Romania leaganul civilizatiei europene!

CODEX ROHONCZI - o carte veche de 1.000 de ani, care r�stoarn� toate teoriile istorice despre cultura str�mo�ilor no�tRI
De la daci nu au r�mas izvoare scrise. Prea pu�ine se �tiau despre locuitorii zonei carpato-dun�rene, dup� retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, p�strat� la Budapesta, r�stoarn� teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise �n aceast� perioad� istoric�. A fost scris� cu caractere dacice, de la dreapta la st�nga, �i se cite�te de jos �n sus. Vorbe�te despre vlahi �i regatul lor. Mul�i au �ncercat s� descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, �n premier�, filele misteriosului manuscris.
�n 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revist� publicat� �n Ungaria de existen�a �n arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea c� e redactat �ntr-o limb� necunoscut�. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca s�-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Republicii Ungaria. E o carte legat� �n piele. A fost p�strat� �n localitatea Rohonczi p�n� �n anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a d�ruit-o Academiei de �tiin�e a Ungariei, �n 1838. Nu se �tie prin c�te m�ini a trecut de-a lungul secolelor.

Scriere secret�
Dup� Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, �i scria cercet�torului Otto Gyurk, �n legatura cu Codexul: "Se g�se�te �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Ungariei o carte rar�, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secret�, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze p�n� acum. �i eu am �ncercat". Literele sunt asem�n�toare scrierii grece�ti. M-am g�ndit c� seam�n� �i cu literele feniciene, apoi am �ncercat pe baza vechii scrieri ungure�ti, dar n-a mers. Toate �ncerc�rile le-am aruncat �n foc".
Dup� ce a studiat Codexul, cercet�torul Otto Gyurk a publicat, �n 1970, o parte din observa�iile sale �ntr-un articol, �n care a �ncercat s� identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit c� textele Codexului au fost redactate �n secolele XI si XII, �ntr-o limb� latin� vulgar� (daco-romana), cu caractere mo�tenite de la daci. "Sunt semne care au apar�inut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu leg�turile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate �n latina vulgar�, dar �ntr-un alfabet dacic, �n care dominante sunt str�vechile semne utilizate de indo-europeni �n epoca bronzului", spune aceasta.

Solii �i c�ntece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 �iruri. �n text sunt intercalate miniaturi cu scene laice �i religioase. E scris cu cerneal� violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, c�ntece �i rug�ciuni, care include 86 de miniaturi. Consemneaz� �nfiin�area statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, �ntre anii 1064 si 1101. "Sunt informa�ii despre organizarea administrativ� �i militar� a ��rii ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru �i mare, de la Dun�re spre nord, p�n� la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"Jur�m�ntul tinerilor blaki"
Codexul con�ine �i versurile unui c�ntec de lupt�, numit "Jur�m�ntul tinerilor blaki", care a fost tradus �n felul urm�tor:
"O via��, t�ciunele �arpelui, puternic veghetor,/
�n�elator, s� nu prime�ti a te uni/
Cu prorocirile �arpelui, anuale, pentru c� lovit/
Vei fi/ C�ntecul cet��ii aud �ndelung/
Merge�i vioi, jura�i pe caciul�, pe puternica caciul�!/
S� juri cu maturitate �i cu convingere!/
S� fiu �ie putere vie, tr�iesc, �n lupt� s� fiu!/
Alesul jur�m�nt pre�uie�te �oimul t�u, mergi cu jur�m�nt puternic!"

bre domnu', esti mai interesant cand fluieri

Viorica MIHAI-EN�CHIUC (1938). Membr� UNESCO din 1963. Istoric al culturii, arheolog, editor; opera important� �n cercetarea istoriei culturale, limbii �i istoriei sociale a rom�nilor �n �mileniul mut�. C�r�i reprezentative: �Codexul Rohonczi� � studii literare, decodificare �i traducere � lingvistic�; �Scrieri literare �n sec. XI �i XII� � studii de istorie a literaturii rom�ne � etnologie; �Scrieri din epoca bronzului �i p�n� �n sec. IV e.n. �n Geto-Dacia� � studii de tracologie � istorie veche. Absolvent� a Facult��ii de Filologie, sec�ia Rom�n�-Istorie, din cadrul Universit��ii �Alexandru Ioan Cuza� din Ia�i, promo�ia 1963. Lucrarea de licen�� �i-a luat-o �n arheologie. Mul�i ani a condus �antiere arheologice �n Oltenia, Muntenia �i Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu �i epoca dacic�. A prezentat lucr�rile la conferin�e �n �ar� �i �n str�in�tate: Austria, Fran�a, Germania, Italia, Israel. A primit burse de studiu �n Italia, pe probleme de arheologie, �i �n Danemarca, unde a studiat scrierea runic�.

De la: bad, la data 2010-06-07 09:36:59bre domnu', esti mai interesant cand fluieri

.."bre"..de ce nu-�i vezi de-ale tale ?...

De la: mytcor, la data 2010-06-07 12:36:04

De la: bad, la data 2010-06-07 09:36:59bre domnu', esti mai interesant cand fluieri

.."bre"..de ce nu-�i vezi de-ale tale ?...

iac'asa, mytcozazele!
e bine?

Pamintul romanesc ,mai vechi ...........
Cine ar crede c� un an lipsit de orice distinc�ie istoric�, precum 1838, cap�t� o �nsemn�tate cultural� ie�it� din comun? De ce? Este anul c�nd groful Batthyany Gusztav �i doneaz� Academiei Ungare biblioteca. P�n� acum nimic ie�it din comun. De�i merit� atras� aten�ia noilor genera�ii de bibliofili �i de cititori �nr�i�i c� pe timpuri aveau antecesorii lor, de la noi �i de peste hotare, aveau, ziceam, �i astfel de obicieiuri generoase �i c� n-ar strica, de dragul perpetu�rii tradi�iei, s� li se ia urma �n folosul mai pu�in privilegia�ilor iubitori de carte, umpl�ndu-se bibliotecile publice cu scrieri valoroase, atunci c�nd moartea ne desparte de ele. �n definitiv, dac� profesorul Romano, primul traduc�tor al lui Benjamin Franklin �n limba rom�n� (pe timpul c�nd cirilica trona �nc� �n paginile revistelor noastre) nu �i-ar fi l�sat prin adiat� biblioteca Academiei Rom�ne, Biblioteca acesteia nu-�i �nt�rzia �nfiin�area? Iar dac� �i-ar fi �nt�rziat-o nu se am�na r�s�rirea culturii rom�ne universal competitive, �i a�a mereu am�nat�?

Dar s� l�s�m aceste �ntreb�ri s�-�i fac� veacul �n cugetele cititorilor, �n a�teptarea clipei c�nd vor prinde r�d�cini s�n�toase �i productive, �i s� revenim asupra pa�ilor no�tri, la groful Batthyany Gusztav. �n cadrul bibliotecii sale de dar, exista �i un codex legat �n piele, num�r�nd 448 pagini, pe h�rtie de 12x10 cm, av�nd pe fiece pagin� �ntre 9 �i 14 r�nduri scrise, �i con�in�nd �i 87 ilustra�ii. Numele or�elului Rohoncz, din apusul Ungariei (ast�zi pe teritoriu austriac, sub denumirea: Rechnitz), unde a r�mas codexul p�n� �n 1907, c�nd a fost mutat la Budapesta, i-a �mprumutat numele: "Codexul Rohonczi". Academia Ungar� l-a trimis savantului german Bernhard J�lg, profesor la Universitatea din Innsbruck, pentru cercetare �i identificare. Specialistul, la cap�tul studierii lui, trase concluzia c� scrierea ce-i umplea filele nu avea absolut nici un �n�eles! Recunoa�te�i c� devine un codex atr�g�tor...

Analiza h�rtiei folosite pentru scrierea sa conduce la presupunerea c� a fost fabricat� �n Vene�ia, �n anul 1530/40. E meritul filigranului, o ancor� �ncadrat� �ntr-un cerc, sub o stea cu �ase raze, c� s-a permis datarea. Dar aceasta nu �nseamn� c� scrierea codexului s-a realizat �n acea perioad�. Se prea poate, afirm� unii, ca darul lui Batthyany Gusztav s� reprezinte doar o copie tardiv�, realizat� pe respectiva h�rtie, o copie a unui original mult mai vechi.

C�t prive�te suma simbolurilor grafice necunoscute folosite pentru redactarea lui, ea pare a dep�i de zece ori num�rul de litere ale oric�rui alfabet cunoscut, c�ci cuprinde 150 simboluri (J�lg Bernhardt, Germania). Unele dintre acestea apar at�t de rareori chiar �i �n text �nc�t se b�nuie�te c� ar fi pictograme.

Cit�nd, "Fejerpataki Laszlo scria la 1878 c� acest Codex este un fals. Nemeti Kalman a �ncercat o sistematizare a semnelor folosite �n Codex. Preotul misionar Vajda Josef scria despre Codex: "Se g�se�te in Arhivele Academiei de �tiinte a Ungariei o carte extrem de secret� - Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secret� pe care nimeni nu a reu�it s-o descifreze p�n� acum...". Otto Gyurk (1970) crede c� e vorba de o scriere care utiliza cifre."

C�t despre scenele reprezentate �n miniaturi, ele au �n majoritate caracter religios; unele sunt laice, altele militare. Comentatorii identific� simbolurile crucii, semilunii �i svasticii decernabile �n acelea�i ilustra�ii �ntr-adev�r f�r� dificultate, drept care b�nuiesc c� lucr�rile au fost puse pe h�rtie �ntr-o zon� unde cele trei religii coexistau. Vom cita c�teva comentarii f�cute de cona�ionalul nostru, savantul �i eseistul basarabean Andrei Vartic, din care am preluat un fragment de l�murire �i anterior: "Eroul central �i celelalte personage (unele purt�nd aripi �i chiar zbur�nd) se �nchin� Soarelui, Crucii, Crucii ariene �i pelasgice, Semilunei, altor �nsemne sacre ale omenirii, �i transmit potiruri �i alte �nsemne religioase sau ini�iatice, se roag� pentru oameni mor�i sau bolnavi, urc� pe un Munte Sf�nt, trec fluvii sacre, poart� ca �i Isus Cristos cruci (�i chiar cununi de spini) �i alte �nsemne religioase, sunt sacrifica�i sau crucifica�i, oficiaz� servicii religioase �n temple polivalente." (Pentru ajutorarea cititorului �ntru descoperirea necunoscutului chip al celor expuse aici, trimitem la website-ul excelent, promovat de c�rturarul numit, Andrei Vartic, unde curiosul va g�si multiple fa�ete ale codexului discutat: www.iatp.md; Dava International nr.10; Rohonczy Codex.

Limba �n care a fost scris Codexul este necunoscut�. S-au propus variante str�vechi ale maghiarei, limbii dacilor, ale latinei vulgare, cumanei, pecenegei, f�r� rezultat practic. Oricum, acela�i Andrei Vartic o sus�ine pe cercet�toarea Viorica Enachiuc (dar se �i desparte de ea), despre care urmeaz� s� vorbim. �i el recunoa�te numeroase semne din scriere ca av�nd o origine carpato-dunarean�, din epoci deosebite, dar nu dep�ind perioada presupusei redact�ri a Codexului. El mai descoper� folosirea a trei tipuri de scriere �n Codex: aceea fonemic�, combinat� cu cea silabic� �i cu aceea ieroglific�.

baaaaaaaaaai, domnu', ce le mai cunosti, bre!
Ai invatat ceva de la mytcozazel
De aici ai copiat, asa-i?

www.literaturasidetentie.ro/pictura/carte_1.php

ROM�NIA se afla asezata intr-o "vatra de civilizatie". Arcul Carpatilor a fost, din timpuri imemoriale, preistorice, un loc privilegiat pentru civilizatie. Imperiul Pelasgic si-a avut aici centrul.

Zeii pelasgici sunt cunoscuti lumii prin intermediul mitologiei elene, care i-a preluat inca din perioada arhaica. Tot din Imperiul pelasg provine modelul sacru al Sfinxului, care a fost preluat de egipteni.

Civilizatia raionanta a acestui spatiu a facut ca elementele de credinta ca si de expresie traditionala sa se regaseasca la mari distante de modelul originar. Acest fapt ne indreptateste sa ne simtim solidari cu marile civilizatii ale lumii.

Stravechea civilizatie a Europei s-a nascut deci pe meleagurile noastre.

Aceasta ne face si m�ndri de trecutul nostru, dar si datori fata de viitorul Rom�niei si al intregii Europe. Trecutul si viitorul sunt si trebuie sa fie parti ale aceluiasi intreg.

Bogatia de exceptie a locurilor noastre, ca si natura ospitaliera au oferit spatiului carpato-danubiano-pontic argumentele suficiente pentru a fi considerat un loc binecuv�ntat de Dumnezeu si Istorie. Acesta este locul unde s-a descoperit prima scriere a lumii, tablitele de lut de la Tartaria fiind cunoscute acum in lumea intreaga ca prezent�nd o scriere cu mult anterioara scrierii sumeriene. Monumentele megalitice ce stau de straja pe pam�ntul nostru atesta existenta unei civilizatii stravechi cu care si noi, rom�nii, si intreaga Europa, ne putem m�ndri.

Civilizatia straveche ca si pam�nturile in sine au fost mostenite de numerosul neam al Tracilor, la fel de numeros precum inzii, spun izvoarele istorice. Una dintre ramurile tracilor o constituiau Dacii, cei care sunt stramosii nostri de neam si de pam�nt. Dacii erau "cei mai viteji dintre traci" spune Herodot, iar Josephus Flavius spune ca sunt inruditi cu Esenienii, cei care au daruit neamului iudeu o spiritualitate inalta (comparabila cu a Dacilor) si pe insusi Isus.

Cucerirea romana a avut aici ca scop confiscarea de catre Imperiul Roman a exceptionalului tezaur material si spiritual al Daciei.

Batalia pentru "vatra civilizatiei europene" care este chiar in inima Rom�niei, nu a incetat niciodata.

Valuri de navalitori, pradatori de toate neamurile au trecut peste aceste stravechi pam�nturi. Si astazi inca, cetatea istorica a Daciei, Sarmisegetusa, sit unic in Europa, este devalizat de valori, vandalizat continuu intr-un efort stupid de saracire a acestui pam�nt si a acestui neam de valorile sale ancestrale.

Dar bogatiile Rom�niei, cele istorice si cele naturale, nu sunt numai al Rom�nilor insisi, ci si ale Europei.

Bad, iti spui "bad", vrei sa fi rau, cum dracu' ai invatat sa deschizi calculatorul? E de mirare cum ai ajuns pe forumul asta, se pare ca ai alte sfere de interes. E un subiect extrem de interesant, sunt informatii pe care nu le gasesti pretutindeni, dar pentru tine e mai greu... inteleg.

O SPIRITUALITATE EVOLUAT�, UNANIM RECUNOSCUT�
Antichitatea avea cuvinte de apreciere la adresa geto-dacilor. Scriind despre ge�i, Herodot, supranumit "p�rintele Istoriei", ar�ta: "ei sunt cei mai viteji �i cei mai drep�i dintre traci" (Istorii IV, 93). �ntr-un decret dat de cetatea greceasc� Dionysopolis, Burebista era numit "cel dint�i �i cel mai mare dintre regii Traciei". Dar, dup� cum vom putea constata din cele ce urmeaz�, elogiile se refereau �i la spiritualitatea lor avansat�.

