasaje din Noul Testament, sa ne oprim o clipa pentru a ne intreba de ce cuvantul REINCARNARE nu exista figureaza in el.
Ei bine! Nu poate sa figureze acolo pentru simplul motiv ca este recent: el a fost inventat in secolul XIX–lea, de Allan Kardec. Pentru teologii catolici care au pregatit traducerile moderne ale Bibliei, era de neconceput sa foloseasca vocabularul spiritistilor, acesti eretici abominabili.
Da, dar… Exista un alt cuvant, cel al filosofilor greci, METEMPSIHOZA. El a fost tradus in general prin “transmigrarea sufletelor”; sensul sau este “reincarnare” in general, umana sau eventual animala. Acest cuvant poate ca a figurat in bibliile noastre din primele secole. Dar se stie ca ele au fost cenzurate ulterior, cu destula vehementa. Textele de care dispunem au fost fara indoiala , rescrise… Cu toate acestea, anumite pasaje au scapat cenzorilor!
De exemplu, capitolul IX din Ioan, episodul cu orbul din nastere. Discipolii il intreaba pe Iisus: “Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Intrebarea discipolilor arata ca ei credeau ca te poti renaste infirm pentru pacatele comise anterior. Copilul s-a nascut astfel nu pentru ca ar fi pacatuit in viat aceasta. Raspunsul lui Iisus, in textul original, era in mod sigur comprehensibil. Acum nu mai este in textul care ne-a parvenit: “ Nici el nu a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa arate in el lucrarile lui Dumnezeu” – ceea ce nu raspunde intrebarii puse de discipolii sai.
Alt pasaj extras din Apocalips, capitolul XIII: “Cine duce in robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis de sabie”. La ce se refera Matei (XXVI, 51, 52 ): “Si iata, unul dintre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: “Intoarce sabia ta la locul ei, caci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri”. Ori noi cunoastem sute de asasini care au murit in patul lor foarte linistiti. Vor fi scapat ei Legii?
Hristos va fi vorbit el aiurea? Dar daca se admite principiul reincarnarii, acest pasaj obscur se lumineaza: efectul de bumerang revine asupra asasinului in viata urmatoare!
Mai este si povestea cu intoarcerea lui Ilie, care apare in mai multe pasaje din Evanghelie. In Matei (cap XVII) discipolii pun aceasta intrebare lui Iisus: “Pentru ce dar, zic carturarii ca trebui sa vina mai intai Ilie?” Iar Hristos raspunde: “ Ilie intr-adevar va veni si va aseza la loc toate. Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au recunoscut!”
Textul de aici implica absolut faptul ca discipolii crezusera in intoarcerea fizica a unor personaje, deci in reincarnare. Mai multe lecturi ale lui Cayce afirma identitatea dintre Ioan Botezatorul si Ilie, de exemplu: Entitatea numita Ioan Botezatorul, adica Ilie, cel care trebuia sa se intoarca (Lectura 1000–4 )
... Si Cayce va explica chiar si moartea lui Ioan Botezatorul – datorata unei femei – ca o karma creata de Ilie, care fiind profet al lui YAHVE, se lasase totusi dominat de frica si ura unei femei: regina Izabela...
Pentru epoca lui Hristos avem si marturia lui Flavius Iosif : “Nu stiti ca cei ce parasesc viata (…) eliberati de datoria lor fata de Dumnezeu castiga viata vesnica (…) si ca sufletul lor ramane in curatenie si supunere dupa ce au obtinut un loc in cer, de unde roata timpului ii face sa coboare iarasi sa locuiasca in trupuri fara pata?” (“Razboiul evreilor”, Cartea a III-a, cap 8).

Cum a uitat Occidentul reincarnarea?

Aceasta intrebare i-a fost pusa lui Cayce de Gertrude in cursul unei serii de lecturi. Raspunsul in rezumat a fost urmatorul: patimile erau atat de violente (asa cum vedem, de exemplu, in istoria Merovingienilor!), incat biserica nu putea sa ne invete decat adevaruri foarte elementare. Caci sufletele care sunt lipsite de maturitate folosesc reincarnarea ca pretext pentru a evita sa munceasca pentru ele insele... Pentru ca au tot timpul! Cate vieti vor!
Gnosticii radeau de naivitatea crestinilor romani care credeau ca prin cateva ore de martiriu isi vor asigura un loc vesnic de-a drapta Atotputernicului. Ei, in schimb, stiau ca perfectiunea se obtine abia dupa mai multe vieti de purificare, dupa mai multe matririi!
Cayce a fost intrebat: “Crestinismul Gnostic se apropie cel mai mult de doctrina Crestina asa cum este ea data de aceasta sursa de informatie (lecturi )?
Cayce: Exista un paralelism. Crestinismul gnostic era cel mai frecvent acceptat – pana cand unii incep sa stabileasca reguli pentru a permite compromisuri… Dar in doctrina lui Hristos nu existau compromisuri… (Lectura 5749 -14 )

Teodora nu vrea sa se reincarneze

Placa turnanta, fatala pentru reincarnare este secolul al VI–lea dupa Hristos; in vremea aceea, Biserica, aliata statului, a pierdut in sanctitate ceea ce a castigat in putere politica.
Imparateasa Teodora a vrut sa fie divinizata dupa moarte, ca vechii imparati romani. Un lucru o nelinistea: invataturile lui Origene, marele specialist crestin al reincarnarii. Dupa el, cei care si-au asasinat aproapele vor trebui sa se reincarneze pentru a-si plati crimele. Or, Teodora are mainile patate de sange… Origene este oaia neagra! (din fericire el, a murit de mult timp, in anul 254). Imparatul Iustinian, sotul Teodorei, convoaca deci in anul 553 al doilea consiliu al Constantinopolului – pentru a condamna o serie de idei provenite de la Origene. Papa si epsicopii, morti de frica, semneaza si voteaza tot ce li se cere: teribilul cuplu imperial asasinase deja cel putin doi papi si cativa episcopi… Fara a mai pune la socoteala ecleziastii marunti!
Dar aceste decrete, promulgate sub presiune, sunt nule din punct de vedere canonic. In plus trebuie sa remarcam ca acest consiliu – nu mai mult decat oricare altul – n-a condamnat reincarnarea in sine. Au fost condamnate in anul 553 numai “ referirile” la reincarnare. Acest succes politic imperial a avut drept consecinta o revizuire “la sange” a Evangheliilor din care a fost stersa orice mentiune a reincanarii. Si iata de ce a disparut ea din catehismele noastre dupa secolul al VI lea!
De exemplu, problema Raului: De ce Jules s-a nascut infirm, in timp ce Jim beneficiaza de o sanatate de fier? De ce Dumnezeu, in bunatatea Sa, permite o astfel de inegalitate? De ce unii se nasc bogati si altii saraci?
Clerurie diferitor biserici raspund: “Acestea sunt tainele Vointei Divine; trebuie sa ne inclinam fara sa intelegem”. Un astfel de raspuns nu se mai poate accepta in secolul XX. Reincarnarea ar putea fi inteleasa ca o varinata a “ teoriei evolutiei”. Dar trebuie sa explicam putin acest cuvant bizar: Karma, care este un cuvant sanscrit si inseamna “actiune si reactiune”. Aceasta lege a cauzei si efectului este, dupa Cayce, automata, absoluta ca legile fizicii: Fiecare suflet plateste pentru propriile lui greseli, NU pentru ale altuia. (Lectura 1056–2)
Fiecare gand rau antreneaza un act rau si fiecare gand bun, un act bun. Fiecare act rau are in noi insine urmari pe care le proiectam in exterior. Nu suntem niciodata victime ale cuiva, ci numai propriile noastre victime si ale actelor noastre trecute. Omul bun care nu are “decat necazuri” a fost poate un monstru in urma cu cateva mii de ani, el se confrunta astazi cu consecintele trecutului sau karmic. Am spune ca suntem mai intai fiii operei noastre. Evident, este o filosofie care obliga la rectitudine. Ceea ce nu place tuturor!”

“Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, in alta parte, cu alti oameni”
Mircea Eliade



Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Tycu

3787 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 24 Iulie 2009, ora 19:10

De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-07-24 19:00:20Reincarnarea decodificata in biblie
In urma cu aproape o suta de ani, Edgar Cayce avea sa fie cel mai mare profet din istoria SUA, cat si unul dintre cei mai mari ai omenirii. Disponibilitatea si usurinta sa de a intra imediat in starea de hipnoza si de a extrage de “undeva” informatii pretioase l-au facut celebru chiar in randul presedintilor americani. Pe parcursul sedintelor sale de autohipnoza a vorbit despre fel si fel de remedii medicale in premiera, a dat indicatii chiar si pentru anumite operatii chirurgicale, a vorbit despre diferite lumi, civilizatii, cristale, reincarnare, Atlantida si cate si mai cate.
Edgar Cayce (1877–1945) s-a nãscut într-o familie sãracã din Kentucky. A fost retras de la ºcoalã dupã ce a absolvit 8 clase, pentru cã familia nu îºi permitea sã plãteascã taxele ºi educaþia primitã pânã atunci era consideratã suficientã. Pierderea nu a fost prea mare pentru cã Edgar Cayce a fost un elev mediocru care avea dificultãþi în a memora orice, chiar ºi alfabetul.
Pãrãsind ºcoala, Cayce porneºte în cãutarea unui loc de muncã. Angajat ca ºi comis-voiajor, el se îmbolnãveºte de o laringitã severã în 1900 care îi provoacã pierderea totalã a vocii. Doctorii care l-au consultat au constatat cã problema sa este de naturã psihologicã – o reacþie istericã la despãrþirea de logodnica sa. Pentru a se vindeca apeleazã la hipnozã, iar chiar din timpul primei ºedinþe încep “lecturile” sau profeþiile sale.
Edgar Cayce, considerat unul dintre cei mai mari profeþi americani, are ºi meritul de a fi devenit un veritabil fenomen mediatic. Probabil ca nu ar fi atras atenþia asupra sa dacã nu ar fi creat controverse prin profeþii în care vorbea de Atlantida, cutremure, piramide sau reîncarnare. Profeþiile sale atrag multora atenþia mai ales prin volumul lor uriaº – 14.256 de “lecturi” adunate la Association for Research and Enlightment (A.R.E), unde sunt studiate ºi analizate de cãtre susþinãtorii sãi.
Renumele “profetului adormit” (pentru cã profeþiile le fãcea dintr-o stare de transã, asemãnãtoare cu somnul) a fost consacrat chiar de cãtre New York Times, care într-un articol publicat la data de 9 octombrie 1910 vorbea despre “Illiterate Man Becomes a Doctor When Hypnotized”.
Din cartea “Universul lui Edgar Cayce” editata la editura Sagittarius am extras cateva pasaje foarte interesante din lecturile lui Edgar Cayce, cat si comentarii si interpretari deosebite ale Dorotheei Koechlin de Bizemont. Dorothee Koechlin de Bizemont a lucrat câtiva ani la Fundatia Edgar Cayce din Statele Unite. Dupa ce a fost ani de zile ziarista specializata în medicina si psihologia holistica si ca astrolog, ea a devenit expert în "fenomenul" Edgar Cayce.

Pasajele biblice si reincarnarea

Cayce si familia sa, cat si prietenii sai discutau aprins in fiecare zi despre reincarnare. Se afla ea in biblie? Era ceea ce aveau de aflat. Vor reciti ficare carte a Scripturilor , cuvant cu cuvant, verset cu verset. Cayce profund tulburat in constiinta sa de crestin, va traversa o criza dramatica. Imposibil sa eviti probema: vietile anterioare ale pacientilor devin din ce in ce mai des lecturi. De fiecare data cand bietul Cayce se trezeste, ia cunostinta de lucrurile incredibile proferate in somn: ramane consternat! Traieste intr-un inconfort intelectual total, neintelegand de ce aceasta “fantezie indiana” revine neincetat pe buzele sale. Devorat de nesiguranta , va lucra enorm asupra acestui subiect, pentru a-l aprofunda impreuna cu Gertrude (asistenta care ii punea intrebari in timpul sedintelor); ea va pune intrebari misterioasei surse de informatii la care Cayce recurge odata adormit. De exemplu: Unde se vorbeste de reincarnare in biblie ?

In Evanghelia lui Ioan si in tot restul in general! (lectura 452–6 )

Intr-adevar, in al treilea capitol din Evanghelia lui Ioan, Hristos ii spune lui Nicodim: “Adevarat, adevarat zic tie: de nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu”. Nicodim se mira: “Cum poate omul sa se nasca fiind batran? Oare poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca?” Urmeaza o explicatie a lui Hristos careia traducatorii Bibliei noastre au incercat sa-I dea un sens “rezonabil”. Unii au tradus “prin a se naste de Sus” , a se naste pur si simplu, explicand ca era vorba de o “nastere spirituala “ . ...Hristos insista si ii raspunde lui Nicodim: “Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu”. “Cum pot sa fie acestea?”, intreaba din nou Nicodim… care este dojenit: “Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti acestea?”

Cuvantul “reincarnare” nu exista acum 2000 de ani

Inainte de a relua in detaliu cateva pasaje din Noul Testament, sa ne oprim o clipa pentru a ne intreba de ce cuvantul REINCARNARE nu exista figureaza in el.
Ei bine! Nu poate sa figureze acolo pentru simplul motiv ca este recent: el a fost inventat in secolul XIX–lea, de Allan Kardec. Pentru teologii catolici care au pregatit traducerile moderne ale Bibliei, era de neconceput sa foloseasca vocabularul spiritistilor, acesti eretici abominabili.
Da, dar… Exista un alt cuvant, cel al filosofilor greci, METEMPSIHOZA. El a fost tradus in general prin “transmigrarea sufletelor”; sensul sau este “reincarnare” in general, umana sau eventual animala. Acest cuvant poate ca a figurat in bibliile noastre din primele secole. Dar se stie ca ele au fost cenzurate ulterior, cu destula vehementa. Textele de care dispunem au fost fara indoiala , rescrise… Cu toate acestea, anumite pasaje au scapat cenzorilor!
De exemplu, capitolul IX din Ioan, episodul cu orbul din nastere. Discipolii il intreaba pe Iisus: “Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Intrebarea discipolilor arata ca ei credeau ca te poti renaste infirm pentru pacatele comise anterior. Copilul s-a nascut astfel nu pentru ca ar fi pacatuit in viat aceasta. Raspunsul lui Iisus, in textul original, era in mod sigur comprehensibil. Acum nu mai este in textul care ne-a parvenit: “ Nici el nu a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa arate in el lucrarile lui Dumnezeu” – ceea ce nu raspunde intrebarii puse de discipolii sai.
Alt pasaj extras din Apocalips, capitolul XIII: “Cine duce in robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis de sabie”. La ce se refera Matei (XXVI, 51, 52 ): “Si iata, unul dintre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: “Intoarce sabia ta la locul ei, caci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri”. Ori noi cunoastem sute de asasini care au murit in patul lor foarte linistiti. Vor fi scapat ei Legii?
Hristos va fi vorbit el aiurea? Dar daca se admite principiul reincarnarii, acest pasaj obscur se lumineaza: efectul de bumerang revine asupra asasinului in viata urmatoare!
Mai este si povestea cu intoarcerea lui Ilie, care apare in mai multe pasaje din Evanghelie. In Matei (cap XVII) discipolii pun aceasta intrebare lui Iisus: “Pentru ce dar, zic carturarii ca trebui sa vina mai intai Ilie?” Iar Hristos raspunde: “ Ilie intr-adevar va veni si va aseza la loc toate. Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au recunoscut!”
Textul de aici implica absolut faptul ca discipolii crezusera in intoarcerea fizica a unor personaje, deci in reincarnare. Mai multe lecturi ale lui Cayce afirma identitatea dintre Ioan Botezatorul si Ilie, de exemplu: Entitatea numita Ioan Botezatorul, adica Ilie, cel care trebuia sa se intoarca (Lectura 1000–4 )
... Si Cayce va explica chiar si moartea lui Ioan Botezatorul – datorata unei femei – ca o karma creata de Ilie, care fiind profet al lui YAHVE, se lasase totusi dominat de frica si ura unei femei: regina Izabela...
Pentru epoca lui Hristos avem si marturia lui Flavius Iosif : “Nu stiti ca cei ce parasesc viata (…) eliberati de datoria lor fata de Dumnezeu castiga viata vesnica (…) si ca sufletul lor ramane in curatenie si supunere dupa ce au obtinut un loc in cer, de unde roata timpului ii face sa coboare iarasi sa locuiasca in trupuri fara pata?” (“Razboiul evreilor”, Cartea a III-a, cap 8).

Cum a uitat Occidentul reincarnarea?

Aceasta intrebare i-a fost pusa lui Cayce de Gertrude in cursul unei serii de lecturi. Raspunsul in rezumat a fost urmatorul: patimile erau atat de violente (asa cum vedem, de exemplu, in istoria Merovingienilor!), incat biserica nu putea sa ne invete decat adevaruri foarte elementare. Caci sufletele care sunt lipsite de maturitate folosesc reincarnarea ca pretext pentru a evita sa munceasca pentru ele insele... Pentru ca au tot timpul! Cate vieti vor!
Gnosticii radeau de naivitatea crestinilor romani care credeau ca prin cateva ore de martiriu isi vor asigura un loc vesnic de-a drapta Atotputernicului. Ei, in schimb, stiau ca perfectiunea se obtine abia dupa mai multe vieti de purificare, dupa mai multe matririi!
Cayce a fost intrebat: “Crestinismul Gnostic se apropie cel mai mult de doctrina Crestina asa cum este ea data de aceasta sursa de informatie (lecturi )?
Cayce: Exista un paralelism. Crestinismul gnostic era cel mai frecvent acceptat – pana cand unii incep sa stabileasca reguli pentru a permite compromisuri… Dar in doctrina lui Hristos nu existau compromisuri… (Lectura 5749 -14 )

Teodora nu vrea sa se reincarneze

Placa turnanta, fatala pentru reincarnare este secolul al VI–lea dupa Hristos; in vremea aceea, Biserica, aliata statului, a pierdut in sanctitate ceea ce a castigat in putere politica.
Imparateasa Teodora a vrut sa fie divinizata dupa moarte, ca vechii imparati romani. Un lucru o nelinistea: invataturile lui Origene, marele specialist crestin al reincarnarii. Dupa el, cei care si-au asasinat aproapele vor trebui sa se reincarneze pentru a-si plati crimele. Or, Teodora are mainile patate de sange… Origene este oaia neagra! (din fericire el, a murit de mult timp, in anul 254). Imparatul Iustinian, sotul Teodorei, convoaca deci in anul 553 al doilea consiliu al Constantinopolului – pentru a condamna o serie de idei provenite de la Origene. Papa si epsicopii, morti de frica, semneaza si voteaza tot ce li se cere: teribilul cuplu imperial asasinase deja cel putin doi papi si cativa episcopi… Fara a mai pune la socoteala ecleziastii marunti!
Dar aceste decrete, promulgate sub presiune, sunt nule din punct de vedere canonic. In plus trebuie sa remarcam ca acest consiliu – nu mai mult decat oricare altul – n-a condamnat reincarnarea in sine. Au fost condamnate in anul 553 numai “ referirile” la reincarnare. Acest succes politic imperial a avut drept consecinta o revizuire “la sange” a Evangheliilor din care a fost stersa orice mentiune a reincanarii. Si iata de ce a disparut ea din catehismele noastre dupa secolul al VI lea!
De exemplu, problema Raului: De ce Jules s-a nascut infirm, in timp ce Jim beneficiaza de o sanatate de fier? De ce Dumnezeu, in bunatatea Sa, permite o astfel de inegalitate? De ce unii se nasc bogati si altii saraci?
Clerurie diferitor biserici raspund: “Acestea sunt tainele Vointei Divine; trebuie sa ne inclinam fara sa intelegem”. Un astfel de raspuns nu se mai poate accepta in secolul XX. Reincarnarea ar putea fi inteleasa ca o varinata a “ teoriei evolutiei”. Dar trebuie sa explicam putin acest cuvant bizar: Karma, care este un cuvant sanscrit si inseamna “actiune si reactiune”. Aceasta lege a cauzei si efectului este, dupa Cayce, automata, absoluta ca legile fizicii: Fiecare suflet plateste pentru propriile lui greseli, NU pentru ale altuia. (Lectura 1056–2)
Fiecare gand rau antreneaza un act rau si fiecare gand bun, un act bun. Fiecare act rau are in noi insine urmari pe care le proiectam in exterior. Nu suntem niciodata victime ale cuiva, ci numai propriile noastre victime si ale actelor noastre trecute. Omul bun care nu are “decat necazuri” a fost poate un monstru in urma cu cateva mii de ani, el se confrunta astazi cu consecintele trecutului sau karmic. Am spune ca suntem mai intai fiii operei noastre. Evident, este o filosofie care obliga la rectitudine. Ceea ce nu place tuturor!”

“Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, in alta parte, cu alti oameni”
Mircea Eliade






Cum domnu Florin , matale mai crezi in tampenia asta cu reincarnarea ?


Ticu
Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 24 Iulie 2009, ora 19:14

ticusor,ai tupeu' sa ma contrazici?vezi ca-ti ridic acreditarea de la tuicomicina si nu mai culegi nici prune anu' asta,treaba ta


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
vieru_cezar_iasi

247 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 03:27

De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-07-24 19:14:18ticusor,ai tupeu' sa ma contrazici?vezi ca-ti ridic acreditarea de la tuicomicina si nu mai culegi nici prune anu' asta,treaba ta


Credinþa în reîncarnare este în contradicþie cu ceea ce ne învaþã Dumnezeu în Biblie. Domnul Isus Cristos nu ne-a învãþat despre reîncarnare, ci despre fericirea veºnicã ºi despre suferinþa veºnicã, precum ºi despre învierea trupurilor. Iar fericirea veºnicã ºi suferinþa veºnicã, contrazic în mod clar reîncarnarea. Sfântul Apostol Pavel spune : „Oamenilor le este rânduit sã moarã o singurã datã, iar dupã aceea vine judecata” (Evrei 9:27) Deci, dacã oamenii mor o singurã datã e logic cã nu existã reîncarnare.
Un alt argument împotriva reîncarnãrii este învãþãtura lui Isus Cristos despre învierea trupului. Dupã deces are loc judecata particularã, dupã care sufletul merge în rai sau în iad. Iar la sfârºitul lumii, într-o clipã, printr-un miracol, va fi înviat ºi trupul fiecãrui om. Va fi acelaºi trup de pe pãmânt, dar în acelaºi timp va avea proprietãþi supranaturale, cum a fost trupul Domnului Isus Cristos dupã înviere. Trupul va fi unit cu sufletul, astfel cã omul, în integralitatea sa (suflet ºi trup) va merge la judecata universalã (judecata tuturor oamenilor de pe pãmânt). Dupã judecata universalã omul în întregimea sa (suflet ºi trup) va merge acolo unde sufletul era deja dupã judecata particularã: în rai sau în iad. Sufletul fiecãrui om fiind unic, atunci ºi trupul fiecãrui om trebuie sã fie unic, pentru cã, la înviere, sufletul nu se poate împãrþi în bucãþi ca sã intre fiecare bucatã în câte un trup prin care ar fi trecut sufletul.

Mai multe puteþi citi ºi vedea pe blogul urmãtor:

www.cezar-iasi.blogspot.com/
Pe blog gãsiþi: argumente ºi dovezi ale existenþei lui Dumnezeu ºi a vieþii de dincolo de moarte ; videoclipuri ; înregistrãri video cu miracole ; legãturi cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conþin ºi posturi TV on-line ºi posturi de radio) ; cãrþi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fãrã a necesita descãrcare în calculator) ; articole foarte interesante ; adrese, numere de telefon ºi site-uri ale unor asociaþii care oferã servicii caritative, etc.

Vã rog intraþi pe blog ºi trimiteþi-l mai departe, ca sã foloseascã ºi altora. Chiar meritã.


Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 07:43

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-07-25 03:27:00
De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-07-24 19:14:18ticusor,ai tupeu' sa ma contrazici?vezi ca-ti ridic acreditarea de la tuicomicina si nu mai culegi nici prune anu' asta,treaba ta


Credinþa în reîncarnare este în contradicþie cu ceea ce ne învaþã Dumnezeu în Biblie. Domnul Isus Cristos nu ne-a învãþat despre reîncarnare, ci despre fericirea veºnicã ºi despre suferinþa veºnicã, precum ºi despre învierea trupurilor. Iar fericirea veºnicã ºi suferinþa veºnicã, contrazic în mod clar reîncarnarea. Sfântul Apostol Pavel spune : „Oamenilor le este rânduit sã moarã o singurã datã, iar dupã aceea vine judecata” (Evrei 9:27) Deci, dacã oamenii mor o singurã datã e logic cã nu existã reîncarnare.
Un alt argument împotriva reîncarnãrii este învãþãtura lui Isus Cristos despre învierea trupului. Dupã deces are loc judecata particularã, dupã care sufletul merge în rai sau în iad. Iar la sfârºitul lumii, într-o clipã, printr-un miracol, va fi înviat ºi trupul fiecãrui om. Va fi acelaºi trup de pe pãmânt, dar în acelaºi timp va avea proprietãþi supranaturale, cum a fost trupul Domnului Isus Cristos dupã înviere. Trupul va fi unit cu sufletul, astfel cã omul, în integralitatea sa (suflet ºi trup) va merge la judecata universalã (judecata tuturor oamenilor de pe pãmânt). Dupã judecata universalã omul în întregimea sa (suflet ºi trup) va merge acolo unde sufletul era deja dupã judecata particularã: în rai sau în iad. Sufletul fiecãrui om fiind unic, atunci ºi trupul fiecãrui om trebuie sã fie unic, pentru cã, la înviere, sufletul nu se poate împãrþi în bucãþi ca sã intre fiecare bucatã în câte un trup prin care ar fi trecut sufletul.

Mai multe puteþi citi ºi vedea pe blogul urmãtor:

www.cezar-iasi.blogspot.com/
Pe blog gãsiþi: argumente ºi dovezi ale existenþei lui Dumnezeu ºi a vieþii de dincolo de moarte ; videoclipuri ; înregistrãri video cu miracole ; legãturi cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conþin ºi posturi TV on-line ºi posturi de radio) ; cãrþi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fãrã a necesita descãrcare în calculator) ; articole foarte interesante ; adrese, numere de telefon ºi site-uri ale unor asociaþii care oferã servicii caritative, etc.

Vã rog intraþi pe blog ºi trimiteþi-l mai departe, ca sã foloseascã ºi altora. Chiar meritã.
uite-l pe extraterestru,nu v-am spus eu c-o sa apara cu texte melodramatice,ei acum n-aveti decat sa va puneti pe plans,tonul a fost dat,urmeaza cantarea cantarilor


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Fosta membra 9am.ro

2406 mesaje
Membru din: 24/03/2009
Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 08:58

Cu siguranta exista viata dupa moarte, dar problema este alta:
Unde te duci? Ca exista numai doua optiuni!


Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 09:07

De la: radita09_telus_net, la data 2009-07-25 08:58:11Cu siguranta exista viata dupa moarte, dar problema este alta:
Unde te duci? Ca exista numai doua optiuni!
care-s alea,sa nu spui rai si iad ca-ti trimit tv la reparat ca din cauza raiului biblic s-a ars pl50


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
hirdetesek

1 mesaj
Membru din: 18/07/2009
Oras: Tg Mures

Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 13:00

Pentru a raspunde acestor intrebari este necesar sa stim ce s-a petrecut la moartea lui Adam.Atunci cand el a pacatuit,Dumnezeu i-a zis:'Te vei intoarce in pamint,caci din el ai fost luat.Caci tarina esti si in tarina te vei intoarce.'[ Geneza 3:19 ] Sa ne gandim putin! Inainte ca Dumnezeu sa-l fi format din tarina pamintului,Adam nu exista. Astfel,dupa moartea sa,el s-a reintors in aceeasi stare de nonexistenta.
Moartea este pur si simplu contrariul vietii.Ecleziast 9:5,10 face tocmai aceasta afirmatie. Iata cum reda aceste versete traducerea Cornilescu : 'Cei vii,in adevar,macar stiu ca vor muri ; dar cei morti nu stiu nimic,si nu mai au nicio rasplata,fiindca pina si pomenirea li se uita. [...] Tot ce gaseste mana ta sa faca fa cu toata puterea ta ! Caci,in locuinta mortilor,in care mergi,nu mai este nici lucrare ,nici chibzuiala,nici stiinta,nici intelepciuna !'
Mortii sunt inactivi si lipsiti de orice simt. Conform Bibliei,gandurile lor mor odata cu ei : 'Nu va puneti increderea in nobili, nici in fiul omului pamantesc, caruia nu-i apartine nici o salvare. Spiritul lui iese , el se intoarce in pamintul lui : in accea zi pierde gandurile lui ' [ Psalm 146:3,4. }. La moartea omului spiritul sau sau forta sa de viata ' iese ' . Existenta sa inceteaza. Toate simturile sale ----- auzul,vazul,pipaitul,mirosul,gustul,care depind de facultatile lui mintale, isi inceteaza functiile. Mortii sunt intr-o stare de totala inconstienta.


Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 13:36

De la: hirdetesek, la data 2009-07-25 13:00:43 Pentru a raspunde acestor intrebari este necesar sa stim ce s-a petrecut la moartea lui Adam.Atunci cand el a pacatuit,Dumnezeu i-a zis:'Te vei intoarce in pamint,caci din el ai fost luat.Caci tarina esti si in tarina te vei intoarce.'[ Geneza 3:19 ] Sa ne gandim putin! Inainte ca Dumnezeu sa-l fi format din tarina pamintului,Adam nu exista. Astfel,dupa moartea sa,el s-a reintors in aceeasi stare de nonexistenta.
Moartea este pur si simplu contrariul vietii.Ecleziast 9:5,10 face tocmai aceasta afirmatie. Iata cum reda aceste versete traducerea Cornilescu : 'Cei vii,in adevar,macar stiu ca vor muri ; dar cei morti nu stiu nimic,si nu mai au nicio rasplata,fiindca pina si pomenirea li se uita. [...] Tot ce gaseste mana ta sa faca fa cu toata puterea ta ! Caci,in locuinta mortilor,in care mergi,nu mai este nici lucrare ,nici chibzuiala,nici stiinta,nici intelepciuna !'
Mortii sunt inactivi si lipsiti de orice simt. Conform Bibliei,gandurile lor mor odata cu ei : 'Nu va puneti increderea in nobili, nici in fiul omului pamantesc, caruia nu-i apartine nici o salvare. Spiritul lui iese , el se intoarce in pamintul lui : in accea zi pierde gandurile lui ' [ Psalm 146:3,4. }. La moartea omului spiritul sau sau forta sa de viata ' iese ' . Existenta sa inceteaza. Toate simturile sale ----- auzul,vazul,pipaitul,mirosul,gustul,care depind de facultatile lui mintale, isi inceteaza functiile. Mortii sunt intr-o stare de totala inconstienta.
cum spui talica asa o fi pe la targu mures,cine mai stie,pe aci nu se-ntampla d'astea,o sa trec pe acolo[tg.mures] sa vad si io cum stau lucrurile,ca tare-s curios


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Ic3

922 mesaje
Membru din: 29/06/2009
Oras: Constanta

Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 13:45

Daca Adam si Eva au fost primii oameni de pe pamant..conform bibliei..Cei ce au urmat celor doi..ce sunt?...Daca nu...un lant fara de sfarsit al unui unui incest mondial...Deci..conform acelei elaborat..intortocheate carti de povesti ..careia i se spune biblie...cartea de capatai a credinciosilor...noi...umanitatea..suntem rezultatul scabros al incestului mondial....


Somnul ratiunii naste monstrii.Bestii cu chipurii umane ce se hranesc cu neputinta acestei lumi ce se incapataneaza sa traiasca in ignoranta.
Ic3

922 mesaje
Membru din: 29/06/2009
Oras: Constanta

Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 13:47

Religia - o frazã de dânºii inventatã
Si cu a ei putere sã vã aplece-n jug,
Cãci de-ar lipsi din inimi speranþa de rãsplatã,
Dupã ce-amar muncirãþi mizeri viaþa toatã
Aþi mai purta osânda ca vita de la plug?

Mihai Eminescu, "Împãrat ºi proletar"


Somnul ratiunii naste monstrii.Bestii cu chipurii umane ce se hranesc cu neputinta acestei lumi ce se incapataneaza sa traiasca in ignoranta.
Ic3