"Grecii recunoscuser� destul de devreme originalitatea �i for�a religiozit��ii trace. Diverse tradi�ii localizau �n Tracia sau �n Frigia originea mi�c�rii dionysiace �i o mare parte a mitologiei despre Orfeu
Marija Gimbutas, cunoscut etnograf �i istoric contemporan, consemneaz�: "Rom�nia este vatra a ceea ce am numit Vechea Europ�, o entitate cultural� cuprins� �ntre 6500-3500 �.e.n...A devenit, de asemenea, evident c� aceast� str�veche civiliza�ie european� precede cu c�teva milenii pe cea sumerian�...A fost o perioad� de real� armonie, �n deplin acord cu energiile creatoare ale naturii... Trebuie ca de acum �ncolo s� recunoa�tem importan�a spiritualit��ii Vechii Europe ca o parte a istoriei noastre"

ZALMOXIS
"Crea�iile religioase ale tracilor �i geto-dacilor par s� fi �mp�rt�it deopotriv� un destin nefericit... Cu excep�ia c�torva informa�ii pre�ioase, comunicate de Herodot a propos de scenariul mitico-ritual al lui Zalmoxis, informa�iile privind religiile trac� �i traco-get� sunt pu�in numeroase �i aproximative". Marele istoric dezv�luie unul din motive: "Ca �i cel�ii, sacerdo�ii �i asce�ii traci �i geto-daci nu se �ncredin�au scrierii" (Istoria..., p.168).
Astfel, dup� m�rturia lui Caius Iulius Caesar (contemporan cu Burebista �i Deceneu), ace�tia "nu permiteau consemnarea �n scris a �nv���turii lor, de�i �n celelalte treburi, de ordin public �i privat, se folosesc, �n general, de alfabetul grecesc" (apud O.Dr�mba, Istoria culturii �i civiliza�iei, Ed. �tiin�ific� �i enciclopedic�, Bucure�ti 1984, vol.I, p.807). O alt� explica�ie o constituie pierderea stranie a presupusei c�r�i a �mp�ratului Traian despre r�zboaiele dacice �i a c�r�ii lui Criton, medicul acestuia, ca �i dispari�ia altor surse pre�ioase.
Vom vedea c� informa�iile ce ne-au parvenit erau nu numai s�race, dar �i confuze, uneori de-a dreptul contradictorii.
�n ce-l prive�te pe Zalmoxis (Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.) ori Zamolxis (Strabon, Lukian din Samosata, Diogenes Laertios, Herodian, Suidas, Origenes), el a fost considerat de diferi�i autori: personaj istoric �ndeplinind rolul de filosof (Iordanes), sacerdot (Strabon), legislator (Diodor), reformator religios, cultural �i politic (Herodot, Diodor, Iordanes, Origenes), medic (Platon) sau erou civilizator (Herodot, Strabon), poate mesianic, profet (Strabon), rege (Platon, Iordanes), semizeu ori daimon (Herodot), zeu suprem sau chiar unic.
Dup� informa�iile primite de Herodot de la grecii din Hellespont �i Marea Neagr�, "acest Zalmoxis, fiind om (ca to�i oamenii), ar fi tr�it �n robie la Samos, ca sclav al lui Pythagoras", lucru de care marele istoric se �ndoia: "Socot c� acest Zalmoxis a tr�it cu mult� vreme mai �naintea lui Pythagoras. Fie c� Zalmoxis n-a fost dec�t un om, fie c-o fi fost �ntr-adev�r vreun zeu de prin p�r�ile Ge�iei, �l las cu bine" (Istorii IV, 95-96; trad.Adelina Piatkovski �i Felicia Van�-�tef). Istoricul arat� c� ge�ii "numesc aceea�i fiin�� divin� (daimon) Gebeleizis" (IV, 94).
Eliade respinge identificarea celor dou� zeit��i ( Istoria..., p.172), iar Kernbach presupune o contopire a lor, �ntr-un lent proces de sincretism (Dic�ionar de mitologie general�, Ed.Albatros, Bucure�ti 1995, p.387). Mnaseas din Patara, elev al lui Eratosthene, �l considera identic lui Kronos, iar Diodor �l plasa al�turi de mari reformatori religio�i ca Zarathustra �i Moise (apud Dr�mba, p.801). Eliade face precizarea: "Kronos era st�p�n �n Insulele Ferici�ilor unde sunt admi�i numai oamenii pio�i" (De la Zalmoxis..., p.58). Kronos fusese identificat de romani cu b�tr�nul Saturn, consider�ndu-se c� �n timpul v�rstei de aur (aurea aetas), sub domnia p�cii �i a fericirii ob�te�ti, acesta va tr�i la suprafa�a p�m�ntului. Saturnus Rex era Pater Deorum, Tat�l zeilor.
De la Homer (Iliada XIII, 301 sq.) la Vergiliu (Eneida III, 357), tradi�ia considera Tracia ca fiind patria lui Ares, zeul r�zboiului (Marte la romani), ce ar putea reprezenta astfel, principala zeitate. Eliade emite ipoteza c� la origine, Ares fusese un zeu al cerului, devenit zeu al furtunii �i al r�zboiului, suger�nd implicit posibila identificare cu Zalmoxis (Istoria..., p.169; De la Zalmoxis..., p.64-65). Dup� Hadrian Dacicoviciu "se presupune c� �nsu�i numele Ares ar fi de origine traco-dacic�" (apud Dr�mba, p.802). Herodot (Istorii V, 7) ar�tase c� al�turi de Ares, tracii �i adorau pe Artemis �i Dionysos, acesta din urm� fiind fiul divin al zeului Cerului �i al zei�ei P�m�ntului (vezi mai jos "Cultul Marii Zei�e"). Dionysos era pus �n rela�ie direct� cu Zalmoxis (Eliade, Istoria..., p.175). "A.B.Cook conchide c� Zalmoxis era apelativul trac al lui Zeus nou-n�scut" (apud De la Zalmoxis..., p.59, nota 70).
�n epoca urm�toare cuceririi romane, pantheonului autohton i s-au ad�ugat, pe l�ng� divinit��i romane, �i unele r�s�ritene. Kernbach (p.391) a ar�tat c� "abunden�a de zei orientali absorbi�i a r�spuns, f�r� �ndoial�, unei nevoi de religie a misterelor, ceea ce sistemul religios roman nu putea oferi; religia zalmoxian� oferise aceast� ispit�, a�a cum intelectualii din Roma imperial� se interesau �ndeaproape de cultul zei�ei hellenice Demeter �i, implicit, de Misterele Eleusine" (v.mai jos).
O serie de autori sus�in ipoteza unui monoteism daco-get (Vasile P�rvan, Jean Coman, R.Pettazzoni, E.Rohde) �n baza afirma�iei lui Herodot: "ei nu cred c� exist� vreun alt zeu dec�t al lor" (Istorii IV, 94; trad. Legrand). �n alt� variant� de traducere (Adelina Piatkovski �i Felicia Van�-�tef): "ei nu recunosc vreun alt zeu dec�t al lor".
�n fine, Strabon ar�tase c� "zeul suprem dacic este f�r� nume, f�r� calificare" (apud V.Lovinescu, Dacia..., p.35). Monoteismul, asociat acestei concep�ii, furnizeaz� dovada unui nivel spiritual deosebit de elevat (exemplul lui Yahweh �n Vechiului Testament). Lovinescu vedea �n asta reflectarea unei Tradi�ii Primordiale, f�c�nd analogia cu Brahma Nirguna; el considera c� Zalmoxis nu era dec�t numele reprezentantului acestui Zeu nem�rginit (ibid., p.36).
Din dialogul ce a avut loc �ntre Socrate �i un medic trac al lui Zalmoxis (Platon, Charmides, 157 d-e; v. mai jos), s-a apreciat c� �nt�lnirea celor doi ar fi avut loc la Potideia (colonie corintian� din Tracia) �ntre anii 432-429, deci �n perioada r�zboiului peloponeziac. Alte repere situeaz� cultul lui Zalmoxis �n intervalul 514-339. Numele zeului �ncepe a fi citat �n sec.al V-lea. �n alt� ipotez� (Stelian Stoica), r�d�cinile cultului acestuia ar data din sec.IX-VII (apud Kernbach, p.686-687).

CULTUL MARII ZEI�E (MAMA DIVIN�)
Cultul pentru Marea Zei�� sau Mama Divin� era nelipsit din religia popoarelor antice �i daco-ge�ii nu f�ceau excep�ie. Prin a�a-numita interpretatio graeca, sursele ce men�ioneaz� zeit��ile feminine le-au atribuit numele similare grece�ti. Eliade le indic� pe cele importante, �n primul r�nd pe "Artemis...zeitate chtonian� analog� zei�elor trace Bendis sau Kotyto (Kotys)" (Herodot, IV, 33).
Putem identifica, de asemenea, o treime sacr� alc�tuit� din zeul cerului (furtunii), Terra Mater (Mama P�m�nt) �i fiul lor, Dyonisos (cu numele trac de Sabos ori Sabazios) (Istoria..., p.169). A.Bodor (Dacia, N.S. VII, 1963, p.211-239) presupune cultul cuplului Liber-Libera a fi de origine dacic� (De la Zalmoxis..., p.80, nota 134).
Bendis, ocrotitoarea femeilor, personifica Luna �i corespundea nu numai lui Demeter, dar �i Dianei romane (Diana sancta, potentissima). A.Fol �i I.Marazov arat� c� Bendis era "cea mai r�sp�ndit� personificare trac� a Mamei Zeilor". Imaginea ei apare �n mai multe reprezent�ri plastice (O.Dr�mba, p.803). �n schimb, dup� Paul Mac Kendrick, "dacii nu �i-au conceput antropomorf zei�ele" (Pietrele dacilor vorbesc, Bucure�ti 1978, p.152). Cu toate acestea, coresponden�a purtat� de regii daci cu �mp�ra�ii romani atest� c� dacii iubeau �n general simbolurile (apud Kernbach, p.389).
�n perioada daco-roman�, li se adaug� Minerva, Iuno, Ceres, Proserpina, Libera, Kybele, Isis, chiar �i varianta local� a Dianei Mellifica, acestea fiind manifest�ri ale Zei�ei, ale Mamei Divine (Kernbach, p.390-391).
Legenda lui Hermip (transmis� de Diogenes Laertios VIII, 41, Tertullian, De anima 28 �i scoliastul Electrei, v.62), despre Pythagoras, al c�rui nume este indisolubil legat de al lui Zalmoxis, l-a f�cut pe Eliade s� evoce o ra�ionalizare a Marii Mame. La Metapont, ora� �n care se credea c� a murit Pythagoras, casa sa a fost transformat� �ntr-un sanctuar al Demetrei (De la Zalmoxis, p.41-42).
Diodor din Sicilia consemnase: "Zalmoxis pretindea c� �i lui �i d�duse legile Hestia" (Biblioteca istorica I, XCIV.2). Rezult� de aici c� Zalmoxis ar fi fost doar legiuitorul aflat �n rela�ie cu divinitatea protectoare feminin� (Kernbach, p.685), pun�nd �n eviden�� preeminen�a Zei�ei.
Suidas a men�ionat c� numele de Zamolxis apar�inea unei zei�e !!! (apud Kernbach, p.685). Mircea Eliade ar�ta c� "dup� Suidas, Hera ar fi varianta greac� a lui Zalmoxis" (De la Zalmoxis..., p.57; subl.ns.). De�i faptul poate p�rea surprinz�tor, nu trebuie s� pierdem din vedere c� mul�i exege�i considerau numele Zamolxis provenit de la cel al unei zei�e: Mama P�m�nt, reprezentat� fie de Semele ("zei�a P�m�ntului", mama lui Dionysos), fie de zei�a chtonian� trac� de prim rang Zemelo, deriv�nd de la cuv�ntul slav "zemle" - "p�m�nt". Eliade, referindu-se la p�rerea lui I.I. Russu (Anuarul Institutului de Studii Clasice, V, Cluj, 1947, p.93), consemna: "Pentru savantul tracolog, valoarea semantic� a temei zamol- este "p�m�nt" �i "puterea p�m�ntului"" (De la Zalmoxis..., p.60). Ori, este bine cunoscut nu numai c� P�m�ntul este Zeitatea feminin� prin excelen��, dar la fel este �i Puterea (Shakti, �n sanskrit�), dup� cum se observ� �i din exemplul Diana sancta potentissima, men�ionat� mai sus). De altfel, chiar func�iile lui Zalmoxis �ndrept��eau interpretarea amintit�: "izvorul vie�ii, zeul vegeta�iei, al re�nvierii naturii, atributele lui erau legate de cre�terea vitelor �i de rodul ogoarelor" (O.Dr�mba, p.803). Iar Russu (loc cit.) nu ezit� s�-l asocieze "s�nului matern �n care se re�ntorc oamenii" (apud De la Zalmoxis..., p.60). Dup� cum a ar�tat Eliade, cultul Zei�ei "a supravie�uit dup� romanizarea Daciei �i numele de Diana se g�se�te �n vocabula rom�neasc� z�na. Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit S�nziana (=San(cta) Diana), figur� central� a folclorului rom�nesc" (ibid., p.79).
Lovinescu semnaleaz� un caz analog: "Exist�, de asemenea, �i o divinitate colectiv� dacic�, numit� Dacia felix asimilat� cu Gaia. Aceast� asimilare a divinit��ii colective locale cu marele Principiu feminin era cu totul obi�nuit� �n antichitate. �n legendele rom�ne�ti, Dacia e numit� Dochia, Deciana, Baba Gaia" (Dacia..., p.34).

DECENEU
Dekaineos (gr.) sau Decaeneus (lat.) uneori ortografiat Dicineus, a fost cel mai celebru sacerdot daco-get, zeificat ulterior, care a tr�it �n vremea lui Burebista.
Burebista l-a asociat la domnie, acord�ndu-i "o putere aproape regal�" (Iordanes, Getica XI, 67). Dup� moartea celui dint�i, Deceneu succede ca rege. Prin urmare, marele preot era fie asociat al puterii regale, fie un posibil succesor al regelui, fie "rege �i preot" �n acela�i timp, cum se intitula unul din predecesorii lui Decebal (O.Dr�mba, p.792-793). Eliade se refer� la marele preot Comosicus (De la Zalmoxis..., p.57).
Deceneu a �ndeplinit rolul unui erou civilizator. Dup� Strabon, el dob�ndise cuno�tin�e �n Egipt (Geografia VII, 3.11), lucru confirmat �i de Iordanes care sus�inea c� el i-a ini�iat pe geto-daci nu numai �n filosofie, etic�, logic�, dar �i �n fizic� �i astronomie (Getica XI, 69-70). Platon elogiase, la r�ndul s�u, cuno�tin�ele filosofice, astronomice �i medicale ale lui Zalmoxis �i ale sacerdo�ilor daci.
"Dup� Iordanes (XI, 67-68) Dicineus devine colaboratorul regelui Boruista c�nd Sylla domnea peste romani, adic� �n jurul anului 80 �.e.n. �i aceast� indica�ie pare corect�" (De la Zalmoxis..., p.76). Eliade apreciaz� c� "�nv���tura enciclopedic� a lui Deceneu" indic� "�nflorirea cultural� a dacilor �n urma unific�rii realizate de Burebista �i apogeul ei �n timpul domniei lui Decebal" (p.77).
"Pe b�rba�ii cei mai de seam� �i mai �n�elep�i pe care i-a �nv��at teologia, i-a sf�tuit s� cinsteasc� anumite divinit��i �i sanctuare" (Getica XI, 71). �n centrul religios de la Sarmizegetusa �i �mprejurimi, la Gr�di�tea Muncelului, s-au g�sit p�n� acum resturile a zece sanctuare (O.Dr�mba, p.806).
Dar, cum vom vedea, Deceneu a fost, mai presus de orice, un autentic ini�iat.

O INI�IERE AUTENTIC�
Istoricii, �i mai ales arheologii admit ca "incontestabil c� religia geto-dacilor ajunsese la un nivel de spiritualizare mai �nalt dec�t toate celelalte religii �nrudite ale popoarelor �nvecinate" (Radu Florescu, �n comentariile de editor al Geticii, p.539).
Anticii remarcaser� asem�narea dintre cultul ini�iatic existent la daco-ge�i �i cultele Misteriilor grece�ti: cele de la Eleusis, cele dionisiace, etc. "Privit� sub raportul practicilor de cult, religia daco-ge�ilor era o religie ini�iatic� �i misteric�" (O.Dr�mba, p.802). �n consemn�rile lui Herodot, Mircea Eliade "ghice�te caracterul misteric al cultului" (Istoria..., p.174), explic�nd acest fapt prin aceea c� "discre�ia sa � propos de Mistere este bine cunoscut�"(loc.cit.).
Contrar p�rerii c� Zalmoxis fusese ini�iat de pitagoreici, situa�ia se prezenta invers, c�ci grecul Hermippus Callimachius ar�ta textual c� Pythagoras era "thrak�n d�xas mimoumenos" ("discipol al �n�elepciunii trace"), cu at�t mai mult cu c�t Herodot admisese anterioritatea lui Zalmoxis fa�� de marele matematician �i filosof (Dacia..., p. 36).
Dup� cum scria Herodot, ge�ii "se cred nemuritori" (Istorii IV, 83). Eliade arat� �ns� c� "verbul "�thanatizein" (cf.V, 4) nu �nseamn� a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Aceast� "imortalizare" se dob�nde�te prin intermediul unei ini�ieri" (Istoria..., p.174). Mai departe se men�ioneaz� c� dintre elementele cele mai caracteristice ale cultului ""imortalizarea" sufletului �i �nv���tura privind existen�a beatific�...�l apropie pe Zalmoxis de Mistere" �i c� "�n acest sens, poate fi comparat cu Dionysos al misterelor dionysiace" (ibid., p.175 �i nota 90).
"Aceast� post-existen�� fericit� nu era deloc general�, ci se ob�inea prin intermediul unei ini�ieri...Hellanikos, care era mai v�rstnic dec�t Herodot, dar care urmeaz� povestirea sa, descriind ritul lui Zalmoxis �l nume�te pe bun� dreptate "teletai" subliniindu-i caracterul ini�iatic" (De la Zalmoxis ..., p.47). "�n Charmides, dialog scris probabil cu vreo treizeci de ani dup� Herodot, Socrate vorbe�te de un medic trac pe care-l �nt�lnise, "unul din acei doctori ai regelui trac Zalmoxis despre care se zice c� st�p�nesc me�te�ugul de a te face nemuritor" (136 d)" (ibid., p.46). Pe bun� dreptate sublinia Eliade c�, la fel cu ini�ia�ii Misterelor eleusine sau orficii, pentru ge�i,"numai "sufletul", principiul spiritual, �l �nt�lne�te pe Zalmoxis" (ibid., p.49).
Pornind de la analogia cu Kronos-Saturn unii exege�i au interpretat numele lui Zalmoxis prin Zeul-Mo� (N.Densusianu, R.Vulc�nescu, apud Kernbach, p.685; Dacia..., p.36). Dup� opinia noastr�, sufixul este analog cu sanskritul Moksha, av�nd semnifica�ia de nemurire prin eliberarea din ciclul nesf�r�it al re�ncarn�rilor. Zalmoxis este deci Zeul Mokshei, zeul care confer� nemurirea.
"Hippolit (Philosophumena II, 25) comunic� o legend� conform c�reia Zalmoxis ar fi propagat o doctrin� pythagoreic� printre cel�i... Anumi�i autori moderni au apropiat druidismul de confreriile trace �i geto-dace. Mai ales importan�a marelui preot, credin�a �n nemurire �i �tiin�a sacr�, de tip ini�iatic, ale druizilor evoc� paralelisme cu dacii. De altfel trebuie luate �n considerare anumite influen�e celtice, pentru c� cel�ii au locuit c�tva timp �n regiunile occidentale ale Daciei" (De la Zamolxis..., p.75-76).
�n cele ce urmeaz� vom ar�ta c� la geto-daci se reg�seau elemente certe dovedind o ini�iere autentic� cum ar fi asceza �i experien�a extatic�. C�t despre simbolismul energiei spirituale Kundalini, care atest� ne�ndoielnic atingerea unui nivel elevat al spiritualit��ii, el va fi prezentat �ntr-un capitol aparte.
"Strabon (Geografia VII, 3.3) reproduce, dup� Posidonius, c� misienii se ab�ineau s� m�n�nce carne, mul�umindu-se cu miere, lapte, br�nz�, �i c� din aceast� cauz� ei se numesc "cei ce se tem de Zeu" (theosebeis)...Strabon adaug� c�, la traci, exist� solitari mistici cunoscu�i sub numele de ktistai care tr�iesc f�r� femei, se consacr� zeilor �i vie�uiesc "elibera�i de orice team�"" (loc. cit.) (apud Eliade, Istoria..., p.171 �i nota 79; vezi �i De la Zalmoxis..., p.56-57,74). Strabon mai arat� c� �n vremea lui Deceneu "practica pitagoreic� de a se ab�ine de la carne a r�mas la ei ca o porunc� dat� de Zalmoxis". "La daci, dup� o informa�ie a lui Flavius Josephus (Antichit��i iudaice XVIII, 2), ace�ti asce�i �i contemplativi se numeau pleistoi, cuv�nt pe care Scaliger l-a propus s� fie citit polistai" (De la Zalmoxis..., p.71,74).
Circumambula�ia �n jurul locurilor sacre sau dansul circular se �nt�lnesc �n multe manifest�ri spirituale. Sunetele puternice erau folosite pentru a alunga demonii. Dup� cum preciza Eliade, cultul lui Sabos (Sabazios), echivalentul trac al lui Dionysos, includea, pe fondul unor "zgomote de lovire �n cazane de bronz, chimvale, fluiere", dansul circular, aprig, �nso�it de strig�te de bucurie (Istoria..., p.169-170).
"Ca to�i tracii, ge�ii cuno�teau �i ei extazul" arat� Mircea Eliade (De la Zalmoxis..., p.56). "Experien�ele extatice �nt�reau convingerea c� sufletul nu e numai autonom, ci �i susceptibil de o unio mystica cu divinitatea...Credin�ele arhaice, �ntr-o supravie�uire vag� �i aproximativ� a sufletului, au fost treptat modificate, duc�nd, �n cele din urm�, la ideea de metempsihoz�, sau la diverse concep�ii despre nemurirea sufletului. Probabil c� experien�ele extatice care au croit drum unor astfel de concep�ii nu erau �ntotdeauna de tip "dionysiac", adic� orgiastic. Extazul putea fi provocat �i ... prin rug�ciune" (Istoria..., p.170-171). Dup� Eliade, experien�a extatic� era corelat�, la triburile trace, cu "credin�a �n nemurire �i certitudinea beatitudinii sufletului decorporalizat". �n cadrul manifest�rilor extatice el men�iona "oracolul lui "Dionysos"; templul se afla pe un munte �nalt �i profetesa prezicea viitorul �n "extaz", ca �i Pythia de la Delfi" (loc cit.). Strabon (Geografia VII, 67) �l citeaz� pe Zalmoxis al�turi de Amphiaraos, Trophonius, Orfeu �i Musaios, care erau renumi�i prin experien�ele lor extatice. Iar Pythagoras, cu care era comparat Zalmoxis, fusese pus �n leg�tur� cu Aristeas, Abaris, Epimenide, Phormion, Empedocle. "Legendele lui Pythagoras fac aluzie la raporturile sale cu zeii �i spiritele". Aristeas, eroul unei c�l�torii (men�ionate anterior) �n �ara hiperboreilor, la nordul M�rii Negre, trecuse de la moarte la �nviere. Epimenide "postise �i deprinsese extazele prelungite", devenind "st�p�n al unei "�n�elepciuni entuziaste", adic� al unei anumite tehnici extatice". Phormion "a fost vindecat de o ran� �n urma unei c�l�torii extatice �ntr-o regiune ciudat�, apar�in�nd unei "geografii mitice""; ca �i "Leonymos ajunge �n "Insula Alb�" - mai t�rziu localizat� �n Marea Neagr�" (apud M.Eliade, De la Zalmoxis..., p.49-50, 52-54). Semnifica�ia "Insulei Albe" (Leuke) identificat� cu Insula �erpilor din dreptul gurilor Dun�rii, va face obiectul unei analize ulterioare. Polyaenus (Stratagemata VII, 22) �l men�ioneaz� pe Kosingas, rege al triburilor trace Kebrenoi �i Sykaiboai, care era �n acela�i timp mare preot al Herei (v.mai sus "Cultul Marii Zei�e"). C�nd supu�ii s�i deveneau recalcitran�i, Kosingas �i amenin�a c� se urc� la cer pe o scar� de lemn, pentru a se pl�nge de purtarea lor. Simbolismul sc�rii este atestat �i �n alte religii ale Orientului Apropiat antic �i ale Mediteranei (M.Eliade, Le chamanisme, p.378 sq.). Eliade adaug�: "Ceea ce este sigur, e c� �n episodul foarte ra�ionalizat de Polyaenus, se descifreaz� un vechi rit trac de ascensiune extatic� la Cer" (De la Zalmoxis..., p.57). Toate cele ar�tate l-au f�cut pe marele istoric al religiilor s� conchid�: "Este ceva adev�rat �n cli�eele at�t de populare �n Grecia dup� Herodot, care-l plasau pe Zalmoxis al�turi de Pythagoras, Orfeu, Musaios �i mai t�rziu de Zoroastru, de "�n�elep�ii egipteni" sau de druizi. Toate aceste personaje erau cunoscute ca av�nd experien�e extatice �i capabile s� reveleze mistere privind sufletul omenesc �i supravie�uirea lui" (ibid., p.58).
Eliade a comb�tut - cu argumente asupra c�rora nu are rost s� insist�m - teoria c� Zalmoxis ar fi fost un zeu al mor�ii, preciz�nd: "Zeii �i zei�ele mor�ii domnesc peste o mul�ime de mor�i, �n timp ce divinit��ile Misterelor admit pe l�ng� ele numai ini�ia�i. Pe deasupra este vorba de dou� geografii escatologice diferite: t�r�murile str�lucitoare care �i a�teapt� pe ini�ia�ii �n Mistere nu se confund� cu Infernurile subterane �n care se adun� mor�ii" (op.cit., p.61).
Nu putem �ncheia acest capitol f�r� a men�iona �mprejurarea ce-l desemneaz� pe Deceneu a fi fost unul din marii ini�ia�i ai antichit��ii.
"Boirebistas...�i l-a luat ca ajutor pe Dekaineos, un b�rbat vr�jitor, care umblase mult� vreme prin Egipt, �nv���nd acolo multe semne profetice, datorit� c�rora sus�inea c� t�lm�ce�te voin�a zeilor. Ba �nc�, de la un timp, era socotit �i zeu, a�a cum am ar�tat c�nd am vorbit despre Zamolxis. Ca o dovad� de ascultarea ce i-o d�deau, este �i faptul c� ei s-au l�sat �ndupleca�i s�-�i st�rpeasc� viile �i s� tr�iasc� f�r� vin" (Strabon, Geografia VII, 3.11).
De�i savan�ii i-au ignorat profunda semnifica�ie, faptul �n sine este extraordinar �i credem c� importan�a sa nu poate fi �ndeajuns apreciat�. C�ci interdic�ia dat� de Deceneu echivaleaz� cu o revolu�ie �n concep�ia religioas�, dovedind c� marele preot era un adev�rat iluminat, o autentic� personalitate, care atinsese un nivel spiritual excep�ional. G�ndirea lui Lovinescu se dovede�te �nc� odat� fals� �i steril� (Interpretarea..., p.134, nota de subsol �i p.135). Mai �nt�i, vi�ei de vie �i atribuie, �n mod eronat, tr�s�turi pozitive: "Vi�a de vie reprezint� �n acest context o expresie materializat� a originii �i a caracterului de ve�nicie a vie�ii spiritului uman, cu at�t mai mult c� unul din simbolurile energiilor "esen��" este vinul" (!). Apoi, �i pune retoric "�ntrebarea ce semnifica�ie a avut smulgerea vi�ei de vie de Burebista �i Deceneu?", r�mas� f�r� r�spuns.
S� ne reamintim c� �n Biblie, opreli�tea de a consuma vin era o porunc� divin�. Astfel, Dumnezeu le-a cerut preo�ilor (Aaron �i fiii s�i), sub amenin�area pedepsei cu moartea: "Tu �i fiii t�i �mpreun� cu tine, s� nu be�i vin, nici b�utur� ame�itoare" (Levitic 10.9). "Nici un preot nu va bea vin" (Ezechiel 44.21). Cei care i se consacrau, "f�c�nd juruin�a de nazireat, ca s� se �nchine Domnului, s� se fereasc� de vin �i de b�utur� ame�itoare", ba chiar �i de must, struguri proaspe�i ori usca�i (Numeri 6.2-3; vezi �i Amos 2.12). �ngerul Domnului i-a spus mamei care-l purta �n p�ntece pe Samson, destinat nazireatului (�nchin�rii): "s� nu bei nici vin, nici b�utur� tare" (Judec�tori 13.4, 14). Tema se reg�se�te �n Proverbe 23.29-31; Isaia 5.11, 22; 28.7; Osea 4.11. �n Noul Testament arhanghelul Gavril �i veste�te lui Zaharia c� Ioan "nu va bea vin, nici b�utur� ame�itoare (sicher�)") (Luca 1.15; vezi �i 7.33).
Incompatibilitatea consumului de b�uturi cu spiritualitatea nu fusese denun�at� doar de Dumnezeul biblic. Krishna interzisese locuitorilor din Dwaraka s� bea vin. �nc�lc�nd porunca, foarte mul�i �i-au g�sit aici moartea, �ntre care �i fiul s�u, Pradyumna. �n Grecia antic�, negativitatea bacchantelor s-a manifestat �mpotriva divinit��ii, atunci c�nd l-au sf�rtecat pe Orfeu, arunc�ndu-i capul t�iat �n Hebros.
Compar�nd cu cele poruncite de Yahweh numai slujitorilor s�i, c�t de extraordinar ne apare acum faptul c� Deceneu a impus interdic�ia de a bea vin unui popor �ntreg ! �i asta, dup� ce, timp de secole, consumul de vin constituise un obicei general!

Dunarea, Marea, Carpatii si Prutul
� iata cele patru hotare cari-ngradesc pamantul Tarii Romanesti. Am fost trait, pe vremuri, in graniti mai largi. S-au fost invartit, pe vremuri, palosele sclipitoare ale Voievozilor nostri si peste Carpati si peste Prut. Dar s-au varsat incoace inecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au impins
� noroade, ce nu le mai incapea lumea, au curs mereu peste noi si-a trebuit
� ca sa putem trai
� sa ne mai strangem tara, si de la miazanoapte si de la rasarit. Adusi in Dacia de imparatul Traian, ramasi aici, in urma celei mai vajnice lupte ce-au vazut timpurile vechi, am pastrat in sangele nostru vitejia acelor doua popoare mari din care ne tragem, si nu o data, in zbuciumul atator veacuri, ne-am aratat urmasii vrednici si ai legionarilor biruitori, care au vanzolit lumea si-au abatut codrii, ca sa razbata in cetatea lui Decebal, si ai uriasilor invinsi, care
� ne mai putandu-se apara
� si-au dat o moarte asa de mareata si de tragica in flacarile Sarmisegetuzei. De-atunci au trecut aproape doua mii de ani. Multe razboaie am avut si multe nenorociri ne-au calcat in vremea asta. Vijelii cumplite-au trecut peste noi, la toate-am tinut piept, si nu ne-am dat, s-aici am stat. Ca trestia ne-am indoit sub vant, dar nu ne-am rupt. Si-am ramas stapani pe mosioara noastra. Stie numai bunul Dumnezeu cu cat sange ne-am platit noi pamantul acesta, scump tuturor romanilor, scump pentru frumusetile si bogatiile lui, scump pentru faptele marete si inaltatoare care s-au petrecut pe el. Odihneasca-n pace gloriosul Ștefan, ca n-au fost spuse in desert cuvintele mandre si-ntelepte pe care ni le-a lasat cu limba de moarte: "Daca dusmanul vostru ar cere legaminte rusinoase de la voi, atunci mai bine muriti prin sabia lui decat sa fiti privitori impilarii si ticalosiei tarii voastre. Domnul parintilor vostri, insa, se va indura de lacrimile slugilor sale si va ridica dintre voi pe cineva carele va aseza iarasi pe urmasii vostri in voinicia si puterea de mai inainte". Din strasina muntilor ce-nalta marginea tarii de la Severin pana la Dorohoi, rauri frumoase, datatoare de viata, si nenumarate paraie se despletesc, in carari de argint, peste-ntinsele sesuri ale Valahiei si printre dealurile blande ale Moldovii. Singura campia Ialomitei s-asterne tacuta, neteda, uscata
� vast ostrov insetat, in mijlocul atator ape ce-mpodobesc pamantul Romaniei. Doarme sub suierul vanturilor desertul larg, nemarginit al Baraganului. De mii de ani viseaza rauri limpezi si lacuri sclipitoare: in zilele senine de vara visu-i se rasfrange-n undele aerului si-ngana peste lanurile si balariile uscate ale pustiului acele ape vrajite, amagitoare ale "mirajelor", asa de frumos numite de popor "apa mortilor". Calatorii straini care-au strabatut vaile Romaniei pe drumuri hrintuite, in carutele de posta de-acum patruzeci de ani, cu greu ar mai cunoaste astazi locurile pe unde-au umblat. Li s-ar parea ca alta tara s-a pus intre Carpati si Mare. Si-ntr-adevar, o tara noua s-a ridicat de-atunci in rasaritul Europii. Mosia lui Mircea s-a lui stefan, libera si mandra Romanie de azi nemaicrescand in laturi, a trebiut sa creasca-n sus, si salta zi cu zi
� o salta puterea tineretii si setea de lumina!
Din hotar in hotar, in lung si-n lat, o prind acum, ca-ntr-o retea, sosele netede, pietruite, si linii ferate, insirand pe firele lor orasele-nfloritoare si sutele de fabrici ce scot la lumina bogatiile tarii. Astazi, capitala noastra, care-a stat pitita prin munti atatea veacuri, sporeste
� sigura si puternica
� in mijlocul campiei dunarene, ridicand palat langa palat, pe unde-si pastea odinioara turmele legendarul Bucur. Si largi isi deschid acum portile altarele luminii
� treptat poporul se invioreaza, se desteapta, la o viata de pace si de munca roditoare. In fata scundelor si saracacioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dascalul Lazar punea in mana copiilor cea dintai carte romaneasca, se-nalta falnic palatul universitatii, iar pe locul acela sfant s-au asezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazu, Gheorghe Lazar
� poetul, eroul si apostolul. Doua mari bulevarde taie-n crucis orasul. Dambovita se minuneaza de stralucirea si mandreta-n care se desfac malurile ei, ascunse pana mai daunazi sub radiuri de salcii. De-aici, din mijlocul capitalei zgomotoase, imi intorn gandurile pe unde am umblat. Multe din locurile frumoase pe care le-am vazut imi revin acum, invaluite in farmecul departarii, si parca ma dojenesc, unele ca n-am spus destul, altele ca n-am spus nimic de ele. Multe vor fi iarasi pe care nu le-am vazut inca. Dar ceea ce se ridica mai luminos si mai sfant in mijlocul amintirilor mele, podoaba cea mai aleasa si mai mandra-ntre podoabele tarii, este poporul romanesc. In sufletu-i larg, nespus de duios, lamurit in focul atator suferinti, am gasit izvorul curat al frumoaselor lui cantece si intelesul istoric al trainiciei si staruintii noastre pe acest pamant. In marea lui putere de munca, de lupta si de rabdare, in mintea lui treaza si-n inima lui calda am gasit sprijinul sperantelor noastre si dezlegarea inaltei chemari a neamului nostru. Il urmaresc cu gandul de-a lungul veacurilor, il vad cu pieptul dezvalit in zloata si-n batalii, muncind ca sa plateasca darile tarii, luptand ca sa-si apere pamantul, cazand si ridicandu-se iar, murind in ses si renascand in munti, pururea tanar, pururea mandru, cu toate nevoile ce-au dat sa-l rapuie, si ma-ntreb: ce popor a avut pe lume o soarta mai apriga si mai zbuciumata, ce neam de oameni a stat mai viteaz si mai intreg in fata atator dureri!
Unde-ar fi ajuns el astazi dac-ar fi fost lasat in pace!
"O lacrima-i tremura-n glas, si graiul lui e un suspin", zice Michelet vorbind de poporul roman. In adevar, suferintile acestea au pus o blandeta divina pe figura taranului nostru. Inima lui e plina de mila pentru cei nenorociti, si limba lui e dulce si plina de mangaieri. Cata gingasie e in cantecul cu care-si adorm tarancele copiii: �Nani, nani, puisor� Si cu ce vorbe sfasietoare, adanci ca si durerea din care-au izvorat, isi petrec mortii la groapa: �Dragile mamei sprincene, Cum o sa fiti buruiene!
Dragii mamii ochisori, Cum o sa va faceti flori!
� Intr-o tara asa de frumoasa, c-un trecut asa de glorios, in mijlocul unui popor atat de destept, cum sa nu fie o adevarata religie iubirea de patrie, si cum sa nu-ti ridici fruntea, ca falnicii stramosi de odinioara, mandru ca poti spune: "Sunt roman!
"


Crezi ca ne lipseste ceva?

da un creer Statal

De la: Denis, la data 2010-06-07 09:35:40CODEX ROHONCZI - o carte veche de 1.000 de ani, care r�stoarn� toate teoriile istorice despre cultura str�mo�ilor no�tRI
De la daci nu au r�mas izvoare scrise. Prea pu�ine se �tiau despre locuitorii zonei carpato-dun�rene, dup� retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, p�strat� la Budapesta, r�stoarn� teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise �n aceast� perioad� istoric�. A fost scris� cu caractere dacice, de la dreapta la st�nga, �i se cite�te de jos �n sus. Vorbe�te despre vlahi �i regatul lor. Mul�i au �ncercat s� descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, �n premier�, filele misteriosului manuscris.
�n 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revist� publicat� �n Ungaria de existen�a �n arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea c� e redactat �ntr-o limb� necunoscut�. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca s�-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Republicii Ungaria. E o carte legat� �n piele. A fost p�strat� �n localitatea Rohonczi p�n� �n anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a d�ruit-o Academiei de �tiin�e a Ungariei, �n 1838. Nu se �tie prin c�te m�ini a trecut de-a lungul secolelor.

Scriere secret�
Dup� Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, �i scria cercet�torului Otto Gyurk, �n legatura cu Codexul: "Se g�se�te �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Ungariei o carte rar�, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secret�, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze p�n� acum. �i eu am �ncercat". Literele sunt asem�n�toare scrierii grece�ti. M-am g�ndit c� seam�n� �i cu literele feniciene, apoi am �ncercat pe baza vechii scrieri ungure�ti, dar n-a mers. Toate �ncerc�rile le-am aruncat �n foc".
Dup� ce a studiat Codexul, cercet�torul Otto Gyurk a publicat, �n 1970, o parte din observa�iile sale �ntr-un articol, �n care a �ncercat s� identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit c� textele Codexului au fost redactate �n secolele XI si XII, �ntr-o limb� latin� vulgar� (daco-romana), cu caractere mo�tenite de la daci. "Sunt semne care au apar�inut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu leg�turile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate �n latina vulgar�, dar �ntr-un alfabet dacic, �n care dominante sunt str�vechile semne utilizate de indo-europeni �n epoca bronzului", spune aceasta.

Solii �i c�ntece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 �iruri. �n text sunt intercalate miniaturi cu scene laice �i religioase. E scris cu cerneal� violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, c�ntece �i rug�ciuni, care include 86 de miniaturi. Consemneaz� �nfiin�area statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, �ntre anii 1064 si 1101. "Sunt informa�ii despre organizarea administrativ� �i militar� a ��rii ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru �i mare, de la Dun�re spre nord, p�n� la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"Jur�m�ntul tinerilor blaki"
Codexul con�ine �i versurile unui c�ntec de lupt�, numit "Jur�m�ntul tinerilor blaki", care a fost tradus �n felul urm�tor:
"O via��, t�ciunele �arpelui, puternic veghetor,/
�n�elator, s� nu prime�ti a te uni/
Cu prorocirile �arpelui, anuale, pentru c� lovit/
Vei fi/ C�ntecul cet��ii aud �ndelung/
Merge�i vioi, jura�i pe caciul�, pe puternica caciul�!/
S� juri cu maturitate �i cu convingere!/
S� fiu �ie putere vie, tr�iesc, �n lupt� s� fiu!/
Alesul jur�m�nt pre�uie�te �oimul t�u, mergi cu jur�m�nt puternic!"

CUM DE A-TI SCRIS ASA CEVA? PENCA de exemplu eu stiam de foarte mult timp dar nu am indraznit sa postez ,pentru ca s-ar fi gasit TRADATORI CARE SA -MI SPUNA CA NU-I ADEVARAT .ASA ESTE,PE PAMANTUL TARII ROMANESTI S-AU GASIT SCRIERI DE PESTE 10000 ANI,PRECUM SI OASE MAI VECHI DECAT IN A.FRICA.

De la: bad, la data 2010-06-07 09:36:59bre domnu', esti mai interesant cand fluieri

Tu esti mai interesant cand vaslesti alaturi de amiralul chiomb,ai numele de la marinarul BAD?,SE VED E ca ti-au sters valurile de verzoaie materialul ,adica cenusa.

Istoria-i stiinta exacta?
Viorica ENACHIUC Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului Rohonczi. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a �incredintat-o� spre studiu. Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al PCR) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in latina vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la daci. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin. Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea � 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu� Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu� Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei � cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 � cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, �dac� desigur, are 150 de semne � totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 � si asta, intr-o epoca in care copistii lui Stefan cel Mare si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII � pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator �dictionar latin vulgar-roman� la finele cartii � latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu romana din secolul XV, pe care o cunoastem! Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de munca pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei �latine vulgare�. Dam mai jos citeva mostre de traducere: �Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!� (p. 7); �Departezi blestemul nereidei catre iad.� (p. 35); �Cu adevarat a arata brazdare.� (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = �curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide� (p. 143); �Pe acei unguri sa spadasesti.� (sic! p. 143); �Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!� (p. 57) Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind � fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind � tot aia este... Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte. Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? �Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa� (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta ! Apar si diverse popoare daunatoare � uzii, cumanii, ungurii � si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: �ikter eua = oamenii galbeni striga�; �a glivi reden = pe cei galbeni stapinind�; �liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate�. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale �latine vulgare�. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara. Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii � era sa spun �tovarasii de boala� � ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati �e� peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat. Impostura dacomaniei si paranoia protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. Paunescu a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar Televiziunea nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi. Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon Savescu. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la �ruinurile� factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. Ungaria e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume K�lman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh Istv�n. Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: �Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!�."

De la: Denis, la data 2010-06-07 09:35:40CODEX ROHONCZI - o carte veche de 1.000 de ani, care r�stoarn� toate teoriile istorice despre cultura str�mo�ilor no�tRI
De la daci nu au r�mas izvoare scrise. Prea pu�ine se �tiau despre locuitorii zonei carpato-dun�rene, dup� retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, p�strat� la Budapesta, r�stoarn� teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise �n aceast� perioad� istoric�. A fost scris� cu caractere dacice, de la dreapta la st�nga, �i se cite�te de jos �n sus. Vorbe�te despre vlahi �i regatul lor. Mul�i au �ncercat s� descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, �n premier�, filele misteriosului manuscris.
�n 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revist� publicat� �n Ungaria de existen�a �n arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea c� e redactat �ntr-o limb� necunoscut�. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca s�-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Republicii Ungaria. E o carte legat� �n piele. A fost p�strat� �n localitatea Rohonczi p�n� �n anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a d�ruit-o Academiei de �tiin�e a Ungariei, �n 1838. Nu se �tie prin c�te m�ini a trecut de-a lungul secolelor.

Scriere secret�
Dup� Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, �i scria cercet�torului Otto Gyurk, �n legatura cu Codexul: "Se g�se�te �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Ungariei o carte rar�, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secret�, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze p�n� acum. �i eu am �ncercat". Literele sunt asem�n�toare scrierii grece�ti. M-am g�ndit c� seam�n� �i cu literele feniciene, apoi am �ncercat pe baza vechii scrieri ungure�ti, dar n-a mers. Toate �ncerc�rile le-am aruncat �n foc".
Dup� ce a studiat Codexul, cercet�torul Otto Gyurk a publicat, �n 1970, o parte din observa�iile sale �ntr-un articol, �n care a �ncercat s� identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit c� textele Codexului au fost redactate �n secolele XI si XII, �ntr-o limb� latin� vulgar� (daco-romana), cu caractere mo�tenite de la daci. "Sunt semne care au apar�inut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu leg�turile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate �n latina vulgar�, dar �ntr-un alfabet dacic, �n care dominante sunt str�vechile semne utilizate de indo-europeni �n epoca bronzului", spune aceasta.

Solii �i c�ntece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 �iruri. �n text sunt intercalate miniaturi cu scene laice �i religioase. E scris cu cerneal� violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, c�ntece �i rug�ciuni, care include 86 de miniaturi. Consemneaz� �nfiin�area statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, �ntre anii 1064 si 1101. "Sunt informa�ii despre organizarea administrativ� �i militar� a ��rii ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru �i mare, de la Dun�re spre nord, p�n� la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"Jur�m�ntul tinerilor blaki"
Codexul con�ine �i versurile unui c�ntec de lupt�, numit "Jur�m�ntul tinerilor blaki", care a fost tradus �n felul urm�tor:
"O via��, t�ciunele �arpelui, puternic veghetor,/
�n�elator, s� nu prime�ti a te uni/
Cu prorocirile �arpelui, anuale, pentru c� lovit/
Vei fi/ C�ntecul cet��ii aud �ndelung/
Merge�i vioi, jura�i pe caciul�, pe puternica caciul�!/
S� juri cu maturitate �i cu convingere!/
S� fiu �ie putere vie, tr�iesc, �n lupt� s� fiu!/
Alesul jur�m�nt pre�uie�te �oimul t�u, mergi cu jur�m�nt puternic!"

De la: gerard, la data 2010-06-11 20:28:31

De la: Denis, la data 2010-06-07 09:35:40CODEX ROHONCZI - o carte veche de 1.000 de ani, care r�stoarn� toate teoriile istorice despre cultura str�mo�ilor no�tRI
De la daci nu au r�mas izvoare scrise. Prea pu�ine se �tiau despre locuitorii zonei carpato-dun�rene, dup� retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, p�strat� la Budapesta, r�stoarn� teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise �n aceast� perioad� istoric�. A fost scris� cu caractere dacice, de la dreapta la st�nga, �i se cite�te de jos �n sus. Vorbe�te despre vlahi �i regatul lor. Mul�i au �ncercat s� descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, �n premier�, filele misteriosului manuscris.
�n 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revist� publicat� �n Ungaria de existen�a �n arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea c� e redactat �ntr-o limb� necunoscut�. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca s�-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Republicii Ungaria. E o carte legat� �n piele. A fost p�strat� �n localitatea Rohonczi p�n� �n anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a d�ruit-o Academiei de �tiin�e a Ungariei, �n 1838. Nu se �tie prin c�te m�ini a trecut de-a lungul secolelor.

Scriere secret�
Dup� Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, �i scria cercet�torului Otto Gyurk, �n legatura cu Codexul: "Se g�se�te �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Ungariei o carte rar�, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secret�, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze p�n� acum. �i eu am �ncercat". Literele sunt asem�n�toare scrierii grece�ti. M-am g�ndit c� seam�n� �i cu literele feniciene, apoi am �ncercat pe baza vechii scrieri ungure�ti, dar n-a mers. Toate �ncerc�rile le-am aruncat �n foc".
Dup� ce a studiat Codexul, cercet�torul Otto Gyurk a publicat, �n 1970, o parte din observa�iile sale �ntr-un articol, �n care a �ncercat s� identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit c� textele Codexului au fost redactate �n secolele XI si XII, �ntr-o limb� latin� vulgar� (daco-romana), cu caractere mo�tenite de la daci. "Sunt semne care au apar�inut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu leg�turile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate �n latina vulgar�, dar �ntr-un alfabet dacic, �n care dominante sunt str�vechile semne utilizate de indo-europeni �n epoca bronzului", spune aceasta.

Solii �i c�ntece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 �iruri. �n text sunt intercalate miniaturi cu scene laice �i religioase. E scris cu cerneal� violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, c�ntece �i rug�ciuni, care include 86 de miniaturi. Consemneaz� �nfiin�area statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, �ntre anii 1064 si 1101. "Sunt informa�ii despre organizarea administrativ� �i militar� a ��rii ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru �i mare, de la Dun�re spre nord, p�n� la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"Jur�m�ntul tinerilor blaki"
Codexul con�ine �i versurile unui c�ntec de lupt�, numit "Jur�m�ntul tinerilor blaki", care a fost tradus �n felul urm�tor:
"O via��, t�ciunele �arpelui, puternic veghetor,/
�n�elator, s� nu prime�ti a te uni/
Cu prorocirile �arpelui, anuale, pentru c� lovit/
Vei fi/ C�ntecul cet��ii aud �ndelung/
Merge�i vioi, jura�i pe caciul�, pe puternica caciul�!/
S� juri cu maturitate �i cu convingere!/
S� fiu �ie putere vie, tr�iesc, �n lupt� s� fiu!/
Alesul jur�m�nt pre�uie�te �oimul t�u, mergi cu jur�m�nt puternic!"

De multe ori nu renunti decat de teama de a nu atinge repede umbra altei renuntari. O nebunie, ca si o renuntare, poate fi o stare de gratie. Exista o flacara la care nu renunti nicicand dar care se stinge singura. Flacara insasi nu uita ca a avut un inceput, o trezire, a radiat pentru a muri. Tot ce ne-a atins trebuie oare pastrat?

Cand nu renunti pe deplin intri fara sa vrei in obscuritatea unui tunel unde murmura voci, ecouri interioare, este un spatiu ce te tine departe de lumina, o iluzie atasata tie ca un vis oriental.

Intram plini de viata in tot ce ne ataseaza, in absurditatea esecului. Il imbratisam, il sarutam idealist, dorim sa-i transmitem flacara pentru a o consuma. Nimeni nu va putea vreodata consuma dragostea. Putini isi mai ofera astazi privilegiul sinceritatii si a unei oneste renuntari. Sa-ti arati inima, sa recunosti ca ai una, sa pronunti lucruri singulare fara sa le intelegi foarte bine � si sa te inseli. Cat timp iti poti acorda pentru a te insela? Zece zile, zece saptamani, zece luni, zece ani? Intr-o buna zi lucrurile si evenimentele vor deborda de adevaratul lor aspect. Ceea ce depinde de scara timpului va deveni odata si odata necunoscut, nesigur. Nu poti oare renunta la ceva fara a te simti saracit? Trebuie sa-ti schimbe viata renuntarea?

Trebuie ca toate gandurile noastre moarte sa bantuie inca pe strazi, sa captureze necunoscuti care sa vina sa ne reaminteasca faptele care nu le fusesera incredintate? Toate femeile uitate, ochi de fotografie, accidente care ne-au mutilat sentimente� Trebuie sa ne lasam, mereu si mereu corupti? Sa urcam pe cruce, pe scena teatrului catastrofelor, sa nu te debarasezi de nici o rana, de nici un impas, de nici o disperare, de nici o durere sincera sau prefacuta. Sa nu renunti la fericirile tale rare, naive, sa nu renunti la limbajul tau, sa nu renunti la cuvintele obisnuite pentru a simti lejeritatea altora noi. Pentru Gasset (El Espectador) viata are un sens daca facem din ea aspiratia de a nu renunta la nimic. In fiecare zi viata ne este traversata de insectele invizibile ale renuntarii. Facem din viata noastra imaginea a ceea ce purtam mai bun. Pe masura ce te simti mai nesigur trebuie gasita modalitatea de a aduce siguranta in viata ta, sa devii renuntand la ceea ce este prea apasator. Fiinta noastra e rezultatul unei lupte, nu trebuie urmata orice panta in acest tinut necunoscut al vietii, trebuie sa fii la inaltime, sa nu te lasi sa apartii altuia, sa te stapaneasca, sa te domine, sa se serveasca de tine. Fiinta ta este rezultatul unei probe, te fortifici din slabiciuni, si uneori, prin renuntari. Cand nu stii sa renunti poate ca mizezi prea mult pe sansa ta. E ca si cum toata existenta ta ar fi prinsa in acel eveniment. Tremuri. Nu esti oare tu si ceea ce parasesti, ceea ce lasi cu suferinta in urma ta?

Sa vezi lucrurile asa cum sunt inseamna sa uiti putin ceea ce esti, ceea ce te-a traversat. Sa adormi trezindu-te cu amintirea altui barbat, mai clar. Renuntarea e insotita de disperarea si teama de a nu mai fi ceea ce esti. Timpul insusi va separa de noi o parte importanta a ceea ce suntem. Traim zilnic cu nerabdarea de a ne apropia de noi si de ceilalti, de a invinge ridicolul� Fiecare e separat de sine ca floarea de tulpina, cu intensitatea pe care aceasta o contine. Nerenuntand esti ca un catel in lesa. Toata imensitatea ti-e inutila, sentimentele cele mai naive iti sunt limita.Indulgenta este o tentatie naturala. Renuntarea este probabil un instinct. Exigenta este contrariul disimularii.

E posibil ca toata tacerea de care esti capabil sa nu poata acoperi o renuntare veritabila.



De multe ori nu renunti decat de teama de a nu atinge repede umbra altei renuntari. O nebunie, ca si o renuntare, poate fi o stare de gratie. Exista o flacara la care nu renunti nicicand dar care se stinge singura. Flacara insasi nu uita ca a avut un inceput, o trezire, a radiat pentru a muri. Tot ce ne-a atins trebuie oare pastrat?

Cand nu renunti pe deplin intri fara sa vrei in obscuritatea unui tunel unde murmura voci, ecouri interioare, este un spatiu ce te tine departe de lumina, o iluzie atasata tie ca un vis oriental.

Intram plini de viata in tot ce ne ataseaza, in absurditatea esecului. Il imbratisam, il sarutam idealist, dorim sa-i transmitem flacara pentru a o consuma. Nimeni nu va putea vreodata consuma dragostea. Putini isi mai ofera astazi privilegiul sinceritatii si a unei oneste renuntari. Sa-ti arati inima, sa recunosti ca ai una, sa pronunti lucruri singulare fara sa le intelegi foarte bine � si sa te inseli. Cat timp iti poti acorda pentru a te insela? Zece zile, zece saptamani, zece luni, zece ani? Intr-o buna zi lucrurile si evenimentele vor deborda de adevaratul lor aspect. Ceea ce depinde de scara timpului va deveni odata si odata necunoscut, nesigur. Nu poti oare renunta la ceva fara a te simti saracit? Trebuie sa-ti schimbe viata renuntarea?

Trebuie ca toate gandurile noastre moarte sa bantuie inca pe strazi, sa captureze necunoscuti care sa vina sa ne reaminteasca faptele care nu le fusesera incredintate? Toate femeile uitate, ochi de fotografie, accidente care ne-au mutilat sentimente� Trebuie sa ne lasam, mereu si mereu corupti? Sa urcam pe cruce, pe scena teatrului catastrofelor, sa nu te debarasezi de nici o rana, de nici un impas, de nici o disperare, de nici o durere sincera sau prefacuta. Sa nu renunti la fericirile tale rare, naive, sa nu renunti la limbajul tau, sa nu renunti la cuvintele obisnuite pentru a simti lejeritatea altora noi. Pentru Gasset (El Espectador) viata are un sens daca facem din ea aspiratia de a nu renunta la nimic. In fiecare zi viata ne este traversata de insectele invizibile ale renuntarii. Facem din viata noastra imaginea a ceea ce purtam mai bun. Pe masura ce te simti mai nesigur trebuie gasita modalitatea de a aduce siguranta in viata ta, sa devii renuntand la ceea ce este prea apasator. Fiinta noastra e rezultatul unei lupte, nu trebuie urmata orice panta in acest tinut necunoscut al vietii, trebuie sa fii la inaltime, sa nu te lasi sa apartii altuia, sa te stapaneasca, sa te domine, sa se serveasca de tine. Fiinta ta este rezultatul unei probe, te fortifici din slabiciuni, si uneori, prin renuntari. Cand nu stii sa renunti poate ca mizezi prea mult pe sansa ta. E ca si cum toata existenta ta ar fi prinsa in acel eveniment. Tremuri. Nu esti oare tu si ceea ce parasesti, ceea ce lasi cu suferinta in urma ta?

Sa vezi lucrurile asa cum sunt inseamna sa uiti putin ceea ce esti, ceea ce te-a traversat. Sa adormi trezindu-te cu amintirea altui barbat, mai clar. Renuntarea e insotita de disperarea si teama de a nu mai fi ceea ce esti. Timpul insusi va separa de noi o parte importanta a ceea ce suntem. Traim zilnic cu nerabdarea de a ne apropia de noi si de ceilalti, de a invinge ridicolul� Fiecare e separat de sine ca floarea de tulpina, cu intensitatea pe care aceasta o contine. Nerenuntand esti ca un catel in lesa. Toata imensitatea ti-e inutila, sentimentele cele mai naive iti sunt limita.Indulgenta este o tentatie naturala. Renuntarea este probabil un instinct. Exigenta este contrariul disimularii.

E posibil ca toata tacerea de care esti capabil sa nu poata acoperi o renuntare veritabila.

TU DEAL CUI EJTI ASA DEJTEPT BAI?

De la: Denis, la data 2010-06-11 20:40:33

De la: gerard, la data 2010-06-11 20:28:31

De la: Denis, la data 2010-06-07 09:35:40CODEX ROHONCZI - o carte veche de 1.000 de ani, care r�stoarn� toate teoriile istorice despre cultura str�mo�ilor no�tRI
De la daci nu au r�mas izvoare scrise. Prea pu�ine se �tiau despre locuitorii zonei carpato-dun�rene, dup� retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, p�strat� la Budapesta, r�stoarn� teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise �n aceast� perioad� istoric�. A fost scris� cu caractere dacice, de la dreapta la st�nga, �i se cite�te de jos �n sus. Vorbe�te despre vlahi �i regatul lor. Mul�i au �ncercat s� descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, �n premier�, filele misteriosului manuscris.
�n 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revist� publicat� �n Ungaria de existen�a �n arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea c� e redactat �ntr-o limb� necunoscut�. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca s�-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Republicii Ungaria. E o carte legat� �n piele. A fost p�strat� �n localitatea Rohonczi p�n� �n anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a d�ruit-o Academiei de �tiin�e a Ungariei, �n 1838. Nu se �tie prin c�te m�ini a trecut de-a lungul secolelor.

Scriere secret�
Dup� Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, �i scria cercet�torului Otto Gyurk, �n legatura cu Codexul: "Se g�se�te �n Arhivele Academiei de �tiin�e a Ungariei o carte rar�, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secret�, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze p�n� acum. �i eu am �ncercat". Literele sunt asem�n�toare scrierii grece�ti. M-am g�ndit c� seam�n� �i cu literele feniciene, apoi am �ncercat pe baza vechii scrieri ungure�ti, dar n-a mers. Toate �ncerc�rile le-am aruncat �n foc".
Dup� ce a studiat Codexul, cercet�torul Otto Gyurk a publicat, �n 1970, o parte din observa�iile sale �ntr-un articol, �n care a �ncercat s� identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit c� textele Codexului au fost redactate �n secolele XI si XII, �ntr-o limb� latin� vulgar� (daco-romana), cu caractere mo�tenite de la daci. "Sunt semne care au apar�inut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu leg�turile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate �n latina vulgar�, dar �ntr-un alfabet dacic, �n care dominante sunt str�vechile semne utilizate de indo-europeni �n epoca bronzului", spune aceasta.

Solii �i c�ntece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 �iruri. �n text sunt intercalate miniaturi cu scene laice �i religioase. E scris cu cerneal� violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, c�ntece �i rug�ciuni, care include 86 de miniaturi. Consemneaz� �nfiin�area statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, �ntre anii 1064 si 1101. "Sunt informa�ii despre organizarea administrativ� �i militar� a ��rii ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru �i mare, de la Dun�re spre nord, p�n� la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"Jur�m�ntul tinerilor blaki"
Codexul con�ine �i versurile unui c�ntec de lupt�, numit "Jur�m�ntul tinerilor blaki", care a fost tradus �n felul urm�tor:
"O via��, t�ciunele �arpelui, puternic veghetor,/
�n�elator, s� nu prime�ti a te uni/
Cu prorocirile �arpelui, anuale, pentru c� lovit/
Vei fi/ C�ntecul cet��ii aud �ndelung/
Merge�i vioi, jura�i pe caciul�, pe puternica caciul�!/
S� juri cu maturitate �i cu convingere!/
S� fiu �ie putere vie, tr�iesc, �n lupt� s� fiu!/
Alesul jur�m�nt pre�uie�te �oimul t�u, mergi cu jur�m�nt puternic!"

De multe ori nu renunti decat de teama de a nu atinge repede umbra altei renuntari. O nebunie, ca si o renuntare, poate fi o stare de gratie. Exista o flacara la care nu renunti nicicand dar care se stinge singura. Flacara insasi nu uita ca a avut un inceput, o trezire, a radiat pentru a muri. Tot ce ne-a atins trebuie oare pastrat?

Cand nu renunti pe deplin intri fara sa vrei in obscuritatea unui tunel unde murmura voci, ecouri interioare, este un spatiu ce te tine departe de lumina, o iluzie atasata tie ca un vis oriental.

Intram plini de viata in tot ce ne ataseaza, in absurditatea esecului. Il imbratisam, il sarutam idealist, dorim sa-i transmitem flacara pentru a o consuma. Nimeni nu va putea vreodata consuma dragostea. Putini isi mai ofera astazi privilegiul sinceritatii si a unei oneste renuntari. Sa-ti arati inima, sa recunosti ca ai una, sa pronunti lucruri singulare fara sa le intelegi foarte bine � si sa te inseli. Cat timp iti poti acorda pentru a te insela? Zece zile, zece saptamani, zece luni, zece ani? Intr-o buna zi lucrurile si evenimentele vor deborda de adevaratul lor aspect. Ceea ce depinde de scara timpului va deveni odata si odata necunoscut, nesigur. Nu poti oare renunta la ceva fara a te simti saracit? Trebuie sa-ti schimbe viata renuntarea?

Trebuie ca toate gandurile noastre moarte sa bantuie inca pe strazi, sa captureze necunoscuti care sa vina sa ne reaminteasca faptele care nu le fusesera incredintate? Toate femeile uitate, ochi de fotografie, accidente care ne-au mutilat sentimente� Trebuie sa ne lasam, mereu si mereu corupti? Sa urcam pe cruce, pe scena teatrului catastrofelor, sa nu te debarasezi de nici o rana, de nici un impas, de nici o disperare, de nici o durere sincera sau prefacuta. Sa nu renunti la fericirile tale rare, naive, sa nu renunti la limbajul tau, sa nu renunti la cuvintele obisnuite pentru a simti lejeritatea altora noi. Pentru Gasset (El Espectador) viata are un sens daca facem din ea aspiratia de a nu renunta la nimic. In fiecare zi viata ne este traversata de insectele invizibile ale renuntarii. Facem din viata noastra imaginea a ceea ce purtam mai bun. Pe masura ce te simti mai nesigur trebuie gasita modalitatea de a aduce siguranta in viata ta, sa devii renuntand la ceea ce este prea apasator. Fiinta noastra e rezultatul unei lupte, nu trebuie urmata orice panta in acest tinut necunoscut al vietii, trebuie sa fii la inaltime, sa nu te lasi sa apartii altuia, sa te stapaneasca, sa te domine, sa se serveasca de tine. Fiinta ta este rezultatul unei probe, te fortifici din slabiciuni, si uneori, prin renuntari. Cand nu stii sa renunti poate ca mizezi prea mult pe sansa ta. E ca si cum toata existenta ta ar fi prinsa in acel eveniment. Tremuri. Nu esti oare tu si ceea ce parasesti, ceea ce lasi cu suferinta in urma ta?

Sa vezi lucrurile asa cum sunt inseamna sa uiti putin ceea ce esti, ceea ce te-a traversat. Sa adormi trezindu-te cu amintirea altui barbat, mai clar. Renuntarea e insotita de disperarea si teama de a nu mai fi ceea ce esti. Timpul insusi va separa de noi o parte importanta a ceea ce suntem. Traim zilnic cu nerabdarea de a ne apropia de noi si de ceilalti, de a invinge ridicolul� Fiecare e separat de sine ca floarea de tulpina, cu intensitatea pe care aceasta o contine. Nerenuntand esti ca un catel in lesa. Toata imensitatea ti-e inutila, sentimentele cele mai naive iti sunt limita.Indulgenta este o tentatie naturala. Renuntarea este probabil un instinct. Exigenta este contrariul disimularii.

E posibil ca toata tacerea de care esti capabil sa nu poata acoperi o renuntare veritabila.



De multe ori nu renunti decat de teama de a nu atinge repede umbra altei renuntari. O nebunie, ca si o renuntare, poate fi o stare de gratie. Exista o flacara la care nu renunti nicicand dar care se stinge singura. Flacara insasi nu uita ca a avut un inceput, o trezire, a radiat pentru a muri. Tot ce ne-a atins trebuie oare pastrat?

Cand nu renunti pe deplin intri fara sa vrei in obscuritatea unui tunel unde murmura voci, ecouri interioare, este un spatiu ce te tine departe de lumina, o iluzie atasata tie ca un vis oriental.

Intram plini de viata in tot ce ne ataseaza, in absurditatea esecului. Il imbratisam, il sarutam idealist, dorim sa-i transmitem flacara pentru a o consuma. Nimeni nu va putea vreodata consuma dragostea. Putini isi mai ofera astazi privilegiul sinceritatii si a unei oneste renuntari. Sa-ti arati inima, sa recunosti ca ai una, sa pronunti lucruri singulare fara sa le intelegi foarte bine � si sa te inseli. Cat timp iti poti acorda pentru a te insela? Zece zile, zece saptamani, zece luni, zece ani? Intr-o buna zi lucrurile si evenimentele vor deborda de adevaratul lor aspect. Ceea ce depinde de scara timpului va deveni odata si odata necunoscut, nesigur. Nu poti oare renunta la ceva fara a te simti saracit? Trebuie sa-ti schimbe viata renuntarea?

Trebuie ca toate gandurile noastre moarte sa bantuie inca pe strazi, sa captureze necunoscuti care sa vina sa ne reaminteasca faptele care nu le fusesera incredintate? Toate femeile uitate, ochi de fotografie, accidente care ne-au mutilat sentimente� Trebuie sa ne lasam, mereu si mereu corupti? Sa urcam pe cruce, pe scena teatrului catastrofelor, sa nu te debarasezi de nici o rana, de nici un impas, de nici o disperare, de nici o durere sincera sau prefacuta. Sa nu renunti la fericirile tale rare, naive, sa nu renunti la limbajul tau, sa nu renunti la cuvintele obisnuite pentru a simti lejeritatea altora noi. Pentru Gasset (El Espectador) viata are un sens daca facem din ea aspiratia de a nu renunta la nimic. In fiecare zi viata ne este traversata de insectele invizibile ale renuntarii. Facem din viata noastra imaginea a ceea ce purtam mai bun. Pe masura ce te simti mai nesigur trebuie gasita modalitatea de a aduce siguranta in viata ta, sa devii renuntand la ceea ce este prea apasator. Fiinta noastra e rezultatul unei lupte, nu trebuie urmata orice panta in acest tinut necunoscut al vietii, trebuie sa fii la inaltime, sa nu te lasi sa apartii altuia, sa te stapaneasca, sa te domine, sa se serveasca de tine. Fiinta ta este rezultatul unei probe, te fortifici din slabiciuni, si uneori, prin renuntari. Cand nu stii sa renunti poate ca mizezi prea mult pe sansa ta. E ca si cum toata existenta ta ar fi prinsa in acel eveniment. Tremuri. Nu esti oare tu si ceea ce parasesti, ceea ce lasi cu suferinta in urma ta?

Sa vezi lucrurile asa cum sunt inseamna sa uiti putin ceea ce esti, ceea ce te-a traversat. Sa adormi trezindu-te cu amintirea altui barbat, mai clar. Renuntarea e insotita de disperarea si teama de a nu mai fi ceea ce esti. Timpul insusi va separa de noi o parte importanta a ceea ce suntem. Traim zilnic cu nerabdarea de a ne apropia de noi si de ceilalti, de a invinge ridicolul� Fiecare e separat de sine ca floarea de tulpina, cu intensitatea pe care aceasta o contine. Nerenuntand esti ca un catel in lesa. Toata imensitatea ti-e inutila, sentimentele cele mai naive iti sunt limita.Indulgenta este o tentatie naturala. Renuntarea este probabil un instinct. Exigenta este contrariul disimularii.

E posibil ca toata tacerea de care esti capabil sa nu poata acoperi o renuntare veritabila.

Foarte profund !

LAI SIMTIT LA FUND NEBUNO?

De la: kamikadze, la data 2010-06-11 20:54:26LAI SIMTIT LA FUND NEBUNO?

BAI POPONARE DUTI DREACULUI FLORILE LA MORMANTUL MATII

Facem o deviere de la tematica topicului de dragul cuvantulu,,iNEBUNie''
In primul rand ma bucur ca pot sa vorbesc deschis aici.Acest stil de manifestare inconstient poate fi destul de respingator pentru oamenii "normali".Acesti oameni gandesc diferit unii cred in viitor alti deloc,aceste manifestari a lor respectiv starile lor de depresie si de inconstienta se aduna si formeaza un fel de modul care se anvarte si dezbina venele inpiedicand astfel toate caile de rationalitate care la cea
mai mare si mai imortanta parte a corpului respectiv creierul.
Gandirea are doua mari componente una informationala si alta operationala atunci cand starea operationala nu rezolva problemele sau nici macar nu le depisteaza intervine acea boala sau acea stare inconstienta care se manifesta de cele mai multe ori la persoanele care au trecut prin ceva care le-a afectat modul de gandire si de actionare an acelasi timp.
Starile depresive sunt din ce an ce mai multe si mai diversificate oarecum ai putem ajuta dar singurul mod de ai ajuta este acela de a le reaminti cum a fost viata lor inainte de starea in care se afla acum.
Cel mai greu este atuni cand esti an cauza si simti ca tocmai tu ai fost cuprins de acea stare "libertina".Incearca sa vezi mai mult partile normale decat cele care se petrec inprevizibil incerca sa asculti si nu neaparat sa si judeci .
Nebunia nu poate fi provocata decat de nebunie si oamenii care cred ca depresivii "nebunii" par normali inseamna ca ori vor sa le sustina parerea si stilul lor de gandire ori actioneza inconstient si in necunostinta de cauza .
RESPECT PARERILE CARE AU FOST POSTATE AICI , DAR FICARE ARE STILUL SAU DE GANDIRE.
In momentul de fata studiez corpul uman si functiile creierului si am vrut sa va inpartasesc si voua stilul meu de gandire.
A fi sau a nu fi???????????

NUTI MAI OMORI NEURONUL BLEG ITI SPUN IO.
EJTI!

De la: kamikadze, la data 2010-06-11 21:07:48NUTI MAI OMORI NEURONUL BLEG ITI SPUN IO.
EJTI!

De la: kamikadze, la data 2010-06-11 20:42:10TU DEAL CUI EJTI ASA DEJTEPT BAI?

Dar tu de al cui basistept ejsti bai? ce ai cu omul te doare pe tine cand scrie el sau ejti tu ji mai dastept ,aii ?, tu ejti da-lu deji sau d-al basichior de ejti Gica contra?

DACI!
C�nd spui daci, spui Sarmizegetusa. Iar c�nd spui Sarmizegetusa, te g�ndesti la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetatile Blidaru sau Costesti. Se vorbeste mai putin despre adevarata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia (aflata la doar 40 km de Ulpia), creata in totalitate de populatia traitoare pe aceste meleaguri. Dacii nu au fost numai "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Ei au fost in primul r�nd constructori desav�rsiti, astronomi, siderurgisti, experti in strategie militara. Sarmisegetuza Regia nu este o singura cetate, ci un colos, alcatuit din sute de cetati, rasp�ndite pe 5000 de kilometri patrati. P�na la o altitudine de 2050 de m, interventia umana este prezenta �n mod compact. Una dintre marturiile istorice spune ca dacii �si zideau muntii. Poate ca aceasta afirmatie a st�rnit z�mbete sau a fost considerata, �n cel mai bun caz, un eufemism. Arheologii si geodezii care fac cercetari �n Muntii Orastiei au gasit �nsa dovezi care confirma vechile scrieri. "Toti muntii din jurul Sarmisegetuzei sunt terasati, iar versantii sunt ziditi. Pe toate crestele, vaile, versantii au fost descoperite pietre fasonate, cu o greutate de aproximativ 3 tone. Cetatile sunt aparate de ziduri circulare, de sus p�na jos. Daca in cazul piramidelor egiptene s-a ajuns la concluzia ca pietrele erau transportate cu ajutorul unor sisteme de bile si ridicate cu scripeti, pentru daci teoria nu este valabila. Ram�ne un mister transportarea blocurilor imense de piatra p�na in v�rful muntilor, cantitatea de materiale fiind superioara celei folosite la piramidele egiptene", spune ing. gral. div. (r) Vasile Dragomir, vechi cercetator al zonei. Calendarul dacic rivalizeaza cu cel de la Stonehenge

Urmele de activitate industriala dovedesc ca dacii erau si foarte buni prelucratori de metale. De pe toate culmile au fost scoase la lumina lingouri, forje, clesti pentru manipularea fierului in foc, furnale, lentile de fier. Putini stiu ca Muntele Batr�na este cel mai �nalt v�rf din Rom�nia, nu din punct de vedere geografic, ci geofizic. Masuratorile gravitationale au aratat ca datorita nucleului extrem de dur, constituit din minereuri de fier, acest munte este cel mai �nalt de pe teritoriul tarii noastre. Sa fie o �nt�mplare ca aici aveau dacii cea mai mare mina de fier si cele mai importante depozite de minereuri? Dacii erau si astronomi foarte priceputi. Ei au facut masuratori pe stele, utiliz�nd coordonate orare, si nu coordonate orizontale, aproape de nivelul marii, asa cum se proceda in mod obisnuit, de exemplu la egipteni. Exista si un calendar dacic, poate nu la fel de impunator ca si cel construit la Stonehenge, dar incredibil de precis. Precizia lui demonstreaza, in egala masura, cunostintele deosebite de matematica, astronomie si in special de geometrie pe care le aveau dacii. Dacii au conceput Sarmisegetuza ca pe un centru vital, destinat unei rezistente totale. Nu �mbini perfect constructiile civile cu cele militare, nu zidesti muntii, nu construiesti drumuri, sisteme de alimentare cu apa si de drenare a zonei, ca sa le parasesti la primul atac. Modelul dacic de aparare completa, utilizarea avantajelor oferite de teren, razboiul de uzura, toate au contribuit la �ncetinirea �naintarii romanilor. Marelui Imperiu Roman, care se �ntindea pe trei continente, i-au trebuit 5 ani ca sa treaca de "salbaticii" din Carpati.

O civilizatie unica, veche de 10.000 de ani

Poate ca dacii au fost ajutati de Zalmoxe, caruia i-au ridicat numeroase sanctuare, dreptunghiulare, circulare, mai mari si mai impunatoare dec�t cele construite de alte civilizatii pentru zeii lor. Ad�nc �ngropate de timp, �ncep sa iasa la suprafata, lu�ndu-i prin surprindere astazi pe taranii care si-au construit deasupra lor case sau grajduri. Poate i-au ajutat si uriasii despre care povestile pastrate p�na la noi relateaza ca ar fi trait pe aceste teritorii. "Nu sunt arheolog sau istoric, ci geodez. Totusi am curajul sa afirm, dupa cercetarile facute in Muntii Orastiei ca civilizatia existenta pe teritoriile noastre, veche de aproximativ 10.000 de ani, este cu adevarat unica. Vestigii ale civilizatiei romane se afla si in alte tari, deci nu pe acestea trebuie sa le punem in valoare. Pacat ca nu se acorda atentia necesara Sarmisegetuzei Regia, care este cu adevarat numai a noastra", afirma Vasile Dragomir. Sarmisegetuza Regia asteapta sa fie redescoperita

"Poate ar trebui sa studiem mai atent legendele care spun ca unele civilizatii megalitice �si au originea pe pam�nturile noastre. Germanii, de exemplu, au facut cercetari si spun ca stramosii lor ar fi venit din Dacia", este de parere Vasile Dragomir. Acolo, in Muntii Orastiei, unde satele sunt rasfirate, cu case "at�rnate" de versanti, Sarmisegetuza asteapta sa o redescoperim. Asteapta sa se faca si despre ea filme, sa-si etaleze enigmele, sa fie vizitata si admirata. Ne asteapta sa ne descifram originile, sa fim m�ndri de ea si de noi.

ARMATA

Organizarea si modul de lupta al armatei geto-dace au fot determinate de cadrul geografic, demografic si spiritual al poporului dac. Conditionarea evolutiei organismului militar, bazat pe acesti factori, constituie o legitate universala si valabila in toate timpurile.

Spatiul Carpato-Danubiano-Pontic se caracterizeaza printr-o armonie si simetrie rara c�t si printr-o unitate unica, toate astea regasindu-se in spiritul armatei daco-gete. Caracteristicile fizico-geografice au avut o �nsemnatate aparte pentru organizarea militara si modul de ducere a razboaielor, toate actiunile de lupta, din antichitatea si p�na azi. Dacii fiind mai aproape de natura, au recurs la natura pentru a le da mijloacele de a-si mari puterile si de a micsora pe cele ale inamicului.

CADRUL NATURAL

C�mpul de actiuni al armatei geto-dace ,aria geografica locuita de ei, este identica cu zona lor de etnogeneza, zona in care s-a dezvoltat societatea autohtona, de la triburile comunei primitive si p�na la statul dac centralizat si mai departe p�na la noi, vadeste o permanenta legatura cu pam�ntul devenit vatra stramoseasca. Astfel toate bataliile lumii geto-daco-rom�nesti sunt definite cu aceleasi repere: Carpatii, Dunarea, Marea Neagra. Faptul ca oastea daca nu a luptat intr-un spatiu "neutru" sau strain, ci pe solul genezei sale, fiindu-i permanent aliat in lungile si grele confruntari cu armate straine, de regula mai numeroase si mai dotate, a avut o �nsemnatate cardinala in balanta raportului de forte si in deznodam�ntul bataliilor. Vatra de locuire a geto-dacilor a cunoscut un continuu proces de pregatire in vederea apararii, prin perpetuarea unui sistem defensiv existent, prin completarea si aducerea lui in stare functionala ceruta de necesitatea rezistentei in fata primejdiilor externe. Primele celule ale acestui sistem au aparut atunci c�nd fiecare familie si mai t�rziu fiecare trib au pus bazele asezarilor �ntarite si au creat fortificatii de refugiu.

SISTEMUL NATURAL DE FORTIFICATII

MUNTII -rolului sistemului muntos in istoria daco-rom�nilor i s-a consacrat o �ntreaga literatura, ale carei aprecieri sintetizeaza adevarul istoric potrivit caruia istoria noastra este str�ns legata de munti, de Carpati, care au rolul de coloana vertebrala. Muntii sunt s�mburele geografic al spatiului daco-get si fac temelia, sprijinul, apararea, adapostul, frumusetea, m�ndria dacilor si din ei si-a tras neamul rom�nesc legendele, vigoarea si poezia. Posadele dacice sau salba de batalii date in cetatea carpatina reprezinta cele mai de impresionante pagini de epopee istorica.

DUNAREA-De c�nd se pomenesc ei dacii, si noi rom�nii, Dunarea a fost "r�ul parinte" care a vazut pe ambele sale maluri, din valea panonica si p�na la delta sa, unul si acelasi neam. Acest curs de apa denumit fie Donaris, fie Danubiu, fie Istru sau mai t�rziu Dunarea, a facut parte organica din viata geto-dacilor constituind un br�u protector, un aliniament greu de depasit si usor de aparat. Dunarea a avut permanent o mare �nsemnatate militara strategica fiind granita si bariera de aparare sau cale de penetrare pe vaile ei, a numeroase expeditii militare, tarmurile ei, nu odata, constituind teatru unor razboaie cr�ncene. In organizarea apararii geto-dacii au apelat permanent la br�ul de ape ce a �nchis Dacia.

PADURILE-Reprezent�nd cam 80% din suprafata Daciei, padurile au constituit un factor important in stabilirea formelor de organizare militara c�t si in ducerea operatiunilor de lupta. Existenta masiva a padurilor a impus constituirea unor formatiuni suple si manevrabile, usor fractionare si lesne de reintrunit in raport cu evolutia situatiei strategice si tactice. Natura si extinderea padurilor au compartimentat directiile strategice de patrundere si pe cele de interzis de catre armata geto-daca, usur�nd in mod deosebit gruparea fortelor si mijloacelor proprii. Ele au servit ca zone favorabile dispunerii rezervelor in lupta, ca spatiu de manevra discret si baze de riposta ofensiva executate prin surprindere in flancurile si spatele inamicului, precum si locuri favorabile organizarii ambuscadelor. Facilitata de paduri, hartuirea a capatat un statut de permanenta in practica militara locala, limit�nd spatiul de manevra al armatelor invadatoare. Padurea favoriza lupta de aparare si permitea atacul brusc si nu in ultimul r�nd asigura, in caz de necesitate retragerea. Majoritatea bataliilor dacilor s-au dat la adapostul padurii si cu ajutorul ei.

MAREA NEAGRA---Existenta iesirii la Marea Neagra a determinat manifestarea unor preocupari ce vizau construirea si utilizarea unor mijloace adecvate, care sa permita controlul si apararea litoralului maritim.

Aparitia fenomenului militar �n spatiul rom�nesc

Arheologia este �n masura astazi sa atace existenta principalelor etape ale procesului evolutiv al umanitarii si �n spatiul etnogenetic rom�nesc de la �nceputurile, databile cu cca 2 200 000 de ani �n urma, pe baza resturilor fosile si a uneltelor-arme descoperite �n Valea lui Grauceanu-Bugiulesti (comuna Tetoiu, jud. V�lcea) rom�n la sf�rsitul vechii epoci a pietrei cioplite (cca 10. 000 �. e. n. ) prin: resturi umane si animale, unelte-arme apartin�nd "culturii de prund" descoperite pe vaile D�rjovului, D�mbovnicului, Argesului, la Ciuperceni (Turnu Magurele), etc.; marturii ale "civilizatiei" musteriene, furnizate de pesterile de la Ohaba-Ponor; Cioclovina, Baia de Fier, Ripiceni-Izvor, Cheia, Nandru, etc.; urme ale locuirii permanente ale teraselor r�urilor si, ca emotionante marturii ale unor �nclinatii artistice legate de principala ocupatie - v�natoarea, picturile rupestre din pesterile de la Baia de Fier, Vaidei (jud. Gorj), Pescari (jud. Caras-Severin), Limanu (jud. Constanta), Cuciulat (jud. Sibiu) sau din defileele Polovragi si Sohodol. Confruntarea permanenta a oamenilor cu lumea animalelor care le furniza cea mai mare parte a hranei si care reprezenta totodata principalul pericol, le-a stimulat continuu imaginatia �n directia perfectionarii uneltelor-arme (pentru �mpuns, lovit, taiat si razuit), din piatra, lemn, os sau corn si a perfectionarii, prin repetare rituala, a unor tehnici si metode de v�natoare care, �n epocile urmatoare, vor pune treptat bazele "artei militare" a oamenilor neolitici si a purtatorilor civilizatiei bronzului si fierului. Mostenite din practica v�natoarei, utilizarea terenului, �ndeosebi muntos si �mpadurit, arta deplasarii �n ascuns, a mascarii, urmaririi, �ncercuirii, atragerii �n ambuscada si a atacului prin surprindere, transmise din generatie �n generatie, se vor preface �n timp, ca o dovada �n plus a continuitatii oamenilor locului, �n procedee si principii tactice de lupta.

Tranzitia spre epoca pietrei slefuite (10. 000 - 5. 500 �. e. n. ), marc�nd �nceputul procesului de sedentarizare a comunitatilor umane prin trecerea de la stadiul de v�nator si culegator ocazional la acela de recoltator, pescar "specializat" si crescator de animale a generat, o data cu aparitia unui surplus de produse, de unelte-arme diversificate, tipologic incluz�nd ca noutate propulsorul si arcul cu sageti si de obiecte de podoaba, de cult sau de marcare a importantei indivizilor (susceptibile de a fi �nsusite), ca noua forma de activitate umana, conflictele armate. Arheologic, pot fi sugerate primele ciocniri intercomunitare, �n diferite zone ale spatiului rom�nesc si, cu certitudine identificat, "razboiul" local de la Schela Cladovei (Drobeta-Turnu Severin) unde un grup pradalnic a fost surprins �n ambuscada si nimicit de arcasii localnici cu aproape 6. 000 de ani �. e. n. "Revolutia neolitica" (5. 500-2. 500/2. 200 �. e. n. ) �nfaptuita �n cadrul marilor culturi Cris-Starcevo, Turdas-Vinca, Dudesti, Boian, Hamangia, Cucuteni, Gumelnita, etc., atesta deja existenta, ca �ndepartati �naintasi ai nostri �n spatiul etnogenetic rom�nesc, a unor oameni harnici si priceputi care, �n timp, �nvatasera sa prefaca stepele sau c�mpurile mlastinoase si codrii seculari �n ogoare, sa dea suflet lemnului, lutului si pietrei, sa supuna vietatile pam�ntului si forta apei, sa smulga muntelui metalele din care �ncep sa-si faureasca uneltele, podoabele si armele.

Perfectionarea uneltelor si armelor a atras dupa sine saltul demografic, extinderea terenurilor locuite si cultivate, o prima mare diviziune a muncii �n secolele de trecere spre epoca metalelor (�mpartirea pe comunitati de agricultori si pastori, �n functie de activitatea productiva dominanta), aparitia unor specializari �n mestesugurile torsului si tesutului, olaritului, fauraritului si constructiilor, a cultului organizat si a diferentierii sociale, �n conditiile pastrarii proprietarii colective asupra mijloacelor de productie, prin cresterea importantei categoriilor sacerdotale si razboinice, �nsarcinate de comunitatile care le �ntretineau cu organizarea muncii, a relatiilor cu lumea divinitatilor protectoare si a apararii. Asezarilor ridicate �nca din epoca precedenta �n locuri �ntarite natural (promontorii, insule, etc. ) �ncep sa li se adauge elemente de fortificatie, santuri ad�nci de 6-8 metri, late de rom�n la 12 metri, valuri de pam�nt cu palisade ca la Magurele (Bucuresti), Radovanu (jud. Calarasi), Vidra (jud. Giurgiu); �n paralel apar si incinte fortificate de refugiu, ca aceea de la Magurele - "Movila Filipescu", prefat�nd viitoarele acropole. Cu patru milenii �n urma prin cimentarea tuturor trasaturilor populatiei pe care preistoria le-a vazut zamislindu-se �n spatiul carpato-balcano-pontic, odata cu trecerea la epoca bronzului (2200/2000 - 1200/1150 �. e. n. ), a marilor culturi cu inventar complex de unelte si arme din metal (Glina, Monteoru, Wietenberg, Otomani, G�rla Mare, Noua, etc. ), s-a afirmat, ca purtator al unei civilizatii unitare, marele grup etnic al primilor nostri stramosi directi pe care istoria scrisa i-a consemnat sub numele de traci. Ei sunt aceia care, prin cele peste 100 de neamuri atestate de poemele homerice, de literatura greaca sau de "parintele istoriei", Herodot, ne confera dreptul sa afirmam ca �n acest pam�nt, scaldat de valurile Dunarii si ale Marii Negre, vegheat de "coroana" Muntilor Carpati, avem - potrivit expresiei lui Nicolae Iorga - cel putin "radacini de patru ori milenare; aceasta este m�ndria si aceasta este puterea noastra!".

Sunt cuvinte care ilustreaza o realitate subliniata de numerosi oameni de stiinta ai veacului nostru - aceea ca "poporul rom�n este cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a neamului; �ntr-adevar acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa /"/ fie ca este vorba de traci /"/, de geti sau de daci, locuitorii pam�ntului rom�nesc au ramas aceiasi din epoca neolitica - era pietrei slefuite - p�na �n zilele noastre, sustin�nd astfel, printr-un exemplu poate unic �n istoria lumii, continuitatea unui neam".

Aparitia si dezvoltarea armatei geto-dace

Formele de organizare ,care sunt de regula greu de surprins arheologic fidel, se desprind lesne, daca se recurge la informatii si date referitoare la modul cum a fost conceputa si realizata apararea perimetrului locuit de comunitatile umane inca de la �nceput.

ORGANIZAREA MILITARA A COMUNITATILOR MICI

Factorul militar in zona carato-danubiana a aparut ca o componenta a modului in care omul isi alegea vatra de locuire in asa fel incit aceasta sa ii asigure conditii de existenta cit si de aparare a comunitatii respective. In acest scop au fost locuite cu preponderenta acele zone in care insasi natura lor oferea oamenilor avantaje eventual aceasta amplific�nd potentialul defensiv, cel mai adesea prin santuri. In aceasta perioada de �nceput a civilizatiei locale nu existau institutii ostasesti propriu-zise, oamenii munceau si traiau in comun, bucur�ndu-se de aceleasi drepturi si �ndatoriri, fara o categorie speciala care sa �ndeplineasca si o slujba militara, uneltele servindu-le adesea si de arme. Ca oameni ai pam�ntului, autohtonii au trecut de timpuriu la constructia de asezari de diferite tipuri, de la simple sate si mici asezari rurale situate l�nga ape, in vai, p�na la unele centre mai dense situate pe inaltimi greu accesibile.

ORGANIZAREA MILITARA DE TIP TRIBAL-

Locuitorii Daciei din epoca bronzului formau un popor de tarani care aveau ca preocupare principala agricultura, erau unitari etnic din punct de vedere cultural dar politic erau impartiti in numeroase clanuri autonome, fapt care si-a pus amprenta si pe organizarea militara. Primele organizari militare au fost �nfaptuite in perioada in care triburile daco-gete se constituiau pe baza �nrudirii. Fiecare trib alcatuia un organism ostasesc, form�nd un gen de unitate independenta cu un efectiv variabil in functie de numarul populatiei din care se compunea, cu deosebire din numarul celor in stare sa poarte arme. Oastea unei astfel de uniuni de sate (trib) era compusa din cetele familiilor si satelor apartinatoare, fiind comandate de capii acestora si veghea de regula la apararea perimetrului teritorial care ii apartinea. Conducerea militara era asigurata de un sef, care era in acelasi timp si unul din cei mai buni luptatori, el bucurandu-se de o autoritate aparte. Atunci c�nd fortele mai multor triburi se uneau ocazional sef devenea cel mai apreciat de masa populatiei, �ntotdeauna cel care �ntrunea calitati organizatorice de exceptie si insusiri militare deosebite. Organizarea militara de tip tribal si �ndeosebi amenajarile genistice facute au avut o �nsemnatate deosebita pentru �ntreaga existenta si lupta a poporului geto-dac. Tipologic si tehnic, fortificatiile care serveau in actiunile de aparare pe caile de acces spre incinta asezarilor, s-au constituit intr-un sistem defensiv specific pe care geto-dacii l-au perpetuat si perfectionat astfel incit pe timpul lui Burebista �ntregul areal dac era �mp�nzit de multe secole, de asezari �ntarite.