922 mesaje
Membru din: 29/06/2009
Oras: Constanta

Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 13:51

Între tradiþie ºi science fiction
Editorial de Ilinca Bernea

Ne-am obiºnuit sã definim normalitatea în funcþie de statistici, considerând ca fiind „normale" acele concepþii, mostre de comportament ºi convingeri care se înscriu într-un registru al covenienþelor sociale. Pe mãsurã ce o civilizaþie se auto-defineºte, îºi construieºte identitatea integrând sau adãugând mentalitãþii colective de tip tradiþionalist reforme de ordin ideologic astfel încât, în plan social, se petrece o simbiozã între vechile norme sociale, admise ca fiind normale ºi un nou tip de mentalitate, proiectatã cândva sub formã de ideal, în consecinþa anumitor dorinþe, trebuinþe sau aspiraþii colective. Evoluþia istoricã nu e doar feed-back-ul unor orânduiri sociale tradiþionale generatoare de valori, ci ºi efectul unor vise colective materializate. Spre exemplu: istoria ºtiinþei ºi tehnologiei coincide cu istoria science-fiction-ului. Primii chimiºti au fost alchimiºtii, primii ingineri – renascentiºtii etc. Odatã proiectat un ideal, acesta se transformã în proiect virtual ºi în cele din urmã ajunge sã fie transpus în realitate. Cu condiþia ca acest ideal sã vizeze cele mai profunde aspiraþii colective. Oamenii ºi-au dorit suficient de mult sã zboare încât, dupã secole de visare, dorinþa lor sã se transforme într-un avion. ªi-au dorit suficient de mult sã poatã comunica de la distanþã încât sã inventeze telefonul, televiziunea, internetul. O altã aspiraþie umanã, de un calibru infinit mai mare, este aceea de-a învinge moartea. Din aceastã aspiraþie s-au format diversele forme de rit funerar asociate cultelor religioase. Toate mitologiile, practicile transcendentale ºi religiile au construit o viziune asupra sensului vieþii pe axa unei concepþii despre moarte. Indiferent de civilizaþia sau rasa care le-a conceput, riturile religioase descind din aspiraþia umanã spre eternitate. Popoarele primitive venerau nu doar natura, ci ºi necunoscutul, proiectând imaginea sacrului asupra tuturor fenomenelor inexplicabile cu care trebuia sã se confrunte. Pentru aceste popoare existau un zeu al întunericului ºi un zeu al luminii, o zeitate a pãdurii ºi o zeitate a oceanului etc. Pe mãsurã ce primitivii evolueazã ºi încep sã perceapã fenomenele naturale sub forma unui câmp de forþe ordonate dupã anumite legi, reuºind sã distingã ciclul anotimpurilor, trecerea anilor, degenerescenþa generatoare de moarte, ajung sã facã distincþia dintre natura care e supusã eroziunii ºi sacrul imortal, pe care îl definesc în termeni de supra-natural.
Existã o multitudine de variabile de ordin cultural între o mentalitate tradiþionalã ºi alta. Acest fapt se datoreazã, în speþã, modului diferit de raportare la viaþã ºi implicit la moarte. Civilizaþiile întemeiate sub afluenþa unor mentalitãþi religioase diferite raporteazã „normalitatea" la mostre de comportament, concepþii ºi convingeri diferite. Existã un set de norme morale sau atitudini mundane considerate ca fiind „acceptabile" într-o anumitã culturã ºi total aberante în alta. Între societãþile tradiþionale, diferenþele de mentalitate sunt mult mai frapante decât între societãþile non-tradiþionale. Pentru un buddhist de tip brahmanic concepþiile unui occidental frizeazã alienarea ºi absurdul. De asemenea, ierarhiile existente într-un mediu social cum e cel indian sfideazã, din punctul de vedere al unui european, mai toate „drepturile omului". În cazul acesta, unde ºi în ce rezidã „normalitatea", dacã o definim doar în raport cu simþul comun, conºtiinþa colectivã sau doctrina religioasã? Categorii perfect relative de la o civilizaþie la alta. Conºtiinþa colectivã a fundamentaliºtilor arabi calificã drept „normale" ºi chiar „justificate" atentatele de la New York. Conºtiinþa colectivã a amerindienilor consimte cã închinarea la spiritul protector al copacului este o formã de rugãciune. Fiecare culturã tradiþionalã adoptã un set de superstiþii cu un anumit specific. În majoritatea societãþilor creºtine, ritualului bisericesc i s-au adãugat cutume din legendele folclorice de tip laic, superstiþii arhaice etc. Existã varii forme de suprapunere, în cadrul manifestãrilor ºi sãrbãtorilor religioase, între un tip de rit popular sau religios pre-creºtin ºi ritualul propriu-zis creºtin. În astfel de manifestãri, interferenþa dintre dogma religioasã ºi tradiþia laicã sau „pãgânã" nu pare a fi suspectabilã de vreun compromis. În schimb ateismul sau anti-teismul sunt privite, în societãþile dogmatic-tradiþionale, cu suspiciune ºi dezaprobare. Balanþa între vechi ºi nou înclinã net spre latura arhaicã. Mentalitatea colectivã e îmbibatã de tradiþionalism ºi se caracterizeazã printr-un tip de auto-suficienþã împinsã adeseori pânã la aroganþã ºi discriminare faþã de concepþiile mai puþin „ortodoxe", spre deosebire de mentalitatea societãþilor non-tradiþionale în care viziunile pseudo, meta sau supra-naturale se situeazã în zona moºtenirilor istorice reziduale incomplet exorcizate. Dacã în lumea occidentalã e toleratã orice „credinþã", în lumea ortodoxã româneascã, spre exemplu, cea toleratã e „necredinþa". Simþul, gustul ºi mentalitatea majoritãþii fac legea în materie de „normalitate". În România zilelor noastre pare „anormal" sã te îndoieºti de adevãrul scripturilor, în schimb un „credincios" al cãrui „crez" este existenþa extratereºtrilor este internat fãrã nici un fel de ezitãri la ospiciu. Spitalele sunt ghiftuite cu aºa ziºi „psihotici" al cãror cap de acuzare este faptul cã li se aratã (în somn sau aievea) diverse creaturi ivite din alte timpuri sau galaxii, în schimb un ins cãruia i se aratã „fecioara Maria" (în somn sau aievea) nu e considerat nici pe departe psihotic, ba chiar se face o micã mare vâlvã televizatã în jurul lui! E foarte important de reþinut acest amãnunt, deoarece criteriile în baza cãrora se pune, de regulã, diagnosticul de psihozã sunt: „halucinaþia, delirul maniacal, deraierea de la realitatea palpabilã". În acest caz de ce ar trebui sã îi considerãm psihotici doar pe acei inºi care comunicã mental cu extratereºtrii ºi sã nu-i catalogãm drept bolnavi psihic pe credincioºii care îl contacteazã mental pe Isus, au halucinaþii în care li se aratã sfinþi sau delireazã maniacal pe teme duhovniceºti, pierzând complet contactul cu realitatea palpabilã? De ce n-am clasa ºi religia sub sindromul de „psihozã colectivã"? Doar pentru cã acest tip de psihozã e atributul unui tip de gândire majoritar? De ce n-am pune sub semnul halucinaþiei viziunea apocalipsei biblice? De ce nu l-am diagnostica aºa cum se cuvine ºi pe creatorul ei în loc sã îl consideram sfânt? Unii „psihotici" sunt canonizaþi ca sfinþi iar alþii înfundã balamucul, dupã cum dicteazã simþul comun. „Iatã un subiect pentru o scurtã povestire!" În definiþia „normalitãþii" sunt conþinuþi germenii dictaturii. Iar în sistemele de tip dictatorial, fie ele laice sau religioase, cea mai gravã consecinþã moralã constã în faptul cã se confundã „normalitatea" cu adevãrul. Ceea ce trebuie imputat dogmatismului teologic ºi adepþilor unei anumite religii nu este „credinþa" ci CERTITUDINEA. Pentru un creºtin practicant credinþa în Isus reprezintã „calea, adevãrul ºi viaþa". Ce poate fi mai departe de îndoiala inerentã noþiunii de credinþã decât o astfel de raportare la dogmã? Însãºi chintesenþa religiei creºtine care e „credinþa" reprezintã în esenþã o mistificare. Rostind cuvintele „Crezului" îl mãrturiseºti pe Isus ca fiu al lui Dumnezeu. Iar acest postulat devine totuna cu adevãrul suprem. Iar când eºti în posesia adevãrului suprem nu mai poate fi vorba nici de credinþã (incertitudine), nici de toleranþã faþã de „rãtãciþii" care cultivã alte „credinþe". Pentru aceastã certitudine, însa, niciun creºtin nu ajunge la ospiciu, în schimb un iubitor de Science Fiction, drept-credincios în felul lui, care comunicã prin mijloace proprii cu fiinþe din alte dimensiuni, cu siguranþã va ajunge. Exceptând cazul în care acele fiinþe din alte dimensiuni se numesc Fecioara Maria, arhanghelul Mihail, Isus Cristos etc.
În perioada comunistã fãceau puºcãrie toþi cei care nu-ºi manifestau „plenar ºi entuziast" credinþa în forurile conducãtoare ºi în „cel mai iubit fiu al poporului". Acum, în þãriºoara noastrã ortodoxã, cel mai iubit fiu al poporului este aºa zisul fiu al lui Dumnezeu. Iar cei care nu-ºi manifestã „credinþa" devin victimele oprobriului public. Spre deosebire de perioada comunistã, în care toþi simulau credinþa în forurile conducãtoare iar dizidenþii erau consideraþi eroi ai neamului, acum, în aceastã orânduire, rezistenþa la creºtinism e consideratã o ruºine, o plagã moralã ºi o rãtãcire. În cazul dictaturii creºtine, forurile conducãtoare ale destinelor omeneºti, respectiv „tatãl, fiul ºi sfântul duh", sunt secreþia celor mai profunde aspiraþii ºi fantasme arhaice îngropate în subconºtientul colectiv. De data asta e foarte greu de presupus c-ar putea interveni vreo revoluþie spiritualã care sã scuture din transã minþile îmbibate de adoraþie misticã. Poate doar daca, în câteva decenii sau secole, genetica, medicina, biochimia vor descoperi un antidot împotriva morþii, aºa cum urmaºii lui Leonardo da Vinci au împlinit visul „maºinii zburãtoare", câteva veacuri mai târziu. În acest rãzboi al fantasmelor sociale (himere colecive versus himere particulare), eu sunt, ca de-obicei, de partea victimelor, de partea minoritãþilor, de partea visãtorilor din ospiciu, de partea savanþilor þicniþi ºi creatorilor de science fiction. Deºi foarte puþini sunt dispuºi s-o admitã, evoluþia noastrã ca specie se datoreazã tocmai acelor spirite care s-au împotrivit religiei, dogmelor ºi tradiþiei sau vremelnicelor condiþionãri sociale. Civilizaþia noastrã nu s-a înãlþat pe rugãciuni ºi mãtãnii ci a înflorit datoritã acelor minþi ascuþite ºi curajoase care au creat legende science fiction. Religiile ºi mitologiile arhaice fac sã stagneze evoluþia. Evul mediu european, a servit creºtinismului, a fost cea mai obscurã perioadã din istorie, cea mai puþin fertilã din punctele de vedere artistic, spiritual, intelectual. În felul lor, creºtinii, sub aparenþa unui cult al vieþii, perpetueazã o tradiþie sinucigaºã, identificând sensul vieþii undeva dincolo de lume. Cãlugãria, abstinenþa sexualã, dispreþul faþã de ºtiinþã ºi cercetare, ignoranþa ridicatã la rang de virtute, misoginismul, anti-semitismul, puritanismul, ipocrizia, auto-flagelarea, toate aceste atrocitãþi sunt zestrea ereditarã a mentalitãþii creºtine. Cu siguranþã nu creºtinilor le datorãm evoluþia civilizaþiei creºtine. Ci acelor pionieri ai cunoaºterii, acelor exploratori pãtimaºi ºi inspiraþi care au opus legendelor arhaice legende ale viitorului. Deºi aparent paradoxal, o orânduire socialã nu-ºi trage sevele dintr-o mentalitate colectivã imemorialã, ci dîntr-un ideal colectiv proiectat cu migalã într-un prezent pentru care acel ideal reprezintã o necesitate vitalã. Asemeni unei conºtiinþe individuale, ºi constiinþa colectivã e animatã ºi motivatã nu de reziduuri psihice depozitate în memorie, ci de dorinþe, speranþe, idealuri. Legea drepturilor omului este, în plan axiologic, un astfel de ideal al lumii contemporane. Aºa se explicã de ce societãþile tradiþionale fac parte din lumea a doua ºi a treia: sunt împotmolite într-un trecut fosilizat, secãtuit, într-o ideologie care nu mai corespunde nivelului actual de evoluþie a conºtiinþei omeneºti. Odatã cu lumea pe care o construim evolueazã ºi reperele care ne formeaza conºtiinþa. Suntem produse sociale într-o mai mare mãsurã decât suntem dispuºi s-o recunoaºtem. Probabil cã religia va avea un cuvânt de spus pânã în momentul în care omenirea va fi suficient de maturã încât sa accepte cã lumea în care trãim, înþeleasã cã „voinþã ºi reprezentare" a minþii noastre, nu e un dat ontologic ci ne-o creãm în permanenþã. Singuri.


Somnul ratiunii naste monstrii.Bestii cu chipurii umane ce se hranesc cu neputinta acestei lumi ce se incapataneaza sa traiasca in ignoranta.
Fosta membra 9am.ro

205 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Postat pe: 25 Iulie 2009, ora 18:01

De la: Ic3, la data 2009-07-25 13:47:57Religia - o frazã de dânºii inventatã
Si cu a ei putere sã vã aplece-n jug,
Cãci de-ar lipsi din inimi speranþa de rãsplatã,
Dupã ce-amar muncirãþi mizeri viaþa toatã
Aþi mai purta osânda ca vita de la plug?

Mihai Eminescu, "Împãrat ºi proletar"


Religia lui Eminescu l-a dezamagit profund. Nu mai vorbesc ca era o religie depasita chiar si pentru acele timpuri.
lc3, ai cumva aceiasi religie ca a lui Eminescu? El a avut dreptate, era inventata de conducatorii religiosi carora trebuia sa le asigure prosperitatea materiala si confortul pe care enoriasii nu aveau cum sa-l aiba.
Eminescu, deziluzionat fiind nu a mai crezut in ea, dar nu a parasito.
Tu sa faci mai mult, sa o parasesti daca ai observat ca e putreda.--Apocalipsa 18: 4.--


9am023185

198 mesaje
Membru din: 28/03/2009
Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 14:23

De la: virgil_gina2001, la data 2009-07-25 18:01:00
De la: Ic3, la data 2009-07-25 13:47:57Religia - o frazã de dânºii inventatã
Si cu a ei putere sã vã aplece-n jug,
Cãci de-ar lipsi din inimi speranþa de rãsplatã,
Dupã ce-amar muncirãþi mizeri viaþa toatã
Aþi mai purta osânda ca vita de la plug?