ORGANIZAREA MILITARA PE BAZA UNIUNILOR DE TRIBURI-

Organizarea militara si-a largit considerabil cadrele odata cu trecerea la o noua etapa de dezvoltare politico - economica si administrativa odata cu unificarea triburilor. Str�ngerea legaturilor economice si militare intre triburi a dus la formarea unei constiinte etnice si lingvistice largi cre�nd premisele formarii statului dac. Interesele comune si necesitatea apararii organizate la nivel mai mare apropie comunitatile intre ele, creeaza conditiile colaborarii, pregatind astfel uniunile mai mari conduse de un sef ales care avea atributiuni politice, sociale, juridice, economice si mai ales militare. Tipologic ,uniunile de triburi au fost constituite pe baza �nrudirii de sange. Ele erau conduse unitar de un sef ales si cuprindeau teritoriile locuite de triburile care o compuneau. Ulterior se va ajunge la stabilirea mai exacta a perimetrului de convietuire, luandu-se in considerare si posibilitatile de aparare, hotarele fiind alese de regula pe cele mai importante obstacole naturale.

Functiile tot mai importante ale uniunilor de triburi au impus fortificarea unor asezari si crearea unui comandament central din care face parte seful militar (basileus, rex) al comunitatii care dispune de structuri militare proprii si de garnizoane de cetati. Acesti basilei erau din r�ndul nobililor si cu cit aduceau si puteau sustine mai multi ostasi cu atat erau mai respectati. Devine clara intentia de a transmite urmasilor directi aceste prerogative punandu-se astfel bazele unor dinastii locale. Ca urmare directa a acestui fapt se formeaza o aristocratie militara din r�ndul careia se constituie un corp de comanda. Fiecare trib isi avea seful sau militar care dispunea de efective proprii care actionau ca o unitate ce in timpul luptelor de regula nu se fractiona. El dispunea de un corp de comanda din r�ndul carora se stabileau sefii de cete ,ai cetatilor si lucrarilor de fortificatii. In caz de necesitate, fortele triburilor erau �ntrunite sub conducerea unui sef suprem iar sefii triburilor alcatuiau un stat-major ad-hoc. Acesti sefi de rangul doi veneau la puterea militara centrala cu cetele triburilor din care proveneau, ale caror efective erau variabile in raport cu forta economica si demografica a fiecare zone. Instructia si pregatirea pentru lupta se desfasurau la triburile respective dar unele exercitii aveau loc pe scara mai mare si adesea direct in locurile in care comunitatea avea de aparat ceva. In timpul acestor exercitii se punea accent pe invadarea modului de folosire a lucrarilor de aparare, pe utilizarea mijloacelor de lupta de la catapulte si baliste pana la arc si lance. La aceste exercitii luau parte toata populatia capabila a purta arme, tinandu-se seama ca lupta se desfasura de regula din spatele fortificatiilor prin aruncarea de sageti, lanci, pietre si sulite iar in cazul ca inamicul reusea sa patrunda in incinta era imperios necesar ca toti sa fie in masura sa dea lupta corp la corp.

Datorita deplasarii centrului de greutate al nevoilor de aparare de la numeroasele triburi la o scara mult mai generala, are loc cresterea amplorii si caracterului manevrier al actiunilor militare, astfel conditia armatei capata noi dimensiuni at�t organizatorice cit si ca mod de lupta. Vor aparea in aceasta faza ostiri cu efective de zeci de mii de oameni chemati sa actioneze �mpreuna intr-un dispozitiv articulat si pe baza unei conceptii unitare proprie unui sef suprem. In aceasta faza misiunea luptatorului si responsabilitatile lui se generalizeaza, el participand adesea la campanii militare care se desfasoara la mari distante de perimetrul obstii satesti din care face parte

ARMATA PRIMULUI STAT GETO-DAC

Stadiul actual al cercetarilor istorice considera ca prim stat al dacilor cel condus de Dromihete plasat la confluenta secolelor IV-III-i e n. Cu o temelie economico-sociala si politica deosebit de puternica, statul daco-getic al lui Dromihete includea teritoriul limitat la sud de muntii Haemus (Balcani), la est Pontul Euxin, la nord-est r�ul Tyras la nord si nord-vest si vest Carpatii Meridionali si Orientali adica aria etnica geto-daca extracarpatica si avea capitala in cetatea HELIS (identificata ipotetic cu asezarea de la Piscul Crasanilor). Acest stat avea toate institutiile specifice unui stat de la institutii centrale si pana la aparatul administrativ local. Avea o circulatie monetara iar forta statului era data de deosebita civilizatie materiala si spirituala. Una din institutiile de baza ale statului geto-dac din acel timp era armata, ca factor al puterii centrale. Organizatiile obstilor erau suportul social-economic al factorului militar. Realiz�nd o aparare locala eficienta, obstile erau obligate sa puna la dispozitia dinastului, contingente de luptatori in raport cu nevoile de moment. O parte �nsemnata a armatei o reprezentau cetele personale ale regelui. Puterii centrale ii revenea si autoritatea asupra cetatilor de interes deosebit strategic si politic, pentru a caror aparare s-au destinat trupe de infanterie, constituindu-se garnizoane cu misiuni permanente si care pe timp de razboi erau �ntarite cu elemente locale. La r�ndul lor nobilii dispuneau de forte militare proprii cu care erau obligati sa participe la campaniile poruncite de rege. Influenta unui nobil era data de numarul de luptatori aflati in subordinea sa. Organizarea si compozitia armatei erau o reflectare a structurii social - politice a statului, ea fiind de fapt suma cetelor si formatiuilor militare de care dispuneau conducatorii de obsti, orase si cetati, precum si cele detinute de seful statului. Se estimeaza ca armata primului stat geto-dac putea ridica la oaste pana la 40000 de luptatori.

DOTAREA ARMATEI---Arheologia a demonstrat ca a existat o diversitate tipologica a mijloacelor de lupta care cuprindea: prastia, arcul cu sageti, lancea, toporul, maciuca, diferite tipuri de sabie, cutitul de lupta, coiful, camasa de zale, genunchiere si care de lupta. Clasificarea se poate face in arme pentru lupta de la distanta si arme pentru lupta corp la corp. Armele de atac erau sabia curba, sabia dreapta, lancea lunga, lancea scurta, maciuca, ciocanul de lupta, buzduganul, prastia si arcul cu sageti iar pentru aparare casca, scutul, camasa de zale si zaua �ntreaga.

Luptatorul era echipat simplu :un suman cu m�neci lungi, �ncins la mijloc, o mantie aruncata pe umeri prinsa cu o agrafa si un pantalon incretit si bagat in incaltaminte. Sefii (tarabostesii) purtau suman cu centiron cu ornamente de aur si argint si o manta cu ciucuri, pantaloni si pe cap caciula rasfrinta. Dezvoltarea davelor, a atelierelor, a extragerii si prelucrarii materiilor prime cu valente strategice, a mestesugurilor in general a facilitat dotarea armatei cu mijloace de lupta suficiente ajungandu- se si la exportarea acestora in exterior.

CONCEPTIA SI MODUL DE LUPTA-situat in locuri de ispititor belsug, poporul dac si-a elaborat de timpuriu o g�ndire si o arta militara propice apararii. In acest scop s-a recurs la organizarea si ducerea apararii strategice pentru a provoca pierderi fortelor inamice, uneori la distrugeri pe mari ad�ncimi pe directiile de �naintare ale inamicului, aplic�nd ceea ce posteritatea a numit "tehnica pamantului p�rjolit". La daco-geti modul obisnuit de lupta era hartuiala dar la trebuinta angajau lupta cel mai adesea in dispozitiv in forma de pana. C�nd se luptau in retragere contra cavaleriei inamice, aici alergau raspanditi �nainte aici se comasau in plutoane si se aparau, reusind prin aceasta tehnica sa isi reeduca pierderile. Adesea recurgeau la atacuri nocturne, cunoasteau bine serviciul de santinela inamic si tineau �ntotdeauna l�nga ei caii inseuati si gata de lupta sau fuga. In timpul apararii, felul de lupta consta in hartuiri permanente cu scopul de al slabi pe inamic si de al aduce in pozitii dezavantajoase de lupta. Intrebuintau frecvent cursele si inselaciunile recurg�nd la tot felul de stratageme. In timpul actiunilor de riposta geto-dacii, folosind terenul �mpadurit, preparau lovituri si manevre bine �ntocmite pe care le alternau cu atacuri neasteptate, fie in zona vadurilor fie in zone strimte.

Cavaleria avea at�t rolul de cercetare cit si pe acela de legatura intre diferite corpuri militare. Dar principala actiune a calaretilor era lupta de hartuire, lupta in care dupa aruncarea sulitei si descarcarea arcului, calaretul se repezea �napoi pentru a scapa de lovitura dusmanului si pentru a reveni din nou dintr-o alta directie.

In conceptie si executie armata geto-daca nu a recurs la formatii de lupta rigide, masate si putin articulate. Modul de organizare, pe obsti satesti, depindea de resursele demografice ale asezarilor si deci efectivele erau variabile si suple. In ofensiva aveau predilectie pentru dispozitivul in forma de unghi cu v�rful �nainte, cu scopul de a strapunge falangele, cohortele sau manipulele si a le disocia fortele pentru ale nimici din parti laterale. In aparare recurgeau la dispozitivul in forma de potcoava cu flancurile avansate cu scopul participarii a cit mai multe forte la lovirea simultana si pe o ad�ncime cit mai mare a inamicului. In toate aceste dispozitive insa luptatorul dac avea in juru-i suficient spatiu pentru libera miscare si actiune. Dispunerea fortificatiilor in teren, structura si varietatea dispozitivelor de lupta arata o temeinica si justa cunoastere a terenului si avantajelor amenajarilor genistice. Constructia acestor lucrari si asezarea lor reflecta o pricepere deosebita a rolului strategic si tactic al fortificatiilor. Realizarea unui sistem de cetati s-a facut pe baza unor conceptii si principii ce raspundeau nevoilor strategice. Astfel aceste cetati si fortificatii au fost edificate la fruntariile Daciei. si �ndeosebi pe axele de comunicatii pe care puteau sa patrunda mai usor invadatorii. In timpul bataliilor de aparare a cetatilor, paratorii aruncau asupra asediatorilor bolovani de mare greutate, plumb topit, oale si butoaie pline cu smoala fierbinte, seu si alte substante inflamabile, sulite si sageti incendiare. Se foloseau de asemenea pe scara mare si catapulte si baliste, at�t in luptele duse in jurul fortificatiilor cit si in luptele in c�mp deschis c�nd erau transportate pe care cu 2 roti.

In ce priveste cucerirea cetatilor strategii daci au recurs la procedeul asediului ,prin care se urmarea �ncercuirea si izolarea garnizoanelor adversarului. In timpul asediului, alaturi de armele individuale, foloseau catapulte de mare putere, berbeci din stejar cu cap de bronz sau fier. Geto-dacii au mai folosit si falces murales cu care scoteau pietre din ziduri si perforatoare de ziduri numite terebrac de fapt un berbec cu v�rf ascutit. La unison, izvoarele lumii antice ii prezinta pe daco-geti in razboaie de aparare si toate le subliniaza curajul si vitejia, disciplina si organizarea. Modalitatea proprie de purtare a unui razboi, prin ridicarea la lupta a �ntregii populatii apte de efort militar, le a dat permanent un avantaj in luptele necurmate cu aceia care le doreau avutul, fac�ndu-i de neclintit de pe pamantul Daciei, pe care �l considerau sacru si numai al lor.











Numele celui ce a fost acad. Constantin Daicoviciu (1 martie 1898-27 mai 1973) a ramas legat de Sarmizegetusa, capitala dacilor liberi. O viata �ntreaga, cu o pasiune neostoita, a cercetat cetatile dacice din Muntii Orastiei. La Gradistea Muncelului, la Piatra Rosie, la Blidaru, la Rudele, la Fetele Albe s.a., sapaturile desfasurate sub conducerea sa au facut ca vechile pietre dacice sa-si dezlege tainele si sa-si depene, de peste milenii, istoriile. La centenarul nasterii sale, sa recitim c�teva dintre paginile �nchinate de savant vestigiilor dacice. Ele fac parte din comunicarea Dacii din Muntii Orastiei si �nceputurile statului sclavagist dac, prezentata la Academia Rom�na la 10 iunie 1950.

Pe un teritoriu relativ mic (cca. 150 km2) din regiunea deluroasa muntoasa a Carpatilor sudici, �n partea de est a judetului Hunedoara, la sud de Mures, concentrate �n jurul p�r�ului Apa Orasului (zis si Apa sau Valea Gradistei), ce izvoraste din masivul Godeanu si se varsa �n Mures la Orastie, rasp�ndite �nsa de-a lungul nenumaratelor vai ce spinteca aceasta regiune, se gasesc, aninate pe v�rfuri de dealuri sau pe spinarea lor, pe platouri cu grija amenajate de m�na omului, ca si pe resalele mai mult sau mai putin naturale ale acestor dealuri, o serie de asezari cu caracteristici si forme uimitor de unitare.

Dealurile alese cu preferinta au, de obicei, forma de mameloane, nu excesiv de �nalte (de la 500-950 de metri), pe c�t se poate de izolate de restul dealurilor, retrase, �n aparenta, dar stap�nind �n chip hotar�t caile de acces catre vreo cetate mai mare din apropiere, iar toate la un loc constituind un sistem de �mpresurare strategica a cetatii principale, care, singura dintre ele, se afla, �n fundul vaii Apei Orasului, asezata pe spinarea Dealului Gradistei ( o ramificatie a Godeanului) la 1200 m �naltime deasupra marii. Aceasta "cetate Mare" nu domina, de fapt, nimic; ea constituie �n realitate un loc de refugiu greu de atins, strasnic aparat din fata si din laturi de sistemul de reduta al fortificatiilor �nsirate de-a lungul vaii centrale a Apei Orasului, at�t dinspre nord, c�t si dinspre nord vest, iar dinspre sud de masivul de munti greu de trecut ce-i acoperea spatele, poate si acestia �ntariti din loc �n loc.

Seria cetatilor si forturilor de aparare a "Cetatii Mari" de pe culmea Dealului Gradistei o deschide, acolo unde valea larga a Apei Orasului se str�mteaza dintr-o data p�na la g�tuire, Castelul de pe Cetatuia Costestilor. �nsusi acest punct prim de rezistenta e strajuit din mai multe parti de forturi mai mici, �nfipte pe culmile de dealuri �nconjuratoare, ca Faeragul, Blidarul, Cetatuia �nalta, ele �nsele �ntarite de turnuri si bastioane presarate la orice punct vulnerabil. De la Costesti si p�na la Gradistea Muncelului valea foarte str�mta a Apei Orasului e pazita de turnuri dispuse, la distante variate, pe terasele superioare, �n locuri potrivite.

Dinspre Nord vest, V�rful lui Hulpe si fortificatiile de pe Ciata, Dealul Muncelului (si ele �ncercuite de turnuri pe piscurile vecine) formeaza incinta laterala nord estica a reduitului. Din acest sector de aparare a flancului nord estic face parte, desigur, si cetatea de la Cap�lna, de pe valea Frumoasei (Sebesului). Accesul dinspre vest respectiv nord vest si sud vest, peste dealul Luncanilor sau Poiana Omului, e oprit vrajmasului de puternica cetatuie de pe Piatra Rosie ca si de alte forturi, cum e, de pilda, acela de la Lupoaia, sau de valurile de pam�nt si piatra de la Cioclovina.

Tehnica constructiilor militare sunt a) ziduri, durate din blocuri de piatra bine si regulat taiate, �ntarite cu b�rne de lemn dupa un sistem local, continuate �n sus fie �n caramida, fie �n lemn; sau b) valuri de piatra si de pam�nt, �mbinate cu puternice �ngradituri de pari grosi si zdraveni (palisada). Gropi, ascunse �n fata �ntariturilor, si rostogolirea de trunchiuri de copaci sau de bolovani, faceau aceste cetati, mestesugit �ntarite de oameni si natura, si mai de necucerit. Asezarile dacice din Muntii Orastiei nu constituie �nsa numai constructii militare.

Valea larga si roditoare a Apei Orasului, la Nord de Costesti, cu Valea Muresului apropiata, ca si luncile si poienile minunatei regiuni fac din acest tinut, �nca din cele mai �ndepartate vremuri, un �mbelsugat loc de rai pentru o populatie destul de numeroasa.

Dintre "cetati" putine vor fi avut numai un rol militar. Rol strict militar �l au doar bastioanele si turnurile de paza risipite peste tot. Cele mai multe dintre "cetati" trebuie considerate ca niste lacasuri �ntarite ale unor fruntasi militari, mari proprietari de turme �n munti, de ogoare �ntinse �n vaile apropiate si desigur si de sclavi.

O a treia categorie a asezarilor o alcatuiesc gospodariile taranesti cu care sunt �mpanate "�ntr-o masura mai mare chiar dec�t astazi" poienile si culmile mai bl�nde si mai late ale dealurilor, cu casele lor de b�rne, lipite cu lut prins �n nuiele, acoperite cu sindrila si �nconjurate cu garduri de pari �mpletiti cu crengi de copac.

Hambare mari de lemn, sprijinite pe baze rotunde de piatra, pe terasele cetatilor, dar si �n poieni roditoare, cisterne �n si afara de cetati, captusite cu b�rne de gorun, tevi de apeduct din pam�nt ars, aduc�nd apa de izvor la c�te o asezare mai mare, obiecte de cult, de uz practic si de podoaba, produse ale mesterilor si artistilor locali sau importate din lumea vecina "barbara" ori "civilizata" greco-romana, �ntregesc icoana de p�na acum a traiului dacic.

Am spus ca tot acest complex de civilizatie prezinta o �nfatisare uniforma. �nceputurile vietii omenesti �n aceste locuri, dupa unele descoperiri izolate, trebuie ca se ad�ncesc cu multe sute de ani �nainte de construirea mareata si impunatoare a cetatilor de piatra. Din asezari ale unui trib de munteni, regiune a devenit, �n anumite conditii istorice, un centru mult mai puternic dec�t al unui trib singuratic.

Data acestor constructii uriase si coordonate dupa un plan unitar nu poate fi alta dec�t aceea pe care o indica marturiile arheologice: cele doua secole �nainte de cotropirea romana care le trece pe toate prin foc si sabie. Cu alte cuvinte, epoca celor doi hegemoni ai poporului dac, Burebista si Decebal.

Vorbind de civilizatia materiala a acestei �nfloritoare si ultime perioade a asezarilor din Muntii Orastiei, ea �ntruneste toate caracteristicile asa zisei culturi La Tene t�rzii din ultima faza a v�rstei fierului, dezvoltate pe baze autohtone si simtitor influentate de civilizatiile �nconjuratoare. E o civilizatie ce a iesit din stadiul formei satesti, �mbrac�nd un caracter de cultura superioara, oppidana, �mprejurare care-si explica adoptarea si asimilarea la fondul propriu autohton a �mprumuturilor de forme si tehnica venite din afara, din sudul sclavagist grecesc si roman (inclusiv coloniile grecesti de la Marea Neagra si Italia de sud) si de la popoarele de pe aceeasi treapta de civilizatie, vecine.

DIURAPNEUS, supranumit si ...Decebal

In perioada secolului I A.D. spatiul Carpato-Dunarean-Pontic ne apare ca o mare zona de hartuire a populatiei autohtone tracice, care este continuu pradata, furata, �mpinsa, lovita, izbita si jefuita de popoarele noi sosite care reusesc sa se aseze si... sa-si creeze propria "istorie" si "cultura", fur�nd-o de la noi. Grecii sositi in 3 valuri din zona Estica a Marii Caspice (1900-1400 B.C.) s-au asezat linistiti si sunt si ei acum cuceriti de... Romani... si vor sta sub jugul acestora 500 de ani mai mult ca noi, dacii, ...dar "minune", ei nu-si vor "schimba" limba, ci, numai noi tracii, si nu in 500 de ani, ci in 100 si ceva... sa fie aceasta adevarata ori adevarat sa fie ca, limba tracilor a fost asa zisa "latina barbara" dupa cum ne spunea Ovidiu Densuseanu, si, in felul asta, ei, tracii, nu au mai trebuit sa invete "o noua limba", si s-o uite pe a lor ?

In aceasta perioada, in vara anului 87 AD, �mparatul roman Domnitian, trimite sub comanda lui Cornelius Fuscus trupe romane sa ocupe Dacia de la nordul Dunarii. Acesta trece pe un pod de vase Dunarea, la Tapae (Portile de Fier ale Transilvaniei) dar sunt atacati de daci, prin surprindere, si... invinsi. Legiunea romana a V-a Alaude este complet nimicita iar generalul ei Cornelius Fuscus, ucis in lupta. Dar cine a fost conducatorul armatei dacice?... Numele Lui, numele dacului �nvingator, a fost consemnat numai de Tacitus (din opera caruia se va inspira Orasius in secolul V A.D. si Iordanus sec. VI A.D.)... numele LUI era... DI-URAPNEUS "Cel Orfan", un tarabostes din Sud-Vestul Daciei, care a fost apoi divinizat, ca un semizeu, de populatia dacica, supranumindu-l DE-CEBALUS, "Neam de Cal" ori Pe Cal, Cavaler, ori "I NOROGUL" (Ducipalul) si caruia, regele dac de atunci, DURAS, printr-un gest nobil si inteligent, ii va ceda tronul. Pe vasul funerar descoperit la Gradistea de Munte - Sarmizegetusa - apar doua stampile cu inscriptia: "DE CE BALUS PERS CORILO" in oglinda, ce se poate traduce "Decebalus a platit inaltarea la cer"... iar daca �l citim in oglinda "Oliroc Srep Sula Beced": adica "Viteazul Cal s-a sinucis."

Dar inscriptia se mai poate citi si: "DE CEBALUS PERSCO RILO": "De neamul calului va pieri dusmanul". Se pare ca acest blestem a circulat printre Daci pana la disparitia imperiului Roman.

Gotii care se credeau urmasii Getilor au avut un rege cu nume predestinat, ALARIC, Inorogul, nascut in ... Dacia (in zona actuala Deltei Dunarii), care, purta in sufletul lui acest blestem astfel ca la �nceputul secolului V A.D., vizigotii, condusi de Inorog au paradit Hemus - Peninsula Balcanica si au patruns im Italia. Alaric cucereste Roma la 24 August 410 A.D., distrugand-o pana in temelii, trecand-o prin foc si sabie... Sa se fi �ndeplinit astfel blestemul lui De-Cebalus ?!?

Dacii s-au luptat sub stindardul Lupului, stindard traditional al tracilor: capul de lup cu corpul de dragon; si se luptau... Romanii, a caror capitala Roma a fost �ntemeiata "sub semnul Lupului"... si dupa vechile legende, de un trac, de un troian, Eneas, care i-a dus pe troieni in valea Padului-valea celor sapte coline-scapandu-i de ahei. Si daca Eneas i-a adus pe troieni... cine stie?

Dar numele de Roma inca nu-si are rezolvate originea, provenienta. Anul infiintarii Romei nu este sigur. Nici numele ei nu este de la Romulus, cum afirma legenda pastrata de la istoricul Titus Livius: "CONDITA URBES, CONDITORIS NOMINE APPELLATA" - ci de la situatia orasului, asezat l�nga o apa, "RAU" sau "RUMON" (cuv�nt trac ori etrusc echivalent pentru rau. Romulus nu a putut fi �ntemeietorul ei, ci doar fiu al orasului de pe "RAU" sau "RUMON", fiul Romei. �ntreaga legenda cu Romulus, pare a fi fost �mprumutata de Titus Livius, mai degraba, din vechile legende ale poporului pelasgic (tracic), din care si ei se trageau. Asa ca, ei, dacii si romanii, vorbeau aceeasi limba si daca vrem sa lasam la o parte anilor... nu este o ironie a istoriei ca , azi, ei ROMANII se numesc italieni, iar noi tracii-pelasgi, ROMANI?

Dar sa revenim la viteazul DIURAPNEUS - DECEBAL: ca rege, reface unitatea statala a Daciei, intareste armata si stabileste legaturi de alianta cu popoarele vecine form�nd noua Confederatie Dacica, Dacia �ncadr�ndu-se intre granitele naturale precizate ulterior de Ptolomeu, din Carpati si pana la Nistru (Tyros) si de acolo la Dunare. Neamurile getice imprastiate in rasaritul Moldovei pana dincolo de Bug, iazygii si roxalanii, se vor alatura si ei confederatiei opusa Romei.

Din timpul lui Decebal dateaza constructiile grandioase de la Sarmisegetuza, incinta sacra, discul solar de andezit, sanctuarele patrulatere cat si atelierele metalurgice de la Gradistea Muscelului. In acelasi timp la Roma Domitianus nemultumeste pe contemporanii sai prin "politica de grandoare" ce o duce: secatuirea finantelor, propagarea despotismului, reprimarea crunta a crestinismului.

La 18 septembrie 96 A.D. Domitianus este asasinat de un libert iar in ziua urmatoare armata si conspiratorii �l vor proclama imparat pe batr�nul senator MARCUS COCCEIUS NERVA, care �l va adopta ca fiu si asociat pe MARCUS ULPIUS TRAIANUS la 29 octombrie 97 A.D.

Traian, dupa �nvingerea Germanilor, suparat pe "dispretul pe care-l aveau dacii fata de romani" (Pliniu cel Tanar), hotaraste marirea efectivelor militare din Moesia inferioara, edifica castrul de la Barbos - Galati, consolideaza fortificatiile din orasele pontice pana la Tyros (Nistru), dispune terminarea soselei de la malul sudic al Dunarii la Cazane (inscriptia Tabula Traiana confirma aceasta). Dar adevarata cauza a reizbucnirii razboiului cu Dacia o constituie aurul pe care Dacia �l stap�nea, reprezent�nd pentru Roma un "EL DORADO", o "CALIFORNIE" a antichitatii.

Traian adauga celor noua legiuni de la Dunarea mijlocie si inferioara, inca alte patru, aduse din provinciile germane si alte doua create special cu prilejul primului razboi dacic. La 25 martie 101 �mparatul Traian paraseste Roma asezandu-se in fruntea a 150000 de soldati, ca sa cucereasca... ce?... o tara de analfabeti, fara limba si cultura?... o tara cu foarte putina populatie (cum le place ungurilor sa spuna de noi). Daca eram asa de putini de ce ii trebuiau lui Traian 150000 de soldati?!... Daca eram asa de saraci de ce veneau la noi?!...

In vara anului 101 legiunile romane conduse de Traian debarca la Lederata (Rama) si se �ndreapta spre Acidava (Varadita). Decebal ii lasa sa patrunda pana in Banat, concentr�ndu-si oastea in zona de la Tapae - Bucova, unde Traian obtine o modesta victorie. Totusi aceasta victorie deschide romanilor drumul spre Tara Hategului situata in apropierea nucleului dacic Muntii Sureanu. Datorita diversiunii facuta de Decebal, care se aliaza cu burii, bastarnii si roxalanii trec�nd Dunarea si atac�nd asezarile romane acum asezate intre Dunare si Pontul Euxin (Constanta), Traian este silit sa-si retraga o parte din legiunile din Dacia, pentru a-i respinge pe daci si pe aliatii lor din sudul Dobrogei, unde mai t�rziu, in 109, va ridica Monumentul de la Adamclisi si Tropaeum Traiani.

In primavara anului 102 Traian preia ofensiva, strabate Muntenia prin pasul Bran, �nving�ndu-l pe Decebal. In urma pacii incheiate, Decebal pierde Banatul, Tara Hategului, Oltenia, Sudul Munteniei si al Moldovei. In decembrie 102, la Roma, Traian primeste numele de DACICUS (�nvingator al dacilor). Traian intareste linia Dunarii cu efective militare.

Intre 103-105, cu ajutorul lui Apollodor din Damasc (Siria), construieste podul de piatra de peste Dunare la Drobeta-Turnu Severin. Apollodor din Damasc era cel mai vestit arhitect al timpului sau; lui i s-a incredintat mai t�rziu si constructia Columnei lui Traian. A scris si o carte despre constructia podului, care insa s-a pierdut; cuprinsul ei pare sa-l fi cunoscut DIO CASSIUS, care da in istoria sa o descriere amanuntita si exacta a podului. Marile constructii de poduri au �ntotdeauna ceva simbolic, aproape eroic, semnific�nd tot at�tea marturii curajoase despre perpetua silinta umana de a �nlatura piedicile pe care natura le asterne adeseori in calea noastra; menirea lor este �nlesnirea legaturilor de comunicatie sigure intre un tarm si altul... dar in cazul podului lui Apollodor, acesta a �nsemnat �nlesnirea jefuirii tarii noastre, a subjugarii si slavismului poporului dac, al cotropirii in proportie de 14% a teritoriului Daciei, cum inca mai spun unii dintre "istoricii nostrii "in scop" civilizator"!

Si daca �nrobirea, �njosirea, jefuirea o numesc dansii proces civilizator, de ce sa nu le spunem si rusilor tot... "civilizatori" pentru ca si ei ne-au "civilizat" mai bine de 50 de ani, de am ramas saraci dupa at�ta "civilizatie"... ori "bunului prieten Hitler" si germanilor sai care vaz�nd ca nu vrem sa intram in razboi alaturi de ei ne-au "civilizat" impartind cu generozitate trupul tarii: Transilvania la unguri, Bucovina la rusi, Cadrilaterul la bulgari, Romania devenind astfel pentru un timp "prietena" civilizatorilor" sai... si astazi mai bombanesc unii ca am �ntors armele �mpotriva lor, atunci in 1944!

Al doilea razboi a lui Traian �mpotriva lui Decebal, �ncepe in vara anului 105, c�nd Traian soseste la Drobeta -Turnu Severin. Deschidem o mica paranteza, reamintind ca intre timp a avut loc o tentativa de asasinat �mpotriva lui Traian care insa a esuat. Ar fi schimbat oare reusita atentatului, soarta noastra de azi ?... Am fi aratat diferit?... Am fi vorbit o alta limba?... Iata �ntrebari ce raman fara raspuns. Sa revenim deci la armatele romane, care doritoare nu de faima ci de aurul si averile dacilor, �nainteaza in trei coloane:

- prima coloana �nainteaza pe Valea Cernei (prin locurile unde legendele tracice povesteau ca venea tocmai din Nordul Egiptului, sa moara pasarea PHOENIX; ea tinea in cioc cel mai vechi �nsemn pelasgic, iar in gheare "oul", din cenusa caruia, undeva in muntii Cernei, pasarea PHOENIX renastea). Asadar prima coloana romana �nainteaza prin Valea Cernei, Tara Hategului, ajunge la cetatile Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, pe care le distruge.

- a doua coloana, urca pe Valea Jiului, Castrul de la Bumbesti, patrunz�nd in Masivul Sureanul pe la Banita.

- a treia coloana, condusa de Traian, se deplaseaza de la Drobeta la Sucidava si Romula, strabate Valea Oltului pana la Castra Traiana (Simbotin - V�lcea) ajunge la

Tilisca, apoi la Cap�lna.

Restul coloanelor romane pornite din Moesia inferioara, trec pe la Bran, Bratocea, Oituz. Batalia pentru Sarmisegetuza Regia se da la �nceputul verii anului 106 A.D., cu participarea legiunilor a II a ADRIUTIX, a IV a FLAVIA FELIX si a unui detasament (vexillatio) din Legiunea a VI-a FERRATA. Dacii resping primul atac, dar sunt distruse conductele de apa care aprovizionau capitala Daciei. Cetatea este incendiata, sunt retezati toti st�lpii sanctuarelor in incinta sacra, se distruge �ntreaga fortificatie. Razboiul, insa, continua. Prin tradarea lui Bacilis (confident al regelui dac), romanii gasesc in albia r�ului SARGESIA, tezaurul lui Decebal (evaluat de JEROME CARCOPINO la 165500 kg. de aur si 331000 kg. de argint). Ultima lupta cu oastea regelui dac are loc la POROLISSUM (MOIGRAD).

Era ad�nc inradacinat in firea tracilor obiceiul de a nu se teme de moarte. De aceea se spunea despre ei ca plecau la lupta mai veseli dec�t in oricare alta calatori. In retragerea spre munti, Decebal este urmarit de cavaleria romana condusa de decurionul Tiberius Claudius Maximus. Religia dacica a lui Zalmoxes admitea sinuciderea ca o ultima usurare pentru cei prea greu loviti de nenorocire, ba chiar o �nalta si prea mareste cu fagaduinte supra naturale. Dacii care au ascultat ultima cuv�ntare a lui Decebal, se imprastie si se sinucid. Numai nesupusul rege, mai mare dec�t zeul sau, nu-si cauta uitarea in moarte, ci �ncearca sa se sustraga dinaintea romanilor, in speranta mareata ca va mai putea gasi inca, in strafundurile muntilor sau in codrii neumblati, mijlocul de a pregati re�nceperea luptei si razbunarea. Dar cavaleria romana �l urmareste fara ragaz, este gata sa puna mana pe el si atunci marele Decebal isi implineste destinul pun�ndu-si capat zilelor. Scena mareata a mortii sale poate fi regasita pe Columna lui Traian.

Am fost zdrobiti, invinsi dar... nu NIMICITI !

Ne putem m�ndri cu Decebal! Dar cu Traian ?... Ce a avut el comun cu noi ?!...

"CUIUL DACIC" sau "CUIUL LUI PEPELEA"

,, Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, si sa ma reped pana la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinand cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, neg�nd or refuz�nd sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se �nt�mpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluz�nd sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazand altceva dec�t cuiul. L-am �ntrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea c�nd eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de �ndragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede "Acasa" in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc pe Daci ori pe urmasii lor."

Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-piatra, Dacii-timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare. "Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbene peste tot c�nd Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si �l felicita, iau Cuiele Dacice, nu �nainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stanga Prutului, c�nd se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sunt veri ori cumnati, avand si aceleasi nume.

Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita c�nd pe geam, afara la ploaie, c�nd la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici m�ncat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel �ncepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin dec�t alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce raman de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pana la ora actuala sunt cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stalpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar dec�t obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceeasi parere despre Cuiul Dacic.

Andrei, pragmatic, mai ne�ncrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai t�rziu. Vrand sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastr�ndu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:

1. suprafata - Magnetita "Fe3O4"

2. oxid de fier "FeO"

3. alumo-silicati.

Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utiliz�nd metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are doua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sunt orientate perpendicular unul pe altul asta insemnand ca, mai intai s-a solidificat (in campul magnetic al Pamantului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de campul magnetic al Pamantului!!!

Ei domnilor si asta se �nt�mpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai t�rziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... cativa kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a �ntrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul �mpotriva dacilor) si pana la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avantat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de ne�nsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pana in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa man�nce si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului dec�t cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj dec�t in cel scris-vorbit. Limbile sunt si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel. Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca:

- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani

- Metalurgie mai avansata dec�t ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, c�nd romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.

- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.

Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o �ntrevedere

Pe asta nu-l poate opri nimeni?

DUTE BA DEJTEPTULE CU PLUTA

da pa voi cine va opreste?

de omnia dubitandum