Mihai Eminescu, "Împãrat ºi proletar"


Religia lui Eminescu l-a dezamagit profund. Nu mai vorbesc ca era o religie depasita chiar si pentru acele timpuri.
lc3, ai cumva aceiasi religie ca a lui Eminescu? El a avut dreptate, era inventata de conducatorii religiosi carora trebuia sa le asigure prosperitatea materiala si confortul pe care enoriasii nu aveau cum sa-l aiba.
Eminescu, deziluzionat fiind nu a mai crezut in ea, dar nu a parasito.
Tu sa faci mai mult, sa o parasesti daca ai observat ca e putreda.--Apocalipsa 18: 4.--[/quote

Vorbesti in numele unui geniu... ce parere buna ai despre tine ! Dar esti la ani-lumina de el ! Altceva decat citate mai stii?!? Adica sa gandesti cu propria ta minte... Nu se observa.


Fosta membra 9am.ro

2406 mesaje
Membru din: 24/03/2009
Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 16:35

Cei morti nu sint deloc intr-o stare letargica!
In asteptarea Judecatii, se framinta si cauta sa vada ce fapte bune au facut in viata.
Sufletul omenesc este nemuritor-toate religiile o afirma. Somnul, este o stare de relaxare dupa truda trupului.
Trupul nu mai exista, deci, nu mai este nevoie de somn.
Fiind fara somn- nu e necesar-, sufletul este intr-o framintare continua, pina va intra in odihna cea de veci.
Exceptie fac cei impacati cu Dumnezeu.
Nici cel mai incapatinat pamintean, nu poate nega existenta acestei forte ordonate!
Prea e totul exact!


Bi_anca

1554 mesaje
Membru din: 8/03/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 16:47

De la: radita09_telus_net, la data 2009-07-26 16:35:15Cei morti nu sint deloc intr-o stare letargica!
In asteptarea Judecatii, se framinta si cauta sa vada ce fapte bune au facut in viata.
Sufletul omenesc este nemuritor-toate religiile o afirma. Somnul, este o stare de relaxare dupa truda trupului.
Trupul nu mai exista, deci, nu mai este nevoie de somn.
Fiind fara somn- nu e necesar-, sufletul este intr-o framintare continua, pina va intra in odihna cea de veci.
Exceptie fac cei impacati cu Dumnezeu.
Nici cel mai incapatinat pamintean, nu poate nega existenta acestei forte ordonate!
Prea e totul exact!


Ba da, au nevoie de somn.....sunt unele marturii din care reiese ca : "Cand eram subpamant (rectae mormant), dormeam in majoritatea timpului pt. ca ma simteam f. obosit....dar uneori ma trezeam si voiam sa vorbesc cu oamenii, dar ei nu ma vedeau !!!! "


Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 17:00

De la: Bi_anca, la data 2009-07-26 16:47:56
De la: radita09_telus_net, la data 2009-07-26 16:35:15Cei morti nu sint deloc intr-o stare letargica!
In asteptarea Judecatii, se framinta si cauta sa vada ce fapte bune au facut in viata.
Sufletul omenesc este nemuritor-toate religiile o afirma. Somnul, este o stare de relaxare dupa truda trupului.
Trupul nu mai exista, deci, nu mai este nevoie de somn.
Fiind fara somn- nu e necesar-, sufletul este intr-o framintare continua, pina va intra in odihna cea de veci.
Exceptie fac cei impacati cu Dumnezeu.
Nici cel mai incapatinat pamintean, nu poate nega existenta acestei forte ordonate!
Prea e totul exact!


Ba da, au nevoie de somn.....sunt unele marturii din care reiese ca : "Cand eram subpamant (rectae mormant), dormeam in majoritatea timpului pt. ca ma simteam f. obosit....dar uneori ma trezeam si voiam sa vorbesc cu oamenii, dar ei nu ma vedeau !!!! "
pai poate respectivul era lucrator la GAZE


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Fosta membra 9am.ro

2406 mesaje
Membru din: 24/03/2009
Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 17:00

Ce fel de oameni? Trupesti sau spirituali?


Fosta membra 9am.ro

2406 mesaje
Membru din: 24/03/2009
Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 17:02

Florine
Stai un pic ca vorbesc cu doamna Bi....
Sau domnita?


Bi_anca

1554 mesaje
Membru din: 8/03/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 17:14

De la: radita09_telus_net, la data 2009-07-26 17:02:30Florine
Stai un pic ca vorbesc cu doamna Bi....
Sau domnita?


Sunt casatorita..dar n-are importanta. Bianca e ok, oricum nu ma cheama asa...

E vorba de niste copii care isi aminteau unde au fost inainte de nastere.... Unele dintre povestiri puteau fi verificate si erau ADEVARATE !!
Cartea se numeste "Viata inainte de moarte" si e scrisa de Peter si Mary Harrison. E o culegere de studii de caz..unii chiar povestesc despre Isus si despre alte universuri. Si de existenta altor 2 culori fundamentale, care nu pot fi descrise in universul nostru.

Daca pui toate informatiile astea disparate cap la cap, incepi sa vezi ca se imbina logic unele cu altele si e mai usor sa-ti faci o idee de ansamblu.
Ti-am mai recomandat-o pe un topic, dar nu mai stiu pe care


Fosta membra 9am.ro

16019 mesaje
Membru din: 13/02/2009
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 26 Iulie 2009, ora 17:20

www.torser.info - ACTIUNI ENERGO-INFORMATIONALE 2008 - UNIVERSITATEA NAÞIONALÃ DE APÃRARE „CAROL I” www.torser.info - ACTIUNI ENERGO-INFORMATIONALE 2008 - UNIVERSITATEA NAÞIONALÃ DE APÃRARE „CAROL I”


Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
nuskin

67 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Oras: ALTA LOCALITATE

Postat pe: 27 Iulie 2009, ora 15:28

pt gabita_9: crezi ca am scris fara sa ma fi documentat? crezi ca nu am ceva la baza cand am scris ce am scris? nu-mi place sa vb fara acoperire in general, doar de dragul de a scrie si eu aici, sa-mi vad numele si sa-mi dau si eu cu parerea. sunt o pers responsabila si-mi asum declaratiile.
o sa incerc sa citesc cartea pe care o recomanzi, sa vad despre ce e vorba , si apoi iti raspund.
doar atat o sa mai adaug; discutiile despre reincarnare le-am purtat cu preoti renumiti cat despre alte experiente ale mele nu o sa scriu aici. sa nu va bulversez .



Dupa multe incercari cred si sper ca am ramas tot EU
Pagini: << 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 >> Sari la pagina:
| Varianta pentru tiparire a topicului Existã viaþã dupã moarte?
Mergi la: